31978L0686

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 25 iulie 1978

privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri de calificare oficială ca medic stomatolog, inclusiv măsurile destinate să faciliteze exercitarea efectivă a dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii

(78/686/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolele 49, 57, 66 și 235,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării parlamentare (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât, în aplicarea tratatului, de la sfârșitul perioadei de tranziție este interzis orice tratament discriminatoriu pe motive de naționalitate în ceea ce privește stabilirea și prestarea de servicii; întrucât principiul unui astfel de tratament pe motiv de naționalitate se aplică, în special, eliberării oricărei autorizații necesare pentru a practica profesia de medic stomatolog, precum și înscrierii sau afilierii la organizații sau organisme profesionale;

întrucât pare totuși indicat să se prevadă anumite dispoziții pentru a facilita exercitarea efectivă a dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii de către medicii stomatologi;

întrucât, în aplicarea tratatului, statele membre au obligația de a nu acorda nici un fel de ajutor care ar putea să denatureze condițiile de stabilire;

întrucât articolul 57 alineatul (1) din tratat prevede adoptarea de directive privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri de calificare oficială; întrucât scopul prezentei directive este recunoașterea diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare ca medic stomatolog, care să permită accesul și exercitarea de activități în domeniul stomatologiei și recunoașterea diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare ca medic specialist în stomatologie;

întrucât, în ceea ce privește formarea profesională a medicilor specialiști în stomatologie, este necesară recunoașterea reciprocă a titlurilor oficiale de calificare, în cazul în care aceste titluri, deși nu reprezintă o condiție pentru accesul la activitățile de medic specialist în stomatologie, constituie cu toate acestea o condiție pentru utilizarea titlului de specialist;

întrucât, având în vedere divergențele existente în prezent între statele membre în ceea ce privește numărul de specializări în stomatologie și modalitățile sau durata cursurilor de formare profesională, este necesar să se prevadă anumite dispoziții de coordonare pentru a da posibilitatea statelor membre să treacă la recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare; întrucât această coordonare este realizată de Directiva 78/687/CEE a Consiliului din 25 august 1978 privind coordonarea actelor cu putere de lege sau actelor privind activitățile medicilor stomatologi (3);

întrucât, deoarece procedura de coordonare menționată mai sus nu are drept scop armonizarea tuturor dispozițiilor statelor membre privind formarea profesională a medicilor specialiști în stomatologie, este cu toate acestea indicat să se treacă la recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare care nu sunt comune tuturor statelor membre, fără a exclude posibilitatea unei armonizări ulterioare în acest domeniu; întrucât s-a considerat, în acest sens, că recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare ca medic specialist în stomatologie trebuie restrânsă la acele state membre în care aceste specializări sunt cunoscute;

întrucât, în ceea ce privește utilizarea titlurilor oficiale de calificare, deoarece o directivă privind recunoașterea reciprocă a diplomelor nu implică în mod necesar echivalarea materială a formărilor profesionale pe care aceste diplome le presupun, utilizarea acestor titluri ar trebui autorizată numai în limba statului membru de origine sau de proveniență;

întrucât, pentru a facilita aplicarea prezentei directive de către administrațiile naționale, statele membre pot prevedea ca beneficiarii care îndeplinesc condițiile de formare profesională impuse de aceasta să prezinte, pe lângă titlurile oficiale de calificare, un certificat de la autoritățile competente din țara sa de origine sau de proveniență, care să ateste că aceste titluri sunt cele vizate de prezenta directivă;

întrucât, în cazul prestării de servicii, cerința referitoare la înscrierea sau afilierea la organizații sau organisme profesionale, care are legătură cu caracterul stabil și permanent al activității exercitate în statul membru gazdă, ar constitui în mod cert un obstacol pentru prestator, dat fiind caracterul temporar al activității sale; întrucât, prin urmare, această cerință trebuie eliminată; întrucât, cu toate acestea, în această eventualitate, trebuie asigurat controlul disciplinei profesionale care ține de competența acestor organizații sau organisme profesionale; întrucât, în acest scop și sub rezerva aplicării articolului 62 din tratat, este necesar să se prevadă posibilitatea de a impune beneficiarului obligația de a notifica prestarea de servicii autorității competente din statul membru gazdă;

întrucât, în ceea ce privește cerințele de moralitate și onorabilitate, trebuie făcută o distincție între condițiile care trebuie îndeplinite, pe de o parte, pentru accesul la profesie și, pe de altă parte, pentru exercitarea acesteia;

