31.3.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 77/43

1.1

Comitetul a salutat planurile de protecție a climei ale Consiliului European din 2007, care trebuie puse în aplicare, printre altele, prin directiva în cauză.

1.2

CESE susține în mod expres declarația Comisiei potrivit căreia extinderea dorită a energiilor regenerabile (prescurtate în continuare „ER”) este rezonabilă nu doar din punctul de vedere al politicii climatice, ci are sau poate avea avantaje cât se poate de evidente pentru siguranța aprovizionării cu energie, dezvoltarea regională și locală, dezvoltarea rurală, perspectivele de export, coeziunea socială și oportunitățile de ocupare a forței de muncă, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii și producătorii independenți de energie.

1.3

Prin urmare, CESE salută proiectul de directivă și obiectivul privind o cotă de 20 % a ER. CESE vede în ER nu doar o contribuție la protecția climei, ci și un obiectiv strategic real al politicii energetice, care va conduce la o mai mare independență energetică și astfel la o siguranță mai mare a aprovizionării cu energie.

1.4

Obiectivul de reducere a emisiilor de CO2 cu 20 % până în 2020, care ar trebui îndeplinit potrivit altor directive (1), și obiectivul de 20 % energie finală obținută din ER, care este analizat în prezentul proiect, se corelează strâns și se completează. Ele trebuie însă considerate independente unul de celălalt. Acest lucru este cu atât mai adevărat, cu cât unele dintre sursele de ER nu au întotdeauna efecte pozitive clare din perspectiva politicii climatice (a se vedea punctul 6 privind agrocombustibilii).

1.5

Întrucât restructurarea, recunoscută ca fiind necesară, a sistemului nostru de energie va fi strâns legată de mari investiții, trebuie vegheat ca statelor membre să li se acorde un grad ridicat de flexibilitate, pentru ca acestea să poată acționa mereu acolo unde se pot obține cele mai mari beneficii cu cele mai mici costuri, în ceea ce privește protecția climei și ocuparea forței de muncă.

1.6

CESE accentuează faptul că se declară cu claritate în favoarea extinderii ER și este conștient că pe termen mediu și lung este necesară o cotă parte mai mare decât cea de 20 % propusă până în anul 2020 pentru a atinge obiectivele ambițioase ale Consiliului (o reducere de 60-80 % a emisiilor de CO2, ca și o mai mare independență energetică).

1.7

CESE constată că hotărârea strategică de înlocuire parțială a motorinei, respectiv a benzinei, prin agrocombustibili este una dintre cele mai puțin eficiente și scumpe măsuri de protecție a climei și reprezintă în prezent o alocare extrem de greșită a resurselor financiare. CESE nu poate înțelege de ce trebuie promovate la nivel politic, în cel mai intens mod, tocmai cele mai scumpe măsuri, mai ales că pe lângă întrebările economice mai există și un număr uriaș de întrebări ecologice și sociale fără niciun răspuns (a se vedea punctul 6). De aceea CESE respinge obiectivul separat de 10 % pentru agrocombustibili.

1.8

Este salutat faptul că UE plănuiește stabilirea criteriilor de durabilitate pentru agrocombustibili. Criteriile ecologice formulate în proiect nu merg însă destul de departe, problemele sociale nu sunt abordate absolut deloc, astfel încât proiectul de directivă este complet nesatisfăcător din acest punct de vedere (2).

2.1

Prin prezenta directivă trebuie stabilite obiectivele obligatorii pentru extinderea ER. Este planificată o cotă de 20 % din consumul de energie finală al UE în anul 2020, precum și o cotă minimă obligatorie de 10 % agrocombustibili (3) pentru fiecare stat membru în sectorul transporturilor (4).

2.2

Obiectivul european de 20 % trebuie atins prin aplicarea obiectivelor individuale obligatorii stabilite la nivel național, care sunt specificate în anexa I, partea A. Statele membre trebuie să stabilească, prin planuri de acțiune naționale, obiective sectoriale pentru energie electrică, căldură/frig și sectorul transporturilor/agrocombustibililor, precum și măsuri corespunzătoare pentru atingerea acestor obiective.

2.3

Directiva se bazează pe deciziile Consiliului European din primăvara anului 2007. Aceasta este motivată prin faptul că, prin utilizarea energiilor regenerabile, se poate acționa împotriva schimbărilor climatice. În același timp, directiva specifică și că tocmai „sectorul energiei regenerabile se remarcă prin capacitatea […] de a exploata sursele de energie locale și descentralizate și de a stimula industriile de înaltă tehnologie la nivel mondial”.

