EUR-Lex - DD_2007_13_026_RO - EN

(2) JO L 77, 26.3.1973, p. 29.

(3) JO L 139, 23.5.1989, p. 19.

ANEXA I

Trimitere la standardul armonizat aplicabil

Standardul armonizat menționat la articolul 2 din prezenta decizie este următorul:

Satellite Earth Stations and Systems (SES);

Land Mobile satellite Earth Stations (LMES) operating in the 1,5/1,6 GHz frequency bands providing voice and/or data communications

[Stații terestre și sisteme de comunicații prin satelit (SES);

Stații terestre mobile de comunicații prin satelit (LMES) funcționând în benzile de frecvență 1,5/1,6 GHz și asigurând comunicațiile vocale și/sau de date]

IEST Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicații

Secretariat TBR 44: mai 1998

(cu excepția introducerii)

Informații suplimentare

Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicații este recunoscut în conformitate cu Directiva 83/189/CEE a Consiliului (1).

Standardul armonizat menționat anterior a fost elaborat în temeiul unui mandat emis în conformitate cu procedurile aplicabile din Directiva 83/189/CEE.

Textul integral al standardului armonizat menționat anterior poate fi obținut de la:

Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicații

650, route des Lucioles

F-06921 Sophia Antipolis Cedex

Comisia Europeană,

DG XIII/A/2 – (BU 31, 1/7)

Rue de la Loi 200

B-1049 Bruxelles

sau de la orice alt organism responsabil de difuzarea standardelor IEST, a căror listă figurează la adresa internet www.ispo.cec.be.

(1) JO L 109, 26.4.1983, p. 8.

ANEXA II

TABELUL A

Limitele emisiilor parazite peste 1 000 MHz și în exteriorul benzilor de la 1 626,5 MHz la 1 645,5 MHz și de la 1 656,6 MHz la 1 660,5 MHz, care se aplică înainte de 1 iunie 2002

Gama de frecvențe (MHz)	Undă electromagnetică activată		Undă electromagnetică întreruptă
Gama de frecvențe (MHz)	Limită PIRE (dBW)	Lățimea de bandă de măsurat (kHz)	Limita PIRE (dBW)	Lățimea de bandă de măsurat (kHz)
1 000 la 1 525	49	100	48	100
1 525 la 1 559	49	100	17	3
1 559 la 1 600	49	100	48	100
1 600 la 1 626	74	100	48	100
1 626 la 1 626,5	84	3	48	100
1 645,5 la 1 645,6	104	3	57	3
1 645,6 la 1 646,1	84	3	57	3
1 646,1 la 1 655,9	74	3	57	3
1 655,9 la 1 656,4	84	3	57	3
1 656,4 la 1 656,5	104	3	57	3
1 660,5 la 1 661	84	3	48	100
1 661 la 1 690	74	100	48	100
1 690 la 3 400	49 (nota 2)	100	48	100
3 400 la 10 700	55 (nota 3)	100	48	100
10 700 la 21 200	61	100	54	100
21 200 la 40 000	67	100	60	100
Nota 1 Limitele inferioare se aplică frecvențelor de tranziție. Nota 2 În banda de la 3 253,0 MHz la 3 321,0 MHz, valoarea PIRE maximă într-o singură lățime de bandă de 100 kHz care urmează să fie măsurată nu trebuie să depășească 82 dBW. În restul acestei benzi se aplică limita de putere indicată în acest tabel. Nota 3 În fiecare bandă de la 4 879,5 MHz la 4 981,5 MHz, de la 6 506,0 MHz la 6 642,0 MHz și de la 8 132,5 MHz la 8 302,5 MHz, valoarea PIRE maximă într-o singură lățime de bandă de 100 kHz care urmează să fie măsurată nu trebuie să depășească 72 dBW. În banda de la 9 759,0 MHz la 9 963,0 MHz, puterea maximă într-o singură lățime de bandă de 100 kHz care urmează să fie măsurată nu trebuie să depășească 61 dBW. În restul acestei benzi se aplică limita de putere indicată în acest tabel.

TABELUL B

Limitele emisiilor parazite peste 1 000 MHz și în exteriorul benzilor de la 1 626,5 MHz la 1 645,5 MHz și de la 1 656,6 MHz la 1 660,5 MHz, care se aplică de la 1 iunie 2002

Gama de frecvențe (MHz)	Undă electromagnetică activată		Undă electromagnetică întreruptă
Gama de frecvențe (MHz)	Limita PIRE (dBW)	Lățimea de bandă de măsurat (kHz)	Limita PIRE (dBW)	Lățimea de bandă de măsurat (kHz)
1 000 la 1 525	49	100	48	100
1 525 la 1 559	49	100	17	3
1 559,0 la 1 580,42	50	1 000	50	1 000
1 580,42 la 1 605,0	50	1 000	50	1 000
1 605,0 la 1 610,0	(nota 4)	100	(nota 5)	100
1 610 la 1 626,0	74	100	48	100
1 626 la 1 626,5	84	3	48	100
1 645,5 la 1 645,6	104	3	57	3
1 645,6 la 1 646,1	84	3	57	3
1 646,1 la 1 655,9	74	3	57	3
1 655,9 la 1 656,4	84	3	57	3
1 656,4 la 1 656,5	104	3	57	3
1 660,5 la 1 661	84	3	48	100
1 661 la 1 690	74	100	48	100
1 690 la 3 400	49 (nota 2)	100	48	100
3 400 la 10 700	55 (nota 3)	100	48	100
10 700 la 21 200	61	100	54	100
21 200 la 40 000	67	100	60	100
Nota 1 Limitele inferioare se aplică frecvențelor de tranziție. Nota 2 În banda de la 3 253,0 MHz la 3 321,0 MHz valoarea PIRE maximă într-o singură lățime de bandă de 100 kHz care urmează să fie măsurată nu trebuie să depășească 82 dBW. În restul acestei benzi se aplică limita de putere indicată în acest tabel. Nota 3 În fiecare bandă de la 4 879,5 MHz la 4 981,5, de la 6 506,0 MHz la 6 642,0 MHz și de 8 132,5 MHz la 8 302,5 MHz, valoarea PIRE maximă într-o singură lățime de bandă de 100 kHz care urmează să fie măsurată nu trebuie să depășească 72 dBW. În banda de la 9759,0 MHz la 9 963,0 puterea maximă într-o singură lățime de bandă de 100 kHz care urmează să fie măsurată nu trebuie să depășească 61 dBW. În restul acestei benzi se aplică puterea indicată în acest tabel. Nota 4 Valoarea supusă unei interpolări liniare de 40 dBW la 1 605,0 MHz până la 74 dBW la 1 610,0 MHz, măsura fiind realizată pe lățimea de bandă de 100 kHz. Nota 5 Valoarea supusă unei interpolări liniare de 40 dBW la 1 605,0 MHz până la 48 dBW la 1 610,0 MHz, măsura fiind realizată pe lățimea de bandă de 100 kHz.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31998L0101

L 001/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 98/101/CE A COMISIEI

din 22 decembrie 1998

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 91/157/CEE a Consiliului privind bateriile și acumulatorii care conțin anumite substanțe periculoase

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 91/157/CEE a Consiliului din 18 martie 1991 privind bateriile și acumulatorii care conțin anumite substanțe periculoase (1), în special articolul 10,

întrucât în cadrul Actului privind aderarea Austriei, a Finlandei și a Suediei, în special articolele 69 și 112, se prevede că, pe o perioadă de patru ani de la data aderării, dispozițiile referitoare la bateriile cu mercur prevăzute la articolul 3 din Directiva 91/157/CEE trebuie revăzute în conformitate cu procedurile CE;

întrucât, în scopul atingerii unui nivel înalt de protecție a mediului, comercializarea anumitor baterii și acumulatorii ar trebui interzisă, având în vedere conținutul lor de mercur; întrucât această interdicție, pentru a avea un efect deplin asupra mediului, trebuie să se aplice și aparatelor în care sunt încorporate astfel de baterii și acumulatori; întrucât această interdicție poate avea un efect benefic facilitând recuperarea bateriilor;

întrucât este necesar să se țină seama de dezvoltarea tehnică a bateriilor alternative fără metale grele;

întrucât Directiva 91/157/CEE trebuie adaptată în consecință;

întrucât măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul comitetului înființat în conformitate cu articolul 18 din Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile (2), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 96/350/CE a Comisiei (3),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 91/157/CEE se modifică după cum urmează:

La articolul 3, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Statele membre interzic, de la 1 ianuarie 2000 cel târziu, introducerea pe piață a bateriilor și a acumulatorilor care conțin mercur mai mult de 0,0005 % din greutate, inclusiv în cazurile în care aceste baterii și acumulatori sunt încorporați în aparate. Bateriile tip «buton» și bateriile compuse din elemente tip «buton» cu un conținut de mercur de cel mult 2 % din greutate nu sunt supuse acestei interdicții.”

2.	Anexa I se înlocuiește cu textul anexei la prezenta directivă.

Articolul 2

Statele membre adoptă și publică înainte de 1 ianuarie 2000 dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 22 decembrie 1998.

Pentru Comisie

Ritt BJERREGAARD

Membru al Comisiei

(1) JO L 78, 26.3.1991, p. 38.

(2) JO L 194, 25.7.1975, p. 47.

(3) JO L 135, 6.6.1996, p. 32.

ANEXĂ

„ANEXA I

Bateriile și acumulatorii următori sunt reglementați de prezenta directivă:

1.	Bateriile și acumulatorii introduși pe piață de la 1 ianuarie 1999, conținând mercur mai mult de 0,0005 % din greutate.

Bateriile și acumulatorii introduși pe piață de la 18 septembrie 1992 și conținând:

—	mai mult de 25 mg de mercur pe element, cu excepția bateriilor alcaline cu mangan;

—	cadmiu mai mult de 0,025 % din greutate;

—	plumb mai mult de 0,4 % din greutate.

3.	Bateriile alcaline cu mangan conținând mercur mai mult de 0,025 % din greutate introduse pe piață de la 18 septembrie 1992.”

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31999D0089

L 029/34

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 25 ianuarie 1999

privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în conformitate cu articolul 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la garniturile de scări prefabricate

[notificată cu numărul C(1999) 113]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(1999/89/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 89/106/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind armonizarea actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre privind produsele pentru construcții (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 93/68/CEE (2), în special articolul 13 alineatul (4),

întrucât Comisia trebuie să aleagă, între cele două proceduri prevăzute la articolul 13 alineatul (3) din Directiva 89/106/CEE pentru atestarea conformității unui produs, „procedura cea mai puțin oneroasă care să fie compatibilă cu siguranța”; întrucât aceasta înseamnă că trebuie să decidă dacă, pentru un anumit produs sau pentru o anumită familie de produse determinate, existența unui sistem de control al producției în fabrică aflat sub răspunderea producătorului reprezintă o condiție necesară și suficientă pentru atestarea conformității, ori dacă, din motive care țin de respectarea criteriilor enunțate la articolul 13 alineatul (4), este necesară intervenția unui organism de certificare aprobat;

întrucât articolul 13 alineatul (4) din Directiva 89/106/CEE prevede ca procedura astfel determinată să fie indicată în mandat și în specificațiile tehnice; întrucât trebuie deci definit conceptul de produs sau de familie de produse așa cum este el folosit în mandate și în specificațiile tehnice;

întrucât cele două proceduri prevăzute la articolul 13 alineatul (3) din Directiva 89/106/CEE sunt descrise detaliat în anexa III la Directiva 89/106/CEE; întrucât trebuie, ca urmare, să se precizeze clar, pentru fiecare produs sau familie de produse, care sunt metodele prin care cele două proceduri trebuie puse în aplicare, prin trimitere la anexa III, în măsura în care aceasta din urmă dă prioritate anumitor sisteme;

întrucât procedura menționată la articolul 13 alineatul (3) litera (a) corespunde sistemelor specificate de prima posibilitate fără supraveghere permanentă și celei de-a doua și a treia posibilități, definite în anexa III partea 2 punctul (ii) și întrucât procedurile prevăzute la articolul 13 alineatul (3) litera (b) corespund sistemelor definite în anexa III partea 2 punctul (i), precum și primei posibilități cu supraveghere permanentă din anexa III partea 2 punctul (ii);

întrucât măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru construcții,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Conformitatea produselor și a familiilor de produse menționate la anexa I este atestată printr-o procedură conform căreia, pe lângă sistemul de control al producției folosit în fabrică de către producător, un organism de certificare desemnat intervine în evaluarea și supravegherea controlului producției sau a produselor în sine.

Articolul 2

Procedura de atestare a conformității, așa cum este ea definită în anexa III, este precizată în mandatele pentru ghidurile de agrement tehnic european.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 25 ianuarie 1999.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

ANEXA I

Garnituri de scări prefabricate (scări complete comercializate sub formă de seturi compuse din trepte prefabricate și alte elemente) (1)

—	utilizate în locuințe și în alte clădiri

(1) Cu excepția scărilor monolitice din beton și oțel. Prezenta decizie nu se aplică scărilor de fabricație tradițională din lemn masiv utilizate în locuințele individuale.

ANEXA II

ATESTAREA CONFORMITĂȚII

Notă: pentru garniturile destinate mai multor utilizări specificate în familiile următoare, organismul desemnat cumulează sarcinile care decurg din diferitele sisteme de atestare a conformității aplicabile.

FAMILIE DE PRODUSE

GARNITURI DE SCĂRI PREFABRICATE (1/2)

1. Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsele și utilizările prevăzute în cele ce urmează, se solicită Organizației Europene pentru Agrement Tehnic (EOTA) să specifice următoarele sisteme de atestare a conformității în ghidurile pentru agrement tehnic european relevante:

Produs(e)

Utilizare (utilizări) prevăzută (prevăzute)

Nivel(uri) sau clasă (clase)

Sistem(e) de atestare a conformității

Garnituri de scări prefabricate

locuințe și alte clădiri

—

2 +

Sistemul 2 +:

a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii)) la Directiva 89/106/CEE, prima posibilitate, certificarea controlului producției în fabrică de către un organism desemnat, pe baza unei inspecții inițiale în fabrică și a controlului intern al producției precum și a unui sistem permanent de evaluare, supraveghere și aprobare a controlului producției în fabrică.

Specificațiile sistemului trebuie să fie astfel încât sistemul să poată fi aplicat chiar și atunci când nu este nevoie să se determine performanța unui produs pentru o caracteristică dată, în lipsa unei cerințe legală în acest domeniu în cel puțin un stat membru, [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE, și, dacă este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În acest caz, verificarea acestei caracteristici nu poate fi impusă producătorului dacă acesta din urmă nu dorește să declare performanța produsului în acest domeniu.

FAMILIE DE PRODUSE

GARNITURI DE SCĂRI PREFABRICATE (2/2)

1. Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsele și utilizările prevăzute în cele ce urmează, se solicită Organizației Europene pentru Aprobări Tehnice (EOTA) să specifice următoarele sisteme de atestare a conformității în ghidurile pentru agrement tehnic european relevante:

Produs(e)

Utilizare (utilizări) prevăzută (prevăzute)

Nivel(uri) sau clasă (clase)

Sistem(e) de atestare a conformității

Garnituri de scări prefabricate

utilizări supuse reglementărilor în materie de reacție la foc

A (1), B (1), C (1)

A (2), B (2) C (2)

A (3), D, E, F

Sistemul 1: a se vedea anexa III partea 2 punctul (i) la Directiva 89/106/CEE, fără încercarea eșantioanelor prin sondaj.

Sistemul 3: a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate.

Sistemul 4: a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a treia posibilitate.

Specificațiile sistemului trebuie să fie astfel încât sistemul să poată fi aplicat chiar și atunci când nu este nevoie să se determine performanța unui produs pentru o caracteristică dată, în lipsa unei cerințe legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE, și, dacă este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În acest caz, verificarea acestei caracteristici nu poate fi impusă producătorului dacă acesta din urmă nu dorește să declare performanța produsului în acest domeniu.

(1) Materiale a căror reacție la foc este susceptibilă să se modifice în cursul procesului de producție (în general elemente supuse unor reacții chimice, de exemplu, produsele ignifuge sau produsele la care o modificare a compoziției poate atrage după sine o modificare a reacției la foc).

(2) Materiale a căror reacție la foc nu este susceptibilă să se modifice în cursul procesului de producție.

(3) Materiale aparținând clasei A și a căror reacție la foc nu trebuie verificată, conform Deciziei 96/603/CE.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31999D0090

L 029/38

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 25 ianuarie 1999

privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului privind membranele

[notificată cu numărul C(1999) 114]

(Text cu relevanță SEE)

(1999/90/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 89/106/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind armonizarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind produsele pentru construcții (1), modificată de Directiva 93/68/CEE (2), în special articolul 13 alineatul (4),

întrucât Comisia trebuie să aleagă, între cele două proceduri prevăzute în articolul 13 alineatul (3) din Directiva 89/106/CEE pentru atestarea conformității unui produs, „procedura cea mai puțin oneroasă care să fie compatibilă cu siguranța”; întrucât aceasta înseamnă că trebuie să decidă dacă, pentru un anumit produs sau pentru o anumită familie de produse determinate, existența unui sistem de control al producției în fabrică aflat sub răspunderea producătorului reprezintă o condiție necesară și suficientă pentru atestarea conformității, ori dacă, din motive care țin de respectarea criteriilor enunțate la articolul 13 alineatul (4), este necesară intervenția unui organism de certificare aprobat;

întrucât articolul 13 alineatul (4) prevede ca procedura astfel determinată să fie indicată în mandat și în specificațiile tehnice; întrucât trebuie deci definit conceptul de produs sau de familie de produse așa cum este el folosit în mandate și în specificațiile tehnice;

întrucât cele două proceduri prevăzute la articolul 13 alineatul (3) sunt descrise detaliat în anexa III la Directiva 89/106/CEE; întrucât trebuie, ca urmare, să se precizeze clar, pentru fiecare produs sau familie de produse, care sunt metodele prin care cele două proceduri trebuie puse în aplicare, prin trimitere la anexa III, în măsura în care aceasta din urmă dă prioritate anumitor sisteme;

întrucât măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru construcții,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Atestarea conformității produselor și familiilor de produse stabilite în anexa I se realizează printr-o procedură în cadrul căreia fabricantul este singurul responsabil cu sistemul de control al producției în fabrică care asigură conformitatea produselor cu specificațiile tehnice relevante.

Articolul 2

Atestarea conformității produselor stabilite în anexa II se realizează printr-o procedură în cadrul căreia, pe lângă sistemul de control al producției în fabrică asigurat de fabricant, un organism de certificare desemnat intervine în evaluarea și supravegherea controlului producției sau a produselor în sine.

Articolul 3

Procedura de atestare a conformității, stabilită în anexa III, este precizată în mandatele pentru ghidurile de agrement tehnic european.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 25 ianuarie 1999.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

ANEXA I

Straturi de etanșare:

Ecrane de subacoperiș:

Membrane barieră contra vaporilor:

Pentru toate utilizările, cu excepția celor supuse reglementărilor în materie de reacție la foc aplicabile produselor pe bază de materiale din clasele A (1), B (1) și C (1).

(1) Materiale a căror performanță în materie de reacție la foc se poate modifica în decursul procesului de producție (în general, elementele supuse unor reacții chimice, cum ar fi întârzietorii de flacără, sau produsele la care o modificare a compoziției poate atrage după sine o modificare a reacției la foc).

ANEXA II

Membrane de etanșare:

Membrane de etanșare a acoperișului:

(destinate utilizării în clădiri)

Straturi de etanșare:

Ecrane de subacoperiș:

Membrane barieră contra vaporilor:

Pentru utilizările supuse reglementărilor în materie de reacție la foc aplicabile produselor pe bază de materiale din clasele A (1), B (1) și C (1).

ANEXA III

Notă: pentru produsele destinate mai multor utilizări specificate în familiile următoare, organismul notificat cumulează sarcinile care decurg din sistemele corespunzătoare de atestare a conformității.

FAMILIE DE PRODUSE

MEMBRANE (1/3)

1. Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsele și utilizările prevăzute în cele ce urmează, se solicită Comitetului European de Standardizare/Comitetului European de Standardizare în Electrotehnică (CEN/Cenelec) să specifice următoarele sisteme de atestare a conformității în standardele armonizate relevante:

Produse

Utilizări prevăzute

Niveluri sau clase

Sisteme de atestare a conformității

Straturi de etanșare

Ecrane de subacoperiș

Membrane barieră contra vaporilor

în clădiri

Membrane de etanșare

Membrane de etanșare a acoperișurilor

în clădiri

Sistemul 2+	:	a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, prima posibilitate, inclusiv certificarea controlului producției în uzină de către un organism notificat, pe baza unei inspecții inițiale a fabricii și a controlului producției în fabrică precum și a unei supravegheri, evaluări și aprobări permanente a controlului producției în fabrică.
Sistemul 3	:	a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate.

Specificațiile sistemului trebuie să fie astfel încât sistemul să poată fi aplicat chiar și atunci când nu este nevoie să se determine performanța unui produs pentru o caracteristică dată, în lipsa unei cerințe legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE, și, dacă este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În acest caz, verificarea acestei caracteristici nu poate fi impusă producătorului dacă acesta din urmă nu dorește să declare performanța produsului în acest domeniu.

FAMILIE DE PRODUSE

MEMBRANE (2/3)

1. Sisteme de atestare a conformității

Produse

Utilizări prevăzute

Niveluri sau clase

(reacția la foc)

Sisteme de atestare a conformității

Membrane de etanșare

pentru utilizări supuse reglementărilor în materie de reacție la foc

A (1), B (1), C (1)

Straturi de etanșare

—

Ecrane de subacoperiș

A (2), B (2), C (2)

Membrane de etanșare a acoperișului

—

Membrane barieră contra vaporilor

A (3), D, E, F

Sistemul 1	:	a se vedea anexa III partea 2 punctul (i) la Directiva 89/106/CEE, fără încercarea eșantioanelor prin sondaj.
Sistemul 3	:	a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate.
Sistemul 4	:	a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a treia posibilitate.

Specificațiile sistemului trebuie să fie astfel încât sistemul să poată fi aplicat chiar și atunci când nu este nevoie să se determine performanța unui produs pentru o caracteristică dată, în lipsa unei cerințe legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE, și dacă este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În acest caz, verificarea acestei caracteristici nu poate fi impusă producătorului dacă acesta din urmă nu dorește să declare performanța produsului în acest domeniu.

FAMILIE DE PRODUSE

MEMBRANE (3/3)

1. Sisteme de atestare a conformității

Produse

Utilizări prevăzute

Niveluri sau clase

Sisteme de atestare a conformității

Ecrane de subacoperiș

pentru utilizări supuse reglementărilor în materie de reacție la foc în exterior

produse care necesită încercări

—

Membrane de etanșare a acoperișului

produse presupuse conforme fără încercări (4)

Sistemul 3	:	a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate.
Sistemul 4	:	a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a treia posibilitate.

Specificațiile sistemului trebuie să fie astfel încât sistemul să poată fi aplicat chiar și atunci când nu este nevoie să se determine performanța unui produs pentru o caracteristică dată în lipsa unei cerințe legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE, și dacă este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În acest caz, verificarea acestei caracteristici nu poate fi impusă producătorului dacă acesta din urmă nu dorește să declare performanța produsului în acest domeniu.

(1) Materiale a căror performanță în materie de reacție la foc este se poate modifica în cursul procesului de producție (în general elemente supuse unor reacții chimice, de exemplu întârzietorii de flacără, sau produsele pentru care o modificare a compoziției poate atrage după sine o modificare a performanței în materie de reacție la foc).

(2) Materiale a căror reacție la foc nu este susceptibilă să se modifice în cursul procesului de producție.

(3) Materiale aparținând clasei A din anexa la Decizia 96/603/CEE și a căror reacție la foc nu necesită verificare.

(4) De confirmat în decursul discuțiilor cu grupul autorităților de reglementare în materie de incendiu.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31999D0091

L 029/44

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 25 ianuarie 1999

privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la produsele termoizolante

[notificată cu numărul C(1999) 115]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(1999/91/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât Comisia trebuie să aleagă, între cele două proceduri prevăzute în articolul 13 alineatul (3) din Directiva 89/106/CEE pentru atestarea conformității unui produs, „procedura cea mai puțin oneroasă care să fie compatibilă cu siguranța”; întrucât aceasta înseamnă că trebuie să decidă dacă, pentru un anumit produs sau pentru o anumită familie de produse determinate, existența unui sistem de control al producției în fabrică aflat sub răspunderea producătorului reprezintă o condiție necesară și suficientă pentru atestarea conformității ori dacă, din motive care țin de respectarea criteriilor enunțate la articolul 13 alineatul (4), este necesară intervenția unui organism de certificare aprobat;

întrucât măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru construcții,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Atestarea conformității produselor și a familiilor de produse stabilite în anexa I se realizează printr-o procedură în cadrul căreia fabricantul este singurul responsabil cu sistemul de control al producției în fabrică ce asigură conformitatea produselor cu specificațiile tehnice relevante.

Articolul 2

Articolul 3

Procedura de atestare a conformității, stabilită în anexa III, este precizată în mandatele pentru standardele armonizate.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 25 ianuarie 1999.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

ANEXA I

Produse termoizolante (produse fabricate în fabrică și produse care urmează să fie pregătite la fața locului):

Pentru toate utilizările, cu excepția celor supuse reglementărilor în materie de reacție la foc aplicabile produselor pe bază de materiale din clasele A (1), B (1) și C (1).

(1) Materiale a căror performanță în materie de reacție la foc se poate modifica în decursul procesului de producție (în general elementele supuse unor reacții chimice, cum ar fi întârzietorii de flacără sau produsele pentru care o modificare a compoziției poate atrage după sine o modificare a reacției la foc).

ANEXA II

Produse termoizolante (produse fabricate în fabrică și produse care urmează să fie pregătite la fața locului):

Pentru utilizările supuse reglementărilor în materie de reacție la foc aplicabile produselor pe bază de materiale din clasele A (1), B (1) și C (1).

ANEXA III

Notă: pentru produsele destinate mai multor utilizări specificate în familiile următoare, organismul desemnat cumulează sarcinile care decurg din sistemele corespunzătore de atestare a conformității.

FAMILIE DE PRODUSE

PRODUSE TERMOIZOLANTE (1/2)

1. Sisteme de atestare a conformității

Produse

Utilizări prevăzute

Niveluri sau clase

Sisteme de atestare a conformității

Produse termoizolante (produse fabricate în fabrică și produse care urmează să fie preparate la fața locului)

toate

Sistemul 3

a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate.

Specificațiile sistemului trebuie să fie astfel încât sistemul să poată fi aplicat chiar și atunci când nu este nevoie să se determine performanța unui produs pentru o caracteristică dată în lipsa unei cerințe legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE, și, dacă este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. In acest caz, verificarea acestei caracteristici nu poate fi impusă producătorului dacă acesta din urmă nu dorește să declare performanța produsului în acest domeniu.

FAMILIE DE PRODUSE

PRODUSE TERMOIZOLANTE (2/2)

1. Sisteme de atestare a conformității

Produse

Utilizări prevăzute

Niveluri sau clase

(reacții la foc)

Sisteme de atestare a conformității

Produse termoizolante (produse fabricate în fabrică și produse care urmează să fie preparate la fața locului)

pentru utilizări supuse reglementărilor în materie de reacție la foc

A (1), B (1), C (1)

A (2), B (2), C (2)

A (3), D, E, F

Sistemul 1	:	a se vedea anexa III partea 2 punctul (i) la Directiva 89/106/CEE, fără încercarea eșantioanelor prin sondaj.
Sistemul 3	:	a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate.
Sistemul 4	:	a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a treia posibilitate.

Specificațiile sistemului trebuie să fie astfel încât sistemul să poată fi aplicat chiar și atunci când nu este nevoie să se determine performanța unui produs pentru o caracteristică dată în lipsa unei cerințe legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE, și, dacă este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. In acest caz, verificarea acestei caracteristici nu poate fi impusă producătorului dacă acesta din urmă nu dorește să declare performanța produsului în acest domeniu.

(1) Materiale a căror reacție la foc este susceptibilă să se modifice în cursul procesului de producție (în general elemente supuse unor reacții chimice, de exemplu produsele de ignifugare sau produsele pentru care o modificare a compoziției poate atrage după sine o modificare a reacției la foc).

(2) Materiale a căror reacție la foc nu este susceptibilă să se modifice în cursul procesului de producție.

(3) Materiale aparținând clasei A din anexa la Decizia 96/603/CEE și a căror reacție la foc nu necesită verificare.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31999D0092

L 029/49

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 25 ianuarie 1999

privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la grinzile și stâlpii din materiale compozite ușoare pe bază de lemn

[notificată cu numărul C(1999) 116]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(1999/92/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru construcții,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Conformitatea produselor menționate în anexa I este atestată printr-o procedură în cadrul căreia, pe lângă sistemul de control al producției în fabrică asigurat de fabricant, mai intervine și un organism de certificare desemnat pentru evaluarea și supravegherea controlului producției sau ale produselor în cauză.

Articolul 2

Procedura de atestare a conformității, astfel cum este stabilită în anexa II, este precizată în mandatele pentru ghidurile europene de agrement tehnic.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 25 ianuarie 1999.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

ANEXA I

Grinzi și stâlpi din materiale compozite ușoare pe bază de lemn (inclusiv grinzi în T, de exemplu îmbinările grindă/planșeu):

—	utilizate la clădiri

ANEXA II

ATESTAREA CONFORMITĂȚII

FAMILIE DE PRODUSE

GRINZI ȘI STÂLPI DIN MATERIALE COMPOZITE UȘOARE PE BAZĂ DE LEMN (1/1)

1. Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsele și utilizările prevăzute în cele ce urmează, se solicită Organizației europene de aprobări tehnice (OEAT) să specifice următoarele sisteme de atestare a conformității în ghidurile europene relevante de agrementare tehnică:

Produs/e

Utilizare/ări prevăzută/e

Nivel/e sau clasă/e

(reacție la foc)

(rezistență la foc)

Sistem/e de atestare a conformității

Grinzi și stâlpi din materiale compozite ușoare pe bază de lemn (inclusiv grinzi în T, de exemplu îmbinările grindă/planșeu):

în clădiri

de precizat

Sistemul 1

a se vedea anexa III partea 2 punctul (i) la Directiva 89/106/CEE, fără încercare prin sondaj prin eșantionare.

Specificațiile sistemului trebuie să fie făcute astfel încât sistemul să poată fi aplicat chiar și atunci când nu este nevoie să se determine performanța unui produs pentru o caracteristică dată în lipsa unei cerințe legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE și, dacă este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În aceste cazuri verificarea acestei caracteristici nu poate fi impusă producătorului dacă acesta din urmă nu dorește să declare performanța produsului în acest domeniu.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31999D0093

L 029/51

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 25 ianuarie 1999

privind procedura de atestare a conformității produselor de construcție conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la ușile, ferestrele, obloanele, storurile, portalurile și feroneria aferentă

[notificată cu numărul C(1999) 117]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(1999/93/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 89/106/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind armonizarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind produsele pentru construcții (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 93/68/CEE (2), în special articolul 13 alineatul (4),

întrucât măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru construcții,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Atestarea conformității produselor și familiilor de produse stabilite în anexa I se realizează printr-o procedură conform căreia producătorul este singurul responsabil pentru sistemul de control al producției în fabrică care asigură conformitatea produselor cu specificațiile tehnice relevante.

Articolul 2

Atestarea conformității produselor stabilite în anexa II se realizează printr-o procedură conform căreia, pe lângă sistemul de control al producției în fabrică asigurat de producător, un organism de certificare desemnat intervine în evaluarea și supravegherea controlului producției sau chiar a produselor în sine.

Articolul 3

Procedura de atestare a conformității, astfel cum este stabilită în anexa III, este precizată în mandatele pentru standardele armonizate.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 25 ianuarie 1999.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

ANEXA I

Uși și portaluri (cu sau fără feroneria aferentă):

—	doar pentru comunicările la interior,

—	pentru utilizările specifice declarate și/sau utilizările supuse unor cerințe speciale, mai ales în ceea ce privește zgomotul, energia, izolația și siguranța în exploatare, altele decât cele prevăzute la anexa II a prezentei decizii.

Ferestre (cu sau fără feroneria aferentă):

—	pentru orice altă utilizare decât cele prevăzute la anexa II la prezenta decizie.

Obloane și storuri (cu sau fără feroneria aferentă):

—	pentru utilizare la exterior.

ANEXA II

Uși și portaluri (cu sau fără feroneria aferentă):

—	pentru aplicații de reparare antifoc sau antifum și pe traseele de evacuare.

Ferestre (cu sau fără feroneria aferentă):

—	pentru aplicații de reparare antifoc sau antifum și pe traseele de evacuare.

Feronerie pentru uși și portaluri:

—	pentru aplicații de reparare antifoc sau antifum și pe traseele de evacuare.

ANEXA III

FAMILIE DE PRODUSE

UȘI, FERESTRE, OBLOANE, STORURI, PORTALURI ȘI FERONERIA AFERENTĂ (1/1)

1. Sisteme de atestare a conformității

Produs(e)

Utilizare (utilizări) prevăzută (prevăzute)

Nivel(uri) sau clasă (clase)

Sistem(e) de atestare a conformității

Uși și portaluri (cu sau fără feroneria aferentă)

pentru aplicații de reparare antifoc sau antifum și pe traseele de evacuare

—

pentru toate celelalte utilizări specifice declarate și/sau utilizările supuse unor cerințe speciale, mai ales în ceea ce privește zgomotul, energia, izolația și siguranța în exploatare

—

doar pentru comunicările la interior

—

Feronerie pentru uși și portaluri

pentru aplicații de reparare antifoc sau antifum și pe traseele de evacuare

—

Ferestre (cu sau fără feroneria aferentă)

pentru aplicații de reparare antifoc sau antifum și pe traseele de evacuare

—

pentru orice altă utilizare

—

Obloane și storuri (cu sau fără feroneria aferentă)

pentru utilizare la exterior.

—

Sistemul 1	:	a se vedea anexa III partea 2 punctul (i) la Directiva 89/106/CEE, fără încercarea eșantioanelor prin sondaj.
Sistemul 3	:	a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate.
Sistemul 4	:	a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a treia posibilitate.

Specificațiile sistemului trebuie să fie astfel încât sistemul să poată fi aplicat chiar și atunci când nu este nevoie să se determine performanța unui produs pentru o caracteristică dată în lipsa unei cerințe legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE, și dacă este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În acest caz, verificarea acestei caracteristici nu poate fi impusă producătorului dacă acesta din urmă nu dorește să declare performanța produsului în acest domeniu.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31999D0094

L 029/55

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 25 ianuarie 1999

privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la produsele prefabricate din beton normal, din beton ușor sau din beton celular autoclavizat

[notificată cu numărul C(1999) 118]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(1999/94/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 89/106/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind armonizarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind produsele pentru construcții (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 93/68/CEE (2), în special articolul 13 alineatul (4),

întrucât măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru construcții,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Articolul 2

Articolul 3

Procedura de atestare a conformității, stabilită în anexa III, este precizată în mandatele pentru standardele armonizate.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 25 ianuarie 1999.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(1) JO L 297, 13.10.1992, p. 16.

ANEXA I

Produse prefabricate din beton normal, din beton ușor sau din beton celular autoclavizat (1):

—	destinat unei utilizări nestructurale sau cu rol structural redus (2) (pentru garduri, cutii de joncțiune pentru telecomunicații, mici canale dreptunghiulare de drenaj, elemente pentru căptușire și pentru pereți neportanți).

(1) Cu excepția conductelor și rezervoarelor.

(2) Produsele destinate unei utilizări cu rol structural redus corespund aplicațiilor care, în cazul în care se defectează nu sunt susceptibile de a provoca o prăbușire a construcției sau a unei părți a acesteia, nici de a antrena deformări inadmisibile ori de a răni pe cineva (urmează a se defini de către statele membre).

ANEXA II

Produse prefabricate din beton normal, din beton ușor sau din beton celular autoclavizat:

—

destinat unei utilizări structurale [mai ales plăci de planșeu precomprimate și alveolate, piloți, stâlpi și piloni de fundație (1), predale, elemente de grindă cu zăbrele, planșeuri și elemente de planșeu cu grinzișoare și dușumea oarbă, plăci de planșeu nervurate, elemente de structură lineare (grinzi și stâlpi), elemente de zid portant, elemente de zid de susținere, elemente de acoperiș, silozuri (2), scări, elemente de tablier de pod și baraje].

(1) Cu excepția stâlpilor de iluminat pe autostrăzi.

(2) Cu excepția celor destinate depozitării lichidelor.

ANEXA III

FAMILIE DE PRODUSE

PRODUSE PREFABRICATE DIN BETON NORMAL, DIN BETON UȘOR SAU DIN BETON CELULAR AUTOCLAVIZAT (1/1)

1. Sisteme de atestare a conformității

Produs(e)

Utilizare (utilizări) prevăzută (prevăzute)

Nivel(uri) sau clasă (clase)

Sistem(e) de atestare a conformității

Produse prefabricate din beton normal, din beton ușor sau din beton celular autoclavizat

Cu rol structural

—

2 +

cu rol nestructural sau cu rol structural redus (1)

—

Sistemul 2 +	:	a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, prima posibilitate, și anume certificarea controlului producției în fabrică de către un organism desemnat, pe baza unei inspecții inițiale în fabrică și a controlului intern al producției, precum și a unui sistem permanent de evaluare, supraveghere și aprobare amcontrolului producției în fabrică.
Sistemul 4	:	a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a treia posibilitate.

Specificațiile sistemului trebuie să fie făcute astfel încât sistemul să poată fi aplicat chiar și atunci când nu este nevoie să se determine performanța unui produs pentru o caracteristică dată în lipsa unei cerințe legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE și, dacă este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În aceste cazuri, verificarea acestei caracteristici nu poate fi impusă producătorului dacă acesta din urmă nu dorește să declare performanța produsului în acest domeniu.

(1) Produsele destinate unei utilizări cu rol structural redus corespund aplicațiilor care, în caz de defectare, nu sunt susceptibile de a provoca o prăbușire a construcției sau a unei părți a acesteia, nici de a antrena deformări inadmisibile ori de a răni pe cineva (urmează a se defini de către statele membre).

Sistemul 2 +	:	a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, prima posibilitate, și anume certificarea controlului producției în fabrică de către un organism desemnat, pe baza unei inspecții inițiale în fabrică și a controlului intern al producției, precum și a unui sistem permanent de evaluare, supraveghere și aprobare amcontrolului producției în fabrică.
Sistemul 4	:	a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a treia posibilitate.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31999L0009

L 056/46

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 1999/9/CE A COMISIEI

din 26 februarie 1999

de modificare a Directivei 97/17/CE privind aplicarea Directivei 92/75/CEE a Consiliului cu privire la etichetarea energetică a mașinilor de spălat vase de uz casnic

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 92/75/CEE a Consiliului din 22 septembrie 1992 privind indicarea, prin etichetare și informații standard despre produs, a consumului de energie și de alte resurse la aparatele de uz casnic (1), în special articolul 9,

întrucât Directiva 97/17/CE a Comisiei (2) aplică Directiva 92/75/CEE privind energia consumată de mașinile de spălat vase de uz casnic;

întrucât a existat o întârziere în dezvoltarea și aplicarea metodelor de măsurare (EN 50242; întrucât, în absența unor standarde de măsurare armonizate, este imposibilă pentru furnizori să îndeplinească obligațiile care le revin în temeiul Directivei 97/17/CE; întrucât, în consecință aplicarea respectivei directive trebuie amânată;

întrucât măsurile prevăzute prin prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul comitetului instituit prin articolul 10 din Directiva 92/75/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

La articolul 4 din Directiva 97/17/CE, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Statele membre trebuie să adopte și să publice actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 28 februarie 1999. Informează de îndată Comisia despre aceasta. Aplică aceste dispoziții de la 1 martie 1999.

Cu toate acestea, până la 31 iulie 1999, statele membre autorizează:

—	introducerea pe piață, comercializarea și/sau expunerea produselor și

—	distribuția tipăriturilor cu informații prevăzute în articolul 2 alineatul (4),

care nu sunt conforme cu prezenta directivă.

Atunci când statele membre adoptă dispozițiile menționate la primul paragraf acestea trebuie să conțină o trimitere la prezenta directivă sau să fie însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de realizare a acestei trimiteri.”

Articolul 2

Prezenta directivă intră în vigoare a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 3

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 26 februarie 1999.

Pentru Comisie

Christos PAPOUTSIS

Membru al Comisiei

(2) JO L 118, 7.5.1997, p. 1.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31999D0177

L 056/47

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 8 februarie 1999

de stabilire a condițiilor derogatorii pentru lăzile din plastic și paleții din plastic de la nivelurile de concentrație în metale grele stabilite prin Directiva 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile din ambalaje

[notificată cu numărul C(1999) 246]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(1999/177/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile din ambalaje (1), în special articolul 11 alineatul (3),

întrucât lăzile din plastic și paleții din plastic constituie un caz practic semnificativ în care se pot aplica respectivele condiții;

întrucât refolosirea ambalajelor și reciclarea deșeurilor din ambalaje sunt obiective fundamentale ale respectivei directive;

întrucât condițiile necesare pentru ca un ambalaj nou să beneficieze de derogare trebuie să se aplice, în general, tuturor ambalajelor din lanțul în care se introduce ambalajul nou;

întrucât derogarea trebuie să expire la 10 ani după intrarea sa în vigoare, cu excepția cazului când se hotărăște prelungirea ei conform procedurii prevăzute la articolul 21 din Directiva 94/62/CE;

întrucât măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 21 din Directiva 94/62/CE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Prezenta decizie se aplică tuturor ambalajelor care intră sub incidența Directivei 94/62/CE și are drept scop stabilirea condițiilor în care nivelurile de concentrație stabilite la articolul 11 din Directiva 94/62/CE pot, fără a aduce atingere derogărilor prevăzute la articolul 22 din Directiva 94/62/CE, să nu se aplice lăzilor din plastic și paleților din plastic utilizați în circuitele de produse aflate într-un lanț închis și controlat.

Articolul 2

În sensul prezentei decizii:

—	se aplică definițiile stabilite la articolul 3 din Directiva 94/62/CE;

—

„introducere intenționată” înseamnă utilizarea intenționată a unei substanțe în formula unui ambalaj sau a unui element din ambalaj, atunci când se dorește prezența sa permanentă în ambalajul final sau în elementul ambalajului, cu scopul de a conferi o caracteristică, un aspect sau o calitate specifică materialului. Folosirea materialelor reciclate ca materie primă în fabricarea ambalajelor noi, în cazul în care unele părți din materialul reciclat ar putea conține o anumită cantitate de metale admise, nu este considerată introducere intenționată;

—	„prezență accidentală” înseamnă prezența fortuită a unui metal în ambalaj sau într-un element al ambalajului;

—

„circuite de produse aflate într-un lanț închis și controlat” înseamnă circuitele de produse în care produsele circulă în interiorul unui sistem controlat de refolosire și distribuție și în care materialele reciclate provin doar din aceste elemente ale lanțului, astfel încât introducerea materialelor exterioare corespunde strictului minim realizabil din punct de vedere tehnic și din care aceste elemente nu pot fi retrase decât după o procedură autorizată în mod expres, în scopul obținerii unei rate de retur optime.

Articolul 3

Suma nivelurilor de concentrație în plumb, cadmiu, mercur și crom hexavalent a lăzilor din plastic și a paleților din plastic poate să depășească limitele de 600 ppm, 250 ppm și 100 ppm în greutate, dacă aceste ambalaje îndeplinesc toate condițiile stabilite la articolele 4 și 5 din prezenta decizie.

Articolul 4

Lăzile din plastic și paleții din plastic care beneficiază de derogarea prevăzută de prezenta decizie trebuie să fie fabricate după un procedeu de reciclare controlat, utilizându-se materiale reciclate provenind doar de la alte lăzi din plastic și paleți din plastic și pentru care introducerea de materiale exterioare corespunde strictului minim realizabil din punct de vedere tehnic, care nu trebuie să reprezinte mai mult de 20 % din greutatea totală. Părțile returnate care nu se mai pot refolosi sunt tratate conform articolului 5 din prezenta decizie.

Introducerea intenționată a plumbului, cadmiului, mercurului sau a cromului hexavalent nu poate interveni în procesul de fabricație sau distribuire, dar se poate tolera, în schimb, prezența accidentală a unuia dintre aceste metale.

Depășirea limitelor stabilite pentru concentrația în metale grele a lăzilor din plastic și a paleților din plastic care intră sub incidența prezentei derogări nu este autorizată decât dacă este rezultatul adăugării de materiale reciclate.

Articolul 5

Lăzile din plastic și paleții din plastic care intră sub incidența prezentei decizii trebuie să fie introduse într-un sistem controlat de distribuție și refolosire, în conformitate cu condițiile enunțate în continuare:

lăzile din plastic și paleții din plastic noi care conțin metale admise sunt identificate într-o manieră permanentă și vizibilă;

se instituie un sistem de inventariere și arhivare care include o metodă de contabilizare a obligațiilor de reglementare și financiare, în scopul de a atesta documentar conformitatea ambalajelor cu prezenta decizie, inclusiv în ceea ce privește rata de retur a ambalajelor, adică procentajul părților recuperabile care nu sunt trecute la rebut după utilizare, ci sunt returnate producătorului, centrului de ambalare sau umplere sau unui reprezentant autorizat, procentaj care trebuie să fie cât mai ridicat posibil, dar în nici un caz mai mic de 90 % din durata de viață a lăzilor din plastic și a paleților din plastic. Acest sistem ține evidența tuturor părților refolosibile puse în și scoase din circulație;

toate părțile returnate care nu mai sunt refolosibile sunt fie eliminate conform unei proceduri aprobate în mod expres de către autoritățile competente, fie reciclate printr-un procedeu de reciclare controlat, în care materialul reciclat este alcătuit din lăzi din plastic și paleți din plastic provenind din circuit, iar introducerea unei cantități de materiale exterioare corespunde strictului minim realizabil din punct de vedere tehnic, care nu trebuie să reprezinte mai mult de 20 % din greutatea totală;

fabricantul sau reprezentantul său autorizat redactează în fiecare an o declarație scrisă de conformitate, cuprinzând un raport anual care ilustrează maniera în care au fost respectate cerințele prezentei decizii. În acest raport figurează eventualele schimbări aduse sistemului și reprezentanților autorizați;

fabricantul sau reprezentantul său autorizat păstrează această documentație la dispoziția autorităților naționale competente, pentru o perioadă minimă de patru ani, în scopul inspecției;

în cazul în care nici fabricantul, nici reprezentantul său autorizat nu este stabilit pe teritoriul Comunității, obligația de a păstra documentele tehnice la dispoziția autorităților revine persoanei care comercializează produsul pe piața comunitară.

Articolul 6

Cerințele menționate anterior privesc derogările de la articolul 11 din Directiva 94/62/CE și nu aduc atingere procedurilor de evaluare a conformității prevăzute la articolul 9 din directiva respectivă.

Articolul 7

Prezenta decizie expiră la zece ani după intrarea sa în vigoare.

Articolul 8

Statele membre întocmesc rapoarte în legătură cu măsurile practice, cuprinzând și controale, inspecții etc., pe care le efectuează în cadrul raportului ce trebuie transmis conform articolului 17 din Directiva 94/62/CE.

Articolul 9

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 8 februarie 1999.

Pentru Comisie

Ritt BJERREGAARD

Membru al Comisiei

(1) JO L 365, 31.12.1994, p. 10.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31999L0002

L 066/16

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 1999/2/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 22 februarie 1999

de apropiere a legislațiilor statelor membre privind produsele și ingredientele alimentare tratate cu radiații ionizante

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 100a,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

acționând în conformitate cu procedura stabilită la articolul 189b din tratat (3), în lumina planului comun aprobat de Comitetul de conciliere la 9 decembrie 1998,

(1)

întrucât diferențele dintre legislațiile interne privind tratarea produselor și ingredientelor alimentare prin radiații ionizante și condițiile acestora de utilizare împiedică circulația liberă a produselor alimentare și pot crea condiții de concurență inegale, prin aceasta afectând direct funcționarea pieței interne;

(2)

întrucât este necesară adoptarea de măsuri ce urmăresc o bună funcționare a pieței interne; întrucât piața internă include o zonă fără frontiere interne în care este asigurată circulația liberă a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalului; întrucât această situație nu este întâlnită în prezent din cauza practicilor diferite din statele membre, dintre care unele autorizează iradierea produselor alimentare, iar altele o interzic;

(3)

întrucât prezenta directivă cadru va fi completată de Directiva 1999/3/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 februarie 1999 privind stabilirea unei liste comunitare cu produsele și ingredientele alimentare tratate cu radiații ionizante (4), denumită în continuare „directivă de aplicare”;

(4)	întrucât în mai multe state membre iradierea produselor alimentare reprezintă o problemă delicată aflată în dezbateri publice și întrucât consumatorii pot avea motive de preocupare privind utilizarea iradierii produselor alimentare;

(5)

întrucât, până la intrarea în vigoare a listei comunitare a produselor și ingredientelor alimentare care pot fi tratate cu radiații ionizante, se recomandă ca statele membre să continue aplicarea restricțiilor de drept intern existente în conformitate cu normele tratatului sau să interzică iradierea produselor și ingredientelor alimentare și a comerțului cu produse alimentare iradiate care nu sunt incluse pe lista pozitivă inițială stabilită de directiva de aplicare;

(6)	întrucât normele referitoare la utilizarea radiației ionizante pentru tratarea produselor alimentare ar trebui să țină seama în principal de cerințele referitoare la sănătatea umană, dar și de necesitățile economice și tehnice în limitele impuse de protecția sănătății;

(7)	întrucât se poate aplica Directiva 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a normelor de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației în general împotriva pericolelor cauzate de radiațiile ionizante (5);

(8)	întrucât unitățile de iradiere aprobate trebuie să fie supuse unui control oficial în cadrul unui sistem de inspecție ce urmează a fi creat în sensul prezentei directive;

(9)	întrucât unitățile aprobate trebuie să păstreze o evidență pentru a se asigura respectarea normelor prezentei directive;

(10)

întrucât Directiva 79/112/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1978 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind etichetarea, prezentarea și publicitatea produselor alimentare destinate vânzării către consumatorul final (6) a stabilit deja norme referitoare la etichetarea produselor alimentare iradiate destinate vânzării către consumatorul final;

(11)	întrucât trebuie stabilite norme corespunzătoare și pentru etichetarea produselor alimentare tratate cu radiații ionizante și care nu sunt destinate consumatorului final;

(12)

întrucât, fără a aduce atingere procedurilor de luare a deciziilor stabilite de Tratatul de instituire a Comunității Europene sau de prezenta directivă, ar trebui consultat Comitetul științific pentru alimentație umană instituit prin Decizia 74/234/CEE (7) cu privire la orice problemă legată de prezenta directivă care ar putea afecta sănătatea umană;

(13)

întrucât produsele alimentare pot fi tratate prin radiații ionizante numai dacă există o nevoie legată de igiena alimentară, un atu tehnologic sau de altă natură care poate fi demonstrat sau un avantaj pentru consumator și numai dacă sunt produse sănătoase care se află într-o stare corespunzătoare, din moment ce tratamentul prin radiații ionizante nu ar trebui folosit ca substituent al măsurilor de igienă sau sănătate sau al bunei practici de fabricație sau de cultivare;

(14)	întrucât acest proces nu trebuie folosit ca substituent pentru buna practică de fabricație și întrucât această condiție este îndeplinită în ce privește produsele alimentare menționate în anexa la directiva de aplicare;

(15)

întrucât, în toate situațiile în care Consiliul împuternicește Comisia cu punerea în aplicare a normelor privind iradierea produselor alimentare, trebuie prevăzută o procedură care să instituie o cooperare strânsă între statele membre și Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru produse alimentare și, după caz, al Comitetului permanent veterinar sau Comitetului permanent fitosanitar;

(16)

întrucât utilizarea procedeului sau a consumării unui produs alimentar tratat cu radiații ionizante autorizat în baza prezentei directive ar putea constitui un risc pentru sănătate, statele membre ar trebui să fie autorizate să suspende sau să limiteze o asemenea utilizare sau să reducă limitarea acestora până la luarea unei decizii la nivel comunitar;

(17)

întrucât Directiva 89/397/CEE a Consiliului din 14 iunie 1989 privind controlul oficial al produselor alimentare (8) lasă la latitudinea autorităților naționale aplicarea metodelor și mijloacelor corespunzătoare; întrucât Directiva 93/99/CEE a Consiliului din 29 octombrie 1993 privind măsuri suplimentare cu privire la controlul oficial al produselor alimentare (9) stabilește standarde de calitate pentru laboratoare și impune utilizarea unor metode de analiză validate dacă acestea sunt disponibile; întrucât articolul 5 din ultima directivă menționată se poate aplica monitorizării punerii în aplicare a prezentei directive;

(18)	întrucât la 20 decembrie 1994 a fost încheiat un modus vivendi între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind măsurile de punere în aplicare a documentelor adoptate în conformitate cu procedura stabilită la articolul 189b din tratat (10),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1) Prezenta directivă se aplică fabricării, comercializării și importului produselor și ingredientelor alimentare denumite în continuare „produse alimentare”, care sunt tratate cu radiații ionizante.

(2) Prezenta directivă nu se aplică în următoarele cazuri:

(a)

pentru produsele alimentare expuse radiației ionizante generate de dispozitive de măsurare sau de inspectare, cu mențiunea că doza absorbită nu este mai mare de 0,01 Gy pentru dispozitivele de inspectare care utilizează neutroni și de 0,5 Gy în alte cazuri, la un nivel maxim al energiei de radiație de 10 MeV în cazul razelor X, 14 MeV în cazul neutronilor și 5 MeV în alte cazuri;

(b)	iradierea produselor alimentare preparate pentru bolnavii care au nevoie de o hrană sterilă sub supraveghere medicală.

Articolul 2

Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că produsele alimentare iradiate pot fi introduse pe piață numai în cazul în care respectă prevederile prezentei directive.

Articolul 3

(1) Condițiile ce trebuie îndeplinite pentru autorizarea tratării produselor alimentare cu radiații ionizante sunt stabilite în anexa I. În momentul tratării, aceste produse trebuie să fie într-o formă corespunzătoare de salubritate.

(2) Iradierea poate fi realizată numai prin sursele enumerate în anexa II și în conformitate cu cerințele din codul de practică în materie de iradiere prevăzute la articolul 7 alineatul (2). Doza medie totală absorbită se calculează în conformitate cu anexa III.

Articolul 4

(1) Lista comunitară care cuprinde în exclusivitate produsele alimentare care pot fi tratate cu radiații ionizante și dozele maxime de radiație autorizate sunt prevăzute de directiva de aplicare, care se adoptă în conformitate cu procedura stabilită la articolul 100a din tratat, luând în considerare condițiile pentru autorizare stabilite în anexa I.

(2) Lista menționată se întocmește pe etape.

(3) Comisia examinează autorizațiile naționale în vigoare și după consultarea Comitetului științific pentru alimentație umană înaintează, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 100a din tratat, propuneri având ca scop stabilirea listei.

Comisia înaintează, în conformitate cu articolul 100a din tratat, o propunere prin care se urmărește definitivarea listei pozitive prevăzute la alineatul (1) până la 31 decembrie 2000.

(4) Până la intrarea în vigoare a directivei adoptate în baza propunerii menționate la alineatul (3) al doilea paragraf, statele membre pot menține autorizațiile existente referitoare la tratarea produselor alimentare cu radiații ionizante cu mențiunea că:

(a)	tratarea produselor în cauză a fost supusă avizului favorabil al Comitetului științific pentru alimentație umană;

(b)	doza medie totală de radiație absorbită nu depășește valorile limită recomandate de Comitetul științific pentru alimentație umană;

(c)	radiațiile ionizante și plasarea pe piață sunt efectuate în conformitate cu prezenta directivă.

(5) Până la intrarea în vigoare a directivei adoptate în baza propunerii menționate la alineatul (3) al doilea paragraf, orice stat membru poate autoriza și tratarea produselor alimentare pentru care autorizațiile au fost menținute de alt stat membru în conformitate cu alineatul (4), în cazul în care sunt îndeplinite condițiile menționate la alineatul (4).

(6) Statele membre notifică de îndată Comisia și celelalte state membre asupra autorizațiilor menținute în conformitate cu alineatul (4) sau acordate în conformitate cu alineatul (5) și asupra condițiilor legate de acestea. Comisia publică aceste notificări în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

(7) Până la intrarea în vigoare a directivei adoptate în baza propunerii menționate la alineatul (3) al doilea paragraf, statele membre pot, în conformitate cu normele tratatului, să continue aplicarea restricțiilor de drept intern existente sau a interdicțiilor privind tratarea cu radiații ionizante a produselor alimentare și comerțul cu produse alimentare iradiate care nu sunt incluse pe lista pozitivă inițială stabilită în conformitate cu directiva de aplicare.

Articolul 5

(1) Doza de radiație maximă pentru produsele alimentare poate fi aplicată în doze parțiale; cu toate acestea, nu trebuie depășită doza de radiație maximă stabilită în conformitate cu articolul 4. Tratarea cu iradiere nu poate fi utilizată în combinație cu alte metode de tratare chimică utilizate în același scop.

(2) Se pot decide excepții de la alineatul (1) în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12.

Articolul 6

Etichetarea produselor alimentare tratate cu radiații ionizante trebuie să respecte următoarele dispoziții:

în cazul produselor destinate consumatorului final și operatorilor de catering:

(a)

în cazul în care produsele sunt vândute la bucată, pe etichetă trebuie să apară mențiunea „tratat prin ionizare” sau „tratat cu radiații ionizante” în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din Directiva 79/112/CEE.

În cazul produselor vândute în vrac, această mențiune apare o dată cu denumirea produsului pe o plăcuță sau pe o notă plasată deasupra sau alături de recipientul în care se află produsele;

(b)

în cazul în care un produs iradiat este utilizat ca ingredient, aceeași mențiune trebuie să însoțească denumirea sa pe lista cu ingrediente.

(c)	prin derogare de la articolul 6 alineatul (7) din Directiva 79/112/CEE, aceeași mențiune este necesară în scopul indicării ingredientelor iradiate utilizate în ingredientele compuse din produsele alimentare, chiar dacă acestea reprezintă mai puțin de 25 % din produsul finit.

