15/Volumul 05

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

146

L 222/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 (4) prevede ca, până la 30 iunie 1995, Comisia să înainteze propunerile sale privind principiile și măsurile specifice de verificare vizând producția ecologică a șeptelului, a produselor animaliere netransformate și a produselor ce conțin ingrediente de origine animală, destinate consumului uman.

(2)

Cererea de produse agricole obținute prin metode ecologice este în creștere și consumatorii sunt din ce în ce mai mult atrași de astfel de produse.

(3)

Producția animalieră permite extinderea acestei game de produse, cât și dezvoltarea, în cadrul exploatațiilor agricole care practică agricultura ecologică, a activităților complementare ce produc o cotă importantă din profit.

(4)

Prezentul regulament armonizează normele de producție, etichetare și control a celor mai importante specii ale șeptelului; pentru alte specii decât cele acvatice pentru care prezentul regulament nu stabilește normele de producție, este necesară armonizarea cel puțin a cerințelor de etichetare și a sistemului de control, în vederea protecției consumatorului; astfel de norme trebuie elaborate în cel mai scurt timp pentru produsele de acvacultură.

(5)

De asemenea, producția animalieră este esențială pentru organizarea producției agricole în cadrul exploatațiilor ce practică agricultura ecologică, în măsura în care aceasta oferă materia organică și nutritivă necesară solului cultivat și, în consecință, contribuie la îmbunătățirea calității solului și la dezvoltarea unei agriculturi durabile.

(6)

Pentru evitarea poluării mediului înconjurător, în special a resurselor naturale precum solul și apa, producția ecologică animalieră trebuie să asigure, în principiu, stabilirea unei strânse relații între o asemenea producție și sol, între sistemele multianuale de rotație și hrănirea animalelor cu produse recoltate din producția ecologică a exploatației.

(7)

Pentru a evita poluarea apei cu compuși azotați, exploatațiile zootehnice care practică agricultura ecologică trebuie să dispună de o capacitate adecvată de depozitare, precum și de planuri de răspândire a dejecțiilor solide și lichide ale șeptelului.

(8)

Creșterea oilor și vitelor în conformitate cu normele agriculturii ecologice reprezintă o activitate adecvată, în mod deosebit, pentru menținerea și exploatarea potențialului zonelor abandonate.

(9)

Trebuie încurajată dezvoltarea unei mari diversități ecologice, iar alegerea raselor trebuie să țină seama de capacitatea acestora de adaptare la condițiile locale.

(10)

Organismele modificate genetic (OMG) și produsele derivate din acestea nu sunt compatibile cu metodele agriculturii ecologice; pentru a menține încrederea consumatorului în agricultura ecologică, nu trebuie folosite organisme modificate genetic, părți ale acestora sau produse derivate din acestea la obținerea produselor ale căror etichete indică originea lor ecologică.

(11)

Consumatorilor trebuie să li se ofere garanții ale obținerii produselor în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament; în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic, acest lucru trebuie să se bazeze pe trasabilitatea originii produselor animaliere.

(12)

Șeptelul trebuie hrănit cu iarbă, nutreț și furaje obținute în conformitate cu normele privind agricultura ecologică.

(13)

În condițiile actuale, crescătorii de animale pot întâmpina greutăți în asigurarea hranei pentru animalele crescute prin metode ecologice și, ca urmare, trebuie acordată o autorizație provizorie pentru un număr limitat de furaje obținute prin metode neecologice ce urmează a fi folosite în cantități restrânse.

(14)

De asemenea, pentru a asigura cerințele nutritive de bază ale șeptelului, poate fi nevoie să se utilizeze anumite minerale, oligoelemente și vitamine, în condiții bine determinate.

(15)

Asigurarea sănătății animale trebuie să se bazeze în primul rând pe metode profilactice, prin aplicarea unor măsuri precum selecția adecvată a raselor și sușelor, o alimentație de calitate și echilibrată, precum și un mediu favorabil, în special în ceea ce privește densitatea de creștere, adăpostirea și practicile de creștere a animalelor.

(16)

În agricultura ecologică nu este permisă utilizarea profilactică a produselor medicinale alopatice obținute prin sinteză chimică.

(17)

Cu toate acestea, în cazul îmbolnăvirii sau vătămării animalelor, acestea trebuie tratate de îndată prin utilizarea preferențială a medicamentelor fitoterapeutice sau homeopate și prin limitarea la minimul necesar a utilizării medicamentelor alopatice obținute prin sinteză chimică; pentru a garanta integritatea producției ecologice destinate consumatorilor, trebuie să fie posibilă adoptarea unor măsuri restrictive, precum dublarea perioadei de retragere după folosirea medicamentelor alopatice obținute prin sinteză chimică.

(18)

În cele mai multe cazuri, în cazul în care condițiile meteorologice o permit, șeptelul trebuie sa aibă acces la zonele pentru mișcare sau pentru pășunat în aer liber, iar aceste zone trebuie să fie organizate, în principiu, în conformitate cu un sistem adecvat de rotație.

(19)

Adăpostirea diferitelor specii de animale trebuie să satisfacă nevoile de aerisire, luminozitate, spațiu și confort ale animalelor respective și să ofere spațiu suficient care să dea fiecărui animal libertate de mișcare, precum și dezvoltarea naturală a comportamentului social al animalelor.

(20)

Operațiunile sistematice care conduc la stres, vătămare, boli sau suferințe în rândul animalelor, pe durata fazelor de producție, manipulare, transport sau sacrificare, trebuie reduse la minimum; cu toate acestea, pot fi permise unele intervenții esențiale pentru anumite tipuri de producție; utilizarea anumitor substanțe pentru stimularea creșterii sau modificarea ciclurilor de reproducere nu este compatibilă cu principiile agriculturii ecologice.

(21)

Caracteristicile speciale ale apiculturii necesită anumite dispoziții, în special pentru asigurarea cantităților necesare și a unei bunei calități a surselor de polen și nectar.

(22)

Toți comercianții care comercializează produse obținute de la animale crescute prin metode ecologice trebuie să se supună controalelor regulate și uniforme; în cadrul exploatației trebuie păstrat un registru care să poată fi consultat și actualizat în ceea ce privește intrările și ieșirile animalelor, precum și tratamentele administrate acestora.

(23)

Diferențele regionale în ceea ce privește condițiile agricole și climatice conduc la necesitatea stabilirii unor perioade de tranziție pentru anumite practici și caracteristici ale construcțiilor și instalațiilor șeptelului.

(24)

Actuala diversitate a practicilor stabilite de statele membre pentru producția ecologică animalieră face necesară posibilitatea statelor membre de a aplica norme mai stricte pentru animalele și produsele animaliere obținute pe teritoriul lor.

(25)

În conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2092/91, indicațiile de pe etichete, din materialele publicitare sau documentele comerciale, care sunt considerate de consumator drept trimiteri la metoda de producție ecologică, sunt rezervate produselor obținute în conformitate cu dispozițiile respectivului regulament.

(26)

Anumite indicații sunt, în general, considerate de consumator drept trimiteri la metoda de producție ecologică.

(27)

Cu toate acestea, este necesară stabilirea unei perioade de tranziție pentru a permite titularilor mărcilor să-și adapteze producția la cerințele agriculturii ecologice, cu condiția ca aceste perioade de tranziție să se aplice doar în cazul mărcilor care prezintă indicațiile menționate anterior în cazul în care cererea de înregistrare a fost depusă înainte de publicarea Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 și cu condiția informării corecte a consumatorului cu privire la faptul că produsele nu sunt obținute prin metoda de producție ecologică,

1.

Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 1

(1)   Prezentul regulament se aplică următoarelor produse, atunci când acestea poartă sau urmează să poarte indicații ce fac trimitere la metoda de producție ecologică:

(2)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), în cazul în care anexa I nu stabilește norme de producție pentru anumite specii de animale, acestor specii și produselor obținute de la acestea li se aplică normele privind etichetarea prevăzute la articolul 5 și normele de control prevăzute la articolele 8 și 9, cu excepția acvaculturii și produselor de acvacultură. În așteptarea includerii normelor de producție, se aplică reglementările de drept intern sau, în absența acestora, standardele private acceptate și recunoscute de statele membre.