2.4

Potrivit Comisiei, „sursele de energie regenerabile sunt în mare măsură indigene, nu se bazează pe disponibilitatea în viitor a surselor convenționale de energie, iar natura lor predominant descentralizată face ca economiile noastre să fie mai puțin vulnerabile în fața alimentării cu energie volatilă”. Siguranța aprovizionării reprezintă deci, pe lângă protecția climei și dezvoltarea inovării și a economiei, un alt motiv important expus de Comisie.

2.5

Comisia argumentează că „dezvoltarea unei piețe pentru sursele și tehnologiile de energie regenerabilă are […] un impact pozitiv clar asupra siguranței în aprovizionarea cu energie, oportunităților de dezvoltare regională și locală, dezvoltării regionale și rurale, perspectivelor de export, coeziunii sociale și oportunităților de ocupare a forței de muncă, în special în ceea ce privește întreprinderile mici și mijlocii și producătorii independenți de energie”.

2.6

Directiva nu stabilește numai obiectivele cantitative menționate, ci reglementează printre altele și

2.7

Prin adoptarea noii directive sunt abrogate Directiva 2001/77/CE privind promovarea electricității produse din surse de energie regenerabile pe piața internă a electricității, în care obiectivul actual este de „21 % cotă de electricitate din surse de energie regenerabilă din consumul total până în 2010”, precum și Directiva 2003/30/CE privind promovarea utilizării biocombustibililor și a altor combustibili regenerabili pentru transporturi, în baza căreia trebuia atinsă o cotă de 5,75 % până în 2010.

3.1

Consiliul European a reafirmat (în 2007) „faptul că angajamentele totale în vederea reducerii emisiilor reprezintă fundamentul pieței mondiale a carbonului. Țările dezvoltate ar trebui să continue să dea un exemplu, angajându-se împreună să realizeze, până în anul 2020, o reducere de 30 % față de 1990 a emisiilor de gaze cu efect de seră. Țările dezvoltate ar trebui să realizeze același lucru în vederea atingerii obiectivului colectiv de reducere a emisiilor cu 60 % până la 80 % până în anul 2050, față de 1990”.

3.2

Proiectul de directivă prezentat este o piatră de temelie în punerea în aplicare a acestei decizii. CESE salută deciziile asupra climei ale Consiliului European și accentuează faptul că economisirea și eficiența energiei trebuie să constituie cea mai mare prioritate. Nu există alternative la extinderea masivă a ER, care nu este necesară numai din punctul de vedere al politicii climatice ci va fi necesară și din cauza împuținării previzibile pe termen mediu și lung a resurselor fosile. Creșterile rapide ale prețurilor energiilor fosile, care pot fi observate în prezent, contribuie la realizarea mai rapidă a rentabilității multor ER.

3.3

CESE salută în mod expres faptul că, în expunerea de motive, Comisia nu abordează doar aspecte climatice, ci acordă o importanță centrală și problemelor siguranței aprovizionării și locurilor de muncă. Mai mult, se accentuează cât de importante pot fi de exemplu structurile descentralizate de aprovizionare cu energie pentru puterea economică regională și spațiile rurale (punctele 2.4 și 2.5). Comitetul vede la fel această problemă. Dar consideră de asemenea că este absolut necesar ca strategiile ER individuale să fie privite într-un mod mai diferențiat decât până în prezent, luând în considerare aceste aspecte.

3.4

CESE împărtășește opinia Comisiei potrivit căreia rolul de conducere al Europei în dezvoltarea și punerea în aplicare a ER este unul pozitiv atât din punctul de vedere al politicii climatice, cât și din cel al dobândirii de avantaje pentru a face Europa mai competitivă ca loc de producție. Proiectul de directivă reprezintă un semnal clar din punct de vedere al politicii energetice, de mediu și industriale către comunitatea internațională de state, având în vedere negocierile climatice internaționale existente.

3.5

„Repartizarea” propriu-zisă a „sarcinilor”, respectiv contribuțiile naționale la obiectivul european de reducere cu 20 % a emisiilor totale de CO2 sunt stabilite în propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020 [COM(2008) 17 final] și în propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră [COM(2008) 16 final].