întrucât, în ceea ce privește activitățile salariate ale medicilor stomatologi, Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității (4) nu cuprinde dispoziții specifice pentru profesiile reglementate privind moralitatea și onorabilitatea, disciplina profesională sau utilizarea titlului oficial de calificare; întrucât, în funcție de fiecare stat membru în parte, reglementările în cauză sunt sau pot fi aplicabile atât persoanelor salariate, cât și celor care desfășoară activități independente; întrucât activitățile medicilor stomatologi sunt sau vor fi condiționate în toate statele membre de posesia unei diplome, a unui certificat sau a altui titlu oficial de calificare; întrucât aceste activități sunt exercitate atât de către persoanele salariate, cât și de cele care desfășoară activități independente sau de către aceleași persoane în ambele calități în cursul carierei lor profesionale; întrucât, pentru a favoriza pe deplin libera circulație a membrilor acestei profesii în cadrul Comunității, pare necesară, în consecință, extinderea aplicarea prezentei directive la medicii stomatologi salariați;

întrucât profesia de medic stomatolog nu este încă organizată în Italia; întrucât este necesar, prin urmare, să se acorde Italiei un termen suplimentar pentru recunoașterea diplomelor de medic stomatolog eliberate de celelalte state membre;

întrucât din aceste împrejurări rezultă, de asemenea, că titularii unei diplome de medic eliberate în Italia nu pot obține un atestat care să întrunească cerințele articolului 19 din prezenta directivă;

întrucât, în aceste condiții, este necesar să se amâne, pe de o parte, obligația Italiei de a recunoaște diplomele eliberate de celelalte state membre și, pe de altă parte, obligația statelor membre de a recunoaște diplomele eliberate în Italia și menționate la articolul 19,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DOMENIUL DE APLICARE

Articolul 1

Prezenta directivă se aplică activităților exercitate de medicii stomatologi, astfel cum sunt definite la articolul 5 din Directiva 78/687/CEE, cu următoarele titluri oficiale de calificare:

CAPITOLUL II

DIPLOME, CERTIFICATE ȘI ALTE TITLURI OFICIALE DE CALIFICARE ÎN STOMATOLOGIE

Articolul 2

Fiecare stat membru recunoaște diplomele, certificatele și alte titluri oficiale de calificare ca medic stomatolog eliberate resortisanților statelor membre de către celelalte state membre în conformitate cu articolul 1 din Directiva 78/687/CEE și enumerate la articolul 3 din prezenta directivă, acordându-le acestora, în ceea ce privește dreptul de acces și exercitare a activităților de medic stomatolog, același efect pe teritoriul lor ca și cel al diplomelor, certificatelor și celorlalte titluri oficiale de calificare eliberate de statul membru respectiv.

Articolul 3

Diplomele, certificatele și alte titluri oficiale de calificare menționate la articolul 2 sunt următoarele:

CAPITOLUL III

DIPLOME, CERTIFICATE ȘI ALTE TITLURI OFICIALE DE CALIFICARE CA MEDIC SPECIALIST ÎN STOMATOLOGIE, CARACTERISTICE PENTRU DOUĂ SAU MAI MULTE STATE MEMBRE

Articolul 4

Fiecare stat membru în care există acte cu putere de lege și acte administrative în acest domeniu recunoaște diplomele, certificatele și alte titluri oficiale de calificare ca medic stomatolog specialist în ortodonție și chirurgie orală, eliberate resortisanților statelor membre de către celelalte state membre în conformitate cu articolele 2 și 3 din Directiva 78/687/CEE și enumerate la articolul 5 din prezenta directivă, acordând unor astfel de calificări același efect pe teritoriul lor ca și cel al diplomelor, certificatelor și celorlalte titluri oficiale de calificare eliberate de statul membru respectiv.

Articolul 5

Diplomele, certificatele și alte titluri menționate la articolul 4 sunt următoarele:

Articolul 6

(1)   Resortisanților statelor membre care doresc să obțină una din aceste diplome, certificate sau alte titluri oficiale de calificare ca medic stomatolog specialist, care nu sunt eliberate de statul membru de origine sau de proveniență, li se poate impune de către statul membru gazdă să îndeplinească condițiile de formare profesională prevăzute în acest sens de propriile acte cu putere de lege sau acte administrative.

