EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 32003D0335
2003/335/JHA: Council Decision 2003/335/JHA of 8 May 2003 on the investigation and prosecution of genocide, crimes against humanity and war crimes
Decizia 2003/335/JAI a Consiliului din 8 mai 2003 privind cercetarea și urmărirea penală în cazul faptelor de genocid, al crimelor împotriva umanității și al crimelor de război
Decizia 2003/335/JAI a Consiliului din 8 mai 2003 privind cercetarea și urmărirea penală în cazul faptelor de genocid, al crimelor împotriva umanității și al crimelor de război
JO L 118, 14.5.2003, p. 12–14
(ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT, FI, SV) Acest document a fost publicat într-o ediţie specială
(CS, ET, LV, LT, HU, MT, PL, SK, SL, BG, RO, HR)
In force
19/Volumul 06 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
99 |
32003D0335
L 118/12 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DECIZIA 2003/335/JAI A CONSILIULUI
din 8 mai 2003
privind cercetarea și urmărirea penală în cazul faptelor de genocid, al crimelor împotriva umanității și al crimelor de război
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolele 30 și 31 și articolul 34 alineatul (2) litera (c),
având în vedere inițiativa Regatului Danemarcei (1),
având în vedere avizul Parlamentului European (2),
întrucât:
(1) |
Din 1995, tribunalele penale internaționale pentru fosta Iugoslavie și pentru Rwanda cercetează violarea dreptului internațional în legătură cu fapte de război, de genocid sau de crime împotriva umanității, îi urmăresc și îi judecă pe autorii acestora. |
(2) |
Statutul Curții Penale Internaționale, adoptat la Roma la 17 iulie 1998 și ratificat de către toate statele membre, afirmă că cele mai grave crime, care afectează întreaga comunitate internațională, în special genocidul, crimele împotriva umanității și crimele de război, nu trebuie să rămână nepedepsite și că este necesar ca pedepsirea acestora să fie efectiv asigurată prin măsuri adoptate în cadrul național și prin consolidarea cooperării internaționale. |
(3) |
Statutul de la Roma amintește că fiecare stat are datoria de a supune jurisdicției penale proprii persoanele care se fac răspunzătoare pentru astfel de crime internaționale. |
(4) |
Statutul de Roma, în temeiul căruia a fost creată Curtea Penală Internațională, subliniază că aceasta trebuie să fie complementară cu instanțele penale naționale. Eficacitatea anchetelor și, după caz, a proceselor penale privind genocidul, crimele împotriva umanității și crimele de război ar trebui să fie garantată fără a fi afectată competența Curții Penale Internaționale. |
(5) |
Cercetarea și urmărirea, precum și schimbul de informații privind genocidul, crimele împotriva umanității și crimele de război rămân o responsabilitate a autorităților naționale, cu excepția existenței unor dispoziții contrare în dreptul internațional. |
(6) |
Statele membre sunt periodic confruntate cu persoane care au fost implicate în acest tip de crime și care încearcă să intre sau să se stabilească în Uniunea Europeană. |
(7) |
Autoritățile competente din statele membre trebuie să se asigure, în cazul în care primesc informații că o persoană care a solicitat un permis de ședere este suspectată că a comis fapte de genocid, crime împotriva umanității sau crime de război sau a participat la comiterea unor astfel de fapte, că faptele în cauză vor face obiectul unei cercetări și, dacă este cazul, al urmăririi penale, în conformitate cu dreptul intern. |
(8) |
Autoritățile naționale competente în domeniul activității polițienești și al imigrației, deși au fiecare sarcini și răspunderi proprii, ar trebui să coopereze strâns pentru a permite autorităților naționale competente să desfășoare cercetarea și urmărirea penală eficientă în legătură cu astfel de crime. |
(9) |
Statele membre ar trebui să se asigure că autoritățile polițienești și serviciile de imigrație dispun de resursele și de infrastructura necesară pentru a putea coopera și desfășura cercetarea și, după caz, urmărirea penală a faptelor de genocid, crimelor împotriva umanității și crimelor de război, în mod eficient. |
(10) |
Eficiența cercetării și a urmăririi penale declanșate în legătură cu astfel de crime presupune de asemenea o cooperare strânsă la nivel transnațional între autoritățile statelor participante la statutul de la Roma, inclusiv statele membre. |
(11) |
Consiliul a aprobat, la 13 iulie 2002, Decizia 2002/494/JAI privind crearea unei rețele europene de puncte de contact în ceea ce privește persoanele care se fac răspunzătoare de genocid, de crime împotriva umanității și de crime de război (3). Statele membre ar trebui să se asigure că resursele oferite prin intermediul punctelor de contact sunt utilizate integral în scopul facilitării cooperării între autoritățile internaționale competente. |
(12) |
În Poziția comună 2001/443/PESC a Consiliului din 11 iunie 2001 privind Curtea Penală Internațională (4), statele membre au arătat că aceste crime care sunt de competența Curții Penale Internaționale constituie o preocupare pentru toate statele membre, care sunt hotărâte să coopereze pentru prevenirea acestor crime și pentru a pune capăt impunității autorilor acestor acte, |
DECIDE:
Articolul 1
Obiectivul
Prezenta decizie are ca obiectiv consolidarea cooperării între unitățile naționale în vederea ameliorării aptitudinii autorităților polițienești din diferitele state membre de a coopera în mod eficient în ceea ce privește anchetele și procesele penale împotriva persoanelor care au comis un genocid, crime împotriva umanității sau crime de război, astfel cum sunt definite în articolele 6, 7 și 8 din statutul Curții Penale Internaționale adoptat la Roma la 17 iulie 1998, sau care au participat la comiterea unor astfel de acte.