3.6

CESE consideră că o pondere de 20 % a ER până în 2020 este rezonabilă din punct de vedere politico-strategic și realizabilă din punct de vedere tehnic și economic, existând astfel perspectiva unei politici energetice „post-combustibilii fosili”. CESE este, de asemenea, de părere că obiectivele naționale individuale pot fi atinse, mai ales că se vor oferi statelor membre posibilități absolut flexibile (achiziționări suplimentare, participare la proiecte etc.). Este evident că o restructurare a sistemului de energie nu este posibilă fără costuri sau modificări structurale. Investițiile nu sunt necesare doar în centralele de producție a energiei electrice din surse regenerabile, ci și în tehnologiile și capacitățile de stocare a energiei pentru compensarea variațiilor din producția de energie, cauzate de insuficiența forței vântului sau a intensității solare, precum și în dezvoltarea de linii de transport al energiei electrice între statele membre UE. Dacă accentul se pune exclusiv pe producția de energie, obiectivele stabilite nu vor fi atinse.

3.7

Germania, de exemplu, promovează producția de electricitate din energii regenerabile printr-o lege privind alimentarea, cota de electricitate ecologică fiind momentan la 15 %; costurile adiționale, suportate de consumatorii de energie prin rambursări mai mari ale costurilor de alimentare, se ridică la circa 3,5 miliarde EUR pe an. Această cifră nu ia în calcul totuși beneficiul economic, sub forma unor noi locuri de muncă, a evitării prejudiciilor aduse mediului înconjurător sau a unor venituri fiscale noi.

3.8

Pentru a menține cât se poate de reduse cheltuielile pentru atingerea obiectivului, s-a prevăzut în directivă ca obiectivele naționale individuale să poată fi atinse și prin măsuri de susținere a extinderii ER în alte state. Și importul de electricitate ER — cu garanție de origine — este posibil. În principiu, CESE consideră că acest lucru este rezonabil. CESE susține cererile unor state membre ca acest comerț să se facă sub rezerva aprobării, pentru a se evita ca subvențiile ER finanțate de un stat național (5) să poată fi folosite pentru a economisi costurile într-un alt stat.

4.1

CESE consideră corectă abordarea Comisiei, care stabilește, pentru cele trei sectoare în care ER va juca un rol (și anume electricitatea, căldura și frigul, precum și transporturile), un singur obiectiv și nu trei obiective individuale separate. Le este permis astfel statelor membre să aleagă modul în care pot combina măsurile în cele trei sectoare individuale, pentru a putea atinge obiectivul național de ansamblu stabilit.

4.2

Această flexibilizare este totuși masiv prejudiciată, deoarece pentru un singur subdomeniu al unuia dintre cele trei sectoare — și anume pentru substituția benzinei și motorinei în domeniul transporturilor — urmează a fi creat un singur obiectiv obligatoriu.

5.1

Comisia acordă agrocombustibililor un rol special.

5.2

În numeroase studii publicate în ultimele luni pe tema agrocombustibililor, se menționează că biomasa, spre deosebire de energia solară, este o resursă limitată și vor exista inevitabil situații de concurență, din punct de vedere al suprafețelor, cu producția de alimente, respectiv cu menținerea biodiversității. Există opinii diferite despre cât de mare va fi această concurență. De aceea este nevoie — înainte de intervenția politică — de o reflecție strategică foarte exactă care să determine forma de ER cea mai potrivită pentru un domeniu de utilizare dat. În acest cadru sunt deci necesare evaluări exacte ale impactului.

5.3

Consiliul științific al Ministerului Federal al Agriculturii din Germania susține într-o recomandare publicată în noiembrie 2007 privind utilizarea biomasei în producerea de energie că energia solară și cea eoliană vor câștiga un rol dominant în ER pe termen lung, pentru că, printre altele, acestea au, în comparație cu biomasa, un potențial mult mai ridicat. Consiliul numește trei motive în favoarea acestui lucru:

5.4

Dacă resursele naturale existente sunt rare, iar tranziția către structuri noi, regenerabile și posibil descentralizate de aprovizionare cu energie este strâns legată de investiții comparativ mai mari, trebuie avut în vedere în special principiul concentrării resurselor financiare în cele mai eficiente strategii pentru protecția climei.

5.5

La nivelul UE însă, câteva linii de bioenergie recunoscute și parțial subvenționate de stat, și anume agrocombustibilii, precum și producția de biogaz pe bază de porumb, implică cheltuieli foarte mari pentru evitarea emisiilor de CO2  (6) (150 până la peste 300 EUR/t CO2).