(3)   Până la 24 august 2001, Comisia propune un regulament, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 14, care să prevadă cerințele de etichetare și control, precum și cerințele privind controlul și măsurile de precauție pentru produsele menționate la alineatul (1) litera (c), în măsura în care aceste cerințe sunt legate de metoda de producție ecologică.

În așteptarea adoptării regulamentului menționat la primul paragraf, privind produsele menționate la alineatul (1) litera (c), se aplică reglementările de drept intern adoptate în conformitate cu dreptul comunitar sau, în absența acestora, standardele private acceptate și recunoscute de statele membre.”

2.

Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 2

În sensul prezentului regulament, se consideră că un produs poartă indicații ce fac trimitere la metoda de producție ecologică atunci când, pe etichete, în materialele publicitare sau documentele comerciale, un astfel de produs, ingredientele sale sau materia primă furajeră sunt descrise prin indicațiile utilizate în fiecare stat membru, sugerând cumpărătorului faptul că produsul, ingredientele sale sau materia primă furajeră au fost obținute în conformitate cu normele de producție prevăzute la articolul 6 și, în special, prin următorii termeni, derivații lor uzuali (precum bio, eco etc.) sau diminutive ale acestora, simpli sau compuși, cu excepția cazului în care acești termeni nu se aplică produselor agricole din produse alimentare sau furaje, sau, în mod clar, nu au nici o legătură cu metoda de producție:

3.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere celorlalte dispoziții comunitare sau de drept intern, în conformitate cu legislația comunitară privind produsele menționate la articolul 1, precum dispozițiile care reglementează producerea, prepararea, comercializarea, etichetarea și controlul, inclusiv legislația privind produsele alimentare și nutriția animală.”

4.

Definiția pentru „preparare” din articolul 4 alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)

5.

La articolul 4 se adaugă următoarele definiții:

„(11)

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

6.

La articolul 5 alineatul (3) se adaugă următorul paragraf:

7.

La articolul 5 se inserează următorul alineat:

„(3a)   Prin derogare de la alineatele (1)-(3), mărcile care poartă mențiunea prevăzută la articolul 2 pot fi folosite în continuare, până la 1 iulie 2006, în etichetarea și promovarea produselor care nu sunt conforme cu prezentul regulament, cu condiția ca:

8.

Începutul articolului 5 alineatul (5) se modifică după cum urmează:

„(5)   Produsele vegetale etichetate sau promovate în conformitate cu alineatele (1) sau (3) pot avea mențiunea referitoare la trecerea la metoda de producție ecologică, cu condiția ca:”.

9.

Articolul 5 alineatul (5) litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

10.

La articolul 5 alineatul (5) se adaugă paragraful următor:

11.

La articolul 5 alineatul (5a) se adaugă următorul paragraf:

12.

Articolul 5 alineatul (10) se înlocuiește cu următorul text:

„(10)   Într-un produs menționat la articolul 1 alineatul (1) literele (a) și (b), un ingredient obținut în conformitate cu normele prevăzute la articolul 6 nu se regăsește împreună cu același ingredient care nu este obținut în conformitate cu normele respective.”

13.

Articolul 6 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Metoda de producție ecologică presupune, pentru producerea produselor menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (a), cu excepția semințelor și a materialului de înmulțire vegetativă, următoarele:

14.

Articolul 6 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Metoda de producție ecologică presupune, pentru semințe și material de înmulțire vegetativă, ca planta-mamă, în cazul semințelor, și planta-parentală (plantele-parentale), în cazul materialului de înmulțire vegetativă, să fi fost obținute:

15.

La articolul 6 alineatul (3) literele (a) și (b), data „31 decembrie 2000” se înlocuiește cu „31 decembrie 2003”;

16.

La articolul 6 alineatul (4), data de 31 decembrie 1999 se înlocuiește cu 31 decembrie 2002;

17.

Teza introductivă din articolul 7 alineatul (1) și litera (a) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1)   Produsele care nu sunt autorizate la data adoptării prezentului regulament pentru unul din scopurile prevăzute la articolul 6 alineatul (1) litera (b) pot fi incluse în anexa II, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

18.

La articolul 7 se inserează următorul alineat:

„(1b)   În ceea ce privește mineralele și oligoelementele utilizate în nutriția animalelor, pot fi incluse în anexa II surse suplimentare pentru aceste produse, cu condiția ca acestea să fie de origine naturală sau, în caz contrar, sintetice, dar sub aceeași formă ca produsele naturale.”

19.

La articolul 9 alineatul (11) cuvintele „din 26 iunie 1989” se elimină.

20.

La articolul 9 se adaugă următorul alineat:

21.

La articolul 11 alineatul (6) litera (a), data „31 decembrie 2002” se înlocuiește cu „31 decembrie 2005”.

22.

La articolul 12 se adaugă următorul paragraf:

„Cu toate acestea, în ceea ce privește normele menționate de anexa I partea B privind producția animală, statele membre pot aplica norme mai stricte pentru animale și produsele animaliere produse pe teritoriul lor, cu condiția ca aceste norme să fie conforme cu legislația comunitară și să nu interzică sau să limiteze comercializarea altor animale sau produse animaliere care îndeplinesc cerințele prezentului regulament.”

23.

Articolul 13 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 13

Se pot adopta, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 14, următoarele:

24.

După articolul 15 se adaugă următorul articol:

„Articolul 15a

Pentru măsurile stabilite de prezentul regulament, în special cele ce urmează a fi puse în aplicare de Comisie în scopul îndeplinirii obiectivelor prevăzute la articolele 9 și 11 și în anexele tehnice, sumele necesare sunt alocate în fiecare în cadrul procedurii bugetare.”

25.

Anexele I, II, III și VI se modifică, iar anexele VII și VIII sunt adăugate în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

1.

se elimină paragraful despre animale și produse animaliere din secțiunea intitulată „Vegetale și produse vegetale”;

2.

titlul „Vegetale și produse vegetale” se înlocuiește cu „A. Vegetale și produse vegetale”;

3.

se adaugă următorul titlu și următoarele secțiuni:

„B.   ANIMALE ȘI PRODUSE ANIMALIERE OBȚINUTE DE LA URMĂTOARELE SPECII: BOVINE (INCLUSIV SPECIILE BUBALUSȘI BISON), PORCINE, OVINE, CAPRINE, CABALINE, PĂSĂRI DE CURTE

1.   Principii generale

1.1.   Producția animală reprezintă o parte integrală a multor exploatații agricole ce practică agricultura ecologică.

1.2.   Producția animală trebuie să contribuie la echilibrarea sistemelor de producție agricolă, respectând cerințele de nutriție pentru culturi și îmbunătățind materia organică a solului. Astfel, poate contribui la stabilirea și menținerea interdependenței sol-plantă, plantă-animal și animal-sol. Fiind parte a acestui concept, producția fără sol («production hors sol») nu este în conformitate cu normele prezentului regulament.

1.3.   Utilizând resurse naturale regenerabile (gunoi de grajd, leguminoase și culturi furajere), sistemul de cultivare/creștere a vitelor și sistemele de pășunare permit menținerea și îmbunătățirea fertilității solului pe termen lung și contribuie la dezvoltarea unei agriculturi durabile.

1.4.   Creșterea ecologică a animalelor este o activitate legată de pământ. Cu excepția situațiilor reglementate ca excepții de prezenta anexă, șeptelul trebuie să aibă acces la o zonă în aer liber, iar numărul de animale pe unitate de suprafață trebuie limitat pentru a se asigura o gestionare integrată a animalelor și a producției vegetale pe unitate de producție, reducând astfel la minimum orice formă de poluare, în special cea a solului și a apei de suprafață și de adâncime. Numărul animalelor trebuie să fie în mod corect raportat la suprafața disponibilă pentru a se evita riscul de pășunat excesiv și de erodare, precum și pentru a permite împrăștierea gunoiului de grajd, astfel încât să se evite orice efect advers asupra mediului înconjurător. Secțiunea 7 stabilește normele cu privire la utilizarea gunoiului de grajd.

