13/Volumul 31

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

178

---

32001L0056

---

L 292/21

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA 2001/56/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 27 septembrie 2001

privind sistemul de încălzire a autovehiculelor și a remorcilor acestora, de modificare a Directivei 70/156/CEE a Consiliului și de abrogare a Directivei 78/548/CEE a Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 95 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

Directiva 78/548/CEE a Consiliului din 12 iunie 1978 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la încălzirea habitaclului autovehiculelor (4) a fost adoptată ca una din directivele speciale ale procedurii de omologare CE de tip care a fost stabilită prin Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (5). În consecință, dispozițiile stabilite în Directiva 70/156/CEE privind sistemele, componentele și unitățile tehnice separate ale vehiculelor se aplică Directivei 78/548/CEE.

(2)

În temeiul îndeosebi al articolului 3 alineatul (4) și al articolului 4 alineatul (3) din Directiva 70/156/CEE, fiecare directivă specială trebuie să fie însoțită de un document informativ care cuprinde rubricile relevante din anexa I la Directiva 70/156/CEE, precum și un certificat de omologare care are la bază anexa VI la această directivă, pentru ca omologarea să poată fi informatizată.

(3)

Ca urmare a progresului tehnic, multe tipuri de vehicule sunt prevăzute acum cu încălzitoare cu ardere, alimentate de obicei cu motorină, benzină sau gaz petrolier lichefiat, pentru a furniza căldură pentru compartimentul rezervat pasagerilor (de exemplu, în autobuze), zona de încărcare (de exemplu, în camioane și remorci) sau în compartimentele pentru odihnă (de exemplu, pentru camioane și autocaravane), astfel încât căldura să poată fi furnizată eficient și fără zgomotul și emisiile de gaze asociate cu funcționarea motorului cu propulsie când vehiculul se află în staționare. Din motive de securitate, este necesar să se extindă domeniul de aplicare pentru a include cerințele privind încălzitoarele cu ardere și instalarea acestora. Aceste cerințe trebuie să corespundă celor mai înalte standarde conforme cu tehnologia actuală.

(4)	Este necesar să se asigure omologarea încălzitoarelor cu ardere ca elemente constitutive, precum și a vehiculelor în care se instalează un încălzitor cu ardere.

(5)	Va fi necesară completarea prezentei directive cu cerințe suplimentare privind siguranța încălzitoarelor cu ardere alimentate cu gaz petrolier lichefiat (GPL), prin adăugarea unei anexe.

(6)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive trebuie să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea competențelor de punere în aplicare conferite Comisiei (6).

(7)	Din motive de claritate, se recomandă abrogarea Directivei 78/548/CEE și înlocuirea acesteia cu prezenta directivă,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

În sensul prezentei directive, „vehicul” înseamnă orice vehicul căruia se aplică Directiva 70/156/CEE.

Articolul 2

Nici un stat membru nu poate să refuze acordarea omologării CE de tip sau a omologării naționale unui tip de vehicul sau a unui tip de sistem de încălzire din motive legate de sistemul de încălzire pentru habitaclu sau zona de încărcare, dacă sistemul satisface cerințele prevăzute în anexe.

Articolul 3

Statele membre nu pot să refuze sau să interzică vânzarea, înmatricularea, introducerea în circulație sau utilizarea oricărui vehicul ori vânzarea, introducerea în circulație sau utilizarea oricărui sistem de încălzire din motive legate de sistemul de încălzire pentru habitaclu sau zona de încărcare, dacă sistemul satisface cerințele prevăzute în anexe.

Articolul 4

(1)   Începând cu 9 mai 2003, din motive legate de sistemele de încălzire, statele membre:

—	nu pot să refuze, în privința unui tip de vehicul sau sistem de încălzire, acordarea omologării CE de tip sau a omologării naționale;

—	nu pot să interzică vânzarea, înmatricularea sau introducerea în circulație a vehiculelor sau vânzarea sau introducerea în circulație a sistemelor de încălzire,

dacă sistemul de încălzire este conform cu cerințele prezentei directive.