5.6

Alte linii de bioenergie, de exemplu producția de biogaz pe bază de bălegar lichid (cel mai bine asociat cu producția de energie termică), producția combinată de electricitate și căldură pe bază de rumeguș (din deșeuri lemnoase, respectiv plantații cu o durată de exploatare mică), precum și arderea rumegușului în marile centrale energetice existente au cheltuieli de evitare a emisiilor de numai 50 EUR/t CO2  (7).

5.7

Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene constată că, în ceea ce privește reducerea gazelor cu efect de seră/hectar, este cu mult mai eficient să se utilizeze (8) biomasa în locul combustibililor agricoli lichizi pentru producerea electricității. Centralele energetice moderne de biomasă sunt aproape la fel de eficiente ca și instalațiile care acționează cu combustibili fosili, astfel încât, la producerea de căldură și electricitate, 1 megajoule (MJ) de biomasă înlocuiește circa 0,95 MJ de energie fosilă. Eficiența energiei la transformarea biomasei în combustibil lichid pentru transporturi se situează de regulă la doar 30-40 %. 1 MJ de biomasă înlocuiește astfel numai circa de la 0,35 până la 0,45 MJ țiței în transporturi.

5.8

Prin producerea de agrocombustibili, se poate obține o capacitate de evitare a emisiilor de CO2 de circa 3t CO2/ha, iar cu liniile de bioenergie descrise la punctul 5.6 de mai mult de 12t CO2/ha.

5.9

În acest context, CESE se întreabă de ce Comisia dorește să stabilească explicit un obiectiv de 10 % pentru agrocombustibili. Comitetul reamintește că, în primăvară, Consiliul European a declarat că acest obiectiv trebuie să devină „eficient din punctul de vedere al costurilor”, pentru aceasta trebuind să fie îndeplinite trei premize și anume ca

5.10

Referitor la durabilitate există mai multe întrebări decât răspunsuri (a se vedea punctul 8), iar agrocombustibilii de a doua generație nu sunt încă disponibili. Prin urmare nu sunt îndeplinite cel puțin două din cele trei criterii ale Consiliului European, ceea ce totuși nu împiedică Comisia să stabilească obiectivul de 10 %.

5.11

Printre altele, Comisia motivează acest lucru prin faptul că sectorul transporturilor în comparație cu alte sectoare economice are cea mai mare creștere de emisii de gaze cu efect de seră, iar producția de agrocombustibilii „este în prezent mai costisitoare decât producerea altor forme de energie regenerabilă, ceea ce ar putea însemna că aceștia nu pot fi dezvoltați fără o cerință specifică”.

5.12

CESE nu poate susține această motivație:

5.12.1

Este adevărat că în sectorul transporturilor emisiile de gaze cu efect de seră scapă de sub control. În opinia CESE, limitele mai stricte pentru gaze de eșapament și o înlocuire de 10 % a benzinei și motorinei nu vor soluționa problema, nici măcar nu vor putea compensa impactul asupra mediului al creșterii care se așteaptă în anii următori în sectorul transporturilor.

5.12.2

De mai multe ori, Comitetul a arătat că această problemă trebuie abordată printr-o politică de reducere a transporturilor și o schimbare a distribuției modale a traficului în favoarea mijloacelor de transport mai puțin poluante, precum transportul feroviar, transportul public local și transportul naval.

5.12.3

Din punct de vedere tehnic, CESE vede viitorul traficului individual motorizat nu cu motor cu ardere internă, ci cu acționare electrică, care ar trebui să fie alimentat de ER. Pentru ca un VW-Golf să poată străbate 10 000 km, ar trebui ca, după calculele APEM (9), să se cultive anual o suprafață de 2 062 m2 de rapiță pentru agromotorină. Pe de altă parte, celulele solare ar ocupa pentru energia necesară pentru 10 000 km o suprafață de 37 m2 — doar aproape o șesime din suprafața câmpului de rapiță.

5.12.4

Hotărârea strategică privind înlocuirea motorinei, respectiv a benzinei prin agrocombustibili este așadar una dintre cele mai puțin eficiente și mai scumpe măsuri de protecție a climei și reprezintă o alocare extrem de greșită a mijloacelor financiare. CESE nu poate înțelege de ce tocmai cele mai scumpe măsuri trebuie promovate foarte intensiv la nivel politic, mai ales că pe lângă întrebările economice au rămas fără răspuns și un număr vast de întrebări ecologice și sociale.

5.12.5

Prin urmare, CESE nu împărtășește declarația Comisiei conform căreia „intensificarea utilizării biocombustibililor pentru transport constituie unul dintre cele mai eficiente instrumente” pentru a răspunde provocărilor.