1.5.   În creșterea ecologică a animalelor, întreg efectivul de animale dintr-o unitate de producție trebuie crescut în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

1.6.   Cu toate acestea, în cadrul exploatației pot fi prezente animale ce nu au fost crescute în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, cu condiția ca acestea să fie crescute în unități ale căror clădiri și parcele sunt în mod clar separate de unitățile producătoare care respectă normele prezentului regulament și ca respectivele animale să aparțină unei alte specii.

1.7.   Prin derogare de la acest principiu, animalele ce nu sunt crescute în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament pot utiliza în fiecare an, pentru o perioadă limitată în fiecare an, pășunile unităților care respectă dispozițiile prezentului regulament, cu condiția ca aceste animale să provină din practici extensive de creștere (după cum se definește la articolul 6 alineatul (5) al Regulamentului (CE) nr. 950/97 (1) sau, pentru alte specii ce nu sunt menționate de respectivul regulament, numărul de animale/ha corespunzând la 170 kg azot/an/ha, astfel cum se definește în anexa VII la prezentul regulament) și cu condiția ca pe pășune să nu mai fie prezente în același timp alte animale ce se supun cerințelor prezentului regulament. Prezenta derogare trebuie mai întâi autorizată de autoritatea sau organismul de control.

1.8.   Printr-o a doua derogare de la acest principiu, animalele crescute în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament pot fi scoase la pășunat pe terenul comun, în următoarele condiții:

2.   Conversia

2.1.   Conversia terenului asociat producției animale ecologice

2.1.1.   În cazul conversiei unei unități de producție, întreaga suprafață a unității folosită pentru hrana animalelor trebuie să respecte normele privind agricultura ecologică, utilizându-se perioadele de conversie stabilite de partea A a prezentei anexe, cu privire la vegetale și produse vegetale.

2.1.2.   Prin derogare de la acest principiu, perioada de conversie poate fi redusă la un an pentru pășunile, zonele în aer liber și cele pentru mișcare utilizate de speciile neierbivore. Această perioadă poate fi redusă la șase luni, în cazul în care terenul în cauză nu a fost tratat în trecutul apropiat cu alte produse decât cele menționate de anexa II la prezentul regulament. Prezenta derogare trebuie autorizată de autoritatea sau organismul de control.

2.2.   Conversia șeptelului și a produselor animaliere

2.2.1.   În cazul în care produsele animaliere urmează să fie vândute ca produse ecologice, animalele trebuie crescute în conformitate cu normele prezentului regulament timp de cel puțin:

2.2.2.   Prin derogare de la punctul 2.2.1 și pentru formarea unui șeptel, vițeii și rumegătoarele de talie mică pentru producția de carne pot fi vândute ca exemplare crescute ecologic pe durata unei perioade de tranziție ce expiră la 31 decembrie 2003, în următoarele condiții:

2.3.   Conversia simultană

2.3.1   Prin derogare de la alineatele 2.2.1, 4.2 și 4.4, în cazul unei conversii simultane a întregii unități de producție, inclusiv a șeptelului, pășunilor și/sau terenului utilizat pentru hrana animalelor, perioada totală combinată de conversie atât pentru șeptel, pășuni cât și/sau terenul utilizat pentru hrana animalelor se reduce la 24 de luni, în următoarele condiții:

3.   Originea animalelor

3.1.   În timpul selecției raselor sau sușelor trebuie ținut seama de capacitatea de adaptare a animalelor la condițiile locale; vitalitatea și rezistența acestora la îmbolnăviri. De asemenea, rasele sau sușele de animale vor fi astfel selecționate încât să se evite anumite boli sau probleme de sănătate asociate anumitor rase sau sușe utilizate în producția intensivă (ex. sindromul stresului la porcine, sindromul PSE, moarte subită, avort spontan, dificultăți la fătare ce necesită operație cezariană etc). Sunt preferate rasele și sușele indigene.

3.2.   Animalele trebuie să provină din unități de producție care respectă normele privind diferitele tipuri de producții animale prevăzute la articolul 6 și de prezenta anexă. Acest sistem de producție trebuie aplicat pe întreaga durată de viață.

3.3.   Printr-o primă derogare, sub rezerva autorizării prealabile a autorității sau organismului de control, șeptelul dintr-o unitate de producție animală ce nu respectă dispozițiile prezentului regulament poate fi convertit.

3.4.   Printr-o a doua derogare, în cazul în care șeptelul este constituit pentru prima dată și nu există un număr suficient de animale crescute prin metode ecologice, în unitatea de producție animală ecologică pot fi aduse animale crescute prin metode neecologice, în următoarele condiții:

3.5.   Prezenta derogare, care trebuie mai întâi autorizată de autoritatea sau organismul de control, se aplică pe o perioadă de tranziție care expiră la 31 decembrie 2003.

3.6.   Printr-o a treia derogare, autoritatea sau organismul de control autorizează reînnoirea sau reconstituirea șeptelului, în cazul în care nu sunt disponibile animale crescute prin metode ecologice și în următoarele cazuri:

Cazurile (b) și (c) sunt autorizate pe o perioadă de tranziție care expiră la 31 decembrie 2003.

3.7.   În cazul porcilor, puicuțelor și păsărilor de curte pentru producția de carne, această derogare de tranziție va fi reexaminată înainte de data expirării pentru a se constata dacă există motive pentru o prelungire a acestui termen.

3.8.   Printr-o a patra derogare, atunci când nu sunt disponibile animale crescute prin metode ecologice și doar în baza unei autorizări prealabile din partea autorității sau organismului de control, pot fi introduse anual în șeptel animale femele (nulipare) din exploatațiile neecologice în limita de 10 % din numărul de ecvidee sau bovine adulte (inclusiv speciile bubalusși bizon) și de 20 % din numărul de porcine, ovine și caprine adulte, pentru suplimentarea creșterii naturale și reînnoirea șeptelului.

3.9.   Procentele prevăzute de derogarea anterioară nu se aplică unităților de producție ce dețin mai puțin de 10 cabaline ori bovine sau mai puțin de cinci porcine, ovine ori caprine. Pentru aceste unități, orice reînnoire menționată anterior se limitează la un număr maxim de un animal pe an.

3.10.   Aceste procente pot fi majorate până la 40 %, în baza avizului și acordului autorității sau organismului de control, în următoarele situații speciale:

3.11.   Printr-o a cincea derogare, masculii reproducători pot fi aduși din exploatațiile de producție neecologică, cu condiția ca animalele să fie ulterior crescute și hrănite întotdeauna în conformitate cu normele prevăzute de prezentul regulament.

3.12.   În cazul în care șeptelul provine din unități ce nu respectă dispozițiile prezentului regulament, în conformitate cu condițiile și restricțiile prevăzute la punctele 3.3 - 3.11 de mai sus, în cazul în care produsele urmează să fie vândute ca provenind din producția ecologică, trebuie respectate perioadele stabilite la punctul 2.2.1, iar pe durata acestora trebuie respectate toate normele prevăzute de prezentul regulament.

3.13.   În cazul în care șeptelul provine din unități ce nu respectă dispozițiile prezentului regulament, trebuie acordată o atenție specială măsurilor de sănătate animală. În funcție de condițiile locale, autoritatea sau organismului de control poate aplica măsuri speciale, precum teste de selecție și perioade de carantină.

3.14.   Până la 31 decembrie 2003, Comisia va înainta un raport privind disponibilitatea șeptelului crescut prin metode ecologice, în vederea prezentării unei propuneri Comitetului permanent, după caz, prin care se încearcă asigurarea faptului că întreaga producție ecologică de carne provine de la animale care sunt născute și crescute în exploatații unde se practică producția ecologică.

4.   Hrănirea

4.1.   Prin hrana animalelor se dorește asigurarea calității producției, mai degrabă decât maximizarea acesteia, respectându-se cerințele nutritive ale șeptelului pentru diferitele stadii de dezvoltare ale acestuia. Practicile de îngrășare sunt permise, în măsura în care acestea sunt reversibile în orice moment al procesului de creștere. Este interzisă hrănirea forțată.