(2)   Începând cu 9 mai 2004, statele membre:

—	nu mai acordă omologarea CE de tip;

—	pot refuza acordarea omologării naționale,

pentru un tip de vehicul din motive legate de sisteme de încălzire sau pentru un tip de încălzitor cu ardere, dacă nu sunt îndeplinite cerințele prezentei directive.

(3)   Începând cu 9 mai 2005, statele membre:

—	consideră certificatele de conformitate care însoțesc vehiculele noi în conformitate cu dispozițiile din Directiva 70/156/CEE ca nemaifiind valabile în sensul articolului 7 alineatul (1) din directiva menționată;

—	pot să refuze vânzarea, înmatricularea și introducerea în circulație a vehiculelor noi,

din motive legate de sistemele de încălzire, dacă nu sunt îndeplinite cerințele prezentei directive.

Prezentul alineat nu se aplică tipurilor de vehicule dotate cu un sistem de încălzire cu recuperare, care folosește apa ca mediu de transfer.

(4)   Începând cu 9 mai 2005, cerințele prezentei directive privind încălzitoarele cu ardere considerate componente se aplică în scopul articolului 7 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE.

Articolul 5

Până la 9 noiembrie 2002, Comisia examinează cerințele de securitate suplimentare referitoare la sistemele de încălzire ale autovehiculelor, alimentate cu gaz petrolier lichefiat (GPL), și, dacă este cazul, modifică prezenta directivă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 6 alineatul (2).

Articolul 6

(1)   Comisia este asistată de Comitetul pentru adaptarea la progresul tehnic, înființat prin articolul 13 din Directiva 70/156/CEE, denumit în continuare „comitetul”.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, luându-se în considerare dispozițiile din articolul 8 al deciziei menționate.

Termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3)   Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 7

Prin prezenta, Directiva 70/156/CEE se modifică după cum urmează:

1.	punctul 36 din anexa IV, partea I, se înlocuiește cu următorul tabel: Subiect Directivă Trimitere la Jurnalul Oficial Aplicabilitate M1 M2 M3 N1 N2 N3 O1 O2 O3 O4 „36. Sisteme de încălzire 2001/56/CE L 292 din 9.11.2001 X X X X X X X X X X”

2.

în anexa XI: (a) punctul 36 din apendicele 1 se înlocuiește cu următorul tabel: Articol Subiect Directivă M1 ≤ 2 5001 kg M1 ≥ 2 5001 kg „36 Sisteme de încălzire 2001/56/CE 1 G + P” (b) punctul 36 din apendicele 2 se înlocuiește cu următorul tabel: Articol Subiect Directivă Categoria vehiculelor armate M1 „36 Sisteme de încălzire 2001/56/CE X”

Articolul 8

Directiva 78/548/CEE se abrogă începând cu 9 mai 2004. Trimiterile la Directiva 78/548/CEE se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă.

Articolul 9

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la 9 mai 2003 și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 10

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 11

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 326, 24.10.1998, p. 4 și JO C 116 E, 26.4.2000, p. 2.

(2)  JO C 101, 12.4.1999, p. 15.

(3)  Avizul Parlamentului European din 13 aprilie 1999 (JO C 219, 30.7.1999, p. 58), Poziția comună a Consiliului din 17 noiembrie 2000 (JO C 36, 2.2.2001, p. 1) și Decizia Parlamentului European din 14 martie 2001 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 26 iunie 2001.

(4)  JO L 168, 26.6.1978, p. 40.

(5)  JO L 42, 23.2.1970, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 98/91/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 11, 16.1.1999, p. 25).

(6)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

---

LISTA ANEXELOR

Anexa I:

Dispoziții administrative pentru omologarea CE de tip

Apendice 1:

Documentul informativ – omologarea CE de tip a unui vehicul

Apendice 2:

Certificatul de omologare CE de tip (vehicul)

Apendice 3:

Documentul informativ – omologarea CE de tip a componentelor

Apendice 4:

Certificatul de omologare CE de tip (componente)

Apendice 5:

Marca de omologare CE de tip

Anexa II:

Domeniu de aplicare, definiții și cerințe

Anexa III:

Cerințe pentru sistemele de încălzire cu recuperare a aerului

Anexa IV:

Procedura de control al calității aerului

Anexa V:

Procedura de control al temperaturii

Anexa VI:

Procedura de control al gazelor de eșapament

Anexa VII:

Cerințe pentru încălzitoarele cu ardere și instalarea lor

Anexa VIII:

Cerințe de securitate pentru încălzitoarele cu ardere alimentate cu GPL

ANEXA I

DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE PENTRU OMOLOGAREA CE DE TIP

1.   CEREREA PENTRU OMOLOGAREA CE DE TIP A UNUI TIP DE VEHICUL

1.1.   Cererea pentru omologarea CE de tip prevăzută la articolul 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE a unui tip de vehicul din punct de vedere al sistemului său de încălzire se depune de către producător.

1.2.   În apendicele 1 este prezentat un model de document informativ.

Serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor de omologare îi sunt prezentate următoarele:

1.3.1.   un vehicul reprezentativ pentru tipul care urmează a fi omologat.

2.   ACORDAREA OMOLOGĂRII CE DE TIP A UNUI TIP DE VEHICUL

2.1.   Dacă sunt satisfăcute cerințele relevante, se acordă omologarea CE de tip în temeiul articolului 4 alineatul (3) din Directiva 70/156/CEE.

2.2.   În apendicele 2 este prezentat un model de certificat de omologare CE de tip.

2.3.   Fiecărui tip de vehicul omologat i se atribuie un număr de omologare, în conformitate cu anexa VII la Directiva 70/156/CEE. Același stat membru nu poate să atribuie același număr altui tip de vehicul.

3.   CEREREA PENTRU OMOLOGAREA CE DE TIP A UNUI TIP DE ÎNCĂLZITOR CU ARDERE

3.1.   Cererea pentru omologarea CE de tip în temeiul articolului 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE a unui tip de încălzitor cu ardere considerat componentă se prezintă de către producătorul sistemului de încălzire.

3.2.   În apendicele 3 este prezentat un model de document informativ.

Serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor de omologare îi sunt prezentate următoarele:

3.3.1.   un încălzitor cu ardere reprezentativ pentru tipul ce urmează a fi omologat.

4.   ACORDAREA OMOLOGĂRII CE DE TIP A UNUI TIP DE ÎNCĂLZITOR CU ARDERE

4.1.   Dacă sunt satisfăcute cerințele relevante, se acordă omologarea CE de tip în temeiul articolului 4 alineatul (3) și, dacă este cazul, al articolului 4 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE.

4.2.   În apendicele 4 este prezentat un model de certificat de omologare CE de tip.

4.3.   Fiecărui tip de încălzitor cu ardere omologat i se atribuie un număr de omologare, în conformitate cu anexa VII la Directiva 70/156/CEE. Același stat membru nu poate să atribuie același număr altui tip de încălzitor cu ardere.

4.4.   Orice încălzitor cu ardere conform cu tipul omologat în temeiul prezentei directive trebuie să poarte o marcă de omologare CE de tip, prevăzută în apendicele 5.

5.   MODIFICĂRILE TIPULUI ȘI MODIFICĂRILE OMOLOGĂRILOR

5.1.   În cazul modificărilor tipului de vehicul sau ale tipului de încălzitor cu ardere omologat în temeiul prezentei directive, se aplică dispozițiile articolului 5 din Directiva 70/156/CEE.

6.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

6.1.   Măsurile de conformitate a producției se iau conform dispozițiilor stabilite la articolul 10 din Directiva 70/156/CEE.

ANEXA II

DOMENIU DE APLICARE, DEFINIȚII ȘI CERINȚE

1.   DOMENIU DE APLICARE

1.1.   Prezenta directivă se aplică tuturor vehiculelor din categoriile M, N și O care sunt dotate cu un sistem de încălzire.

2.   DEFINIȚII

În sensul prezentei directive:

2.1.   „Sistem de încălzire” înseamnă orice tip de dispozitiv destinat creșterii temperaturii în interiorul unui vehicul, inclusiv orice zonă de încărcare.

