Cauza C-291/07

Kollektivavtalsstiftelsen TRR Trygghetsrådet

împotriva

Skatteverket

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Regeringsrätten)

„TVA — Locul operațiunilor impozabile — Elementul de legătură fiscală — Prestator de servicii stabilit într-un alt stat membru decât cel în care este stabilit clientul — Calitatea de persoană impozabilă — Servicii prestate unei fundații naționale care exercită o activitate economică și o activitate neeconomică”

Concluziile avocatului general J. Mazák prezentate la 17 iunie 2008   I ‐ 8257

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 6 noiembrie 2008   I ‐ 8268

Sumarul hotărârii

Dispoziții fiscale – Armonizarea legislațiilor – Impozite pe cifra de afaceri – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Prestări de servicii – Stabilirea domiciliului fiscal

[Directiva 77/388 a Consiliului, art. 9 alin. (2) lit. (e), și Directiva 2006/112 a Consiliului art. 56 alin. (1) lit. (c)]

Articolul 9 alineatul (2) litera (e) din A șasea directivă 77/388 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri, astfel cum a fost modificată prin Directiva 1999/59, și articolul 56 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, care stabilesc locul de impozitare pentru serviciile prestate de consultanți, ingineri, birourile de consultanță, avocați, contabili și alte servicii similare, trebuie interpretate în sensul că o persoană care recurge la servicii de consultanță prestate de o persoană impozabilă stabilită într-un alt stat membru și care exercită atât activități economice, cât și activități aflate în afara domeniului de aplicare al acestor directive trebuie considerată ca având calitatea de persoană impozabilă, chiar dacă serviciile menționate nu sunt utilizate decât pentru nevoile legate de această din urmă activitate.

Într-adevăr, acest articol nu precizează dacă aplicarea sa este supusă condiției ca persoana impozabilă beneficiară a unei prestări de servicii să utilizeze această prestare pentru nevoile legate de activitatea sa economică. Astfel, contrar altor dispoziții din A șasea directivă, precum articolul 2 alineatul (1) și articolul 17 alineatul (2), articolul respectiv nu indică nicidecum că o astfel de condiție ar fi necesară pentru ca acesta să își găsească aplicare.

În lipsa unei precizări explicite, la articolul 9 alineatul (2) litera (e) din A șasea directivă, în ceea ce privește faptul că serviciile prestate trebuie să fie utilizate pentru nevoile legate de activitatea economică a clientului, trebuie să se considere că împrejurarea că acesta din urmă utilizează aceste servicii pentru activități aflate în afara domeniului de aplicare al Celei de a șasea directive nu se opune aplicării acestei dispoziții.

(a se vedea punctele 28-33 și dispozitivul)