În cazul produselor care nu sunt destinate consumatorului final și colectivităților:

(a)	mențiunea prevăzută la punctul precedent trebuie utilizată pentru indicarea tratării atât a produselor, cât și a ingredientelor conținute de un produs alimentar neiradiat;

(b)	se indică fie identitatea și adresa unității care a efectuat iradierea, fie numărul de referință al acesteia în conformitate cu articolul 7.

3.	Indicarea tratării se face în toate cazurile pe documentele care însoțesc sau se referă la produsele alimentare iradiate.

Articolul 7

(1) Statele membre informează Comisia cu privire la numele autorității sau autorităților competente responsabile cu:

—	aprobarea prealabilă a unităților de iradiere;

—	alocarea unui număr de referință oficial pentru unitățile de iradiere aprobate;

—	controlul și inspecția oficială;

—	retragerea sau modificarea aprobării.

(2) Aprobarea se acordă numai în cazul în care instalația îndeplinește următoarele condiții:

—

întrunește cerințele din codul internațional de practică recomandate de Comisia comună a Codex Alimentarius FAO/OMS privind funcționarea instalațiilor de iradiere utilizate în tratarea alimentelor (trimitere la FAO/OMS/CAC, vol. XV, ediția 1) și orice alte cerințe suplimentare care pot fi adoptate în conformitate cu procedura stabilită la articolul 12 din prezenta directivă;

—	desemnează o persoană responsabilă cu respectarea tuturor condițiilor necesare pentru aplicarea procesului.

(3) Fiecare stat membru transmite Comisiei următoarele:

—	denumirile, adresele și numerele de referință ale unităților de iradiere care au fost aprobate, textul documentului de aprobare și orice decizie referitoare la suspendarea sau retragerea aprobării.

Mai mult, statele membre înaintează Comisiei în fiecare an următoarele:

—	rezultatele verificărilor efectuate asupra unităților de iradiere cu ionizare, în special cu privire la categoriile și cantitățile de produse tratate și dozele administrate;

—

rezultatele verificărilor efectuate în stadiul de comercializare a produselor. Statele membre se asigură că metodele utilizate pentru detectarea tratării cu radiații ionizante sunt conforme cu punctele 1 și 2 din anexa la Directiva 85/591/CEE (11) și că sunt standardizate sau validate deja sau cât de curând posibil, până la 1 ianuarie 2003. Statele membre informează Comisia asupra metodelor utilizate, iar Comisia evaluează utilizarea și punerea la punct a acestor metode ținând seama de avizul Comitetului științific pentru alimentație umană.

(4) Pe baza datelor furnizate în conformitate cu alineatul (3), Comisia publică următoarele în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene:

—	detalii privind instalațiile de iradiere, precum și modificările survenite în statutul acestora;

—	un raport bazat pe informațiile furnizate în fiecare an de autoritățile naționale de control.

Articolul 8

(1) Unitățile de iradiere aprobate în conformitate cu articolul 7 trebuie să țină evidența următorilor parametri pentru fiecare sursă de radiații ionizante și pentru fiecare lot de produse alimentare tratate:

(a)	natura și cantitatea produselor alimentare iradiate;

(b)	numărul lotului;

(c)	persoana care a comandat tratarea cu iradiere;

(d)	destinatarul produselor alimentare tratate;

(e)	data iradierii;

(f)	materialele de ambalare utilizate în timpul tratării;

(g)	parametrii controlului procesului de iradiere prevăzuți la anexa III, verificările dozimetrice făcute și rezultatele obținute cu detalii privind mai ales limitele, inferioare și superioare, ale dozei absorbite și tipul radiației ionizante;

(h)	trimiterea la măsurătorile de validare efectuate înainte de iradiere.

(2) Evidența menționată la alineatul (1) trebuie păstrată o perioadă de cinci ani.

(3) Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura stabilită la articolul 12.

Articolul 9

(1) Un produs alimentar tratat cu radiații ionizante nu poate fi importat dintr-o țară terță decât în cazul în care îndeplinește următoarele condiții:

—	respectă condițiile care se aplică acestor produse alimentare;

—	este însoțit de documente care indică denumirea și adresa unității care a efectuat tratarea cu iradiere și menționează informațiile prevăzute la articolul 8;

—	a fost tratat într-o unitate de iradiere aprobată de Comunitate și care apare pe lista menționată la alineatul (2) din prezentul articol.

(2)

(a)

În conformitate cu procedura stabilită la articolul 12, Comisia întocmește lista cu unitățile aprobate pentru care controlul oficial a garantat respectarea cerințelor de la articolul 7.

În scopul întocmirii acestei liste, Comisia poate instrui experți care să efectueze, sub supravegherea sa, evaluările și inspecțiile unităților de iradiere din țările terțe în conformitate cu articolul 5 din Directiva 93/99/CEE.

Comisia publică lista și modificările la aceasta în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

(b)

Comisia poate încheia acorduri tehnice cu organizațiile competente din țările terțe privind procedurile de evaluare și efectuare a inspecțiilor menționate la litera (a).

Articolul 10

Materialele utilizate la ambalarea produselor alimentare ce urmează a fi iradiate trebuie să corespundă acestui scop.

Articolul 11

Modificările la anexe aduse pentru a ține cont de progresele științifice și tehnice se adoptă în conformitate cu procedura stabilită la articolul 100a din tratat.

Articolul 12

(1) Atunci când se aplică procedura prevăzută de prezentul articol, Comisia este sprijinită de Comitetul permanent pentru produse alimentare, denumit în continuare „comitet”.

Comitetul este sesizat fără întârziere de președintele său, fie la inițiativa acestuia, fie la cererea unui reprezentant al unui stat membru.

(2) Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect de măsuri ce urmează a fi adoptate. Comitetul își dă avizul privind proiectul de măsuri într-un termen pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența problemei. Avizul se emite cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat în cazul deciziilor pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre din cadrul comitetului sunt ponderate conform articolului menționat. Președintele nu are drept vot.

(3)

(a)	Comisia adoptă măsurile prevăzute în cazul în care acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului.
(b)	În cazul în care măsurile prevăzute nu sunt în conformitate cu avizul comitetului sau dacă nu se emite un aviz, Comisia înaintează fără întârziere Consiliului o propunere privind măsurile ce urmează a fi luate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

Dacă la expirarea termenului de trei luni de la data prezentării la Consiliu acesta nu hotărăște, măsurile propuse sunt adoptate de Comisie.

Articolul 13

Comitetul științific pentru alimentație umană trebuie consultat cu privire la orice chestiune care intră sub incidența prezentei directive și care ar putea avea un efect asupra sănătății umane.

Articolul 14

(1) În cazul în care, ca urmare a unor noi informații sau a reevaluării informațiilor existente de la adoptarea prezentei directive, un stat membru deține dovada clară că iradierea anumitor produse alimentare pune în pericol sănătatea umană, deși respectă prevederile prezentei directive, statul membru respectiv poate să suspende temporar sau să impună restricții aplicării prevederilor în cauză pe teritoriul său. Statul membru informează de îndată celelalte state membre și Comisia cu privire la acestea, justificând decizia sa.

(2) Comisia examinează cât de curând posibil motivele prevăzute la alineatul (1) în cadrul Comitetului permanent pentru produse alimentare; aceasta ia măsurile corespunzătoare în conformitate cu procedura stabilită la articolul 12. Statul membru care a luat decizia menționată la alineatul (1) o poate menține până la intrarea în vigoare a măsurilor.

(3) Pot fi făcute modificări la prezenta directivă sau la directiva de aplicare în conformitate cu procedura stabilită la articolul 12 numai în scopul asigurării protecției sănătății publice și se limitează, în orice caz, la interzicerea sau impunerea de restricții comparativ cu situația juridică anterioară.

Articolul 15

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive astfel încât:

—	să permită comercializarea și utilizarea produselor alimentare iradiate până la 20 septembrie 2000;

—	să interzică comercializarea și utilizarea produselor alimentare iradiate neconforme cu prezenta directivă până la 20 martie 2001.

Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 16

Prezenta directivă intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 17

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 22 februarie 1999.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J.M. GIL-ROBLES

Pentru Consiliu

Președintele

K.-H. FUNKE

(1) JO C 336, 30.12.1988, p. 7 și

JO C 303, 2.12.1989, p. 15.

(2) JO C 194, 31.7.1989, p. 14.

(3) Avizul Parlamentului European din 11 octombrie 1989 (JO C 291, 20.11.1989, p. 58), Poziția comună a Consiliului din 27 octombrie 1997 (JO C 389, 22.12.1997, p. 36) și Decizia Parlamentului European din 18 februarie 1998 (JO C 80, 16.3.1998, p. 130). Decizia Consiliului din 25 ianuarie 1999. Decizia Parlamentului European din 28 ianuarie 1999.

(4) JO L 66, 13.3.1999, p. 24.

(5) JO L 159, 29.6.1996, p. 1.

(6) JO L 33, 8.2.1979, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/4/CE (JO L 43, 14.2.1997, p. 21).

(7) JO L 136, 20.5.1974, p. 1.

(8) JO L 186, 30.6.1989, p. 23.

(9) JO L 290, 24.11.1993, p. 14.

(10) JO C 102, 4.4.1996, p. 1.

(11) JO L 372, 31.12.1985, p. 50.

ANEXA I

CONDIȚIILE PENTRU AUTORIZAREA IRADIERII PRODUSELOR ALIMENTARE

Iradierea produselor alimentare poate fi autorizată doar în cazul în care:

—	este justificată și necesară din punct de vedere tehnologic;

—	nu prezintă riscuri pentru sănătate și este realizată în condițiile propuse;

—	este în beneficiul consumatorului;

—	nu este utilizată ca înlocuitor al practicilor de igienă și sănătate sau al bunelor practici de fabricație sau de cultivare.

Iradierea produselor alimentare poate fi utilizată numai în următoarele scopuri:

—	pentru reducerea riscului bolilor provocate de produsele alimentare prin distrugerea organismelor patogene;

—	reducerea procesului de alterare a produselor alimentare prin întârzierea sau stoparea proceselor de deteriorare și distrugerea organismelor dăunătoare;

—	reducerea pierderilor produselor alimentare prin maturarea, germinarea sau încolțirea premature;

—	îndepărtarea din produsele alimentare a organismelor dăunătoare plantelor sau produselor din plante.

ANEXA II

SURSELE RADIAȚIILOR IONIZANTE

Produsele alimentare pot fi tratate cu următoarele surse de radiații ionizante:

(a)	raze gama provenite din radionuclizi 60Co sau 137Cs;

(b)	raze X produse de aparate care eliberează o energie nominală (energie cuantică maximă) egală sau mai mică de 5 MeV;

(c)	electroni produși de aparate care eliberează o energie nominală (energie cuantică maximă) egală sau mai mică de 10 MeV.

ANEXA III

1. DOZIMETRIE

Doza medie totală absorbită

În scopul determinării salubrității produselor alimentare tratate cu o doză medie totală mai mică sau egală cu 10 kGy sau mai puțin se poate presupune că toate efectele chimice ale radiației dintr-o anumită dozare sunt proporționale cu doza.

Doza medie totală, Formula , este definită prin următoarea integrală pe volumul total de produse tratate:

unde

M= masa totală a eșantionului tratat

p= densitatea locală în punctul (x,y,z)

d= doza locală absorbită în punctul (x,y,z)

dV= dx, dy, dz, elementul de volum infinitezimal reprezentat în practică de fracțiile de volum.

Doza medie totală absorbită poate fi determinată direct pentru produsele omogene sau pentru produsele în vrac cu densitate aparent omogenă prin distribuirea strategică și aleatorie a unui număr corespunzător de dozimetre în tot volumul produselor. Din distribuția dozelor determinate în acest fel se poate calcula o medie care este doza medie totală absorbită.

Dacă forma curbei de distribuție a dozei pentru produs este bine determinată, atunci nivelul dozei minime și maxime e cunoscut. Repartiția dozelor în aceste două poziții poate fi măsurată pe o serie de eșantioane ale produsului pentru a obține o estimare a dozei medii totale.

În unele cazuri, media aritmetică a valorilor medii ale dozei lor minime ( Formula min) și ale dozei lor maxime ( Formula max) va fi o bună estimare a dozei medii totale: de exemplu, în aceste cazuri:

Doza medie totală ≈ Formula

Coeficientul de Formula nu trebuie să depășească 3.

2. PROCEDURI

2.1.

Înainte ca procesul obișnuit de iradiere pentru o categorie de produse alimentare să înceapă la centrul de iradiere, nivelul dozei minime și maxime e determinat prin efectuarea de măsurători ale dozei în toată masa produsului. Aceste măsurători de validare trebuie efectuate de mai multe ori (de 3 până la 5 ori) într-un mod care să țină cont de variațiile în densitatea sau geometria produsului.

2.2.	Măsurătorile trebuie repetate de fiecare dată când se modifică produsul, geometria sau condițiile de iradiere.

2.3.

În timpul procesului, măsurătorile obișnuite ale dozei sunt efectuate în scopul de a asigura nedepășirea dozelor limită. Măsurătorile trebuie efectuate prin plasarea dozimetrelor în punctele de minim și maxim ale dozei sau într-un punct de referință. Doza din punctul de referință trebuie să fie corelată cantitativ cu doza minimă și cu cea maximă. Punctul de referință trebuie să fie într-un loc convenabil din sau de pe produs, unde variațiile dozei sunt scăzute.

2.4.	Măsurătorile obișnuite ale dozei trebuie efectuate pentru fiecare lot și la intervale regulate în timpul producției.

2.5.	În cazurile în care sunt iradiate produse în formă fluidă, neambalate, nivelul dozelor maxime și minime nu poate fi determinat. În asemenea cazuri, este preferabil să se utilizeze prelevarea aleatorie de probe dozimetrice pentru stabilirea valorilor acestor doze extreme.

2.6.	Măsurătorile dozelor trebuie efectuate prin utilizarea de sisteme de dozimetrie recunoscute, iar măsurătorile trebuie să respecte standardele de bază.

2.7.

În timpul iradierii, anumiți parametri ai instalațiilor de iradiere trebuie controlați și înregistrați în mod continuu. Pentru instalațiile cu radionuclizi, acești parametri includ viteza de transport a produsului sau timpul petrecut în zona cu radiație și indicarea precisă a poziției corecte a sursei. Pentru instalațiile acceleratoare de particule, parametrii includ viteza de transport a produsului și nivelul de energie, curentul de electroni și lărgimea de scanare a instalației.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31999L0003

L 066/24

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 1999/3/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 22 februarie 1999

de stabilire a unei liste comunitare cu produsele și ingredientele alimentare tratate cu radiații ionizante

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 100a,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

acționând în conformitate cu procedura stabilită la articolul 189b din tratat (3), în lumina planului comun aprobat de comitetul de conciliere la 9 decembrie 1998,

întrucât articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva 1999/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 februarie 1999 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind produsele și ingredientele alimentare tratate cu radiații ionizante (4), denumită în continuare „directivă cadru”, prevede adoptarea unei liste exclusive a produselor alimentare care pot fi tratate cu radiații ionizante; întrucât această listă trebuie întocmită în etape;

întrucât ierburile aromatice uscate, mirodeniile și condimentele vegetale sunt frecvent contaminate și/sau infestate cu organisme și metaboliții lor, care pot fi dăunătoare sănătății publice;

întrucât contaminarea de acest tip și/sau infestarea nu mai poate fi tratată cu fumiganți, precum oxidul de etilenă, din cauza potențialului toxic al reziduurilor acestora;

întrucât utilizarea radiației ionizante este un mijloc eficient de înlocuire a substanțelor menționate;

întrucât tratarea de acest tip a fost acceptată de Comitetul științific pentru alimentație umană;

întrucât tratarea de acest tip este în interesul protecției sănătății publice,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1) Fără a aduce atingere listei comunitare pozitive ce urmează să fie întocmită în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf din directiva cadru, prezenta directivă stabilește o listă comunitară pozitivă inițială cu produse și ingrediente alimentare, denumite în continuare „produse alimentare”, care pot fi tratate cu radiații ionizante, o dată cu dozele maxime autorizate în acest scop.

(2) Tratarea produselor în cauză cu radiații ionizante poate fi realizată numai în conformitate cu prevederile directivei cadru. În special, metodele de testare vor fi utilizate în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din directiva cadru.

(3) Produsele alimentare a căror tratare cu radiații ionizante este autorizată, precum și dozele medii totale maxime ce pot fi aplicate sunt menționate în anexă.

Articolul 2

Statele membre nu pot interzice, restricționa sau împiedica comercializarea produselor alimentare iradiate în conformitate cu dispozițiile generale ale directivei cadru și cu dispozițiile prezentei directive pe motiv că au fost supuse unei tratări prin ionizare.

Articolul 3

Eventualele modificări la prezenta directivă se efectuează în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 100a din tratat.

Articolul 4

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive astfel încât să permită comercializarea și utilizarea produselor alimentare conforme cu prezenta directivă până la 20 septembrie 2000.

Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 5

Prezenta directivă intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 6

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 22 februarie 1999.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. M. GIL-ROBLES

Pentru Consiliu

Președintele

K.-H. FUNKE

(1) JO C 336, 30.12.1988, p. 7 și

JO C 303, 2.12.1989, p. 15.

(2) JO C 194, 31.7.1989, p. 14.

(3) Avizul Parlamentului European din 11 octombrie 1989 (JO C 291, 20.11.1989, p. 58), Poziția Comună a Consiliului din 27 octombrie 1997 (JO C 389, 22.12.1997, p. 47) și Decizia Parlamentului European din 18 februarie 1998 (JO C 80, 16.3.1998, p. 133). Decizia Consiliului din 25 ianuarie 1999. Decizia Parlamentului European din 28 ianuarie 1999.

(4) JO L 66, 13.3.1999, p. 16.

ANEXĂ

PRODUSE ALIMENTARE AUTORIZATE PENTRU TRATAREA PRIN IRADIERE ȘI DOZELE DE RADIAȚIE MAXIME

Categoria alimentului	Doza medie totală de radiație absorbită (kGy) (valoare maximă)
Ierburi aromatice uscate, condimente și condimente vegetale	10

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31999L0004

L 066/26

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 1999/4/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 22 februarie 1999

privind extractele de cafea și de cicoare

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 100a,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

acționând în conformitate cu procedura stabilită la articolul 189b din tratat (3), în lumina proiectului comun aprobat de Comitetul de conciliere la 8 decembrie 1998,

întrucât anumite directive verticale cu privire la produsele alimentare ar trebui simplificate în scopul de a ține seama numai de cerințele importante cu privire la produsele respective pentru ca aceste produse să poată circula mai liber pe piața internă în conformitate cu concluziile Consiliului European întrunit la Edinburgh la 11 și 12 decembrie 1992, confirmate de Consiliul European de la Bruxelles la 10 și 11 decembrie 1993;

întrucât Directiva 77/436/CEE a Consiliului din 27 iunie 1977 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind extractele de cafea și cicoare (4) a fost justificată prin faptul că diferențele dintre legislațiile interne privind extractele de cafea și cicoare ar putea genera condiții pentru formarea unei concurențe inegale ce ar putea induce în eroare consumatorii și prin aceasta ar putea avea un efect direct asupra realizării și funcționării pieței comune;

întrucât directiva menționată anterior a avut prin urmare ca scop definirea extractelor de cafea și cicoare pentru a determina substanțele ce pot fi adăugate în procesul de fabricație, pentru stabilirea de norme comune privind ambalarea și etichetarea extractelor de acest fel și specificarea condițiilor în care o parte din aceste produse pot avea destinații speciale, în scopul de a asigura circulația lor liberă în Comunitate;

întrucât Directiva 77/436/CEE ar trebui armonizată cu legislația comunitară generală pentru produsele alimentare, în special cu legislația privind etichetarea și metodele de analiză;

întrucât Comisia intenționează să propună includerea, cât de curând posibil și până la 1 iulie 2000, în Directiva 80/232/CEE (5) a unei game de greutăți nominale pentru produsele prevăzute de prezenta directivă;

întrucât normele generale privind etichetarea produselor alimentare stabilite de Directiva 79/112/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1978 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind etichetarea, prezentarea și publicitatea produselor alimentare destinate vânzării către consumatorul final (6) ar trebui să se aplice sub rezerva anumitor condiții;

întrucât, conform principiului proporționalității, prezenta directivă nu prevede nimic suplimentar în afară de ceea ce este absolut necesar în vederea atingerii obiectivelor urmărite în conformitate cu articolul 3b al treilea paragraf din tratat;

întrucât, în momentul în care prezenta directivă va fi adaptată în viitor la prevederile comunitare generale privind produsele alimentare, Comisia va fi sprijinită de Comitetul permanent pentru produse alimentare, instituit prin Decizia 69/414/CEE (7);

întrucât, pentru evitarea creării de noi bariere pentru circulația liberă a mărfurilor, statele membre ar trebui să interzică adoptarea pentru produsele în cauză de dispoziții de drept intern ce nu sunt prezentate de prezenta directivă,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Prezenta directivă se aplică extractelor de cafea și de cicoare, astfel cum sunt definite în anexă.

Prezenta directivă nu se aplică la „café torrefacto soluble”.

Articolul 2

Directiva 79/112/CEE se aplică produselor prevăzute în anexă supuse următoarelor condiții:

(a)

denumirile produselor menționate în anexă se aplică numai produselor respective și trebuie folosite la comercializare pentru a le individualiza. Denumirile în cauză se completează, după caz, cu următoarele mențiuni:

—	„pastă” sau „sub formă de pastă” sau

—	„lichid” sau „sub formă lichidă”.

Cu toate acestea, denumirile produselor pot fi completate cu termenul „concentrat”:

—	pentru produsele menționate la punctul 1 litera (c) din anexă cu condiția ca respectivul conținut de cafea pe bază de materie uscată să reprezinte mai mult de 25 % din greutate;

—	pentru produsele menționate la punctul 2 litera (c) din anexă cu condiția ca respectivul conținut de cicoare pe bază de materie uscată să reprezinte mai mult de 45 % din greutate;

(b)

etichetarea trebuie să includă termenul „decofeinizată” pentru produsele definite la punctul 1 din anexă cu condiția ca respectivul conținut de cofeină anhidră să nu depășească 0,3 % din greutatea conținutului de cafea pe bază de materie uscată. Această informație trebuie să se găsească în același câmp vizual cu denumirea de vânzare;

(c)

pentru produsele definite la punctul 1 litera (c) și 2 litera (c) din anexă, etichetele trebuie să conțină termenii „cu …”, sau „conservat cu…”, sau „cu adaos de…” sau „prăjită cu …” urmați de denumirea (denumirile) tipurilor de zaharuri utilizate.

Această informație trebuie să se găsească în același câmp vizual cu denumirea de vânzare;

(d)

etichetarea trebuie să indice, pentru produsele definite la punctul 1 literele (b) și (c) din anexă, conținutul minim de cafea pe bază de materie uscată, iar pentru produsele definite la punctul 2 literele (b) și (c) din anexă, conținutul minim de cicoare pe bază de materie uscată. Aceste conținuturi trebuie să fie exprimate în procentaje în raport cu greutatea produsului finit.

Articolul 3

Pentru produsele menționate în anexă, statele membre nu adoptă dispoziții de drept intern care nu sunt prevăzute de prezenta directivă.

Articolul 4

Decizia de a armoniza prezenta directivă cu prevederile comunitare generale aplicabile produselor alimentare trebuie luată în conformitate cu procedura stabilită la articolul 5.

Articolul 5

(1) Comisia este sprijinită de Comitetul permanent pentru produse alimentare, denumit în continuare „comitet”, format din reprezentanții statelor membre și prezidat de un reprezentant al Comisiei.

(2) Reprezentantul Comisiei înaintează comitetului un proiect de măsuri ce urmează să fie luate. Comitetul își dă avizul asupra proiectului într-un termen pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența problemei. Avizul se adoptă cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte în baza unei propuneri a Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre în cadrul comitetului sunt ponderate conform prevederilor din articolul menționat. Președintele nu participă la vot.

Comisia adoptă măsurile prevăzute, în cazul în care acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului.

În cazul în care măsurile prevăzute nu sunt în conformitate cu avizul comitetului sau în care nu se emite un aviz, Comisia înaintează imediat Consiliului o propunere cu privire la măsurile ce urmează să fie luate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

Dacă la expirarea termenului de trei luni de la data la care a fost înaintată problema Consiliului, acesta nu a acționat, Comisia adoptă măsurile propuse.

Articolul 6

Directiva 77/436/CEE se abrogă cu începere de la 13 septembrie 2000.

Trimiterile la directiva abrogată se citesc ca trimiteri la prezenta directivă.

Articolul 7

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 13 septembrie 2000. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la acestea.

Aceste dispoziții se aplică astfel încât:

—	să autorizeze comercializarea produselor prevăzute în anexă, în cazul în care acestea respectă definițiile și normele stabilite de prezenta directivă, cu începere de la 13 septembrie 2000;

—

să interzică comercializarea produselor neconforme cu prezenta directivă, de la 13 septembrie 2001. Cu toate acestea, comercializarea produselor neconforme cu prezenta directivă, dar etichetate înainte de 13 septembrie 2001, în conformitate cu Directiva 77/436/CEE, este permisă până la epuizarea stocurilor.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 8

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunității Europene.

Articolul 9

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 22 februarie 1999.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. M. GIL-ROBLES

Pentru Consiliu

Președintele

K.-H. FUNKE

(1) JO C 231, 9.8.1996, p. 24.

(2) JO C 56, 24.2.1997, p. 20.

(3) Avizul Parlamentului European din 23 octombrie 1997 (JO C 339, 10.11.1997, p. 129), Poziția comună a Consiliului din 30 aprilie 1998 (JO C 204, 30.6.1998, p. 25) și Decizia Parlamentului European din 16 septembrie 1998 (JO C 313, 12.10.1998, p. 90). Decizia Consiliului din 25 ianuarie 1999. Decizia Parlamentului European din 11 februarie 1999.

(4) JO L 172, 12.7.1977, p. 20. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1985.

(5) JO L 51, 25.2.1980, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 87/356/CEE (JO L 192, 11.7.1987, p. 48).

(6) JO L 33, 8.2.1979, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 43, 14.2.1997, p. 21).

(7) JO L 291, 19.11.1969, p. 9.

ANEXĂ

DENUMIRI, DEFINIȚII ȘI CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR

„Extract de cafea”, „extract de cafea solubilă”, „cafea solubilă” sau „cafea instant”

Prin acestea se înțelege produsul concentrat obținut prin extracția boabelor de cafea prăjită, utilizând ca mediu de extracție numai apa și excluzând orice proces de hidroliză ce implică adăugarea unui acid sau a unei baze. În afară de aceste substanțe insolubile care, din punct de vedere tehnic nu pot fi îndepărtate și de uleiurile insolubile derivând din cafea, extractul de cafea trebuie să conțină numai constituenții aromatici și solubili ai cafelei. Statele membre se vor asigura că metodele utilizate pentru determinarea conținutului de carbohidrați liber sau total al cafelei solubile sunt în conformitate cu punctele 1 și 2 din anexa la Directiva 85/591/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 privind introducerea metodelor de prelevare a eșantioanelor și a metodelor de analiză comunitare pentru monitorizarea alimentelor destinate consumului uman (1) și că sunt sau vor fi cât de curând validate sau standardizate.

Conținutul de cafea pe bază de materie uscată trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

(a)	să nu fie mai mic de 95 % din greutate, pentru extractul de cafea uscată;

(b)	să fie între 70 % și 85 % din greutate, pentru extractul de cafea pastă;

(c)	să fie între 15 % și 55 % din greutate, pentru extractul de cafea lichid.

Extractul de cafea în formă solidă sau în formă de pastă nu trebuie să conțină alte substanțe în afara celor derivate din extractul de cafea. Extractul de cafea lichid poate conține zaharuri comestibile, prăjite sau nu, într-un raport ce nu depășește 12 % din greutate.

„Extractul de cicoare”, „cicoarea solubilă” sau „cicoarea instant”

Prin acestea se înțelege produsul concentrat obținut prin extracția cicoarei prăjite utilizând ca mediu de extracție doar apa și excluzând orice proces de hidroliză care implică adăugarea unui acid sau a unei baze.

Prin „cicoare” se înțeleg rădăcinile de Cichorium intybus L., neutilizate la producerea de cicoare witloof, folosită de obicei la prepararea băuturilor, curățată corespunzător pentru a fi uscată și prăjită.

Conținutul de cicoare pe bază de materie uscată trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

(a)	să nu fie mai mic de 95 % din greutate, pentru extractul de cicoare uscată;

(b)	să fie cuprins între 70 % și 85 % din greutate, pentru extractul de cicoare sub formă de pastă;

(c)	să fie cuprins între 25 % și 55 % din greutate, pentru extractul de cicoare în formă lichidă.

Extractul de cicoare în formă solidă sau în formă de pastă nu poate conține mai mult de 1 % din greutate substanțe ce nu derivă din cicoare.

Extractul de cicoare lichid poate conține zaharuri comestibile, prăjite sau nu, într-un raport care să nu depășească 35 % din greutate.

(1) JO L 372, 31.12.1985, p. 50.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31999D0217

L 084/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 23 februarie 1999

de adoptare a unui registru al substanțelor aromatizante folosite în sau pe produsele alimentare, stabilit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2232/96 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 octombrie 1996

[notificată cu numărul C(1999) 399]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(1999/217/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2232/96 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 octombrie 1996 de stabilire a unei proceduri comunitare pentru substanțele aromatizante utilizate sau destinate utilizării în sau pe produsele alimentare (1), în special articolul 3 alineatul (2),

întrucât, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2232/96, în termen de un an de la intrarea în vigoare a regulamentului menționat anterior, statele membre trebuie să prezinte Comisiei o listă a substanțelor aromatizante acceptate pentru folosirea în sau pe produsele alimentare comercializate pe teritoriul acestora;

întrucât, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din regulamentul menționat, substanțele aromatizate prezentate, a căror folosire legală într-unul din statele membre trebuie recunoscută de către celelalte state membre, figurează într-un registru adoptat în conformitate cu procedura stabilită la articolul 7 din regulamentul respectiv;

întrucât se cunoaște că în anumite state membre anumite substanțe aromatizante sunt în prezent subiectul unor măsuri de restricție sau de interdicție;

întrucât se cunoaște că asemenea măsuri de restricție sau de interdicție în vigoare la data adoptării prezentei decizii pot continua să fie aplicate până la completa evaluare a substanțelor;

întrucât, în orice caz, atunci când un stat membru notifică că o substanță aromatizantă menționată în registru poate constitui un pericol pentru sănătatea publică, acesta poate invoca procedura de siguranță prevăzută la articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (CE) 2232/96;

întrucât registrul constituie fundamentul programului de evaluare menționat la art. 4 din regulamentul respectiv, care trebuie adoptat în termen de zece luni de la adoptarea registrului;

întrucât măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru produse alimentare,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Se adoptă registrul substanțelor aromatizante din anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 23 februarie 1999.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(1) JO L 299, 23.11.1996, p. 1.

ANEXĂ

A se vedea Decizia 2002/113/CE a Comisiei (JO L 49, 20.2.2002, p. 1)

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31999L0005

L 091/10

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 1999/5/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 9 martie 1999

privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații și recunoașterea reciprocă a conformității acestora

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 100a,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b din tratat (3), în lumina proiectului comun aprobat de comitetul de conciliere la 8 decembrie 1988,

(1)

întrucât sectorul echipamentelor hertziene și al echipamentelor terminale de telecomunicații reprezintă un element esențial al pieței de telecomunicații, care constituie una din pietrele de temelie ale economiei comunitare; întrucât directivele aplicabile sectorului de echipamente terminale de telecomunicații nu mai sunt capabile de adaptare la schimbările preconizate în acest sector ca urmare a noilor tehnologii, a evoluției pieței și a legislației în materie de rețele;

(2)

întrucât în conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității stabilite la articolul 3b din tratat, obiectivul creării unei piețe unice de echipamente de telecomunicații, deschisă și, totodată, concurențială, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, poate fi mai bine realizat la nivel comunitar; întrucât prezenta directivă nu depășește cele necesare pentru atingerea acestui obiectiv;

(3)	întrucât statele membre pot invoca articolul 36 din tratat pentru a exclude anumite categorii de echipament din prezenta directivă;

(4)	întrucât Directiva 98/13/CE (4) a consolidat dispozițiile privind echipamentele terminale de telecomunicații și echipamentele stațiilor terestre de comunicații prin satelit, inclusiv măsurile privind recunoașterea reciprocă a conformității lor;

(5)	întrucât prezenta directivă nu reglementează o parte importantă a pieței de echipamente hertziene;

(6)	întrucât bunurile cu dublă utilizare sunt supuse regimului comunitar de control al exporturilor instituit prin Regulamentul (CE) nr. 3381/94 al Consiliului (5);

(7)

întrucât domeniul larg de aplicare a prezentei directive necesită noi definiții ale termenilor „echipament hertzian” și „echipament terminal de telecomunicații”; întrucât un cadru reglementar destinat constituirii unei piețe unice de echipamente hertziene și de echipamente terminale de telecomunicații trebuie să permită ca investițiile, fabricarea și comercializarea să se deruleze în ritmul dezvoltării tehnologiei și a pieței;

(8)

întrucât având în vedere importanța crescândă a echipamentelor terminale de telecomunicații și a rețelelor care utilizează transmisia radio pe lângă echipamentele racordate prin cablu, orice reglementare a producției, comercializării și a utilizării echipamentelor hertziene și a echipamentelor terminale de telecomunicații trebuie să acopere cele două categorii de echipamente;

(9)

întrucât Directiva 98/10/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 1998 privind aplicarea furnizării unei rețele deschise (ONP) pentru telefonia vocală și constituirea unui serviciu universal de telecomunicații într-un mediu concurențial (6) invită autoritățile naționale însărcinate cu reglementarea să asigure publicarea specificațiilor tehnice detaliate ale interfeței de acces la rețea în sensul de a garanta concurența pe piața de furnizare a echipamentelor terminale;

(10)

întrucât obiectivele Directivei 73/23/CEE a Consiliului din 19 februarie 1973 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind materialul electric destinat utilizării în anumite limite de tensiune (7) sunt suficiente pentru a acoperi echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații, exceptând pragul inferior de tensiune;

(11)

întrucât cerințele de protecție privind compatibilitatea electromagnetică, stabilite de Directiva 89/336/CEE a Consiliului din 3 mai 1989 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind compatibilitatea electromagnetică (8), sunt suficiente pentru acoperirea echipamentelor hertziene și a echipamentelor terminale de telecomunicații;

(12)

întrucât dreptul comunitar prevede că obstacolele în calea liberei circulații a mărfurilor în interiorul comunității care rezultă din neconcordanța dintre legislațiile interne privind comercializarea produselor nu pot fi justificate decât dacă cerințele de drept intern sunt necesare și proporționate; întrucât, în consecință, armonizarea legislațiilor trebuie să se limiteze la dispozițiile necesare pentru a respecta cerințele principale privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații;

(13)

întrucât cerințele principale aplicabile unei categorii de echipamente hertziene și de echipamente terminale de telecomunicații trebuie să depindă de natura și de necesitățile acestei categorii de echipamente; întrucât aceste cerințe trebuie să fie aplicate cu discernământ, astfel încât să nu împiedice inovația tehnologică sau satisfacerea nevoilor unei economii de piață;

(14)	întrucât este necesar un control pentru ca echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații să nu prezinte riscuri pentru sănătate care pot fi evitate;

(15)

întrucât telecomunicațiile sunt importante pentru bunăstarea și pentru uzul persoanelor handicapate, care reprezintă o categorie importantă și în creștere a populației din Europa; întrucât echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații ar trebui, deci, în cazurile corespunzătoare, să fie concepute astfel încât persoanele handicapate să poată să le utilizeze ca atare sau cu ajutorul unei adaptări minime;

(16)	întrucât echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații pot asigura anumite funcții necesare serviciilor de urgență;

(17)	întrucât este posibil să fie necesară introducerea anumitor funcții ale echipamentelor hertziene și ale echipamentelor terminale de telecomunicații pentru a împiedica violarea datelor cu caracter personal și a vieții particulare a utilizatorului și a abandonului și fraudei;

(18)	întrucât în anumite cazuri, poate fi necesar să se prevadă o interfuncționare a rețelelor cu alte aparate în sensul prezentei directive și o racordare la interfețe de tip corespunzător în ansamblul Comunității;

(19)

întrucât pe viitor trebuie să existe posibilitatea stabilirii și adăugării unor cerințe esențiale specifice privind viața particulară a utilizatorilor, a unor funcții destinate persoanelor care suferă de un handicap, funcții pentru serviciile de urgență și de securitate și funcții care să combată frauda;

(20)

întrucât este recunoscut că, pe o piață concurențială, certificarea voluntară și sistemele de marcare realizate de organizațiile de consumatori, fabricanții, operatorii și alți participanți din industrie contribuie la menținerea calității și constituie mijloace utile pentru creșterea încrederii consumatorilor în produsele și serviciile de telecomunicații; întrucât statele membre sunt autorizate să susțină asemenea sisteme; întrucât asemenea sisteme trebuie să fie compatibile cu normele privind concurența din tratat;

(21)

întrucât este necesară prevenirea unei degradări inacceptabile a serviciilor destinate persoanelor altele decât utilizatorii echipamentelor hertziene și ai echipamentelor terminale de telecomunicații; întrucât fabricanții de terminale trebuie să proiecteze echipamentele astfel încât să împiedice ca rețelele să sufere atingeri care să provoace o asemenea degradare în cazul în care sunt utilizate în condiții normale de funcționare; întrucât exploatatorii rețelelor trebuie să conceapă rețele astfel încât fabricanții de echipamente terminale să nu fie obligați să ia măsuri excesive pentru a împiedica atingerile aduse rețelei; întrucât Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicații (IEST) trebuie să țină seama în cea mai mare măsură de acest obiectiv la elaborarea standardelor privind accesul la rețelele publice;

(22)

întrucât este necesară garantarea utilizării eficiente a spectrului radio pentru evitarea interferențelor dăunătoare; întrucât este necesară promovarea utilizării cu eficiență maximă, în conformitate cu gradul de dezvoltare a tehnicii, a resurselor limitate cum ar fi spectrul frecvențelor radio-electrice;

(23)	întrucât interfețele armonizate între echipamentele terminale și rețelele de telecomunicații favorizează piețele concurențiale, atât pentru echipamentele terminale cât și pentru serviciile rețelelor;

(24)

întrucât cu toate acestea, exploatatorii rețelelor publice de telecomunicații trebuie să aibă posibilitatea de a stabili caracteristicile tehnice ale interfețelor, ținând seama de normele privind concurența prevăzute de tratat; întrucât trebuie, prin urmare, publicate specificațiile tehnice exacte și suficiente privind asemenea interfețe pentru a permite fabricanților să proiecteze echipamente pentru terminale de telecomunicații care să răspundă cerințelor din prezenta directivă;

(25)

întrucât cu toate acestea, normele privind concurența prevăzute de tratat și în Directiva 88/301/CEE a Comisiei din 16 mai 1988 privind concurența pe piețele de echipamente pentru terminale de telecomunicații (9) impun principiul tratamentului egal, transparent și nediscriminatoriu pentru toate specificațiile tehnice cu implicații de reglementare; întrucât incumbă Comunității și statelor membre să vegheze la caracterul echitabil al cadrului reglementar instituit de prezenta directivă de comun acord cu operatorii din economie;

(26)

întrucât organismele europene de standardizare, în special IEST, trebuie să asigure ca standardele armonizate să fie actualizate în mod corespunzător și să fie redactate astfel încât să permită o interpretare fără echivoc; întrucât menținerea, interpretarea și aplicarea standardelor armonizate constituie domenii foarte specializate, de o complexitate tehnică crescândă; întrucât aceste sarcini necesită participarea activă a experților selectați dintre operatorii din economie; întrucât, în anumite cazuri, poate fi necesară furnizarea unei interpretări a standardelor armonizate și a rectificărilor aduse acestor standarde într-o formă mai urgentă decât cea posibilă în cadrul procedurilor obișnuite ale organismelor europene de standardizare care funcționează în conformitate cu Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 privind o procedură de informare în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice și a normelor privind serviciile din societatea informațională (10);

(27)

întrucât pentru interesul public este de preferat să se dispună de standarde armonizate la nivel european în domeniul proiectării și fabricării echipamentelor hertziene și a echipamentelor terminale de telecomunicații; întrucât respectarea acestor standarde armonizate oferă o prezumție de conformitate cu cerințele esențiale; întrucât pot fi utilizate și alte mijloace pentru a demonstra conformitatea cu cerințele principale;

(28)

întrucât pentru atribuirea identificatorilor de categorii de echipamente este necesar să se facă apel la competențele în domeniul radio ale CEPT/ERC și ale organismelor europene de standardizare corespunzătoare; întrucât este justificată încurajarea pe cât posibil a altor forme de cooperare cu aceste organisme;

(29)

întrucât pentru a permite Comisiei să supravegheze eficient modul în care este controlată piața, este important ca statele membre să furnizeze informațiile necesare privind tipurile de interfețe, standardele armonizate neadecvate sau aplicate necorespunzător, organismele notificate și autoritățile de supraveghere;

(30)

întrucât organismele notificate și autoritățile de supraveghere trebuie să facă schimb de informații privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații pentru a permite o supraveghere eficientă a pieței; întrucât o asemenea cooperare trebuie, în măsura posibilităților, să recurgă la mijloace electronice; întrucât această cooperare trebuie să permită cu precădere informarea autorităților naționale privind echipamentele hertziene existente pe piețele lor și care utilizează benzi de frecvență care nu sunt armonizate în Comunitate;

(31)

întrucât producătorii trebuie să notifice statelor membre intențiile de comercializare a echipamentelor hertziene care folosesc benzi de frecvență a căror utilizare nu este armonizată pe ansamblul Comunității; întrucât statele membre trebuie, în consecință, să introducă proceduri pentru astfel de notificări; întrucât aceste proceduri trebuie să fie proporționate și să nu constituie o procedură de evaluare a conformității care se adaugă celor din anexele IV și V; întrucât este de dorit ca aceste proceduri de notificare să fie armonizate și de preferință aplicate prin mijloace electronice și un ghișeu unic („one-stop-shopping”);

(32)

întrucât echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații care sunt conforme cerințelor principale relevante trebuie să poată circula liber; întrucât aceste echipamente trebuie să poată fi puse în funcțiune în conformitate cu destinația lor; întrucât punerea în funcțiune poate fi subordonată autorizațiilor privind utilizarea spectrului radio și prestarea serviciului respectiv;

(33)

întrucât trebuie să existe posibilitatea expunerii cu ocazia târgurilor comerciale, expozițiilor etc., a echipamentelor hertziene și a echipamentelor terminale de telecomunicații neconforme cu prezenta directivă; întrucât este necesară, cu toate acestea, informarea corectă a părților interesate despre faptul că aceste echipamente nu sunt conforme și nu pot fi cumpărate ca atare; întrucât statele membre pot limita punerea în funcțiune, inclusiv aprinderea echipamentelor hertziene expuse, din motive legate de utilizarea eficientă și adecvată a spectrului radio, de necesitatea evitării interferențelor dăunătoare sau de probleme legate de sănătatea publică;

(34)

întrucât frecvențele radio sunt atribuite la nivel național și, în măsura în care nu au fost armonizate, rămân de competența exclusivă a statelor membre; întrucât este necesară prevederea unei clauze de protecție care să permită statelor membre, în conformitate cu articolul 36 din tratat, să interzică, să limiteze sau să ceară retragerea de pe piață a echipamentelor hertziene care au provocat perturbări, sau despre care există o prezumție rezonabilă că le vor provoca; întrucât interferențele cu frecvențele radio atribuite la nivel național constituie un motiv valabil pentru statele membre de a lua măsuri de protecție;

(35)

întrucât fabricanții poartă răspunderea pentru daunele cauzate de aparatele defecte, în conformitate cu dispozițiile Directivei 85/374/CEE a Consiliului (11); întrucât, fără să aducă atingere responsabilității fabricantului, orice persoană care importă în Comunitate aparate destinate comercializării în cadrul activităților profesionale este responsabilă, în conformitate cu directiva menționată; întrucât fabricantul, mandatarul sau persoana responsabilă pentru introducerea pe piața comunitară a aparatului este responsabilă în temeiul normelor de legislație ale statelor membre privind responsabilitate contractuală sau extracontractuală;

(36)

întrucât măsurile considerate necesare a fi adoptate de statele membre sau de Comisie în cazul în care un aparat declarat în conformitate cu dispozițiile prezentei directive cauzează o avarie gravă rețelei sau în care sunt provocate interferențe radioelectrice dăunătoare sunt în conformitate cu principiile generale de drept comunitar, în special cu principiile de obiectivitate, proporționalitate și nediscriminare;

(37)

întrucât Consiliul adoptă la 22 iulie 1993 Decizia 93/465/CEE privind modulele referitoare la diferitele faze ale procedurilor de evaluare a conformității și la normele de aplicare și de utilizare a marcajului de conformitate „CE”, destinate a fi utilizate în directivele de armonizare tehnică (12); întrucât procedurile aplicabile de evaluare a conformității trebuie, de preferință, să fie alese din modulele stabilite deja în decizia menționată;

(38)	întrucât statele membre pot cere ca organismele notificate pe care le desemnează și autoritățile de supraveghere să fie acreditate conform standardelor europene relevante;

(39)

întrucât este necesar ca identificarea echipamentelor hertziene și a echipamentelor terminale de telecomunicații cu cerințele Directivelor 73/23/CEE și 89/336/CEE să poată fi demonstrată apelând la procedurile prevăzute de aceste directive în cazul în care aparatul face parte din domeniul de aplicare al acestora; întrucât, pe viitor, procedura stabilită la articolul 10 alineatul (1) din Directiva 89/336/CEE poate fi utilizată în cazul în care aplicarea standardelor armonizate oferă o prezumție de conformitate cu cerințele în materie de protecție; întrucât procedura prevăzută la articolul 10 (12) poate fi utilizată în cazul în care fabricantul nu a aplicat standardele armonizate, sau în care asemenea standarde nu există;

(40)

întrucât întreprinderile din Comunitate trebuie să beneficieze de un acces real și comparabil la piețele din țările terțe și să se bucure în țările terțe de un tratament asemănător celui care este oferit în Comunitate întreprinderilor care aparțin integral cetățenilor din țările terțe respective, sau care se află sub controlul lor majoritar sau efectiv;

(41)

întrucât este necesară constituirea unui comitet care să reunească părțile direct implicate în aplicarea reglementării echipamentelor hertziene și a echipamentelor terminale de telecomunicații, în special organismele naționale de evaluare a conformității și organismele naționale responsabile cu supravegherea pieței, pentru a ajuta Comisia să aplice dispozițiile într-o formă armonizată și proporționată care să răspundă necesităților pieței și ale publicului în general; întrucât reprezentanții operatorilor de telecomunicații, ai utilizatorilor, ai consumatorilor, ai producătorilor și ai furnizorilor de servicii trebuie să fie consultați în cazurile corespunzătoare;

(42)	întrucât la 20 decembrie 1994 a fost stabilit un modus vivendi între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind măsurile de executare a actelor adoptate conform procedurii stabilite la articolul 189b din tratat (13);

(43)

întrucât Comisia trebuie să exercite o supraveghere permanentă a transpunerii și a aplicării practice a prezentei directive și a altor directive relevante și trebuie să adopte măsuri pentru a coordona aplicarea oricărei directive relevante pentru a evita ca perturbațiile echipamentelor de telecomunicații să afecteze sănătatea persoanelor sau să aducă prejudicii proprietății;

(44)	întrucât funcționarea prezentei directive ar trebui reexaminată la timpul cuvenit în lumina progreselor din sectorul de telecomunicații și a experienței acumulate în aplicarea cerințelor principale și a procedurilor de evaluare a conformității prevăzute în prezenta directivă;

(45)	întrucât modificările sistemului de reglementare trebuie să fie introduse cu prevederea unei tranziții armonioase de la vechiul sistem pentru a evita dezorganizarea pieței și nesiguranța juridică;

(46)

întrucât prezenta directivă înlocuiește Directiva 98/13/CE care trebuie să fie abrogată din acest moment; întrucât Directivele 73/23/CEE și 89/336/CEE nu se mai aplică echipamentelor care se află sub incidența prezentei directive, cu excepția cerințelor în materie de protecție și de securitate și a anumitor proceduri de evaluare a conformității,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Domeniul de aplicare și obiectivul

(1) Prezenta directivă stabilește un cadru de reglementare pentru introducerea pe piață, libera circulație și punerea în funcțiune în Comunitate a echipamentelor hertziene și a echipamentelor terminale de telecomunicații.

(2) În cazul în care un aparat în înțelesul articolului 2 litera (a) conține ca parte integrantă sau ca accesoriu:

(a)	un dispozitiv medical în înțelesul articolului 1 din Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale (14), sau

(b)	un dispozitiv medical implantabil activ în sensul articolului 1 din Directiva 90/385/CEE a Consiliului din 20 iunie 1990 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind dispozitivele medicale implantabile active (15),

aparatul intră sub incidența prezentei directive fără să aducă atingere aplicării Directivelor 93/42/CEE și 90/385/CEE privind dispozitivul medical și, respectiv, dispozitivul medical implantabil activ.

(3) În cazul în care un aparat constituie un element sau o entitate tehnică separată a unui vehicul în înțelesul Directivei 72/245/CEE a Consiliului (16) privind paraziții radioelectrici (compatibilitate electromagnetică) produși de vehicule, sau un element sau o entitate tehnică separată a unui vehicul în înțelesul articolului 1 din Directiva 92/61/CEE a Consiliului din 30 iunie 1992 privind omologarea vehiculelor cu motor pe două sau trei roți, aparatul intră sub incidența prezentei directive fără să aducă atingere aplicării Directivei 72/245/CEE sau a Directivei 92/61/CEE.

(4) Prezenta directivă nu se aplică echipamentelor enumerate în anexa I.

(5) Prezenta directivă nu se aplică aparatelor utilizate exclusiv în activitățile legate de securitatea publică, apărare, securitatea statului (inclusiv bunăstarea economică a statului în cazul în care activitățile au tangență cu securitatea statului) sau la activitățile statului în domeniul dreptului penal.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive:

(a)	„aparat” înseamnă orice echipament care este fie un „echipament hertzian”, fie un „echipament terminal de telecomunicații” sau amândouă;

(b)

„echipament terminal de telecomunicații” înseamnă un produs care permite comunicarea, sau o componentă relevantă a unui produs, destinat să fie conectat direct sau indirect printr-un mijloc oarecare la interfețele rețelelor publice de telecomunicații (de exemplu, rețelele de telecomunicații care servesc integral sau parțial la furnizarea serviciilor de telecomunicații accesibile publicului);

(c)	„echipament hertzian” înseamnă un produs, sau o componentă relevantă a unui produs, care permite comunicarea prin emisie și recepție de unde hertziene utilizând spectrul atribuit comunicațiilor radio terestre sau spațiale;

(d)	„unde hertziene” înseamnă unde electromagnetice ale căror frecvențe sunt situate între 9 kHz și 3 000 GHz și care se propagă în spațiu fără ghid artificial;

(e)

„interfață” înseamnă

(i)	un punct terminal al rețelei, adică un punct de racordare fizică prin care utilizatorii obțin accesul la o rețea publică de telecomunicații și

(ii)	o interfață radio, care precizează traiectul radioelectric între echipamentele hertziene,

și specificațiile tehnice ale acestora;

(f)	„categorie de echipamente” înseamnă o categorie care desemnează anumite tipuri de aparate considerate asemănătoare în temeiul prezentei directive și interfețele cărora le sunt destinate aparatele. Aparatele pot aparține mai multor categorii de echipamente;

(g)	„dosar tehnic de construcție” înseamnă un dosar care descrie aparatul și care dă informații și explicații privind modul în care au fost respectate cerințele principale aplicabile;

(h)	„standard armonizat” înseamnă o specificație tehnică adoptată de un organism de standardizare, agreată în cadrul unui mandat emis de Comisie conform procedurilor stabilite în Directiva 98/34/CE, în vederea elaborării unei exigențe europene și fără caracter obligatoriu;

(i)

„perturbare” înseamnă orice interferență care compromite funcționarea unui serviciu de radionavigație, sau a altor servicii de securitate, sau care aduce o atingere gravă, sau obstrucționează un serviciu de radiocomunicații care funcționează în conformitate cu reglementarea comunitară sau internă aplicabilă, sau care întrerupe un asemenea serviciu în mod repetat.

Articolul 3

Cerințe principale

(1) Următoarele cerințe principale se aplică tuturor aparatelor:

(a)	protejarea sănătății și a securității utilizatorului și a oricărei alte persoane, inclusiv obiectivele în ceea ce privește cerințele de securitate, care figurează în Directiva 73/23/CEE, exceptând pragul inferior de tensiune;

(b)	cerințele de protecție, în ceea ce privește compatibilitatea electromagnetică, care figurează în Directiva 89/336/CEE.

(2) Totodată, echipamentele hertziene sunt construite astfel încât să utilizeze eficient spectrul atribuit comunicațiilor radio terestre sau spațiale, precum și resursele orbitale pentru evitarea interferențelor dăunătoare.

(3) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15, Comisia poate decide că aparatele impuse de anumite categorii de echipamente sau de anumite tipuri de aparate sunt construite astfel încât:

(a)	să se integreze prin rețele altor aparate și să poată fi racordate la interfețe de tipul corespunzător pe ansamblul Comunității și/sau

(b)	să nu dăuneze rețelei sau funcționării ei și nici să nu utilizeze în mod defectuos resursele rețelei, provocând astfel o deteriorare inacceptabilă a serviciului și/sau

(c)	să prezinte garanții pentru asigurarea protecției datelor cu caracter personal și a vieții private a utilizatorilor și a abonaților și/sau

(d)	să fie compatibile cu anumite funcții care să împiedice frauda și/sau

(e)	să fie compatibile cu anumite caracteristici care să asigure accesul la serviciile de urgență și/sau

(f)	anumite categorii de aparate să fie compatibile cu anumite caracteristici pentru a facilita utilizarea lor de către persoanele handicapate.

Articolul 4

Notificarea și publicarea specificațiilor pentru interfețe

(1) Statele membre notifică Comisiei interfețele pe care le-au reglementat, în măsura în care interfețele menționate nu au fost notificate în temeiul dispozițiilor Directivei 98/34/CE. După consultarea comitetului în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15, Comisia stabilește echivalența între interfețele notificate și stabilește un identificator de categorie a echipamentelor, ale căror particularități sunt publicate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

(2) Fiecare stat membru notifică Comisiei tipurile de interfețe care sunt oferite în aceste state de operatorii rețelelor publice de telecomunicații. Statele membre veghează ca operatorii să publice specificațiile tehnice ale acestor interfețe, actualizate în mod periodic, precise și suficiente, înainte de a face accesibile aceste servicii publicului prin interfețele respective. Specificațiile sunt suficient de detaliate pentru a permite proiectarea echipamentelor terminale de telecomunicații capabile să utilizeze toate serviciile oferite de interfața corespunzătoare. Specificațiile cuprind, printre altele, toate informațiile necesare pentru a permite fabricanților să efectueze, dacă doresc, probe relevante pentru echipamentele terminale de telecomunicații. Statele membre veghează ca aceste specificații să fie ușor accesibile prin operatori.

Articolul 5

Standarde armonizate

(1) În cazul în care un aparat este conform standardelor armonizate relevante sau anumitor părți ale acestora, ale căror numere de referință au fost publicate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, statele membre consideră că cerințele principale stabilite la articolul 3 și reglementate de standardele armonizate sau de anumite părți ale acestora sunt respectate.

(2) În cazul în care un stat membru sau Comisia estimează că identificarea cu un standard armonizat nu garantează respectarea cerințelor principale stabilite la articolul 3, pe care acest standard este chemat să le acopere, Comisia sau statul membru respectiv sesizează comitetul.

(3) În cazul în care standardele armonizate prezintă lacune față de cerințele principale, după consultarea comitetului și în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14, Comisia poate publica în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene liniile directoare privind interpretarea standardelor armonizate sau condițiile în care respectarea acestor standarde generează o prezumție de conformitate. După consultarea comitetului și în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14, Comisia poate retrage standardele armonizate prin publicarea unui aviz în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 6

Introducerea pe piață

(1) Statele membre veghează ca aparatele să fie introduse pe piață numai dacă sunt în conformitate cu principalele cerințe stabilite la articolul 3 și cu alte dispoziții relevante ale prezentei directive, dacă sunt instalate și întreținute în mod adecvat și dacă sunt utilizate conform destinației lor. În ceea ce privește introducerea lor pe piață, aparatele nu trebuie să se supună altor cerințe de drept intern.

(2) În momentul adoptării unei decizii privind aplicarea cerințelor principale stabilite la articolul 3 alineatul (3), Comisia fixează data aplicării acestor cerințe. Atunci când se stabilește că o categorie de echipamente trebuie să fie în conformitate cu anumite cerințe principale precizate la articolul 3 alineatul (3), orice aparat din categoria echipamentelor respective care este introdus pe piață pentru prima dată anterior datei de aplicare stabilite de Comisie poate rămâne pe piață pe o perioadă rezonabilă. Atât data aplicării, cât și perioada sunt fixate de Comisie în conformitate cu procedura stabilită la articolul 14.

(3) Statele membre veghează ca fabricantul sau persoana responsabilă cu introducerea pe piață a aparatului să furnizeze utilizatorului informații privind destinația aparatului, însoțite de declarația de conformitate cu cerințele principale. În cazul echipamentelor hertziene, aceste informații sunt suficiente pentru a permite identificarea pe ambalaj a notei de utilizare a aparatului, statele membre sau zona geografică din cadrul unui stat membru în care echipamentul este destinat utilizării; ele pot atenționa utilizatorul datorită marcajului de pe aparat, stabilit la anexa VII punctul 5, despre posibilitatea ca utilizarea echipamentului hertzian să fie supusă în anumite state membre unor restricții sau cerințe privind autorizarea. În cazul echipamentelor terminale de telecomunicații, aceste informații sunt suficiente pentru a permite identificarea interfețelor rețelelor publice de telecomunicații la care echipamentele urmează a fi racordate. Pentru toate aparatele, aceste informații trebuie scoase în evidență.