4.2.   Animalele trebuie hrănite cu furaje produse prin metode ecologice.

4.3.   De asemenea, șeptelul trebuie crescut în conformitate cu normele prevăzute de prezenta anexă, de preferat folosindu-se furaje din interiorul unității sau, atunci când acest lucru nu este posibil, folosindu-se furaje din alte unități sau exploatații ce se supun dispozițiilor prezentului regulament.

4.4.   Până la 30 % din formula nutritivă a rațiilor în medie poate conține furaje în conversie. În cazul în care furajele în conversie provin dintr-o unitate proprie a exploatației, acest procent poate fi majorat la 60 %.

4.5.   Hrana mamiferelor tinere trebuie să se bazeze pe lapte natural, preferabil lapte matern. Toate mamiferele trebuie hrănite cu lapte natural pe o perioadă minimă ce variază în funcție de speciile în cauză, respectiv timp de trei luni pentru bovine (inclusiv speciile bubalusși bison) și ecvidee, 45 de zile pentru ovine și caprine și 40 de zile pentru porcine.

4.6.   După caz, statele membre stabilesc zone sau regiuni unde transhumanța poate fi practicată (inclusiv circulația animalelor către zonele montane de pășunat), fără a aduce atingere dispozițiilor privind hrănirea animalelor, prevăzute de prezenta anexă.

4.7.   Sistemele de creștere a ierbivorelor se bazează pe o utilizare la maxim a pășunilor, în funcție de disponibilitatea acestora în diferitele perioade ale anului. Cel puțin 60 % din substanța uscată conținută de rațiile zilnice trebuie să constea în furaje grosiere, furaje proaspete sau uscate ori furaje însilozate. Cu toate acestea, autoritatea sau organismul de control poate permite o reducere la 50 %, în cazul animalelor pentru producția de lapte, timp de cel mult trei luni, pe durata lactației timpurii.

4.8.   Prin derogare de la dispozițiile punctului 4.2, pe o perioadă de tranziție care expiră la 24 august 2005, se autorizează utilizarea unei proporții limitate de furaje convenționale, în cazul în care fermierul nu poate obține hrana animalelor exclusiv din producția ecologică. Procentul maxim anual autorizat de furaje convenționale este de 10 %, în cazul ierbivorelor, și de 20 % pentru alte specii. Aceste cifre se calculează anual ca procent din substanța uscată a furajelor de origine agricolă. Cu excepția perioadei de transhumanță, procentul maxim autorizat de furaje convenționale, conținut în rația zilnică, trebuie să fie de 25 %, calculat ca procent din substanța uscată.

4.9.   Prin derogare de la dispozițiile punctului 4.8., în cazul pierderii producției furajere, în special datorită unor condiții meteorologice excepționale, autoritățile competente ale statelor membre pot autoriza utilizarea unui procent mai mare de furaje convenționale pe o perioadă limitată și pentru o anumită zonă, acolo unde o asemenea derogare este justificată. Cu acordul autorității competente, autoritatea sau organismului de control aplică prezenta derogare comercianților individuali.

4.10.   Pentru păsări de curte, formula nutritivă utilizată în faza de îngrășare trebuie să conțină cel puțin 65 % cereale.

4.11.   În rația zilnică a porcinelor și păsărilor de curte se adăugă furaje grosiere, furaje proaspete ori uscate sau furaje însilozate.

4.12.   Numai produsele enumerate de anexa II, partea D, secțiunile 1.5 și 3.1. pot fi utilizate ca aditivi și, respectiv, ajutoare pentru prelucrare în siloz.

4.13.   Materiile prime furajere convenționale, de origine agricolă, pot fi utilizate pentru hrana animală numai în cazul în care sunt enumerate de anexa II, partea C, secțiunea 1 (materii prime furajere de origine vegetală), cu condiția respectării restricțiilor cantitative impuse prin prezenta anexă și doar în cazul în care acestea sunt obținute sau preparate fără a fi utilizați solvenți chimici.

4.14.   Materiile prime furajere de origine animală (obținute prin metode convenționale sau ecologice) pot fi utilizate numai în cazul în care sunt enumerate de anexa II, partea C, secțiunea 2 și respectă restricțiile cantitative impuse prin prezenta anexă.

4.15.   Până la 24 august 2003, dispozițiile anexei II partea C, secțiunile 1, 2 și 3 și partea D vor fi revizuite, în special, în scopul eliminării materiilor prime furajere convenționale, de origine agricolă, care sunt produse prin metode ecologice, în cantități suficiente, în Comunitate.

4.16.   Pentru a satisface nevoile nutritive ale șeptelului, numai produsele enumerate de anexa II, partea C, secțiunea 3 (materii prime furajere de origine minerală) și partea D, secțiunile 1.1 (oligoelemente) și 1.2 (vitamine, pro-vitamine și substanțe chimice bine definite, cu efect similar) pot fi utilizate pentru hrana animală.

4.17.   Numai produsele enumerate de anexa II, partea D, secțiunea 1.3 (enzime), 1.4 (microorganisme), 1.6 (lianți, agenți antiaglutinare și coagulanți), 2 (anumite produse utilizate în hrana animală) și 3 (ajutoare pentru prelucrare în furaje) pot fi utilizate la hrana animalelor în scopurile indicate cu privire la categoriile menționate. Nu se utilizează în hrana animalelor antibiotice, coccidiostatice, substanțe medicinale, substanțe de stimulare a creșterii sau orice alte substanțe al căror scop este stimularea creșterii sau a producției.

4.18.   Este interzisă obținerea furajelor, materiilor prime furajere, furajelor combinate, aditivilor furajeri, a ajutoarelor pentru transformare în furaje și a anumitor produse folosite la hrana animalelor cu ajutorul organismelor modificate genetic sau a produselor derivate ale acestora.

5.   Prevenirea bolilor și tratamentul veterinar

5.1.   Prevenirea bolilor în producția animală ecologică se bazează pe următoarele principii:

5.2.   Principiile stabilite anterior trebuie să limiteze problemele de sănătate animală, acestea putând fi inspectate, în principal, prin metode profilactice.

5.3.   În cazul în care, în ciuda tuturor măsurilor profilactice anterioare, un animal se îmbolnăvește sau se rănește, acesta trebuie tratat de îndată, în izolare, în cazul în care este necesar, și în condiții adecvate de adăpost.

5.4.   Utilizarea medicamentelor veterinare în agricultura ecologică se face în conformitate cu următoarele principii:

5.5.   Pe lângă principiile de mai sus, se aplică următoarele norme:

5.6.   Ori de câte ori trebuie utilizate medicamente veterinare, trebuie înregistrate, în mod clar, tipul produsului (inclusiv indicații privind substanțele farmacologice active conținute), împreună cu date despre diagnostic, posologia, modul de administrare, durata tratamentului și perioada legală de retragere. Aceste informații trebuie declarate autorității sau organismului de control înainte ca animalele sau produsele animaliere să fie comercializate ca fiind produse prin metode ecologice. Animalele tratate trebuie, în mod clar, identificate, în mod individual în cazul animalelor mari; în mod individual sau pe loturi, pentru păsări de curte și animale mici.

5.7.   Perioada de retragere dintre ultima administrare a medicamentului alopatic veterinar unui animal, în condiții normale de utilizare, și producția de produse alimentare ecologice obținute de la aceste animale trebuie să reprezinte dublul perioadei legale de retragere, sau 48 de ore, în cazul în care nu se precizează perioada.

5.8.   Cu excepția vaccinărilor, tratamentelor pentru paraziți și a altor programe obligatorii de eradicare stabilite de statele membre, în cazul în care un animal sau un grup de animale primește mai mult de două sau maxim trei tratamente cu medicamente alopatice veterinare obținute prin sinteză chimică sau antibiotice în decursul unui an (sau mai mult de un tratament, în cazul în care ciclul de viață productiv este sub un an), șeptelul respectiv sau produsele obținute de la acesta nu pot fi vândute ca fiind produse obținute în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, iar șeptelul trebuie să se supună perioadelor de conversie prevăzute de secțiunea 2 a prezentei anexe, cu acordul autorității sau organismului de control.