2.2.   „Încălzitor cu ardere” înseamnă un dispozitiv care utilizează direct combustibil lichid sau gazos și care nu utilizează căldura reziduală a motorului folosit pentru propulsia vehiculului.

2.3.   „Tip de vehicul din punct de vedere al sistemului de încălzire” înseamnă vehicule care nu diferă în ceea ce privește aspecte esențiale, cum ar fi:

—	principiul (principiile) de funcționare al(e) sistemului de încălzire,

—	tipul de încălzitor cu ardere, dacă există.

2.4.   „Tip de încălzitor cu ardere” înseamnă dispozitive care nu diferă în ceea ce privește aspecte esențiale, cum ar fi:

—	tipul de combustibil (de exemplu, lichid sau gazos),

—	mediul de transfer (de exemplu, aer sau apă),

—	amplasarea în vehicul (de exemplu, habitaclu sau zona de încărcare).

2.5.   „Sistem de încălzire cu recuperare” înseamnă orice dispozitiv care utilizează căldura reziduală a motorului utilizat pentru propulsia vehiculului pentru a crește temperatura interiorului vehiculului și care utilizează ca mediu de transfer apa, uleiul sau aerul.

2.6.   „Interior” înseamnă partea interioară a unui vehicul rezervată pasagerilor și/sau încărcăturii.

2.7.   „Sistem de încălzire pentru habitaclu” înseamnă orice tip de dispozitiv destinat creșterii temperaturii în compartimentul pasagerilor.

2.8.   „Sistem de încălzire pentru zona de încărcare” înseamnă orice tip de dispozitiv destinat creșterii temperaturii în zona de încărcare.

2.9.   „Habitaclu” înseamnă partea interioară a unui vehicul rezervată șoferului și pasagerilor.

2.10.   „Combustibil gazos” înseamnă combustibilii care sunt în stare gazoasă în condiții de temperatură și presiune normală (288,2 k și 101,33 kPa), cum ar fi gazul petrolier lichefiat (GPL) și gazul natural comprimat (GNC).

2.11.   „Supraîncălzire” înseamnă situația care apare când admisia de aer de încălzire către încălzitorul cu ardere este complet blocată.

3.   CERINȚE PENTRU SISTEMELE DE ÎNCĂLZIRE

3.1.   Habitaclul oricărui vehicul din categoriile M și N trebuie să fie echipat cu un sistem de încălzire.

Cerințele generale pentru sistemele de încălzire sunt ca:

—	aerul încălzit care intră în habitaclu să nu fie mai poluat decât aerul de la punctul de admisie în vehicul,

—	șoferul și pasagerii, în timpul utilizării rutiere, să nu poată intra în contact cu părți ale vehiculului sau cu aer încălzit care pot cauza arsuri,

—	gazele de eșapament de la încălzitoarele cu ardere să fie în limite acceptabile.

Procedurile de control pentru verificarea fiecăreia din aceste cerințe sunt stabilite în anexele IV, V și VI.

3.2.1.   Următorul tabel indică anexele care se aplică fiecărui tip de sistem de încălzire din fiecare categorie de vehicul:

Sistem de încălzire	Categorie vehicul	Anexa IV Calitatea aerului	Anexa V Temperatură	Anexa VI Eșapament	Anexa VIII Siguranță GPL
Căldură reziduală motor – apă	M
	N
	O
Căldură reziduală motor – aer A se vedea nota 1	M	1	1
	N	1	1
	O
Căldură reziduală motor – ulei	M	1	1
	N	1	1
	O
Încălzitor cu combustibil gazos A se vedea notele 2 și 3	M	1	1	1	1
	N	1	1	1	1
	O	1	1	1	1
Încălzitor cu combustibil lichid A se vedea nota 3	M	1	1	1
	N	1	1	1
	O	1	1	1

3.3.   Alte cerințe referitoare la încălzitoarele cu ardere și instalarea lor pe vehicule sunt stabilite în anexa VII.

Nota 1: Vehiculele care sunt conforme cu cerințele anexei III nu fac obiectul acestor cerințe de încercare.

Nota 2: O nouă anexă VIII, „Cerințe de siguranță pentru încălzitoarele cu ardere cu GPL” va fi adăugată la prezenta directivă, în conformitate cu articolul 5.