(4) În cazul echipamentelor hertziene care folosesc benzi de frecvență a căror utilizare nu este armonizată pe ansamblul Comunității, fabricantul sau mandatarul acestuia, rezident al Comunității, sau persoana responsabilă cu introducerea pe piață a echipamentelor informează autoritatea națională responsabilă cu gestionarea frecvențelor în statul membru respectiv despre intenția comercializării acestor echipamente pe piața națională a acestuia.

Notificarea este făcută cu cel puțin patru săptămâni înaintea lansării pe piață și conține informații privind caracteristicile hertziene ale echipamentelor (în special benzi de frecvență, spațierea canalelor, tipuri de modulare și putere RF) și numărul de identificare a organismului notificat stabilit de anexele IV și V.

Articolul 7

Punerea în funcțiune și dreptul de conectare

(1) Statele membre autorizează punerea în funcțiune a aparatelor în conformitate cu destinația lor în cazul în care sunt conforme cu cerințele principale corespunzătoare, stabilite la articolul 3, și cu alte dispoziții relevante ale prezentei directive.

(2) Fără a aduce atingere alineatului (1) și condițiilor anexate la autorizațiile pentru prestarea serviciului respectiv în conformitate cu dreptul comunitar, statele membre pot limita punerea în funcțiune a echipamentelor hertziene doar pe motive legate de utilizarea eficientă și adecvată a spectrului radio, de necesitatea evitării interferențelor nocive, sau de probleme legate de sănătatea publică.

(3) Fără a aduce atingere alineatului (4), statele membre supraveghează ca operatorii rețelelor publice de telecomunicații să nu refuze din motive tehnice conectarea echipamentelor terminale de telecomunicații la interfețele corespunzătoare, în cazul în care echipamentele respective sunt în conformitate cu cerințele aplicabile, prevăzute la articolul 3.

(4) În cazul în care un stat membru estimează că un aparat, declarat în conformitate cu prezenta directivă, produce o avarie gravă unei rețele sau perturbări radioelectrice, sau aduce atingere rețelei sau bunei funcționări a acesteia, operatorul poate fi autorizat să refuze conectarea unui asemenea aparat, să îl deconecteze sau să îl retragă din uz. Statele membre notifică fiecare autorizație de acest tip Comisiei, care convoacă o reuniune a comitetului în sensul ca acesta să își dea avizul în această problemă. După consultarea comitetului, Comisia poate începe procedura stabilită la articolul 5 alineatele (2) și (3). Comisia și statele membre pot adopta și alte măsuri corespunzătoare.

(5) În caz de urgență, operatorul poate decupla un aparat în cazul în care protecția rețelei cere ca echipamentul să fie deconectat imediat și în care poate fi oferită utilizatorului o soluție de înlocuire imediată și gratuită a acestui echipament. Operatorul informează de îndată autoritatea națională responsabilă cu aplicarea alineatului (4) și a articolului 9.

Articolul 8

Libera circulație a aparatelor

(1) Statele membre nu interzic, limitează sau împiedică introducerea pe piață sau punerea în funcțiune pe teritoriul lor a aparatelor care poartă marcajul CE stabilit la anexa VII și care dovedește conformitatea acestora cu toate dispozițiile prezentei directive, inclusiv cu procedurile de evaluare a conformității definite la capitolul II, și fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 6 alineatul (4), articolului 7 alineatul (2) și articolului 9 alineatul (5).

(2) Cu ocazia târgurilor comerciale, a expozițiilor, a demonstrațiilor etc., statele membre nu împiedică prezentarea aparatelor care nu sunt în conformitate cu prezenta directivă, condiția fiind ca un semn vizibil să indice clar că aceste aparate nu pot fi comercializate sau puse în funcțiune înainte de a întruni condițiile de conformitate.

(3) În cazul în care aparatul intră sub incidența altor directive privind alte aspecte și care prevăd și acestea aplicarea marcajului CE, acesta din urmă demonstrează că aparatul satisface și dispozițiile altor directive. Cu toate acestea, dacă una sau mai multe din aceste directive care permit fabricantului, pe durata unei perioade tranzitorii, să aleagă regimul pe care îl aplică, marcajul CE demonstrează că aparatul satisface numai dispozițiile directivelor aplicate de fabricant. În acest caz, trimiterile la aceste directive, astfel cum apar publicate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, trebuie să figureze în documentele, notele sau instrucțiunile impuse de aceste directive și care însoțesc produsele respective.

Articolul 9

Măsuri de protecție

(1) În cazul în care un stat membru constată că un aparat aflat sub incidența prezentei directive nu este conform cerințelor acesteia, adoptă toate măsurile utile pe teritoriul său pentru a retrage aparatul de pe piață sau din serviciu, interzicând introducerea pe piață sau punerea în funcțiune, sau limitând libertatea de circulație.

(2) Statul membru respectiv notifică de îndată Comisiei orice măsură adoptată în acest sens, motivând-o și indicând dacă neconformitatea se datorează:

(a)	unei aplicări neadecvate a standardelor armonizate stabilite la articolul 5 alineatul (1);

(b)	neajunsurilor din standardele armonizate stabilite la articolul 5 alineatul (1);

(c)	neconformității cu cerințele stabilite la articolul 3, în cazul în care aparatul nu satisface standardele armonizate stabilite la articolul 5 alineatul (1).

(3) Comisia consultă în cel mai scurt termen părțile implicate dacă măsurile prevăzute la alineatul (1) sunt imputate unei aplicări neadecvate a standardelor armonizate stabilite la articolul 5 alineatul (1), sau a neconformității cu cerințele stabilite la articolul 3, în cazul în care aparatul nu satisface standardele stabilite la articolul 5 alineatul (1). Comisia informează de îndată statele membre despre concluziile sale și le aduce la cunoștință dacă preconizează măsuri justificate într-un interval de două luni de la notificarea Comisiei.

(4) În cazul în care decizia stabilită la alineatul (1) este imputată lacunelor din standardele armonizate stabilite la articolul 5 alineatul (1), Comisia sesizează comitetul într-un termen de două luni. Acesta își dă avizul conform procedurii prevăzute la articolul 14. După această consultare, Comisia informează statele membre despre concluziile sale și le aduce la cunoștință dacă consideră justificată acțiunea statului membru. Dacă ea consideră că acțiunea este justificată, începe de îndată procedura stabilită la articolul 5 alineatul (2).

(5)

(a)

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 6, un stat membru poate, pentru respectarea dispozițiilor tratatului, în special articolele 30 și 36, să adopte orice măsură adecvată pentru:

(i)	interzicerea sau limitarea introducerii pe piață și/sau

(ii)	cererea retragerii de pe piață

a echipamentelor hertziene, inclusiv a tipurilor de echipamente hertziene care au provocat, sau despre care există o prezumție rezonabilă că vor provoca interferențe dăunătoare, inclusiv interferențe cu serviciile existente sau preconizate în benzile de frecvențe atribuite la nivel național.

(b)

Atunci când un stat membru adoptă măsuri în conformitate cu litera (a), acesta informează de îndată Comisia, indicând motivele care l-au determinat să facă acest lucru.

(6) În cazul în care un stat membru notifică o măsură stabilită la alineatul (1) sau (5), Comisia informează celelalte state membre și consultă comitetul cu privire la problema respectivă.

În cazul în care după această consultație, Comisia consideră că:

—	măsura este justificată, aceasta informează de îndată statul membru care a luat inițiativa și celelalte state membre;

—	măsura este nejustificată, aceasta informează de îndată statul membru și îl invită să retragă măsura.

(7) Comisia ține un registru al cazurilor notificate de statele membre și le comunică la cerere.

CAPITOLUL II

EVALUAREA CONFORMITĂȚII

Articolul 10

Proceduri de evaluare a conformității

(1) Procedurile de evaluare a conformității stabilite în prezentul articol sunt utilizate pentru stabilirea conformității aparatelor cu toate cerințele principale relevante stabilite la articolul 3.

(2) Conformitatea aparatelor cu cerințele principale stabilite la articolul 3 alineatul (1) literele (a) și (b), poate fi demonstrată de fabricant la alegere, utilizând procedurile specifice din Directiva 73/23/CEE și Directiva 89/336/CEE, în cazul în care aparatele intră sub incidența acestor directive, în locul procedurilor descrise alăturat.

(3) Echipamentele terminale de telecomunicații care nu utilizează spectrul atribuit comunicațiilor radio terestre/spațiale sau elementele receptoare ale echipamentelor hertziene, la alegerea fabricantului, intră sub incidența procedurilor prevăzute de anexa II, anexa IV sau anexa V.

(4) În cazul în care un fabricant a aplicat standardele armonizate stabilite la articolul 5 alineatul (1), echipamentele hertziene care nu sunt reglementate de prevederile din alineatul (3) intră, la alegerea fabricantului, sub incidența procedurilor stabilite de anexa III, anexa IV sau anexa V.

(5) În cazul în care un fabricant nu a aplicat standardele armonizate stabilite la articolul 5 alineatul (1), sau nu le-a aplicat decât parțial, echipamentele hertziene care nu intră sub incidența alineatului (3) din prezentul articol sunt reglementate, la alegerea fabricantului, de procedurilor stabilite de anexa IV sau anexa V.

(6) Registrele și corespondența privind procedurile de evaluare a conformității prevăzute la alineatele (2)-(5) sunt redactate într-o limbă oficială a statului membru în care se aplică procedura, sau într-o limbă acceptată de organismul notificat respectiv.

Articolul 11

Organisme notificate și autorități de supraveghere

(1) Statele membre notifică Comisiei organismele pe care le-au desemnat pentru a îndeplini sarcinile relevante stabilite la articolul 10. Acestea stabilesc organismele desemnate prin aplicarea criteriilor stabilite în anexa VI.

(2) Statele membre notifică Comisiei autoritățile stabilite pe teritoriul lor care îndeplinesc sarcinile de supraveghere legate de aplicarea prezentei directive.

(3) Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene o listă a organismelor notificate, cuprinzând numărul de identificare, precum și sarcinile pentru care au fost desemnate. Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene și o listă a autorităților de supraveghere. Statele membre furnizează Comisiei toate informațiile necesare pentru actualizarea acestor liste.

CAPITOLUL III

MARCAJUL „CE” DE CONFORMITATE ȘI ALTE INSCRIPȚII

Articolul 12

Marcajul „CE”

(1) Aparatele care satisfac toate cerințele principale aplicabile poartă marcajul „CE” de conformitate prevăzut de anexa VII. Acest marcaj este aplicat pe răspunderea fabricantului, a mandatarului acestuia, rezident în Comunitate, sau a persoanei responsabile cu introducerea pe piață a aparatului.

În cazul aplicării procedurilor stabilite în anexa III, anexa IV sau anexa V, marcajul este însoțit de numărul de identificare a organismului notificat prevăzut la articolul 11 alineatul (1). Echipamentele hertziene mai sunt însoțite, după caz, de identificatorul categoriei de echipamente, dacă un asemenea identificator a fost atribuit. Orice alt marcaj poate fi aplicat, cu condiția să nu reducă vizibilitatea și lizibilitatea marcajului „CE”.

(2) Fie că satisfac sau nu cerințele principale aplicabile, aparatele nu pot purta nici un marcaj susceptibil de a-i induce în eroare pe terți privind semnificația marcajului „CE”, reprezentat în anexa VII.

(3) Statul membru competent adoptă măsurile adecvate împotriva oricărei persoane care a aplicat un marcaj neconform cu alineatele (1) și (2). Dacă nu poate fi identificată persoana care a aplicat marcajul, măsurile corespunzătoare pot fi adoptate împotriva deținătorului aparatului în momentul în care a fost descoperită neconcordanța.

(4) Aparatele sunt identificate de fabricant pe baza tipului, lotului și/sau numerelor de serie și a numelui fabricantului sau a persoanei responsabile cu introducerea pe piață.

CAPITOLUL IV

COMITETUL

Articolul 13

Componența comitetului

Comisia este sprijinită de un comitet [Comitetul pentru evaluarea conformității și supravegherea pieței de telecomunicații (TCAM)] format din reprezentanții statelor membre și prezidat de un reprezentant al Comisiei.

Articolul 14

Procedura comitetului consultativ

(1) Comitetul este consultat cu privire la problemele care intră sub incidența articolului 5, articolului 6 alineatul (2), articolului 7 alineatul (4), articolului 9 alineatul (4) și anexei VII punctul 5.

(2) Comisia consultă periodic comitetul cu privire la sarcinile de supraveghere legate de aplicarea prezentei directive și emite, după caz, orientări referitoare la acest subiect.

(3) Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect de măsuri ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză, dacă este necesar, prin votare.

Avizul este consemnat în procesul verbal; în afară de aceasta, fiecare stat membru are dreptul să solicite ca poziția sa să fie consemnată în procesul verbal.

Comisia ține seama în cea mai mare măsură de avizul emis de comitet. Aceasta informează comitetul despre modul în care a ținut seama de avizul său și adoptă decizia în termen de o lună de la data primirii avizului comitetului.

(4) Comisia consultă periodic reprezentanții furnizorilor rețelelor de telecomunicații, ai consumatorilor și ai fabricanților. Aceasta informează periodic comitetul cu privire la rezultatul acestor consultări.

Articolul 15

Procedura comitetului de reglementare

(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 14, procedura următoare se aplică în privința domeniilor aflate sub incidența articolului 3 alineatul (3) și articolului 4 alineatul (1).

(2) Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect de măsuri ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la proiect într-un termen pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În cadrul comitetului, voturile reprezentanților statelor membre sunt ponderate în conformitate cu articolul menționat anterior. Președintele nu participă la vot.

(3) Comisia adoptă măsurile prevăzute în cazul în care sunt în conformitate cu avizul comitetului.

În cazul în care măsurile avute în vedere nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă fără întârziere Consiliului o propunere cu privire la măsurile ce urmează să fie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

În cazul în care la expirarea termenului de trei luni de la data prezentării la Consiliu acesta nu hotărăște, măsurile propuse sunt adoptate de Comisie.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

Articolul 16

Țările terțe

(1) Statele membre pot informa Comisia cu privire la dificultățile de ordin general pe care le pot întâmpina întreprinderile comunitare, de jure sau de facto, în ceea ce privește introducerea pe piața din țările terțe, care le-au fost semnalate.

(2) În cazul în care este informată cu privire la existența unor asemenea dificultăți, Comisia poate, în caz de necesitate, să prezinte Consiliului propuneri pentru obținerea mandatului necesar în sensul negocierii unor drepturi comparabile pentru întreprinderile comunitare în țările terțe respective. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

(3) Măsurile adoptate în conformitate cu alineatul (2) nu aduc atingere obligațiilor Comunității și ale statelor membre care decurg din acordurile internaționale relevante.

Articolul 17

Examinarea și raportul privind aplicarea

Comisia examinează aplicarea prezentei directive și raportează Parlamentului European și Consiliului pentru prima dată la 7 octombrie 2000, după 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive, și apoi la fiecare trei ani. Acest raport se referă la progresele înregistrate în elaborarea standardelor relevante, precum și la orice problemă care apare, eventual, în cursul aplicării. Acesta conține și un rezumat al activităților comitetului și evaluează progresul înregistrat în realizarea unei piețe concurențiale deschise a aparatelor la nivel comunitar și analizează posibilitățile de dezvoltare a cadrului de reglementare prevăzut pentru introducerea pe piață și punerea în funcțiune a aparatelor astfel încât:

(a)	să se asigure că pentru toate aparatele a fost stabilit un sistem coerent la nivel comunitar;

(b)	să permită convergența sectoarelor de telecomunicații, audio-vizual și tehnologia informației;

(c)	să permită armonizarea măsurilor de reglementare la nivel internațional.

Raportul examinează în special dacă cerințele principale rămân necesare pentru toate categoriile de aparate în cauză și dacă procedurile prevăzute la anexa IV al treilea paragraf, sunt proporționale cu obiectivul menit să asigure respectarea cerințelor principale pentru aparatele cuprinse în această anexă. Dacă este necesar, în raport pot fi propuse măsuri suplimentare pentru asigurarea atingerii complete a obiectivului directivei.

Articolul 18

Dispoziții tranzitorii

(1) Standardele stabilite de Directiva 73/23/CEE sau în Directiva 89/336/CEE ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene pot fi utilizate ca bază pentru prezumția de conformitate cu cerințele principale stabilite la articolul 3 alineatul (1) literele (a) și (b). Reglementările tehnice comune stabilite în Directiva 98/13/CE, ale cărei referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene pot fi utilizate ca bază pentru prezumția de conformitate cu alte cerințe principale stabilite la articolul 3. Comisia publică o listă de referințe privind aceste standarde în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene de îndată după intrarea în vigoare a prezentei directive.

(2) Statele membre nu interzic introducerea pe piață și punerea în funcțiune a aparatelor în conformitate cu dispozițiile Directivei 98/13/CE sau cu normele în vigoare pe teritoriul lor și care au fost introduse pe piață pentru prima dată înaintea intrării în vigoare a prezentei directive, sau în termen de doi ani după intrarea în vigoare a acesteia.

(3) Pe lângă cerințele principale menționate la articolul 3 alineatul (1), statele membre pot cere în continuare, pe o perioadă de până la treizeci de luni de la data prevăzută la articolul 19 alineatul (1) prima teză și cu respectarea dispozițiilor tratatului, ca echipamentele terminale de telecomunicații să nu provoace o deteriorare inadmisibilă a unui serviciu de telefonie vocală, accesibil în cadrul serviciului universal prevăzut de Directiva 98/10/CE.

Statul membru informează Comisia cu privire la motivele pentru care cere menținerea acestei cerințe, la data la care menținerea acestei cerințe nu va mai fi necesară pentru serviciul respectiv și la măsurile prevăzute pentru respectarea acestui termen. Comisia examinează cererea, ținând seama de situația deosebită existentă în statul membru și de necesitatea asigurării unui mediu de reglementare coerent la nivel comunitar și notifică statului membru dacă estimează că situația deosebită a acestuia justifică menținerea cerinței respective și, după caz, până la ce dată este justificată menținerea.

Articolul 19

Transpunerea

(1) Statele membre adoptă și publică până la 7 aprilie 2000 actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Acestea aplică prezentele dispoziții începând cu 8 aprilie 2000.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisia este informată de către statele membre cu privire la dispozițiile principale de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 20

Abrogarea

(1) Directiva 98/13/CE se abrogă începând cu 8 aprilie 2000.

(2) Prezenta directivă nu este o directivă specifică în sensul articolului 2 alineatul (2) din Directiva 89/336/CEE. Dispozițiile Directivei 89/336/CEE nu se aplică, începând cu 8 aprilie 2000, aparatelor care se află sub incidența prezentei directive, cu excepția cerințelor în materie de protecție prevăzute la articolul 4 și în anexa III și a procedurii de evaluare a conformității stabilite la articolul 10 alineatele (1) și (2) și în anexa I la Directiva 89/336/CEE.

(3) Dispozițiile Directivei 73/23/CEE nu se aplică, începând cu 8 aprilie 2000, aparatelor care se află sub incidența prezentei directive, cu excepția obiectivelor privind cerințele de securitate prevăzute la articolul 2 și în anexa I și a procedurii de evaluare a conformității stabilite la anexa III secțiunea B și la anexa IV la Directiva 73/23/CEE.

Articolul 21

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 22

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 9 martie 1999.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. M. GIL-ROBLES

Pentru Consiliu

Președintele

W. RIESTER

(1) JO C 248, 14.8.1997, p. 4.

(2) JO C 73, 9.3.1998, p. 10.

(3) Avizul Parlamentului European din 29 ianuarie 1998 (JO C 56, 23.2.1998, p. 27), Poziția comună a Consiliului din 8 iunie 1998 (JO C 227, 20.7.1998, p. 37) și Decizia Parlamentului European din 6 octombrie 1998 (JO C 328, 26.10.1998, p. 32). Decizia Consiliului din 25 ianuarie 1999 și Decizia Parlamentului European din 10 februarie 1999.

(4) JO L 74, 12.3.1998, p. 1.

(5) JO L 367, 31.12.1994, p. 1.

(6) JO L 101, 1.4.1998, p. 24.

(7) JO L 77, 26.3.1973, p. 29. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 93/68/CEE (JO L 220, 30.8.1993, p. 1).

(8) JO L 139, 23.5.1989, p. 19. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 93/68/CEE.

(9) JO L 131, 27.5.1988, p. 73. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 94/46/CE (JO L 268, 19.10.1994, p. 15).

(10) JO L 204, 21.7.1998, p. 37. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/48/CE (JO L 217, 5.8.1998, p. 18).

(11) JO L 210, 7.8.1985, p. 29.

(12) JO L 220, 30.8.1993, p. 23.

(13) JO C 102, 4.4.1996, p. 1.

(14) JO L 169, 12.7.1993, p. 1.

(15) JO L 152, 6.7.1972, p. 15. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 95/54/CE a Comisiei (JO L 266, 8.11.1995, p. 1).

(16) JO L 225, 10.8.1992, p. 72. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Actul de aderare din 1994.

ANEXA I

ECHIPAMENTE NEPREVĂZUTE DE PREZENTA DIRECTIVĂ ÎN SENSUL ARTICOLULUI 1 ALINEATUL (4)

Echipamente hertziene utilizate de radioamatori în sensul articolului 1 definiția 53 din regulamentul de radiocomunicații al Uniunii internaționale de telecomunicații (UIT), cu condiția să nu fie vorba de echipamente disponibile în comerț.

Seturile de piese separate pentru a fi asamblate de radioamatori și echipamentele comerciale modificate de radioamatori pentru uzul propriu nu sunt considerate echipamente disponibile în comerț.

2.	Echipamentele cuprinse în Directiva 96/98/CE a Consiliului din 20 decembrie 1996 privind echipamentele marine (1).

3.	Fire și cabluri.

4.	Echipamente de radiorecepție destinate a fi utilizate exclusiv pentru receptarea serviciilor de radiodifuziune sonoră și televideo.

5.	Produse, echipamente sau elemente în sensul articolului 2 din Regulamentul (CEE) nr. 3922/91 al Consiliului din 16 decembrie 1991 privind armonizarea normelor tehnice și a procedurilor administrative în domeniul aviației civile (2).

Echipamente și sisteme pentru gestionarea traficului aerian în sensul articolului 1 din Directiva 93/65/CE a Consiliului din 19 iulie 1993 privind definirea și utilizarea specificațiilor tehnice compatibile pentru achiziționarea echipamentelor și a sistemelor destinate gestionării traficului aerian (3).

(1) JO L 46, 17.2.1997, p. 25.

(2) JO L 373, 31.12.1991, p. 4. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2176/96 al Comisiei (JO L 291, 14.11.1996, p. 15).

(3) JO L 187, 29.7.1993, p. 52. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/15/CE a Comisiei (JO L 95, 10.4.1997, p. 16).

ANEXA II

PROCEDURA DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII STABILITĂ LA ARTICOLUL 10 ALINEATUL (3)

Modulul A (controlul intern al fabricației)

Acest modul descrie procedura prin care fabricantul, sau mandatarul lui, rezident în Comunitate, care îndeplinește obligațiile prevăzute la punctul 2, asigură și declară că produsele în cauză satisfac cerințele din directivă care le sunt aplicabile. Fabricantul sau mandatarul lui, rezident în Comunitate, aplică marcajul „CE” pe fiecare produs și elaborează în scris o declarație de conformitate.

Fabricantul elaborează documentația tehnică stabilită la punctul 4; fabricantul, sau mandatarul lui, rezident în Comunitate, ține această documentație la dispoziția autorităților naționale ale oricărui stat membru pentru inspecție, pe o perioadă de cel puțin zece ani de la ultima dată de fabricație a produsului.

3.	Dacă nici fabricantul, nici mandatarul lui nu sunt rezidenți în Comunitate, obligația de a ține documentația tehnică la dispoziție revine persoanei responsabile cu introducerea produsului pe piața comunitară.

Documentația tehnică trebuie să permită evaluarea conformității produsului cu cerințele principale. Ea trebuie să acopere proiectarea, fabricarea și funcționarea produsului și să conțină în special:

—	o descriere generală a produsului;

—	desene de proiectare și de fabricație, precum și schema componentelor, subansamblurilor, circuitelor etc.;

—	descrieri și explicații necesare înțelegerii desenelor și a schemelor mai sus menționate și a funcționării produsului;

—	o listă a standardelor stabilite la articolul 5, aplicate integral sau parțial, precum și o descriere și o explicație a soluțiilor adoptate pentru satisfacerea cerințelor principale ale directivei, dacă standardele stabilite la articolul 5 nu au fost aplicate sau nu există;

—	rezultatele calculelor de proiectare, ale controalelor efectuate etc.;

—	rapoarte ale testărilor.

5.	Fabricantul sau mandatarul acestuia păstrează alături de documentația tehnică un exemplar al declarației de conformitate.

6.	Fabricantul adoptă toate măsurile necesare pentru ca procedeul de fabricație să asigure conformitatea produselor fabricate cu documentația tehnică stabilită la punctul 2 și cu cerințele prezentei directive care sunt aplicabile acestora.

ANEXA III

PROCEDURA DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII STABILITĂ LA ARTICOLUL 10 ALINEATUL (4)

(Controlul intern al fabricației și testările specifice ale aparatului) (1)

Prezenta anexă cuprinde anexa II completată cu următoarele cerințe suplimentare.

Pentru fiecare tip de aparat, toate seriile principalelor testări radio trebuie să fie efectuate de fabricant sau în contul acestuia. Alegerea seriilor de testări considerate de primă importanță este de competența unui organism notificat, ales de fabricant, cu excepția cazului în care ele sunt definite în standardele armonizate. Organismul notificat ține seama în cea mai mare măsură de deciziile anterioare adoptate de organisme notificate, acționând de comun acord.

Fabricantul sau mandatarul său, rezident în Comunitate, sau persoana responsabilă cu introducerea pe piață a aparatului, declară că testările au fost efectuate și că aparatul este conform cu cerințele principale și aplică numărul de identificare a organismului notificat în cursul procesului de fabricație.

(1) Anexă care se sprijină pe modulul A, completat cu cerințele suplimentare adaptate sectorului respectiv.

ANEXA IV

PROCEDURA DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII STABILITĂ LA ARTICOLUL 10 ALINEATUL (5)

(Dosar de construcție tehnică)

Prezenta anexă cuprinde anexa III completată cu următoarele cerințe suplimentare.

Documentația tehnică prevăzută la punctul 4 din anexa II și declarația de conformitate cu seriile de testări radio specifice stabilite în anexa III constituie un dosar de construcție tehnică.

Fabricantul, mandatarul său, rezident în Comunitate, sau persoana responsabilă cu introducerea pe piață a aparatului prezintă dosarul unuia sau mai multor organisme notificate; fiecare din acestea trebuie să fie informat de alte organisme cărora le-a fost prezentat dosarul.

Organismul notificat examinează dosarul și, dacă constată că respectarea cerințelor directivei nu este suficient demonstrată, poate adresa un aviz fabricantului, mandatarului, sau persoanei responsabile cu introducerea pe piață a aparatului și informează în consecință alte organisme notificate cărora le-a fost prezentat dosarul. Acest aviz este emis în termen de patru săptămâni de la primirea dosarului de către organismul notificat. La primirea acestui aviz sau în termen de patru săptămâni, aparatul poate fi introdus pe piață, fără să aducă atingere dispozițiilor articolului 6 alineatul (4) și articolului 9 alineatul (5).

Fabricantul, mandatarul rezident în Comunitate sau persoana responsabilă cu introducerea pe piață a aparatului ține dosarul la dispoziția autorităților naționale ale oricărui stat membru pentru inspecție, pe o perioadă de cel puțin zece ani de la ultima dată de fabricație a aparatului.

ANEXA V

PROCEDURA DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII STABILITĂ LA ARTICOLUL 10

Asigurarea „calitate desăvârșită”

1. Asigurarea „calitate desăvârșită” este procedura prin care fabricantul care îndeplinește obligațiile de la punctul 2 asigură și declară că produsele analizate răspund cerințelor din directivă care le sunt aplicabile. Fabricantul aplică marcajele prevăzute la articolul 12 alineatul (1) pe fiecare produs și elaborează o declarație scrisă de conformitate.

2. Fabricantul aplică un sistem de calitate aprobat pentru proiectare, fabricație și inspecție finală a produselor și pentru testări, în conformitate cu punctul 3, și este supus supravegherii prevăzute la punctul 4.

3. Sistem de calitate

3.1. Fabricantul prezintă o cerere de evaluare a sistemului său de calitate la un organism notificat.

Această cerere cuprinde:

—	toate informațiile corespunzătoare pentru produsele avute în vedere;

—	documentația privind sistemul de calitate.

3.2. Sistemul de calitate trebuie să asigure conformitatea produselor cu cerințele directivei care le sunt aplicabile. Toate elementele, cerințele și dispozițiile adoptate de fabricant trebuie să figureze într-o documentație întocmită în mod sistematic și rațional sub formă de măsuri, proceduri și instrucțiuni scrise. Această documentație privind sistemul de calitate permite o interpretare uniformă a măsurilor și a procedurilor de calitate, cum ar fi programele, planurile, manualele și dosarele de calitate.

Documentația cuprinde în special o descriere adecvată:

—	a obiectivelor de calitate, a organigramei, a responsabilităților personalului de conducere și a puterii lui în domeniul calității proiectării și a produselor;

—

a specificațiilor tehnice, inclusiv standardele armonizate, reglementările tehnice și specificațiile de testare relevante care vor fi aplicate și, dacă standardele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) nu sunt aplicate integral, a mijloacelor care vor fi utilizate pentru ca cerințele principale din directivă, aplicabile produselor, să fie respectate;

—	a tehnicilor de control și de verificare a proiectării, a procedurilor și acțiunilor sistematice care vor fi utilizate la proiectarea produselor care fac parte din categoria produselor acoperite de directivă;

—	a tehnicilor corespunzătoare de fabricație, de control al calității și de asigurare a calității, a procedeelor și acțiunilor sistematice care vor fi utilizate;

—	a controlului și a testelor care vor fi efectuate înainte, în timpul și după fabricație și a frecvenței cu care vor avea loc, precum și, eventual, a rezultatelor testelor efectuate înaintea fabricației;

—	a mijloacelor care permit asigurarea că instalațiile de testare și de control răspund cerințelor corespunzătoare pentru efectuarea testării necesare;

—	a dosarelor de calitate, cum ar fi rapoartele de inspecție și datele testărilor și ale etalonării, a rapoartelor privind calificarea personalului în cauză etc.;

—	a mijloacelor care permit verificarea realizării calității cerute în domeniul proiectării și al produsului, precum și a funcționării eficiente a sistemului de calitate.

3.3. Organismul notificat evaluează sistemul de calitate pentru a stabili dacă acesta corespunde cerințelor prevăzute la punctul 3.2. Conformitatea cu aceste cerințe se prezumă, pentru sistemele de calitate care aplică standardul armonizat corespunzător.

Organismul notificat examinează în special dacă sistemul de control al calității asigură conformitatea produselor cu cerințele directivei, în lumina documentației relevante furnizate în conformitate cu punctele 3.1 și 3.2, inclusiv, după caz, a rezultatele probelor furnizate de fabricant.

Echipa de auditori include cel puțin un membru care, în calitate de evaluator, posedă experiența tehnologiei produsului respectiv. Procedura de evaluare comportă o vizită la sediile fabricantului.

Decizia este notificată fabricantului. Notificarea conține concluziile controlului și decizia de evaluare motivată.

3.4. Fabricantul se angajează să îndeplinească obligațiile care decurg din sistemul de calitate așa cum este aprobat și să-l mențină astfel încât să rămână adecvat și eficient.

Fabricantul sau mandatarul său informează organismul notificat care a aprobat sistemul de calitate cu privire la orice proiect de adaptare a acestuia.

Organismul notificat evaluează modificările propuse și decide dacă sistemul de calitate modificat va mai răspunde cerințelor prevăzute la punctul 3.2 sau dacă este necesară o nouă evaluare.

Organismul notifică decizia fabricantului. Notificarea conține concluziile controlului și decizia de evaluare motivată.

4. Supravegherea CE a responsabilității organismului notificat

4.1. Scopul supravegherii este asigurarea că fabricantul îndeplinește corect obligațiile care decurg din sistemul de calitate aprobat.

4.2. Fabricantul autorizează organismul notificat să acceadă, în scopul inspecției, la locurile de proiectare, fabricație, inspecție, testare și depozitare și îi furnizează toate informațiile necesare, în special:

—	documentația privind sistemul de calitate;

—	dosarele de calitate prevăzute în secțiunea sistemului de calitate consacrată proiectării, cum ar fi rezultatele analizelor, ale calculelor, ale testărilor etc.;

—	dosarele de calitate prevăzute în secțiunea sistemului de calitate consacrată fabricației, cum ar fi rapoartele de inspecție și datele testărilor, datele de etalonare, rapoartele privind calificarea personalului etc.

4.3. Organismul notificat procedează la acțiuni de audit la intervale rezonabile, pentru a se asigura că fabricantul menține și aplică sistemul de calitate și furnizează fabricantului un raport de audit.

4.4. În plus, organismul notificat poate efectua vizite inopinate fabricantului. Cu ocazia acestor vizite, organismul notificat poate efectua sau dispune efectuarea de teste pentru a verifica buna funcționare a sistemului de calitate, dacă este necesar. El furnizează fabricantului un raport al vizitei și, dacă se efectuează testări, un raport privind testările.

5. Fabricantul ține la dispoziția autorităților naționale, pe o perioadă de cel puțin zece ani de la ultima dată de fabricație a produsului:

—	documentația prevăzută la punctul 3.1 al doilea paragraf a doua liniuță;

—	adaptările stabilite la punctul 3.4 al doilea paragraf;

—	deciziile și rapoartele organismului notificat prevăzute la punctul 3.4 ultimul paragraf și la punctele 4.3 și 4.4.

6. Fiecare organism notificat ține la dispoziția altor organisme notificate informațiile relevante privind aprobările sistemelor de calitate eliberate și retrase, inclusiv trimiterile la produsul (produsele) respectiv(e).

ANEXA VI

CRITERII MINIME APLICATE DE STATELE MEMBRE PENTRU DESEMNAREA ORGANISMELOR NOTIFICATE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 11 ALINEATUL (1)

Organismul notificat, directorul acestuia și personalul însărcinat cu efectuarea misiunilor pentru care a fost desemnat organismul notificat nu pot fi proiectanți, producători, furnizori sau instalatori de echipamente hertziene sau de echipamente terminale de telecomunicații, nici operatori ai rețelelor sau furnizori de servicii, nici mandatari ai acestora. Ei trebuie să fie independenți și să nu poată participa direct la proiectarea, construcția, comercializarea sau întreținerea echipamentelor hertziene sau a echipamentelor terminale de telecomunicații și nici să reprezinte părțile angajate în aceste activități. Aceste dispoziții nu exclud posibilitatea schimburilor de informații tehnice între fabricant și organismul notificat.

Organismul notificat și personalul acestuia trebuie să efectueze sarcinile pentru care a fost desemnat organismul notificat cu integritate profesională maximă și cu o competență tehnică superioară; ei nu trebuie să fie expuși presiunilor și riscului de corupție, în special financiară, susceptibile de a influența judecata lor sau rezultatele inspecțiilor, în special din partea persoanelor sau a grupurilor de persoane interesate de aceste rezultate.

3.	Organismul notificat trebuie să dispună de personalul și de instalațiile necesare pentru efectuarea corespunzătoare a activităților administrative și tehnice asociate sarcinilor pentru care a fost desemnat.

Personalul însărcinat cu inspecțiile trebuie:

—	să posede o formație tehnică și profesională solidă;

—	să posede o cunoaștere satisfăcătoare a cerințelor privind testările sau inspecțiile efectuate, precum și o experiență suficientă în privința încercărilor sau inspecțiilor respective;

—	să fie în măsură să elaboreze certificatele, registrele și rapoartele necesare pentru autentificarea efectuării inspecțiilor.

5.	Imparțialitatea membrilor personalului de inspecție trebuie să fie garantată. Remunerarea lor nu trebuie să depindă de numărul sau de rezultatul testelor sau inspecțiilor efectuate.

6.	Organismul notificat trebuie să contracteze o asigurare de responsabilitate, cu excepția cazului în care responsabilitatea este asumată de stat în conformitate cu dreptul intern, sau în cazul în care statul membru însuși este direct responsabil.

Personalul organismului notificat este supus secretului profesional privind orice informație obținută în cursul exercitării sarcinilor (exceptând autoritățile administrative competente ale statului membru în care își desfășoară activitățile), în temeiul prezentei directive sau a oricărei dispoziții de drept intern care asigură aplicarea acesteia.

ANEXA VII

MARCAJUL ECHIPAMENTELOR STABILIT LA ARTICOLUL 12 ALINEATUL (1)

1. Marcajul „CE” de conformitate este constituit din inițialele „CE” potrivit următoarei reprezentări grafice:

În caz de micșorare sau de mărire a marcajului „CE”, trebuie respectate proporțiile care rezultă din reprezentarea grafică gradată care figurează mai sus.

2. Înălțimea marcajului „CE” nu poate fi mai mică de 5 milimetri, cu excepția cazului în care respectarea acestei dimensiuni este imposibilă din cauza naturii aparatului.

3. Marcajul „CE” este aplicat pe produs sau pe placa de identificare. De asemenea, acest marcaj se aplică pe ambalaj și pe documentele însoțitoare, după caz.

4. Marcajul „CE” se aplică în mod vizibil, lizibil și indelebil.

5. Identificatorul categoriei de echipamente se prezintă sub forma pe care o va decide Comisia în conformitate cu procedura stabilită la articolul 14.

Identificatorul poate cuprinde, după caz, un element destinat să informeze utilizatorul că aparatul folosește benzi de frecvență radio a căror utilizare nu este armonizată pe ansamblul Comunității.

Identificatorul are aceeași înălțime ca inițialele „CE”.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31999L0021

L 091/29

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 1999/21/CE A COMISIEI

din 25 martie 1999

privind alimentele dietetice destinate unor scopuri medicale speciale

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 89/398/CEE a Consiliului din 3 mai 1989 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind produsele alimentare destinate unei alimentații speciale (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 96/84/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), în special articolul 4 alineatul (1),

după consultarea Comitetului științific pentru alimentație umană,

(1)

întrucât alimentele dietetice pentru scopuri medicale speciale destinate persoanelor cu afecțiuni patologice, suferinde de o disfuncție sau boală specifică sau de malnutriție din cauza acestor afecțiuni; întrucât, din acest motiv, ele trebuie utilizate sub supraveghere medicală care poate fi asigurată cu asistența altor persoane competente care lucrează în domeniul sănătății;

(2)

întrucât aceste alimente sunt numeroase, iar compoziția lor poate varia foarte mult în funcție de patologia, disfuncția sau boala specifică a pacienților cărora le sunt destinate, de vârsta pacienților și de locul în care primesc îngrijire medicală sau în funcție de destinația alimentelor de a fi utilizate ca sursă unică de alimentație sau nu sau în funcție de alți factori posibili;

(3)	întrucât, din cauza diversității mari a acestor alimente și a progreselor științifice pe care sunt bazate, care evoluează rapid, nu este recomandabil să se stabilească norme detaliate privind compoziția;

(4)

întrucât, cu toate acestea, se pot elabora anumite norme de bază privind vitaminele și substanțele minerale pentru produsele considerate complete din punct de vedere nutrițional, care satisfac cerințele nutritive speciale ale consumatorului pentru care sunt destinate; întrucât astfel de norme privind alimentele incomplete din punct de vedere nutritiv pot fi elaborate doar pentru nivelurile maxime ale acestor substanțe, în funcție de necesități;

(5)	întrucât prezenta directivă reflectă cunoștințele curente despre aceste produse; întrucât orice modificare care permite inovațiile bazate pe progresul științific și tehnic va fi adăugată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din Directiva 89/398/CEE;

(6)	întrucât, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Directiva 89/398/CEE, dispozițiile privind substanțele cu scopuri nutriționale specifice care vor fi utilizate la fabricarea alimentelor dietetice destinate scopurilor medicale speciale trebuie incluse într-o directivă separată a Comisiei;

(7)

întrucât, în conformitate cu articolul 7 din Directiva 89/398/CEE, produsele prevăzute de prezenta directivă sunt supuse normelor generale prevăzute de Directiva 79/112/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1978 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind etichetarea, prezentarea și publicitatea produselor alimentare (3) astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 1999/10/CE a Comisiei (4); întrucât prezenta directivă adoptă și extinde adăugările și excepțiile la acele norme generale, după caz;

(8)	întrucât, având în vedere, în special, natura și destinația alimentelor dietetice pentru scopuri medicale speciale, este necesar să se ofere informații referitoare la valoarea energetică și principalele elemente nutritive ale acestor produse;

(9)	întrucât, ținând seama de natura specifică a alimentelor dietetice pentru scopuri medicale speciale, trebuie puse la dispoziția organelor de monitorizare măsuri suplimentare, în afara celor disponibile în mod normal, pentru a înlesni monitorizarea eficientă a acestor produse;

(10)

întrucât, conform principiului proporționalității, este necesar și recomandabil ca realizarea obiectivului de bază privind apropierea legislațiilor statelor membre privind alimentele destinate utilizărilor nutritive speciale să includă și elaborarea normelor referitoare la alimentele pentru scopuri medicale speciale; întrucât prezenta directivă se limitează la ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor urmărite în conformitate cu articolul 3b alineatul (3) din tratat;

(11)	întrucât măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru produse alimentare,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1) Prezenta directivă este o directivă specială în sensul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 89/398/CEE și stabilește cerințele privind compoziția și etichetarea alimentelor dietetice destinate unor scopuri medicale speciale prevăzute la alineatul (2) și prezentate ca atare.

(2) În sensul prezentei directive:

(a)	„sugari” înseamnă copii cu vârstă mai mică de 12 luni;

(b)

„alimentele dietetice pentru scopuri medicale speciale” înseamnă o categorie de alimente destinate unei alimentații speciale, care sunt prelucrate special sau formulate și destinate regimului dietetic al pacienților și care sunt utilizate numai sub supraveghere medicală. Acestea sunt destinate alimentației exclusive sau parțiale a pacienților cu capacitate limitată, slăbită sau dereglată de a prelua, digera, absorbi, metaboliza sau excreta alimentele obișnuite sau elementele nutritive pe care acestea sau metaboliții acestora le conțin sau a pacienților cu alte cerințe nutritive determinate medical, al căror regim dietetic nu poate fi realizat numai prin modificarea dietei normale sau prin utilizarea altor alimente destinate utilizărilor nutriționale speciale sau printr-o combinație a celor două.

(3) Alimentele dietetice pentru scopuri medicale speciale sunt clasificate în următoarele trei categorii:

(a)	alimentele nutritive complete, cu o formulă nutritivă standard care, utilizate în conformitate cu instrucțiunile fabricantului, pot constitui singura sursă de alimentație pentru persoanele cărora le sunt destinate;

(b)	alimentele nutritive complete, cu o formulă nutritivă adaptată, specifică anumitor patologii, dereglări sau boli, care, utilizate în conformitate cu instrucțiunile fabricantului, pot constitui singura sursă de alimentație pentru persoanele cărora le sunt destinate;

(c)	alimentele nutritive incomplete, cu o formulă nutritivă standard sau o formulă nutritivă adaptată, specifică unei patologii, dereglări sau boli, care nu sunt adecvate utilizării ca singură sursă de alimentație.

Alimentele prevăzute la literele (a) și (b) pot fi utilizate ca înlocuitori parțiali sau ca suplimente la dieta pacientului.

Articolul 2

Statele membre trebuie să garanteze că alimentele dietetice pentru scopuri medicale speciale pot fi comercializate pe piața comunitară numai în cazul în care respectă normele prevăzute de prezenta directivă.

Articolul 3

Formula alimentelor dietetice pentru scopuri medicale speciale trebuie să pornească de la principii medicale și nutritive corecte. Utilizarea lor, în conformitate cu instrucțiunile fabricantului, trebuie să fie sigură, benefică și eficientă în satisfacerea cerințelor nutriționale speciale ale persoanelor cărora le sunt destinate, potrivit datelor științifice general acceptate.

Acestea trebuie să respecte criteriile compoziționale prevăzute în anexă.

Articolul 4

(1) Denumirea de vânzare a alimentelor dietetice pentru scopuri medicale speciale trebuie să fie după cum urmează:

—	în limba spaniolă: „Alimento dietético para usos médicos especiales”

—	în limba daneză: „Levnedsmiddel/Levnedsmidler til særlige medicinske formål”

—	în limba germană: „Diätetisches/Diätetische Lebensmittel für besondere medizinische Zwecke (Bilanzierte Diäten)”

—	în limba greacă: „Διαιτητικά τρόφιμα για ειδικούς ιατρικούς σκοπούς”

—	în limba engleză: „Food(s) for special medical purposes”

—	în limba franceză: „Aliment(s) diététique(s) destiné(s) à des fins médicales spéciales”

—	în limba italiană: „Alimento dietetico destinato a fini medici speciali”

—	în limba olandeză: „Dieetvoeding voor medisch gebruik”

—	în limba portugheză: „Produto dietético de uso clínico”

—	în limba finlandeză: „Kliininen ravintovalmiste/kliinisiä ravintovalmisteita”

—	în limba suedeză: „Livsmedel för speciella medicinska ändamål”.

(2) Etichetele trebuie să conțină, în afară de mențiunile de la articolul 3 din Directiva 79/112/CEE, următoarele mențiuni speciale:

(a)

valoarea energetică, exprimată în kJ și kcal, conținutul de proteine, glucide și grăsimi, exprimat în formă numerică, per 100 g sau per 100 ml din produsul comercializat și, la nevoie, per 100 g sau 100 ml de produs gata de utilizare în conformitate cu instrucțiunile producătorului. Aceste informații trebuie furnizate, de asemenea, per doză cuantificată pe etichetă sau per porție, cu condiția ca numărul de porții conținut de pachetul respectiv să fie menționat;

(b)

cantitatea medie din fiecare substanță minerală și vitamină prezentă în produs menționate în anexă, exprimată în formă numerică per 100 g sau per 100 ml de produs comercializat sau, dacă este cazul, per 100 g sau per 100 ml de produs gata de utilizare, în conformitate cu instrucțiunile producătorului. Aceste informații trebuie furnizate, de asemenea, per doză cuantificată pe etichetă sau per porție, cu condiția ca numărul de porții conținut de pachetul respectiv să fie menționat;

(c)

selectiv, conținutul componentelor de proteine, glucide și grăsimi și/sau de alți nutrienți și componentele lor care trebuie declarate pentru utilizarea intenționată corespunzătoare, exprimat în formă numerică per 100 g sau 100 ml de produs comercializat sau, dacă este cazul, per 100 g sau 100 ml de produs gata de utilizare, în conformitate cu instrucțiunile producătorului. Aceste informații trebuie furnizate, de asemenea, per doză cuantificată pe etichetă sau per porție, cu condiția ca numărul de porții conținut de pachetul respectiv să fie menționat;

(d)	după caz, informații despre osmolalitatea sau osmolaritatea produsului;

(e)	informații asupra originii și naturii proteinelor și/sau hidrolizatelor de proteine conținute de produs.

(3) Etichetarea trebuie să conțină în plus următoarele mențiuni speciale, precedate de cuvintele „observații importante” sau echivalentul lor:

(a)	o mențiune care precizează că produsul trebuie utilizat sub supraveghere medicală;

(b)	o mențiune care precizează dacă produsul este sau nu propriu utilizării ca unică sursă de alimentație;

(c)	o mențiune, după caz, care precizează că produsul este destinat unei grupe de vârstă specifice;

(d)	la nevoie, o mențiune care precizează că produsul prezintă un risc pentru sănătate dacă este consumat de către o persoană care nu are boala, dereglarea sau condiția medicală pentru care este destinat produsul.

(4) Eticheta mai trebuie să conțină:

(a)	mențiunea „pentru regimul dietetic al …” unde spațiile albe trebuie completate cu patologia, dereglările sau bolile cărora le este destinat produsul;

(b)	la nevoie, o mențiune care se referă la măsurile de precauție necesare și la contraindicații;

(c)	o descriere a proprietăților și/sau caracteristicilor care fac produsul util, în special, după caz, referitor la elementele nutritive care au fost mărite, reduse, eliminate sau au suferit alte modificări și utilizarea rațională a acestui produs;

(d)	după caz, un avertisment că produsul nu trebuie administrat pe cale parenterală.

(5) Etichetarea trebuie să conțină instrucțiuni privind proporția adecvată, utilizarea și păstrarea produsului după deschiderea recipientului, după caz.

Articolul 5

(1) Pentru a înlesni monitorizarea oficială eficientă a alimentelor dietetice pentru scopuri medicale speciale în momentul lansării pe piață a unui produs, fabricantul sau, în cazul în care produsul este fabricat într-o țară terță, importatorul trebuie să notifice autoritățile competente din statele membre în care acesta este comercializat prin predarea către acestea a unui model de etichetă a produsului. Statele membre pot să nu impună această obligație dacă pot demonstra că pentru monitorizarea eficientă a acestor produse pe teritoriul lor nu este necesară această notificare.

(2) Autoritățile competente în sensul prezentului articol sunt cele menționate în articolul 9 alineatul (4) din Directiva 89/398/CEE.

Articolul 6

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 aprilie 2000. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la acestea.

Aceste acte cu putere de lege și acte administrative se aplică astfel încât:

—	să permită comercializarea produselor care sunt conforme cu prezenta directivă începând de la 1 mai 2000;

—	să interzică comercializarea produselor care nu sunt conforme cu prezenta directivă începând de la 1 noiembrie 2001.

Articolul 7

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 8

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 25 martie 1999.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(1) JO L 186, 30.6.1989, p. 27.

(2) JO L 48, 19.2.1997, p. 20.

(3) JO L 33, 8.2.1979, p. 1.

(4) JO L 69, 16.3.1999, p. 22.

ANEXĂ

COMPOZIȚIA ESENȚIALĂ A ALIMENTELOR DIETETICE DESTINATE UTILIZĂRILOR MEDICALE SPECIALE

Specificațiile se referă la produsele gata de utilizare, comercializate ca atare sau reconstituite conform instrucțiunilor fabricantului.

1.	Produsele menționate la articolul 1 alineatul (3) litera (a) destinate în mod special sugarilor trebuie să conțină vitaminele și substanțele minerale specificate în tabelul 1.

Produsele menționate la articolul 1 alineatul (3) litera (b) destinate în mod special sugarilor trebuie să conțină vitaminele și substanțele minerale specificate în tabelul 1, fără a aduce atingere modificărilor făcute unuia sau mai multora dintre acești nutrienți, care sunt considerate necesare pentru utilizarea intenționată a acestor produse.

Concentrațiile maxime de vitamine și de substanțe minerale prezente în produsele menționate la articolul 1 alineatul (3) litera (c) destinate în mod special sugarilor nu trebuie să le depășească pe cele menționate în tabelul 1, fără a aduce atingere modificărilor făcute unuia sau mai multora dintre acești nutrienți, care sunt considerate necesare pentru utilizarea intenționată a acestor produse.

Dacă nu se contrazic cerințele dictate de utilizarea destinată, alimentele pentru scopuri medicale speciale destinate în mod special sugarilor trebuie să respecte prevederile referitoare la ceilalți nutrienți aplicabile preparatelor pentru sugari și preparatelor pentru copiii mai mici de un an, după caz, prevăzute de Directiva 91/321/CEE și în modificările sale ulterioare.

5.	Produsele menționate la articolul 1 alineatul (3) litera (a), altele decât cele destinate în mod special sugarilor, trebuie să conțină vitaminele și substanțele minerale specificate în tabelul 2.

Produsele menționate la articolul 1 alineatul (3) litera (b), altele decât cele destinate în mod special sugarilor, trebuie să conțină vitaminele și substanțele minerale specificate în tabelul 2, fără a aduce atingere modificărilor făcute unuia sau mai multora dintre acești nutrienți, care sunt considerate necesare pentru utilizarea intenționată a acestor produse.

Concentrațiile maxime de vitamine și substanțe minerale prezente în produsele menționate la articolul 1 alineatul (3) litera (c), altele decât cele destinate în mod special sugarilor, nu trebuie să le depășească pe cele precizate în tabelul 2, fără a aduce atingere modificărilor făcute unuia sau mai multora dintre acești nutrienți, care sunt considerate necesare pentru utilizarea intenționată a acestor produse.

TABELUL 1

Valorile pentru vitaminele, substanțele minerale și oligoelementele din alimentele complete din punct de vedere nutritiv destinate utilizării la sugari

Vitamine:

	Per 100 kJ		Per 100 kcal
	Maxim	Minim	Minim	Maxim
Vitamina A (μg RE)	14	43	60	180
Vitamina D (μg)	0,25	0,75	1	3
Vitamina K (μg)	1	5	4	20
Vitamina C (mg)	1,9	6	8	25
Tiamină (mg)	0,01	0,075	0,04	0,3
Riboflavină (mg)	0,014	0,1	0,06	0,45
Vitamina B6 (mg)	0,009	0,075	0,035	0,3
Niacină (mg EN)	0,2	0,75	0,8	3
Acid folic (μg)	1	6	4	25
Vitamina B12 (μg)	0,025	0,12	0,1	0,5
Acid pantotenic (mg)	0,07	0,5	0,3	2
Biotină (μg)	0,4	5	1,5	20
Vitamina E (mg α-TE)	0,5/g de acizi grași polinesaturați exprimați ca acid linoleic, dar în nici un caz mai puțin de 0,1 mg per 100 kJ disponibili	0,75	0,5/g de acizi grași polinesaturați exprimați ca acid linoleic, dar în nici un caz mai puțin de 0,5 mg per 100 kcal disponibile	3

Substanțe minerale:

	Per 100 kJ		Per 100 kcal
	Maxim	Minim	Minim	Maxim
Sodiu (mg)	5	14	20	60
Clor (mg)	12	29	50	125
Potasiu (mg)	15	35	60	145
Calciu (mg)	12	60	50	250
Fosfor (mg) (1)	6	22	25	90
Magneziu (mg)	1,2	3,6	5	15
Fier (mg)	0,12	0,5	0,5	2
Zinc (mg)	0,12	0,6	0,5	2,4
Cupru (μg)	4,8	29	20	120
Iod (μg)	1,2	8,4	5	35
Seleniu (μg)	0,25	0,7	1	3
Mangan (μg)	0,012	0,05	0,05	0,2
Crom (μg)	–	2,5	–	10
Molibden (μg)	–	2,5	–	10
Fluor (mg)	–	0,05	–	0,2

TABELUL 2

Valorile pentru vitaminele, substanțele minerale și oligoelementele din alimentele complete din punct de vedere nutritiv altele decât cele destinate utilizării la sugari

Vitamine:

	Per 100 kJ		Per 100 kcal
	Maxim	Minim	Minim	Maxim
Vitamina A (μg RE)	8,4	43	35	180
Vitamina D (μg)	0,12	0,65/0,75 (2)	0,5	2,5/3 (2)
Vitamina K (μg)	0,85	5	3,5	20
Vitamina C (mg)	0,54	5,25	2,25	22
Tiamină (mg)	0,015	0,12	0,06	0,5
Riboflavină (mg)	0,02	0,12	0,08	0,5
Vitamina B6 (mg)	0,02	0,12	0,08	0,5
Niacină (mg NE)	0,22	0,75	0,9	3
Acid folic (μg)	2,5	12,5	10	50
Vitamina B12 (μg)	0,017	0,17	0,07	0,7
Acid pantotenic (mg)	0,035	0,35	0,15	1,5
Biotină (μg)	0,18	1,8	0,75	7,5
Vitamina E (mg α-TE)	0,5/g de acizi grași polinesaturați exprimată ca acid linoleic, dar în nici un caz mai puțin de 0,1 mg per 100 kJ disponibili	0,75	0,5/g de acizi grași polinesaturați exprimată ca acid linoleic, dar în nici un caz mai puțin de 0,5 mg per 100 kcal disponibile	3

Substanțe minerale:

	Per 100 kJ		Per 100 kcal
	Maxim	Minim	Minim	Maxim
Sodiu (mg)	7,2	42	30	175
Clor (mg)	7,2	42	30	175
Potasiu (mg)	19	70	80	295
Calciu (mg)	8,4/12 (3)	42/60 (3)	35/50 (3)	175/250 (3)
Fosfor (mg)	7,2	19	30	80
Magneziu (mg)	1,8	6	7,5	25
Fier (mg)	0,12	0,5	0,5	2,0
Zinc (mg)	0,12	0,36	0,5	1,5
Cupru (μg)	15	125	60	500
Iod (μg)	1,55	8,4	6,5	35
Seleniu (μg)	0,6	2,5	2,5	10
Mangan (mg)	0,012	0,12	0,05	0,5
Crom (μg)	0,3	3,6	1,25	15
Molibden (μg)	0,72	4,3	3,5	18
Fluor (mg)	–	0,05	–	0,2

(1) Raportul calciu/fosfor nu trebuie să fie mai mic de 1,2 sau mai mare de 2,0.

(2) Pentru produsele destinate copiilor cu vârsta cuprinsă între 1 și 10 ani.

(3) Pentru produsele destinate copiilor cu vârsta cuprinsă între 1 și 10 ani.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

100

31999L0014

L 097/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 1999/14/CE A COMISIEI

din 16 martie 1999

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 77/538/CEE a Consiliului privind lămpile de ceață spate ale autovehiculelor și ale remorcilor acestora

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 98/91/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) și, în special, articolul 13 alineatul (2) al celei dintâi,

având în vedere Directiva 77/538/CEE a Consiliului din 28 iunie 1977 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la lămpile de ceață spate ale autovehiculelor și ale remorcilor acestora (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare a Austriei, a Finlandei și a Suediei și, în special, articolul 10 al celei dintâi,

întrucât:

(1)

Directiva 77/538/CEE este una dintre directivele speciale care fac parte din procedura de omologare CE de tip instituită prin Directiva 70/156/CEE; întrucât, prin urmare, dispozițiile stabilite în Directiva 70/156/CEE referitoare la sistemele, componentele și unitățile tehnice separate ale vehiculelor se aplică Directivei 77/538/CEE.