6.   Gestionarea creșterii animalelor, transportul și identificarea produselor animaliere

6.1.   Practici de creștere a animalelor

6.1.1.   În principiu, reproducerea animalelor crescute prin metode ecologice se bazează pe metode naturale. Cu toate acestea, este permisă însămânțarea artificială. Sunt interzise alte forme de reproducere artificială sau asistată (de exemplu, transferul de embrioni).

6.1.2.   Operațiuni precum atașarea de benzi elastice pe cozile oilor, scurtarea cozilor, tăierea dinților, a ciocurilor și a coarnelor nu trebuie executate în mod sistematic în agricultura ecologică. Cu toate acestea, unele dintre aceste operațiuni pot fi autorizate de autoritatea sau organismul de control din motive de siguranță (de exemplu, tăierea coarnelor la animalele tinere) sau în cazul în care au ca scop îmbunătățirea sănătății, a bunăstării sau igienei animale. Aceste operațiuni trebuie executate la vârsta cea mai potrivită, de personal calificat, iar suferința animalelor trebuie redusă la minimum.

6.1.3.   Castrarea fizică este permisă pentru a se menține calitatea produselor și a practic tradiționale de producție (porci pentru carne, boi, claponi etc.), însă numai în condițiile prevăzute la punctul 6.1.2 ultima teză.

6.1.4.   Priponirea animalelor este interzisă. Cu toate acestea, prin derogare de la acest principiu, autoritatea sau organismul de control poate autoriza această practică la unele animale individuale, în baza unei justificări din partea comerciantului, prin care se arată că priponirea este necesară din motive de siguranță sau bunăstare și că se aplică doar pentru o perioadă limitată de timp.

6.1.5.   Prin derogare de la dispozițiile prevăzute la punctul 6.1.4, vitele pot fi priponite în clădiri anterioare datei de 24 august 2000, numai în cazul în care acestora li se permite să facă mișcare în mod regulat și sunt crescute în conformitate cu cerințele de bunăstare animală, în zone amenajate confortabil cu paie, precum și cu administrarea individuală. Prezenta derogare ce trebuie autorizată de autoritatea sau organismul de control se aplică pe durata unei perioade de tranziție care expiră la 31 decembrie 2010.

6.1.6.   Printr-o derogare suplimentară, vitele din exploatațiile mici pot fi priponite, în cazul în care nu este posibilă menținerea acestora în grupuri corespunzătoare cerințelor comportamentale ale acestora, cu condiția ca vitele să aibă cel puțin de două ori pe săptămână acces la pășuni, țarcuri în aer liber sau la zone de exercițiu. Prezenta derogare, ce trebuie autorizată de autoritatea sau organismul de control, se aplică exploatațiilor ce respectă dispozițiile de drept intern privind producția ecologică animalieră, în vigoare până la 24 august 2000 sau, în absența acestora, standardele private acceptate sau recunoscute de statele membre.

6.1.7.   Înainte de 31 decembrie 2006, Comisia înaintează un raport privind aplicarea dispozițiilor punctului 6.1.5.

6.1.8.   În cazul în care animalele sunt crescute în grupuri, mărimea acestor grupuri trebuie să țină seama de stadiul de dezvoltare și de nevoile comportamentale ale speciilor respective. Este interzisă menținerea animalelor în condiții sau supuse unui regim, ce pot favoriza anemia.

6.1.9.   Pentru păsări de curte, vârsta minimă la sacrificare este:

Producătorii care nu respectă aceste vârste minime de sacrificare trebuie să folosească sușe cu creștere lentă.

6.2.   Transportul

6.2.1.   Transportul animalelor trebuie efectuat astfel încât să limiteze stresul la care sunt supuse animalele, în conformitate cu legislația internă sau comunitară relevantă în vigoare. Încărcarea și descărcarea trebuie executate cu grijă și fără utilizarea vreunui stimul electric de constrângere a animalelor. Este interzisă utilizarea oricărei substanțe tranchilizante alopatice pe durata transportului și până la începerea acestuia.

6.2.2.   Pe perioada preliminară și în momentul sacrificării, animalele trebuie astfel manipulate încât stresul acestora să fie redus la minim.

6.3.   Identificarea produselor animaliere

6.3.1.   Animalele și produsele animaliere trebuie identificate în toate stadiile de producție, pregătire, transport și comercializare.

7.   Îngrășământul de origine animală

7.1.   Cantitatea totală de gunoi de grajd, astfel cum se definește de Directiva 91/676/CEE (2), aplicată în exploatație nu poate depăși 170 kg azot pe an/hectar de teren agricol utilizat, cantitatea indicată de anexa III la directiva menționată. În cazul în care este necesar, densitatea populației totale a șeptelului se va reduce pentru a se evita depășirea limitei stabilite anterior.

7.2.   Pentru a stabili densitatea corespunzătoare a șeptelului menționată anterior, autoritățile competente ale statelor membre stabilesc unitățile vită mare echivalente cu 170 kg azot pe an/hectar de teren agricol utilizat pentru diferitele categorii de animale, folosind cu titlu orientativ, cifrele stabilite de anexa VII.

7.3.   Statele membre comunică Comisiei și altor state membre orice abatere de la aceste cifre și prezintă justificările acestor modificări. Această cerință se aplică doar calculului numărului maxim de animale pentru a nu se depăși limita de 170 kg azot din gunoi de grajd pe an/hectar de teren agricol utilizat. Acest lucru nu aduce atingere dispozițiilor anexei VIII privind densitatea populației șeptelului, în scopul sănătății și bunăstării animale.

7.4.   Exploatațiile de producție ecologică pot stabili o colaborare cu alte exploatații și întreprinderi care respectă dispozițiile prezentului regulament, cu intenția de a distribui surplusul de gunoi de grajd provenind din producția ecologică. Limita maximă de 170 kg de azot din îngrășăminte de origine animală pe an/hectar de suprafață agricolă utilizată se va calcula pe baza tuturor unităților de producție ecologică implicate în această colaborare.

7.5.   Statele membre pot stabili valori limită mai mici decât cele specificate la punctele 7.1 și 7.4, ținând seama de caracteristicile zonei în cauză, aplicarea altor îngrășăminte cu azot pe terenul respectiv și distribuția de azot din sol pentru culturi.

7.6.   Spațiile de depozitare a gunoiului de grajd de origine animală trebuie să aibă o capacitate suficientă pentru a împiedica poluarea apei, prin evacuare directă sau prin scurgere și infiltrarea în sol.

7.7.   Pentru a asigura o administrare corespunzătoare a îngrășămintelor, capacitatea spațiilor de depozitare a gunoiului de grajd de origine animală trebuie să depășească capacitatea de depozitare necesară pentru cea mai lungă perioadă din an în care orice aplicare de îngrășăminte pe teren este fie nepotrivită (conform codurilor de bună practică agricolă stabilite de statele membre), fie interzisă, în cazurile în care unitatea de producție este amplasată într-o zonă desemnată ca vulnerabilă la nitrați.

8.   Zonele în aer liberși adăpostirea animalelor

8.1.   Principii generale

8.1.1.   Condițiile de adăpostire a animalelor trebuie să răspundă necesităților ecologice și etologice ale șeptelului (ex. necesități comportamentale legate de un grad corespunzător de libertate de mișcare și confort). Animalele trebuie să aibă acces cu ușurință la mâncare și apă. Izolarea, încălzirea și ventilația clădirii trebuie să asigure păstrarea în limite care să nu dăuneze animalelor a circulației aerului, a nivelului prafului, temperaturii, umidității relative a aerului și concentrației de gaze. Clădirea trebuie să permită o ventilație naturală abundentă și pătrunderea luminii.

8.1.2.   În cazul în care este necesar, spațiile libere, zonele de exercițiu în aer liber sau țarcurile în aer liber trebuie să ofere o protecție suficientă împotriva ploii, vântului, soarelui și temperaturilor extreme, în funcție de condițiile climatice locale și rasele în cauză.

8.2.   Densități ale populației și evitarea pășunatului excesiv

8.2.1.   Adăpostirea animalelor nu este obligatorie în zonele cu condiții climatice care permit creșterea animalelor în aer liber.

