(1)

Directiva 2003/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) a fost modificată în mod substanțial de mai multe ori (4). Din motive de claritate și de raționalizare, este necesar să se codifice respectiva directivă.

(2)

În Cartea sa albă din 28 martie 2011, intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor”, Comisia stabilește obiectivul „zero decese”, conform căruia Uniunea ar trebui să se apropie, până în 2050, de cifra zero în privința numărului de decese cauzate de accidentele rutiere.

(3)

În comunicarea sa privind orientările pentru politica de siguranță rutieră 2011-2020, intitulată „Pentru un spațiu european de siguranță rutieră: orientări pentru politica de siguranță rutieră 2011-2020”, Comisia a propus ca obiectiv reducerea la jumătate, începând din 2010, a numărului total de decese în accidente rutiere în Uniunea Europeană până în anul 2020. În vederea atingerii acestui obiectiv, Comisia a stabilit șapte obiective strategice, inclusiv îmbunătățirea educației și a formării utilizatorilor drumurilor, precum și protecția utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor.

(4)

Consiliul European din 23-24 octombrie 2014 a aprobat un obiectiv obligatoriu de reducere la nivel intern în toate sectoarele economice a emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 40 % până în 2030 față de nivelurile din 1990. Acest obiectiv de reducere a emisiilor va contribui la îndeplinirea obiectivelor pe termen lung ale Acordului de la Paris adoptat în 2015 în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (5) și toate sectoarele economiei ar trebui să contribuie la realizarea sa. În sectorul transporturilor este nevoie de o abordare cuprinzătoare pentru promovarea atât a reducerii emisiilor, cât și a eficienței energetice. Ar trebui să se facă progrese în direcția unei mobilități cu emisii scăzute de dioxid de carbon, printre altele prin cercetare și prin introducerea unor inovații tehnologice deja disponibile. Este necesară formarea în mod corespunzător a conducătorilor auto, astfel încât aceștia să conducă în cel mai eficient mod cu putință.

(5)

Pentru a permite conducătorilor auto să îndeplinească cerințele legate de piața transporturilor rutiere, este necesară aplicarea normelor Uniunii privind nivelul minim de formare profesională pentru conducătorii auto care efectuează transporturi rutiere, tuturor conducătorilor auto, indiferent dacă ei conduc autovehicule în calitate de persoană independentă sau ca lucrători salariați și indiferent dacă efectuează această activitate în nume propriu sau contra cost în numele unor terți.

(6)

Normele Uniunii privind nivelul minim de formare profesională pentru conducătorii auto care efectuează transporturi rutiere ar trebui să aibă drept scop luarea măsurilor de siguranță pentru ca, prin această calificare, conducătorul auto să se încadreze într-un standard datorită căruia să aibă acces și să efectueze activitatea de conducere auto.

(7)

În mod specific, obligația de a deține o calificare inițială și de a participa la instruiri periodice are drept scop îmbunătățirea siguranței rutiere și a siguranței conducătorului auto, inclusiv în timpul operațiilor efectuate de conducătorul auto atunci când vehiculul este oprit. În plus, natura modernă a profesiei de conducător auto trebuie să trezească interesul tinerilor pentru această profesie, contribuind la recrutarea de noi conducători auto atunci când numărul lor este insuficient.

(8)

Pentru evitarea condițiilor inegale de concurență, prezenta directivă ar trebui să se aplice activității de conducere auto desfășurate atât de către resortisanții unui stat membru, cât și de către resortisanții unor țări terțe care sunt angajați sau utilizați de o întreprindere stabilită într-un stat membru.

(9)

Pentru a se respecta principiile dreptului Uniunii, ar trebui să fie exceptați de la aplicarea prezentei directive acei conducători auto care efectuează transporturi în cazurile în care se consideră că există un impact mai redus asupra siguranței rutiere sau în cazurile în care dispozițiile prezentei directive ar impune o sarcină economică sau socială disproporționată.

(10)

Ar trebui să fie stabilite anumite excepții în ceea ce privește situațiile în care conducerea auto nu reprezintă activitatea principală a conducătorului auto, iar cerința de a respecta dispozițiile prezentei directive ar impune o sarcină disproporționată pentru conducătorii auto. În general, conducerea auto nu este considerată activitate principală a conducătorului auto atunci când reprezintă sub 30 % din timpul de lucru lunar.

(11)

În cazul conducerii auto ocazionale în zone rurale efectuate de către conducători auto care își aprovizionează propria întreprindere, ar trebui să se aplice excepții, cu condiția asigurării siguranței rutiere. Având în vedere condițiile diferite din punct de vedere geografic, climatic și al densității populației din zonele rurale din Uniune, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a stabili, de exemplu, în funcție de tipul de drum, de volumul traficului sau de prezența utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor, dacă respectiva activitate de conducere auto poate fi considerată ocazională și dacă o astfel de excepție are impact asupra siguranței rutiere.