(2)

Îndeosebi articolul 3 alineatul (4) și articolul 4 alineatul (3) din Directiva 70/156/CEE impun ca fiecare directivă specială să cuprindă în anexă o fișă de informații, precum și un certificat de omologare de tip întocmite în conformitate cu anexa VI la Directiva 70/156/CEE pentru a permite informatizarea omologării de tip; întrucât certificatul de omologare de tip prevăzut de Directiva 77/538/CEE ar trebui modificat corespunzător.

(3)

Procedurile în cauză trebuie simplificate pentru a menține echivalența instituită prin articolul 9 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE între anumite directive speciale și regulamentele corespunzătoare ale Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU), atunci când respectivele regulamente sunt modificate; întrucât, în primă etapă, cerințele tehnice prevăzute de Directiva 77/538/CEE ar trebui înlocuite cu cele ale Regulamentului nr. 38 al CEE-ONU printr-un sistem de trimiteri încrucișate.

(4)

Este necesară asigurarea respectării cerințelor Directivei 76/756/CEE a Consiliului (4), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/28/CE a Comisiei (5), și cele ale Directivei 76/761/CEE a Consiliului (6), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 1999/17/CE a Comisiei (7).

(5)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic instituit prin Directiva 70/156/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 77/538/CEE se modifică după cum urmează:

1.	La articolul 1, alineatul (1) se înlocuiește cu textul următor: „(1) Fiecare stat membru acordă omologarea CE pentru orice tip de lampă de ceață spate care îndeplinește cerințele de construcție și de încercare stabilite în anexele corespunzătoare.”

La articolul 2, alineatul (1) se înlocuiește cu textul următor:

„Statele membre eliberează producătorului o marcă de omologare CE de tip pentru componente conformă cu modelul prezentat în apendicele 3 la anexa I pentru fiecare tip de lampă de ceață spate pe care îl omologhează în temeiul articolului 1.”

Articolul 4 se înlocuiește cu textul următor:

„Articolul 4

Autoritățile competente ale statelor membre se informează reciproc, prin procedurile prevăzute la articolul 4 alineatul (6) din Directiva 70/156/CEE, cu privire la fiecare omologare acordată, refuzată sau retrasă în temeiul prezentei directive.”

Articolul 9 se înlocuiește cu textul următor:

„Articolul 9

În sensul prezentei directive, prin «vehicul» se înțelege orice autovehicul destinat circulației rutiere, cu sau fără caroserie, având cel puțin patru roți și o viteză maximă prin construcție mai mare de 25km/h, precum și remorcile acestuia, cu excepția vehiculelor care se deplasează pe șine și cu excepția tractoarelor agricole și forestiere și a tuturor utilajelor mobile.”

5.	Anexele se înlocuiesc cu textul anexei la prezenta directivă.

Articolul 2

(1) Începând cu 1 octombrie 1999, sau, în cazul în care publicarea textelor menționate la articolul 3 se amână după 1 aprilie 1999, la șase luni de la data efectivă a publicării textelor respective, din motive legate de lămpile de ceață spate, statele membre:

—	nu pot să refuze acordarea unei omologări CE sau naționale a unui tip de vehicul sau a unui tip de lampă de ceață spate;

—	nu pot să interzică înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulație a vehiculelor, sau vânzarea sau introducerea în circulație a lămpilor de ceață spate,

cu condiția ca lămpile de ceață spate să îndeplinească cerințele Directivei 77/538/CEE, astfel cum este modificată prin prezenta directivă, și ca instalarea acestora pe vehicule să fie conformă cu cerințele stabilite în Directiva 76/756/CEE.

(2) Începând cu 1 aprilie 2000, statele membre:

—	nu mai acordă omologarea CE;

—	pot refuza acordarea omologării naționale

pentru orice tip de vehicul din motive legate de lămpile de ceață spate și pentru orice tip de lampă de ceață spate, dacă nu sunt îndeplinite cerințele Directivei 77/538/CEE, astfel cum este modificată prin prezenta directivă.

(3) Începând cu 1 aprilie 2001, cerințele Directivei 77/538/CEE privind lămpile de ceață spate, astfel cum sunt modificate prin prezenta directivă, sunt aplicabile în sensul articolului 7 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE.

(4) Fără a aduce atingere alineatelor (2) și (3), în ceea ce privește piesele de schimb, statele membre continuă să acorde omologarea CE de tip pentru lămpile de ceață spate și să autorizeze vânzarea și introducerea în circulație a acestora, în conformitate cu versiunile anterioare ale Directivei 77/538/CEE, cu condiția ca respectivele lămpi de ceață spate:

—	să fie destinate montării pe vehicule aflate deja în circulație;

—	să fie conforme cu cerințele directivei respective care se aflau în vigoare la data înmatriculării inițiale a vehiculelor.

Articolul 3

Alineatele și anexele Regulamentului nr. 38 al CEE - ONU menționate la punctul 1 din anexa II se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene înainte de data de 1 aprilie 1999.

Articolul 4

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 octombrie 1999; cu toate acestea, în cazul în care publicarea textelor menționate la articolul 3 se amână după 1 aprilie 1999, statele membre duc la îndeplinire această obligație la șase luni de la data efectivă a publicării textelor respective. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre aplică actele respective începând cu 1 octombrie 1999 sau, în cazul în care publicarea textelor menționate la articolul 3 se amână după 1 aprilie 1999, la șase luni de la data efectivă a publicării textelor respective.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 5

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 6

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 16 martie 1999.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(3) JO L 220, 29.8.1977, p. 60.

ANEXĂ

„

LISTA ANEXELOR

ANEXA I:

Dispoziții administrative pentru omologarea de tip

Apendicele 1:

Fișa de informații

Apendicele 2:

Certificatul de omologare de tip

Apendicele 3:

Modele de marcă de omologare CE de tip pentru componente

ANEXA II:

Cerințe tehnice

ANEXA I

DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE PENTRU OMOLOGAREA DE TIP

1. CEREREA DE OMOLOGARE CE DE TIP PENTRU COMPONENTE

1.1. Cererea de omologare CE, în temeiul articolului 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE, pentru un tip de lampă de ceață spate este înaintată de către producător.

1.2. În apendicele 1 se prezintă un model de fișă de informații.

Serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor de omologare trebuie să îi fie prezentate următoarele elemente:

2. MARCAJE

Dispozitivele prezentate pentru omologarea CE de tip pentru componente trebuie să poarte:

2.1.1. denumirea sau marca comercială a producătorului;

2.1.2. în cazul lămpilor cu surse luminoase înlocuibile: tipul (tipurile) de lămpi cu incandescență prescris(e);

2.1.3. în cazul lămpilor cu surse luminoase neînlocuibile: tensiunea și puterea electrică nominale.

2.2. Aceste marcaje trebuie să fie clar lizibile și rezistente la ștergere și aplicate pe suprafața iluminantă sau pe una dintre suprafețele iluminante ale dispozitivului. Marcajele trebuie să fie vizibile din exterior atunci când dispozitivul este montat pe vehicul.

2.3. Fiecare dispozitiv dispune de un spațiu suficient pentru aplicarea mărcii de omologare de tip pentru componente. Spațiul respectiv este indicat pe desenele menționate în apendicele 1.

3. ACORDAREA OMOLOGĂRII CE DE TIP PENTRU COMPONENTE

3.1. În cazul în care sunt îndeplinite cerințele corespunzătoare, se acordă omologarea CE de tip în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) și, după caz, cu articolul 4 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE.

3.2. În apendicele 2 se prezintă un model de certificat de omologare CE de tip.

3.3. Fiecărui tip de lampă de ceață spate omologat i se atribuie un număr de omologare în conformitate cu anexa VII la Directiva 70/156/CEE. Același stat membru nu poate să atribuie același număr unui alt tip de lampă de ceață spate.

3.4. În cazul în care se solicită omologarea CE a unui tip de dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă care include o lampă de ceață spate și alte lămpi, se poate atribui un număr unic de omologare CE de tip, cu condiția ca lampa de ceață spate respectivă să fie conformă cu cerințele prezentei directive și ca fiecare dintre celelalte lămpi care fac parte din dispozitivul de iluminare și semnalizare luminoasă pentru care se solicită omologarea CE de tip să fie conformă cu cerințele directivei individuale aplicabile fiecărei lămpi.

4. MARCA DE OMOLOGARE CE DE TIP PENTRU COMPONENTE

4.1. Pe lângă marcajele menționate la punctul 2.1, fiecare lampă de ceață spate care este conformă cu tipul omologat în temeiul prezentei directive, trebuie să aibă aplicată o marcă de omologare CE de tip pentru componente.

Această marcă constă din:

4.2.1. litera «e» încadrată într-un dreptunghi, urmată de numărul sau grupul de litere distinctive atribuite statului membru care a acordat omologarea de tip:

1	pentru Germania
2	pentru Franța
3	pentru Italia
4	pentru Țările de Jos
5	pentru Suedia
6	pentru Belgia
9	pentru Spania
11	pentru Regatul Unit
12	pentru Austria
13	pentru Luxemburg
17	pentru Finlanda
18	pentru Danemarca
21	pentru Portugalia
23	pentru Grecia
IRL	pentru Irlanda;

4.2.2. în vecinătatea dreptunghiului, «numărul de omologare de bază» cuprins în secțiunea a 4-a numărului omologării de tip menționat în anexa VII la Directiva 70/156/CEE, precedat de cele două cifre care indică numărul de ordine atribuit celei mai recente modificări tehnice importante a Directivei 77/538/CEE la data la care a fost acordată omologarea CEE de tip. În prezenta directivă, numărul de ordine este 00;

4.2.3. un simbol suplimentar compus din litera «F».

4.3. Marca de omologare CE de tip trebuie aplicată pe dispersorul lămpii sau pe unul dintre dispersoare în așa fel încât să fie rezistentă la ștergere și clar lizibilă chiar și atunci când lămpile sunt montate pe vehicul.

4.4. Exemple de marcă de omologare CE de tip pentru componente sunt prezentate în figura 1 din apendicele 3.

Atunci când se atribuie un număr unic de omologare CE de tip, în conformitate cu punctul 3.4 anterior, pentru un tip de dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă care este compus dintr-o lampă de ceață spate și alte lămpi, se aplică o singură marcă de omologare CE de tip pentru componente, care constă din:

4.5.1. litera «e» încadrată într-un dreptunghi, urmată de numărul sau de grupul de litere distinctive atribuite statului membru care a acordat omologarea de tip (a se vedea punctul 4.2.1);

4.5.2. numărul de omologare de bază (a se vedea punctul 4.2.2, prima jumătate a tezei);

4.5.3. după caz, săgeata necesară, în măsura în care se referă la dispozitivul în ansamblu.

Această marcă poate fi amplasată oriunde pe lămpile care sunt grupate, combinate sau încorporate reciproc, cu condiția:

4.6.1. să fie vizibilă după montarea lămpilor;

4.6.2. ca nicio componentă transmițătoare de lumină aparținând lămpilor grupate, combinate sau încorporate reciproc să nu poată fi îndepărtat fără a antrena, în același timp, îndepărtarea mărcii de omologare.

Se aplică simbolul de identificare pentru fiecare în funcție de fiecare directivă în temeiul căreia a fost acordată omologarea CE de tip, precum și numărul de ordine (a se vedea punctul 4.2.2) și, acolo unde este necesar, litera «D» și săgeata corespunzătoare:

4.7.1. fie pe suprafața electroluminescentă corespunzătoare;

4.7.2. fie grupat, astfel încât fiecare dintre lămpile grupate, combinate sau încorporate reciproc să poată fi clar identificate.

4.8. Dimensiunile elementelor constitutive ale acestei mărci nu trebuie să fie mai mici decât dimensiunile minime specificate pentru mărcile individuale de diversele directive în temeiul cărora s-a acordat omologarea CE de tip.

4.9. Exemple de marcă de omologare CE de tip pentru o lampă care este grupată, combinată sau încorporată reciproc cu alte lămpi sunt prezentate în figura 2 din apendicele 3.

5. MODIFICĂRI ADUSE TIPULUI ȘI REVIZUIRI ALE OMOLOGĂRILOR

5.1. În cazul unor modificări aduse tipului omologat în temeiul prezentei directive, se aplică dispozițiile articolului 5 din Directiva 70/156/CEE.

6. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

6.1. De regulă, măsurile care urmăresc asigurarea conformității producției se adoptă în conformitate cu dispozițiile stabilite în articolul 10 din Directiva 70/156/CEE.

6.2. Fiecare lampă de ceață spate trebuie să îndeplinească condițiile fotometrice prevăzute la alineatele (6) și (9) (1) . Cu toate acestea, în cazul unei lămpi de ceață spate selectate aleatoriu din producția în serie, cerințele privind intensitatea minimă a luminii emise [măsurată la o lampă standard astfel cum se menționează la alineatul (7) (1)] se limitează, în fiecare direcție corespunzătoare, la 80 % din valoarea minimă prescrisă la alineatul (6) (1).

Apendicele 1

Apendicele 2

Apendicele 3

EXEMPLE DE MARCĂ DE OMOLOGARE CE DE TIP PENTRU COMPONENTE

Figura 1

Dispozitivul care poartă marca de omologare CE de tip pentru componente prezentată mai sus este o lampă de ceață spate, tip omologat în Germania (e1) în temeiul prezentei directive (00) cu numărul de omologare de bază 1471.

Figura 2

Marcaj simplificat pentru lămpile grupate, combinate sau încorporate reciproc, atunci când două sau mai multe lămpi fac parte din același ansamblu

(Liniile verticale și orizontale prezintă schematic forma dispozitivului de semnalizare luminoasă. Acestea nu fac parte din marca de omologare)

MODEL A

MODEL B

MODEL C

Notă: Cele trei exemple de mărci de omologare, modelele A, B și C, reprezintă trei variante posibile de marcare a unui dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă, atunci când atunci când conține două sau mai multe lămpi ca piese ale aceluiași ansamblu de lămpi grupate, combinate sau încorporate reciproc. Aceste mărci de omologare arată că dispozitivul a fost omologat în Germania (e1) cu numărul de omologare de bază 1712 și este alcătuit din următoarele componente:

Un catadioptru din clasa IA omologat în conformitate cu Directiva 76/757/CEE, număr de ordine 02;

O lampă indicatoare de direcție spate din categoria 2a omologată în conformitate cu Directiva 76/759/CEE, număr de ordine 01;

O lampă de poziție spate cu lumină roșie (R) omologată în conformitate cu anexa II la Directiva 76/758/CEE, număr de ordine 02;

O lampă de ceață spate (F) omologată în conformitate cu Directiva 77/538/CEE, număr de ordine 00;

O lampă de mers înapoi (AR) omologată în conformitate cu Directiva 77/539/CEE, număr de ordine 00;

O lampă de stop cu două niveluri de intensitate (S2) omologată în conformitate cu Directiva 76/758/CEE, număr de ordine 02;

O lampă pentru iluminarea plăcii de înmatriculare spate (L) omologată în conformitate cu Directiva 76/760/CEE, număr de ordine 00.

ANEXA II

CERINȚE TEHNICE

1. Cerințele tehnice sunt cele stabilite în alineatele (1), (5) - (9) și în anexa 3 la Regulamentul nr. 38 al CEE-ONU, care constă dintr-o consolidare a următoarelor documente:

—	regulamentul în forma originală (00) (2);

—	suplimentul 1 la Regulamentul nr. 38 (3);

—	suplimentele 2 și 3 la Regulamentul nr. 38, inclusiv rectificările (4);

—	suplimentul 4 la Regulamentul nr. 38 (5);

—	suplimentul 5 la Regulamentul nr. 38 (6);

cu excepția următoarelor:

1.1.	Trimiterile la «Regulamentul nr. 48» se interpretează ca trimiteri la «Directiva 76/756/CEE».

1.2.	Trimiterile la «Regulamentul nr. 37» se interpretează ca trimiteri la «anexa VII la Directiva 76/761/CEE».

”

(1) Din documentele menționate la punctul 1 din anexa II la prezenta directivă.

E/ECE/324	Rev.1/Add.37
E/ECE/TRANS/505

E/ECE/324	Rev.1/Add.37/Amend. 1.
E/ECE/TRANS/505

E/ECE/324	Rev.1/Add.37/Amend. 2.
E/ECE/TRANS/505

(5)

E/ECE/324	Rev.1/Add.37/Amend. 3.
E/ECE/TRANS/505

(6) TRANS/WP.29/254.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

114

31999L0015

L 097/14

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 1999/15/CE A COMISIEI

din 16 martie 1999

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 76/759/CEE a Consiliului privind lămpile indicatoare de direcție ale autovehiculelor și ale remorcilor acestora

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (1), astfel cum este modificată ultima dată prin Directiva 98/91/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) și, în special, articolul 13 alineatul (2) al celei dintâi,

având în vedere Directiva 76/759/CEE a Consiliului din 27 iunie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la lămpile indicatoare de direcție ale autovehiculelor și ale remorcile acestora (3), astfel cum este modificată ultima dată prin Actul de aderare a Austriei, a Finlandei și a Suediei și, în special, articolul 10 al celei dintâi,

întrucât:

(1)

Directiva 76/759/CEE este una dintre directivele speciale care fac parte din procedura de omologare CE de tip instituită prin Directiva 70/156/CEE; întrucât, prin urmare, dispozițiile stabilite în Directiva 70/156/CEE referitoare la sistemele, componentele și unitățile tehnice separate ale vehiculelor se aplică Directivei 76/759/CEE.

(2)

Îndeosebi articolul 3 alineatul (4) și articolul 4 alineatul (3) din Directiva 70/156/CEE prevăd ca fiecare directivă specială să cuprindă în anexă o fișă de informații, precum și un certificat de omologare de tip întocmit în conformitate cu anexa VI la Directiva 70/156/CEE, în scopul informatizării omologării de tip; întrucât certificatul de omologare de tip prevăzut de Directiva 76/759/CEE ar trebui modificat în mod corespunzător.

(3)

Procedurile în cauză ar trebui simplificate pentru a menține echivalența instituită prin articolul 9 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE între anumite directive speciale și regulamentele corespunzătoare ale Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU), atunci când sunt modificate regulamentele respective; întrucât, în primă etapă, cerințele tehnice ale Directivei 76/759/CEE ar trebui înlocuite cu cele din Regulamentul nr. 6 al CEE-ONU printr-un sistem de trimiteri încrucișate.

(4)	Este necesar să se asigure respectarea cerințelor Directivei 76/756/CEE a Consiliului (4), astfel cum este modificată ultima dată prin Directiva 97/28/CE a Comisiei (5), și ale Directivei 76/761/CEE a Consiliului (6), astfel cum este modificată ultima dată prin Directiva 1999/17/CE a Comisiei (7).

(5)	Întrucât măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic înființat prin Directiva 70/156/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 76/759/CEE se modifică după cum urmează:

1.	La articolul 1, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Statele membre acordă omologare CE pentru orice tip de lampă indicatoare de direcție care îndeplinește cerințele de construcție și de încercare stabilite în anexele corespunzătoare.”

La articolul 2, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Pentru fiecare tip de lampă indicatoare de direcție pe care o omologhează în temeiul articolului 1, statele membre eliberează producătorului o marcă de omologare CE de tip pentru componente în conformitate cu modelul prezentat în apendicele 3 la anexa I”.

Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 4

Autoritățile competente ale statelor membre se informează reciproc, prin procedurile menționate la articolul 4 alineatul (6) din Directiva 70/156/CEE, în legătură cu fiecare omologare pe care au acordat-o, au refuzat-o sau au retras-o în temeiul prezentei directive.”

Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 9

În sensul prezentei directive, prin «vehicul» se înțelege orice autovehicul destinat circulației rutiere, cu sau fără caroserie, având cel puțin patru roți și o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h, precum și remorcile acestuia, cu excepția vehiculelor care se deplasează pe șine, a tractoarelor agricole și forestiere și a tuturor utilajelor mobile.”

5.	Anexele se înlocuiesc cu textul din anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1) Începând cu 1 octombrie 1999, sau, în cazul în care publicarea textelor menționate la articolul 3 se amână după 1 aprilie 1999, la șase luni de la data publicării efective a acestor texte, din motive legate de lămpile indicatoare de direcție, statele membre:

—	nu pot refuza acordarea omologării CE sau a omologării naționale a unui tip de vehicul sau a unui tip de lampă indicatoare de direcție;

—	nu pot interzice înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulație a vehiculelor, ori vânzarea sau introducerea în circulație a lămpilor indicatoare de direcție,

cu condiția ca lămpile indicatoare de direcție să îndeplinească cerințele Directivei 76/759/CEE, astfel cum este modificată ultima dată prin prezenta directivă, și ca instalarea lor pe vehicule să fie conformă cu dispozițiile stabilite în Directiva 76/756/CEE.

(2) Începând cu 1 aprilie 2000, statele membre:

—	nu mai acordă omologare CE;

—	pot refuza acordarea omologării naționale

pentru orice tip de vehicul, din motive legate de lămpile indicatoare de direcție, și pentru orice tip de lampă indicatoare de direcție, dacă nu sunt îndeplinite cerințele Directivei 76/759/CEE, astfel cum este modificată prin prezenta directivă.

(3) Începând cu 1 aprilie 2001, cerințele Directivei 76/759/CEE referitoare la lămpile indicatoare de direcție, astfel cum este modificată prin prezenta directivă, sunt aplicabile în sensul articolului 7 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE.

(4) Fără a aduce atingere alineatelor (2) și (3), în ceea ce privește piesele de schimb, statele membre continuă să acorde omologare CE de tip pentru lămpi indicatoare de direcție și să permită vânzarea și introducerea în circulație a acestora, în conformitate cu versiunile anterioare ale Directivei 76/759/CEE, cu condiția ca aceste lămpi indicatoare de direcție:

—	să fie destinate montării pe vehicule puse deja în circulație;

—	să fie conforme cu cerințele directivei menționate care se aflau în vigoare la data înmatriculării inițiale a vehiculelor.

Articolul 3

Alineatele și anexele Regulamentului nr. 6 al CEE - ONU menționate la punctul 1 din anexa II se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene înainte de 1 aprilie 1999.

Articolul 4

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 octombrie 1999; cu toate acestea, în cazul în care publicarea textelor menționate la articolul 3 se amână până după 1 aprilie 1999, statele membre duc la îndeplinire această obligație la șase luni de la data publicării efective a acestor texte. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre aplică actele respective de la 1 octombrie 1999 sau, în cazul în care publicarea textelor menționate la articolul 3 se amână până după 1 aprilie 1999, la șase luni de la data publicării efective a actelor respective.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 5

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalului Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 6

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 16 martie 1999.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(3) JO L 262, 27.9.1976, p. 71.

ANEXĂ

„

LISTA ANEXELOR

ANEXA I:

Dispoziții administrative pentru omologarea de tip

Apendicele 1:

Fișa de informații

Apendicele 2:

Certificatul de omologare de tip

Apendicele 3:

Modele de marcă de omologare CE de tip pentru componente

ANEXA II:

Cerințe tehnice

ANEXA I

DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE PENTRU OMOLOGAREA DE TIP

1. CEREREA DE OMOLOGARE CE DE TIP PENTRU COMPONENTE

1.1. Cererea de omologare CE, în temeiul articolului 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE, a unui tip de lampă indicatoare de direcție se înaintează de către producător.

1.2. În apendicele 1 este prezentat un model de fișă de informații.

Serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor în vederea omologării de tip trebuie să îi fie prezentate următoarele elemente:

1.3.1. Două mostre echipate cu lampa sau lămpile recomandate; în cazul în care dispozitivele nu sunt identice, dar sunt simetrice și pot fi montate unul pe partea stângă și celălalt pe partea dreaptă a vehiculului, cele două mostre prezentate pot fi identice și destinate pentru montarea numai pe partea dreaptă sau numai pe partea stângă a vehiculului; pentru o lampă indicatoare de direcție de categoria 2b, cererea trebuie, de asemenea, să fie însoțită de două mostre ale pieselor care constituie sistemul care asigură cele două niveluri de intensitate.

2. MARCAJE

Dispozitivele prezentate pentru omologarea CE de tip pentru componente trebuie să poarte:

2.1.1. denumirea sau marca comercială a producătorului;

2.1.2. în cazul lămpilor cu surse luminoase înlocuibile: tipul (tipurile) de lampă cu incandescență prescris(e);

2.1.3. în cazul lămpilor cu surse luminoase neînlocuibile: tensiunea și puterea electrică nominale

2.2. Aceste marcaje trebuie să fie perfect lizibile și rezistente la ștergere și aplicate pe suprafața iluminantă sau pe una din suprafețele iluminante ale dispozitivului. Marcajele trebuie să fie vizibile din exterior atunci când dispozitivul este montat pe vehicul.

2.3. Fiecare dispozitiv dispune de un spațiu suficient pentru a permite aplicarea mărcii de omologare de tip pentru componente. Acest spațiu este indicat pe desenele menționate în apendicele 1.

3. ACORDAREA OMOLOGĂRII CE DE TIP PENTRU COMPONENTE

3.2. În apendicele 2 este prezentat un model de certificat de omologare CE de tip.

3.3. Fiecărui tip de lampă indicatoare de direcție omologat i se atribuie un număr de omologare în conformitate cu anexa VII la Directiva 70/156/CEE. Același stat membru nu poate să atribuie același număr unui alt tip de lampă indicatoare de direcție.

3.4. În cazul în care se solicită omologarea CE a unui tip de dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă care include o lampă indicatoare de direcție și alte lămpi, se poate atribui un număr unic de omologare CE de tip, cu condiția ca lampa indicatoare de direcție să fie conformă cu cerințele prezentei directive și ca fiecare din celelalte lămpi care face parte din dispozitivul de iluminare și de semnalizare luminoasă pentru care se solicită omologarea CE de tip să fie conformă cu dispozițiile directivei individuale care se aplică fiecărei lămpi.

4. MARCA DE OMOLOGARE CE DE TIP PENTRU COMPONENTE

4.1. Pe lângă marcajele menționate la punctul 2.1, fiecare lampă indicatoare de direcție conformă cu tipul omologat în temeiul prezentei directive trebuie să aibă aplicată o marcă de omologare CE de tip pentru componente.

Acest marcaj se compune din:

4.2.1. litera «e» încadrată într-un dreptunghi, urmată de numărul sau de grupul de litere distinctive atribuite statului membru care a acordat omologarea de tip.

1	pentru Germania
2	pentru Franța
3	pentru Italia
4	pentru Țările de Jos
5	pentru Suedia
6	pentru Belgia
9	pentru Spania
11	pentru Regatul Unit
12	pentru Austria
13	pentru Luxemburg
17	pentru Finlanda
18	pentru Danemarca
21	pentru Portugalia
23	pentru Grecia
IRL	pentru Irlanda;

4.2.2. în vecinătatea dreptunghiului, «numărul de omologare de bază» cuprins în secțiunea a 4-a a numărului omologării de tip menționat în anexa VII la Directiva 70/156/CEE, precedat de cele două cifre care indică numărul de ordine atribuit celei mai recente modificări tehnice importante a Directivei 77/759/CEE la data la care a fost acordată omologarea CEE de tip. În prezenta directivă numărul de ordine este 01;

simboluri suplimentare după cum urmează:

4.2.3.1. unul sau mai multe dintre numerele: 1, 1a, 1b, 2a, 2b, 3, 4, 5 sau 6, în funcție de categoria sau categoriile de care aparține dispozitivul: 1, 1a, 1b, 2a, 2b, 3, 4, 5 sau 6;

4.2.3.2. în cazul dispozitivelor care nu pot fi montate decât pe una din laturile vehiculului, fie cea dreaptă, fie cea stângă,, o săgeată care să indice în ce poziție trebuie montat dispozitivul (săgeata este orientată de la vehicul înspre exterior în cazul dispozitivelor din categoriile 1, 1a, 1b, 2a și 2b și înspre partea din față a vehiculului în cazul dispozitivelor din categoriile 3, 4, 5 și 6). De asemenea, în cazul dispozitivelor din categoria 6, se aplică unul din indicativele «R» sau «L» cu rolul de a indica partea dreaptă sau, respectiv, partea stângă a vehiculului;

4.2.3.3. în cazul dispozitivelor ce pot fi utilizate ca lampă unică și ca piesă a unui ansamblu de două lămpi, litera suplimentară «D» în dreapta simbolului menționat la punctul 4.2.3.1;

4.3. Marca de omologare CE de tip pentru componente trebuie aplicată pe dispersorul lămpii sau pe unul dintre dispersoare în așa fel încât să fie rezistentă la ștergere și perfect lizibilă chiar și atunci când lămpile sunt montate pe vehicul.

Dispunerea mărcii de omologare.

4.4.1. Lămpi independente:

Exemple de marcă de omologare CE de tip pentru componente sunt prezentate în figura 1 din apendicele 3.

Lămpi grupate, combinate sau încorporate reciproc:

Atunci când se atribuie un număr unic de omologare CE de tip pentru componente, în conformitate cu punctul 3.4 de mai sus, pentru un tip de dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă compus dintr-o lampă indicatoare de direcție și alte lămpi, se poate aplica o singură marcă de omologare CE de tip pentru componente, care este formată din:

4.4.2.1.1. litera «e» încadrată într-un dreptunghi, urmată de numărul sau grupul de litere distinctive atribuite statului membru care a acordat omologarea de tip (a se vedea punctul 4.2.1);

4.4.2.1.2. numărul de omologare de bază (a se vedea punctul 4.2.2, prima jumătate a tezei);

4.4.2.1.3. după caz, săgeata necesară, în măsura în care se referă la ansamblul de lămpi ca întreg.

Această marcă poate fi amplasată oriunde pe lămpile grupate, combinate sau încorporate reciproc, cu condiția:

4.4.2.2.1. să fie vizibilă după montarea lămpilor;

4.4.2.2.2. ca nicio componentă care transmite lumină aparținând lămpilor grupate, combinate sau încorporate reciproc să nu poată fi îndepărtată fără a antrena, în același timp, îndepărtarea mărcii de omologare.

Se aplică simbolul de identificare pentru fiecare lampă în funcție de fiecare directivă în temeiul căreia a fost acordată omologarea CE de tip pentru componente, precum și numărul de ordine (a se vedea punctul 4.2.2 a doua jumătate a tezei) și, acolo unde este necesar, litera «D» și săgeata corespunzătoare:

4.4.2.3.1. fie pe suprafața electroluminescentă corespunzătoare;

4.4.2.3.2. fie grupat, în așa fel încât fiecare din lămpile grupate, combinate sau încorporate reciproc să fie identificate în mod clar.

4.4.2.4. Dimensiunile elementelor constitutive ale acestei mărci nu trebuie să fie mai mici decât dimensiunile minime specificate pentru mărcile individuale de diversele directive în temeiul cărora s-a acordat omologarea CE de tip pentru componente.

4.4.2.5. Exemple de marcă de omologare CE de tip pentru componente pentru o lampă grupată, combinată sau încorporată reciproc cu alte lămpi sunt prezentate în figura 2 din apendicele 3.

În cazul lămpilor încorporate reciproc cu alte lămpi, al căror dispersor poate fi utilizat și pentru alte tipuri de faruri:

4.4.3.1. se aplică dispozițiile stabilite la punctul 4.4.2;

4.4.3.2. de asemenea, în cazurile în care se utilizează același dispersor, acesta poate purta diferitele mărci de omologare corespunzătoare diferitelor tipuri de faruri sau ansambluri de lămpi, cu condiția existenței spațiului necesar descris la punctul 2.3 pe carcasa farului, chiar dacă acesta nu poate fi separat de dispersor, și condiția ca pe această carcasă să fie aplicate mărcile de omologare corespunzătoare funcțiilor efective;

4.4.3.3. în cazul în care diverse tipuri de faruri sunt echipate cu aceeași carcasă, aceasta trebuie să aibă aplicate diversele mărci de omologare.

4.4.3.4. Exemple de marcă de omologare CE de tip pentru componente pentru lămpi încorporate reciproc cu un far sunt prezentate în figura 3 din apendicele 3.

5. MODIFICĂRI ADUSE TIPULUI ȘI REVIZUIRI ALE OMOLOGĂRILOR

5.1. În cazul unor modificări aduse tipului omologat în temeiul prezentei directive, se aplică dispozițiile articolului 5 din Directiva 70/156/CEE.

6. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

6.1. De regulă, măsurile de asigurare a conformității producției se adoptă în conformitate cu dispozițiile stabilite în articolul 10 din Directiva 70/156/CEE.

6.2. Fiecare lampă indicatoare de direcție trebuie să îndeplinească condițiile fotometrice și colorimetrice specificate în alineatele (6) și (8) (1). Cu toate acestea, în cazul unui dispozitiv selectat aleatoriu din producția în serie, cerințele privind intensitatea minimă a luminii emise [măsurată cu o lampă standard cu incandescență astfel cum se menționează la alineatul (7) (1)] se limitează, în fiecare direcție corespunzătoare, la 80 % din valorile minime specificate la punctele 6.1 și 6.2 (1).

Apendicele 1

Apendicele 2

Apendicele 3

EXEMPLE DE MARCĂ DE OMOLOGARE CE DE TIP PENTRU COMPONENTE

Figura 1

Dispozitivul care are aplicată marca de omologare CE de tip pentru componente prezentată mai sus este o lampă indicatoare de direcție de categoria 4, tip omologat în Germania (e1) în temeiul prezentei directive (01) cu numărul de omologare de bază 1471, ce poate fi de asemenea utilizată într-un ansamblu de două lămpi. Săgeata este orientată spre partea din față a vehiculului.

Direcția indicată de săgețile din marca de omologare, în funcție de categoria dispozitivului, este precizată în continuare.

Figura 2a

Marcaj simplificat pentru lămpile grupate, combinate sau încorporate reciproc, atunci când două sau mai multe lămpi fac parte din același ansamblu

(Liniile verticale și orizontale prezintă schematic forma dispozitivului de semnalizare luminoasă. Acestea nu fac parte din marca de omologare)

MODEL A

MODEL B

MODEL C

Notă:

Cele trei exemple de mărci de omologare, modelele A, B și C, reprezintă trei variante posibile de marcare a unui dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă atunci când conține două sau mai multe lămpi ca piese ale aceluiași ansamblu de lămpi grupate, combinate sau încorporate reciproc. Aceste mărci de omologare arată că dispozitivul a fost omologat în Germania (e1) cu numărul de omologare de bază 1712 și este alcătuit din următoarele componente:

Un catadioptru de clasa IA omologat în conformitate cu Directiva 76/757/CEE, număr de ordine 02;

O lampă indicatoare de direcție spate de categoria 2a omologată în conformitate cu Directiva 76/759/CEE, număr de ordine 01;

O lampă de poziție spate cu lumină roșie (R) omologată în conformitate cu anexa II la Directiva 76/758/CEE, număr de ordine 02;

O lampă de ceață spate (F) omologată în conformitate cu Directiva 77/538/CEE, număr de ordine 00;

O lampă de mers înapoi (AR) omologată în conformitate cu Directiva 77/539/CEE, număr de ordine 00;

O lampă de stop cu două niveluri de intensitate (S2) omologată în conformitate cu Directiva 76/758/CEE, număr de ordine 02;

O lampă pentru iluminarea plăcii de înmatriculare spate (L) omologată în conformitate cu Directiva 76/760/CEE, număr de ordine 00.

Figura 2b

Marcaj simplificat pentru lămpile grupate, combinate sau încorporate reciproc, atunci când două sau mai multe lămpi fac parte din același ansamblu

(Liniile verticale și orizontale prezintă schematic forma dispozitivului de semnalizare luminoasă. Acestea nu fac parte din marca de omologare)

MODEL A

MODEL B

MODEL C

MODEL D

Notă:

Cele patru exemple de mărci de omologare, modelele A, B, C și D, reprezintă patru variante posibile de marcare a unui dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă, atunci când conține două sau mai multe lămpi ca piese ale aceluiași ansamblu de lămpi grupate, combinate sau încorporate reciproc. Aceste mărci de omologare arată că dispozitivul a fost omologat în Germania (e1) cu numărul de omologare de bază 1712 și este alcătuit din următoarele componente:

O lampă de poziție față (A) omologată în conformitate cu anexa II la Directiva 76/758/CEE, număr de ordine 02, proiectată pentru circulația pe partea stângă;

Un far (HCR) cu fază de întâlnire proiectată pentru circulația pe partea dreaptă și pe partea stângă și cu fază de drum cu o intensitate maximă cuprinsă între 86 250 și 101 250 candele (indicată prin numărul 30), omologat în conformitate cu anexa V la Directiva 76/761/CEE, număr de ordine 02, și cu un dispersor din material plastic (PL) încorporat;

O lampă de ceață față (B) omologată în conformitate cu Directiva 76/762/CEE, număr de ordine 02, și cu un dispersor din material plastic (PL) încorporat;

O lampă indicatoare de direcție față de categoria 1a, omologată în conformitate cu Directiva 76/759/CEE, număr de ordine 01.

Figura 3

Lampă încorporată reciproc sau grupată cu un far

Exemplul de mai sus corespunde marcajului unui dispersor destinat utilizării la diferite tipuri de faruri și anume:

fie:

un far cu o fază de întâlnire proiectată pentru circulație pe ambele părți ale drumului și cu o fază de drum cu o intensitate luminoasă maximă cuprinsă între 86 250 și 101 250 candele (indicată prin numărul 30), omologat în Germania (e1) cu numărul de omologare de bază 7120 în conformitate cu cerințele anexei IV la Directiva 76/761/CEE, număr de ordine 04, încorporat reciproc cu o lampă indicatoare de direcție față omologată în conformitate cu Directiva 76/759/CEE, număr de ordine 01,

fie

un far cu o fază de întâlnire și cu o fază de drum, proiectat pentru circulația pe ambele părți ale drumului și omologat în Germania (e1) cu numărul de omologare de bază 7122 în conformitate cu cerințele anexei II la Directiva 76/761/CEE, număr de ordine 01, încorporat reciproc cu aceeași lampă indicatoare de direcție față menționată mai sus,

fie

oricare dintre farurile mai sus menționate, omologat ca o lampă unică.

Carcasa farului trebuie să aibă aplicat numărul unic de omologare valabil, de exemplu:

ANEXA II

CERINȚE TEHNICE

Cerințele tehnice sunt cele stabilite în alineatele (1), (5) - (8) și în anexele 1, 4 și 5 la Regulamentul nr. 6 al CEE-ONU, care este constituit dintr-o consolidare a următoarelor documente:

—	seria 01 de modificări, care încorporează suplimentele 1 - 5 la seria 01 de modificări și diversele rectificări aduse acestora (2);

—	suplimentul 6 la seria 01 de modificări (3);

—	suplimentul 7 la seria 01 de modificări (4);

cu următoarele excepții:

1.1. Trimiterile la «Regulamentul nr. 48» se interpretează ca trimiteri la «Directiva 76/756/CEE».

1.2. Trimiterile la «Regulamentul nr. 37» se interpretează ca trimiteri la «Anexa VII la Directiva 76/761/CEE».

”

(1) Din documentele menționate la punctul 1 din anexa II la prezenta directivă.

E/ECE/324	Rev.1/Add.5/Rev.2
E/ECE/TRANS/505

E/ECE/324	Rev.1/Add.5/Rev 2/Amend. 1.
E/ECE/TRANS/505

(4) TRANS/WP.29/518.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

134

31999L0016

L 097/33

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 1999/16/CE A COMISIEI

din 16 martie 1999

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 77/540/CEE a Consiliului privind lămpile de staționare ale autovehiculelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 77/540/CEE a Consiliului din 28 iunie 1977 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la lămpile de staționare ale autovehiculelor (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare a Austriei, a Finlandei și a Suediei și, în special, articolul 10 al celei dintâi,

întrucât:

(1)

Directiva 77/540/CEE este una dintre directivele speciale care fac parte din procedura de omologare CE de tip instituită prin Directiva 70/156/CEE; întrucât, prin urmare, dispozițiile stabilite în Directiva 70/156/CEE referitoare la sistemele, componentele și unitățile tehnice separate ale vehiculelor se aplică Directivei 77/540/CEE.

(2)

Îndeosebi articolul 3 alineatul (4) și articolul 4 alineatul (3) din Directiva 70/156/CEE prevăd ca fiecare directivă individuală să cuprindă în anexă o fișă de informații, precum și un certificat de omologare de tip întocmit în conformitate cu anexa VI la Directiva 70/156/CEE, în scopul informatizării omologării; întrucât certificatul de omologare de tip prevăzut de Directiva 77/540/CEE ar trebui modificat în mod corespunzător.

(3)

Procedurile în cauză ar trebui simplificate pentru a menține echivalența instituită prin articolul 9 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE între anumite directive speciale și regulamentele corespunzătoare ale Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU); întrucât, în primă etapă, cerințele tehnice ale Directivei 77/540/CEE ar trebui înlocuite cu cele ale Regulamentului nr. 77 al CEE-ONU printr-un sistem de trimiteri încrucișate.

(4)

Este necesar să se asigure respectarea cerințelor Directivei 76/756/CEE a Consiliului (4), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/28/CE a Comisiei (5), și ale Directivei 76/761/CEE a Consiliului (6), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 1999/17/CE a Comisiei (7).

(5)	Întrucât măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic înființat prin Directiva 70/156/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 77/540/CEE se modifică după cum urmează:

1.	La articolul 1, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Fiecare stat membru acordă omologarea CE pentru orice tip de lampă de staționare care îndeplinește cerințele de construcție și de încercare stabilite în anexele corespunzătoare”.

La articolul 2, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Pentru fiecare tip de lampă de staționare pe care o omologhează în temeiul articolului 1, statele membre eliberează producătorului o marcă de omologare CE de tip pentru componente în conformitate cu modelul prezentat în apendicele 3 la anexa I”.

Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 4

Autoritățile competente ale statelor membre se informează reciproc, prin procedurile specificate la articolul 4 alineatul (6) din Directiva 70/156/CEE, în legătură cu fiecare omologare pe care au acordat-o, au refuzat-o sau au retras-o în temeiul prezentei directive”.

Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 9

5.	Anexele se înlocuiesc cu textul din anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1) Începând cu 1 octombrie 1999 sau, în cazul în care publicarea textelor menționate la articolul 3 se amână după 1 aprilie 1999, la șase luni de la data publicării efective a acestor texte, din motive legate de lămpile de staționare, statele membre:

—	nu pot să refuze acordarea omologării CE sau a omologării naționale a unui tip de vehicul sau a unui tip de lampă de staționare;

—	nu pot să interzică înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulație a vehiculelor sau vânzarea sau introducerea în circulație a lămpilor de staționare,

cu condiția ca lămpile de staționare să îndeplinească cerințele Directivei 77/540/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin prezenta directivă, și ca instalarea lor pe vehicule să fie conformă cu cerințele stabilite în Directiva 76/756/CEE.

(2) Începând cu 1 aprilie 2000, statele membre:

—	nu mai acordă omologarea CE;

—	pot refuza acordarea omologării naționale

pentru orice tip de vehicul, din motive legate de lămpile de staționare, și pentru orice tip de lampă de staționare, dacă nu sunt îndeplinite cerințele Directivei 77/540/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

(3) Începând cu 1 aprilie 2001, cerințele Directivei 77/540/CEE referitoare la lămpile de staționare, astfel cum sunt modificate prin prezenta directivă, se aplică în sensul articolului 7 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE.

(4) Fără a aduce atingere alineatelor (2) și (3), în ceea ce privește piesele de schimb, statele membre continuă să acorde omologarea CE de tip pentru lămpi de staționare și să permită vânzarea și introducerea în circulație a acestora în conformitate cu versiunile anterioare ale Directivei 77/540/CEE, cu condiția ca aceste lămpi de staționare:

—	să fie destinate montării pe vehicule puse deja în circulație;

—	să fie conforme cu cerințele directivei menționate care se aflau în vigoare la data înmatriculării inițiale a vehiculelor.

Articolul 3

Alineatele și anexele Regulamentului nr. 77 al CEE - ONU menționate la punctul 1 din anexa II se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene înainte de 1 aprilie 1999.

Articolul 4

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 octombrie 1999; cu toate acestea, în cazul în care publicarea textelor menționate la articolul 3 se amână după 1 aprilie 1999, statele membre duc la îndeplinire această obligație la șase luni de la data publicării efective a acestor texte. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 5

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 6

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 16 martie 1999

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(3) JO L 220, 29.8.1977, p. 83.

ANEXĂ

„

LISTA ANEXELOR

ANEXA I:

Dispoziții administrative pentru omologarea de tip

Apendicele 1:

Fișa de informații

Apendicele 2:

Certificatul de omologare de tip

Apendicele 3:

Modele de marcă de omologare CE de tip pentru componente

ANEXA II:

Cerințe tehnice

ANEXA I

DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE PENTRU OMOLOGAREA DE TIP

1. CEREREA PENTRU OMOLOGAREA CE DE TIP PENTRU COMPONENTE

1.1. Cererea de omologare CE, în temeiul articolului 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE, a unui tip de lampă de staționare se înaintează de către producător.

1.2. În apendicele 1 este prezentat un model de fișă de informații.

Serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor în vederea omologării de tip trebuie să îi fie prezentate următoarele elemente:

1.3.1. Două mostre echipate cu lampa sau lămpile recomandate; în cazul în care lămpile de staționare pot fi montate numai pe una din părțile vehiculului, cele două mostre prezentate pot fi identice și destinate pentru montarea numai pe partea dreaptă sau numai pe partea stângă a vehiculului.

2. MARCAJE

Dispozitivele prezentate pentru omologarea CE de tip pentru componente trebuie să poarte:

2.1.1. denumirea sau marca comercială a producătorului;

2.1.2. în cazul lămpilor cu surse luminoase înlocuibile: tipul (tipurile) prescrise de lampă cu incandescență prescris(e);

2.1.3. în cazul lămpilor cu surse luminoase neînlocuibile: tensiunea și puterea nominale.

2.3. Fiecare dispozitiv dispune de spațiu suficient pentru a permite aplicarea mărcii de omologare de tip pentru componente. Acest spațiu este indicat pe desenele menționate în apendicele 1.

3. ACORDAREA OMOLOGĂRII CE DE TIP PENTRU COMPONENTE

3.2. În apendicele 2 este prezentat un model de certificat de omologare CE de tip.

3.3. Fiecărui tip de lampă de staționare omologat i se atribuie un număr de omologare în conformitate cu anexa VII la Directiva 70/156/CEE. Același stat membru nu poate să atribuie același număr unui alt tip de lampă de staționare.

3.4. În cazul în care se solicită omologarea CE a unui tip de dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă care include o lampă de staționare și alte lămpi, se poate atribui un număr unic de omologare CE de tip pentru componente, cu condiția ca lampa de staționare să fie conformă cu cerințele prezentei directive și ca fiecare dintre celelalte lămpi care fac parte din dispozitivul de iluminare și de semnalizare luminoasă pentru care se solicită omologarea CE de tip pentru componente să fie conformă cu dispozițiile directivei individuale care se aplică fiecărei lămpi.

4. MARCA DE OMOLOGARE CE DE TIP PENTRU COMPONENTE

4.1. Pe lângă marcajele menționate la punctul 2.1, fiecare lampă de staționare conformă cu tipul omologat în temeiul prezentei directive trebuie să aibă aplicată o marcă de omologare CE de tip pentru componente.

Acest marcaj se compune din:

4.2.1. litera «e» încadrată într-un dreptunghi, urmată de numărul sau de grupul de litere distinctive atribuite statului membru care a acordat omologarea de tip.

1	pentru Germania
2	pentru Franța
3	pentru Italia
4	pentru Țările de Jos
5	pentru Suedia
6	pentru Belgia
9	pentru Spania
11	pentru Regatul Unit
12	pentru Austria
13	pentru Luxemburg
17	pentru Finlanda
18	pentru Danemarca
21	pentru Portugalia
23	pentru Grecia
IRL	pentru Irlanda;

4.2.2. în vecinătatea dreptunghiului, «numărul de omologare de bază» cuprins în secțiunea a 4-a numărului omologării de tip menționat în anexa VII la Directiva 70/156/CEE, precedat de cele două cifre care indică numărul de ordine atribuit celei mai recente modificări tehnice importante a Directivei 77/540/CEE la data acordării omologării CEE de tip. În prezenta directivă numărul de ordine este 00;

4.2.3. atunci când o lampă emite o lumină portocalie către față și spate, lampa trebuie să fie marcată cu o săgeată care să indice orientarea sa, săgeata fiind îndreptată către partea din față a vehiculului.

4.4. În apendicele 3 este prezentat un exemplu de marcă de omologare CE de tip pentru componente.

Atunci când se atribuie un număr unic de omologare CE de tip pentru componente, în conformitate cu punctul 3.4 de mai sus, pentru un tip de dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă compus dintr-o lampă de staționare și alte lămpi, se poate aplica o singură marcă de omologare CE de tip pentru componente, care este formată din:

4.5.1. litera «e» încadrată într-un dreptunghi, urmată de numărul sau de grupul de litere distinctive atribuite statului membru care a acordat omologarea de tip (a se vedea punctul 4.2.1);

4.5.2. numărul de omologare de bază (a se vedea punctul 4.2.2, prima jumătate a tezei);

4.5.3. după caz, săgeata necesară, în măsura în care se referă la ansamblul de lămpi ca întreg.

Această marcă poate fi amplasată oriunde pe lămpile grupate, combinate sau încorporate reciproc, cu condiția:

4.6.1. să fie vizibilă după montarea lămpilor;

4.6.2. ca nicio componentă care transmite lumină aparținând lămpilor grupate, combinate sau încorporate reciproc să nu poată fi îndepărtată fără a antrena, în același timp, îndepărtarea mărcii de omologare.

Se aplică simbolul de identificare pentru fiecare lampă, în funcție de fiecare directivă în temeiul căreia a fost acordată omologarea CE de tip pentru componente, precum și numărul de ordine (a se vedea punctul 4.2.2, a doua jumătate a tezei) și, după caz, litera «D» și săgeata corespunzătoare:

4.7.1. fie pe suprafața electroluminescentă corespunzătoare;

4.7.2. fie grupat, în așa fel încât fiecare din lămpile grupate, combinate sau încorporate reciproc să poată fi identificate în mod clar.

5. MODIFICĂRI ADUSE TIPULUI ȘI REVIZUIRI ALE OMOLOGĂRILOR

5.1. În cazul unor modificări aduse tipului omologat în temeiul prezentei directive, se aplică dispozițiile articolului 5 din Directiva 70/156/CEE.

6. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

6.1. De regulă, măsurile de asigurare a conformității producției se adoptă în conformitate cu dispozițiile stabilite în articolul 10 din Directiva 70/156/CEE.

6.2. Fiecare lampă de staționare trebuie să îndeplinească condițiile specificate de prezenta directivă. Cu toate acestea, în cazul unei lămpi de staționare selectate aleatoriu din producția în serie, cerințele privind intensitatea minimă a luminii emise [măsurată cu o lampă standard cu incandescență, astfel cum se menționează la alineatul (8) (1)] se limitează, în fiecare direcție corespunzătoare, la 80 % din valorile minime specificate la punctele 7.1 și 7.2 (1). În aceleași condiții, valorile maxime prescrise pot fi depășite cu 20 %.

Apendicele 1

Apendicele 2

Apendicele 3

EXEMPLU DE MARCĂ DE OMOLOGARE CE DE TIP PENTRU COMPONENTE

Dispozitivul care poartă marca de omologare CE de tip pentru componente prezentată mai sus este o lampă de staționare, tip omologat în Germania (e1) în temeiul prezentei directive (00) cu numărul de omologare de bază 1471.

ANEXA II

CERINȚE TEHNICE

Cerințele tehnice sunt cele stabilite în alineatele (2), (6) - (9) și în anexele 3 - 5 la Regulamentul nr. 77 al CEE-ONU, care este constituit dintr-o consolidare a următoarelor documente:

—	regulamentul în forma sa inițială (00) (2);

—	suplimentele 1 și 2 la Regulamentul nr. 77, inclusiv modificările (3);

—	suplimentul 3 la Regulamentul nr. 77 (4);

—	suplimentul 4 la Regulamentul nr. 77 (5);

cu următoarele excepții:

1.1. Trimiterile la «Regulamentul nr. 48» se interpretează ca trimiteri la «Directiva 76/756/CEE».

1.2. Trimiterile la «Regulamentul nr. 37» se interpretează ca trimiteri la «Anexa VII la Directiva 76/761/CEE.»

”

(1) Din documentele menționate la punctul 1 din anexa II la prezenta directivă.

E/ECE/324	Rev. 1/Add. 76
E/ECE/TRANS/505

E/ECE/324	Rev. 1/Add. 76/Amend. 1.
E/ECE/TRANS/505

E/ECE/324	Rev. 1/Add. 76/Amend. 2.
E/ECE/TRANS/505

(5) TRANS/WP. 29/530.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

147

31999L0017

L 097/45

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 1999/17/CE A COMISIEI

din 18 martie 1999

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 76/761/CEE a Consiliului privind proiectoarele pentru autovehicule care asigură funcționarea fazei de drum și a fazei de întâlnire, precum și la lămpile cu incandescență pentru aceste proiectoare

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 76/761/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la proiectoarele pentru autovehicule care asigură funcționarea fazei de drum și a fazei de întâlnire, precum și la lămpile cu incandescență pentru aceste proiectoare (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare a Austriei, a Finlandei și a Suediei și, în special, articolul 10 al celei dintâi,

întrucât:

(1)

Directiva 76/761/CEE este una dintre directivele speciale care fac parte din procedura de omologare CE de tip instituită prin Directiva 70/156/CEE; întrucât, prin urmare, dispozițiile stabilite în Directiva 70/156/CEE referitoare la sistemele, componentele și unitățile tehnice separate ale vehiculelor se aplică Directivei 76/761/CEE.

(2)

Îndeosebi articolul 3 alineatul (4) și articolul 4 alineatul (3) din Directiva 70/156/CEE prevăd ca fiecare directivă specială trebuie să cuprindă în anexă o fișă de informații, precum și un certificat de omologare de tip întocmit în conformitate cu anexa VI la Directiva 70/156/CEE în scopul informatizării omologării de tip; întrucât certificatul sau certificatele de omologare de tip prevăzute de Directiva 76/761/CEE ar trebui modificate în mod corespunzător.

(3)

Procedurile în cauză ar trebui simplificate pentru a menține echivalența instituită prin articolul 9 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE între anumite directive speciale și regulamentele corespunzătoare ale Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU), atunci când sunt modificate regulamentele respective; întrucât, în primă etapă, cerințele tehnice ale Directivei 76/761/CEE ar trebui înlocuite cu cele ale Regulamentelor nr. 1, 5, 8, 20, 31, 37, 98 și 99 ale CEE-ONU printr-un sistem de trimiteri încrucișate.

(4)	Este necesar să se asigure respectarea cerințelor Directivei 76/756/CEE a Consiliului (4), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/28/CE a Comisiei (5).

(5)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic înființat prin Directiva 70/156/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 76/761/CEE se modifică după cum urmează:

Titlul se înlocuiește cu următorul titlu:

„privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la farurile pentru autovehicule care asigură funcția de lumină de drum și de lumină de întâlnire, precum și la sursele luminoase (lămpi cu bec cu incandescență și altele) destinate utilizării la echipamente de iluminat omologate pentru autovehicule și remorcile acestora.”

La articolul 1, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Fiecare stat membru acordă omologarea CE de tip pentru componente pentru orice tip de far care asigură funcția de lumină de drum și de lumină de întâlnire și pentru orice tip de sursă luminoasă (lampă sau lămpi cu bec cu incandescență și altele) destinată utilizării la echipamente de iluminat omologate, dacă acestea îndeplinesc cerințele de construcție și de încercare stabilite în anexele corespunzătoare.”

Articolele 2, 3 și 4 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 2

Pentru fiecare tip de far care asigură funcția de lumină de drum și de lumină de întâlnire sau pentru fiecare tip de sursă luminoasă (lampă sau lămpi cu bec cu incandescență și altele) destinate utilizării la lămpi pe care statele membre le omologhează în temeiul articolului 1, aceste state membre eliberează producătorului o marcă de omologare CE de tip pentru componente în conformitate cu modelul prezentat în apendicele 5 la anexa I.

Statele membre iau toate măsurile adecvate pentru a preveni utilizarea de mărci care pot crea confuzie între, pe de o parte, farurile care asigură funcția de lumină de drum și de lumină de întâlnire și sursa ori sursele luminoase (lampă sau lămpi cu bec cu incandescență și altele) destinate utilizării la echipamente de iluminat care au fost omologate în temeiul articolului 1 și, pe de altă parte, alte dispozitive.

Articolul 3

(1) Niciun stat membru nu poate să interzică introducerea pe piață a farurilor care asigură funcția de lumină de drum și de lumină de întâlnire și a sursei ori surselor luminoase (lampă sau lămpi cu bec cu incandescență și altele) destinate utilizării la echipamente de iluminat omologate din motive legate de construcția sau de modul de funcționare al acestora, dacă acestea poartă marca de omologare CE de tip pentru componente.

(2) Un stat membru poate interzice introducerea pe piață a farurilor care asigură funcția de lumină de drum și de lumină de întâlnire și a sursei ori surselor luminoase (lampă sau lămpi cu bec cu incandescență și altele) destinate utilizării la echipamente de iluminat omologate, care poartă marca de omologare CE de tip pentru componente, dacă acestea prezintă neconformități constante cu tipul omologat.

Statul respectiv informează de îndată celelalte state membre și Comisia în legătură cu măsurile luate, specificând motivele deciziei sale.

Articolul 4

Autoritățile competente ale statelor membre se informează reciproc, prin procedurile specificate la articolul 4 alineatul (6) din Directiva 70/156/CEE, în legătură cu fiecare omologare acordată, refuzată sau retrasă în temeiul prezentei directive.”

La articolul 5 alineatul (1), prima teză se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul în care statul membru care a acordat omologarea CE de tip pentru componente constată că un număr de faruri care asigură funcția de lumină de drum și de lumină de întâlnire sau de surse luminoase (lampă sau lămpi cu bec cu incandescență și altele) destinate utilizării la echipamente de iluminat omologate, care poartă toate aceeași marcă de omologare CE de tip pentru componente, nu sunt conforme cu tipul pe care l-a omologat, acesta ia măsurile necesare pentru a asigura conformitatea modelelor de serie cu tipul omologat.”