Articolul 2
Informațiile comunicate autorităților polițienești
(1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru ca autoritățile polițienești să fie informate în cazul în care se constată elemente ce conduc la suspiciunea că o persoană care a solicitat permis de ședere a săvârșit crime menționate la articolul 1, care pot duce la declanșarea urmăririi penale într-un stat membru sau în fața instanțelor penale internaționale.
(2) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a garanta că autoritățile naționale competente în domeniul activității polițienești și al imigrației au posibilitatea de a realiza un schimb de informații necesare pentru a fi în măsură să se achite în mod eficient de sarcinile care le revin.
Articolul 3
Cercetarea și urmărirea penală
(1) Statele membre își acordă asistență reciprocă în ceea ce privește cercetarea și urmărirea penală cu privire la crimele menționate la articolul 1, în conformitate cu acordurile internaționale relevante și cu dreptul intern.
(2) Dacă, în cazul examinării unui dosar privind o cerere de permis de ședere, serviciile de imigrație constată elemente care conduc la suspiciunea că solicitantul a săvârșit crime menționate la articolul 1 și dacă din dosar reiese că acesta a mai făcut, anterior, o cerere de permis de ședere în alt stat membru, autoritățile polițienești se pot adresa serviciilor similare din celălalt stat cu scopul de a obține informații utile, în special de la serviciile de imigrație.
(3) Dacă autoritățile polițienești dintr-un stat membru constată că o persoană în legătură cu care există suspiciunea că ar fi săvârșit crime menționate la articolul 1 se află pe teritoriul unui alt stat membru, acestea comunică suspiciunile serviciilor competente din acest stat și le furnizează indicațiile pe care se bazează aceste suspiciuni. Aceste informații sunt furnizate respectându-se acordurile internaționale relevante și dreptul intern.
Articolul 4
Infrastructura
Statele membre hotărăsc dacă este necesară crearea sau desemnarea, în cadrul autorităților polițienești competente, a unor unități specializate care să se ocupe în mod specific de cercetarea și, după caz, de urmărirea penală a respectivelor crime.
Articolul 5
Coordonarea și întâlnirile periodice
(1) Statele membre coordonează eforturile desfășurate în vederea cercetării și urmăririi penale împotriva persoanelor suspectate că au comis fapte de genocid, crime împotriva umanității sau crime de război sau că au participat la comiterea unor astfel de fapte.
(2) La inițiativa președinției, punctele de contact desemnate în temeiul articolului 1 din Decizia 2002/494/JAI se întâlnesc periodic în scopul de a schimba informații privind experiențele acumulate, practicile și metodele utilizate. Aceste întâlniri pot avea loc în paralel cu reuniunile Rețelei Juridice Europene și, în funcție de situație, pot fi invitați să participe la aceste întâlniri și reprezentanți ai Tribunalelor Penale Internaționale pentru fosta Iugoslavie și Rwanda, ai Curții Penale Internaționale și ai altor instanțe internaționale.
Articolul 6
Respectarea legislației privind protecția datelor
Orice schimb de informații sau orice tip de prelucrare a datelor personale prevăzut de prezenta decizie se efectuează prin respectarea în totalitate a cerințelor care decurg atât din legislația internațională, cât și din cea internă care se aplică protecției datelor.
Articolul 7
Punerea în aplicare
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se conforma prezentei decizii până la 8 mai 2005.
Articolul 8
Punerea în aplicare la nivel teritorial
Prezenta decizie se aplică Gibraltarului.
Articolul 9
Intrarea în vigoare
Prezenta decizie produce efecte la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Adoptată la Bruxelles, 8 mai 2003.
Pentru Consiliu
Președintele
M. CHRISOCHOÏDIS
(1) JO C 223, 19.9.2002, p. 19.
(2) Avizul adoptat la 17 decembrie 2002 (nepublicat în Jurnalul Oficial până la această dată)
(3) JO L 167, 26.6.2002, p. 1.
(4) JO L 155, 12.6.2001, p. 19.