(2)   Statul membru gazdă ia în considerare, cu toate acestea, integral sau parțial, perioadele de formare profesională realizate de resortisanții menționați la alineatul (1) și atestate prin posesia unei diplome, a unui certificat sau a altor titluri oficiale de calificare, eliberate de autoritățile competente ale statului membru de origine sau de proveniență, cu condiția ca astfel de perioade de formare profesională să corespundă celor impuse de statul membru gazdă pentru specializarea în cauză.

(3)   Autoritățile sau organismele competente ale statului membru gazdă, după ce au verificat conținutul și durata perioadei de specializare a persoanelor în cauză pe baza diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare, informează persoana respectivă cu privire la perioada de formare profesională suplimentară necesară, precum și la domeniile pe care aceasta trebuie să le cuprindă.

CAPITOLUL IV

DREPTURI DOBÂNDITE

Articolul 7

(1)   În cazul resortisanților statelor membre ale căror diplome, certificate și alte titluri oficiale de calificare nu îndeplinesc toate cerințele minime de formare profesională prevăzute la articolul 1 din Directiva 78/687/CEE, fiecare stat membru recunoaște ca dovadă suficientă diplomele, certificatele și celelalte titluri oficiale de calificare ca medic stomatolog, eliberate de statele membre respective înainte de aplicarea Directivei 78/687/CEE, însoțite de o atestare care să certifice că resortisanții în cauză au exercitat efectiv și legal activitățile în cauză pe o durată de cel puțin 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării atestării.

(2)   În cazul în care resortisanții statelor membre ale căror diplome, certificate și alte titluri oficiale de calificare ca medic specialist în stomatologie nu îndeplinesc cerințele minime de formare profesională prevăzute la articolele 2 și 3 din Directiva 78/687/CEE, fiecare stat membru recunoaște ca dovadă suficientă diplomele, certificatele și alte titluri oficiale de calificare ca medic stomatolog specialist eliberate de acele state membre înainte de punerea în aplicare a Directivei 78/687/CEE. Statul membru poate, cu toate acestea, să impună ca astfel de diplome, certificate sau alte titluri oficiale de calificare să fie însoțite de un certificat eliberat de autoritățile sau organismele competente ale statului membru de origine sau de proveniență, care să ateste exercitarea de activități de medic specialist în stomatologie pentru o perioadă egală cu dublul diferenței dintre durata formării în statul membru de origine sau de proveniență și durata minimă de formare profesională menționată de Directiva 78/687/CEE, în care aceste diplome, certificate sau alte titluri oficiale de calificare nu respectă durata minimă de formare profesională menționată la articolul 2 din Directiva 78/687/CEE.

Cu toate acestea, în cazul în care înainte ca prezenta directivă să fie pusă în aplicare, statul membru gazdă impune o durată minimă de formare profesională mai scurtă decât cea menționată la articolul 2 din Directiva 78/687/CEE, diferența menționată la primul paragraf poate fi determinată numai în funcție de durata minimă de formare profesională prevăzută de statul respectiv.

CAPITOLUL V

UTILIZAREA TITLULUI OFICIAL DE CALIFICARE

Articolul 8

(1)   Fără a aduce atingere articolului 17, statele membre gazdă se asigură că resortisanților statelor membre care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolele 2, 4, 7 și 19 li se recunoaște dreptul de a-și folosi titlul lor oficial de calificare, în măsura în care acesta nu este identic cu titlul profesional și, acolo unde este cazul, cu abrevierea sa, din statul membru de origine sau de proveniență, în limba statului respectiv. Statele membre gazdă pot prevedea ca acest titlu oficial de calificare să fie urmat de denumirea și adresa instituției sau comisiei de examinare care a eliberat acest titlu.

(2)   În cazul în care titlul de formare profesională utilizat în statul membru de origine sau de proveniență poate fi confundat în statul membru gazdă cu un titlu oficial de calificare care necesită în statul respectiv o formare profesională suplimentară, pe care persoana în cauză nu o deține, statul membru gazdă poate prevedea ca această persoană să își utilizeze titlul oficial de calificare din statul membru de origine sau de proveniență într-o formulă adecvată indicată de statul membru gazdă.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII PENTRU FACILITAREA EXERCITĂRII EFECTIVE A DREPTULUI DE STABILIRE ȘI A LIBERTĂȚII DE A PRESTA SERVICII DE CĂTRE MEDICII STOMATOLOGI

A.   Dispoziții privind dreptul de stabilire

Articolul 9

(1)   Statul membru gazdă care impune resortisanților săi dovada moralității și onorabilității la accesul la din activitățile menționate la articolul 1 acceptă ca dovadă suficientă, cu privire la resortisanții altor state membre, atestarea eliberată de o autoritate competentă din statul membru de origine sau de proveniență care certifică îndeplinirea condițiilor de moralitate sau onorabilitate impuse în statul membru pentru accesul la activitatea respectivă.