La articolul 6, prima teză se înlocuiește cu următorul text:

„Orice decizie luată în temeiul dispozițiilor adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive de a refuza sau de a retrage omologarea CE de tip pentru un far cu lumină de drum sau cu lumină de întâlnire sau pentru sursa ori sursele luminoase (lampă sau lămpi cu bec cu incandescență și altele) destinate utilizării la echipamente de iluminat omologate sau de a interzice introducerea pe piață sau utilizarea acestora, trebuie să precizeze în detaliu motivele care au stat la baza luării acesteia.”

Articolele 7, 8 și 9 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 7

Niciun stat membru nu poate să refuze acordarea omologării CE sau a omologării naționale unui tip de vehicul din motive legate de farurile acestuia care asigură funcția de lumină de drum și lumină de întâlnire sau legate de sursa ori sursele luminoase (lampă sau lămpi cu bec cu incandescență și altele) destinate utilizării la echipamente de iluminat omologate, dacă acestea poartă marca de omologare CE de tip pentru componente și dacă sunt montate în conformitate cu cerințele stabilite în Directiva 76/756/CEE.

Articolul 8

Niciun stat membru nu poate să refuze sau să interzică vânzarea sau înmatricularea, introducerea în circulație sau utilizarea unui vehicul din motive legate de farurile acestuia care asigură funcția de lumină de drum și lumină de întâlnire sau legate de sursa ori sursele luminoase (lampă sau lămpi cu bec cu incandescență și altele) destinate utilizării la echipamente de iluminat omologate, dacă acestea poartă marca de omologare CE de tip pentru componente și dacă sunt montate în conformitate cu cerințele stabilite în Directiva 76/756/CEE.

Articolul 9

În sensul prezentei directive, prin «vehicul» se înțelege orice autovehicul destinat circulației rutiere, cu sau fără caroserie, având cel puțin patru roți și o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h, cu excepția vehiculelor care se deplasează pe șine, a tractoarelor agricole și forestiere și a tuturor utilajelor mobile.”

7.	Anexele se înlocuiesc cu textul din anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1) Începând cu 1 octombrie 1999, sau, în cazul în care publicarea textelor menționate la articolul 3 se amână după 1 aprilie 1999, la șase luni de la data efectivă a publicării acestor texte, statele membre:

—	nu pot să refuze acordarea omologării CE sau a omologării naționale unui tip de vehicul sau a unui tip de far sau de sursă de lumină;

—	nu pot să interzică înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulație a vehiculelor ori vânzarea sau introducerea în circulație a farurilor sau a surselor luminoase

din motive legate de farurile care asigură funcția de lumină de drum și de lumină de întâlnire sau legate de sursele luminoase (lămpi cu bec cu incandescență și altele) destinate utilizării la echipamentele de iluminat omologate, denumite în continuare „faruri” și, respectiv, „surse luminoase”, cu condiția ca farurile sau sursele luminoase să fie conforme cu cerințele Directivei 76/761/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă și ca montarea acestora pe vehicule să fie conformă cu cerințelor stabilite în Directiva 76/756/CEE.

(2) De la data de 1 aprilie 2000, statele membre:

—	nu mai acordă omologarea CE de tip;

—	pot refuza acordarea omologării naționale

pentru orice tip de vehicul din motive legate de faruri sau surse luminoase și pentru orice tip de far sau sursă luminoasă, dacă nu sunt îndeplinite cerințele Directivei 76/761/CEE, astfel cum au fost modificate prin prezenta directivă.

(3) Începând cu 1 aprilie 2001, cerințele Directivei 76/761/CEE referitoare la faruri sau surse luminoase în calitate de componente, astfel cum au fost modificate prin prezenta directivă, sunt aplicabile în sensul articolului 7 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE.

(4) Fără a aduce atingere alineatelor (2) și (3), în ceea ce privește piesele de schimb, statele membre continuă să acorde omologare CE de tip a farurilor și a surselor luminoase și să permită vânzarea și introducerea în circulație a acestora în conformitate cu versiunile anterioare ale Directivei 76/761/CEE, cu condiția ca aceste faruri sau surse luminoase:

—	să fie destinate montării pe vehicule introduse deja în circulație;

—	să fie conforme cu cerințele directivei menționate care se aflau în vigoare la data înmatriculării inițiale a vehiculelor.

Articolul 3

Alineatele și anexele Regulamentelor nr. 1, 5, 8, 20, 31, 37, 98 și 99 ale CEE – ONU menționate la punctul 2.1 din anexele II, III, IV, V, VI, VII, VIII și IX, se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene înainte de 1 aprilie 1999.

Articolul 4

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la dat de 1 octombrie 1999; cu toate acestea, în cazul în care publicarea textelor menționate la articolul 3 de amână după 1 aprilie 1999, statele membre își duc la îndeplinire această obligație la șase luni de la data publicării efective a acestor texte. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre aplică actele respective începând cu 1 octombrie 1999, sau, în cazul în care publicarea textelor menționate la articolul 3 se amână după 1 aprilie 1999, la șase luni de la data publicării efective a acestor texte.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 5

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 6

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 18 martie 1999

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(3) JO L 262, 27.9.1976, p. 96.

ANEXĂ

„

LISTA ANEXELOR

ANEXA I:

Dispoziții administrative pentru omologarea de tip

Apendicele 1:

Fișa de informații (faruri)

Apendicele 2:

Fișa de informații (surse luminoase)

Apendicele 3:

Certificat de omologare de tip (faruri)

Apendicele 4:

Certificat de omologare de tip (surse luminoase)

Apendicele 5:

Modele de marcă CE de omologare de tip pentru componente

ANEXA II:

Domeniu de aplicare și cerințele tehnice pentru farurile echipate cu lămpi cu incandescență din categoriile R2 și HS1

ANEXA III:

Domeniu de aplicare și cerințele tehnice pentru farurile cu bloc optic capsulat

ANEXA IV:

Domeniu de aplicare și cerințele tehnice pentru farurile echipate cu lămpi cu incandescență cu halogen din categoriile H1, H2, H3, HB3, HB4, H7 și H8

ANEXA V:

Domeniu de aplicare și cerințele tehnice pentru farurile echipate cu lămpi cu incandescență cu halogen din categoria H4

ANEXA VI:

Domeniu de aplicare și cerințele tehnice pentru farurile cu bloc optic capsulat cu halogen

ANEXA VII:

Domeniu de aplicare și cerințele tehnice pentru lămpile cu incandescență destinate utilizării la echipamente de iluminat omologate

ANEXA VIII:

Domeniu de aplicare și cerințele tehnice pentru farurile echipate cu surse luminoase cu descărcare

ANEXA IX:

Surse luminoase cu descărcare destinate utilizării la echipamente de iluminat omologate

ANEXA I

DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE PENTRU OMOLOGAREA DE TIP

1. Această anexă reglementează omologarea de tip a

1.1. farurilor pentru autovehicule care emit un fascicul de întâlnire asimetric sau un fascicul de drum sau ambele, sunt echipate cu lămpi cu bec cu incandescență din categoriile R2 și HS1 și îndeplinesc cerințele stabilite în anexa II;

1.2. farurilor «cu bloc optic capsulat» pentru autovehicule care emit un fascicul de întâlnire asimetric sau un fascicul de drum sau ambele și îndeplinesc cerințele stabilite în anexa III;

1.3. farurilor pentru autovehicule care emit un fascicul de întâlnire asimetric sau un fascicul de drum sau ambele, sunt echipate cu lămpi cu bec cu incandescență cu halogen din categoriile H1, H2, H3, HB3, HB4, H7 și H8 și îndeplinesc cerințele stabilite în anexa IV;

1.4. farurilor pentru autovehicule care emit un fascicul de întâlnire asimetric sau un fascicul de drum sau ambele, sunt echipate cu lămpi cu bec cu incandescență cu halogen din categoria H4 și îndeplinesc cerințele stabilite în anexa V;

1.5. farurilor «cu bloc optic capsulat» cu halogen pentru autovehicule care emit un fascicul de întâlnire asimetric sau un fascicul de drum sau ambele și îndeplinesc cerințele stabilite în anexa VI;

1.6. lămpilor cu incandescență destinate utilizării la echipamentele de iluminat omologate ale autovehiculelor și ale remorcilor acestora care îndeplinesc cerințele stabilite în anexa VII;

1.7. farurilor pentru autovehicule care sunt echipate cu surse luminoase cu descărcare și îndeplinesc cerințele stabilite în anexa VIII;

1.8. surselor luminoase cu descărcare destinate utilizării la echipamentele de iluminat cu descărcare ale autovehiculelor care îndeplinesc cerințele stabilite în anexa IX.

2. CEREREA DE OMOLOGARE CE DE TIP PENTRU COMPONENTE

Cererea de omologare CE, în temeiul articolului 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE, a unui tip de far se înaintează de către producător.

2.1.1. În apendicele 1 este prezentat un model de fișă de informații.

Serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor în vederea omologării trebuie să îi fie prezentate următoarele elemente:

Mostre după cum urmează:

2.1.2.1.1. de la un tip de far menționat la punctele 1.1, 1.3 și 1.4 de mai sus: două mostre;

2.1.2.1.2. de la un tip de far menționat la punctele 1.2 și 1.5 de mai sus: cinci mostre;

2.1.2.1.3. de la un tip de far menționat la punctul 1.7 de mai sus: două mostre cu sursă luminoasă cu descărcare standard și, după caz, un starter de la fiecare tip care va fi utilizat;

pentru încercarea materialului plastic din care sunt confecționate dispersoarele:

2.1.2.2.1. treisprezece dispersoare (paisprezece dispersoare în cazul farurilor menționate la punctul 1.7);

2.1.2.2.2. șase (zece) dintre aceste dispersoare se pot înlocui cu șase (zece) mostre de material, cu dimensiuni de cel puțin 60 mm × 80 mm, cu o suprafață exterioară plană sau convexă care să prezinte în partea centrală o zonă deosebit de plană (cu raza de curbură de cel puțin 300 mm) măsurând cel puțin 15 mm × 15 mm;

2.1.2.2.3. fiecare din aceste dispersoare sau mostre trebuie să fie fabricată prin metoda utilizată la producția de serie;

2.1.2.2.4. un reflector la care se pot monta dispersoarele în conformitate cu instrucțiunile producătorului.

Pentru încercarea, după caz, a rezistenței componentelor transmițătoare de lumină confecționate din material plastic la radiațiile ultraviolete emise de sursele luminoase cu descărcare din interiorul farului:

2.1.2.3.1. câte o mostră din fiecare material relevant utilizat la far sau o mostră de far care să conțină aceste materiale. Fiecare mostră de material trebuie să aibă același aspect și, după caz, să fi fost supus aceluiași tratament de suprafață – ca și farul care urmează să fie omologat.

2.1.2.3.2. Încercarea de rezistență a materialelor interne la radiațiile ultraviolete emise de sursele luminoase nu este necesară în cazul în care sunt utilizate surse luminoase cu descărcare cu un nivel scăzut de radiații ultraviolete sau în cazul în care se iau măsuri pentru ecranarea componentelor în cauză împotriva radiațiilor ultraviolete, de exemplu prin filtre de sticlă.

2.1.2.4. Materialele și cele din care sunt confecționate dispersoarele și, după caz, produsele de acoperire trebuie să fie însoțite de raportul de încercare al caracteristicilor acestor materiale și produse de acoperire, în cazul în care acestea au fost deja supuse încercărilor.

Cererea de omologarea CE, în temeiul articolului 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE, a unui tip de sursă luminoasă se înaintează de către producător.

2.2.1. În apendicele 2 este prezentat un model de fișă de informații.

Serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor în vederea omologării trebuie să îi fie prezentate următoarele elemente:

2.2.2.1. de la un tip de lampă cu bec cu incandescență menționat la punctul 1.6 de mai sus: cinci mostre din fiecare culoare pentru care se solicită omologarea;

2.2.2.2. de la un tip de sursă luminoasă cu descărcare menționată la punctul 1.8 de mai sus: trei mostre și o mostră de starter;

în cazul unui tip de sursă luminoasă care diferă numai prin denumirea comercială sau marca comercială de un tip deja omologat, este suficient să se prezinte:

2.2.2.3.1. o declarație a producătorului prin care se precizează faptul că tipul înaintat este identic (cu excepția denumirii comerciale sau a mărcii comerciale) cu cel deja omologat, acesta fiind identificat prin codul său de omologare, și că a fost produs de același producător;

2.2.2.3.2. două mostre purtând noua denumire comercială sau marcă comercială.

3. MARCAJE

Dispozitivele prezentate pentru omologarea CE de tip trebuie să poarte:

În cazul farurilor (1):

3.1.1.1. pe dispersor, denumirea sau marca comercială a producătorului;

3.1.1.2. pe dispersor și pe carcasă (2), spații de dimensiuni suficiente pentru a permite aplicarea mărcii de omologare menționate la punctul 5; aceste spații sunt indicate pe desenele menționate în apendicele 1;

3.1.1.3. în cazul în care sunt proiectate atât pentru circulația pe partea dreaptă, cât și pe partea stângă, marcaje care să indice cele două posibilități de amplasare a unității optice pe vehicul sau a sursei luminoase pe reflector; aceste marcaje sunt compuse din literele «R/D» pentru a desemna poziția în cazul circulației pe partea dreaptă și din literele «L/G» pentru poziția în cazul circulației pe partea stângă;

3.1.1.4. toate luminile lămpilor menționate la punctul 1.7 pot purta pe suprafața iluminantă un centru de referință, astfel cum se indică în anexa 6 la documentele menționate la punctul 2.1 din anexa VIII.

în cazul lămpilor cu incandescență, pe soclu sau pe balonul becului, cu condiția ca, în ultimul caz, caracteristicile luminoase să nu fie afectate:

3.1.2.1. denumirea comercială sau marca comercială a producătorului; în cazul în care același cod de omologare a fost atribuit mai multor denumiri comerciale sau mărci comerciale, unu1 sau mai multe din acestea vor fi suficiente pentru a îndeplini această cerință;

3.1.2.2. tensiunea nominală;

3.1.2.3. denumirea internațională a categoriei respective;

3.1.2.4. puterea nominală (în cazul lămpilor cu două filamente, în ordinea următoare: filament principal/filament secundar); aceasta nu trebuie indicată separat în cazul în care face parte din denumirea internațională a categoriei respective de lampă cu incandescență;

3.1.2.5. un spațiu de dimensiuni suficiente pentru a permite aplicarea mărcii de omologare, care este indicat pe desenele menționate în apendicele 2.

3.1.2.6. Se pot aplica și alte inscripționări decât cele de la punctele 3.1.2.1- 3.1.2.5 și 6, cu condiția să nu afecteze negativ caracteristicile luminoase.

În cazul surselor luminoase cu descărcare, pe soclu:

3.1.3.1. denumirea comercială sau marca comercială a producătorului;

3.1.3.2. denumirea internațională a categoriei respective;

3.1.3.3. puterea nominală; aceasta nu trebuie indicată separat, în cazul în care face parte din denumirea internațională a categoriei respective;

3.1.3.4. un spațiu de dimensiuni suficiente pentru a permite aplicarea mărcii de omologare, care este indicat în desenele menționate în apendicele 2.

3.1.3.5. Pe soclu se pot aplica și alte inscripționări decât cele de la punctele 3.1.3.1 - 3.1.3.4 și 6.

3.1.3.6. Pe starterul utilizat pentru omologarea de tip a sursei luminoase se marchează elementele de identificare a tipului și a mărcii comerciale, precum și cu tensiunea și puterea nominale, în conformitate cu indicațiile din fișa tehnică a lămpii.

4. ACORDAREA OMOLOGĂRII CE DE TIP PENTRU COMPONENTE

4.1. În cazul în care sunt îndeplinite cerințele corespunzătoare, se acordă omologarea CE de tip în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) și, după caz, articolul 4 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE.

NB: Nici un element din prezenta directivă nu împiedică un stat membru să interzică combinarea unui far care încorporează un dispersor din material plastic omologat în temeiul prezentei directive cu un dispozitiv mecanic de ștergere a farurilor (ștergătoare de far).

Un model de certificat de omologare CE de tip este prezentat în

4.2.1. Apendicele 3, în cazul cererilor menționate la punctul 2.1;

4.2.2. Apendicele 4, în cazul cererilor menționate la punctul 2.2;

4.3. Fiecărui tip de far omologat i se atribuie un număr de omologare în conformitate cu anexa VII la Directiva 70/156/CEE. Același stat membru nu poate să atribuie același număr unui alt tip de far.

4.4. În cazul în care se solicită omologarea CE pentru un tip de dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă care include un far, precum și alte lămpi, se poate atribui un număr unic de omologare CE de tip, cu condiția ca farul să fie conform cu cerințele prezentei directive și ca fiecare din celelalte lămpi care fac parte din dispozitivul de iluminare și de semnalizare luminoasă pentru care se solicită omologarea CE de tip să fie conformă cu dispozițiile directivei individuale care se aplică fiecărei lămpi.

4.5. Se atribuie un cod de omologare fiecărui tip de sursă luminoasă omologat. Acesta este compus dintr-un cod de identificare ce cuprinde cel mult două caractere selectate dintre cifrele arabe și literele majuscule enumerate în nota de subsol (3), precedat de cifra care indică numărul de ordine atribuit celei mai recente modificări tehnice importante aduse anexei corespunzătoare la Directiva 76/761/CEE la data acordării omologării CE. În prezenta Directivă numărul de ordine este:

—	2 pentru anexa VII;

—	0 pentru anexa IX.

Același stat membru nu atribuie același cod unui alt tip de sursă luminoasă.

5. MARCA DE OMOLOGARE CE DE TIP PENTRU FARURI

5.1. Pe lângă marcajele menționate la punctul 3.1, fiecare far conform cu tipul omologat în temeiul prezentei directive trebuie să aibă aplicată o marcă de omologare CE de tip pentru componente.

Această marcă se compune din:

5.2.1. litera «e» încadrată într-un dreptunghi, urmată de numărul sau de grupul de litere distinctive atribuite statului membru care a acordat omologarea de tip:

1	pentru Germania
2	pentru Franța
3	pentru Italia
4	pentru Țările de Jos
5	pentru Suedia
6	pentru Belgia
9	pentru Spania
11	pentru Regatul Unit
12	pentru Austria
13	pentru Luxemburg
17	pentru Finlanda
18	pentru Danemarca
21	pentru Portugalia
23	pentru Grecia
IRL	pentru Irlanda;

5.2.2. în vecinătatea dreptunghiului, «numărul de omologare de bază» cuprins în secțiunea a 4-a a numărului omologării de tip menționat în anexa VII la Directiva 70/156/CEE, precedat de cele două cifre care indică numărul de ordine atribuit celei mai recente modificări tehnice importante aduse anexei corespunzătoare la Directiva 76/761/CEE la data acordării omologării CE de tip. În prezenta directivă numărul de ordine este

—	01 pentru anexa II;

—	02 pentru anexa III;

—	04 pentru anexa IV;

—	02 pentru anexa V;

—	02 pentru anexa VI;

—	00 pentru anexa VIII.

simboluri suplimentare după cum urmează:

5.2.3.1. la farurile proiectate numai pentru circulația pe partea stângă, o săgeată orizontală cu vârful orientat spre dreapta unui observator care privește spre far, adică spre partea drumului pe care se desfășoară circulația;

5.2.3.2. la farurile proiectate pentru circulația atât pe partea stângă, cât și pe partea dreaptă cu ajutorul unei reglări adecvate a poziției de montare a unității optice sau a lămpii cu incandescență, o săgeată orizontală având indicatoare la ambele capete, indicatoarele fiind orientate unul spre dreapta și celălalt spre stânga;

5.2.3.3. la farurile care îndeplinesc cerințele prezentei directive numai în ceea ce privește lumina de întâlnire, litera «C»;

5.2.3.4. la farurile care îndeplinesc cerințele prezentei directive numai în ceea ce privește lumina de drum, litera «R»;

5.2.3.5. la farurile care îndeplinesc cerințele prezentei directive în ceea ce privește atât lumina de întâlnire, cât și lumina de drum, literele «CR»;

5.2.3.6. precedate de litera (literele):

—	S	în cazul farurilor menționate la punctul 1.2;
—	H	în cazul farurilor menționate la punctele 1.3. și 1.4.;
—	HS	în cazul farurilor menționate la punctul 1.5;
—	D	în cazul farurilor menționate la punctul 1.7;

5.2.3.7. la farurile care încorporează un dispersor din material plastic, literele PL, care trebuie aplicate în apropierea simbolurilor prevăzute la punctele 5.2.3.3 - 5.2.3.5 de mai sus;

5.2.3.8. la farurile menționate la punctele 1.3, 1.4, 1.5 și 1.7 și care îndeplinesc cerințele prezentei directive referitoare la lumina de drum, se aplică o indicație a intensității luminoase maxime exprimate printr-o marcă de referință, amplasată lângă dreptunghiul în care este încadrată litera «e»; în cazul farurilor încorporate reciproc, se indică intensitatea luminoasă maximă totală a luminilor de drum, exprimată ca mai sus.

Marca de referință menționată mai sus se definește în

—	alineatul 6.3.2.1.2 din documentele menționate la punctul 2.1 din anexele IV și V;

—	alineatul 8.3.2.1.2 din documentele menționate la punctul 2.1 din anexa VI;

—	alineatul 6.3.2.2 din documentele menționate la punctul 2.1 din anexa VIII,

după caz.

5.2.3.9. În fiecare caz, se menționează în certificatul de omologare de tip (apendicele 3) modul de operare folosit în timpul procedurii de încercare în conformitate cu alineatul 1.1.1.1. din anexa «X», precum și tensiunea (tensiunile) admisibilă (admisibile) în conformitate cu alineatul 1.1.1.2. din anexa «X».

În funcție de caz, dispozitivul va fi marcat după cum urmează:

La farurile care îndeplinesc cerințele prezentei directive și sunt proiectate astfel încât filamentul luminii de întâlnire să nu se aprindă simultan cu cel al oricărei alte funcții de iluminare cu care poate fi încorporat reciproc: în interiorul mărcii de omologare se aplică o bară oblică (/) după simbolul de lumină de întâlnire.

La farurile menționate la punctele 1.1., 1.3. și 1.4. care îndeplinesc cerințele anexei «X» la prezenta directivă numai atunci când sunt alimentate cu o tensiune de 6 V sau 12 V, se aplică lângă dulia lămpii cu incandescență un simbol compus din numărul 24 barat de o cruce oblică (X).

Prin anexa «X» se înțelege:

—	anexa 4 la documentele menționate la punctul 2.1 din anexele II și VIII la prezenta directivă,

—	anexa 5 la documentele menționate la punctul 2.1 din anexele III, IV și V la prezenta directivă,

—	anexa 6 la documentele menționate la punctul 2.1 din anexa VI la prezenta directivă,

după caz.

5.3. Marca de omologare CE de tip pentru componente trebuie aplicată pe lampă în așa fel încât să fie rezistentă la ștergere și să fie perfect lizibilă chiar și atunci când lampa este montată pe vehicul.

Dispunerea mărcii de omologare

5.4.1. Lămpi independente:

Exemple de marcă de omologare CE de tip pentru componente sunt prezentate în figura 1 din apendicele 5.

Lămpi grupate, combinate sau încorporate reciproc:

Atunci când se atribuie un număr unic de omologare CE de tip pentru componente, în conformitate cu punctul 4.4 de mai sus, pentru un tip de dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă compus dintr-un far și alte lămpi, se poate aplica o singură marcă de omologare CE de tip pentru componente, care este formată din:

5.4.2.1.1. litera «e» încadrată într-un dreptunghi, urmată de numărul sau grupul de litere distinctive atribuite statului membru care a acordat omologarea de tip (a se vedea punctul 5.2.1);

5.4.2.1.2. numărul de omologare de bază (a se vedea punctul 5.2.2, prima jumătate a tezei);

Această marcă poate fi amplasată oriunde pe lămpile grupate, combinate sau încorporate reciproc, cu condiția:

5.4.2.2.1. să fie vizibilă după montarea lămpilor;

5.4.2.2.2. ca nicio componentă care transmite lumină aparținând lămpilor grupate, combinate sau încorporate reciproc să nu poată fi îndepărtată fără a antrena în același timp, îndepărtarea mărcii de omologare.

Se aplică simbolul de identificare pentru fiecare lampă, corespunzător fiecărei directive în temeiul căreia a fost acordată omologarea CE de tip pentru componente, precum și numărul de ordine (a se vedea punctul 5.2.2), și, acolo unde este necesar, săgeata corespunzătoare:

5.4.2.3.1. fie pe suprafața iluminantă corespunzătoare;

5.4.2.3.2. fie grupat, în așa fel încât fiecare din lămpile grupate, combinate sau încorporate reciproc să fie identificate în mod clar.

5.4.2.4. Dimensiunile elementelor constitutive ale acestei mărci nu trebuie să fie mai mici decât dimensiunile minime specificate pentru mărcile individuale de diversele directive în temeiul cărora s-a acordat omologarea CE de tip pentru componente.

5.4.2.5. Exemple de marcă de omologare CE de tip pentru componente pentru o lampă grupată, combinată sau încorporată reciproc cu alte lămpi sunt prezentate în figura 2 din apendicele 5.

În cazul lămpilor al căror dispersor este utilizat pentru diferite tipuri de faruri și care pot fi încorporate reciproc sau grupate cu alte lămpi:

5.4.3.1. se aplică dispozițiile stabilite în punctul 5.4.2 de mai sus;

5.4.3.2. de asemenea, în cazurile în care se utilizează același dispersor, acesta poate purta diferitele mărci de omologare corespunzătoare diferitelor tipuri de faruri sau ansambluri de lămpi, cu condiția ca pe carcasa farului, chiar dacă aceasta nu poate fi separată de dispersor, să fie disponibil spațiul necesar descris la punctul 3.1.1.2 de mai sus și să fie aplicate mărcile de omologare corespunzătoare funcțiilor efective;

5.4.3.3. în cazul în care diverse tipuri de faruri sunt echipate cu aceeași carcasă, aceasta din urmă poate să aibă aplicate mărcile de omologare respective;

5.4.3.4. Exemple de mărci de omologare CE de tip pentru component pentru lămpi încorporate reciproc cu un far sunt prezentate în figura 3 din apendicele 5.

6. MARCA DE OMOLOGARE CE DE TIP PENTRU SURSE LUMINOASE

6.1. Pe lângă marcajele menționate la punctele 3.1.2 sau 3.1.3, fiecare sursă luminoasă conformă cu tipul omologat în temeiul prezentei directive trebuie să aibă aplicată o marcă de omologare CE de tip pentru componente.

Această marcă se compune din:

6.2.1. litera «e» încadrată într-un dreptunghi, urmată de numărul sau grupul de litere distinctive atribuite statului membru care a acordat omologarea de tip:

1	pentru Germania
2	pentru Franța
3	pentru Italia
4	pentru Țările de Jos
5	pentru Suedia
6	pentru Belgia
9	pentru Spania
11	pentru Regatul Unit
12	pentru Austria
13	pentru Luxemburg
17	pentru Finlanda
18	pentru Danemarca
21	pentru Portugalia
23	pentru Grecia
IRL	pentru Irlanda;

6.2.2. codul de omologare menționat la punctul 4.5 în apropierea dreptunghiului.

6.3. Inscripționările și mărcile specificate la punctele 3.1.2, 3.1.3 și 6.1. trebuie să fie perfect lizibile și rezistente la ștergere.

6.4. Un exemplu de marcă de omologare CE de tip pentru componente pentru o sursă luminoasă este prezentat în figura 4 din apendicele 5.

7. MODIFICĂRI ADUSE TIPULUI ȘI REVIZUIRI ALE OMOLOGĂRILOR

7.1. În cazul unor modificări aduse tipului omologat în temeiul acestei directive, se aplică dispozițiile articolului 5 din Directiva 70/156/CEE.

8. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

8.1. De regulă, măsurile de asigurare a conformității producției se adoptă în conformitate cu dispozițiile stabilite în articolul 10 din Directiva 70/156/CEE.

8.2. În special, încercările care trebuie efectuate în conformitate cu punctul 2.3.5 din anexa X la Directiva 70/156/CEE sunt cele prevăzute în

—	alineatul (3) din anexa 3 și anexa 7 la documentele menționate la punctul 2.1 din anexa II;

—	alineatul (3) din anexa 3 și anexa 6 la documentele menționate la punctul 2.1 din anexa III;

—	alineatul (3) din anexa 2 și anexa 6 la documentele menționate la punctul 2.1 din anexa IV;

—	alineatul (3) din anexa 5 și anexa 6 la documentele menționate la punctul 2.1 din anexa V;

—	alineatul (3) din anexa 5 și anexa 7 la documentele menționate la punctul 2.1 din anexa VI;

—	anexele 6 și 7 la documentele menționate la punctul 2.1 din anexa VII;

—	anexa 8 la documentele menționate la punctul 2.1 din anexa VIII sau

—	anexele 6 și 7 la documentele menționate la punctul. 2.1 din anexa IX, după caz,

și criteriile pentru selectarea mostrelor în vederea încercărilor menționate la punctele 2.4.2. și 2.4.3. din anexa X la Directiva 70/156/CEE sunt cele stabilite în

—	anexa 8 la documentele menționate la punctul 2.1 din anexa II,

—	anexa 7 la documentele menționate la punctul 2.1 din anexa III,

—	anexa 7 la documentele menționate la punctul 2.1 din anexa IV,

—	anexa 7 la documentele menționate la punctul 2.1 din anexa V,

—	anexa 8 la documentele menționate la punctul 2.1 din anexa VI,

—	anexele 8 și 9 la documentele menționate la punctul 2.1 din anexa VII,

—	anexa 9 la documentele menționate la punctul 2.1 din anexa VIII sau

—	anexa 8 la documentele menționate la punctul 2.1 din anexa IX, după caz.

8.3. Frecvența normală de inspecție autorizată de autoritatea de omologare va fi odată la doi ani.

Apendicele 1

Apendicele 2

Apendicele 3

Apendicele 4

Apendicele 5

EXEMPLE DE MARCĂ DE OMOLOGARE CE DE TIP PENTRU COMPONENTE

Figura 1

Lămpi independente

Exemplul 1

Dispozitivul care are aplicată marca de omologare CE de tip pentru componente prezentată mai sus este un far care îndeplinește cerințele anexei II (număr de ordine 01) privind lumina de întâlnire și este proiectat numai pentru circulația pe partea stângă, tip omologat în Germania (e1) cu numărul de omologare de bază 1471.

Exemplul 2

Dispozitivul care are aplicată marca de omologare CE de tip pentru component prezentată mai sus este un far care îndeplinește cerințele anexei II (număr de ordine 01) privind atât lumina de întâlnire, cât și lumina de drum, proiectat pentru circulația pe ambele părți ale drumului prin reglarea unității optice sau a lămpii, tip omologat în Germania (e1) cu numărul de omologare de bază 1471.

Exemplul 3

Dispozitivul care are aplicată marca de omologare CE de tip pentru componente prezentată mai sus este un far capsulat care îndeplinește cerințele anexei III (număr de ordine 02) privind atât lumina de întâlnire, cât și lumina de drum, proiectat numai pentru circulația pe partea dreaptă, tip omologat în Germania (e1) cu numărul de omologare de bază 1471.

Exemplul 4

Dispozitivul care are aplicată marca de omologare CE de tip pentru componente prezentată mai sus este un far care are încorporat un dispersor din material plastic, care îndeplinește cerințele anexei IV (număr de ordine 04) privind lumina de drum și proiectat numai pentru circulația pe partea dreaptă, tip omologat în Germania (e1) cu numărul de omologare de bază 1471. Numărul 30 indică faptul că intensitatea luminoasă maximă a luminii de drum este cuprinsă între 86 250 și 101 250 candele.

Exemplul 5

Dispozitivul care are aplicată marca de omologare CE de tip pentru componente prezentată mai sus este un far care îndeplinește cerințele anexei V (număr de ordine 02) privind atât lumina de întâlnire, cât și lumina de drum, proiectat numai pentru circulația pe partea stângă, tip omologat în Germania (e1) cu numărul de omologare de bază 1471. Filamentul lămpii de întâlnire nu trebui să se aprindă simultan cu filamentul lămpii de drum sau cu orice alt far cu care este încorporat reciproc. Pentru semnificația numărului 30, a se vedea exemplul 4.

Exemplul 6

Dispozitivul care are aplicată marca de omologare CE de tip pentru componente prezentată mai sus este un far capsulat cu halogen care are încorporat un dispersor din material plastic, îndeplinește cerințele anexei VI (număr de ordine 02) privind lumina de drum și este proiectat numai pentru circulația pe partea dreaptă, tip omologat în Germania (e1) cu numărul de omologare de bază 1471. Pentru semnificația numărului 30, a se vedea exemplul 4.

Exemplul 7

Dispozitivul care are aplicată marca de omologare CE de tip pentru componente prezentată mai sus este un far care are încorporat un dispersor din material plastic, îndeplinește cerințele anexei VIII (număr de ordine 00) privind lumina de întâlnire și proiectat pentru circulația pe ambele părți ale drumului, tip omologat în Germania (e1) cu numărul de omologare de bază 1471, care este combinat sau grupat sau încorporat reciproc cu o lumină de drum care îndeplinește cerințele anexei IV (număr de ordine 04). Lumina de întâlnire nu trebuie să se aprindă simultan cu lumina de drum. Pentru semnificația numărului 30, a se vedea exemplul 4.

Figura 2

Marcaj simplificat pentru lămpile grupate, combinate sau încorporate reciproc, atunci când două sau mai multe lămpi fac parte din același ansamblu

(Liniile verticale și orizontale prezintă schematic forma dispozitivului de semnalizare luminoasă. Acestea nu fac parte din marca de omologare)

MODEL A

MODEL B

MODEL C

MODEL D

Notă:

Cele patru exemple de mărci de omologare, modelele A, B, C și D, reprezintă patru variante posibile de marcare a unui dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă, atunci când conține două sau mai multe lămpi ca părți ale aceluiași ansamblu de lămpi grupate, combinate sau încorporate reciproc. Aceste mărci de omologare arată că dispozitivul a fost omologat în Germania (e1) cu numărul de omologare de bază 7120 și este alcătuit din următoarele componente:

o lampă poziție față (A) omologată în conformitate cu anexa II la Directiva 76/758/CEE, număr de ordine 02, proiectată pentru circulația pe partea stângă;

un far (HCR) cu o lumină de întâlnire proiectată pentru circulația atât pe partea dreaptă, cât și pe partea stângă, și o lumină de drum cu o intensitate maximă cuprinsă între 86 250 și 101 250 candele (indicată prin numărul 30), omologat în conformitate cu anexa V la Directiva 76/761/CEE, număr de ordine 02, având încorporat un dispersor din material plastic (PL);

o lampă de ceață față (B) omologată în conformitate cu Directiva 76/762/CEE, număr de ordine 02, având încorporat un dispersor din material plastic (PL);

o lampă indicatoare de direcție față de categoria 1a omologată în conformitate cu Directiva 76/759/CEE, număr de ordine 01.

Figura 3

Lampă încorporată reciproc sau grupată cu un far

Exemplul 1

Exemplul de mai sus corespunde marcajului unui dispersor destinat utilizării la diferite tipuri de faruri și anume:

fie:

un far cu o lumină de întâlnire proiectat pentru circulația pe ambele părți ale drumului și o lumină de drum cu o intensitate luminoasă maximă cuprinsă între 52 500 și 67 500 candele (indicată prin numărul 20), omologat în Germania (e1) cu numărul de omologare de bază 7120 în conformitate cu cerințele anexei IV la Directiva 76/761/CEE, număr de ordine 04, care este încorporat reciproc cu o lampă de poziție față omologată în conformitate cu anexa II la Directiva 76/758/CEE, număr de ordine 02,

fie:

un far cu o lumină de întâlnire cu descărcare și o lumină de drum cu o intensitate luminoasă maximă cuprinsă între 86 250 și 101 250 candele (indicată prin numărul 30), proiectat pentru circulația pe ambele părți ale drumului și omologat în Germania (e1) cu numărul de omologare de bază 7122 în conformitate cu cerințele anexei VIII la Directiva 76/761/CEE, număr de ordine 00, care este încorporat reciproc cu aceeași lampă de poziție față ca mai sus,

fie:

oricare dintre farurile mai sus menționate omologate ca o lampă unică.

Carcasa farului trebuie să aibă aplicat numărul unic de omologare valabil, de exemplu:

Exemplul 2

Exemplul de mai sus corespunde marcajului unui dispersor din material plastic utilizat într-un ansamblu de două faruri omologat în Germania (e1) cu numărul de omologare de bază 1151, compus din:

—	un far care emite un fascicul de întâlnire cu halogen, proiectat pentru circulația pe ambele părți ale drumului,și un fascicul de drum cu halogen cu o intensitate luminoasă maximă cuprinsă între x și y candele, care îndeplinește cerințele anexei IV la Directiva 76/761/CEE, număr de ordine 04 și

—

un far care emite un fascicul de drum cu descărcare cu o intensitate luminoasă maximă cuprinsă între w și z candele, care îndeplinește cerințele anexei VIII la Directiva 76/761/CEE, număr de ordine 00, intensitățile luminoase maxime ale tuturor elementelor care contribuie la emiterea întregului fascicul de drum fiind cuprinse între 86 250 și 101 250 candele, după cum indică numărul 30.

Figura 4

Surse luminoase

Marca de omologare de mai sus aplicată pe o sursă luminoasă indică că această sursă luminoasă a fost omologată în Germania (e1) cu codul de omologare 2A1. Primul caracter arată că sursa luminoasă îndeplinește cerințele anexei VII referitoare la lămpile cu incandescență.

ANEXA II

DOMENIU DE APLICARE ȘI CERINȚE TEHNICE

1. DOMENIU DE APLICARE

Această anexă se aplică farurilor autovehiculelor care emit un fascicul de întâlnire asimetric sau un fascicul de drum sau ambele și sunt echipate cu lămpi cu incandescență de categoriile R2 și HS1.

2. CERINȚE TEHNICE

Cerințele tehnice sunt cele stabilite în alineatele (1) și (5) - (8), precum și în anexele 3, 4 și 6-8 la Regulamentul nr. 1 al CEE-ONU, care este constituit dintr-o consolidare a următoarelor documente:

—	seria 01 de modificări, care încorporează suplimentele 1-3 la seria 01 de modificări (4);

—	suplimentul 4 la seria 01 de modificări (5);

—	suplimentul 5 la seria 01 de modificări, inclusiv rectificările aduse suplimentului 3 la seria 01 de modificări și rectificările aduse reviziei 4 a Regulamentului Nr. 1 (6);

—	suplimentul 6 la seria 01 de modificări (7);

—	suplimentul 7 la seria 01 de modificări (8)

cu următoarele excepții:

2.1.1. Trimiterile la «Regulamentul nr. 37» se interpretează ca trimiteri la «anexa VII la prezenta directivă».

2.1.2. La alineatul 6.5, termenii «alineatul 2.1» înseamnă «punctul 1.4.2.3 din apendicele 1 la anexa I la prezenta directivă».

2.1.3. La alineatul 2.5 din anexa 3, termenii «alineatul 9.1, din prezentul regulament» înseamnă «punctul 2.1 din anexa X la Directiva 70/156/CEE».

2.1.4. La alineatul 1.1 din anexa 7 și în titlul tabelului A din apendicele 1, termenii «alineatul 2.2.4. din prezentul regulament» înseamnă «punctul 2.1.2.2 din anexa I la prezenta directivă».

2.1.5. La alineatul 1.2 din anexa 7 și în titlul tabelului B din apendicele 1, termenii «alineatul 2.2.3. din prezentul regulament» înseamnă «punctul 2.1.2.1 din anexa I la prezenta directivă».

2.1.6. La alineatul 2.4.2 din anexa 7, termenii «alineatul 2.2.4. de mai sus» înseamnă «punctul 2.1.2.2.2. din anexa I la prezenta directivă».

2.1.7. La alineatele 2.3 și 3.3 din anexa 8, termenii «alineatul (10)» înseamnă «articolul 11 din Directiva 70/156/CEE».

2.1.8. Numai farurile care emit lumină albă se omologhează în temeiul prezentei directive.

ANEXA III

DOMENIUL DE APLICARE ȘI CERINȚE TEHNICE

1. DOMENIUL DE APLICARE

Prezenta anexă se aplică farurilor capsulate ale autovehiculelor care emit un fascicul de întâlnire asimetric sau un fascicul de drum sau ambele.

2. CERINȚE TEHNICE

Cerințele tehnice sunt cele stabilite în alineatele (2), (6) – (8) și (11) și în anexele 3, 4 (paginile 32 - 39 din documentul de referință (9) și 5 - 7 la Regulamentul nr. 5 al CEE-ONU, care este constituit dintr-o consolidare a următoarelor documente:

—	seriile 01 și 02 de modificări, care încorporează suplimentele 1 și 2 la seria 02 de modificări (10),

—	corrigendumul 1 la revizia 3 a Regulamentului nr. 5 (11),

—	suplimentul 3 la seria 02 de modificări (12),

—	suplimentul 4 la seria 02 de modificări (13).

cu următoarele excepții:

2.1.1. La alineatul 2.5 din anexa 3, termenii «alineatul 12.1 din prezentul regulament» înseamnă «punctul 2.1 din anexa X la Directiva 70/156/CEE»

2.1.2. La alineatul 1.1 din anexa 6 și în titlul tabelului A din apendicele 1 ,,termenii «alineatul 3.2.4 din prezentul regulament» înseamnă «punctul 2.1.2.2 din anexa I la prezenta directivă».

2.1.3. La alineatul 1.2 din anexa 6 și în titlul tabelului B din apendicele 1, termenii «alineatul 3.2.3 din prezentul regulament» înseamnă «punctul 2.1.2.1 din anexa I la prezenta directivă».

2.1.4. La alineatul 2.4.2 din anexa 6, termenii «alineatul 2.2.4 de mai sus» înseamnă «punctul 2.1.2.2.2 din anexa I la prezenta directivă».

2.1.5. La alineatele 2.3 și 3.3 din anexa 7, termenii «alineatul (13)» înseamnă «articolul 11 din Directiva 70/156/CEE».

2.1.6. Numai farurile care emit lumină albă se omologhează în temeiul prezentei directive.

ANEXA IV

DOMENIUL DE APLICARE ȘI CERINȚE TEHNICE

1. DOMENIUL DE APLICARE

Prezenta anexă se aplică farurilor de autovehicule care emit un fascicul de întâlnire asimetric sau un fascicul de drum sau ambele și sunt echipate cu lămpi cu incandescență cu halogen din categoriile H1, H2, H3, HB3, HB4, H7 și H8

2. CERINȚE TEHNICE

Cerințele tehnice sunt cele stabilite în alineatele (1), (5), (6), (8) și (9) și în anexele 2 și 4 - 7 la Regulamentul nr. 8 al CEE-ONU, care este constituit dintr-o consolidare a următoarelor documente:

—	seriile 01-04 de modificări, care încorporează suplimentele 1 - 4 la seria 04 de modificări (14),

—	suplimentul 5 la seria 04 de modificări (15),

—	corrigendumul 1 la suplimentul 4 la seria 04 de modificări (16),

—	corrigendumul 2 la revizia 3 a Regulamentului nr. 8 (17),

—	suplimentul 6 la seria 04 de modificări (18),

—	suplimentul 7 la seria 04 de modificări (19),

—	suplimentul 8 la seria 04 de modificări (20),

—	suplimentul 9 la seria 04 de modificări (21),

—	suplimentul 10 la seria 04 de modificări (22).

cu următoarele excepții:

2.1.1. Trimiterile la «Regulamentul nr. 37» se interpretează ca trimiteri la «anexa VII la prezenta directivă».

2.1.2. La alineatul 6.3.2.1.2, termenii «alineatul 4.2.2.7» înseamnă «punctul 5.2.3.8 din anexa I la prezenta directivă».

2.1.3. La alineatul 6.4, termenii «alineatul (2).1.3.» înseamnă «punctul 1.4.2.3 din apendicele 1 la anexa 1 la prezenta directivă».

2.1.4. La alineatul 2.5 din anexa 2, termenii «alineatul 12.1 din prezentul regulament» înseamnă «punctul 2.1 din anexa X la Directiva 70/156/CEE».

2.1.5. La alineatul 1.1 din anexa 6, și în titlul tabelului A din apendicele 1, termenii «alineatul. 2.2.4 din prezentul regulament» înseamnă «punctul 2.1.2.2 din anexa I la prezenta directivă».

2.1.6. La alineatul 1.2 din anexa 6 și în titlul tabelului B din apendicele 1, termenii «alineatul (2).2.3. din prezentul regulament» înseamnă «punctul 2.1.2.1 din anexa I la prezenta directivă».

2.1.7. La alineatul 2.4.2 din anexa 6, termenii «alineatul 2.2.4 de mai sus» înseamnă «punctul 2.1.2.22. din anexa I la prezenta directivă».

2.1.8. La alineatele 2.3 și 3.3 din anexa 7, termenii «alineatul (13)» înseamnă «articolul 11 din Directiva 70/156/CEE».

2.1.9. Numai farurile care emit lumină albă se omologhează în temeiul prezentei directive.

ANEXA V

DOMENIUL DE APLICARE ȘI CERINȚE TEHNICE

1. DOMENIUL DE APLICARE

2. CERINȚE TEHNICE

Cerințele tehnice sunt cele stabilite în alineatele (1), (5), (6), (8) și (9) și în anexele 3 - 7 la Regulamentul nr. 20 al CEE-ONU, care este constituit dintr-o consolidare a următoarelor documente:

—	seriile 01 și 02 de modificări, care încorporează suplimentele 1 - 3 la seria 02 de modificări (23),

—	suplimentul 4 la seria 02 de modificări (24),

—	suplimentul 5 la seria 02 de modificări, inclusiv rectificările aduse suplimentului 3 de la seria 02 de modificări și rectificările aduse reviziei 2 a Regulamentului nr. 20 (25),

—	suplimentul 4 la seria 02 de modificări (26).

cu următoarele excepții:

2.1.1. Trimiterile la «Regulamentul nr. 37» se interpretează ca trimiteri la «anexa VII la prezenta directivă».

2.1.2. La alineatul 6.3.2.1.2, termenii «alineatul 4.2.2.7» înseamnă «punctul 5.2.3.8 din anexa I la prezenta directivă».

2.1.3. La alineatul 6.4, termenii «alineatul 2.1.3» înseamnă «punctul 1.4.2.3 din apendicele 1 la anexa 1 la prezenta directivă».

2.1.4. La alineatul 2.5 din anexa 5, termenii «alineatul 12.1, din prezentul regulament» înseamnă «punctul 2.1 din anexa X la Directiva 70/156/CEE».

2.1.5. La alineatul 1.1 din anexa 6 și în titlul tabelului A din apendicele 1, termenii «alineatul 2.2.4 din prezentul regulament» înseamnă «punctul 2.1.2.2 din anexa I la prezenta directivă».

2.1.6. La alineatul 1.2 din anexa 6 și în titlul tabelului B din apendicele 1, termenii «alineatul 2.2.3 din prezentul regulament» înseamnă «punctul 2.1.2.1 din anexa I la prezenta directivă».

2.1.7. La alineatul 2.4.2 din anexa 6, termenii «alineatul 2.2.4.1.1 din prezentul regulament» înseamnă «punctul 2.1.2.2.2. din anexa I la prezenta directivă».

2.1.8. La alineatele 2.3 și 3.3 din anexa 7 termenii «alineatul (13)» înseamnă «articolul 11 din Directiva 70/156/CEE».

2.1.9. Numai farurile care emit lumină albă se omologhează în temeiul prezentei directive.

ANEXA VI

DOMENIUL DE APLICARE ȘI CERINȚE TEHNICE

1. DOMENIUL DE APLICARE

Prezenta anexă se aplică farurilor capsulate cu halogen pentru autovehicule care emit un fascicul de întâlnire asimetric sau un fascicul de drum sau ambele.

2. CERINȚE TEHNICE

Cerințele tehnice sunt cele stabilite în alineatele (2), (6) – (8) și (10) și în anexele 3 - 8 la Regulamentul nr. 31 CEE-ONU, care este constituit dintr-o consolidare a următoarelor documente:

—	seriile 01 și 02 de modificări, care încorporează suplimentele 1 și 2 la seria 02 de modificări (27);

—	corrigendumul 1 la revizia 1 a Regulamentului nr. 31 (28),

—	suplimentul 3 la seria 02 de modificări (29),

—	suplimentul 4 la seria 02 de modificări (30).

cu următoarele excepții:

2.1.1. La alineatul 8.3.2.1.2, termenii «alineatul 5.2.2.5» înseamnă «punctul 5.2.3.8 din anexa I la prezenta directivă».

2.1.2. La alineatul 2.5 din anexa 5, termenii «alineatul (11).1. din prezentul regulament» înseamnă «punctul 2.1 din anexa X la Directiva 70/156/CEE».

2.1.3. La alineatul 1.1 din anexa 7 și în titlul tabelului A din apendicele 1, termenii «alineatul (3).2.4 din prezentul regulament» înseamnă «punctul 2.1.2.2 din anexa I la prezenta directivă».

2.1.4. La alineatul 1.2 din anexa 7 și în titlul tabelului B din apendicele 1, termenii «alineatul. 3.2.3. din prezentul regulament» înseamnă «punctul 2.1.2.1 din anexa I la prezenta directivă».

2.1.5. La alineatul 2.4.2 din anexa 7, termenii «alineatul 3.2.4.1.1 din prezentul regulament» înseamnă «punctul 2.1.2.2.2 din anexa I la prezenta directivă».

2.1.6. La alineatele 2.3 și 3.3 din anexa 8, termenii «alineatul (12)» înseamnă «articolul 11 din Directiva 70/156/CEE».

2.1.7. Numai farurile care emit lumină albă se omologhează în temeiul prezentei directive.

ANEXA VII

DOMENIUL DE APLICARE ȘI CERINȚE TEHNICE

1. DOMENIUL DE APLICARE

Prezenta anexă se aplică lămpilor cu incandescență destinate utilizării la echipamente de iluminat omologate pentru autovehicule și remorcile acestora.

2. CERINȚE TEHNICE

Cerințele tehnice sunt cele stabilite în alineatele 2.1 și 3. și în anexele 1 și 4 - 9 la Regulamentul nr. 37 al CEE-ONU, care este constituit dintr-o consolidare a următoarelor documente:

—	seriile 02 și 03 de modificări, inclusiv corrigendumul 2 și suplimentele 1 - 9 la seria 03 de modificări (31),

—	corrigendumul 1 la revizia 2 (32),

—	suplimentele 10 - 12 la seria 03 de modificări (33),

—	suplimentul 13 la seria 03 de modificări (34),

—	suplimentul 14 la seria 03 de modificări (35),

—	suplimentul 15 la seria 03 de modificări (36).

cu următoarea excepție:

2.1.1. La alineatul 2.5 din anexa 6, termenii «alineatul 4.1 din prezentul regulament» înseamnă «punctul 2.1 din anexa X la Directiva 70/156/CEE».

ANEXA VIII

DOMENIUL DE APLICARE ȘI CERINȚE TEHNICE

1. DOMENIUL DE APLICARE

Prezenta anexă se aplică farurilor de autovehicule echipate cu surse luminoase cu descărcare.

2. CERINȚE TEHNICE

Cerințele tehnice sunt cele stabilite în alineatele (1), (5), (6) și (7) și în anexele 3 - 9 la Regulamentul nr. 98 al CEE-ONU, care este constituit dintr-o consolidare a următoarelor documente:

—	regulamentul în forma sa originală (00) (37),

—	suplimentul 1 la Regulamentul nr. 98 (38).

cu următoarele excepții:

2.1.1. Trimiterile la «Regulamentul nr. 99» se interpretează ca trimiteri la «anexa IX la prezenta directivă».

2.1.2. La alineatul 1.5, termenii «Regulamentul nr. 48» înseamnă «Directiva 76/756/CEE».

2.1.3. La alineatul 6.3.2.2, termenii «alineatul 4.2.2.7» înseamnă «punctul 5.2.3.8 din anexa I la prezenta directivă».

2.1.4. La alineatul 6.5, termenii «alineatul 2.1.4» înseamnă «punctul 1.4.2.3 din apendicele 1 la anexa I la prezenta directivă»,

2.1.5. La alineatul 1.1 din anexa 5 și în titlul tabelului A din apendicele 1 ,,termenii «alineatul 2.2.4 din prezentul regulament» înseamnă «punctul 2.1.2.2 din anexa I la prezenta directivă».

2.1.6. La alineatul 1.2 din anexa 5 și în titlul tabelului B din apendicele 1, termenii «alineatul 2.2.3 din prezentul regulament» înseamnă «punctul 2.1.2.1 din anexa I la prezenta directivă».

2.1.7. La alineatul 2.4.2 din anexa 5, termenii «alineatul 2.2.4 de mai sus» înseamnă «punctul 2.1.2.22. din anexa I la prezenta directivă».

2.1.8. La alineatul 2.5 din anexa 8, termenii «alineatul 9.1 din prezentul regulament» înseamnă «punctul 2.1 din anexa X la Directiva 70/156/CEE».

2.1.9. La alineatele 2.3 și 3.3 din anexa 9, termenii «alineatul (10)» înseamnă «articolul 11 din Directiva 70/156/CEE».

2.1.10. Numai farurile care emit lumină albă se omologhează în temeiul prezentei directive.

ANEXA IX

DOMENIUL DE APLICARE ȘI CERINȚE TEHNICE

1. DOMENIUL DE APLICARE

Prezenta anexă se aplică surselor luminoase cu descărcare destinate utilizării la echipamente de iluminat cu descărcare omologate pentru autovehicule.

2. CERINȚE TEHNICE

Cerințele tehnice sunt cele stabilite în alineatele 2.1 și 3 și în anexele 1 și 4 - 8 la Regulamentul nr. 99 al CEE-ONU, care este constituit dintr-o consolidare a următoarelor documente:

—	regulamentul în forma sa originală (00) (39),

—	suplimentul 1 la Regulamentul nr. 99 (40).

cu următoarele excepții:

2.1.1. La alineatele 3.2.1 și 3.4.2 și la alineatul (2) din anexa 4, termenii «alineatul (2).2.2.4.» înseamnă «punctul 2.2.2.2 din anexa I la prezenta directivă».

2.1.2. La alineatul 2.5 din anexa 6, termenii «alineatul 4.1 din prezentul regulament» înseamnă «punctul 2.1 din anexa X la Directiva 70/156/CEE».

”

(1) În cazul farurilor proiectate pentru a îndeplini cerințele de circulație numai pe o singură parte a drumului (dreapta sau stânga), se recomandă ca zona care poate fi mascată, astfel încât să nu producă disconfort utilizatorilor dintr-o țară în care circulația se desfășoară pe partea opusă a drumului față de țara pentru care a fost proiectat farul, să fie indicată pe partea frontală a dispersorului printr-un marcaj rezistent la ștergere și ca acest lucru să fie explicat în manualul de întreținere a vehiculului. Acest marcaj nu este totuși necesar acolo unde zona respectivă poate fi identificată în mod clar prin proiectare.

(2) În cazul în care dispersorul nu poate fi separat de carcasa farului, va fi suficient să se prevadă o zonă de marcare pe dispersor.

(3) 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

A B C D E F G H J K L M N P R S T U V W X Y Z.

E/ECE/324	Add. 1/Rev. 4
E/ECE/TRANS/505

(5)

E/ECE/324	Add. 5/Rev. 4/Amend. 1
E/ECE/TRANS/505

(6)

E/ECE/324	Add. 5/Rev. 4/Amend. 2
E/ECE/TRANS/505

(7) TRANS/WP.29/489.

(8) TRANS/WP.29/535.

(9)

E/ECE/324	Add. 4/Rev. 3
E/ECE/TRANS/505

(10)

E/ECE/324	Add. 4/Rev. 3
E/ECE/TRANS/505

(11)

E/ECE/324	Add. 4/Rev. 3/Corr. 1.
E/ECE/TRANS/505

(12) TRANS/WP.29/491.

(13) TRANS/WP.29/567.

(14)

E/ECE/324	Add. 7/Rev. 3
E/ECE/TRANS/505

(15)

E/ECE/324	Add. 7/Rev. 3/Amend. 1.
E/ECE/TRANS/505

(16)

E/ECE/324	Add. 7/Rev. 3/Corr. 1
E/ECE/TRANS/505

(17)

E/ECE/324	Add. 7/Rev. 3/Corr. 2.
E/ECE/TRANS/505

(18) TRANS/WP. 29/492.

(19) TRANS/WP. 29/520.

(20) TRANS/WP. 29/538.

(21) TRANS/WP. 29/585.

(22) TRANS/WP. 29/623.

(23)

E/ECE/324	Rev. 1/Add. 19/Rev. 2.
E/ECE/TRANS/505

(24)

E/ECE/324	Rev. 1/Add. 19/Rev. 2/Amend. 1.
E/ECE/TRANS/505

(25)

E/ECE/324	Rev. 1/Add. 19/Rev. 2/Amend. 2.
E/ECE/TRANS/505

(26) TRANS/WP. 29/541.

(27)

E/ECE/324	Rev. 1/Add. 30/Rev. 1.
E/ECE/TRANS/505

(28)

E/ECE/324	Rev. 1/Add. 30/Rev. 1/Corr. 1.
E/ECE/TRANS/505

(29) TRANS/WP.29/497.

(30) TRANS/WP.29/569.

(31)

E/ECE/324	Rev. 1/Add. 36/Rev. 2.
E/ECE/TRANS/505

(32)

E/ECE/324	Rev. 1/Add. 36/Rev. 2/Corr. 1.
E/ECE/TRANS/505

(33)

E/ECE/324	Rev. 1/Add. 36/Rev. 2/Amend. 1.
E/ECE/TRANS/505

(34) TRANS/WP.29/498.

(35) TRANS/WP.29/523

(36) TRANS/WP.29/586.