(12)

Dat fiind faptul că distanțele pe care trebuie să le parcurgă în cursul activității lor persoanele exceptate prin prezenta directivă, care lucrează în domeniul agricol, horticol, forestier, al creșterii animalelor sau piscicol, variază în cadrul Uniunii, ar trebui să rămână la latitudinea statelor membre stabilirea prin dreptul lor intern a distanțelor maxime permise, calculate de la sediul întreprinderii, care fac obiectul excepțiilor.

(13)

Pentru a se stabili dacă un conducător auto își îndeplinește obligațiile, statele membre ar trebui să elibereze conducătorilor auto un certificat de competență profesională (CCP), care să certifice calificarea inițială sau formarea periodică a acestora.

(14)

Statele membre ar trebui să poată face o selecție între câteva opțiuni, astfel încât să faciliteze punerea în aplicare a dispozițiilor referitoare la calificarea inițială.

(15)

În vederea menținerii calificării de conducător auto, conducătorii auto actuali ar trebui să fie obligați să participe periodic la stagii de perfecționare pentru aptitudinile esențiale în profesia lor.

(16)

Conducătorilor auto care au fost exceptați de la obligația unei calificări inițiale ar trebui să li se impună totuși să urmeze o formare profesională periodică pentru a se asigura actualizarea cunoștințelor acestora în ceea ce privește aspectele esențiale pentru activitatea lor profesională, concomitent cu menținerea respectivei excepții.

(17)

Condițiile minime care trebuie îndeplinite pentru calificarea inițială și formarea periodică se referă la normele de siguranță care trebuie respectate în timpul conducerii auto și atunci când autovehiculele sunt oprite. Dezvoltarea aptitudinilor de conducere auto preventivă (anticiparea pericolelor, toleranța față de alți participanți la traficul rutier) împreună cu consumul rațional de carburant, ar trebui să aibă o influență pozitivă atât asupra societății, cât și asupra sectorului de transport rutier.

(18)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere drepturilor dobândite de un conducător auto care deține permisul de conducere necesar pentru desfășurarea activității de conducere auto înainte de data determinată pentru obținerea unui CCP care să certifice calificarea inițială sau formarea periodică.

(19)

Numai centrelor de formare profesională care au fost autorizate de autoritățile competente din statele membre ar trebui să li se permită organizarea de cursuri de formare stabilite pentru calificarea inițială și formarea periodică. Pentru asigurarea calității unor asemenea centre autorizate, autoritățile competente ar trebui să stabilească criterii armonizate pentru autorizarea lor, inclusiv acela al unui nivel ridicat de profesionalism bine stabilit.

(20)

Răspunderea pentru organizarea testărilor destinate calificării inițiale și formării periodice ar trebui să revină nu numai autorităților competente din statele membre, ci și oricărei entități desemnate de acestea. Datorită importanței prezentei directive pentru siguranța rutieră și pentru egalitatea condițiilor concurențiale, astfel de testări ar trebui să fie supravegheate de către autoritățile competente din statele membre.

(21)

Statele membre ar trebui să impună ca primul curs de formare periodică să fie finalizat și să elibereze CCP corespunzătoare în termen de cinci ani fie de la data eliberării CCP-ului care certifică calificarea inițială, fie de la data expirării perioadei stabilite pentru ca anumiți conducători auto să-și revendice drepturile dobândite. De asemenea, respectivele perioade ar trebui să poată fi reduse sau prelungite. În urma primului curs de formare periodică, conducătorul auto ar trebui să participe la stagii periodice de formare din cinci în cinci ani.

(22)

Pentru a certifica faptul că un conducător auto care este resortisantul unui stat membru este titularul unuia dintre CCP prevăzute de prezenta directivă și pentru facilitarea recunoașterii reciproce a diferitelor CCP, statele membre ar trebui să înscrie codul armonizat al Uniunii stabilit în acest scop, împreună cu data de expirare a codului, fie pe permisul de conducere, fie pe noua cartelă de pregătire profesională a conducătorului auto care urmează să fie reciproc recunoscută de către statele membre și al cărei model standard este prezentat în Anexa II la prezenta directivă. Cartela respectivă ar trebui să îndeplinească aceleași criterii de siguranță ca și permisul de conducere, datorită importanței drepturilor pe care le conferă pentru securitatea rutieră și pentru egalitatea condițiilor concurențiale.