(2)   În cazul în care statul membru de origine sau de proveniență nu impune dovada moralității și onorabilității pentru persoanele care doresc să aibă acces la activitatea respectivă, statul membru gazdă poate impune resortisanților statului membru de origine sau de proveniență să prezinte un extras de cazier judiciar sau, în absența acestuia, un document echivalent eliberat de o autoritate competentă din statul membru de origine sau de proveniență.

(3)   În cazul în care are cunoștință de fapte grave și precise care s-au petrecut în afara teritoriului său anterior stabilirii celui în cauză în statul respectiv și care pot afecta accesul la activitatea în cauză, statul membru gazdă poate informa statul membru de origine sau de proveniență cu privire la acestea.

Statul membru de origine sau de proveniență verifică exactitatea faptelor, în măsura în care acestea pot afecta accesul la activitatea în cauză în statul membru respectiv. Autoritățile statului respectiv decid asupra naturii și amplorii investigațiilor care trebuie efectuate și informează statul membru gazdă asupra oricărei acțiuni pe care o efectuează în legătură cu atestările sau documentele eliberate.

(4)   Statele membre asigură confidențialitatea informațiilor transmise.

Articolul 10

(1)   În cazul în care într-un stat membru gazdă sunt în vigoare acte cu putere de lege și acte administrative privind respectarea condițiilor de moralitate sau onorabilitate, inclusiv dispoziții privind măsuri disciplinare în cazuri de abateri profesionale grave sau de condamnări pentru fapte penale săvârșite în exercitarea uneia din activitățile menționate la articolul 1, statul membru de origine sau de proveniență transmite statului membru gazdă informațiile necesare privind măsurile sau sancțiunile de natură profesională sau administrativă luate împotriva persoanei respective, precum și sancțiunile penale impuse acesteia în timpul exercitării profesiei în statul membru de origine sau de proveniență.

(2)   În cazul în care statul membru gazdă are cunoștință de fapte grave și precise care s-au petrecut în afara teritoriului său anterior stabilirii celui în cauză în statul respectiv și care pot afecta accesul la activitatea în cauză, acesta poate informa statul membru de origine sau de proveniență cu privire la acestea.

Statul membru de origine sau de proveniență verifică exactitatea faptelor, în măsura în care acestea pot afecta accesul la activitatea în cauză în statul membru respectiv. Autoritățile statului respectiv decid asupra naturii și amplorii investigațiilor care trebuie efectuate și, în conformitate cu alineatul (1), informează statul membru gazdă asupra oricărei acțiuni pe care o efectuează în legătură cu informațiile primite de la acesta.

(3)   Statele membre asigură confidențialitatea informațiilor transmise.

Articolul 11

În cazul în care un stat membru gazdă impune resortisanților săi, care doresc să aibă acces la sau să exercite oricare dintre activitățile menționate la articolul 1, un document privind sănătatea fizică sau psihică, acest stat acceptă ca dovadă suficientă prezentarea documentului cerut în statul membru de origine sau de proveniență.

În cazul în care statul membru de origine sau de proveniență nu impune nici un document de această natură celor care doresc să aibă acces la sau să exercite activitatea în cauză, statul membru gazdă trebuie să accepte de la resortisanții statului membru de origine sau de proveniență o atestare eliberată de o autoritate competentă a statului respectiv, corespunzătoare atestărilor eliberate în statul membru gazdă.

Articolul 12

Documentele menționate la articolele 9, 10 și 11 nu pot fi prezentate după mai mult de trei luni de la data emiterii.

Articolul 13

(1)   Procedura prin care beneficiarul este autorizat într-una din activitățile menționate la articolul 1, în temeiul articolelor 9, 10 și 11, trebuie să se încheie cât mai curând posibil și în termen de cel mult trei luni de la prezentarea dosarului complet al beneficiarului, fără a aduce atingere întârzierilor rezultate ca urmare a unei eventuale acțiuni introduse la încheierea acestei proceduri.

(2)   În cazurile menționate la articolul 9 alineatul (3) și articolul 10 alineatul (2), cererea de reexaminare suspendă termenul prevăzut la alineatul (1).