(37)

E/ECE/324	Rev. 1/Add. 97.
E/ECE/TRANS/505

(38) TRANS/WP. 29/553

(39)

E/ECE/324	Rev. 1/Add. 98.
E/ECE/TRANS/505

(40) TRANS/WP.29/587.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

185

31999L0018

L 097/82

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 1999/18/CE A COMISIEI

din 18 martie 1999

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 76/762/CEE a Consiliului privind lămpile de ceață față pentru autovehicule și becurile pentru aceste lămpi

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 76/762/CEE a Consiliului din 27 iunie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la lămpile de ceață față pentru autovehicule și la becurile pentru aceste lămpi (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare a Austriei, a Finlandei și a Suediei și, în special, articolul 10 al celei dintâi,

întrucât:

(1)

Directiva 76/762/CEE este una dintre directivele speciale care fac parte din procedura de omologare CE de tip instituită prin Directiva 70/156/CEE; întrucât, prin urmare, dispozițiile stabilite în Directiva 70/156/CEE privind sistemele, componentele și unitățile tehnice separate ale vehiculelor se aplică Directivei 76/762/CEE.

(2)

(3)

Procedurile în cauză ar trebui simplificate pentru a menține echivalența instituită prin articolul 9 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE între anumite directive speciale și regulamentele corespunzătoare ale Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU), atunci când sunt modificate regulamentele respective; întrucât, în primă etapă, cerințele tehnice ale Directivei 76/762/CEE ar trebui înlocuite cu cele din Regulamentul nr. 19 al CEE-ONU printr-un sistem de referințe încrucișate.

(4)

Este necesar să se asigure respectarea cerințelor Directivei 76/756/CEE a Consiliului (4), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/28/CE a Comisiei (5) și ale Directivei 76/761/CEE a Consiliului (6), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 1999/17/CE a Comisiei (7).

(5)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic înființat prin Directiva 70/156/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 76/762/CEE se modifică după cum urmează:

1.	Titlul se înlocuiește cu următorul titlu: „privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la lămpile de ceață față pentru autovehicule”.

2.	La articolul 1, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Statele membre acordă omologarea CE pentru orice tip de lampă de ceață față care îndeplinește cerințele de construcție și de încercare stabilite în anexele corespunzătoare.”

La articolul 2, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Pentru fiecare tip de lampă de ceață față pe care o omologhează în temeiul articolului 1, statele membre eliberează constructorului o marcă de omologare CE de tip pentru componente în conformitate cu prezentat în apendicele 3 din anexa I”.

Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 4

Autoritățile competente ale statelor membre se informează reciproc, prin procedurile menționate la articolul 4 alineatul (6) din Directiva 70/156/CEE, în legătură cu fiecare omologare acordată, refuzată sau retrasă în temeiul prezentei directive.”

Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 9

6.	Anexele se înlocuiesc cu textul din anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

—	nu pot refuza acordarea omologării CE sau a omologării naționale a unui tip de vehicul sau a unui tip de lampă de ceață;

—	nu pot interzice înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulație a vehiculelor sau vânzarea sau introducerea în circulație a lămpilor de ceață față,

cu condiția ca lămpile de ceață față să fie conforme cu cerințele Directivei 76/762/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, și ca montarea acestora pe vehiculele să fie conformă cu cerințele stabilite în Directiva 76/756/CEE.

(2) Începând cu 1 aprilie 2000, statele membre:

—	nu mai acordă omologare CE;

—	pot refuza acordarea omologării naționale

pentru orice tip de vehicul, din motive legate de lămpile de ceață față, precum și pentru orice tip de lampă de ceață față, dacă nu sunt îndeplinite cerințele Directivei 76/762/CEE, astfel cum au fost modificate prin prezenta directivă.

(3) Începând cu 1 aprilie 2001, cerințele Directivei 76/762/CEE referitoare la lămpile de ceață față în calitate de componente, astfel cum sunt modificate prin prezenta directivă, sunt aplicabile în sensul articolului 7 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE.

(4) Fără a aduce atingere alineatelor (2) și (3), în ceea ce privește piesele de schimb, statele membre continuă să acorde omologare CE de tip pentru lămpi de ceață față și să permită vânzarea și introducerea în circulație a acestora în conformitate cu versiunile anterioare ale Directivei 76/762/CEE, cu condiția ca aceste lămpi de ceață față:

—	să fie destinate montării pe vehicule introduse deja în circulație;

—	să fie conforme cu cerințele directivei menționate care erau în vigoare la data înmatriculării inițiale a vehiculelor.

Articolul 3

Alineatele și anexele Regulamentului nr. 19 al CEE - ONU menționate la punctul 1 din anexa II se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene înainte de 1 aprilie 1999.

Articolul 4

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 octombrie 1999; cu toate acestea, în cazul în care publicarea textelor menționate la articolul 3 se amână după 1 aprilie 1999, statele membre duc la îndeplinire această obligație la șase luni de la data publicării efective a acestor texte. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre aplică actele respective de la 1 octombrie 1999 sau, în cazul în care publicarea textelor menționate la articolul 3 se amână după 1 aprilie 1999, la șase luni de la data publicării efective a actelor respective.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 5

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 6

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 18 martie 1999.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(3) JO L 262, 27.9.1976, p. 122.

ANEXĂ

„

LISTA ANEXELOR

ANEXA I:

Dispoziții administrative pentru omologarea de tip

Apendicele 1:

Fișa de informații

Apendicele 2:

Certificat de omologare de tip

Apendicele 3:

Modele de marcă de omologare CE de tip pentru componente

ANEXA II:

Cerințe tehnice

ANEXA I

DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE PENTRU OMOLOGAREA DE TIP

1. CEREREA DE OMOLOGARE CE DE TIP PENTRU COMPONENTE

1.1. Cererea de omologare CE, în temeiul articolului 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE, a unui tip de lampă de ceață față se înaintează de către producător.

1.2. În apendicele 1 este prezentat un model de fișă de informații.

Serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor de omologare trebuie să îi fie prezentate următoarele elemente:

1.3.1. două mostre, echipate cu lampa sau lămpile recomandate;

pentru încercarea materialului plastic din care sunt confecționate dispersoarele:

treisprezece dispersoare;

1.3.2.1.1. șase din aceste dispersoare se pot înlocui cu șase mostre de material, cu dimensiuni de cel puțin 60 mm × 80 mm, cu o suprafață exterioară plană sau convexă care să prezinte în partea centrală o zonă deosebit de plană (cu raza de curbură de cel puțin de 300 mm) măsurând cel puțin 15 mm × 15 mm;

1.3.2.1.2. fiecare din aceste dispersoare sau mostre de material trebuie să fie fabricat prin metoda utilizată la producția de serie;

1.3.2.2. un reflector la care se pot monta dispersoarele în conformitate cu instrucțiunile producătorului.

1.3.3. Specificațiile privind caracteristicile materialelor din care sunt confecționate dispersoarele și, după caz, ale produsele de acoperire trebuie să fie însoțite de raportul de încercare al acestor materiale și produse de acoperire, în cazul în care acestea au fost deja încercate.

2. MARCAJE

Dispozitivele prezentate pentru omologarea CE de tip pentru componente trebuie să poarte:

2.1.1. denumirea sau marca comercială a producătorului;

2.1.2. în cazul lămpilor cu surse luminoase înlocuibile: tipul (tipurile) prescris(e) de lampă cu incandescență;

2.1.3. în cazul lămpilor cu surse luminoase neînlocuibile: tensiunea și puterea nominale.

2.3. Fiecare dispozitiv dispune de spațiu suficient pentru a permite aplicarea mărcii de omologare de tip pentru componente. Acest spațiu este indicat în desenele menționate în apendicele 1.

3. ACORDAREA OMOLOGĂRII CE PE COMPONENTE

3.1. În cazul în care sunt îndeplinite cerințele corespunzătoare, se acordă omologarea CE de tip în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) și, după caz, articolul 4 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE.

NB: Niciun element din prezenta directivă nu împiedică un stat membru să interzică combinarea unui far care încorporează un dispersor din material plastic omologat în temeiul prezentei directive cu un dispozitiv mecanic de ștergere a farurilor (ștergătoare de far).

3.2. În apendicele 2 se prezintă un model de certificat de omologare CE de tip.

3.3. Fiecărui tip de lampă de ceață față omologat i se atribuie un număr de omologare în conformitate cu anexa VII la Directiva 70/156/CEE. Același stat membru nu poate să atribuie același număr unui alt tip de lampă de ceață față.

3.4. În cazul în care se solicită omologarea CE pentru un tip de dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă care include o lampă de ceață față și alte lămpi, se poate atribui un număr unic de omologare CE de tip, cu condiția ca lampa de ceață față să fie conformă cu cerințele prezentei directive și ca fiecare din celelalte lămpi care fac parte din dispozitivul de iluminare și de semnalizare luminoasă pentru care se solicită omologarea CE de tip să fie conformă cu dispozițiile directivei individuale care i se aplică.

4. MARCA DE OMOLOGARE CE DE TIP PENTRU COMPONENTE

4.1. Pe lângă marcajele menționate la punctul 2.1, fiecare lampă de ceață față conformă cu tipul omologat în temeiul prezentei directive trebuie să aibă aplicată o marcă de omologare CE de tip pentru componente.

Această marcă va consta în:

4.2.1. litera «e» încadrată într-un dreptunghi, urmată de numărul sau de grupul de litere distinctive atribuite statului membru care a acordat omologarea de tip:

1.	pentru Germania
2.	pentru Franța
3.	pentru Italia
4.	pentru Țările de Jos
5.	pentru Suedia
6.	pentru Belgia
9.	pentru Spania
11.	pentru Regatul Unit
12	pentru Austria
13	pentru Luxemburg
17	pentru Finlanda
18	pentru Danemarca
21	pentru Portugalia
23	pentru Grecia
IRL	pentru Irlanda;

4.2.2. în vecinătatea dreptunghiului, «numărul de omologare de bază» cuprins în secțiunea a 4-a a numărului omologării de tip menționat în anexa VII la Directiva 70/156/CEE, precedat de cele două cifre care indică numărul de ordine atribuit celei mai recente modificări tehnice importante aduse Directivei 76/762/CEE la data acordării omologării CEE de tip. În prezenta directivă numărul de ordine este 02;

simboluri suplimentare după cum urmează:

4.2.3.1. litera «B»;

4.2.3.2. la lămpile de ceață față care au încorporat un dispersor din material plastic, grupul de litere «PL» aplicat în apropierea simbolului prevăzut la punctul 4.2.3.1 de mai sus;

4.2.3.3. în fiecare caz, se menționează în certificatul de omologare de tip menționat la punctul 3.2 modul de operare folosit în timpul procedurii de încercare în conformitate cu alineatul 1.1.1.1 din anexa 4 (1), precum și tensiunile admisibile în conformitate cu alineatul 1.1.1.2 din anexa 4 (1).

În funcție de caz, dispozitivul se marchează după cum urmează:

La unitățile care îndeplinesc cerințele prezentei directive și sunt proiectate astfel încât filamentul (filamentele) unei funcții să nu se aprindă simultan cu cel al oricărei alte funcții cu care poate fi încorporat reciproc: în interiorul mărcii de omologare a acestei funcții se aplică o bară oblică (/) după simbolul aferent funcției respective.

Cu toate acestea, în cazul în care numai lampa de ceață față și lumina de întâlnire nu se aprind simultan, bara oblică se aplică după simbolul pentru lampa de ceață, acest simbol fiind aplicat fie separat, fie la capătul unei combinații de simboluri.

La unitățile care îndeplinesc cerințele anexei 4 (1) numai atunci când sunt alimentate cu o tensiune de 6 V sau 12 V, se aplică lângă dulia lămpii cu incandescență un simbol compus din numărul 24 barat de o cruce oblică (x). Încorporarea reciprocă a luminii de întâlnire cu lampa de ceață față este posibilă în cazul în care este conformă cu Directiva 76/756/CEE.

4.3. Marca de omologare CE de tip pentru componente trebuie aplicată pe dispersorul lămpii sau pe unul dintre dispersoare în așa fel încât să fie rezistentă la ștergere și să fie perfect lizibilă chiar și atunci când lampa este montată pe vehicul.

Dispunerea mărcii de omologare

4.4.1. Lămpi independente:

Exemple de marcă de omologare CE de tip pentru componente sunt prezentate în figura 1 din apendicele 3.

Lămpi grupate, combinate sau încorporate reciproc

Atunci când se atribuie un număr unic de omologare CE de tip pentru componente, în conformitate cu punctul 3.4 de mai sus, pentru un tip de dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă care este compus dintr-o lampă de ceață față și alte lămpi, se poate aplica o singură marcă de omologare CE de tip pentru componente, care este formată din:

4.4.2.1.1. litera «e» încadrată într-un dreptunghi, urmată de numărul sau grupul de litere distinctive atribuite statului membru care a acordat omologarea de tip (a se vedea punctul 4.2.1);

4.4.2.1.2. numărul de omologare de bază (a se vedea punctul 4.2.2, prima jumătate a tezei);

4.4.2.1.3. după caz, săgeata necesară, în măsura în care se referă la ansamblul de lămpi ca întreg.

Această marcă poate fi amplasată oriunde pe lămpile grupate, combinate sau încorporate reciproc, cu condiția:

4.4.2.2.1. să fie vizibilă după montarea lămpilor;

4.4.2.2.2. nicio componentă care transmite lumină aparținând lămpilor grupate, combinate sau încorporate reciproc să nu poată fi îndepărtată fără a antrena, în același timp, îndepărtarea mărcii de omologare.

Se aplică simbolul de identificare pentru fiecare lampă, corespunzător fiecărei directive în temeiul căreia a fost acordată omologarea CE de tip pentru componente, precum și numărul de ordine (a se vedea punctul 4.2.2 a doua jumătate a tezei) și, după caz, litera «D» și săgeata corespunzătoare:

4.4.2.3.1. fie pe suprafața iluminantă corespunzătoare;

4.4.2.3.2. fie grupat, în așa fel încât fiecare din lămpile grupate, combinate sau încorporate reciproc să poată fi identificată în mod clar.

4.4.2.5. Exemple de marcă de omologare CE de tip pentru componente pentru o lampă grupată, combinată sau încorporată reciproc cu alte lămpi sunt prezentate în figura 2 din apendicele 3.

În cazul lămpilor încorporate reciproc cu alte lămpi, al căror dispersor poate fi utilizat pentru alte tipuri de faruri:

4.4.3.1. se aplică dispozițiile stabilite în punctul 4.4.2 de mai sus;

4.4.3.2. de asemenea, în cazurile în care se utilizează același dispersor, aceasta poate purta diferitele mărci de omologare corespunzătoare diferitelor tipuri de faruri sau ansambluri de lămpi, cu condiția ca pe carcasa farului, chiar dacă aceasta nu poate fi separată de dispersor, să fie disponibil spațiul descris la punctul 2.3 de mai sus și să fie aplicate mărcile de omologare aferente funcțiilor efective;

4.4.3.3. în cazul în care diverse tipuri de faruri sunt echipate cu aceeași carcasă, aceasta din urmă poate să aibă aplicate diferitele mărci de omologare;

4.4.3.4. Exemple de marcă de omologare CE de tip pentru componente pentru lămpi încorporate reciproc cu un far sunt prezentate în figura 3 din apendicele 3.

5. MODIFICĂRI ADUSE TIPULUI ȘI REVIZUIRI ALE OMOLOGĂRILOR

5.1. În cazul unor modificări aduse tipului omologat în temeiul prezentei directive, se aplică dispozițiile articolului 5 din Directiva 70/156/CEE.

6. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

6.1. De regulă, măsurile de asigurare a conformității producției se adoptă în conformitate cu dispozițiile stabilite în articolul 10 din Directiva 70/156/CEE.

6.2. În special, încercările care trebuie efectuate în conformitate cu punctul 2.3.5 din anexa X la Directiva 70/156/CEE sunt cele prevăzute la punctul 3 din anexa 5 și în anexa 6 iar criteriile utilizate la selectarea mostrelor în vederea încercărilor menționate la punctele 2.4.2. și 2.4.3. din anexa X sunt cele din anexa 7 la documentele menționate la punctul 1 din anexa II la prezenta directivă.

6.3. Frecvența normală de inspecție autorizată de autoritatea de omologare este odată la doi ani.

Apendicele 1

Apendicele 2

Apendicele 3

EXEMPLE DE MARCĂ DE OMOLOGARE CE DE TIP PENTRU COMPONENTE

Figura 1a

Figura 1b

Dispozitivul care are aplicată marca de omologare CE de tip pentru componente prezentată mai sus este o lampă de ceață față, tip omologat în Germania (e1) în temeiul prezentei directive (02) cu numărul de omologare de bază 1471.

Figura 1a indică faptul că lampa de ceață față are încorporat un dispersor din material plastic și că nu se poate aprinde simultan cu orice altă lampă cu care poate fi încorporată reciproc.

Figura 1b indică faptul că lampa de ceață față poate aprinde simultan cu orice altă lampă cu care poate fi încorporată reciproc.

Figura 2

Marcaj simplificat pentru lămpile grupate, combinate sau încorporate reciproc, atunci când două sau mai multe lămpi fac parte din același ansamblu

(Liniile verticale și orizontale prezintă schematic forma dispozitivului de semnalizare luminoasă. Acestea nu fac parte din marca de omologare)

MODEL A

MODEL B

MODEL C

MODEL D

Notă:

Cele patru exemple de mărci de omologare, modelele A, B C și D, reprezintă patru variante posibile de marcare a unui dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă, atunci când conține două sau mai multe lămpi ca părți ale aceluiași ansamblu de lămpi grupate, combinate sau încorporate reciproc. Aceste mărci de omologare arată că dispozitivul a fost omologat în Germania (e1) cu numărul de omologare de bază 7120 și este alcătuit din următoarele componente:

O lampă de poziție față (A) omologată în conformitate cu anexa II la Directiva 76/758/CEE, număr de ordine 02, proiectată pentru circulația pe partea stângă;

Un far (HCR) cu o lumină de întâlnire proiectată pentru circulația atât pe partea dreaptă, cât și pe partea stângă, și o lumină de drum cu o intensitate maximă cuprinsă între 86 250 și 101 250 candele (indicată prin numărul 30), omologat în conformitate cu anexa V la Directiva 76/761/CEE, număr de ordine 02, având încorporat un dispersor din material plastic (PL);

O lampă de ceață față (B) omologată în conformitate cu Directiva 76/762/CEE număr de ordine 02, având încorporat un dispersor din material plastic (PL);

O lampă indicatoare de direcție față din categoria 1a, omologată în conformitate cu Directiva 76/759/CEE, număr de ordine 01.

Figura 3

Lampă încorporată reciproc sau grupată cu un far

Exemplul de mai sus corespunde marcajului unui dispersor destinat utilizării la diferite tipuri de faruri și anume:

fie: un far cu o lumină de întâlnire proiectat pentru circulația pe ambele părți ale drumului și o lumină de drum cu o intensitate luminoasă maximă cuprinsă între 86 250 și 101 250 candele (indicată prin numărul 30), omologat în Germania (e1) cu numărul de omologare de bază 7120 în conformitate cu cerințele anexei IV la Directiva 76/761/CEE, număr de ordine 04, care este încorporat reciproc cu o lampă de ceață față omologată în conformitate cu Directiva 76/762/CEE, număr de ordine 02,

fie:

un far cu lumină de întâlnire și lumină de drum, proiectat pentru circulația pe ambele părți ale drumului și omologat în Germania (e1) cu numărul de omologare de bază 7122 în conformitate cu cerințele anexei II la Directiva 76/761/CEE, număr de ordine 01, care este încorporat reciproc cu aceeași lampă de ceață față ca mai sus,

fie:

oricare dintre farurile mai sus menționate omologate ca o lampă unică.

Carcasa farului trebuie să aibă aplicat numărul unic de omologare valabil, de exemplu:

ANEXA II

CERINȚE TEHNICE

Cerințele tehnice sunt cele stabilite în alineatele (1) și (5) - (8) și în anexele 3 - 7 la Regulamentul nr. 19 al CEE-ONU, care este constituit dintr-o consolidare a următoarelor documente:

—	seria 02 de modificări, care încorporează suplimentele 1 - 4 la seria 02 de modificări (2);

—	suplimentul 5 la seria 02 de modificării, inclusiv rectificările aduse reviziei 3 a Regulamentului nr. 19 (3);

—	suplimentul 6 la seria 02 de modificări (4);

—	suplimentul 7 la seria 02 de modificări (5);

—	suplimentul 8 la seria 02 de modificări (6);

cu următoarele excepții:

1.1. Trimiterile la «Regulamentul nr. 37» se interpretează ca trimiteri la «anexa VII la Directiva 76/761/CEE».

1.2. La alineatul 5.1, termenii «alineatul 2.2.3 de mai sus» înseamnă «punctul 1.3.1 din anexa I la prezenta directivă».

1.3. La alineatul 1.1 din anexa 5 și în titlul tabelului A din apendicele 1, termenii «alineatul 2.2.4 din prezentul regulament» înseamnă «punctul 1.3.2 din anexa I la prezenta directivă».

1.4. La alineatul 1.2 din anexa 5 și în titlul tabelului B din apendicele 1, termenii «alineatul 2.2.3 din prezentul regulament» înseamnă «punctul 1.3.1 din anexa I la prezenta directivă».

1.5. La alineatul 2.4.2 din anexa 5, termenii «alineatul 2.2.4.1.1» înseamnă «punctul 1.3.2.1.1 din anexa I la prezenta directivă».

1.6. La alineatele 2.3 și 3.3 din anexa 7, termenii «alineatul (12)» înseamnă «articolul 11 din Directiva 70/156/CEE».

1.7. La alineatul 2.5 din anexa 6, termenii «alineatul 11.1 din prezentul regulament» înseamnă «punctul 2.1 din anexa X la Directiva 70/156/CEE».

”

(1) La documentele menționate la punctul 1 din anexa II la prezenta directivă.

E/ECE/324	Rev. 1/Add. 18/Rev. 3.
E/ECE/TRANS/505

E/ECE/324	Rev. 1/Add. 18/Rev. 3/Amend. 1.
E/ECE/TRANS/505

E/ECE/324	Rev. 1/Add. 18/Rev. 3/Amend. 2.
E/ECE/TRANS/505

(5) TRANS/WP. 29/568.

(6) TRANS/WP. 29/617.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

202

31999D0303

L 118/55

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 12 aprilie 1999

de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind conectarea la rețelele telefonice publice comutate (RTPC) analogice a echipamentelor terminale care preiau telefonia vocală în cazurile justificate, pentru care adresa rețelei eventuale este asigurată prin semnalizarea de multifrecvență bitonală (DTMF)

[notificată cu numărul C(1999) 874]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(1999/303/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 98/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 1998 privind echipamentele terminale de telecomunicații și echipamentele stațiilor terestre de comunicații prin satelit, incluzând recunoașterea reciprocă a conformității acestora (1), în special articolul 7 alineatul (2) a doua liniuță,

(1)

întrucât Decizia 98/482/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind reglementarea tehnică comună referitoare la exigențele de racordare pentru conectarea la rețelele telefonice publice comutate (RTPC) analogice a echipamentelor terminale (cu excepția celor care preiau telefonia vocală în cazurile justificate) pentru care adresa rețelei eventuale este asigurată prin semnalizarea de multifrecvență bitonală (DTMF) (2) exclude echipamentele terminale care preiau telefonia vocală în cazurile justificate;

(2)	întrucât Comisia a stabilit că echipamentele terminale care preiau telefonia vocală în cazurile justificate ar trebui să fie cuprinse într-o reglementare tehnică comună și adoptă declarația aferentă privind această reglementare;

(3)

întrucât elaborarea tehnică a standardului armonizat corespunzător este suficient de avansată pentru a considera conținutul ca prezentând doar diferențe nesemnificative față de standardele armonizate menționate de Decizia 98/482/CE; întrucât este, deci, oportună adoptarea standardului armonizat existent sub rezerva eliminării părților nesemnificative, în sensul de a dispune de o bază pentru exigențele de racordare aplicabile terminalelor care preiau telefonia vocală în cazurile justificate; întrucât acest obiectiv poate fi atins prin prezenta decizie a Comisiei, care completează Decizia 98/482/CE; întrucât în acest fel, același standard armonizat va servi drept bază pentru exigențele de racordare aplicabile tuturor tipurilor de terminale conectate la rețeaua RTPC; întrucât considerentele din Directiva 98/13/CE prevăd ca exigențele esențiale să fie aplicate cu discernământ pentru a ține seama de nivelul tehnologic, precum și de imperativele economice;

(4)	întrucât progresul tehnic în materie de rețele telefonice publice naționale nu a marcat nici o pauză în cursul secolului XX și, pentru că acest progres rezultă din inițiative independente, se vor menține importante diferențe tehnice între rețele;

(5)	întrucât există diferențe tehnice între rețelele RTCP și întrucât cele mai importante sunt prezentate în ghidul EG 201 121 al Institutului European de Standardizare pentru Telecomunicații (IEST);

(6)	întrucât ghidul menționat poate să conțină informații utile pentru fabricanți;

(7)	întrucât organismele notificate trebuie să supravegheze, în consecință, ca fabricanții să cunoască aceste diferențe;

(8)	întrucât trebuie să existe oricând posibilitatea de a aproba, pentru o perioadă tranzitorie, echipamentele terminale în conformitate cu o reglementare de drept intern;

(9)

întrucât fabricanții trebuie să adauge o notă tuturor produselor aprobate în conformitate cu prezenta decizie; întrucât fabricanții trebuie să facă o declarație de compatibilitate a rețelei; întrucât organismele notificate trebuie să supravegheze ca fabricanții să cunoască aceste obligații; întrucât organismele notificate trebuie să-și comunice declarațiile de compatibilitate a rețelei din momentul în care se acordă o aprobare în conformitate cu prezenta decizie;

(10)	întrucât echipamentele care intră sub incidența prezentei decizii și care au fost aprobate în conformitate cu o reglementare de drept intern înainte de sfârșitul perioadei tranzitorii, pot continua să fie scoase pe piața națională respectivă și să fie puse în funcțiune;

(11)	întrucât reglementarea tehnică comună prevăzută de prezenta decizie este conformă cu avizul comitetului de aprobare a echipamentelor de telecomunicații (CAET),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1) Prezenta decizie se aplică echipamentelor terminale destinate să fie conectate la o rețea RTPC analogică și care intră sub incidența standardului armonizat prevăzut la articolul 2 alineatul (1) din Decizia 98/576/CE a Comisiei (3).

(2) Prezenta decizie stabilește o reglementare tehnică comună privind cerințele de racordare la o RTPC analogică a echipamentelor terminale menționate la alineatul (1), pentru care eventuala extindere a rețelei este asigurată de semnalizarea de multifrecvență bitonală (DTMF). Prezenta decizie nu reglementează cerințele privind interfuncționarea echipamentelor terminale în rețeaua publică de telecomunicații, astfel cum se prevede la articolul 5 litera (g) din Directiva 98/13/CE.

Articolul 2

(1) Reglementarea tehnică comună cuprinde standardul armonizat care a fost elaborat de organismul de standardizare competent pentru a aplica, pe cât posibil, cerințele principale menționate la literele (d) și (f) din articolul 5 din Directiva 98/13/CE. Trimiterea la acest standard figurează în anexa I.

(2) Reglementarea tehnică comună autorizează:

(a)	ca terminalele să facă obiectul testelor în condiții de alimentare mai restrictive, definite în anexa IV punctul 1;

(b)	ca terminalele care nu sunt destinate pentru a fi conectate la o RTPC și care furnizează un curent de linie sub 18 mA să facă obiectul testelor în condiții de alimentare mai restrictive, definite în anexa IV punctul 2.

(3) Echipamentele terminale menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezenta decizie sunt conforme cu reglementarea tehnică comună prevăzută la alineatele (1) și (2), satisfac cerințele principale prevăzute la articolul 5 literele (a) și (b) din Directiva 98/13/CE și satisfac cerințele altor directive aplicabile, în special Directivele 73/23/CEE (4) și 89/336/CEE (5) ale Consiliului.

Articolul 3

(1) În ceea ce privește echipamentele terminale prevăzute la articolul 1 alineatul (2) din prezenta decizie, organismele notificate desemnate pentru a efectua procedurile menționate la articolul 10 din Directiva 98/13/CE utilizează sau supraveghează să fie utilizate părțile aplicabile ale standardului armonizat, menționat la articolul 2 alineatul (1).

(2) Organismele notificate supraveghează ca:

(a)	fabricanții sau orice altă persoană care solicită o aprobare să aibă cunoștință despre notele explicative conținute în ghidul EG 201 121 al IEST, precum și despre eventualele modificări aduse acestor note;

(b)	fabricanții să fie conștienți de faptul că trebuie să anexeze un aviz în forma celui prezentat în anexa II, cu toate produsele aprobate în sensul prezentei decizii

(c)	fabricanții să facă declarațiile de compatibilitate a rețelelor după modelul menționat de anexa III.

(3) Organismele notificate își comunică declarațiile de compatibilitate a rețelei în momentul acordării unei aprobări în conformitate cu prezenta decizie.

Articolul 4

(1) Reglementările de drept intern în materie de omologare privind echipamentele din standardul armonizat menționat la articolul 2 alineatul (1) încetează de a mai fi aplicate la 15 luni după data notificării prezentei decizii.

(2) Echipamentele terminale aprobate conform acestor reglementări de drept intern pot continua să fie introduse pe piața națională și să fie puse în funcțiune.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 12 aprilie 1999.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(2) JO L 216, 4.8.1998, p. 8.

(3) JO L 278, 15.10.1998, p. 40.

(4) JO L 77, 26.3.1973, p. 29.

(5) JO L 139, 23.5.1989, p. 19.

ANEXA I

Trimitere la standardul armonizat aplicabil

Standardul armonizat menționat la articolul 2 din prezenta decizie este următorul:

Attachment requirements for pan-European approval for connection to the analogue public switched telephone networks (PSTNs) of TE (excluding TE supporting the voice telephony service) in which network addressing, if provided, is by means of dual tone multi-frequency (DTMF) signalling.

[Cerințele de racordare pentru obținerea aprobării paneuropene privind conectarea la rețelele telefonice publice comutate (RTPC) analogice a echipamentelor terminale (cu excepția celor care preiau telefonia vocală) pentru care adresa rețelei eventuale este asigurată de semnalizarea de multifrecvență bitonală (DTMF)].

IEST Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicații

Secretariatul IEST

TBR 21 – ianuarie 1998

(cu excepția preambulului și a limitării domeniului de aplicare la echipamentele terminale care nu preiau telefonia vocală în cazurile justificate)

Informații suplimentare

Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicații este recunoscut în conformitate cu Directiva 98/34/CE a Consiliului (1).

Standardul armonizat menționat anterior a fost elaborat în temeiul unui mandat acordat în conformitate cu procedurile din Directiva 98/34/CE.

Textul complet al standardului armonizat menționat anterior poate fi obținut de la:

Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicații:

650, route des Lucioles

F-06921 Sophia Antipolis Cedex

Comisia Europeană:

DG XIII/A/2 — (BU 31, 1/7)

Rue de la Loi/Wetstraat 200

B-1049 Bruxelles

sau de la oricare alt organism responsabil cu difuzarea standardelor IEST, a căror listă figurează la adresa internet www.ispo.cec.be.

(1) JO L 204, 21.7.1998, p. 37.

ANEXA II

Textul notei pe care fabricanții trebuie să o anexeze la produsele aprobate conform prezentei decizii

„Echipamentul a fost aprobat prin Decizia 1999/303/CE a Comisiei pentru conectarea paneuropeană la rețeaua telefonică publică comutată (RTPC). Totuși, pentru că există diferențe de la o țară la alta între rețelele RTPC, aprobarea în sine nu constituie o garanție absolută pentru funcționarea optimă a fiecărui punct terminal al rețelei RTPC.

În cazul în care apar probleme, trebuie să-l contactați în primul rând pe furnizorul dvs.”

Notă: Fabricantul trebuie să supravegheze ca revânzătorul și utilizatorul echipamentului să cunoască perfect informațiile de mai sus și să le menționeze pe ambalaj și/sau într-un manual de utilizare (sau orice alt prospect de utilizare).

ANEXA III

Declarație de compatibilitate a rețelei pe care fabricantul trebuie să o facă pentru organismul notificat și pentru revânzător

Această declarație indică rețelele pentru care este conceput echipamentul și toate rețelele notificate cu care pot exista dificultăți de interfuncționare.

Declarație de compatibilitate a rețelei pe care fabricantul trebuie să o facă pentru utilizator

Această declarație indică rețelele pentru care este conceput echipamentul și toate rețelele notificate cu care pot exista dificultăți de interfuncționare. Totodată, fabricantul trebuie să anexeze o declarație care să indice în mod explicit cazul în care compatibilitatea rețelei depinde de reglajele materiale și de programare ale comutatorilor. Acesta va sfătui utilizatorul să contacteze revânzătorul dacă va fi necesară utilizarea echipamentului într-o altă rețea.

ANEXA IV

1. Domeniul condițiilor de alimentare

Cerințele standardului menționat în anexa I clauzele 4.6.2, 4.7 (inclusiv toate subclauzele aplicabile) și 4.8 (inclusiv toate subclauzele aplicabile) sunt ajustate conform următoarelor dispoziții.

Rezistența de 3 200 Ω se înlocuiesțe cu o rezistență de 2 800 Ω.

2. Domeniul condițiilor de alimentare pentru echipamentele terminale care nu sunt destinate conectării la o rețea RTPC care furnizează un curent de linie sub 18 mA.

Cerințele standardului menționat în anexa I clauzele 4.6.2, 4.7 (inclusiv toate subclauzele aplicabile) și 4.8 (inclusiv toate subclauzele aplicabile), sunt ajustate conform următoarelor dispoziții.

Pentru echipamentele terminale pentru care fabricantul declară că trebuie utilizate numai pe linii care furnizează un curent de linie egal sau peste 18 mA, rezistența de 2 800 Ω se înlocuiește cu o rezistență de 2 300 Ω.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

209

31999D0304

L 118/60

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 12 aprilie 1999

de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind rețeaua digitală integrată de servicii (RNIS); teleservice de telefonie pe 3,1 kHz, cerințe de racordare pentru terminale combinate (ediția a doua)

[notificată cu numărul C(1999) 875]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(1999/304/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 98/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 1998 privind echipamentele terminale de telecomunicații și echipamentele stațiilor terestre de comunicații prin satelit, inclusiv recunoașterea reciprocă a conformității acestora (1), în special articolul 7 alineatul (2) a doua liniuță,

(1)

întrucât Comisia adoptă măsura care identifică tipul de echipamente terminale de telecomunicații pentru care este necesară o reglementare tehnică comună, precum și declarația aferentă privind domeniul de aplicare a acestei reglementări, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) prima liniuță din Directiva 98/13/CE;

(2)	întrucât este importantă adoptarea standardelor armonizate corespunzătoare sau a unei părți a acestor standarde în vederea aplicării cerințelor principale de transpus în reglementări tehnice comune;

(3)	întrucât pentru menținerea accesului pe piață pentru fabricanți, este necesară permiterea aranjamentelor tranzitorii privind echipamentele aprobate în conformitate cu reglementările de drept intern în materie de omologare;

(4)	întrucât propunerea a fost prezentată Comitetului de aprobare a echipamentelor de telecomunicații (ACTE), în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Directiva 98/13/CE;

(5)	întrucât reglementarea tehnică comună prevăzută de prezenta decizie este conformă cu avizul ACTE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1) Prezenta decizie se aplică echipamentelor terminale destinate conectării la o rețea publică de telecomunicații și care intră sub incidența standardului armonizat definit la articolul 2 alineatul (1).

(2) Prezenta decizie stabilește o reglementare tehnică comună care acoperă cerințele de racordare aplicabile echipamentelor terminale destinate conectării la rețeaua digitală integrată de servicii (RNIS) și care asigură teleservice-ul de telefonie pe 3,1 kHz.

Articolul 2

(1) Reglementarea tehnică comună include standardul armonizat care a fost elaborat de organismul de standardizare competent pentru aplicarea, pe cât posibil, a cerințelor principale menționate la articolul 5 litera (g) din Directiva 98/13/CE. Trimiterea la acest standard figurează în anexă.

(2) Echipamentele terminale prevăzute în prezenta decizie sunt în conformitate cu reglementarea tehnică comună menționată la alineatul (1), satisfac cerințele principale menționate la articolul 5 literele (a) și (b) din Directiva 98/13/CE și cerințele altor directive aplicabile, în special Directivele 73/23/CEE (2) și 89/336/CEE ale Consiliului (3).

Articolul 3

Organismele notificate, desemnate pentru a duce la bun sfârșit procedurile prevăzute la articolul 10 din Directiva 98/13/CE, utilizează sau garantează utilizarea pentru echipamentele terminale prevăzute la articolul 1 alineatul (1) din prezenta decizie a standardului armonizat prevăzut în anexă, de la data intrării în vigoare a prezentei decizii.

Articolul 4

(1) Decizia 95/526/CE se abrogă la trei luni de la data adoptării prezentei decizii.

(2) Echipamentele terminale aprobate în conformitate cu Decizia 95/526/CE pot continua să fie comercializate pe piața națională respectivă și să fie puse în funcțiune.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 12 aprilie 1999.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(2) JO L 77, 26.3.1973, p. 29.

(3) JO L 139, 23.5.1989, p. 19.

ANEXĂ

Trimitere la standardul armonizat aplicabil

Standardul armonizat menționat la articolul 2 din prezenta decizie este următorul:

Integrated Services Digital Network (ISDN); telephony 3,1 kHz teleservice; attachment requirements for handset terminals

[Rețeaua digitală integrată de servicii (RNIS); teleservice de telefonie pe 3,1 kHz; cerințe de racordare pentru terminale combinate]

ETSI

Institutul European de Standarde în Telecomunicații

Secretariatul ETSI

TBR 8 – octombrie 1998

(exceptând introducerea)

Informații suplimentare

Institutul European de Standarde în Telecomunicații este recunoscut în conformitate cu Directiva 98/34/CE a Consiliului (1).

Standardul armonizat menționat anterior a fost elaborat în temeiul unui mandat emis în conformitate cu procedurile aplicabile din Directiva 98/34/CE.

Textul complet al standardului armonizat menționat anterior poate fi obținut de la:

Institutul European de Standarde în Telecomunicații

650, route des Lucioles

F-06921 Sophia Antipolis Cedex

Comisia Europeană

DG XIII/A/2 – (BU 31,1/7)

Rue de la Loi/Wetstraat 200

B-1049 Bruxelles

sau de la oricare alt organism responsabil cu difuzarea standardelor ETSI, a căror listă figurează la adresa Internet www.ispo.cec.be.

(1) JO L 204, 21.7.1998, p. 37.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

212

31999D0310

L 119/57

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 23 aprilie 1999

de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind echipamentele de telecomunicații digitale fără fir ameliorate (DECT) utilizate pentru accesul la rețeaua digitală integrată de servicii (RNIS)

[notificată cu numărul C(1999) 999]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(1999/310/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 98/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 1998 privind echipamentele terminale de telecomunicații și echipamentele stațiilor terestre de comunicații prin satelit, inclusiv recunoașterea reciprocă a conformității acestora (1), în special articolul 7 alineatul (2) a doua liniuță,

(1)	întrucât Comisia adoptă măsura care identifică tipul de echipamente terminale pentru care este necesară o reglementare tehnică comună, precum și declarația aferentă privind importanța acestei reglementări, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) prima liniuță din Directiva 98/13/CE;

(2)	întrucât este importantă adoptarea standardelor armonizate corespunzătoare sau a unei părți a acestor standarde în vederea punerii în aplicare a cerințelor principale de transpus în reglementări tehnice comune;

(3)	întrucât, pentru menținerea accesului pe piețe al fabricanților, este necesară permiterea aranjamentelor tranzitorii privind echipamentele aprobate în conformitate cu reglementările de drept intern în materie de omologare;

(4)	întrucât propunerea a fost prezentată Comitetului de aprobare a echipamentelor de telecomunicații (ACTE) în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Directiva 98/13/CE;

(5)	întrucât reglementarea tehnică comună care urmează să fie adoptată de prezenta decizie este conformă cu avizul Comitetului ACTE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1) Prezenta decizie se aplică echipamentelor terminale destinate conectării la rețeaua publică de telecomunicații și care intră sub incidența standardului armonizat definit la articolul 2 alineatul (1).

(2) Prezenta decizie stabilește o reglementare tehnică comună cu privire la cerințele de racordare la echipamentele DECT utilizate pentru accesul la RNIS.

Articolul 2

(1) Reglementarea tehnică comună include standardul armonizat care a fost elaborat de organismul de standardizare competent pentru aplicarea, pe cât posibil, a cerințelor principale menționate la articolul 5 literele (c)-(g) din Directiva 98/13/CE. Trimiterea la acest standard figurează la anexa I, cu excepția cerințelor menționate la anexa II.

(2) Echipamentele terminale care se află sub incidența prezentei decizii sunt conforme fie cu reglementările tehnice comune menționate la alineatul (1), fie cu reglementările tehnice comune prevăzute de Deciziile 98/515/CE (2) și 97/523/CE (3) ale Comisiei. În plus, acestea satisfac cerințele principale menționate la articolul 5 literele (a) și (b) din Directiva 98/13/CE și satisfac cerințele altor directive aplicabile, în special ale Directivelor 73/23/CEE (4) și 89/336/CEE ale Consiliului (5).

Articolul 3

Organismele notificate, desemnate pentru a duce la bun sfârșit procedurile menționate la articolul 10 din Directiva 98/13/CE, utilizează sau garantează utilizarea pentru echipamentele terminale prevăzute la articolul 1 alineatul (1) din prezenta decizie a standardului armonizat menționat în anexa I sau a standardelor armonizate menționate în anexele la Deciziile 98/515/CE și 97/523/CE.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 23 aprilie 1999.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(2) JO L 232, 19.8.1998, p. 7.

(3) JO L 215, 7.8.1997, p. 48.

(4) JO L 77, 26.3.1973, p. 29.

(5) JO L 139, 23.5.1989, p. 19.

ANEXA I

Trimitere la standardul armonizat aplicabil

Standardul armonizat menționat la articolul 2 din prezenta decizie este următorul:

Digital Enhanced Cordless Telecommunications (DECT); Integrated Services Digital Network (ISDN); attachment requirements for terminal equipment for DECT/ISDN interworking profile applications

[Telecomunicațiile digitale fără fir ameliorate (DECT); rețeaua digitală integrată de servicii (RNIS); cerințele de racordare aplicabile echipamentelor terminale pentru aplicațiile de inter-funcționare DECT/RNIS]

ETSI

Institutul European de Standarde în Telecomunicații

Secretariatul ETSI

TBR 40 – iunie 1998

Informații suplimentare

Institutul European de Standarde în Telecomunicații este recunoscut în conformitate cu Directiva 98/34/CE a Consiliului (1).

Standardul armonizat menționat anterior a fost elaborat în temeiul unui mandat emis în conformitate cu procedurile aplicabile din Directiva 98/34/CE.

Textul complet al standardului armonizat menționat anterior poate fi obținut de la:

Institutul European de Standarde în Telecomunicații

650, route des Lucioles

F-06921 Sophia Antipolis Cedex

Comisia Europeană

DG XIII/A/2 – (BU 31, 1/7)

Rue de la Loi/Wetstraat 200

B-1049 Bruxelles

sau de la oricare alt organism responsabil cu difuzarea standardelor ETSI, a căror listă figurează la adresa Internet www.ispo.cec.be.

(1) JO L 204, 21.7.1998, p. 37.

Anexa II

Părți din TBR 40 care nu sunt aplicabile

Trimitere la TBR
[20], 5.2.2.1	[20], 5.2.2.3	[20], 5.2.2.4
[20], 5.2.2.6	[21], 4.1.6	[21], 4.1.10
[20], 5.2.4.1

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

216

31999L0032

L 121/13

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 1999/32/CE A CONSILIULUI

din 26 aprilie 1999

privind reducerea conținutului de sulf din anumiți combustibili lichizi și de modificare a Directivei 93/12/CEE

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 130s alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189c din tratat (3),

(1)

întrucât obiectivele și principiile politicii de mediu comunitare stabilite în cadrul programelor de acțiune pentru mediu și în special în al cincilea program de acțiune pentru mediu (4) pe baza principiilor enunțate în articolul 130r din tratat, urmăresc în special asigurarea unei protecții eficiente a populației împotriva riscurilor pe care le prezintă emisiile de dioxid de sulf și protejarea mediului prin împiedicarea depunerilor de sulf în exces față de cantitățile și nivelurile critice;

(2)

întrucât articolul 129 din tratat prevede că normele privind protecția sănătății sunt parte integrantă a celorlalte politici comunitare; întrucât articolul 3 litera (o) din tratat prevede, de asemenea, că activitățile Comunității trebuie să includă o contribuție la atingerea unui nivel înalt de protecție a sănătății;

(3)	întrucât emisiile de dioxid de sulf contribuie semnificativ la problema acidificării din Comunitate; întrucât dioxidul de sulf are de asemenea un efect direct asupra sănătății omului și asupra mediului;

(4)

întrucât acidificarea și dioxidul de sulf din atmosferă sunt dăunătoare ecosistemelor sensibile, reduc biodiversitatea și valoarea de agrement, afectând culturile și creșterea pădurilor; întrucât ploaia acidă din mediul urban poate determina daune importante clădirilor și patrimoniului arhitectural; întrucât poluarea cu dioxid de sulf poate avea un efect important și asupra sănătății omului, în special pentru populația care suferă de boli ale aparatului respirator;

(5)	întrucât acidificarea este un fenomen transfrontalier care necesită soluții atât la nivel comunitar, cât și la nivel național sau local;

(6)	întrucât emisiile de dioxid de sulf contribuie la formarea de noxe în atmosferă;

(7)

întrucât Comunitatea și toate statele membre sunt părți contractante ale Convenției UN-ECE privind poluarea transfrontalieră a aerului pe suprafețe mari; întrucât al doilea protocol UN-ECE privind poluarea transfrontalieră cu dioxid de sulf prevede că părțile contractante trebuie să reducă emisiile de sulf cu 30 % sau mai mult, conform precizărilor din primul protocol și întrucât al doilea protocol UN-ECE se bazează pe premisa că nivelurile și cantitățile critice sunt în continuare depășite în anumite zone sensibile; întrucât, dacă se dorește respectarea obiectivelor din al cincilea program de acțiune pentru mediu, sunt necesare măsuri suplimentare pentru reducerea emisiilor de dioxid de sulf; întrucât părțile contractante trebuie să reducă semnificativ emisiile de dioxid de sulf;

(8)

întrucât sulful, care este prezent în mod natural în cantități mici în petrol și în cărbune, a fost recunoscut în urmă cu câteva decenii ca fiind sursa principală a emisiilor de dioxid de sulf, care reprezintă una dintre cauzele principale ale „ploii acide” și una dintre cauzele majore ale poluării aerului care afectează majoritatea zonelor urbane și industriale;

(9)

întrucât Comisia a publicat recent un comunicat privind o strategie cu costuri mici pentru combaterea acidificării în Comunitate; întrucât controlul emisiilor de dioxid de sulf provenind din arderea anumitor combustibili lichizi a fost identificat ca fiind o componentă integrantă a acestei strategii cu costuri mici; întrucât Comunitatea recunoaște necesitatea luării de măsuri privind toți combustibilii;

(10)

întrucât studiile efectuate au arătat că avantajele obținute din reducerea emisiilor de dioxid de sulf prin reducerea conținutului de sulf din combustibili sunt deseori mai mari decât costurile industriale estimate în cadrul prezentei directive și întrucât tehnologia necesară pentru reducerea nivelului de sulf din combustibilii lichizi există și este bine stabilită;

(11)

întrucât, în conformitate cu principiul subsidiarității și cu principiul proporționalității menționate la articolul 3b din tratat, obiectivul reducerii emisiilor de dioxid de sulf provenind din arderea anumitor tipuri de combustibili lichizi nu poate fi atins în mod eficient de către statele membre acționând individual; întrucât acțiunile neconcertate nu oferă garanția atingerii obiectivului dorit, sunt contra-productive și pot determina o destabilizare importantă a pieței pentru combustibilii respectivi; întrucât, având în vedere necesitatea de reducere a emisiilor de dioxid de sulf în interiorul Comunității, măsurile luate la nivel comunitar sunt mult mai eficiente, întrucât prezenta directivă se limitează la cerințele minime necesare pentru atingerea obiectivului dorit;

(12)

întrucât Directiva 93/12/CEE a Consiliului din 23 martie 1993 privind conținutul de sulf din anumiți combustibili lichizi (5) solicită Comisiei să înainteze Consiliului o propunere de reducere a limitelor pentru conținutul de sulf din benzină și de stabilire a unor limite noi pentru kerosen; întrucât se recomandă stabilirea valorilor limită pentru conținutul de sulf din alți combustibili lichizi, în special păcura grea, păcura de rezervor, benzina folosită în marină și benzina, pe baza studiilor de rentabilitate;

(13)

întrucât, în conformitate cu articolul 130t din Tratat, prezenta directivă nu trebuie să împiedice statele membre să mențină sau să introducă măsuri de protecție mai stricte; întrucât asemenea măsuri respective trebuie să fie compatibile cu Tratatul și Comisia trebuie să fie notificată în această privință;

(14)	întrucât un stat membru, înainte de a introduce măsuri de protecție mai stricte, trebuie să notifice măsurile propuse Comisiei în conformitate cu Directiva 83/189/CEE a Consiliului din 28 martie 1983 stabilind procedura de informare în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice (6);

(15)	întrucât, în ceea ce privește valoarea limită a conținutului de sulf din păcură, se recomandă prevederea de derogări în statele membre și în regiunile în care condițiile de mediu permit acest lucru;

(16)

întrucât, în ceea ce privește valoarea limită a conținutului de sulf din păcură, se recomandă de asemenea prevederea de derogări privind folosirea acesteia în instalații de ardere care respectă valorile limită de emisie prevăzute la Directiva 88/609/CEE a Consiliului din 24 noiembrie 1988 (7) privind limitarea emisiilor în aer de anumiți poluanți proveniți de la instalațiile de ardere mari; întrucât, în vederea următoarei revizuiri a Directivei 88/609/CEE, poate fi necesară reexaminarea și, dacă este cazul, revizuirea anumitor dispoziții ale prezentei directive;

(17)

întrucât pentru rafinăriile de petrol excluse din domeniul de aplicare a articolului 3 alineatul (3) punctul (i) litera (c) din prezenta directivă, media emisiilor de dioxid de sulf nu trebuie să depășească valorile limită stabilite în Directiva 88/609/CEE sau în orice viitoare versiune revizuită a acesteia; întrucât la aplicarea prezentei directive statele membre trebuie să țină cont de faptul că înlocuirea cu combustibili alții decât cei menționați la articolul 2 nu trebuie să producă o creștere a emisiilor de poluanți acidifianți;

(18)	întrucât în temeiul Directivei 93/12/CEE s-a stabilit deja o valoare limită de 0,2 % a conținutului de sulf din benzină; întrucât valoarea limită respectivă trebuie înlocuită cu 0,1 % până la 1 ianuarie 2008;

(19)	întrucât, în conformitate cu Actul de aderare din 1994, Austria și Finlanda beneficiază de o derogare pe o perioadă de patru ani de la data aderării în ceea ce privește dispozițiile din Directiva 93/12/CEE cu privire la conținutul de sulf din benzină;

(20)

întrucât valorile limită de 0,2 % (începând cu anul 2000) și de 0,1 % (începând cu anul 2008) privind conținutul de sulf din benzina folosită de marină pentru navele maritime pot prezenta probleme tehnice și economice pentru Grecia, pe întreg teritoriul acesteia, pentru Spania, în Insulele Canare, pentru Franța, în Departamentele Franceze de peste mare, și pentru Portugalia, în Arhipelagurile Madeira și Azore; întrucât o derogare acordată Greciei, Insulelor Canare, Departamentelor Franceze de peste mare și Arhipelagurilor Madeira și Azore nu trebuie să aibă un efect negativ asupra pieței benzinei folosită în marină în măsura în care benzina exportată din Grecia, Insulele Canare, Departamentele Franceze de peste mare și Arhipelagurile Madeira și Azore în alte state membre trebuie să respecte criteriile în vigoare în statele membre importatoare; întrucât Grecia, Insulele Canare, Departamentele Franceze de peste mare și Arhipelagurile Madeira și Azore trebuie să primească o derogare de la valorile limită ale sulfului în funcție de greutate pentru benzina folosită în marină;

(21)

întrucât emisiile de sulf provenite din transporturile maritime datorate arderii păcurii de rezervor cu conținut ridicat de sulf contribuie la poluarea cu dioxid de sulf și la problemele de acidificare; întrucât Comunitatea preconizează o protecție mai eficientă a zonelor sensibile la emisiile de SOx și o reducere a valorii limită normale pentru păcura de rezervor (de la valoarea actuală de 4,5 %) în cadrul negocierilor în curs și negocierilor viitoare privind Convenția MARPOL din cadrul Organizației Maritime Internaționale (OMI); întrucât trebuie să continue inițiativa Comunității de declarare a Mării Nordului/Canalului Mânecii drept zone speciale de reducere a emisiilor de SOx;

(22)	întrucât este necesară o cercetare mai profundă a efectelor acidificării asupra ecosistemelor și asupra organismului uman; întrucât Comunitatea sprijină această cercetare prin al cincilea program-cadru de cercetare (8);

(23)	întrucât, în cazul unei întreruperi în aprovizionarea cu țiței, produse din petrol sau alte hidrocarburi, Comisia poate autoriza aplicarea unei valori limită mai mare pe teritoriul unui stat membru;

(24)	întrucât statele membre trebuie să stabilească mecanismele adecvate pentru monitorizarea respectării prevederilor prezentei directive; întrucât trebuie să se înainteze Comisiei rapoarte privind conținutul de sulf din combustibilii lichizi;

(25)	întrucât, din motive de claritate, este necesară modificarea Directivei 93/12/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiective și domeniu de aplicare

(1) Obiectivul prezentei directive este de a reduce emisiile de dioxid de sulf rezultate din arderea anumitor tipuri de combustibili lichizi și prin urmare reducerea efectelor nefaste ale acestor emisii asupra omului și mediului.

(2) Reducerile emisiilor de dioxid de sulf rezultat din arderea anumitor combustibili lichizi derivați din petrol se realizează prin impunerea unor valori limită pentru conținutul de sulf din combustibilii respectivi, ca o condiție pentru utilizarea acestora pe teritoriul statelor membre.

Valorile limită fixate pentru conținutul de sulf din anumiți combustibili lichizi derivați din petrol prevăzute în prezenta directivă nu se aplică pentru:

(a)

—	combustibili lichizi derivați din petrol folosiți de către nave maritime, cu excepția combustibililor care se încadrează în definiția de la articolul 2 alineatul (3),

—	benzină folosită de către nave care traversează frontiera dintre o țară terță și un stat membru;

(b)	combustibili destinați prelucrării înainte de arderea finală;

(c)	combustibili destinați prelucrării în rafinării de petrol.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive:

păcură înseamnă:

—	toți combustibilii lichizi derivați din petrol care se încadrează în codurile CN 2710 00 71-2710 00 78 sau

—

toți combustibilii lichizi derivați din petrol, alții decât benzina definită la punctele 2 și 3, care, din cauza limitelor de distilare, se încadrează în categoria păcurii destinate utilizării drept combustibil și din care mai puțin de 65 % în volum (pierderile sunt incluse) distilează la 250 °C prin metoda ASTM D86. Dacă distilarea nu poate fi determinată prin metoda ASTM D86, produsul derivat din petrol intră în categoria păcurii;

benzină înseamnă:

—	toți combustibilii lichizi derivați din petrol care se încadrează în codul CN 2710 00 67 până la 2710 00 68 sau

—	toți combustibilii lichizi derivați din petrol care, din cauza limitelor de distilare, se încadrează în categoria distilatelor medii destinate utilizării drept combustibili și din care cel puțin 85 % în volum (pierderile sunt incluse) distilează la 350 °C prin metoda ASTM D86.

Este exclusă din prezenta definiție motorina definită la articolul 2 alineatul (2) din Directiva 98/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind calitatea petrolului și a motorinei și de modificare a Directivei 93/12/CEE (9) a Consiliului. Combustibilii utilizați pentru utilajele autopropulsate nerutiere și pentru tractoarele agricole sunt de asemenea excluși din prezenta definiție;

benzină folosită în marină înseamnă combustibilii destinați utilizării de către marină, care sunt în conformitate cu definiția de la punctul 2 sau care au o viscozitate sau o densitate care se încadrează în intervalele de viscozitate sau densitate definite pentru distilatele utilizate în marină în tabelul I din ISO 8217 (1996);

4.	metoda ASTM înseamnă metodele prevăzute de către Societatea Americană pentru Testare și Materiale în ediția din 1976 privind definițiile și specificațiile pentru produsele derivate din petrol și pentru lubrifianți;

5.	instalație de ardere înseamnă orice instalație tehnică în care se oxidează combustibilii pentru a se utiliza căldura generată;

6.	cantitate critică înseamnă o cantitate estimată a expunerii la unul sau mai mulți agenți poluanți sub care nu se produce nici un efect nefast asupra elementelor sensibile ale mediului, conform cunoștințelor actuale.

Articolul 3

Conținutul maxim de sulf din păcură

(1) Statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că începând cu data de 1 ianuarie 2003, pe teritoriul lor, nu se folosește păcură în cazul în care conținutul de sulf al acesteia depășește 1,00 % în masă.

(2) Sub rezerva respectării standardelor calității aerului pentru dioxidul de sulf prevăzute la Directiva 80/779/CEE (10) sau în legislația comunitară care abrogă și înlocuiește standardele respective și alte dispoziții comunitare relevante și a menținerii emisiilor la un nivel care să nu contribuie la depășirea cantităților critice în statele membre, un stat membru poate autoriza folosirea de păcură cu un conținut de sulf între 1,00 și 3,00 % în masă, pe întreg teritoriul statului membru sau pe o parte a teritoriului respectiv. Această autorizare se aplică numai dacă emisiile dintr-un stat membru nu contribuie la depășirea cantităților critice în oricare alt stat membru.