5.13

Considerând că scopul Comisiei este de a permite agrocombustibilii atunci când aceștia duc la o reducere de cel puțin 35 % a gazelor cu efect de seră — în comparație cu combustibilii fosili —, obiectivul de 10 % va conduce la o micșorare a emisiilor de gaze cu efect de seră ale traficului motorizat — la același volum de trafic — cu numai 3,5 %. Întrucât transporturile contribuie cu aproximativ un sfert la volumul total al emisiilor de gaze cu efect de seră, putem vorbi deci de un potențial de reducere a emisiilor totale de 1 %. Acest procent nu este în concordanță cu cheltuielile financiare și cu riscurile aferente.

5.14

Chiar dacă s-ar considera că agrocombustibilii în transporturi constituie o utilizare rațională a biomasei, ar trebui să se aibă în vedere eficiența absolută. Anexa VII la directivă arată totuși clar faptul că transformarea biomasei în ester sau etanol nu reprezintă o cale corectă. Căci fiecare transformare moleculară (industrială) este strâns legată de consum de energie și astfel de pierdere de energie. Ar fi mai rațional ca biomasa câștigată să fie utilizată direct, fără transformări industrial-chimice.

5.15

Că acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic o arată câțiva producători de tractoare, care între timp oferă motoare care funcționează cu ulei pur de plante.

5.16

Anexa VII arată că pe baza acestei tehnologii se pot atinge cele mai mari reduceri ale gazelor cu efect de seră: uleiul pur de rapiță prezintă o reducere implicită a gazelor cu efect de seră de 55 %, agromotorina din rapiță, de numai 36 %, etanolul din grâu, de 0 % față de combustibilii din combustibil fosil. Pentru CESE este de neînțeles de ce Comisia nu prezintă explicit această cale ca fiind deosebit de rațională, mai ales că prin aceasta pot lua naștere cât mai curând structuri de aprovizionare cu energie descentralizate — și astfel și locuri de muncă în agricultură în spațiul rural.

5.17

Pentru CESE ar fi de exemplu o bună strategie utilizarea de uleiuri pure de plante, care pot fi obținute de exemplu în culturi mixte compatibile ecologic și care să fie promovate (10) chiar în agricultură și transportate de exemplu cu vehicule comunale, respectiv ambarcațiuni. Agricultorii ar putea fi astfel implicați direct în dezvoltarea ciclurilor de energie la nivel regional și ar profita direct din aceasta. În cadrul strategiei pentru agrocombustibili, aceștia ar deveni însă producători de materii prime cât se poate de ieftine pentru industria petrochimică, în cazul în care materiile prime utilizate vor proveni din producția europeană.

6.1

Comisia presupune că o mare parte din biomasa necesară pentru agrocombustibili va fi cultivată în regiuni mai favorabile din punct de vedere climatic, situate în afara UE. Înlocuirea importurilor de petrol prin importurile de biomasă nu înseamnă o diminuare, ci pur și simplu o diversificare a dependențelor de import.

6.2

Înlocuirea unei dependențe prin alta nu poate fi un obiectiv serios al noii politici energetice a UE.

6.3

Ar trebui mai degrabă să se acorde prioritate abordării care plasează în centrul noii strategii ER sursele de energie cu adevărat descentralizate, disponibile la nivel local sau regional. Aici pot și trebuie să joace un rol și bioenergiile, dar nu acelea care sunt concepute în strategia privind agrocombustibilii.

7.1

Comisia afirmă că energia din ER „reprezintă un substitut apropiat pentru energia convențională și este furnizată prin aceeași infrastructură și prin aceleași sisteme logistice”. Pentru CESE această declarație este profund înșelătoare: ER din structuri descentralizate sunt diametral opuse energiilor „convenționale”, care provin mai degrabă din structuri mari centralizate.

7.2

Orice strategie a agrocombustibililor bazată pe importul de energie și pe amestecul de motorină și benzină utilizează „energiile convenționale”, cu alte cuvinte structurile centralizate ale concernelor de petrol care acționează la nivel global. Acest lucru consolidează astfel structurile de producție și distribuție ale acestora, ceea ce este în interesul economiei petrolului. Dar prin această abordare nu se vor crea în Europa noi locuri de muncă (11).