Statul membru consultat trebuie să transmită răspunsul său în termen de trei luni.

La primirea răspunsului sau la expirarea acestui termen, statul membru gazdă trebuie să continue procedura menționată la alineatul (1).

Articolul 14

În cazul în care un stat membru gazdă impune resortisanților săi care doresc să aibă acces la sau să exercite oricare dintre activitățile menționate la articolul 1 să depună jurământ sau să facă o declarație solemnă și în cazul în care formula acestui jurământ sau declarații nu poate fi utilizată de resortisanții altor state membre, statul membru gazdă asigură ca o formulă adecvată și echivalentă de jurământ sau declarație să fie pusă la dispoziția persoanelor interesate.

B.   Dispoziții speciale privind prestarea de servicii

Articolul 15

(1)   În cazul în care un stat membru impune resortisanților săi care doresc să aibă acces la sau să exercite activitățile menționate la articolul 1 fie o autorizație, fie înscrierea sau afilierea la o organizație sau un organism profesional, statul membru respectiv exceptează de la această cerință pe resortisanții statelor membre în cazul prestării de servicii.

Beneficiarul prestează servicii având aceleași drepturi și obligații ca și resortisanții statului membru gazdă; în special, acesta trebuie să respecte dispozițiile disciplinare cu caracter profesional sau administrativ care se aplică în statul membru respectiv.

În acest scop și pe lângă declarația privind prestarea de servicii menționată la alineatul (2), pentru a permite aplicarea dispozițiilor disciplinare în vigoare pe teritoriul acestora, statele membre pot impune fie înregistrarea temporară automată sau afilierea pro forma la o organizație profesională sau un organism profesional, fie înregistrarea într-un registru, cu condiția ca această înregistrare sau afiliere să nu întârzie și să nu complice în nici un fel prestarea de servicii sau să nu impună prestatorului de servicii nici un fel de costuri suplimentare.

În cazul în care statul membru gazdă adoptă o măsură în aplicarea celui de-al doilea paragraf sau are cunoștință de fapte care contravin acestor dispoziții, acesta informează imediat statul membru în care s-a stabilit beneficiarul.

(2)   Statul membru gazdă poate impune beneficiarului să prezinte autorităților competente o declarație prealabilă privind prestarea serviciilor sale, în cazul în care acestea implică o ședere temporară în teritoriul lor.

În caz de urgență, această declarație poate fi efectuată cât mai curând posibil după ce serviciile au fost prestate.

(3)   În aplicarea alineatelor (1) și (2), statul membru gazdă poate impune beneficiarului unul sau mai multe documente cuprinzând următoarele:

(4)   Documentul sau documentele prevăzute la alineatul (3) trebuie prezentate la cel mult 12 luni de la data eliberării acestora.

(5)   În cazul în care un stat membru privează, în tot sau în parte, permanent sau temporar, unul din resortisanții săi sau un resortisant al unui alt stat membru de dreptul de a exercita una din activitățile prevăzute la articolul 1, acesta asigură, după caz, retragerea temporară sau permanentă a atestării menționate la alineatul (3) a doua liniuță.

Articolul 16

În cazul în care, într-un stat membru gazdă este obligatorie înscrierea la un organism de securitate socială de drept public pentru stabilirea cu organele de asigurare a conturilor aferente activităților exercitate în avantajul persoanelor asigurate în temeiul regimurilor de securitate socială, statul membru în cauză exceptează de la această cerință pe resortisanții statelor membre stabiliți într-un alt stat membru, în cazul prestării de servicii care impune deplasarea beneficiarului.

În toate cazurile de prestări de servicii care impun deplasarea beneficiarului, statul membru gazdă poate impune beneficiarului să informeze acest organism în prealabil sau, în situații urgente, cât mai curând posibil, cu privire la prestarea de servicii.

C.   Dispoziții comune privind dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii

Articolul 17

(1)   În cazul în care, într-un stat membru gazdă, folosirea titlului profesional cu privire la una dintre activitățile menționate la articolul 1 este reglementată, resortisanții altor state membre, care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 2, articolul 7 alineatul (1) și articolul 19, folosesc titlul profesional al statului membru gazdă care, în statul respectiv, corespunde acestor condiții de formare profesională și folosesc și titlul abreviat.

(2)   Alineatul (1) se aplică, de asemenea, folosirii titlului oficial de calificare ca medic specialist în stomatologie de către cei care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 4 și articolul 7 alineatul (2).