8.2.2.   Densitatea populației în clădiri trebuie să ofere confort și bunăstare animalelor, ceea ce, în special, depinde de specia, rasa și vârsta acestora. De asemenea, se ține seama de necesitățile comportamentale ale animalelor, care depind, în special, de mărimea grupului și de sexul lor. Densitatea optimă va căuta să asigure bunăstarea animalelor, punându-le la dispoziție suficient spațiu pentru a sta în picioare în mod natural, pentru a sta culcate cu ușurință, pentru a se întoarce, a se îngriji, a sta în toate pozițiile firești și a face toate mișcările naturale, precum a se întinde și a da din aripi.

8.2.3.   Suprafața minimă pentru adăpostirea în interior și a zonelor de exercițiu în aer liber și alte caracteristici ale adăpostirii, pentru diverse specii și categorii de animale, sunt prevăzute de anexa VIII.

8.2.4.   Densitatea populației în aer liber a efectivelor de animale crescute pe pășune, pajiște, teren cu cu iarbă-neagră, teren umed și alte habitate naturale sau semi-naturale trebuie să fie suficient de redusă pentru a evita înnămolirea solului și pășunarea excesivă a vegetației.

8.2.5.   Adăposturile, țarcurile, echipamentele și ustensilele trebuie să fie curățate și dezinfectate în mod corespunzător pentru a preveni infectarea și apariția organismelor purtătoare de boli. Numai produsele enumerate de anexa II partea E pot fi folosite pentru curățarea și dezinfectarea clădirilor și a instalațiilor exploatației. Fecalele, urina și mâncarea neconsumată sau împrăștiată trebuie îndepărtate atât de des, cât este necesar pentru a minimiza mirosurile și a evita atragerea insectelor sau a rozătoarelor. Numai produsele enumerate de anexa II partea B secțiunea 2 pot fi folosite pentru eliminarea insectelor și a altor dăunători în clădirile și celelalte instalații unde sunt ținute animalele.

8.3.   Mamifere

8.3.1.   Sub rezerva dispozițiilor punctului 5.3, toate mamiferele trebuie să aibă acces la pășune sau la o zonă de exercițiu în aer liber ori la un țarc în aer liber, care pot fi parțial acoperite, și să poată folosi acele zone ori de câte ori condiția fiziologică a animalului, condițiile meteorologice și starea terenului permit aceasta, cu excepția cazului în care cerințele comunitare sau de drept intern referitoare la probleme specifice de sănătate animală împiedică acest lucru. Ierbivorele trebuie să aibă acces la pășune ori de câte ori condițiile o permit.

8.3.2.   În cazurile în care ierbivorele au acces la pășune în timpul perioadei de pășunat și în cazul în care sistemul de adăpostire pe timpul iernii oferă libertate de mișcare animalelor, se poate renunța la obligația de a pune la dispoziție zone de exercițiu în aer liber sau țarcuri în aer liber în timpul lunilor de iarnă.

8.3.3.   Fără a aduce atingere ultimei teze de la punctul 8.3.1, taurini în vârstă de peste un an trebuie să aibă acces la pășune sau la o zonă de exercițiu în aer liber sau la un țarc în aer liber.

8.3.4.   Prin derogare de la punctul 8.3.1, faza finală de îngrășare a vitelor, porcinelor și ovinelor pentru producția de carne poate avea loc în interior, cu condiția ca perioada petrecută în interior să nu depășească o cincime din durata de viață a animalului și, în orice caz, perioada trebuie să fie de maxim trei luni.

8.3.5.   Adăposturile animalelor trebuie să aibă podele netede, dar nealunecoase. Cel puțin jumătate din suprafața totală a podelei trebuie să fie solidă, adică să nu fie acoperită cu grătare sau cu grilaje.

8.3.6.   Adăpostul trebuie dotat cu o zonă de culcare/odihnă confortabilă și curată, de o mărime suficientă, constând într-o construcție solidă, neacoperită cu grătare. În zona de odihnă trebuie să existe un așternut uscat și bogat, din paie. Așternutul trebuie să constea în paie sau alte materiale naturale adecvate. Paiele trebuie îmbunătățite și îmbogățite cu orice produs mineral autorizat pentru utilizare ca îngrășământ în agricultura ecologică, în conformitate cu anexa II partea A.

8.3.7.   În ceea ce privește creșterea vițeilor, începând cu 24 august 2000, toate exploatațiile, fără derogare, trebuie să respecte Directiva 91/629/CEE (3) de stabilire a normelor minime privind protecția vițeilor. Se interzice adăpostirea vițeilor în boxe individuale, după vârsta de o săptămână.

8.3.8.   În ceea ce privește creșterea porcilor, începând cu 24 august 2000, toate exploatațiile trebuie să respecte Directiva 91/630/CEE a Consiliului (4) de stabilire a normelor minime de protecție a porcilor. Cu toate acestea, scroafele trebuie ținute în grup, cu excepția ultimelor stadii ale gestației și în timpul alăptării. Purceii nu trebuie ținuți pe suprafețe plane sau în cuști. Zonele de exercițiu trebuie să permită acoperirea cu îngrășământ natural și râmatul. Pentru acesta se pot utiliza diferite substraturi.

8.4.   Păsări de curte

8.4.1.   Păsările de curte trebuie crescute la sol și nu pot fi ținute în cotețe.

8.4.2.   Păsările de apă trebuie să aibă acces la un pârâu, iaz sau lac, ori de câte ori condițiile meteorologice o permit, în scopul de a respecta cerințele specifice bunăstării animalelor sau condițiile de igienă.

8.4.3.   Adăposturile pentru toate păsările de curte trebuie să îndeplinească următoarele condiții minimale:

8.4.4.   În cazul găinilor ouătoare, lumina naturală poate fi suplimentată cu mijloace artificiale pentru a oferi un maxim de 16 ore de lumină pe zi, cu o perioadă de odihnă nocturnă continuă, fără lumină artificială timp de cel puțin opt ore.

8.4.5.   Păsările trebuie să aibă acces la un țarc în aer liber ori de câte ori condițiile meteorologice permit acest lucru și, ori de câte ori este posibil, trebuie să aibă acces la acestea timp de cel puțin o treime din durata lor de viață. Aceste țarcuri în aer liber trebuie să fie, în principal, acoperite cu vegetație și dotate cu instalații de protecție și să permită animalelor accesul cu ușurință la un număr adecvat de jgheaburi de băut și de hrană.

8.4.6.   Din motive de sănătate, clădirile trebuie golite de animale între loturile de păsări crescute. Clădirile și echipamentele acestora trebuie curățate și dezinfectate în acest timp. De asemenea, atunci când s-a încheiat creșterea unui lot de păsări, țarcurile trebuie golite pentru a permite vegetației să crească din nou, precum și din motive de sănătate. Statele membre vor stabili perioada în care aceste țarcuri trebuie să rămână goale și vor comunica decizia lor Comisiei și celorlalte state membre. Aceste cerințe nu se aplică unui număr mic de păsări de curte care nu sunt ținute în țarcuri și care se pot deplasa liber pe toată durata zilei.

8.5.   Derogare generală privind adăpostirea animalelor

8.5.1.   Prin derogare de la cerințele prevăzute la punctele 8.3.1, 8.4.2, 8.4.3 și 8.4.5 și de la densitățile populației prevăzute de anexa VIII, autoritățile competente ale statelor membre pot autoriza derogări de la cerințele acestor puncte și ale anexei VIII pentru o perioadă de tranziție care expiră la 31 decembrie 2010. Această derogare se poate aplica numai pentru exploatațiile de producție animală cu clădiri existente, construite înainte de 24 august 1999, și în măsura în care aceste clădiri pentru animale respectă normele de drept intern privind producția animală ecologică, aflate în vigoare anterior datei respective sau, în absența acestora, respectă standardele private acceptate sau recunoscute de statele membre.

8.5.2.   Comercianții care beneficiază de această derogare prezintă autorității sau organismului de control un plan conținând dispozițiilele care să asigure, la sfârșitul derogării, respectarea dispozițiilor prezentului regulament.

8.5.3.   Până la 31 decembrie 2006, Comisia prezintă un raport privind punerea în aplicare a dispozițiilor punctului 8.5.1.