(3)

(i)

Sub rezerva monitorizării corespunzătoare a emisiilor de către autoritățile competente, alineatele (1) și (2) nu se aplică pentru păcura utilizată:

(a)

în instalații de ardere care se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei 88/609/CEE, considerate instalații noi în conformitate cu definiția de la articolul 2 alineatul (9) din directiva respectivă și care respectă valoarea limită pentru emisiile de dioxid de sulf stabilite pentru astfel de instalații la articolul 4 din anexa IV la directiva respectivă;

(b)	în alte instalații de ardere care nu se încadrează în domeniul de aplicare de la litera (a), unde emisiile de dioxid de sulf din instalație sunt mai mici sau egale cu 1 700 mg/Nm3, la un conținut de oxigen din gazele de evacuare de 3 % în volum, măsurat în stare uscată;

(c)

pentru ardere în rafinării, dacă valoarea medie lunară a emisiilor de dioxid de sulf din toate instalațiile din rafinărie (se exclud instalațiile de ardere care se încadrează în domeniul de aplicare de la litera (a)], indiferent de tipul de combustibil sau de combinație de combustibili folosită, se încadrează în valoarea limită care urmează să fie stabilită de către fiecare stat membru, care nu trebuie să depășească 1 700 mg/Nm3.

(ii)

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că toate instalațiile de ardere care utilizează păcură cu o concentrație de sulf mai mare decât cea menționată la alineatul (1) nu funcționează fără permis emis de autoritatea competentă în care se precizează valorile limită pentru emisie.

(4) Dispozițiile alineatului (3) se reexaminează și, dacă este cazul, se revizuiesc în vederea viitoarelor revizuiri ale Directivei 88/609/CEE.

(5) Dacă un stat membru recurge la posibilitățile menționate la alineatul (2), trebuie să informeze Comisia și publicul cu privire la aceasta cu cel puțin 12 luni în avans. Comisia trebuie să primească suficiente informații pentru a putea evalua respectarea criteriilor menționate la alineatul (2). Comisia informează în acest sens celelalte statele membre.

În termen de șase luni de la data primirii informațiilor de la statul membru Comisia examinează măsurile preconizate și, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 9, ia o decizie pe care o comunică statelor membre. Această decizie se reexaminează la fiecare opt ani pe baza informațiilor primite de Comisie de la statele membre respective, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 9.

Articolul 4

Conținutul maxim de sulf din benzină

(1) Statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că benzina, inclusiv benzina folosită în marină, nu este folosită pe teritoriul lor începând cu:

—	iulie 2000, în cazul în care conținutul de sulf depășește 0,20 % în masă,

—	1 ianuarie 2008, în cazul în care conținutul de sulf depășește 0,10 % în masă.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), Spania, pentru Insulele Canare, Franța, pentru Departamentele Franceze de peste mare, Grecia, pentru întreg teritoriul sau pentru părți ale teritoriului său, și Portugalia, pentru Arhipelagurile Madeira și Azore, pot autoriza utilizarea benzinei folosită în marină cu un conținut de sulf care depășește valorile limită stabilite la alineatul (1).

(3) Sub rezerva respectării standardelor calității aerului pentru dioxidul de sulf prevăzute în Directiva 80/779/CEE sau în legislația comunitară care abrogă și înlocuiește standardele respective și alte dispoziții comunitare relevante și a menținerii emisiilor la un nivel care să nu contribuie la depășirea cantităților critice în statele membre, un stat membru poate autoriza folosirea de benzină cu un conținut de sulf între 0,10 și 0,20 % în masă, pe întreg teritoriul statului membru sau pe o parte a teritoriului respectiv. Această autorizare se aplică numai dacă emisiile dintr-un stat membru nu contribuie la depășirea cantităților critice în oricare alt stat membru și este valabilă numai până la 1 ianuarie 2013.

(4) Dacă un stat membru recurge la posibilitățile menționate la alineatul (3), trebuie să informeze Comisia și opinia publică cu privire la aceasta cu cel puțin 12 luni în avans. Comisia trebuie să primească suficiente informații pentru a putea evalua respectarea criteriilor menționate la alineatul (3). Comisia informează statele membre în această privință.

În următoarele șase luni de la data primirii informațiilor de la statul membru Comisia examinează măsurile preconizate și, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 9, ia o decizie pe care o comunică statelor membre.

Articolul 5

Modificarea aprovizionării cu combustibili

Dacă, din cauza unei modificări neprevăzute în aprovizionarea cu țiței, produse din petrol sau alte hidrocarburi, un stat membru întâmpină dificultăți în aplicarea valorilor limită privind conținutul maxim de sulf menționat la articolele 3 și 4, statul membru respectiv informează Comisia cu privire la aceasta. Comisia poate autoriza o valoare limită mai mare care să poată fi folosită pe teritoriul statului membru respectiv pentru o perioadă maximă de 6 luni; Comisa notifică statele membre și Consiliul cu privire la decizia luată. Oricare stat membru poate înainta decizia respectivă Consiliului în termen de o lună. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate lua o altă decizie în termen de două luni.

Articolul 6

Eșantionarea și analiza

(1) Statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a verifica prin eșantionare respectarea criteriilor de la articolele 3 și 4, privind conținutul de sulf din combustibili. Eșantionarea începe în termen de șase luni de la data la care intră în vigoare valoarea limită relevantă pentru conținutul maxim de sulf din combustibili. Eșantionarea se efectuează cu regularitate și prin metode care să garanteze că eșantioanele sunt reprezentative pentru combustibilul examinat.

(2) Metoda de referință adoptată pentru determinarea conținutului de sulf este definită astfel:

(a)	metoda ISO 8754 (1992) și PrEN ISO 14596 pentru păcură și pentru benzina folosită în marină;

(b)	metoda EN 24260 (1987), ISO 8754 (1992) și PrEN ISO 14596 pentru benzină.

În cazuri discutabile se aplică metoda PrEN ISO 14596. Interpretarea statistică a verificării conținutului de sulf din benzina utilizată se efectuează în conformitate cu norma ISO 4259 (1992).

Articolul 7

Raportarea și reexaminarea

(1) Pe baza rezultatelor eșantionării și analizelor efectuate în conformitate cu articolul 6, statele membre înaintează Comisiei, până la 30 iunie a fiecărui an, un raport scurt privind conținutul de sulf din combustibilii lichizi care se încadrează în domeniul de aplicare al prezentei directive și care sunt utilizați pe teritoriul lor pe parcursul anului calendaristic anterior. Acest raport trebuie să cuprindă un rezumat al derogărilor acordate în temeiul articolului 3 alineatul (3).

(2) Pe baza, inter alia, a rapoartelor anuale înaintate în conformitate cu alineatul (1) și a tendințelor observate privind calitatea aerului și acidificarea, Comisia înaintează Parlamentului European și Consiliului un raport până la 31 decembrie 2006. Comisia poate înainta, împreună cu raportul respectiv, propunerile proprii de rapoarte care urmăresc revizuirea prezentei directive, în special valorile limită stabilite pentru fiecare categorie de combustibili și excepțiile și derogările prevăzute la articolul 3 alineatele (2) și (3) și la articolul 4 alineatele (2) și (3).

(3) omisia examinează măsurile care pot fi luate în vederea reducerii contribuției la acidificare a arderii combustibililor folosiți în marină, alții decât cei prevăzuți la articolul 2 alineatul (3) și, dacă este cazul, prezintă o propunere până la sfârșitul anului 2000.

Articolul 8

Modificări aduse Directivei 93/12/CEE

(1) Directiva 93/12/CEE se modifică după cum urmează:

(a)	la articolul 1 se elimină alineatul (1) litera (a) și alineatul (2);

(b)	la articolul 2 se elimină primul paragraf al alineatului (2) și alineatul (3);

(c)	articolele 3 și 4 se elimină.

(2) Alineatul (1) se aplică începând de la 1 iulie 2000.

Articolul 9

Comitet consultativ

Comisia este sprijinită de un comitet consultativ compus din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de un reprezentant al Comisiei.

Reprezentantul Comisiei înaintează comitetului un proiect cu măsurile ce trebuie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză, dacă este necesar prin votare.

Avizul este consemnat în procesul verbal; în afară de aceasta, fiecare stat membru are dreptul să solicite ca poziția sa să fie consemnată în procesul verbal.

Comisia ține seama în cea mai mare măsură de avizul emis de comitet. Aceasta informează comitetul de modul în care ține seama de acest aviz.

Articolul 10

Transpunerea

Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 iulie 2000. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispozițiilor de drept intern adoptate în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 11

Sancțiuni

Statele membre stabilesc sancțiunile care se aplică pentru încălcarea dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive. Sancțiunile stabilite trebuie să fie eficiente, proporționale și cu caracter descurajator.

Articolul 12

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 13

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 26 aprilie 1999.

Pentru Consiliu

Președintele

J. FISCHER

(1) JO C 190, 21.6.1997, p. 9 și

JO C 259, 18.8.1998, p. 5.

(2) JO C 355, 21.11.1997, p. 1.

(3) Avizul Parlamentului European din 13 mai 1998 (JO C 167, 1.6.1998, p. 111), Poziția comună a Consiliului din 6 octombrie 1998 (JO C 364, 25.11.1998, p. 20) și Decizia Parlamentului European din 9 februarie 1999 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(4) JO C 138, 17.5.1993, p. 5.

(5) JO L 74, 27.3.1993, p. 81.

(6) JO L 109, 26.4.1983, p. 8. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 96/139/CE a Comisiei (JO L 32, 10.2.1996, p. 31).

(7) JO L 336, 7.12.1988, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 94/66/CE (JO L 337, 24.12.1994, p. 83).

(8) JO L 26, 1.2.1999, p. 1.

(9) JO L 350, 28.12.1998, p. 58.

(10) JO L 229, 30.8.1980, p. 30. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 91/692/CEE (JO L 377, 31.12.1991, p. 48).

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

222

31999L0040

L 124/11

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 1999/40/CE A COMISIEI

din 6 mai 1999

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 76/622/CEE a Consiliului cu privire la dispozitivele de protecție în cazul răsturnării tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (probe statice)

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 74/150/CEE a Consiliului din 4 martie 1974 de armonizare a legislațiilor statelor membre cu privire la omologarea de tip a tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), în special articolul 11,

având în vedere Directiva 79/622/CEE a Consiliului din 25 iunie 1979 de armonizare a legislațiilor statelor membre cu privire la dispozitivele de protecție în cazul răsturnării tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (probe statice) (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 88/413/CEE (4), în special articolul 11,

(1)	întrucât, pentru creșterea securității, în momentul de față este necesar să se precizeze modalitățile de testare a dispozitivelor de protecție în cazul răsturnării tractoarelor agricole sau forestiere pe roți, ținând seama de diversitatea echipamentelor;

(2)	întrucât este necesară armonizarea modalităților de testare a acestor dispozitive în conformitate cu modalităților stabilite în codul 4 al Organizației de Cooperare si Dezvoltare Economică (OCDE) privind testările oficiale ale structurilor de protecție a tractoarelor agricole (probe statice);

(3)	întrucât dispozițiile prezentei directive sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic instituit la articolul 12 din Directiva 74/150/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Anexele II și III la Directiva 79/622/CEE se modifică în conformitate cu textul din anexă.

Articolul 2

(1) Începând cu 1 iulie 2000, statele membre nu pot:

—	să refuze, pentru un tip de tractor, omologarea CE sau națională de tip sau eliberarea documentului prevăzut la articolul 10 alineatul (1) a treia liniuță din Directiva 74/150/CEE;

—	să interzică prima punere în circulație a tractoarelor,

în cazul în care tractoarele respective corespund prevederilor Directivei 79/622/CEE, modificată de prezenta directivă.

(2) Începând cu 1 ianuarie 2001 statele membre:

—	nu mai pot elibera documentul prevăzut la articolul 10 alineatul (1) a treia liniuță din Directiva 74/150/CEE pentru un tip de tractor, în cazul în care acesta nu corespunde prevederilor din Directiva 79/622/CEE, modificată de prezenta directivă;

—	pot refuza omologarea națională a unui tip de tractor în cazul în care acesta nu corespunde prevederilor din Directiva 79/622/CEE, modificată de prezenta directivă.

Articolul 3

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 iunie 2000. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 6 mai 1999.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(3) JO L 179, 17.7.1979, p. 1.

(4) JO L 200, 26.7.1988, p. 32.

ANEXĂ

Anexele II și III la Directiva 79/622/CEE se modifică după cum urmează:

La anexa II punctul 1.2.4 se adaugă următorul text:

„Toate elementele pe care șoferul însuși le poate îndepărta sunt retrase în momentul testărilor. În cazul în care este posibilă menținerea deschisă a ușilor și a ferestrelor sau îndepărtarea lor în timpul utilizării, acestea trebuie să fie menținute deschise sau trebuie îndepărtate pe durata testărilor, pentru a nu contribui la creșterea rezistenței structurii de protecție. În cazul în care, în această poziție, ele constituie un pericol pentru șofer în cazul răsturnării tractorului, acest fapt trebuie menționat în raportul de testare.”

Anexa III se modifică după cum urmează:

(a)	la punctul 1.3 primul paragraf se adăugă următorul text: „În cazul unui tractor cu post de comandă reversibil, sarcina se aplică la extremitatea superioară a structurii de protecție, la mijlocul celor două puncte de referință ale scaunului.”;

(b)

se inserează punctele 2.2.11, 2.2.12 și 2.2.13:

„2.2.11.

În cazul unui tractor cu post de comandă reversibil, zona de degajare este înfășurătoarea celor două zone de degajare definite conform celor două poziții diferite ale volanului și ale scaunului.

2.2.12.

În cazul unui tractor care poate fi echipat cu scaune opționale, pe durata testelor se utilizează înfășurătoarea combinată produsă de punctele de referință ale scaunului, din ansamblul de opțiuni propuse pentru scaun. Structura de protecție nu trebuie să pătrundă în interiorul zonei de degajare compozite, corespunzătoare diferitelor puncte de referință ale scaunului.

2.2.13.

În cazul în care, după efectuarea testului, se propune o nouă opțiune, se recurge la un calcul pentru a determina dacă zona de degajare din jurul noului punct de referință a scaunului se găsește în interiorul înfășurătoarei determinate anterior. Dacă nu acesta este cazul, trebuie să se procedeze la un nou test.”

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

225

31999L0050

L 139/29

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 1999/50/CE A COMISIEI

din 25 mai 1999

de modificare a Directivei 91/321/CEE privind preparatele pentru sugari și preparatele de continuare

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 89/398/CEE a Consiliului din 3 mai 1989 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind produsele alimentare destinate unor utilizări nutriționale speciale (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/84/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), în special articolul 4 alineatul (1),

după consultarea Comitetului științific pentru alimentație,

(1)

întrucât articolul 6 din Directiva 91/321/CEE a Comisiei (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 96/4/CE (4), prevede că preparatele pentru sugari și preparatele de continuare nu poate conține nici o substanță în proporții susceptibile să pună în pericol sănătatea sugarilor și a copiilor de vârstă mică și că este necesar ca aceste niveluri maxime pentru astfel de substanțe să fie stabilite fără întârziere;

(2)	întrucât diferite regulamente cu privire la nivelul maxim de reziduuri de pesticide din astfel de produse creează bariere comerciale între anumite state membre;

(3)

întrucât nivelurile maxime pentru reziduuri de pesticide prevăzute de Directiva 76/895/CEE a Consiliului din 23 noiembrie 1976 de stabilire a concentrațiilor maxime de reziduuri de pesticide în și pe fructe și legume (5), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/41/CE (6), de Directiva 86/362/CEE din 24 iulie 1986 de stabilire a concentrațiilor maxime de reziduuri de pesticide din și de pe cereale (7), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 98/82/CE a Comisiei (8), de Directiva 86/363/CEE din 24 iulie 1986 de stabilire a concentrațiilor maxime de reziduuri de pesticide din și de pe alimentele de origine animală (9), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 98/82/CE și de Directiva 90/642/CEE din 27 noiembrie 1990 privind fixarea nivelurilor maxime pentru reziduurile de pesticide în și pe anumite produse de origine vegetală, inclusiv fructe și legume (10), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 98/82/CE nu aduc atingere dispozițiilor speciale aplicabile preparatelor pentru sugari și preparatelor de continuare;

(4)

întrucât, luând în considerare obligațiile internaționale ale Comunității, în cazul în care dovezile științifice sunt insuficiente, principiul precauției permite Comunității să adopte provizoriu măsuri pe baza informațiilor aplicabile disponibile, până la o evaluare suplimentară a riscului și o revizuire a măsurii în termen rezonabil;

(5)

întrucât, pe baza a două avize prezentate de Comitetul științific pentru alimentație umană la 19 septembrie 1997 și la 4 iunie 1998, există în prezent îndoieli în ceea ce privește valorile dozei zilnice acceptabile (DZA) pentru protecția sănătății sugarilor și a copiilor de vârstă mică; întrucât îndoielile exprimate privesc nu numai pesticidele și reziduurile de pesticide, dar și substanțele chimice periculoase și întrucât, în consecință, Comisia examinează posibilitatea stabilirii, cât mai curând posibil, a nivelurilor maxime de metalele grele în alimentele destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică;

(6)	întrucât, prin urmare, în ceea ce privește alimentele cu utilizări nutriționale speciale destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică, este adecvat să se adopte o limită comună foarte scăzută pentru toate pesticidele;

(7)	întrucât această limită comună foarte scăzută trebuie să fie stabilită la 0,01 mg/kg, care este practic nivelul minim detectabil;

(8)

întrucât trebuie impuse limitări severe ale reziduurilor de pesticide; întrucât, printr-o selecție atentă a materiilor prime și dat fiind că preparatele pentru sugari și preparatele de continuare suferă o prelucrare intensă în decursul procesului de producție, este posibil să se obțină produse care să conțină niveluri foarte scăzute ale reziduurilor de pesticide;

(9)

întrucât, totuși, în cazul unui număr mic de pesticide, chiar și astfel de niveluri scăzute pot să antreneze, în cel mai rău caz posibil, depășirea DZA pentru aceste substanțe; întrucât, prin urmare, preparatele pentru sugari și preparatele de continuare nu trebuie să conțină pesticidele menționate și trebuie să fie fabricate fără folosirea unor asemenea pesticide;

(10)	întrucât prezenta directivă reflectă cunoștințele actuale despre aceste substanțe; întrucât orice modificare bazată pe progresul științific sau tehnic va fi stabilită prin procedura prevăzută la articolul 13 din Directiva 89/398/CEE;

(11)	întrucât Directiva 91/321/CEE trebuie modificată în consecință;

(12)	întrucât măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse alimentare,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 91/321/CEE se modifică după cum urmează:

La articolul 1 alineatul (2) se adaugă litera (e), după cum urmează:

„(e)

«reziduul de pesticide» reprezintă reziduul, aflat în preparatele pentru sugari și în preparatele de continuare, al unui produs de protecție a plantelor în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului (11), inclusiv metaboliții săi și produsele ce rezultă din degradare sau alte reacții ale acestuia;

Articolul 6 se înlocuiește cu următoarele:

„Articolul 6

(1) Preparatele pentru sugari și preparatele de continuare nu conțin nici o substanță în proporții susceptibile să pună în pericol sănătatea sugarilor și a copiilor de vârstă mică. Nivelurile maxime necesare se stabilesc fără întârziere.

(2) Preparatele pentru sugari și preparatele de continuare nu conțin reziduuri de pesticide individuale la niveluri care să depășească 0,01 mg/kg în produsul gata pentru consum sau reconstituit conform instrucțiunilor producătorului.

Metodele analitice pentru determinarea nivelurilor reziduurilor de pesticide sunt metode standardizate general acceptate.

(3) Pesticidele menționate în anexa IX nu se folosesc la produsele agricole destinate obținerii de preparate pentru sugari și preparate de continuare.

(4) Se stabilesc, după caz, criterii microbiologice.”

3.	La anexa IX se adaugă următoarele: „ANEXA IX Pesticide care nu se folosesc la produsele agricole destinate producției de preparate pentru sugari și de preparate de continuare: Denumirea chimică a substanței …”

Articolul 2

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 iunie 2000. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Aceste acte cu putere de lege și acte administrative se aplică astfel încât:

(a)	să autorizeze comerțul cu produse conforme cu prezenta directivă până la 30 iunie 2000;

(b)	să interzică de la 1 iulie 2002 comerțul cu produse care nu respectă prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 25 mai 1999.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(1) JO L 186, 30.6.1989, p. 27.

(2) JO L 48, 19.2.1997, p. 20.

(3) JO L 175, 4.7.1991, p. 35.

(4) JO L 49, 28.2.1996, p. 12.

(5) JO L 340, 9.12.1976, p. 26.

(6) JO L 184, 12.7.1997, p. 33.

(7) JO L 221, 7.8.1986, p. 37.

(8) JO L 290, 29.10.1998, p. 25.

(9) JO L 221, 7.8.1986, p. 43.

(10) JO L 350, 14.12.1990, p. 71.

(11) JO L 230, 19.8.1991, p. 1.”

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

228

31999L0051

L 142/22

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 1999/51/CE A COMISIEI

din 26 mai 1999

de efectuare a celei de-a cincea adaptări la progresul tehnic a anexei I la Directiva 76/769/CEE a Consiliului privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la restricțiile privind introducerea pe piață și utilizarea anumitor substanțe și preparate periculoase (staniu, PCF și cadmiu)

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 76/769/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la restricțiile privind introducerea pe piață și utilizarea anumitor substanțe și preparate periculoase (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/64/CE a Comisiei (2), în special articolul 2 litera (a) al celei dintâi, introdus prin Directiva 89/678/CEE a Consiliului (3),

(1)

întrucât în cadrul Actului de aderare a Austriei, a Finlandei și a Suediei la Uniunea Europeană, în special la articolele 69, 84 și, respectiv, 112 se prevede ca pe o perioadă de patru ani începând de la 1 ianuarie 1995 unele prevederi ale anexei I la Directiva 76/769/CEE să nu se aplice Austriei, Finlandei și Suediei și să se revizuiască în conformitate cu procedurile stabilite în Tratatul CE;

(2)

întrucât unii compuși organostanici, în special tributilstaniul (TBS), folosiți împotriva depunerilor organice acvatice prezintă încă un risc pentru mediul acvatic și sănătatea umană, inclusiv de posibile tulburări endocrine; întrucât Organizația Maritimă Internațională (OMI) recunoaște riscul prezentat de TBS și Comitetul pentru Protecția Mediului Marin al OMI a solicitat o interdicție globală asupra folosirii compușilor organostanici ce acționează ca substanțe biodestructive în sistemele împotriva depunerilor organice acvatice ale navelor până la 1 ianuarie 2003; întrucât dispozițiile asupra TBS trebuie revizuite având în vedere toate evoluțiile OMI; întrucât au fost create produse împotriva depunerilor organice acvatice care eliberează în mod controlat TBS și acestea ar trebui folosite în locul vopselelor de asociere liberă;

(3)

întrucât apele continentale și Marea Baltică sunt medii deosebit de sensibile; întrucât folosirea TBS în apele continentale ale Comunității ar trebui interzisă; întrucât, ca măsură interimară, Austriei și Suediei le va fi permisă elaborarea de dispoziții mai stricte privind folosirea de TBS în aceste medii sensibile;

(4)

întrucât pentaclorfenolul (PCF) încă prezintă un risc pentru sănătate și pentru mediu în ciuda restricțiilor impuse de Directiva 76/769/CEE; întrucât utilizarea de PCF trebuie restrânsă în continuare; întrucât, totuși, anumite utilizări ale PCF sunt încă necesare, din motive tehnice, în statele membre maritime și cu ieșire la ocean;

(5)

întrucât Rezoluția Consiliului din 25 ianuarie 1988 necesită o strategie generală pentru combaterea poluării mediului cu cadmiu, inclusiv măsuri pentru limitarea utilizării cadmiului și stimularea dezvoltării înlocuitorilor; întrucât riscurile prezentate de cadmiu sunt evaluate conform Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului (4), iar Comisia va revizui restricțiile pentru cadmiu ținând cont de rezultate; întrucât ca măsură interimară, Suedia și Austria care aplică restricții mult mai complexe, le pot menține pe acestea;

(6)	întrucât Comitetul științific pentru toxicitate, ecotoxicitate și mediu a elaborat avize privind compușii organostanici și PCF;

(7)

întrucât prezenta directivă nu aduce atingere reglementărilor comunitare de stabilire a cerințelor minime privind protecția lucrătorilor din Directiva 89/391/CEE a Consiliului (5) și din directivele speciale adoptate pe baza acesteia, în special din Directiva 90/394/CEE a Consiliului (6) și din Directiva 98/24/CE a Consiliului (7) privind protecția sănătății și securității lucrătorilor față de riscul prezentat de agenții chimici la locul de muncă;

(8)	întrucât măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic a directivelor privind eliminarea barierelor tehnice din calea comerțului cu substanțe și preparate periculoase,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa I la Directiva 76/769/CEE se adaptează la progresul tehnic în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1) Statele membre adoptă și publică, până la 29 februarie 2000, dispozițiile necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Statele membre aplică aceste dispoziții de la 1 septembrie 2000. Cu toate acestea, Austria, Finlanda și Suedia pot aplica aceste dispoziții de la 1 ianuarie 1999, cu excepția cazurilor în care anexa prevede altfel.

(2) Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 26 mai 1999.

Pentru Comisie,

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(1) JO L 262, 27.9.1976, p. 24.

(2) JO L 315, 19.11.1997, p. 13.

(3) JO L 398, 30.12.1989, p. 24.

(4) JO L 84, 5.4.1993, p. 1.

(5) JO L 183, 29.6.1989, p. 1.

(6) JO L 196, 26.7.1990, p. 1.

(7) JO L 131, 5.5.1998, p. 11.

ANEXĂ

În anexa I la Directiva 79/769/CEE, punctele 21, 23 și 24 se modifică după cum urmează:

Punctul 21 se înlocuiește cu următorul text:

„21.	Compușii organostanici

1.	Nu pot fi introduși pe piață pentru a fi utilizați ca substanțe și constituenți de preparate când acționează ca substanțe biocide în vopselele de asociere liberă împotriva depunerilor organice acvatice.

Nu pot fi folosiți ca substanțe și constituenți de preparate când acționează ca substanțe biocide pentru a preveni depunerile organice acvatice provocate de microorganisme, plante sau animale la:

(a)

coca unor:

—	bărci cu o lungime totală, conform definiției ISO 8666, de mai puțin de 25 de metri;

—	vase de orice lungime folosite cu precădere pe căile navigabile continentale și pe lacuri;

(b)	cuști, plute, plase și alte dispozitive sau echipamente folosite pentru fermele piscicole sau conchilicole.

(c)	orice dispozitive sau echipamente parțial sau total scufundate.

Astfel de substanțe sau preparate

—	pot fi introduse pe piață doar în ambalaje cu o capacitate egală sau mai mare de 20 de litri,

—	nu pot fi vândute publicului larg, ci doar utilizatorilor profesioniști.

Fără să aducă atingere aplicării altor dispoziții comunitare privind clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor și preparatelor periculoase, ambalajele acestui tip de preparate sunt marcate lizibil și indelebil după cum urmează:

«A nu se folosi pentru bărci cu o lungime totală de mai puțin de 25 de metri, sau pentru vase de orice lungime folosite cu precădere pe căile navigabile continentale și lacuri, sau pentru orice dispozitive sau echipamente folosite în fermele piscicole sau conchilicole.

A se folosi doar de către utilizatorii profesioniști.»

3.	Dispozițiile prevăzute la punctul 2 litera (a) și dispozițiile speciale de etichetare de la punctul 2 se aplică Suediei și Austriei de la 1 ianuarie 2003 și sunt revizuite de către Comisie în cooperare cu statele membre și părțile interesate înainte de această dată.

4.	Nu pot fi utilizate ca substanțe și constituenți de preparate destinate tratării apelor industriale.”

Punctul 23 se înlocuiește cu următorul text:

„23.	Pentaclorfenolul (CAS nr. 87-86-5) și sărurile și esterii acestuia

Nu se folosesc cu o concentrație masică mai mare sau egală cu 0,1 % în substanțe sau preparate introduse pe piață.

Prin derogare, până la 31 decembrie 2008 Franța, Irlanda, Portugalia, Spania și Regatul Unit pot să nu aplice această dispoziție substanțelor și preparatelor destinate folosirii în instalații industriale nepermițând emisiile și/sau evacuările de pentaclorfenol (PCF) în cantități mai mari decât cele prevăzute în legislația existentă:

(a)

în tratarea lemnului.

Totuși, lemnul tratat nu poate fi folosit:

—	în interiorul clădirilor în scopuri decorative sau în alte scopuri, indiferent de destinația clădirilor (de locuit, ca loc de muncă, pentru timpul liber);

—

pentru fabricarea și retratarea:

(i)	recipientelor folosite pentru cultivare;

(ii)	ambalajelor care pot intra în contact cu materiile prime, produsele intermediare sau finite destinate consumului uman și/sau animal;

(iii)

alte materiale care pot contamina produsele menționate la punctele (i) și (ii);

(b)	la impregnarea fibrelor și materialelor textile de mare rezistență care nu sunt în nici un caz destinate îmbrăcămintei sau pieselor decorative de mobilier;

(c)

printr-o excepție specială, statele membre pot de la caz la caz să autorizeze pe teritoriul lor profesioniști specializați pentru a realiza, in situși pentru clădiri de interes cultural, artistic și istoric, sau în caz de urgență, un tratament de remediere a cherestelei si a zidăriei infectate de ciuperca putregaiului uscat al lemnului (Serpula lacrymans) și de ciuperca de zidărie.

În orice caz:

(a)	Pentaclorfenolul folosit singur sau ca ingredient în preparatele folosite în cazul excepțiilor de mai sus nu trebuie să aibă un conținut total de hexaclordibenzoparadioxină (HCDD) de mai mult de două părți per milion (ppm);

(b)

aceste substanțe și preparate nu pot fi:

—	introduse pe piață decât in ambalaje de 20 de litri sau mai mari;

—	vândute populației.

Fără să aducă atingere punerii în aplicare a altor dispoziții comunitare privind clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor și preparatelor periculoase, ambalajele acestor preparate trebuie marcate lizibil și indelebil:

«Rezervat pentru uz industrial și profesional»

În plus, această dispoziție nu se aplică deșeurilor reglementate de Directivele 75/442/CEE (1) și 91/689/CEE (2).

La punctul 24 (cadmiu) de la punctul 3, se adaugă următorul punct:

„4.

Austria și Suedia, care aplică deja restricții pentru cadmiu mai severe decât cele prevăzute la punctele 1, 2 și 3 pot continua să aplice aceste restricții până la 31 decembrie 2002. Comisia revizuiește dispozițiile privind cadmiul din anexa I la Directiva 76/769/CEE înainte de această dată, având în vedere rezultatele evaluării riscurilor prezentate de cadmiu și progresul cunoștințelor și tehnicilor referitoare la înlocuitorii cadmiului.”

(1) JO L 194, 25.7.1975, p. 39.

(2) JO L 377, 31.12.1991, p. 20.”

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

232

31999L0055

L 146/28

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 1999/55/CE A COMISIEI

din 1 iunie 1999

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 77/536/CEE a Consiliului privind dispozitivele de protecție în caz de răsturnare ale tractoarelor agricole sau forestiere pe roți

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 74/150/CEE a Consiliului din 4 martie 1974 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), în special articolul 11,

având în vedere Directiva 77/536/CEE a Consiliului din 28 iunie 1977 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind dispozitivele de protecție în caz de răsturnare ale tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de Aderare al Austriei, al Finlandei și al Suediei, în special articolul 11,

întrucât:

(1)

Pentru a îmbunătăți siguranța în condițiile varietății tot mai mari a ofertei de tractoare existente pe piață, este necesar în prezent să se prevadă dispoziții pentru a trata în mod egal tractoarele cu post de conducere reversibil, adică cu scaun și volan reversibile, conceput pentru a crește polivalența funcțională și a îmbunătăți supravegherea echipamentelor accesorii.

(2)

Modalitățile de încercare a dispozitivelor de protecție în caz de răsturnare ar trebui să fie armonizate cu modalitățile definite în codul 3 al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) pentru încercările oficiale ale structurilor de protecție ale tractoarelor agricole (încercări dinamice).

(3)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic instituit în temeiul articolului 12 din Directiva 74/150/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexele I, II și III la Directiva 77/536/CEE se modifică în conformitate cu textul din anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1) De la 1 iulie 2000, statele membre nu pot:

—	refuza, pentru un tip de tractor, acordarea omologării CE de tip, eliberarea documentului menționat la articolul 10 alineatul (1) a treia liniuță din Directiva 74/150/CEE sau acordarea omologării naționale ori

—	interzice punerea în circulație a tractoarelor,

dacă tractoarele în cauză corespund cerințelor Directivei 77/536/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

(2) De la 1 ianuarie 2001, statele membre:

—	nu mai pot elibera documentul prevăzut la articolul 10 alineatul (1) a treia liniuță din Directiva 74/150/CEE pentru un tip de tractor care nu corespunde cerințelor Directivei 77/536/CEE, astfel cum este modificată prin prezenta directivă,

—	pot refuza acordarea omologării naționale de tip pentru un tip de tractor care nu corespunde cerințelor Directivei 77/536/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

Articolul 3

(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 1 iunie 1999.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(3) JO L 220, 29.8.1977, p. 1.

ANEXĂ

Anexele I, II și III la Directiva 77/536/CEE se modifică după cum urmează:

la anexa I punctul 2.2, se adaugă a treia liniuță cu următorul text:

„–	în ceea ce privește tractoarele cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile) sau echipate cu scaune opționale, se aplică numai metoda de încercare descrisă în anexa III partea B.”;

la anexa II, se adaugă următorul punct 3.1.1.5:

„3.1.1.5.

În cazul unui tractor cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile), primul impact este longitudinal și se aplică la capătul cel mai greu (cu mai mult de 50 % din masa tractorului). Acesta este urmat de o încercare de strivire la același capăt. Al doilea impact este aplicat pe capătul cel mai ușor, iar al treilea impact este aplicat din lateral. În sfârșit, se efectuează o a doua încercare de strivire pe capătul cel mai ușor.”;

partea B din anexa III se modifică după cum urmează:

(a)

la sfârșitul celui de-al doilea paragraf de la punctul 1.3.1 se adaugă următorul text:

„În cazul unui tractor cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile) punctul de impact se determină în raport cu intersecția dintre planul median al tractorului și un plan perpendicular pe acesta, după o linie dreaptă care trece printr-un punct echidistant față de cele două puncte de referință ale scaunului.”;

(b)

se adaugă următoarele puncte 2.2.11, 2.2.12 și 2.2.13:

„2.2.11.

În cazul unui tractor cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile), zona de degajare este înfășurătoarea celor două zone de degajare determinate de cele două poziții ale volanului de direcție și scaunului.

2.2.12.

În cazul unui tractor care poate fi echipat cu scaune opționale, încercările se bazează pe zona de degajare combinată formată de punctele de referință ale scaunului pentru toate opțiunile disponibile pentru fixarea scaunului. Structura de protecție în caz de răsturnare nu trebuie să intre în zona de degajare combinată din jurul diferitelor puncte de referință ale scaunului.

2.2.13.

În cazul în care, după efectuarea încercării, se propune o nouă opțiune pentru scaun, se face un calcul pentru a determina dacă zona de degajare din jurul noului punct de referință al scaunului este localizată în întregime în interiorul zonei de degajare combinate stabilite anterior. În cazul în care nu se întâmplă acest lucru, este necesară o nouă încercare.”

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

235

31999L0056

L 146/31

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 1999/56/CE A COMISIEI

din 3 iunie 1999

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 78/933/CEE a Consiliului privind instalarea de echipamente de iluminare și de semnalizare luminoasă pe tractoarele agricole sau forestiere pe roți

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 74/150/CEE a Consiliului din 4 martie 1974 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la omologarea tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), în special articolul 11,

având în vedere Directiva 78/933/CEE a Consiliului din 17 octombrie 1978 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la instalarea de echipamente de iluminare și de semnalizare luminoasă pe tractoarele agricole sau forestiere pe roți (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/54/CE, în special articolul 5,

întrucât:

(1)	pentru mărirea gradului de siguranță, este necesar să se specifice în prezent cum ar trebui să fie instalate echipamentele de semnalizare luminoasă;

(2)	întrucât măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptare la progresul tehnic instituit prin articolul 12 din Directiva 74/150/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexele la Directiva 78/933/CEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1) De la 1 iulie 2000, statele membre nu pot:

—	refuza, pentru un tip de tractor, acordarea omologării CE de tip, eliberarea documentului prevăzut la articolul 10 alineatul (1) a treia liniuță din Directiva 74/150/CEE sau acordarea omologării naționale de tip și nici

—	interzice punerea în circulație a tractoarelor,

în cazul în care tractoarele în cauză corespund cerințelor Directivei 78/933/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

(2) De la 1 ianuarie 2001, statele membre:

—	nu mai pot elibera documentul prevăzut la articolul 10 alineatul (1) a treia liniuță din Directiva 74/150/CEE pentru un tip de tractor care nu corespunde cerințelor Directivei 78/933/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă,

—	pot refuza acordarea omologării naționale de tip pentru un tip de tractor care nu corespunde cerințelor Directivei 78/933/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

Articolul 3

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la data 30 iunie 2000. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 3 iunie 1999.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(2) JO L 227, 10.10.1997, p. 24.

(3) JO L 325, 20.11.1978, p. 16.

ANEXĂ

Anexele la Directiva 78/933/CEE se modifică după cum urmează.

Anexa I se modifică după cum urmează:

(a)

la punctul 3.13:

—	se elimină toate referirile la „galben selectiv”,

—	la a noua liniuță se elimină restul propoziției după cuvântul „alb”;

—	ultimul paragraf;

(b)

se elimină punctul 4.2.4.22 se înlocuiește cu următorul text:

„4.2.4.2.2

în cazul tractoarelor echipate pentru montarea de dispozitive portabile în partea frontală, se admite instalarea a două faruri cu lumină de întâlnire, în plus față de lămpile menționate la 4.2.4.2.1, la o înălțime care să nu depășească 3 000 mm, în cazul în care conexiunile electrice sunt astfel proiectate încât două perechi de faruri cu lumină de întâlnire nu pot fi acționate în același timp.”;

(c)	la punctul 4.7.1, cuvântul „Facultativă” se înlocuiește cu „Obligatorie”;

(d)	la punctul 4.9.4.2., „2 100 mm” se înlocuiește cu „2 300 mm”.

Anexa II se modifică după cum urmează:

(a)

după titlu, textul: „articolul 4 alineatul (2) și articolul 10 din Directiva 74/150/CEE a Consiliului, din 4 martie 1974, cu privire la armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea tractoarelor agricole sau forestiere cu roți având din construcție o viteză maximă cuprinsă între 6 și 25 kilometri pe oră;”

se înlocuiește cu următorul text:

„articolul 4 alineatul (2) și articolul 10 din Directiva 74/150/CEE a Consiliului de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea tractoarelor agricole sau forestiere pe roți;”

(b)	la sfârșitul notei de subsol 1, se elimină textul „având o viteză maximă din construcție, cuprinsă între 6 și 25 kilometri pe oră.”

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

237

31999L0057

L 148/35

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 1999/57/CE A COMISIEI

din 7 iunie 1999

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 78/764/CEE a Consiliului privind scaunul pentru conducătorul de tractoare agricole sau forestiere pe roți

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 78/764/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la scaunul pentru conducătorul de tractoare agricole sau forestiere pe roți (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/54/CE, în special articolul 10,

întrucât:

(1)	pentru a îmbunătăți gradul de siguranță, este necesar în prezent să se specifice în detaliu cum trebuie instalat scaunul conducătorului pentru a evita o ergonomie deficitară;

(2)	întrucât măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic instituit prin articolul 12 din Directiva 74/150/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Punctul 1.1.5 din Anexa IV la Directiva 78/764/CEE se înlocuiește cu următorul text:

„1.1.5.

în cazul în care poziția scaunului este reglabilă numai în lungime și pe verticală, axa longitudinală care trece prin punctul de referință al scaunului trebuie să fie paralelă cu planul vertical longitudinal al tractorului care trece prin centrul volanului, cu o toleranță admisă de cel mult 100 mm față de acel plan”.

Articolul 2

(1) De la 1 iulie 2000, statele membre nu pot:

—	refuza, pentru un tip de tractor, acordarea omologării CE de tip, eliberarea documentului prevăzut la articolul 10 alineatul (1) a treia liniuță din Directiva 74/150/CEE sau acordarea omologării naționale de tip și nici

—	interzice punerea în circulație a tractoarelor,

în cazul în care tractoarele în cauză sunt conforme cu cerințele Directivei 78/764/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

(2) De la 1 ianuarie 2001, statele membre:

—	nu mai pot elibera documentul prevăzut la articolul 10 alineatul (1) a treia liniuță din Directiva 74/150/CEE pentru un tip de tractor care nu este conform cu cerințele Directivei 78/764/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă;

—	pot refuza acordarea omologării naționale de tip pentru un tip de tractor care nu este conform cu cerințele Directivei 78/764/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

Articolul 3

(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta Directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 7 iunie 1999.

Pentru Comisie,

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(3) JO L 255, 18.9.1978, p. 1.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

239

31999L0058

L 148/37

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 1999/58/CE A COMISIEI

din 7 iunie 1999

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 79/533/CEE a Consiliului privind dispozitivele de remorcare și de mers înapoi ale tractoarelor agricole sau forestiere pe roți

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 79/533/CEE a Consiliului din 17 mai 1979 de armonizare a legislațiilor statelor membre cu privire la dispozitivele de remorcare și de mers înapoi ale tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/54/CE, în special articolul 4,

întrucât:

(1)	pentru a îmbunătăți gradul de siguranță, este necesar în prezent să se clarifice cerințele pentru dispozitivele de remorcare;

(2)	întrucât măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic instituit prin articolul 12 din Directiva 74/150/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Punctul 3 din anexa I la Directiva 79/533/CEE se modifică după cum urmează:

1.	Primul paragraf se înlocuiește cu următorul text: „Dispozitivul trebuie să aibă forma unei fălci crestate. Deschiderea la nivelul centrului bolțului de blocare trebuie să fie de 60 mm + 0,5/– 1,5 mm și adâncimea fălcii măsurată de la centrul bolțului trebuie să fie de 62 mm ± 0,5 mm.”

2.	Desenul se elimină.

Articolul 2

(1) De la 1 iulie 2000, statele membre nu pot:

—	refuza, pentru un tip de tractor, acordarea omologării CE de tip, eliberarea documentului prevăzut la articolul 10 alineatul (1) a treia liniuță din Directiva 74/150/CEE sau acordarea omologării naționale de tip și nici

—	interzice punerea în circulație a tractoarelor,

în cazul în care tractoarele în cauză sunt conforme cu cerințele Directivei 79/533/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

(2) De la 1 ianuarie 2001, statele membre:

—	nu mai pot elibera documentul prevăzut la articolul 10 alineatul (1) a treia liniuță din Directiva 74/150/CEE pentru un tip de tractor care nu este conform cu cerințele Directivei 79/533/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă;

—	pot refuza acordarea omologării naționale de tip pentru un tip de tractor care nu este conform cu cerințele Directivei 79/533/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

Articolul 3

(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 7 iunie 1999.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(3) JO L 145, 13.6.1979, p. 20.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

241

31999L0043

L 166/87

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 1999/43/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 25 mai 1999

de efectuare a celei de-a șaptesprezecea modificări a Directivei 76/769/CEE privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la restricțiile privind introducerea pe piață și utilizarea anumitor substanțe și preparate periculoase

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

(1)	întrucât este necesar să se adopte măsurile care se impun pentru buna funcționare a pieței interne;

(2)	întrucât Parlamentul European și Consiliul au adoptat la 29 martie 1996 Decizia nr. 646/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 martie 1996 privind adoptarea planului de acțiune pentru combaterea cancerului în cadrul acțiunii din domeniul sănătății publice (1996-2000) (4);

(3)	întrucât, pentru a îmbunătăți protecția sănătății și siguranța consumatorilor, substanțele clasificate ca fiind cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere și preparatele care le conțin nu trebuie introduse pe piață pentru a fi utilizate de populație;

(4)

întrucât Directiva 94/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 de efectuare a celei de-a paisprezecea modificări a Directivei 76/769/CEE privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la restricțiile privind introducerea pe piață și utilizarea anumitor substanțe și preparate periculoase (5) prevede, în apendice la punctele 29, 30 și 31 din anexa 1 la Directiva 76/769/CEE (6) o listă conținând substanțele clasificate ca fiind cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere din categoriile 1 și 2; întrucât asemenea substanțe și preparate nu trebuie introduse pe piață pentru a fi utilizate de populație;

(5)

întrucât Directiva 94/60/CE prevede obligația Comisiei de a prezenta Parlamentului European și Consiliului o propunere de completare a acestei liste în termen de cel mult șase luni de la data publicării unei adaptări la progresul tehnic a anexei I la Directiva 67/548/CEE (7) care conține substanțele clasificate ca fiind cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere din categoriile 1 sau 2;

(6)

întrucât Directiva 96/54/CE (8) a Comisiei de efectuare a celei de-a douăzeci și doua modificări a Directivei 67/548/CEE și, în special, a anexei I la progresul tehnic conține 16 substanțe clasificate recent ca fiind cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere din categoriile 1 și 2; întrucât aceste substanțe trebuie adăugate la punctele 29, 30 și 31 din apendicele la anexa I la Directiva 76/769/CEE, consolidată de Directiva 97/56/CE (9) a Parlamentului European și a Consiliului de efectuare a celei de-a șaisprezecea modificări a Directivei 76/769/CEE;

(7)	întrucât trebuie avute în vedere riscurile și avantajele substanțelor clasificate recent, prin Directiva 96/54/CE, ca fiind cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere din categoria 1 sau 2;

(8)

întrucât articolul 1 alineatul (1) litera (f) din Directiva 96/54/CE elimină opt poziții din anexa I la Directiva 67/548/CEE, deoarece substanțele din aceste poziții sunt deja acoperite de alte poziții sau nu mai sunt clasificate ca fiind cancerigene; întrucât cinci dintre aceste substanțe sunt incluse în apendice la punctul 29 din anexa I la Directiva 76/769/CEE; întrucât aceste poziții trebuie, de asemenea, eliminate din ultima directivă menționată;

(9)

întrucât prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere legislației comunitare de stabilire a cerințelor minime în materie de protecție a lucrătorilor cuprinse în Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (10) și directivele individuale adoptate în temeiul acesteia, în special Directiva 90/394/CEE a Consiliului din 28 iunie 1990 privind protecția lucrătorilor la locul de muncă împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni [a șasea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (11),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Substanțele enumerate în anexa I la prezenta directivă se adaugă la substanțele enumerate în apendice la punctele 29, 30 și 31 din anexa I la Directiva 76/769/CEE.

Articolul 2

Substanțele enumerate în anexa II la prezenta directivă se elimină de pe lista de substanțe din apendice de la punctul 29 din anexa I la Directiva 76/769/CEE.

Articolul 3

(1) Statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de cel mult un an de la data intrării sale în vigoare. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre aplică aceste dispoziții după 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

(2) Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 25 mai 1999.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. M. GIL-ROBLES

Pentru Consiliu

Președintele

H. EICHEL

(1) JO C 59, 25.2.1998, p. 5.

(2) JO C 214, 10.7.1998, p. 73.

(3) Avizul Parlamentului European din 18 februarie 1998 (JO C 80, 16.3.1998, p. 91), Poziția comună a Consiliului din 14 decembrie 1998 (JO C 18, 22.1.1999, p. 43) și Decizia Parlamentului European din 10 februarie 1999 (JO C 150, 28.5.1999). Decizia Consiliului din 10 mai 1999.

(4) JO L 95, 16.4.1996, p. 9.

(5) JO L 365, 31.12.1994, p. 1.

(6) Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (JO 196, 16.8.1967, p. 1). Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/69/CE a Comisiei (JO L 343, 13.12.1997, p. 19).

(7) JO L 262, 27.9.1976, p. 201. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/64/CE a Comisiei (JO L 315, 19.11.1997, p. 13).

(8) JO L 248, 30.9.1996, p. 1.

(9) JO L 333, 4.12.1997, p. 1.

(10) JO L 183, 29.6.1989, p. 1.

(11) JO L 196, 26.7.1990, p. 1.

ANEXA I

Punctul 29 – Substanțe cancerigene: categoria 2

Substanțe	Nr. index	Nr. CE	Nr. CAS	Note
Dicromat de potasiu	024-002-00-6	231-906-6	7778-50-9
Dicromat de amoniu	024-003-00-1	232-143-1	7789-09-5
Dicromat de sodiu	024-004-00-7	234-190-3	10588-01-9
Dicromat de sodiu dihidrat	024-004-01-4	234-190-3	7789-12-0
Diclorură de cromil; oxiclorură de crom	024-005-00-2	239-056-8	14977-61-8
Cromat de potasiu	024-006-00-8	232-140-5	7789-00-6
Compuși ai cromului (VI), cu excepția cromatului de bariu și a compușilor menționați în alte secțiuni din anexa I la Directiva 67/548/CEE	024-017-00-8	—	—
Brometilenă	602-024-00-2	209-800-6	593-60-2
5-alil-1,3-benzodioxol; safrol	605-020-00-9	202-345-4	94-59-7
Coloranți azoici pe bază de benzidină; coloranți 4,4′-diarilazobifenilici, cu excepția celor menționați în alte secțiuni din anexa I la Directiva 67/548/CEE	611-024-00-1	—	—
Disodiu 4-amino 3-[[4′-[(2,4-diaminofenil)azo][1,1′-bifenil] 4-il]azo]5-hidroxi-6-(fenilazo)naftalină-2,7-disulfonat; C.I. Direct Black 38	611-025-00-7	217-710-3	1937-37-7
Tetrasodiu 3,3′-[[1,1′-bifenil]-4,4′- dilbis(azo)]bis[5-amino-4-hidroxinaftalină-2,7-disulfonat]; C.I. Direct Blue 6	611-026-00-2	220-012-1	2602-46-2
Disodiu 3,3'-[[1,1'-bifenil]-4,4′- dilbis(azo)]bis[4-aminonaftalină-1-sulfonat); C.I. Direct Red 28	611-027-00-8	209-358-4	573-58-0
Toluen-2,4-sulfat de diamoniu	612-126-00-9	265-697-8	65321-67-7

Punctul 30 – Substanțe mutagene: categoria 2

Substanțe	Nr. index	Nr. CE	Nr. CAS	Note
Dicromat de potasiu	024-002-00-6	231-906-6	7778-50-9
Dicromat de amoniu	024-003-00-1	232-143-1	7789-09-5
Dicromat de sodiu	024-004-00-7	234-190-3	10588-01-9
Dicromat de sodiu dihidrat	024-004-01-4	234-190-3	7789-12-0
Diclorură de cromil; oxiclorură de crom	024-005-00-2	239-056-8	14977-61-8
Cromat de potasiu	024-006-00-8	232-140-5	7789-00-6
1,3,5,-tris(oxiranilmetil)-1,3,5-triazin-2,4,6(1H, 3H, 5H)-trionă; TGIC	615-021-00-6	219-514-3	2451-62-9

Punctul 31- Substanțe toxice pentru reproducere: categoria 1

Substanțe	Nr. index	Nr. CE	Nr. CAS	Note
1,2-dibrom-3-clorpropan	602-021-00-6	202-479-3	96-12-8

Punctul 31 – Substanțe toxice pentru reproducere: categoria 2

Substanțe	Nr. index	Nr. CE	Nr. CAS	Note
bis(2-metoxietil) ftalat	607-228-00-5	204-212-6	117-82-8

ANEXA II

Substanțe	Nr. index	Nr. CE	Nr. CAS	Note
Hidrocarburi aromatice, C8-10; Ulei ușor redistilat, cu punct de fierbere ridicat	648-011-00-5	292-695-4	90989-39-2	J
Gudron, cărbune brun; Ulei carbolic [Ulei distilat din gudron de cărbune brun. Compus în principal din hidrocarburi alifatice, naftenice și cu unul până la trei cicluri, derivații lor alchilici, heteroaromatici și fenolii cu unul și două cicluri cu punctul de fierbere în gama de aproximativ 150 °C-360 °C (302 °F-680 °F)].	648-025-00-1	309-885-0	101316-83-0	J
Cocs (gudron de cărbune), smoală la temperaturi ridicate	648-157-00-X		140203-12-9
Cocs (gudron de cărbune), amestec cărbune – smoală la temperaturi ridicate	648-158-00-5		140203-13-0
Cocs (gudron de cărbune) la temperatură joasă, smoală la temperaturi ridicate	648-159-00-0		140413-61-2

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

246

31999L0041

L 172/38

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 1999/41/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 7 iunie 1999

de modificare a Directivei 89/398/CEE de apropiere a legislațiilor statelor membre privind produsele alimentare destinate unei alimentații speciale

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3), având în vedere proiectul comun aprobat de Comitetul de consiliere la 18 martie 1999,

(1)	întrucât articolul 4 din Directiva 89/398/CEE (4) prevede că dispozițiile speciale aplicabile grupurilor de produse alimentare care apar la anexa I la acesta se stabilesc prin intermediul unor directive speciale;

(2)

întrucât, până în prezent, au fost adoptate directive speciale privind preparatele pentru sugari și preparatele de continuare (5), privind produsele alimentare pe bază de cereale și alimentele pentru copii destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică (6) și privind alimentele utilizate în dietele hipocalorice pentru scăderea în greutate (7); întrucât motive legate de sănătatea publică justifică adoptarea unor dispoziții speciale, în conformitate cu articolul 4 din Directiva 89/398/CEE, aplicabile alimentelor dietetice destinate scopurilor medicale speciale și alimentelor adaptate pentru un consum muscular intens, în special destinate sportivilor, menționate în anexa I la directiva menționată;

(3)

întrucât introducerea pe piață și controlul într-un mod satisfăcător și controlul oficial eficient al alimentelor în cazul grupelor de alimente cu conținut scăzut de sodiu, incluzând sărurile dietetice cu conținut scăzut de sodiu sau fără sodiu și alimentele fără gluten, pot fi reglementate prin intermediul dispozițiilor generale Directivei 89/398/CEE, în măsura în care condițiile de utilizare a anumitor termeni întrebuințați pentru a indica proprietățile nutritive speciale ale produselor sunt bine definite;

(4)	întrucât eliminarea acestor categorii din anexa I la Directiva 89/398/CEE s-ar alătura eforturilor întreprinse pentru evitarea dispozițiilor legislative inutil de detaliate;

(5)

întrucât nu este clar dacă există rațiuni suficiente care să justifice adoptarea de dispoziții speciale pentru grupul de produse alimentare menționat la punctul 9 din anexa I la Directiva 89/398/CEE, și anume grupul de alimente destinate persoanelor care suferă de disfuncții în metabolismul glucidelor (diabeticii);

(6)	întrucât, în consecință, înainte de luarea unei decizii finale în această materie, trebuie obținut, în special, un aviz de la Comitetul științific pentru produse alimentare;

(7)	întrucât este încă posibilă armonizarea, la nivel comunitar, a normelor aplicabile altor grupe de produse alimentare destinate unei alimentații speciale, în interesul protecției consumatorului și a liberei circulații a acestui fel de produse alimentare,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 89/398/CEE se modifică după cum urmează:

Se inserează articolele 4a și 4b după cum urmează:

„Articolul 4a

Modalitățile de utilizare a termenilor privind:

—	reducerea sau absența conținutului de sodiu sau sare (clorură de sodiu, sare de masă);

—	absența glutenului,

care pot fi utilizați pentru descrierea produselor menționate la articolul 1 trebuie adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13.

Articolul 4b

Înainte de 8 iulie 2002, după consultarea Comitetului științific pentru produse alimentare, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind necesitatea unor dispoziții speciale privind alimentele pentru persoanele care suferă de disfuncții în metabolismul glucidelor (diabeticii).

În lumina concluziilor acestui raport, Comisia elaborează, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13, dispoziții speciale pertinente sau prezintă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 95 din tratat, toate propunerile adecvate pentru modificarea prezentei directive.”

2.	Articolul 9 alineatul (5) se înlocuiește cu următoarele: „(5) Înainte de 8 iulie 2002 și, ulterior, la fiecare trei ani, Comisia trimite Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentului articol.”

Anexa I se înlocuiește cu următoarele:

„ANEXA I

—

Grupele de alimente destinate utilizărilor nutriționale speciale pentru care se vor stabili dispoziții speciale prin directive speciale (8):

1.	Preparatele pentru sugari și preparatele de continuare

2.	Produse alimentare pe bază de cereale și alimentele pentru copii destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică

3.	Alimentele destinate utilizării în dietele hipocalorice pentru scăderea în greutate

4.	Alimentele dietetice destinate unor scopuri medicale speciale

5.	Alimentele adaptate pentru un consum muscular intens, în special destinate sportivilor;

—

Grupele de produse alimentare destinate unei alimentații speciale pentru care vor fi stabilite dispoziții speciale prin directive speciale (8), în funcție de rezultatul procedurii prevăzute la articolul 4b:

6.	Alimente destinate persoanelor care suferă de disfuncții ale metabolismului glucidelor (diabeticii).

Articolul 2

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 8 iulie 2000. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la acestea.

Aceste dispoziții se aplică astfel încât:

—	să permită comerțul cu produse conforme prezentei directive până la 8 iulie 2000;

—	să interzică comerțul cu produse neconforme prezentei directive până la 8 iulie 2001.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 7 iunie 1999.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. M. GIL-ROBLES

Pentru Consiliu

Președintele

E. BULMAHN

(1) JO C 108, 16.4.1994, p. 17 și

JO C 35, 8.2.1996, p. 17.

(2) JO C 388, 31.12.1994, p. 1.

(3) Avizul Parlamentului European din 11 octombrie 1995 (JO C 287, 30.10.1995, p. 104), Poziția comună a Consiliului din 22 iulie 1997 (JO C 297, 29.9.1997, p. 1) și Decizia Parlamentului European din 18 decembrie 1997 (JO C 14, 19.1.1998, p. 123). Decizia Parlamentului European din 5 mai 1999 și Decizia Consiliului din 11 mai 1999.

(4) JO L 186, 30.6.1989, p. 27. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/84/CE (JO L 48, 19.2.1997, p. 20).

(5) Directiva 91/321/CEE a Comisiei din mai 1991 privind preparatele pentru sugari și preparatele de continuare (JO L 175, 4.7.1991, p. 35). Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/4/CE (JO L 49, 28.2.1996, p. 12).

(6) Directiva 96/5/CE a Comisiei din 16 februarie 1996 privind preparatele pe bază de cereale și alimentele pentru copii destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică (JO L 49, 28.2.1996, p. 17).

