Back to EUR-Lex homepage

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search
You are here

Document 32004D0015

Decizia Consiliului din 22 decembrie 2003 de modificare a punctului 1.2 din partea II din Instrucțiunile consulare comune și de elaborare a unei noi anexe la respectivele instrucțiuni

JO L 5, 9.1.2004, p. 76–77 (ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT, FI, SV)

⏵Acest document a fost publicat într-o ediţie specială (CS, ET, LV, LT, HU, MT, PL, SK, SL, BG, RO, HR)

Legal status of the document No longer in force, Date of end of validity: 04/04/2010; abrogare implicită prin 32009R0810

ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2004/15(1)/oj

19/Volumul 6

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

215

32004D0015

L 005/76

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA CONSILIULUI

din 22 decembrie 2003

de modificare a punctului 1.2 din partea II din Instrucțiunile consulare comune și de elaborare a unei noi anexe la respectivele instrucțiuni

(2004/15/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 789/2001 al Consiliului din 24 aprilie 2001 care rezervă Consiliului competențele de executare în ceea ce privește anumite norme metodologice și proceduri de examinare a cererilor de viză (1),

având în vedere inițiativa Republicii Franceze,

întrucât:

(1)

Posibilitatea unui stat membru de a fi reprezentat de un alt stat membru într-o țară terță, prevăzută la punctul 1.2 din partea II din Instrucțiunile consulare comune (ICC), se limitează în prezent la situațiile în care statul membru care solicită să fie reprezentat nu are nici o misiune diplomatică sau oficiu consular în respectiva țară terță.

(2)

Ca urmare a creșterii semnificative a numărului de cereri de vize de intrare în spațiul Schengen, este necesară, în ceea ce privește eliberarea de vize uniforme în țările terțe, o sinergie între mijloacele statelor membre, o coordonare și o raționalizare a amplasării serviciilor responsabile cu examinarea cererilor de viză. Astfel, este necesar să se prevadă posibilitatea unui stat membru de a fi reprezentat într-o țară terță de un alt stat membru, chiar dacă este deja reprezentat în respectiva țară terță, sub rezerva unei repartizări echilibrate între statele membre.

(3)

În plus, din motive de transparență, este necesară elaborarea unei noi anexe la ICC, care să cuprindă un tabel cu misiunile ce eliberează vize uniforme.

(4)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are nici o obligație în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale. Ținând seama de faptul că prezenta decizie dezvoltă acquis-ul Schengen în temeiul dispozițiilor prevăzute în partea a treia titlul IV din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca, în conformitate cu articolul 5 din respectivul protocol, decide, în termen de șase luni de la data la care Consiliul adoptă prezenta decizie, dacă o transpune sau nu în legislația sa internă.

(5)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene, Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la transpunerea, punerea în aplicare și dezvoltarea acquis-ului Schengen (2), care intră în domeniul de aplicare a articolului 1 punctul (A) din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (3) privind anumite dispoziții pentru aplicarea respectivului acord.

(6)

Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind cererea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la punerea în aplicare a unora dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (4). Prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are nici o obligație în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(7)

Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind cererea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (5). Prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are nici o obligație în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(8)

Prezenta decizie reprezintă un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se referă la acesta, în sensul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Punctul 1.2 din partea II din Instrucțiunile consulare comune se modifică după cum urmează:

1.

Literele (a)-(d) se înlocuiesc cu următorul text:

„(a)

În cazul în care statul competent nu are o misiune diplomatică sau un oficiu consular într-un anumit stat, viza uniformă poate fi eliberată de misiunea sau oficiul statului care reprezintă statul competent. Viza este eliberată în numele statului reprezentat, după autorizarea prealabilă a acestuia din urmă și, dacă este necesar, după o consultare între autoritățile centrale. În cazul în care unul dintre statele Benelux are o misiune diplomatică sau un oficiu consular, acesta asigură automat, în principal, reprezentarea celorlalte state Benelux, cu excepția cazului în care statul Benelux în cauză este în imposibilitatea materială de a reprezenta celelalte state Benelux, caz în care acestea pot solicita altui stat partener să le reprezinte în acordarea vizelor în statul terț în cauză.

(b)

Chiar în cazul în care un stat dispune de o misiune diplomatică sau un post consular într-o țară terță, un stat membru poate solicita altui stat care are o misiune diplomatică sau consulară în aceeași țară terță să îl reprezinte. Viza uniformă se eliberează în numele statului reprezentat, după autorizarea prealabilă a acestuia și, în cazul în care este necesar, după o consultare între autoritățile centrale.

(c)

Atunci când vizele uniforme sunt eliberate conform literelor (a) și (b), forma de reprezentare este stabilită printr-un acord între statul sau statele reprezentat(e) și statul reprezentant, care precizează:

—

durata perioadei de reprezentare și condițiile de denunțare a acesteia;

—

și, pentru aplicarea literei (b), normele de punere în aplicare ale reprezentării, inclusiv condițiile de asigurare a localurilor de către statul reprezentant, condițiile de asigurare a personalului de către statul reprezentant și statul reprezentat, precum și eventuala contribuție financiară a statului reprezentat la cheltuielile aferente eliberării vizelor prin reprezentarea de către statul reprezentant.

(d)

La eliberarea vizelor uniforme în conformitate cu literele (a) și (b), reprezentarea se reflectă în tabelul privind reprezentarea pentru eliberarea vizelor uniforme din anexa 18.”

2.

La litera (e), cuvintele „În țările terțe în care nu toate statele Schengen sunt reprezentate” se înlocuiesc cu „În cazul reprezentării în temeiul literelor (a) și (b)”.

3.

La litera (e), ultima liniuță se înlocuiește cu textul următor:

„—

la nivel local, misiunile diplomatice sau oficiile consulare asigură, în cadrul cooperării consulare locale, punerea la dispoziția solicitanților de viză a unor informații corespunzătoare privind competențele care decurg din reprezentarea conformă cu literele (a) și (b).”

Articolul 2

La ICC se adaugă o anexă 18, intitulată „Tabel privind reprezentarea pentru eliberarea vizelor uniforme”. Această anexă se redactează și se actualizează pe baza elementelor comunicate Secretariatului General al Consiliului în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 789/2001 pentru modificările la manualul privind eliberarea vizelor Schengen în țările terțe în care nu toate statele Schengen sunt reprezentate și înlocuiește respectivul manual.

Articolul 3

Prezenta decizie se aplică de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Adoptată la Bruxelles, 22 decembrie 2003.

Pentru Consiliu

Președintele

A. MATTEOLI

(1)  JO L 116, 26.4.2001, p. 2.

(2)  JO L 176, 10.7.1999, p. 36.

(3)  JO L 176, 10.7.1999, p. 31.

(4)  JO L 131, 1.6.2000, p. 43.

(5)  JO L 64, 7.3.2002, p. 20.

Top