Nota 3: Încălzitoarele cu ardere amplasate în afara habitaclului, care utilizează apa ca mediu de transfer, sunt considerate ca fiind conforme cu anexele IV și V.

ANEXA III

CERINȚE PENTRU SISTEMELE DE ÎNCĂLZIRE CU RECUPERARE A AERULUI

1.   Cerințele stabilite la punctul 3.2 din anexa II sunt considerate satisfăcute în ceea ce privește sistemele de încălzire care includ un schimbător de căldură, prin al cărui circuit primar trec gaze de eșapament sau aer poluat, numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

2.   pereții circuitului primar al schimbătorului de căldură trebuie să fie etanși la orice presiune mai mică sau egală cu 2 bar;

3.   pereții circuitului primar al schimbătorului de căldură nu trebuie să aibă componente detașabile;

pereții circuitului primar al schimbătorului de căldură în locul unde are loc schimbul de căldură trebuie să aibă cel puțin 2 mm grosime, dacă sunt confecționați din oțeluri nealiate; 4.1.   în cazul în care sunt utilizate alte materiale (inclusiv materiale compozite sau cu acoperire), grosimea peretelui trebuie să fie astfel încât să asigure schimbătorului de căldură aceeași durată de viață ca în cazul menționat la punctul 4; 4.2.   dacă peretele schimbătorului de căldură este emailat în locul unde are loc schimbul de căldură, peretele pe care s-a aplicat un astfel de e-mail: trebuie să aibă cel puțin 1 mm grosime, iar emailul să fie durabil, etanș și să nu fie poros;

țeava de eșapament trebuie să includă o zonă indicatoare de coroziune de cel puțin 30 mm lungime, această zonă fiind situată direct la ieșirea schimbătorului de căldură, neacoperită și ușor accesibilă; 5.1.   peretele acestei zone de încercare la coroziune nu trebuie să fie mai gros decât țevile de eșapament situate în interiorul schimbătorului de căldură, iar materialele și proprietățile de suprafață ale acestei secțiuni trebuie să fie comparabile cu cele ale acestor țevi; 5.2.   dacă schimbătorul de căldură formează o singură unitate cu amortizorul de zgomot la evacuare, peretele exterior al acestuia din urmă trebuie să fie considerat zona care satisface cerințele de la punctul 5.1 și în care trebuie să se producă eventuala coroziune.

În cazul sistemelor de încălzire cu recuperare care folosesc aerul de răcire al motorului pentru încălzire, condițiile de la punctul 3.2 din anexa II sunt considerate satisfăcute fără utilizarea unui schimbător de căldură, numai dacă sunt satisfăcute următoarelor condiții:

—	aerul de răcire utilizat pentru încălzire vine în contact doar cu suprafețele motorului care nu includ elemente detașabile și

—	conexiunile între pereții acestui circuit de aer de răcire și suprafețele folosite pentru transferul de căldură sunt etanșe la gaz și rezistente la ulei.

Aceste condiții sunt considerate satisfăcute dacă, de exemplu:

6.1.   un manșon în jurul fiecărei bujii evacuează orice scurgeri de gaz în afara circuitului aerului de încălzire;

6.2.   racordul dintre chiulasă și colectorul de evacuare este situat în afara circuitului aerului de încălzire;

există o dublă protecție la scurgere între chiulasă și cilindru, iar orice scurgeri de la primul racord sunt evacuate în afara circuitului aerului de încălzire sau

protecția la scurgere între chiulasă și cilindru se menține când piulițele chiulasei sunt strânse la rece la o treime din momentul de rotație nominal prescris de producător sau

zona de joncțiune între chiulasă și cilindru este situată în afara circuitului aerului de încălzire.

ANEXA IV

PROCEDURA DE CONTROL AL CALITĂȚII AERULUI

În cazul vehiculelor complete trebuie să se efectueze controlul următor:

1.1.   Se lasă încălzitorul să funcționeze timp de o oră, la capacitate maximă și în condiții atmosferice liniștite (viteza vântului ≤ 2 m/s), cu toate ferestrele închise și, în cazul unui încălzitor cu ardere, cu motorul de propulsie oprit. Dacă, totuși, în condițiile selectării capacității maxime de încălzire, încălzitorul se oprește automat după mai puțin de o oră, măsurătoarea se poate efectua înainte de oprirea încălzitorului.