(23)

Statele membre, în colaborare cu Comisia, ar trebui să facă schimb electronic de informații privind CCP. Acestea ar trebui să creeze platforma electronică necesară, ținând seama de o analiză cost-beneficiu realizată de Comisie, inclusiv de opțiunea de a extinde rețeaua UE de permise de conducere instituită în temeiul Directivei 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6). Printre alte beneficii, o astfel de platformă va facilita accesul statelor membre la informațiile referitoare la formările finalizate, care nu sunt indicate pe permisul de conducere al conducătorului auto. Este important ca statele membre și Comisia să depună eforturi pentru a dezvolta în continuare respectiva funcționalitate, astfel încât autoritățile să aibă acces în timp real la informații în cursul controalelor în trafic.

(24)

Luând în considerare evoluțiile din domeniul formării profesionale și al educației, precum și în vederea sporirii contribuției prezentei directive la siguranța rutieră și a relevanței formării pentru conducătorii auto, subiectele legate de siguranța rutieră ar trebui abordate în cadrul cursurilor de formare, cum ar fi percepția riscurilor; protejarea utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor, în special a pietonilor, a bicicliștilor și a persoanelor cu mobilitate redusă; conducerea auto economică; conducerea auto în condiții meteorologice extreme și transporturile excepționale. În acest context, cursurile ar trebui să abordeze și tema sistemelor de transport inteligente și să fie actualizate în concordanță cu dezvoltarea tehnologică.

(25)

Statele membre ar trebui să dispună de o opțiune clară pentru îmbunătățirea și modernizarea practicilor de formare prin utilizarea instrumentelor de tehnologie a informației și comunicațiilor (TIC), cum ar fi e-learningul și învățarea mixtă, pentru o parte a formării, asigurând totodată calitatea formării. Pentru îmbunătățirea și modernizarea practicilor de formare prin utilizarea instrumentelor TIC este important să se țină seama de faptul că, în cazul anumitor teme specifice, precum montarea lanțurilor de zăpadă sau asigurarea încărcăturii ori alte elemente de formare pentru care practica este esențială, se impune o formare practică, asemenea instrumente de învățare nefiind corespunzătoare. Formarea practică ar putea consta în activități de conducere auto, însă acest lucru nu este neapărat necesar. O parte considerabilă din formarea necesară în temeiul prezentei directive ar trebui efectuată la un centru de formare autorizat.

(26)

Pentru a se asigura coerența între diferitele tipuri de formare necesare în temeiul dreptului Uniunii, statele membre ar trebui să poată combina diferite tipuri de cursuri de formare relevante: de exemplu, ar trebui să poată combina formarea în domeniul transportului de mărfuri periculoase, formarea cu privire la nevoile persoanelor cu handicap sau formarea privind transportul animalelor, cu formarea prevăzută în prezenta directivă.

(27)

Pentru a se evita ca diferențele dintre practicile statelor membre să împiedice recunoașterea reciprocă și să limiteze dreptul conducătorilor auto de a urma cursuri de formare periodică în statul membru în care lucrează, autoritățile statelor membre ar trebui să fie obligate ca, în cazul în care nu există posibilitatea înscrierii pe permisul de conducere a formărilor finalizate, să elibereze o cartelă de pregătire profesională a conducătorului auto, în forma prevăzută de modelul standard prezentat în Anexa II la prezenta directivă, care va asigura recunoașterea reciprocă pentru fiecare conducător auto care îndeplinește cerințele prezentei directive.

(28)

Utilizarea atestatelor de conducător auto de către conducătorii auto din țări terțe drept dovadă a respectării cerințelor de formare ar putea reprezenta un obstacol pentru conducătorii auto atunci când operatorul de transport înapoiază atestatul autorităților emitente, mai ales atunci când respectivii conducători auto doresc să se angajeze în alt stat membru. Pentru a evita situațiile în care, în astfel de circumstanțe, conducătorii auto ar trebui să repete cursurile de formare la ocuparea unui nou loc de muncă, statele membre ar trebui să fie încurajate să coopereze și să facă schimb de informații în privința calificărilor conducătorilor auto.

(29)

Ar trebui prevăzute dispoziții speciale de certificare pentru conducătorii auto menționați în prezenta directivă care sunt resortisanți ai unor țări terțe.

(30)

În vederea adaptării prezentei directive la progresele tehnice și științifice, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea anexelor I și II la prezenta directivă. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (7). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(31)

Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume stabilirea unui standard la nivelul Uniunii privind calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de persoane, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere caracterul transfrontalier al transportului rutier și al aspectelor pe care prezenta directivă urmărește să le abordeze, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(32)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenele de transpunere în dreptul intern și data de aplicare a directivelor menționate în anexa IV partea B,