C.   APICULTURA ȘI PRODUSELE APICOLE

1.   Principii generale

1.1.   Apicultura este o activitate importantă care contribuie la protecția mediului și la producția agricolă și forestieră prin acțiunea de polenizare a albinelor.

1.2.   Calificarea produselor apicole ca provenind din producția ecologică este strâns legată atât de caracteristica de tratare a stupilor, cât și de calitatea mediului. Această calificare depinde și de condițiile de extracție, transformare și depozitare a produselor apicole.

1.3.   Atunci când un comerciant exploatează mai multe unități apicole în aceeași zonă, toate unitățile trebuie să îndeplinească cerințele prezentului regulament. Prin derogare de la acest principiu, un comerciant poate exploata unități care nu sunt conforme cu prezentul regulament, cu condiția ca toate cerințele prezentului regulament să fie îndeplinite, cu excepția dispozițiilor punctului 4.2 privind amplasarea stupinelor. În acest caz, produsul nu se poate vinde făcând trimitere la metoda de producție ecologică.

2.   Perioada de conversie

2.1.   Produsele apicole pot fi vândute făcând trimitere la metoda de producție ecologică numai atunci când dispozițiile prezentului regulament sunt îndeplinite timp de cel puțin un an. În timpul perioadei de conversie ceara trebuie înlocuită în conformitate cu cerințele prevăzute la punctul 8.3.

3.   Originea albinelor

3.1.   La alegerea speciilor, trebuie să se țină seama de capacitatea animalelor de a se adapta la condițiile locale, de vitalitatea lor și de rezistența la boli. Se preferă folosirea speciilor europene de Apis mellifera

și a ecotipurilor lor locale.

3.2.   Stupinele trebuie constituite prin divizarea coloniilor sau achiziționarea de roiuri sau de stupi de la unități care respectă dispozițiile prezentului regulament.

3.3.   Printr-o primă derogare, sub rezerva aprobării prealabile a autorității sau organismului de control, stupinele existente în unitatea de producție care nu corespund normelor prezentului regulament pot fi convertite.

3.4.   Printr-o a doua derogare, roiurile independente pot fi achiziționate de la apicultori care nu produc în conformitate cu prezentul regulament în timpul unei perioade de tranziție care expiră la 24 august 2002, sub rezerva perioadei de conversie.

3.5.   Printr-o a treia derogare, reconstituirea stupinelor se autorizează de autoritatea sau organismul de control, atunci când nu sunt disponibile stupine care să corespundă prezentului regulament, în cazul unei mortalități ridicate a animalelor determinată de sănătate sau circumstanțe catastrofice, sub rezerva perioadei de conversie.

3.6.   Printr-o a patra derogare, pentru renovarea stupinelor, 10 % pe an dintre reginele și roiurile care nu corespund prezentului regulament pot fi încorporate în unitatea de producție ecologică, cu condiția ca reginele și roiurile să fie amplasate în stupi cu faguri sau fundații de faguri de la unitățile de producție ecologică. În acest caz, perioada de conversie nu se aplică.

4.   Amplasarea stupinelor

4.1.   Statele membre pot desemna regiuni sau zone în care apicultura ce respectă prezentul regulament să nu fie practicabilă. Apicultorul pune la dispoziția autorității sau organismului de control o hartă la o scară potrivită care să prezinte amplasamentele stupilor, astfel cum se prevede în anexa III partea A1 secțiunea 2 prima liniuță. În cazul în care nu sunt identificate astfel de zone, apicultorul trebuie să pună la dispoziția autorității sau organismului de control documentația și dovezile corespunzătoare, inclusiv analize adecvate, în cazul în care este necesar, care să arate că zonele accesibile coloniilor sale îndeplinesc condițiile impuse de prezentul regulament.

4.2.   Amplasarea stupinelor trebuie:

Cerințele anterioare nu se aplică zonelor unde nu are loc înflorirea sau atunci când stupii sunt inactivi.

5.   Hrănirea

5.1.   La sfârșitul sezonului de producție, stupii trebuie să rămână cu rezerve de miere și polen suficient de îndestulătoare pentru a supraviețui pe timpul iernii.

5.2.   Hrănirea arificială a coloniilor este autorizată în cazul în care supraviețuirea stupilor este pusă în pericol datorită condițiilor climatice extreme. Hrănirea artificială se face cu miere produsă prin metode de producție ecologică, preferabil din aceeași unitate de producție ecologică.

5.3.   Printr-o primă derogare de la punctul 5.2, autoritățile competente ale statelor membre pot autoriza utilizarea siropului de zahăr produs prin metode de producție ecologică sau a melasei ecologice de zahăr, în locul mierii produse prin metode de producție ecologică pentru hrănirea artificială, în special atunci când acest lucru este necesar datorită condițiilor climatice care provoacă cristalizarea mierii.

5.4.   Printr-o a doua derogare, siropul de zahăr, melasa de zahăr și mierea care nu sunt reglementate de prezentul regulament pot fi autorizate de autoritatea sau organismul de control în scopul hrănirii artificiale, pe timpul perioadei de tranziție care expiră la 24 august 2002.

5.5.   În registrul stupinelor se înregistrează următoarele informații privind utilizarea hrănirii artificiale: tipul produsului, datele, cantitățile și stupii în care se folosește.

5.6.   În apicultura care respectă dispozițiile prezentului regulament nu se pot folosi alte produse decât cele indicate la punctele 5.1 – 5.4.

5.7.   Hrănirea artificială se poate efectua numai între ultima recoltă de miere și 15 zile înainte de începerea următoarei perioade de recoltare de nectar sau secreție zaharoasă.

6.   Prevenirea bolilor și tratamente veterinare

6.1.   Prevenirea bolilor în apicultură se bazează pe următoarele principii:

6.2.   În cazul în care, în ciuda tuturor măsurilor preventive de mai sus, coloniile se îmbolnăvesc sau sunt infestate, ele trebuie tratate de îndată și, în cazul în care este necesar, trebuie plasate în stupine de izolare.

6.3.   Utilizarea de medicamente veterinare în apicultura ce respectă dispozițiile prezentului regulament se face în conformitate cu următoarele principii:

6.4.   Pe lângă principiile de mai sus, se autorizează tratamentele veterinare sau tratamentele stupilor, fagurilor etc. care sunt obligatorii în temeiul legislației interne sau comunitare.

6.5.   În cazul în care se aplică un tratament cu produse alopatice obținute prin sinteză chimică, în timpul perioadei respective coloniile tratate trebuie plasate în stupine de izolare și toată ceara trebuie înlocuită cu ceară care respectă condițiile prevăzute de prezentul regulament. Ulterior, acestor colonii li se aplică perioada de conversie de un an.

6.6.   Cerințele prevăzute la punctul anterior nu se aplică produselor menționate la punctul 6.3 litera (e).

6.7.   Ori de câte ori trebuie folosite medicamente veterinare, tipul de produs (inclusiv indicarea substanței farmaceutice active), împreună cu detaliile privind diagnosticul, posologia, metoda de administrare, durata tratamentului și perioada legală de retragere trebuie înregistrate în mod clar și declarate la organismul sau autoritatea de control înainte ca produsele să fie comercializate ca fiind produse prin metoda de producție mod ecologică.

7.   Gestionarea creșterii animalelor și identificarea acestora

7.1.   Se interzice distrugerea albinelor în faguri, ca metodă asociată cu recoltarea produselor apicole.

7.2.   Se interzice mutilarea, precum tăierea aripilor reginelor.

7.3.   Înlocuirea reginelor, care implică uciderea vechii regine, este permisă.

7.4.   Practica distrugerii masculilor tineri este permisă numai pentru a stopa infestarea cu Varroa jacobsoni.

7.5.   Folosirea substanțelor repelente obținute prin sinteză chimică este interzisă în timpul operațiunilor de extragere a mierii.

7.6.   Zona unde este situată stupina trebuie înregistrată, împreună cu identificarea stupilor. Organismul sau autoritatea de control trebuie informat cu privire la mutarea stupinelor, într-un termen convenit cu autoritatea sau organismul de control.