7.3

Pe de altă parte, dacă se pune accentul pe utilizarea mai eficientă din punct de vedere energetic a rumegușului, de exemplu, pentru producția de căldură și electricitate sau pe uleiuri pure de plante din culturi regionale, respectiv pe aprovizionarea cu biogaz a vehiculelor sau a zonelor fără rețea de gaze naturale și pe tehnologii solare descentralizate etc., sunt posibile atunci noi căi de producție și comercializare la nivel regional, care deschid perspective noi în materie de ocupare a forței de muncă.

7.4

În cazul energiei termice solare și a utilizării descentralizate a sistemelor fotovoltaice, consumatorii (de energie) produc o mare parte din energia necesară lor, ceea ce dovedește că o aprovizionare cu energie bazată pe ER este organizată complet altfel decât structura actuală de aprovizionare cu energie.

7.5

Și alte măsuri, ca de exemplu creșterea eficienței și economiile de energie, pot crea deja din faza de construcție sute de mii de locuri de muncă în întreprinderi mici și mijlocii. Izolarea clădirilor, montarea instalațiilor solare și eoliene sau construcția instalațiilor de biogaz sunt exemple în acest sens. Politica trebuie să asigure că exact aceste potențiale sunt accesibile, iar strategia privind agrocombustibilii, prevăzută în directivă, nu reprezintă calea cea mai eficientă.

7.6

Altfel spus: și în ceea ce privește problema locurilor de muncă este necesară în mod obligatoriu o examinare mult mai diferențiată a diferitelor tipuri de ER. De fapt, ER pot promova și susține structurile economice regionale, dar pot și să contribuie, pe de altă parte, la consolidarea structurilor centralizate mari.

7.7

Același lucru este valabil de altfel pentru țările în care este cultivată biomasa pentru agrocombustibili. Ministerul federal german responsabil pentru ajutorul pentru dezvoltare a concluzionat într-un document de discuție din martie 2008 intitulat „Agrocombustibilii și politica de dezvoltare” că, pentru o dezvoltare economică, ecologică și socială în țările în curs de dezvoltare, o strategie a producției la scară largă a biomasei orientată spre export, ca reacție la cererea mare din țările industrializate, implică riscuri ridicate și nu creează locuri de muncă. În schimb, biomasa pentru aprovizionarea descentralizată cu energie, care include micii producători, este evaluată în general pozitiv.

8.1

CESE salută intenția Comisiei de a introduce criterii de durabilitate și pentru producția de agrocombustibili. Acesta este un pas important înainte, dar CESE consideră totuși propunerea prezentată ca fiind absolut insuficientă.

8.2

Comisia însăși accentuează mereu cât de important este echilibrul dintre pilonul economic, cel ecologic și cel social în politica de durabilitate. Totuși numai din motivul excluderii totale a problemelor sociale în cazul criteriilor menționate, CESE este de părere că proiectul de directivă nu reprezintă sub nicio formă aplicarea unei strategii elaborate, respectiv a unor criterii de durabilitate pentru agrocombustibili. Proiectul de directivă trebuie deci revizuit complet la acest capitol.

8.3

Pentru CESE este important, date fiind schimbările indirecte la nivelul utilizării solului, să se definească o serie de criterii ecologice și sociale eficiente nu numai pentru agrocombustibili, ci și pentru toate produsele agricole de import, inclusiv furajele.

8.4

Este de asemenea o iluzie să credem că, odată cu stabilirea unui termen (în cazul de față: ianuarie 2008) suprafețele de păduri virgine și turbăriile de exemplu pot fi păstrate pentru a nu fi transformate pentru producția de agrocombustibil. Aceasta ar presupune atât un sistem funcțional de cadastru, cât și un sistem funcțional de administrare și control. Experiența arată că niciun astfel de sistem nu există în majoritatea țărilor recent industrializate și în curs de dezvoltare.

8.5

CESE consideră insuficiente criteriile înscrise la articolul 15 alineatele (3) și (4) privind menținerea biodiversității și evitarea utilizării suprafețelor cu stocuri mari de carbon. Pentru menținerea biodiversității sunt importante mult mai multe suprafețe decât cele menționate la alineatul (3) literele (a)-(c). Același lucru este valabil pentru articolul 4 literele (a) și (b) referitor la conținutul de carbon.

8.6

În anexa VII, partea B, Comisia menționează „estimări ale valorilor tipice și implicite aferente viitorilor biocombustibili”, care nu există încă sau se află în cantități nesemnificative pe piață. CESE este de părere că trebuie lucrat nu cu valori estimative, ci numai cu valori care pot fi dovedite.