1.2.   Proporția de CO în mediul ambiant se măsoară prin prelevarea de mostre din:

(a)	un punct în afara vehiculului, cât mai aproape posibil de admisia aerului de încălzire și

(b)	un punct în interiorul vehiculului situat la mai puțin de 1 m față de evacuarea aerului încălzit.

1.3.   Citirile trebuie să se efectueze pe o durată reprezentativă de 10 minute.

1.4.   Datele de la litera (b) nu trebuie să le depășească cu mai mult de 20 ppm CO pe cele de la litera (a)

În cazul încălzitoarelor cu ardere considerate componente, după controalele din anexele V, VI și punctul 1.3 din anexa VII se efectuează controlul următor.

2.1.   Circuitul primar al schimbătorului de căldură este supus unei încercări de etanșeitate, pentru a garanta că aerul poluat nu poate intra în circuitul de aer încălzit destinat habitaclului.

2.2.   Această cerință se consideră îndeplinită dacă, la o presiune manometrică de 0,5 hPa, debitul de scurgere din schimbătorul de căldură este ≤ 30 dm3/h.

ANEXA V

PROCEDURĂ DE CONTROL AL TEMPERATURII

1.   Se lasă încălzitorul să funcționeze timp de o oră, la capacitate maximă și în condiții atmosferice liniștite (viteza vântului ≤ 2 m/s), cu toate ferestrele închise. Dacă, totuși, în condițiile selectării capacității maxime de încălzire, încălzitorul se oprește automat după mai puțin de o oră, măsurătoarea se poate efectua mai devreme. Dacă aerul încălzit este extras din exteriorul vehiculului, încercarea se efectuează la o temperatură a mediului de minim 15 °C.

Temperatura de suprafață a oricărei părți a sistemului de încălzire care ar putea intra în contact cu șoferul vehiculului în timpul utilizării rutiere normale se măsoară cu un termometru de contact. Nici una din aceste părți nu trebuie să depășească o temperatură de 70 °C pentru metal fără acoperire sau 80 °C pentru alte materiale.

2.1.   În cazul unei părți sau unor părți din sistemul de încălzire amplasată(e) în spatele scaunului șoferului și în caz de supraîncălzire, temperatura nu trebuie să depășească 110 °C.

3.1.   În cazul vehiculelor din categoria M1 și N, nici o parte a vehiculului care ar putea intra în contact cu pasagerii aflați pe scaune în timpul utilizării rutiere normale a vehiculului, cu excepția grilajului de evacuare, nu trebuie să depășească o temperatură de 110 °C.

3.2.   În cazul vehiculelor din categoria M2 și M3, nici o parte a vehiculului care ar putea intra în contact cu pasagerii în timpul utilizării rutiere normale a vehiculului nu trebuie să depășească o temperatură de 70 °C pentru metal neacoperit sau 80 °C pentru alte materiale.

4.   Temperatura aerului încălzit care intră în habitaclu, măsurată în centrul orificiului de evacuare, nu trebuie să depășească 150 °C.

ANEXA VI

PROCEDURĂ DE CONTROL AL A GAZELOR DE EȘAPAMENT

1.   Se lasă să funcționeze încălzitorul timp de o oră, la capacitate maximă, în condiții atmosferice liniștite (viteza vântului ≤ 2 m/s) și la o temperatură de 20 ± 10 °C. Dacă, totuși, în condițiile selectării capacității maxime de încălzire, încălzitorul se oprește automat după mai puțin de o oră, măsurătoarea se poate efectua înainte de oprirea încălzitorului.