(7) Directiva 96/8/CE a Comisiei din 26 februarie 1996 privind alimentele utilizate în dietele hipocalorice pentru scăderea în greutate (JO L 55, 6.3.1996, p. 22).

(8) Se înțelege că produsele deja aflate pe piață la data adoptării directivei nu sunt afectate de aceasta.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

248

31999D0453

L 178/50

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 18 iunie 1999

de modificare a Deciziilor 96/579/CE și 97/808/CE privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește dispozitivele fixe pentru circulație și îmbrăcămintea rutieră

[notificată cu numărul C(1999) 1484]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(1999/453/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 89/106/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la produsele pentru construcții (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 93/68/CEE (2), în special articolul 13 alineatul (4),

(1)

Întrucât Comisia a adoptat deja o serie de decizii privind atestarea conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE; întrucât poate apărea necesitatea adaptării acestor decizii la progresul tehnic; întrucât acest lucru este valabil pentru Decizia 96/579/CE (3) și Decizia 97/808/CE (4).

(2)	Întrucât măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru construcții,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Decizia 96/579/CE se modifică după cum urmează:

În anexa II, după titlul „Produse de marcaj rutier”, se inserează o liniuță cu următorul text:

„—	materiale granulate (perle de sticlă, agregate antiderapante și combinații ale celor două);”.

În anexa III, în coloana „Produs(e)” din tabel la categoria de produse „DISPOZITIVE FIXE PENTRU CIRCULAȚIE (1/2)” după titlul „Produse de marcaj rutier” se inserează o liniuță cu următorul text:

„—	materiale granulate (perle de sticlă, agregate antiderapante și combinații ale celor două),”.

Articolul 2

Decizia 97/808/CE se modifică după cum urmează:

În anexa I, se adaugă următorul alineat:

„Materiale de șapă de uz extern.

Materiale de șapă de uz intern, din clasele de comportare la foc AFL, BFL, sau CFL, la care performanța referitoare la comportarea la foc nu se poate modifica în cursul proceselor de producție, din clasele de comportare la foc DFL, EFL, sau FFL și, de asemenea, din clasa AFL care, conform Deciziei 96/603/CE, nu necesită încercări pentru determinarea comportării la foc.”

În anexa II, se adaugă următorul alineat:

„Materialele de șapă de uz intern, din clasele de comportare la foc AFL, BFL, sau CFL, la care comportarea la foc se poate modifica în cursul proceselor de producție, în general la cele supuse modificării chimice, de exemplu, agenții de ignifugare sau, atunci când modificările de compoziție pot conduce la modificări ale performanței privind comportarea la foc.”

În anexa III, în tabelul pentru categoria de produse „ÎMBRĂCĂMINTE RUTIERĂ (2/2)” se adaugă următorul rând:

„Materiale șapă	Pentru uz intern	AFL – BFL – CFL 1	12
		AFL –BFL – CFL 3	34
		AFL (5) – DFL – EFL – FFL	34
	Pentru uz extern		46”

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 18 iunie 1999.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(3) JO L 254, 8.10.1996, p. 52.

(4) JO L 331, 3.12.1997, p. 18.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

250

31999D0454

L 178/52

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 22 iunie 1999

privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește produsele pentru oprirea focului, pentru etanșare la foc și pentru protecție la foc

[notificată cu numărul C(1999) 1481]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(1999/454/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 89/106/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la produsele pentru construcții (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 93/68/CEE (2), în special articolul 13 alineatul (4),

(1)

întrucât, în temeiul articolului 13 alineatul (3) din Directiva 89/106/CEE, Comisia trebuie să aleagă între cele două proceduri pentru atestarea conformității unui produs „procedura cea mai puțin oneroasă, dar sigură”; aceasta înseamnă că este necesar să decidă dacă, pentru un anumit produs sau o anumită categorie de produse, existența unui sistem de control al proceselor de producție în fabrică sub răspunderea producătorului este o condiție necesară și suficientă pentru atestarea conformității sau dacă, pentru respectarea criteriilor menționate la articolul 13 alineatul (4), este necesară intervenția unui organism de certificare acreditat;

(2)	întrucât, în temeiul articolului 13 alineatul (4), este necesar să se indice procedura astfel stabilită în mandatele și specificațiile tehnice; întrucât, prin urmare, este de dorit să se definească noțiunea de produse sau categorie de produse, utilizată în mandate și specificații tehnice;

(3)

întrucât descrierea detaliată a celor două proceduri prevăzute la articolul 13 alineatul (3) este prezentată în anexa III la Directiva 89/106/CEE; întrucât, prin urmare, este necesară specificarea clară a metodelor de aplicare a celor două proceduri, cu trimitere la anexa III, pentru fiecare produs sau categorie de produse, deoarece anexa III acordă prioritate anumitor sisteme;

(4)

întrucât procedura menționată la articolul 13 alineatul (3) litera (a) corespunde sistemelor stabilite la prima variantă, fără supraveghere permanentă, respectiv a doua și a treia variantă, de la punctul 2 subpunctul (ii) din anexa III, și procedura menționată la articolul 13 alineatul (3) litera (b) corespunde sistemelor stabilite la punctul 2 subpunctul (i) din anexa III și, la prima variantă cu supraveghere permanentă, la punctul 2 subpunctul (ii) din anexa III;

(5)	întrucât măsurile prevăzute prin prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru construcții,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Conformitatea produselor stabilite în anexa I se certifică printr-o procedură în care, în afară de sistemul de control al proceselor de producție în fabrică, sistem operat de producător, în evaluarea și supravegherea controlului proceselor de producție sau a produsului însuși, este implicat un organism de certificare acreditat.

Articolul 2

Procedura pentru atestarea conformității stabilită în anexa II se indică în mandatele de ghiduri pentru agrementul tehnic european.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 22 iunie 1999.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

ANEXA I

Produse pentru oprirea focului și pentru etanșare la foc (1):

Produse de protecție împotriva incendiilor (inclusiv învelitori) (1) (2):

—	pentru izolarea incendiilor și/sau protecția împotriva incendiilor sau performanța la incendii.

(1) Exclusiv produsele din ipsos (cum ar fi plăci, blocuri, tencuieli), produse din vată minerală, blocuri și componente cu inserție prefabricate din AAC și LAC, mortar pentru zidărie, mortar pentru tencuit, produse din silicat de calciu și produse din sticlă celulară.

(2) De asemenea, exclusiv panourile de protecție împotriva incendiilor a pereților sau tavanelor și a ansamblurilor de tavane suspendate [așa cum sunt prevăzute în Decizia 98/437/CE a Comisiei privind finisajele pereților interiori și exteriori și ale tavanelor (JO L 194, 10.7.1998, p. 39)].

ANEXA II

ATESTAREA CONFORMITĂȚII

Notă: pentru produsele care au mai mult decât una dintre utilizările proiectate specificate în categoriile următoare, atribuțiile organismului acreditat, care decurg din sistemele relevante de atestare a conformității, sunt cumulative.

CATEGORIA DE PRODUSE

PRODUSE PENTRU OPRIREA FOCULUI, PENTRU ETANȘARE LA FOC ȘI PENTRU PROTECȚIE LA FOC (1/2)

Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsul (produsele) și utilizarea (utilizările) proiectată (proiectate) enumerate în continuare, este necesar ca Organizația Europeană pentru Agremente Tehnice (EOTA) să specifice, în orientările relevante pentru agrementul tehnic european, următorul (următoarele) sistem(e) de atestare a conformității:

Produs(ele)

Utilizarea (utilizările) proiectată (proiectate)

Nivelul (nivelele) sau clasa (clasele)

Sistemul (sistemele) de atestare a conformității

Produse pentru oprirea focului și pentru etanșare la foc

Produse de protecție împotriva incendiilor (inclusiv învelitori)

Pentru izolarea incendiilor și/sau protecția împotriva incendiilor sau performanță la incendii

oricare

Sistemul 1: A se vedea punctul 2 subpunctul (i) din anexa III la Directiva 89/106/CEE, fără încercarea mostrelor pentru audit.

Precizarea sistemului ar trebui să facă posibilă punerea acestuia în aplicare chiar și atunci când nu este necesară determinarea performanțelor pentru o anumită caracteristică, deoarece cel puțin un stat membru nu are cerințe legale pentru această caracteristică [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE și, după caz, clauza 1.2.3 din Documentele interpretative]. În aceste cazuri, nu trebuie să se impună producătorului verificarea acestei caracteristici, în cazul în care acesta nu dorește să declare performanța produsului pentru caracteristica respectivă.

CATEGORIA DE PRODUSE

PRODUSE PENTRU OPRIREA FOCULUI, PENTRU ETANȘARE LA FOC ȘI PENTRU PROTECȚIE LA FOC (2/2)

Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsul (produsele) și utilizarea (utilizările) proiectată (proiectate) enumerate în continuare, este necesar ca Organizația Europeană pentru Agremente Tehnice (EOTA) să specifice, în orientarea relevantă pentru agrementul tehnic european, următorul (următoarele) sistem(e) de atestare a conformității:

Produs(ele)	Utilizarea (utilizările) proiectată (proiectate)	Nivelul (nivelele) sau clasa (clasele) (Comportarea la foc)	Sistemul (sistemele) de atestare a conformității
Produse pentru oprirea focului și pentru etanșare la foc Produse de protecție împotriva incendiilor (inclusiv învelitori)	Pentru utilizări conform regulamentelor de comportare la incendii	A (1), B (1), C (1)	1
		A (2), B (2), C (2)	3
		A (3), D, E, F	4
Sistemul 1: A se vedea punctul 2 subpunctul (i) din anexa III la DPC, fără încercarea mostrelor pentru audit. Sistemul 3: A se vedea a doua variantă de la punctul 2 subpunctul (ii) din anexa III la DPC. Sistemul 4: A se vedea a treia variantă de la punctul 2 subpunctul (ii) din anexa III la DPC.

Precizarea sistemului ar trebui să facă posibilă punerea acestuia în aplicare chiar și atunci când nu este necesară determinarea performanțelor pentru o anumită caracteristică, deoarece cel puțin un stat membru nu are cerințe legale pentru această caracteristică [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din DPC și, după caz, clauza 1.2.3 din Documentele interpretative]. În aceste cazuri, nu trebuie să se impună producătorului verificarea acestei caracteristici, în cazul în care acesta nu dorește să declare performanța produsului pentru caracteristica respectivă.

(1) Materiale pentru care comportarea la foc se poate modifica în timpul procesului de producție (în general, cele supuse modificărilor chimice, de exemplu agenții de ignifugare, sau atunci când modificările compoziției pot avea ca efect modificări ale comportării la foc).

(2) Materiale pentru care comportarea la foc nu se poate modifica în cursul procesului de producție.

(3) Materialele din clasa A care, conform Deciziei 96/603/CE, nu necesită determinarea comportării la incendii.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

254

31999D0455

L 178/56

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 22 iunie 1999

privind procedura pentru atestarea conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește ansamblurile pentru construcții prefabricate cu schelet din lemn și din bârne

[notificată cu numărul C(1999) 1483]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(1999/455/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât:

(1)

în temeiul articolului 13 alineatul (3) din Directiva 89/106/CEE, Comisia trebuie să aleagă între cele două proceduri pentru atestarea conformității unui produs „procedura cea mai puțin oneroasă, dar sigură”; aceasta înseamnă că este necesar să decidă dacă, pentru un anumit produs sau o anumită categorie de produse, existența unui sistem de control al proceselor de producție în fabrică sub răspunderea producătorului este o condiție necesară și suficientă pentru atestarea conformității sau dacă, pentru respectarea criteriilor menționate la articolul 13 alineatul (4), este necesară intervenția unui organism de certificare acreditat;

(2)	în temeiul articolului 13 alineatul (4), este necesar să se indice procedura astfel stabilită în mandatele și specificațiile tehnice; întrucât, prin urmare, este de dorit să se definească noțiunea de produse sau categorie de produse, utilizată în mandate și specificații tehnice;

(3)

descrierea detaliată a celor două proceduri prevăzute la articolul 13 alineatul (3) este prezentată în anexa III la Directiva 89/106/CEE; întrucât, prin urmare, este necesară specificarea clară a metodelor de aplicare a celor două proceduri, cu trimitere la anexa III, pentru fiecare produs sau categorie de produse, deoarece anexa III acordă prioritate anumitor sisteme;

(4)

(5)	măsurile prevăzute prin prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru construcții,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Articolul 2

Procedura pentru atestarea conformității stabilită în anexa II se indică în mandatele pentru ghidurile pentru agrementul tehnic european.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 22 iunie 1999.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

ANEXA I

Ansambluri pentru construcții prefabricate cu schelet din lemn și din bârne

Prezenta decizie reglementează ansamblurile obținute industrial, comercializate sub formă de construcții, realizate din componente proiectate în prealabil și prefabricate, destinate pentru producția de serie. Prezenta decizie se referă doar la acele ansambluri care îndeplinesc cerințele minime specificate în continuare. Ansamblurile parțiale care se situează sub cerințele minime respective nu se încadrează în domeniul de aplicare al prezentei decizii. Cerințele minime se referă în totalitate la următoarele: elementele de structură ale clădirii, componentele esențiale ale învelișului exterior care includ toată izolația termică necesară și amenajările interioare, în măsura în care acestea sunt necesare pentru respectarea cerințelor esențiale aplicate construcției.

Deși unele componente pot fi realizate în fabrici diferite, prezenta decizie se referă doar la ansamblul final pentru livrare, și nu la diversele componente.

—	pentru utilizare în lucrări de construcții

ANEXA II

ATESTAREA CONFORMITĂȚII

CATEGORIA DE PRODUSE

ANSAMBLURI PENTRU CONSTRUCȚII PREFABRICATE CU SCHELET DIN LEMN ȘI DIN BÂRNE

Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsul(ele) și utilizarea (utilizările) proiectată(e) enumerate în continuare, este necesar să se specifice de către Organizația Europeană pentru Agremente Tehnice (EOTA), în orientarea relevantă pentru agrementul tehnic european, următorul (următoarele) sistem(e) de atestare a conformității:

Produs(ele)

Utilizarea (utilizările) proiectată (e)

Nivelul(ele) sau clasa(ele)

(Comportarea la foc)

Sistemul(ele) de atestare a conformității

Ansambluri pentru construcții prefabricate cu schelet din lemn și din bârne (definite în Anexa I)

În lucrări de construcții

oricare

Sistemul 1: A se vedea punctul (2) subpunctul (i) din anexa III la Directiva 89/106/CEE, fără încercarea mostrelor pentru audit.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

257

31999D0469

L 184/27

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 25 iunie 1999

[notificată cu numărul C(1999) 1480]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(1999/469/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 89/106/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind produsele pentru construcții (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 93/68/CEE (2), în special articolul 13 alineatul (4),

(1)

(2)	întrucât articolul 13 alineatul (4) din Directiva 89/106/CEE prevede ca procedura astfel determinată să fie indicată în mandat și în specificațiile tehnice; întrucât trebuie deci definit conceptul de produs sau de familie de produse așa cum este el folosit în mandate și în specificațiile tehnice;

(3)

(4)

(5)	întrucât măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru construcții,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Articolul 2

Articolul 3

Procedura de atestare a conformității, stabilită în anexa III, este precizată în mandatele pentru standarde armonizate.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 25 iunie 1999.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

ANEXA I

Fibre

pentru alte utilizări decât cele indicate în anexa II.

Produse de protecție și de reparare a betonului

pentru utilizări care nu necesită performanțe deosebite în clădiri și în lucrări de inginerie civilă, și care nu aparțin claselor A (1), B (1) sau C (1) de reacție la foc, atunci când este cazul.

(1) Materiale a căror reacție la foc se poate schimba în decursul procesului de producție (în general elemente supuse transformărilor chimice, de exemplu, produsele ignifuge, sau produsele pentru care schimbarea compoziției poate aduce după sine o schimbare a reacției la foc).

ANEXA II

Fibre

pentru utilizări structurale în beton, mortar și pastă de ciment.

Produse de protecție și de reparare a betonului

pentru utilizări în clădiri și în lucrări de inginerie civilă altele decât cele indicate în anexa I.

Aditivi

Adaosuri (Tip I)

Adaosuri (Tip II)

utilizați pentru beton, mortar și pastă de ciment.

ANEXA III

Notă: Pentru produsele cărora le corespund mai multe utilizări prevăzute în familiile de produse de mai jos, organismul desemnat cumulează sarcinile care decurg din sistemele aplicabile de atestare a conformității.

FAMILIE DE PRODUSE

PRODUSE PENTRU BETON, MORTAR ȘI PASTĂ DE CIMENT (1/2)

Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsele și utilizările prevăzute în cele ce urmează, se solicită Comitetului European de Standardizare/Comitetului European de Standardizare în Electrotehnică (CEN/Cenelec) să specifice în standardele armonizate relevante următoarele sisteme de atestare a conformității:

Produse	Utilizări prevăzute	Niveluri sau clase	Sisteme de atestare a conformității
Aditivi	pentru beton, mortar și pastă de ciment	—	2 +
Adaosuri (tip I)	pentru beton, mortar și pastă de ciment	—	2 +
Adaosuri (tip II)	pentru beton, mortar și pastă de ciment	—	1 +
Fibre	pentru utilizări structurale în beton, mortar și pastă de ciment	—	1
Fibre	pentru alte utilizări în beton, mortar și pastă de ciment	—	3
Produse de protecție și de reparare a betonului	pentru utilizări care nu necesită performanțe deosebite în clădiri și în lucrări de inginerie civilă	—	4
Produse de protecție și de reparare a betonului	pentru alte utilizări în clădiri și în lucrări de inginerie civilă	—	2 +
Sistemul 1 +: a se vedea anexa III partea 2 punctul (i) la Directiva 89/106/CEE, cu încercări prin sondaj pe eșantionare. Sistemul 1: a se vedea anexa III partea 2 punctul (i) la Directiva 89/106/CEE, fără încercări prin sondaj pe eșantionare. Sistemul 2 +: a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, prima posibilitate, și anume certificarea controlului producției în fabrică de către un organism desemnat, pe baza unei inspecții inițiale a fabricii și a controlului intern al producției, precum și a unui sistem permanent de evaluare, supraveghere și aprobare a controlului producției în fabrică. Sistemul 3: a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate. Sistemul 4: a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a treia posibilitate.

Specificațiile sistemului trebuie să fie făcute astfel încât sistemul să poată fi aplicat chiar și atunci când nu este nevoie să se determine performanța unui produs pentru o caracteristică dată în lipsa unei cerințe legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE, și dacă este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În acest caz, verificarea acestei caracteristici nu poate fi impusă producătorului dacă acesta din urmă nu dorește să declare performanța produsului în acest domeniu.

FAMILIE DE PRODUSE

PRODUSE PENTRU BETON, MORTAR ȘI PASTĂ DE CIMENT (2/2)

Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsele și utilizările prevăzute în cele ce urmează, se solicită Comitetului European de Standardizare/Comitetului european de standardizare în electrotehnică (CEN/Cenelec) să specifice în standardele armonizate relevante următoarele sisteme de atestare a conformității:

Produse	Utilizări prevăzute	Niveluri sau clase (reacție la foc)	Sisteme de atestare a conformității
Produse de protecție și de reparare a betonului	pentru utilizări care se supun unei reglementări în materie de reacție la foc	A (1) , B (1), C (1)	1
		A (2), B (2), C (2)	3
		A (3), D, E, F	4
Sistemul 1: a se vedea anexa III partea 2 punctul (i) la Directiva 89/106/CEE, fără încercări prin sondaj pe eșantioane. Sistemul 3: a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate. Sistemul 4: a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a treia posibilitate.

Specificațiile sistemului trebuie să fie făcute astfel încât sistemul să poată fi aplicat chiar și atunci când nu este nevoie să se determine performanța unui produs pentru o caracteristică dată în lipsa unei cerințe legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE și, dacă este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În aceste cazuri, verificarea acestei caracteristici nu poate fi impusă producătorului dacă acesta din urmă nu dorește să declare performanța produsului în acest domeniu.

(1) Materiale a căror reacție la foc este susceptibilă să se modifice în cursul procesului de producție (în general elemente supuse modificărilor chimice, de exemplu, produsele ignifuge, sau produsele pentru care modificările de compoziție pot aduce după sine o schimbare a reacției la foc).

(2) Materiale a căror reacție la foc nu este susceptibilă să se modifice în cursul procesului de producție.

(3) Materiale aparținând clasei A, a căror reacție la foc nu trebuie verificată, conform Deciziei 96/603/CE.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

263

31999D0470

L 184/32

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 29 iunie 1999

privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la adezivii folosiți în construcții

[notificată cu numărul C(1999) 1478]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(1999/470/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

(1)

(2)	întrucât articolul 13 alineatul (4) din Directiva 89/106/CEE prevede ca procedura astfel determinată să fie indicată în mandat și în specificațiile tehnice; întrucât trebuie deci definit conceptul de produs sau de familie de produse așa cum este el folosit în mandate și în specificațiile tehnice;

(3)

(4)

(5)	întrucât măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru construcții,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Articolul 2

Articolul 3

Procedura de atestare a conformității, stabilită în anexa III, este precizată în mandatele pentru standardele armonizate.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 29 iunie 1999.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

ANEXA I

Adezivi pentru plăci (în special lianți hidraulici, lianți pe bază de ciment, polimeri în dispersie și rășini reactive)

Pentru utilizare la interior sau la exterior în clădiri și în lucrări de artă, cu excepția utilizărilor supuse reglementărilor în materie de reacție la foc aplicabile produselor pe bază de materiale din categoriile A (1), B (1), C (1).

(1) Materiale a căror performanțe în materie de reacție la foc se pot schimba în cursul procesului de producție (în general elemente supuse reacțiilor chimice cum ar fi de exemplu întârzietori de flacără, sau produsele pentru care o modificare a compoziției poate atrage după sine o modificare a performanței în materie de reacție la foc).

ANEXA II

Adezivi pentru plăci (în special lianți hidraulici, lianți pe bază de ciment, polimeri în dispersie și rășini reactive)

Pentru utilizări supuse reglementărilor în materie de reacție la foc aplicabile produselor pe bază de materiale din categoriile A (1), B (1), C (1).

Adezivi structurali (în special rășini epoxidice, rășini poliuretanice, rășini acrilice, rășini aminoplastice și rășini fenolice)

Pentru utilizare structurală în clădiri și lucrări de artă.

ANEXA III

FAMILIE DE PRODUSE

ADEZIVI UTILIZAȚI ÎN CONSTRUCȚII (1/2)

Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsele și utilizările prevăzute în cele ce urmează, se solicită Comitetului European de Standardizare/Comitetului European de Standardizare în Electrotehnică (CEN/Cenelec) să specifice în standardele armonizate relevante următoarele sisteme de atestare a conformității:

Produse	Utilizări prevăzute	Niveluri sau clase	Sisteme de atestare a conformității
Adezivi structurali	pentru utilizare structurală în clădiri și lucrări de artă	—	2 +
Adezivi pentru plăci	pentru utilizare la interior și la exterior în clădiri și lucrări de artă	—	3
Sistemul 2 +: a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, prima posibilitate, și anume certificarea controlului producției în fabrică de către un organism desemnat, pe baza unei inspecții inițiale a fabricii și a controlului intern al producției, precum și a unui sistem permanent de evaluare, supraveghere și aprobare a controlului producției în fabrică. Sistemul 3: a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate.

Specificațiile sistemului trebuie să fie făcute astfel încât sistemul să poată fi aplicat chiar și atunci când nu este nevoie să se determine performanța unui produs pentru o caracteristică dată în lipsa unei cerințe legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE și, dacă este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În aceste cazuri, verificarea acestei caracteristici nu poate fi impusă producătorului dacă acesta din urmă nu dorește să declare performanța produsului în acest domeniu.

FAMILIE DE PRODUSE

ADEZIVI UTILIZAȚI ÎN CONSTRUCȚII (2/2)

Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsele și utilizările prevăzute în cele ce urmează, se solicită Comitetului European de Standardizare/Comitetului European de Standardizare în Electrotehnică (CEN/Cenelec) să specifice în standardele armonizate relevante următoarele sisteme de atestare a conformității:

Produse	Utilizări prevăzute	Niveluri sau clase (reacție la foc)	Sisteme de atestare a conformității
Adezivi structurali	pentru utilizări care se supun unei reglementări în materie de reacție la foc	A (1), B (1), C (1)	1
Adezivi pentru fațade placate		A (2), B (2), C (2)	3
Adezivi pentru fațade placate		A (3), D, E, F	4
Sistemul 1: a se vedea anexa III partea 2 punctul (i) din Directiva 89/106/CEE, fără verificare a eșantioanelor. Sistemul 3: a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) din Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate. Sistemul 4: a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) din Directiva 89/106/CEE, a treia posibilitate.

Specificațiile sistemului trebuie să fie făcute astfel încât sistemul să poată fi aplicat chiar și atunci când nu este nevoie să se determine performanța unui produs pentru o caracteristică dată în lipsa unei cerințe legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE și, dacă este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În aceste cazuri, verificarea acestei caracteristici nu poate fi impusă producătorului dacă acesta din urmă nu dorește să declare performanța produsului în acest domeniu.

(2) Materiale a căror reacție la foc nu se poate modifica în cursul procesului de producție.

(3) Materiale aparținând clasei A a căror reacție la foc nu trebuie verificată, conform Deciziei 96/603/CE.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

269

31999D0471

L 184/37

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 29 iunie 1999

privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la aparatele de încălzire a spațiului

[notificată cu numărul C(1999) 1479]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(1999/471/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 89/106/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind produsele pentru construcții (1), modificată de Directiva 93/68/CEE (2), în special articolul 13 alineatul (4),

(1)

(2)	întrucât articolul 13 alineatul (4) din Directiva 89/106/CEE prevede ca procedura astfel determinată să fie indicată în mandat și în specificațiile tehnice; întrucât trebuie deci definit conceptul de produs sau de familie de produse așa cum este el folosit în mandate și în specificațiile tehnice;

(3)

întrucât cele două proceduri prevăzute la articolul 13 alineatul (3) din Directiva 89/106/CEE sunt descrise detaliat în anexa III la Directiva 89/106/CEE; întrucât trebuie, ca urmare, să se precizeze clar, pentru fiecare produs sau familie de produse, care suntmetodele prin care cele două proceduri trebuie puse în aplicare, prin trimitere la anexa III, în măsura în care aceasta din urmă dă prioritate anumitor sisteme;

(4)

(5)	întrucât măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru construcții,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Articolul 2

Articolul 3

Procedura de atestare a conformității, stabilită în anexa III, este precizată în mandatele pentru standarde armonizate.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 29 iunie 1999.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

ANEXA I

Aparate de încălzit fără sursă de energie internă (1) (cum ar fi radiatoarele, convectoarele, aparatele de încălzit cu aer cald, inclusiv ventiloconvectoarele, încălzitoarele de plintă, panourile de încălzire cu fixare în plafon și alți emițători statici de căldură, garniturile pentru pereți și planșeurile de încălzire):

pentru utilizare în clădiri, cu excepția cazurilor supuse reglementărilor în materie de reacție la foc aplicabile produselor pe bază de materiale din categoriile A (2), B (2) și C (2).

Aparate de încălzit cu combustibil solid sau lichid (3) (cum ar fi sobele cu păcură racordate la coș, mașinile de gătit, încălzitoarele de cameră, șemineele, inserțiile de elemente de încălzire, aparatele de încălzit saune):

pentru utilizare în clădiri, cu excepția cazurilor supuse reglementărilor în materie de reacție la foc aplicabile produselor pe bază de materiale din categoriile A (2), B (2) și C (2).

(1) Cu excepția aparatelor electrice de încălzit.

(2) Materiale a căror reacție la foc se poate modifica în cursul procesului de producție (în general datorită unei transformări chimice, ca în cazul produselor ignifuge sau al modificărilor de compoziție).

(3) Cu excepția aparatelor cu combustibil gazos și a aparatelor special concepute pentru utilizare industrială în hale industriale.

ANEXA II

Aparate de încălzit fără sursă de energie internă (1) (cum ar fi radiatoarele, convectoarele, aparatele de încălzit cu aer cald, inclusiv ventiloconvectoarele, plintele de încălzire, panourile de încălzire cu fixare în plafon și alți emițători statici de căldură, garniturile pentru pereți și planșeurile de încălzire):

pentru utilizări supuse reglementărilor în materie de reacție la foc aplicabile produselor pe bază de materiale din categoriile A (2), B (2) și C (2).

Aparate de încălzit cu combustibil solid sau lichid (3) (cum ar fi sobele cu păcură racordate la coș, mașinile de gătit, aparatele de încălzire suplimentare, plitele pentru cămine, inserțiile de elemente de încălzire, aparatele de încălzit saune):

pentru utilizări supuse reglementărilor în materie de reacție la foc aplicabile produselor pe bază de materiale din categoriile A (2), B (2) și C (2).

(1) Cu excepția aparatelor electrice de încălzit.

(3) Cu excepția aparatelor cu combustibil gazos și a aparatelor special concepute pentru utilizare industrială în hale industriale.

ANEXA III

Notă: pentru produsele care pot fi utilizate în scopuri cărora le corespund mai multe utilizări prevăzute în familiile de produse menționate mai jos, organismul desemnat cumulează sarcinile care decurg din sistemele aplicabile de atestare a conformității.

FAMILIE DE PRODUSE

APARATE DE ÎNCĂLZIT (1/2)

1. Sisteme de atestare a conformității

Produse

Utilizări prevăzute

Niveluri sau clase

Sisteme de atestare a conformității

Aparate de încălzit fără sursă internă de energie

Aparate de încălzit cu combustibil solid sau lichid

toate

Sistemul 3: a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate.

Specificațiile sistemului trebuie să fie făcute astfel încât sistemul să poată fi aplicat chiar și atunci când nu este nevoie să se determine performanța unui produs pentru o caracteristică dată în lipsa unei cerințe legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE și, dacă este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În aceste cazuri, verificarea acestei caracteristici nu poate fi impusă producătorului dacă acesta din urmă nu dorește să declare performanța produsului în acest domeniu.

FAMILIE DE PRODUSE

APARATE DE ÎNCĂLZIT

1. Sisteme de atestare a conformității

Produse	Utilizări prevăzute	Niveluri sau clase (reacție la foc)	Sisteme de atestare a conformității
Aparate de încălzit fără sursă internă de energie Aparate de încălzit cu combustibil solid sau lichid	pentru utilizări care se supun unei reglementări în materie de reacție la foc	A (1), B (1), C (1)	1
		A (2), B (2), C (2)	3
		A (3), D, E, F	4
Sistemul 1: a se vedea anexa III partea 2 punctul (i) din Directiva 89/106/CEE, fără încercare prin sondaj a eșantioanelor. Sistemul 3: a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) din Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate. Sistemul 4: a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) din Directiva 89/106/CEE, a treia posibilitate.

Specificațiile sistemului trebuie să fie făcute astfel încât sistemul să poată fi aplicat chiar și atunci când nu este nevoie să se determine performanța unui produs pentru o caracteristică dată în lipsa unei cerințe legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE și, dacă este cazul, punctul 1.2.3 din instrucțiunile de aplicare]. În aceste cazuri, verificarea acestei caracteristici nu poate fi impusă producătorului dacă acesta din urmă nu dorește să declare performanța produsului în acest domeniu.

(1) Materiale a căror reacție la foc este susceptibilă să se modifice în cursul procesului de producție (în general elemente supuse transformărilor chimice, de exemplu produsele ignifuge sau produsele cărora li s-a schimbat compoziția).

(2) Materiale a căror reacție la foc nu este susceptibilă să se modifice în cursul procesului de producție.

(3) Materiale aparținând clasei A și a căror reacție la foc, conform Deciziei 96/603/CE, nu trebuie verificată.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

275

31999D0472

L 184/42

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 1 iulie 1999

privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la țevile, rezervoarele și accesoriile de instalații care nu intră în contact cu apa destinată consumului uman

[notificată cu numărul C (1999) 1482]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(1999/472/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

(1)

întrucât Comisia trebuie să aleagă, între cele două proceduri prevăzute articolul 13 alineatul (3) din Directiva 89/106/CEE pentru atestarea conformității unui produs, „procedura cea mai puțin oneroasă care să fie compatibilă cu siguranța”; întrucât aceasta înseamnă că trebuie să decidă dacă, pentru un anumit produs sau pentru o anumită familie de produse determinate, existența unui sistem de control al producției în fabrică aflat sub răspunderea producătorului reprezintă o condiție necesară și suficientă pentru atestarea conformității, ori dacă, din motive care țin de respectarea criteriilor enunțate la articolul 13 alineatul (4), este necesară intervenția unui organism de certificare aprobat;

(2)	întrucât articolul 13 alineatul (4) din Directiva 89/106/CEE prevede ca procedura astfel determinată să fie indicată în mandat și în specificațiile tehnice; întrucât trebuie deci definit conceptul de produs sau de familie de produse așa cum este el folosit în mandate și în specificațiile tehnice;

(3)

întrucât cele două proceduri prevăzute la articolul 13 alineatul (3) din Directiva 89/106/CEE sunt descrise detaliat în anexa III la directiva menționată; întrucât trebuie, ca urmare, să se precizeze clar, pentru fiecare produs sau familie de produse, care sunt metodele prin care cele două proceduri trebuie puse în aplicare, prin trimitere la anexa III, în măsura în care aceasta din urmă dă prioritate anumitor sisteme;

(4)

(5)	întrucât măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru construcții,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Articolul 2

Articolul 3

Procedura de atestare a conformității, stabilită în anexa III, este precizată în mandatele pentru standarde armonizate.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 1 iulie 1999.

Pentru Comisie

Karel VAN MIERT

Membru al Comisiei

(1) JO L 14, 17.1.1997, p. 1.

ANEXA I

Conducte, țevi, rezervoare, detectoare-avertizoare de scurgeri, preaplinuri, racorduri, adezivi, rosturi, garnituri de rosturi, rosturi de etanșeizare, canale și conducte de protecție, suporturi de țevi/canale, vane și robineți, echipamente de siguranță

pentru instalații de transport/distribuție/depozitare de gaz/combustibil lichid destinate alimentării sistemelor de încălzire/răcire a clădirilor, între rezervorul de depozitare exterior sau ultimul limitator de presiune din rețea și intrarea sistemului de încălzire/răcire a clădirii, precum și pentru instalații de transport/evacuare/depozitare de apă care nu este destinată consumului uman și pentru sisteme de încălzire, pentru produse altele decât cele menționate în anexa II.

ANEXA II

Rezervoare, canale și conducte de protecție

pentru utilizări în zone supuse reglementărilor în materie de rezistență la foc, în instalațiile de transport/distribuție/depozitare a gazului/combustibilului lichid destinate alimentării sistemelor de încălzire/răcire a clădirilor, între rezervorul de depozitare exterior sau ultimul limitator de presiune din rețea și intrarea în sistemul de încălzire/răcire al clădirii.

pentru utilizări în zone supuse reglementărilor în materie de reacție la foc, în instalațiile de transport/distribuție/depozitare a gazului/combustibilului lichid destinat alimentării sistemelor de încălzire/răcire a clădirilor, între rezervorul de depozitare exterior sau ultimul limitator de presiune din rețea și intrarea în sistemul de încălzire/răcire a clădirii, precum și în instalațiile de transport/evacuare/depozitare a apei care nu este destinată consumului uman, pentru produsele a căror clasă de reacție la foc este A (1), B (1) sau C (1).

(1) Materiale ale căror reacție la foc este susceptibilă de a se modifica în cursul procesului de producție (în general în urma unei reacții chimice, cum este cazul cu produsele ignifuge sau în urma unei schimbări de compoziție).

ANEXA III

Notă: Pentru produsele care pot fi utilizate în scopuri cărora le corespund mai multe utilizări prevăzute în familiile menționate mai jos, organismul desemnat cumulează sarcinile care decurg din sistemele aplicabile de atestare a conformității.

FAMILIE DE PRODUSE

ȚEVI, REZERVOARE ȘI ACCESORII DE INSTALAȚII CARE NU INTRĂ ÎN CONTACT CU APA DESTINATĂ CONSUMULUI UMAN (1/5)

Sisteme de atestare a conformității

Produse

Utilizări prevăzute

Niveluri sau clase

(Reacție la foc)

Sisteme de atestare a conformității

—

Conducte

—

Țevi

—	Rezervoare

—	Detectoare-avertizoare de scurgeri și preaplinuri

—	Racorduri, adezivi, rosturi, garnituri de rosturi, rosturi de etanșare

—	Canale și conducte de protecție

—	Suporturi de țevi/canale

—	Vane și robineți

—	Echipamente de siguranță

Instalații de transport/distribuție/depozitare de gaz/combustibil lichid destinat alimentării sistemelor de încălzire/răcire a clădirilor, între rezervorul de depozitare exterior sau ultimul limitator de presiune din rețea și intrarea sistemului de încălzire/răcire a clădirii

Sistemul 3: a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate.

Specificațiile sistemului trebuie să fie făcute astfel încât sistemul să poată fi aplicat chiar și atunci când nu este nevoie să se determine performanța unui produs pentru o caracteristică dată, în lipsa unei cerințe legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE și, dacă este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În aceste cazuri, verificarea acestei caracteristici nu poate fi impusă producătorului, dacă acesta din urmă nu dorește să declare performanța produsului în acest domeniu.

FAMILIE DE PRODUSE

ȚEVI, REZERVOARE ȘI ACCESORII DE INSTALAȚII CARE NU INTRĂ ÎN CONTACT CU APA DESTINATĂ CONSUMULUI UMAN(2/5)

Sisteme de atestare a conformității

Produse

Utilizări prevăzute

Niveluri sau clase

(Reacție la foc)

Sisteme de atestare a conformității

—

Conducte

—

Țevi

—	Rezervoare

—	Detectoare-avertizoare de scurgeri și preaplinuri

—	Racorduri, adezivi, rosturi, garnituri de rosturi, rosturi de etanșare

—	Canale și conducte de protecție

—	Suporturi de țevi/canale

—	Vane și robineți

—	Echipamente de siguranță

Instalații de transport/evacuare/depozitare de apă nedestinată consumului uman

Sistemul 4: a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a treia posibilitate.

Specificațiile sistemului trebuie să fie făcute astfel încât sistemul să poată fi aplicat chiar și atunci când nu este nevoie să se determine performanța unui produs pentru o caracteristică dată, în lipsa unei cerințe legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE și, dacă este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În aceste cazuri, verificarea acestei caracteristici nu poate fi impusă producătorului, dacă acesta din urmă nu dorește să declare performanța produsului în acest domeniu.

FAMILIE DE PRODUSE

ȚEVI, REZERVOARE ȘI ACCESORII DE INSTALAȚII CARE NU INTRĂ ÎN CONTACT CU APA DESTINATĂ CONSUMULUI UMAN (3/5)

Sisteme de atestare a conformității

Produse

Utilizări prevăzute

Niveluri sau clase

(Rezistență la foc)

Sisteme de atestare a conformității

—	Rezervoare

—	Canale și conducte de protecție

În zonele supuse reglementărilor în materie de rezistență la foc, în instalațiile de transport/distribuție/depozitare de gaz/combustibil lichid destinat alimentării sistemelor de încălzire/răcire a clădirilor, între rezervorul de depozitare exterior sau ultimul limitator de presiune din rețea și intrarea sistemului de încălzire/răcire a clădirii

Toate

Sistemul 1: a se vedea anexa III partea 2 punctul (i) la Directiva 89/106/CEE, fără încercare prin sondaj a eșantioanelor.

Specificațiile sistemului trebuie să fie făcute astfel încât sistemul să poată fi aplicat chiar și atunci când nu este nevoie să se determine performanța unui produs pentru o caracteristică dată, în lipsa unei cerințe legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE și, dacă este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În aceste cazuri, verificarea acestei caracteristici nu poate fi impusă producătorului, dacă acesta din urmă nu dorește să declare performanța produsului în acest domeniu.

FAMILIE DE PRODUSE

ȚEVI, REZERVOARE ȘI ACCESORII DE INSTALAȚII CARE NU INTRĂ ÎN CONTACT CU APA DESTINATĂ CONSUMULUI UMAN (4/5)

Sisteme de atestare a conformității

Produse

Utilizări prevăzute

Niveluri sau clase

(Reacție la foc)

Sisteme de atestare a conformității

—

Conducte

—

Țevi

—	Rezervoare

—	Detectoare-avertizoare de scurgeri și preaplinuri

—	Racorduri, adezivi, rosturi, garnituri de rosturi, rosturi de etanșare

—	Canale și conducte de protecție

—	Suporturi dețevi/canale

—	Vane și robineți

—	Echipamente de siguranță

Toate

clădiriiÎn zonele supuse reglementărilor în materie de reacție la foc, în instalațiile de transport/evacuare/depozitare a apei nedestinate consumului uman

A (1), B (1), C (1)

A (2), B (2), C (2)

A (3), D, E, F

Sistemul 1: a se vedea anexa III partea 2 punctul (i) la Directiva 89/106/CEE, fără verificare prin sondaj a eșantioanelor.

Sistemul 3: a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate.

Sistemul 4: a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a treia posibilitate.

Specificațiile sistemului trebuie să fie făcute astfel încât sistemul să poată fi aplicat chiar și atunci când nu este nevoie să se determine performanța unui produs pentru o caracteristică dată, în lipsa unei cerințe legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE și, dacă este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În aceste cazuri, verificarea acestei caracteristici nu poate fi impusă producătorului, dacă acesta din urmă nu dorește să declare performanța produsului în acest domeniu.

FAMILIE DE PRODUSE

ȚEVI, REZERVOARE ȘI ACCESORII DE INSTALAȚII CARE NU INTRĂ ÎN CONTACT CU APA DESTINATĂ CONSUMULUI UMAN (5/5)

Sisteme de atestare a conformității

Produse

Utilizări prevăzute

Niveluri sau clase

(Reacție la foc)

Sisteme de atestare a conformității

—

Conducte

—

Țevi

—	Rezervoare

—	Detectoare-avertizoare de scurgeri și preaplinuri

—	Racorduri, adezivi, rosturi, garnituri de rosturi, rosturi de etanșare

—	Canale și conducte de protecție

—	Suporturi de țevi/canale

—	Vane și robineți

—	Echipamente de siguranță

În zonele supuse reglementărilor în materie de economisire a energiei, în instalații de transport/evacuare/depozitare de apă nedestinată consumului uman

Sistemul 3: a se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate.

Specificațiile sistemului trebuie să fie făcute astfel încât sistemul să poată fi aplicat chiar și atunci când nu este nevoie să se determine performanța unui produs pentru o caracteristică dată, în lipsa unei cerințe legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE și, dacă este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În aceste cazuri, verificarea acestei caracteristici nu poate fi impusă producătorului, dacă acesta din urmă nu dorește să declare performanța produsului în acest domeniu.

(1) Materiale a căror reacție la foc este susceptibilă să se modifice în cursul procesului de producție (în general elemente supuse transformărilor chimice, de exemplu produsele ignifuge, sau produsele cărora li s-a schimbat compoziția).

(2) Materiale a căror reacție la foc nu este susceptibilă să se modifice în cursul procesului de producție.

(3) Materiale aparținând clasei A și pentru care, în conformitate cu Decizia 96/603/CE, nu este cerută încercarea reacției la foc.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

284

31999R1618

L 192/11

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1618/1999 AL COMISIEI

din 23 iulie 1999

privind criteriile de evaluare a calității statisticilor structurale de întreprindere

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 58/97 al Consiliului din 20 decembrie 1996 privind statisticile structurale de întreprindere (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 410/98 (2), în special articolul 12 punctul (vi),

(1)	întrucât Regulamentul (CE, Euratom) nr. 58/97 a stabilit un cadru comun pentru elaborarea de statistici comunitare privind structura, activitatea, competitivitatea și rezultatele întreprinderilor în Comunitate;

(2)	întrucât Comisia va înainta Parlamentului European și Consiliului un raport privind aceste statistici, în special privind calitatea acestora și sarcina ce revine întreprinderilor;

(3)	întrucât este necesar ca Comisia să determine criteriile pentru evaluarea calității statisticilor structurale de întreprindere;

(4)	întrucât măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului de programul statistic,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Criteriile pentru evaluarea calității menționate la articolul 7 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 58/97 sunt specificate în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în cea de-a douăzecea zi după publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 23 iulie 1999.

Pentru Comisie

Yves-Thibault DE SILGUY

Membru al Comisiei

(2) JO L 52, 21.2.1998, p. 1.

ANEXĂ

INDICATORI DE CALITATE ȘI PRINCIPALELE CARACTERISTICI

Secțiunea 1

Obiective

Obiectivul prezentei anexe este de a stabili un cadru comun pentru măsurarea anuală, la nivel comunitar, a calității statisticilor structurale de întreprindere elaborate în înțelesul Regulamentului (CE, Euratom) nr. 58/97 privind statisticile structurale de întreprindere, denumit în continuare „Regulament SSI”.

Secțiunea 2

Sfera de cuprindere

1.	Indicatorii calității și rapoartele descrise mai jos se referă la toate activitățile menționate în secțiunea 3 din anexa 1 la Regulamentul SSI, în conformitate cu toate derogările prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2699/98 al Comisiei (1).

Statele membre în care valoarea adăugată totală la costul factorilor reprezintă în mod normal mai puțin de 1 % din totalul pe Comunitatea Europeană nu sunt obligate să raporteze informațiile din prezenta anexă în sensul prezentului regulament. Acest prag se va aplica în cazul tuturor activităților NACE Rev.1 pentru care se solicită un indicator de calitate sau un raport.

Secțiunea 3

Primul an de referință

Primul an de referință pentru care trebuie furnizate informațiile menționate în prezenta anexă este anul calendaristic 1997. Dacă pentru acest an de referință informațiile nu sunt disponibile în termenul până la care trebuie transmise conform secțiunii 4 alineatul (2), se va folosi anul de referință cel mai apropiat de 1997 pentru care există informații.

Secțiunea 4

Transmiterea de informații

Indicatorii de calitate și rapoartele prevăzute în prezenta anexă se vor transmite în termen de 24 de luni de la sfârșitul anului calendaristic al perioadei de referință.

Termenul de transmitere a informațiilor poate fi prelungit cu un interval egal cu termenele suplimentare acordate prin Regulamentul (CE) nr. 2699/98, în măsura în care un astfel de termen suplimentar se referă la una din caracteristicile indicate în secțiunea 5 a prezentei anexe.

2.	Prima transmitere a indicatorilor de calitate (secțiunea 5 punctele 1, 2, 3 și 4) și a rapoartelor (secțiunea 6) se va face înainte de sfârșitul lunii decembrie 1999.

Secțiunea 5

Indicatori de calitate: coeficientul de variație și rata de nonrăspuns

Statele membre vor comunica informații în legătură cu caracteristici, niveluri și serii după cum se menționează mai jos, ținând cont de toate derogările acordate în ceea ce privește anul de referință.

Pentru fiecare serie, caracteristică și nivel de activitate menționat mai jos, statele membre vor raporta un coeficient de variație global ținând seama, în funcție de strategia anchetei, de nonrăspunsuri, erori de clasificare și, dacă este necesar, de erori de eșantionare.

Coeficientul de variație este raportul dintre rădăcina pătrată a varianței estimatorului și valoarea estimată.

Seria 1A (statistici anuale de întreprindere):

—	Șase caracteristici (11 11 0; 12 11 0; 12 15 0; 13 31 0; 15 11 0; 16 13 0);

—	NACE Rev.1: nivel de trei cifre (grupe) sau regrupări de activități definite în secțiunea 9 din anexa 1 la Regulamentul SSI.

Seria 1B (statistici anuale de întreprindere pe clase de mărime):

—	trei caracteristici (11 11 0; 12 11 0; 12 15 0);

—	NACE Rev.1: nivel de trei cifre (grupe) sau regrupări de activități definite în secțiunea 9 din anexa 1 la Regulamentul SSI și regrupări de clase de mărime după cum urmează: 1-19; 20-249; 250-999; >1 000.

Seria 1C (statistici anuale regionale):

—	două caracteristici (11 21 0; 13 32 0);

—	NACE Rev.1: nivel de două cifre (diviziuni) și NUTS 2.

4.	Rata de nonrăspuns Statele membre comunică rata de nonrăspuns a unităților statistice la nivel de trei cifre NACE Rev.1 sau pe regrupările definite în secțiunea 9 din anexa 1 la Regulamentul SSI.

5.	Rata parțială de nonrăspuns Statele membre comunică rata de nonrăspuns pe variabilă la nivel de trei cifre NACE Rev.1 sau pe regrupările definite în secțiunea 9 din anexa 1 la Regulamentul SSI pentru următoarele caracteristici: 12 11 0; 12 15 0; 13 31 0; 15 11 0; 16 13 0.

Secțiunea 6

Rapoarte specifice

Statele membre vor transmite cele două rapoarte specifice descrise mai jos:

1.	Strategia anchetei Acest raport va indica pentru fiecare subpopulație de întreprinderi cel puțin dacă s-a utilizat un recensământ sau eșantion, sau dacă s-au utilizat surse administrative sau anchete statistice.

Activitatea principală

Acest raport va indica cum se determină activitatea principală în cazul unităților de observare folosite pentru stabilirea rezultatelor transmise la Eurostat în conformitate cu cele prevăzute în Regulamentul SSI. Se vor furniza în mod deosebit informații cu privire la frecvența actualizării activității principale a unității, ținând cont de modul în care aceasta este inclusă (printr-o anchetă statistică sau de către o sursă administrativă).

Secțiunea 7

Difuzarea datelor naționale privind calitatea de către Eurostat

Nu se vor publica nici un fel de informații privind calitatea fără acordul statului membru respectiv.

Secțiunea 8

Perioada de tranziție

Informațiile indicate în secțiunea 5 punctul 5 sunt opționale pentru primii doi ani de referință, și anume 1997 și 1998.

(1) JO L 344, 18.12.1998, p. 1.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

287

31999D0497

L 192/58

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 7 iulie 1999

de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind echipamentele terminale bi-modale DECT/GSM

[notificată cu numărul C(1999) 2026]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(1999/497/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 98/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 1998 privind echipamentele terminale de telecomunicații și echipamentele stațiilor terestre de comunicații prin satelit, inclusiv recunoașterea reciprocă a conformității acestora (1), în special articolul 7 alineatul (2) a doua liniuță,

(1)

întrucât Comisia adoptă măsura de identificare a tipului de echipamente terminale de telecomunicații pentru care este necesară o reglementare tehnică comună, precum și declarația aferentă privind importanța acestei reglementări, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) prima liniuță din Directiva 98/13/CE;

(2)	întrucât este necesară adoptarea standardelor armonizate corespunzătoare sau a unei părți a acestor standarde care pun în aplicare cerințele principale de transpus în reglementări tehnice comune;

(3)	întrucât, pentru menținerea accesului pe piețe al fabricanților, este necesară autorizarea aranjamentelor tranzitorii privind echipamentele aprobate în conformitate cu reglementările de drept intern în materie de omologare;

(4)	întrucât propunerea a fost prezentată Comitetului de aprobare a echipamentelor de telecomunicații (ACTE) în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Directiva 98/13/CE;

(5)	întrucât reglementarea tehnică comună prevăzută de prezenta decizie este conformă cu avizul ACTE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1) Prezenta decizie se aplică echipamentelor terminale destinate conectării la rețeaua publică de telecomunicații și care intră sub incidența standardului armonizat prevăzut la articolul 2 alineatul (1).

(2) Prezenta decizie stabilește o reglementare tehnică comună care acoperă cerințele de racordare aplicabile echipamentelor DECT pentru accesul la rețelele GSM.

Articolul 2

(1) Reglementarea tehnică comună cuprinde standardul armonizat care a fost elaborat de organismul de standardizare competent pentru punerea în aplicare, pe cât posibil, a cerințelor principale prevăzute la articolul 5 literele (c)-(g) din Directiva 98/13/CE. Trimiterea la acest standard figurează în anexă.

(2) Echipamentele terminale care intră sub incidența prezentei decizii sunt conforme fie cu reglementarea tehnică comună menționată la alineatul (1), fie cu reglementările tehnice comune aplicabile, menționate în Deciziile 97/523/CE (2), 97/524/CE (3), 97/525/CE (4), 98/574/CE (5), 98/542/CE (6), 98/575/CE (7), 98/543/CE (8) sau 1999/310/CE (9) ale Comisiei. În plus, acestea satisfac cerințele principale menționate la articolul 5 literele (a) și (b) din Directiva 98/13/CE și cerințele altor directive aplicabile, în special ale Directivelor 73/23/CEE (10) și 89/336/CEE ale Consiliului (11).

Articolul 3

Organismele notificate, desemnate pentru a duce la bun sfârșit procedurile prevăzute la articolul 10 din Directiva 98/13/CE, utilizează sau garantează utilizarea, pentru echipamentele terminale de la articolul 1 alineatul (1) din prezenta decizie, fie a standardului armonizat menționat în anexă, începând cu intrarea în vigoare a prezentei decizii, fie a standardelor armonizate menționate de anexele la Deciziile 97/523/CE, 97/524/CE, 97/525/CE, 98/574/CE, 98/542/CE, 98/575/CE, 98/543/CE sau 1999/310/CE.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 7 iulie 1999.

Pentru Comisie

Karel VAN MIERT

Membru al Comisiei

(2) JO L 215, 7.8.1997, p. 48.

(3) JO L 215, 7.8.1997, p. 51.

(4) JO L 215, 7.8.1997, p. 54.

(5) JO L 278, 15.10.1998, p. 30.

(6) JO L 254, 16.9.1998, p. 28.

(7) JO L 278, 15.10.1998, p. 35.

(8) JO L 254, 16.9.1998, p. 32.

(9) JO L 119, 7.5.1999, p. 57.

(10) JO L 77, 26.3.1973, p. 29.

(11) JO L 139, 23.5.1989, p. 19.

ANEXĂ

Trimitere la standardul armonizat aplicabil

Standardul armonizat prevăzut la articolul 2 din prezenta decizie este următorul:

Digital Enhanced Cordless Telecommunications (DECT); Global System for Mobile Communications (GSM); attachment requirements for DECT/GSM dual-mode terminal equipment

[Telecomunicații digitale fără fir avansate (DECT); sistemul global de telecomunicații mobile (GSM); cerințe de racordare aplicabile echipamentelor terminale bi-modale DECT/GSM]

ETSI

Institutul European de Standarde în Telecomunicații

Secretariatul ETSI

EN 301 439 V1.1.1 – ianuarie 1999

(exceptând introducerea)

Informații suplimentare

Institutul European de Standarde în Telecomunicații este recunoscut în conformitate cu Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului.

Standardul armonizat menționat anterior a fost elaborat în temeiul unui mandat emis în conformitate cu procedurile aplicabile din Directiva 98/34/CE.

Textul complet al standardului armonizat menționat anterior poate fi obținut de la:

Institutul European de Standarde în Telecomunicații

650, route des Lucioles

F-06921 Sophia Antipolis Cedex

Comisia Europeană

DG XIII/A/2 – (BU 31, 1/7)

Rue de la Loi/Wetstraat 200

B-1049 Bruxelles

sau de la oricare alt organism responsabil cu difuzarea standardelor ETSI, a căror listă figurează la adresa Internet www.ispo.cec.be.

13/Volumul 26

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

290

31999D0498

L 192/60

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 7 iulie 1999

de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind echipamentele de telecomunicații digitale fără fir avansate (DECT) cu acces la rețeaua digitală de integrare a serviciilor (RNIS) (versiunea 2)

[notificată cu numărul C(1999) 2027]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(1999/498/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 98/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 1998 privind echipamentele terminale de telecomunicații și echipamentele stațiilor terestre de comunicații prin satelit, inclusiv recunoașterea reciprocă a conformității acestora (1), în special articolul 7 alineatul (2) a doua liniuță,

(1)

întrucât Comisia adoptă măsura de identificare a tipului de echipamente terminale de telecomunicații pentru care este necesară o reglementare tehnică comună, precum și declarația aferentă privind domeniul de aplicare a acestei reglementări, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) prima liniuță din Directiva 98/13/CE;

(2)	întrucât este necesară adoptarea standardelor armonizate corespunzătoare sau a unei părți a acestor standarde care pun în aplicare cerințele principale de transpus în reglementări tehnice comune;

(3)	întrucât, pentru menținerea accesului pe piețe al fabricanților, este necesară autorizarea aranjamentelor tranzitorii privind echipamentele aprobate în conformitate cu reglementările de drept intern în materie de omologare;

(4)	întrucât propunerea a fost prezentată Comitetului de aprobare a echipamentelor de telecomunicații (ACTE) în conformitate cu articolul 29 alineatul (2);

(5)	întrucât reglementarea tehnică comună care urmează să fie adoptată de prezenta decizie este conformă cu avizul ACTE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1) Prezenta decizie se aplică echipamentelor terminale destinate conectării la rețeaua publică de telecomunicații și care intră sub incidența standardului armonizat menționat la articolul 2 alineatul (1).

(2) Prezenta decizie stabilește o reglementare tehnică comună care acoperă cerințele de racordare aplicabile echipamentelor DECT pentru acces la RNIS.

Articolul 2

(2) Echipamentele terminale care intră sub incidența prezentei decizii sunt conforme fie cu reglementarea tehnică comună prevăzută la alineatul (1), fie cu reglementările tehnice comune menționate de Deciziile 98/515/CE (2) și 97/523/CE (3) sau 1999/310/CE (4) ale Comisiei. În plus, acestea satisfac cerințele principale prevăzute la articolul 5 literele (a) și (b) din Directiva 98/13/CE și cerințele altor directive aplicabile, în special ale Directivelor 73/23/CEE (5) și 89/336/CEE ale Consiliului (6).

Articolul 3

Organismele notificate, desemnate pentru a duce la bun sfârșit procedurile prevăzute la articolul 10 din Directiva 98/13/CE, utilizează sau garantează utilizarea pentru echipamentele terminale de la articolul 1 alineatul (1) din prezenta decizie fie a standardului armonizat menționat de anexă, de la data intrării în vigoare a prezentei decizii, fie a standardului armonizat menționat în anexele la Deciziile 98/515/CE, 97/523/CE sau 1999/310/CE.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 7 iulie 1999.

Pentru Comisie

Karel VAN MIERT

Membru al Comisiei