Articolul 18

(1)   Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a permite beneficiarilor să fie informați cu privire la legislația în domeniul sănătății și securității sociale și, după caz, la deontologia statului membru gazdă.

În acest scop, statele membre pot înființa servicii de informare de unde persoanele interesate pot obține informațiile necesare. În cazul stabilirii, statele membre gazdă pot obliga beneficiarii să contacteze aceste servicii.

(2)   Statele membre pot înființa serviciile menționate la alineatul (1) pe lângă autoritățile și organismele competente pe care trebuie să le desemneze în termenul prevăzut la articolul 24 alineatul (1).

(3)   Statele membre au grijă ca, după caz, beneficiarii să dobândească, în propriul lor interes și în cel al pacienților lor, cunoștințele lingvistice necesare exercitării profesiei lor în statul membru gazdă.

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII TRANZITORII PRIVIND CAZUL SPECIAL AL ITALIEI

Articolul 19

Începând cu data la care Italia adoptă măsurile necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive, statele membre recunosc, în sensul exercitării activităților prevăzute la articolul 1 din prezenta directivă, diplomele, certificatele sau alte titluri oficiale de calificare în medicină eliberate în Italia unor persoane care au început formarea profesională medicală universitară în termen de cel mult 18 luni de la notificarea prezentei directive, însoțite de o atestare eliberată de autoritățile competente italiene, care să certifice că aceste persoane au fost angajate efectiv, legal și cu titlu principal în Italia în activitățile prevăzute la articolul 5 din Directiva 78/687/CEE timp de cel puțin trei ani consecutivi din cei cinci ani anteriori eliberării atestării și că aceste persoane sunt autorizate să exercite activitățile menționate în aceleași condiții ca și titularii diplomelor, certificatelor sau ai altor titluri oficiale de calificare prevăzute la articolul 3 litera (f) din prezenta directivă.

Sunt exceptate de la cerința privind experiența de trei ani menționată la primul paragraf persoanele care au absolvit cu succes cel puțin trei ani de studiu atestați de autoritățile competente ca fiind echivalenți cu formarea profesională menționată la articolul 1 din Directiva 78/687/CEE.

CAPITOLUL VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 20

Statele membre care impun resortisanților lor încheierea unui stagiu de pregătire pentru a fi recunoscuți ca medici stomatologi într-un regim de asigurări medicale pot impune aceeași obligație și resortisanților altor state membre pe o perioadă de opt ani de la data notificării prezentei directive. Cu toate acestea, durata stagiului nu poate depăși șase luni.

Articolul 21

În cazul unei îndoieli justificate, statul membru gazdă poate impune autorităților competente dintr-un alt stat membru confirmarea autenticității diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare eliberate în respectivul stat membru și menționate la capitolele II, III și IV, precum și confirmarea faptului că beneficiarul a îndeplinit toate condițiile de formare profesională prevăzute de Directiva 78/687/CEE.

Articolul 22

În termenul prevăzut la articolul 24 alineatul (1), statele membre desemnează autoritățile și organismele abilitate să elibereze sau să primească diplomele, certificatele și alte titluri oficiale de calificare, precum și documentele și informațiile menționate de prezenta directivă și informează imediat celelalte state membre și Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 23

Prezenta directivă se aplică și resortisanților statelor membre care, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 1612/68, exercită sau vor exercita în calitate de salariați activitățile menționate la articolul 1.

Articolul 24

(1)   Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de 18 luni de la data notificării și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Cu toate acestea, Italia trebuie să adopte aceste măsuri în termen de cel mult șase ani și, în orice caz, în momentul adoptării măsurilor necesare pentru a se conforma Directivei 78/687/CEE.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern, pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 25

În cazul în care, în aplicarea prezentei directive, un stat membru întâmpină dificultăți majore în anumite domenii, Comisia examinează aceste dificultăți în colaborare cu statul respectiv și solicită avizul Comitetului înalților funcționari în domeniul sănătății publice, constituit în temeiul Deciziei 75/365/CEE (5), modificată ultima dată de Decizia 78/689/CEE (6).

Dacă este necesar, Comisia prezintă Consiliului propuneri adecvate.

Articolul 26

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

(1)  JO C 101, 4.8.1970, p. 19.

(2)  JO C 36, 28.3.1970, p. 17.

(3)  JO L 233, 24.8.1978, p. 10.

(4)  JO L 257, 19.10.1968, p. 2.

(5)  JO L 167, 30.6.1975, p. 19.

(6)  JO L 233, 24.8.1978, p. 17.