2.   Gazele de eșapament uscate și nediluate, măsurate cu ajutorul unui aparat de măsurare adecvat, nu trebuie să depășească valorile indicate în tabelul următor:

Parametru	Încălzitoare cu combustibili gazoși	Încălzitoare cu combustibil lichid
CO	≤ 0,1 % vol.	≤ 0,1 % vol.
NO2	≤ 200 ppm	≤ 200 ppm
HC	≤ 100 ppm	≤ 100 ppm
Unitate de referință Bacarach (1)	≤ 1	≤ 4

3.   Testul se repetă în condiții echivalente cu viteza de deplasare a unui vehicul de 100 km/h. În aceste condiții, valoarea pentru CO nu trebuie să depășească 0,2 % vol. Dacă testul a fost efectuat asupra încălzitorului considerat componentă, nu este necesar să fie repetat în cazul unui tip de vehicul pe care este instalat încălzitorul.

---

(1)  Se utilizează unitatea de referință „Bacarach” ASTM D 2156.

ANEXA VII

CERINȚE PENTRU ÎNCĂLZITOARELE CU ARDERE ȘI INSTALAREA LOR

1.   CERINȚE GENERALE

1.1.   Fiecare încălzitor este livrat împreună cu un manual de utilizare și întreținere, iar în cazul încălzitoarelor destinate pieței pentru piese de schimb, cu un manual de instalare.

1.2.   Pentru controlul funcționării fiecărui încălzitor cu ardere în caz de urgență, se instalează un echipament de siguranță (fie ca parte a încălzitorului, fie ca parte a vehiculului). Acesta se proiectează astfel încât, dacă la pornire nu apare flacără sau dacă flacăra dispare în timpul funcționării, timpii de aprindere și de deschidere a alimentării cu combustibil să nu depășească patru minute în cazul încălzitoarelor cu combustibil lichid sau în cazul încălzitoarelor cu combustibil gazos, un minut dacă dispozitivul de supraveghere a flăcării este termoelectric sau 10 secunde dacă este automat.

1.3.   Camera de combustie și schimbătorul de căldură al încălzitoarelor care folosesc apa ca mediu de transfer trebuie să fie capabile să reziste la o presiune de două ori mai mare decât presiunea normală de funcționare sau 2 bar (manometru), dacă această valoare este mai mare. Presiunea de încercare se notează în documentul informativ.

1.4.   Încălzitorul trebuie să poarte o etichetă a producătorului, care să indice denumirea producătorului, numărul și tipul modelului, împreună cu puterea sa nominală, exprimată în kW. Trebuie să se indice și tipul de combustibil și, dacă este cazul, tensiunea de exploatare și presiunea gazului.

1.5.   Închiderea întârziată a suflantelor de aer de combustie

1.5.1.   Dacă există o suflantă de aer cald, aceasta trebuie să fie prevăzută cu un dispozitiv de închidere întârziată chiar și în caz de supraîncălzire și de întrerupere a alimentării cu combustibil.

1.5.2.   Se pot aplica și alte măsuri de prevenire a daunelor produse de deflagrații și de coroziunea cauzată de gazele de eșapament, dacă producătorul aduce dovezi despre efectul lor echivalent care să fie acceptabile pentru autoritatea de omologare.

1.6.   Cerințe pentru alimentarea cu energie electrică

1.6.1.   Toate cerințele tehnice care pot fi influențate de tensiune trebuie să se încadreze într-o gamă de tensiune de ± 16 % din valoarea nominală. Totuși, dacă există protecție la tensiune scăzută și/sau la supratensiune, cerințele trebuie să fie îndeplinite la tensiunea nominală și în imediata apropiere a punctelor de întrerupere.

1.7.   Indicator luminos de avertizare

1.7.1.   Un indicator clar vizibil, în câmpul vizual al utilizatorului, îl informează dacă încălzitorul cu ardere este pornit sau oprit.

2.   CERINȚE PRIVIND INSTALAREA PE VEHICUL

2.1.   Domeniu de aplicare

2.1.1.   Sub rezerva dispozițiilor de la punctul 2.1.2, încălzitoarele cu ardere se instalează în conformitate cu cerințele prezentei anexe.

2.1.2.   Vehiculele din categoria O prevăzute cu încălzitoare cu combustibil lichid sunt considerate conforme cu cerințele prezentei anexe.

