22.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 189/12

(1)

Uniunea și-a stabilit obiectivul de a menține și a dezvolta un spațiu de libertate, securitate și justiție, în cadrul căruia se asigură libera circulație a persoanelor. Pentru stabilirea treptată a unui astfel de spațiu, Uniunea urmează să adopte măsuri cu implicații transfrontaliere privind cooperarea judiciară în materie civilă, în special când acestea sunt necesare pentru asigurarea unei bune funcționări a pieței interne.

(2)

În temeiul articolului 81 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, respectivele măsuri trebuie să le cuprindă și pe cele care promovează compatibilitatea normelor aplicabile în statele membre în materie de conflict de legi, inclusiv măsuri care au implicații transfrontaliere privind dreptul familiei.

(3)

La 17 iulie 2006, Comisia a adoptat un proiect de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 în ceea ce privește competența și introducerea unor norme privind legislația aplicabilă în materie matrimonială (denumit în continuare „proiect de regulament”).

(4)

La reuniunea din 5-6 iunie 2008, Consiliul a adoptat orientări de natură politică care au constatat că nu a fost atinsă unanimitatea necesară pentru a continua proiectul de regulament și că există dificultăți insurmontabile care, la momentul respectiv și în viitorul apropiat, fac imposibilă întrunirea unanimității. Consiliul a stabilit că obiectivele proiectului de regulament nu pot fi atinse într-un termen rezonabil prin aplicarea dispozițiilor relevante din tratate.

(5)

În aceste condiții, prin scrisorile din data de 28 iulie 2008, Grecia, Spania, Italia, Luxemburg, Ungaria, Austria, România și Slovenia au adresat Comisiei o solicitare prin care își exprimau intenția de a stabili între ele o formă de cooperare consolidată în domeniul legislației aplicabile în materie matrimonială și au invitat Comisia să prezinte Consiliului o propunere în acest sens. Bulgaria a adresat o solicitare similară Comisiei prin scrisoarea din 12 august 2008, Franța s-a alăturat acestei solicitări prin scrisoarea din 12 ianuarie 2009, Germania printr-o scrisoare din 15 aprilie 2010, Belgia printr-o scrisoare din 22 aprilie 2010, Letonia printr-o scrisoare din 17 mai 2010, Malta printr-o scrisoare din 31 mai 2010, iar Portugalia în cadrul reuniunii Consiliului din 4 iunie 2010. La 3 martie 2010, Grecia și-a retras solicitarea. În total, paisprezece state membre au solicitat o formă de cooperare consolidată.

(6)

Cooperarea consolidată ar trebui să instituie un cadru juridic clar și complet în domeniul legislației aplicabile divorțului și separării de drept în statele membre participante, să garanteze cetățenilor soluții corespunzătoare în materie de securitate juridică, previzibilitate și flexibilitate și să împiedice „recurgerea precipitată la instanță”.

(7)

Condițiile prevăzute la articolul 20 din Tratatul privind Uniunea Europeană și la articolele 326 și 329 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sunt îndeplinite.

(8)

Domeniul prezentei forme de cooperare consolidată, și anume legislația aplicabilă divorțului și separării de drept, se identifică la articolul 81 alineatul (2) litera (c) și la articolul 81 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ca fiind unul dintre domeniile vizat de tratate.

(9)

Cerința de a recurge în ultimă instanță la o formă de cooperare consolidată prevăzută la articolul 20 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană este îndeplinită prin aceea că, în iunie 2008, Consiliul a stabilit că obiectivele proiectului de regulament nu pot fi atinse într-un termen rezonabil de către Uniune, în ansamblul său.

(10)

Cooperarea consolidată în domeniul legislației aplicabile divorțului și separării de drept are ca scop dezvoltarea cooperării judiciare în materie civilă cu incidență transfrontalieră, pe baza principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești, precum și asigurarea compatibilității normelor aplicabile în statele membre în materie de conflict de legi. Astfel, cooperarea consolidată promovează obiectivele Uniunii, apără interesele acesteia și consolidează procesul acesteia de integrare, astfel cum se prevede la articolul 20 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(11)

Cooperarea consolidată în domeniul legislației aplicabile divorțului și separării de drept respectă tratatele și dreptul Uniunii și nu aduce atingere pieței interne și nici coeziunii economice, sociale și teritoriale. Cooperarea consolidată nu constituie un obstacol sau o discriminare în schimburile comerciale dintre statele membre și nu provoacă o denaturare a concurenței între acestea.

(12)

Cooperarea consolidată în domeniul legislației aplicabile divorțului și separării de drept respectă competențele, drepturile și obligațiile statelor membre neparticipante. Normele comune privind conflictul de legi din statele membre participante nu aduc atingere normelor statelor membre neparticipante. Instanțele judecătorești ale statelor membre neparticipante continuă să aplice normele naționale existente privind conflictul de legi pentru a determina legislația aplicabilă divorțului și separării de drept.

(13)

În special, cooperarea consolidată în domeniul legislației aplicabile divorțului și separării de drept respectă dreptul Uniunii privind cooperarea judiciară în materie civilă prin faptul că prezenta formă de cooperare consolidată nu aduce atingere acquis-ului existent.

(14)

Prezenta decizie respectă drepturile, principiile și libertățile consacrate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dispozițiile articolului 21.

(15)

Cooperarea consolidată în domeniul legislației aplicabile divorțului și separării de drept este deschisă, în orice moment, tuturor statelor membre, în conformitate cu articolul 328 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,