7.7.   Se acordă o atenție deosebită asigurării unei extrageri, transformări și depozitări adecvate a produselor apicole. Se înregistrează toate măsurile vizând îndeplinirea acestor cerințe.

7.8.   Îndepărtarea capacelor și operațiunile de extracție a mierii trebuie introduse în registrul stupinei.

8.   Caracteristicile stupilor și materialelor folosite în apicultură

8.1.   Stupii trebuie confecționați în special din materiale naturale care nu prezintă riscuri de contaminare a mediului sau a produselor apicole.

8.2.   Cu excepția produselor menționate la punctul 6.3 litera (e), în stupi se pot folosi numai materiale naturale, precum propolis, ceară și uleiuri de plante.

8.3.   Ceara de albine pentru noile fundații trebuie să provină de la unitățile de producție ecologică. Prin derogare, în special în cazul instalațiilor noi sau în timpul perioadei de conversie, ceara de albine care nu provine din astfel de unități poate fi autorizată de către autoritatea sau organismul de control, în situații excepționale, atunci când nu este disponibilă pe piață ceară de albine produsă în mod ecologic și cu condiția să provină de la operculii celulelor.

8.4.   Este interzisă folosirea fagurilor, care conțin exemplare tinere, pentru extracția cerii.

8.5.   În scopul protejării materialelor (cadre, stupi și faguri), în special de dăunători, sunt permise numai produsele corespunzătoare, enumerate de anexa II partea B secțiunea 2.

8.6.   Tratamentele fizice, precum jetul sau flacăra directă, sunt permise.

8.7.   Pentru materiale de curățare și dezinfectare, clădiri, echipamente, ustensile sau produse folosite în apicultură este permisă numai utilizarea substanțelor corespunzătoare, enumerate de anexa II partea E.

1.

Titlul părții B se înlocuiește cu următorul titlu:

„B.   PESTICIDE

1.   Produse fitosanitare.”

2.

După partea B secțiunea 1 se inserează următorul text:

2.   Produsele de combatere a bolilor și a dăunătorilor în clădirile și instalațiile șeptelului:

3.

Partea C „Alte produse” se înlocuiește cu următorul text:

„C.   MATERIE PRIMĂ FURAJERĂ

1.   Materia primă furajeră de origine vegetală

1.1.   Cereale, semințe, produse ale acestora și subproduse. Următoarele substanțe sunt incluse în această categorie:

1.2.   Semințe oleaginoase, fructe oleaginoase, produse ale acestora și subproduse. Următoarele substanțe sunt incluse în această categorie:

1.3.   Semințe de leguminoase, produse ale acestora și subproduse. Următoarele substanțe sunt incluse în această categorie:

1.4.   Tuberculi rădăcini, produse ale acestora și subproduse. Următoarele substanțe sunt incluse în această categorie:

1.5.   Alte semințe și fructe, produse ale acestora și subproduse. Următoarele substanțe sunt incluse în această categorie:

1.6.   Furaje și furaje grosiere. Următoarele substanțe sunt incluse în această categorie:

1.7.   Alte plante, produse ale acestora și subproduse. Următoarele substanțe sunt incluse în această categorie:

2.   Materie primă furajeră de origine animală

2.1.   Lapte și produse lactate. Următoarele substanțe sunt incluse în această categorie:

2.2.   Pește, alte animale marine, produse ale acestora și subproduse. Următoarele substanțe sunt incluse în această categorie:

3.   Materie primă furajeră de origine minerală

Următoarele substanțe sunt incluse în această categorie:

Sodiu:

Calciu:

Fosfor:

Magneziu:

Sulf:

4.

Se adaugă următoarele părți:

„D.   ADITIVI DIN FURAJE, ANUMITE SUBSTANȚE FOLOSITE ÎN NUTRIȚIA ANIMALELOR (DIRECTIVA 82/471/CEE) ȘI AJUTOARE PENTRU PRELUCRARE FOLOSITE ÎN FURAJE

1.   Aditivi din furaje

1.1.   Oligoelemente. Următoarele substanțe sunt incluse în această categorie:

1.2.   Vitamine, provitamine și substanțe bine definite chimic care au un efect similar. Următoarele substanțe sunt incluse în această categorie:

1.3.   Enzime. Următoarele substanțe sunt incluse în această categorie:

1.4.   Microorganisme. Următoarele microorganisme sunt incluse în această categorie:

1.5.   Conservanți. Următoarele substanțe sunt incluse în această categorie:

1.6.   Lianți, agenți antiaglutinare și coagulanți. Următoarele substanțe sunt incluse în această categorie:

2.   Anumite produse folosite în nutriția animalelor

Următoarele produse sunt incluse în această categorie:

3.   Ajutoare pentru prelucrare folosite în furaje

3.1.   Ajutoare pentru prelucrare pentru furaje însilozate. Următoarele substanțe sunt incluse în această categorie:

Atunci când condițiile meteorologice nu permit o fermentare corespunzătoare, autoritatea sau organismul de control pot autoriza folosirea de acizi lactici, formici, propionici și acetici în producția de furaj însilozat.

E.   PRODUSE AUTORIZATE PENTRU CURĂȚAREA ȘI DEZINFECTAREA ADĂPOSTURILOR PENTRU ANIMALE ȘI A INSTALAȚIILOR (DE EXEMPLU ECHIPAMENTE ȘI USTENSILE)

F.   ALTE PRODUSE

1.

Titlul părții A se înlocuiește cu „A.1. Vegetale și produse vegetale provenite din producția agricolă sau din recolectă”.

2.

Se inserează următoarea secțiune:

„A.2.   Animale și produse animaliere obținute prin practicile de creștere a animalelor

1.   Atunci când regimul de control ce se aplică în mod special producției animaliere este pus în aplicare pentru prima dată, producătorul și organismul de control trebuie să întocmească:

Descrierea și măsurile în cauză trebuie stabilite în raportul de control contrasemnat de producătorul respectiv.

De asemenea, raportul trebuie să conțină angajamentul asumat de producător pentru efectuarea operațiunilor în conformitate cu articolele 5 și 6 și de a accepta, în caz de nerespectare, aplicarea măsurilor menționate la articolul 9 alineatul (9) și, după caz, la articolul 10 alineatul (3).

2.   Cerințele generale privind controlul, prevăzute la punctul 1 și punctele 4-8 din partea A.1, ce vizează vegetalele și produsele vegetale sunt aplicabile animalelor și produselor animaliere.

Prin derogare de la normele menționate, depozitarea medicamentelor alopatice veterinare și a antibioticelor este permisă în exploatații, cu condiția ca acestea să fi fost prescrise de un medic veterinar, în cadrul tratamentului prevăzut de anexa I, să fie depozitate în locuri supravegheate și să fie înscrise în registrul exploatației.

3.   Animalele trebuie să fie în permanență identificate cu ajutorul tehnicilor adaptate fiecărei specii, în mod individual, în cazul mamiferelor mari și în mod individual sau în loturi, în cazul păsărilor de curte și a mamiferelor mici.

4.   Fișele animalelor trebuie să fie realizate sub formă de registru, păstrat la sediul exploatației, astfel încât să fie accesibil în orice moment autorităților sau organismelor de control.

Aceste fișe, care trebuie să ofere o descriere completă a sistemului de gestionare a șeptelului, trebuie să conțină următoarele informații:

5.   În cazul în care un producător gestionează mai multe exploatații animaliere în aceeași regiune, unitățile producătoare de animale sau produse animaliere ce nu sunt reglementate la articolul 1 se supun regimului de control de la prima, a doua și a treia liniuță de la punctul 1 al prezentei secțiuni, pentru animale și produse animaliere, și în ceea ce privește dispozițiile privind gestionarea șeptelului, registrele exploatației și principiile ce guvernează practicile de creștere a animalelor de la care provin produsele utilizate.”

3.

Titlul părții B se înlocuiește cu:

„B.   Unități de preparare a produselor din plante și animaliere și a furajelor din produse din plante și animaliere”.

4.

Titlul părții B se înlocuiește cu:

„C.   Importatori de produse din plante, animaliere și furaje din produse din plante și animaliere din terțe țări”.