2.2.   Amplasarea încălzitorului

2.2.1.   Părțile de caroserie sau orice alte componente aflate în apropierea încălzitorului trebuie să fie protejate de căldura excesivă și de posibilitatea contaminării cu combustibil sau ulei.

2.2.2.   Încălzitorul cu ardere nu trebuie să constituie risc de incendiu, nici măcar în caz de supraîncălzire. Această cerință se consideră îndeplinită dacă instalația asigură o distanță adecvată față de toate părțile și o ventilație corespunzătoare, prin folosirea unor materiale ignifuge sau prin utilizarea ecranelor termice.

2.2.3.   În cazul vehiculelor din categoria M2 și M3, încălzitorul nu trebuie să fie amplasat în habitaclu. Totuși, se poate utiliza o instalație într-un înveliș închis eficace, care să fie conformă cu condițiile de la punctul 2.2.2.

2.2.4.   Eticheta menționată la punctul 1.4 sau un duplicat al acesteia se amplasează astfel încât să poată fi citită cu ușurință atunci când încălzitorul este montat pe vehicul.

2.2.5.   La poziționarea încălzitorului trebuie să se ia toate măsurile de precauție rezonabile pentru a reduce la minim riscul de rănire și riscul de deteriorare a bunurilor personale.

2.3.   Alimentarea cu combustibil

2.3.1.   Orificiul de alimentare cu combustibil nu trebuie să fie situat în habitaclu și trebuie să fie dotat cu un bușon eficace care să prevină scurgerea combustibilului.

2.3.2.   În cazul încălzitoarelor cu combustibil lichid, dacă există o sursă de alimentare cu combustibil separată de cea a vehiculului, trebuie să se marcheze clar tipul combustibilului și amplasarea orificiului de alimentare.

2.3.3.   În dreptul orificiului de alimentare trebuie să se aplice o notă care să indice faptul că încălzitorul trebuie să fie închis înainte de realimentare. De asemenea, în manualul de utilizare furnizat de producător trebuie să se furnizeze instrucțiuni adecvate.

2.4.   Sistemul de eșapament

2.4.1.   Ieșirea de evacuare a gazelor de eșapament trebuie să fie amplasată astfel încât să împiedice intrarea emisiilor în vehicul prin ventilatoare, admisii de aer încălzit sau ferestre deschise.

2.5.   Admisia aerului de combustie

2.5.1.   Aerul pentru camera de combustie a încălzitorului nu trebuie să fie prelevat din habitaclul vehiculului.

2.5.2.   Admisia aerului de combustie trebuie să fie amplasată sau protejată în așa fel încât blocarea cu deșeuri sau bagaje să fie cât mai puțin probabilă.

2.6.   Admisia aerului de încălzire

2.6.1.   Alimentarea cu aer de încălzire se poate face cu aer proaspăt sau recirculat și care trebuie extras dintr-o zonă curată, puțin susceptibilă a fi contaminată de gazele de eșapament emise de motorul de propulsie, de încălzitorul cu ardere sau de orice altă sursă din vehicul.

2.6.2.   Conducta de admisie trebuie să fie protejată cu o sită sau prin orice alte mijloace adecvate.

2.7.   Evacuarea aerului de încălzire

2.7.1.   Toate conductele folosite pentru dirijarea aerului fierbinte în interiorul vehiculului trebuie să fie amplasate sau protejate în așa fel încât să nu poată provoca răni sau daune în cazul în care sunt atinse.

2.7.2.   Ieșirea de evacuare a aerului trebuie să fie amplasată sau protejată în așa fel încât blocarea cu deșeuri sau bagaje să fie cât mai puțin probabilă.

2.8.   Controlul automat al sistemului de încălzire

Sistemul de încălzire trebuie să se întrerupă automat, iar alimentarea cu combustibil să fie oprită în maxim cinci secunde după oprirea motorului vehiculului. Dacă este deja activat un dispozitiv manual, sistemul de încălzire poate rămâne în funcțiune.

ANEXA VIII

CERINȚE DE SIGURANȚĂ PENTRU ÎNCĂLZITOARELE ALIMENTATE CU GPL

(A se vedea anexa II, punctul 3.3, nota 2)

---