06/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

232

L 202/60

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Întrucât Directiva 89/552/CEE a Consiliului (4) constituie cadrul legal pentru activitățile de difuzare a programelor de televiziune pe piața internă;

(2)

Întrucât articolul 26 din Directiva 89/552/CEE prevede ca în termen de cinci ani de la data adoptării prezentei directive, Comisia să prezinte Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social un raport privind aplicarea directivei în cauză și, după caz, să facă propuneri suplimentare pentru a o adapta la evoluțiile din domeniul difuzării programelor de televiziune;

(3)

Întrucât punerea în aplicare a Directivei 89/552/CEE și raportul privind punerea în aplicare a acesteia au evidențiat necesitatea clarificării unor definiții sau obligații ale statelor membre, în conformitate cu directiva respectivă;

(4)

Întrucât Comisia, în comunicarea sa din 19 iulie 1994, intitulată „Drumul Europei spre societatea informațională: plan de acțiune” a evidențiat importanța unui cadru legal aplicabil conținutului serviciilor audiovizuale care să contribuie la protejarea liberei circulații a acestor servicii în interiorul Comunității și să răspundă la oportunitățile de dezvoltare din acest sector, deschise de noile tehnologii, luând totodată în considerare natura specifică, mai ales impactul cultural și sociologic, al programelor audiovizuale, indiferent de modul de transmisie al acestora;

(5)

Întrucât Consiliul a întâmpinat favorabil planul de acțiune în cadrul reuniunii sale din 28 septembrie 1994 și a subliniat necesitatea îmbunătățirii competitivității industriei audiovizuale europene;

(6)

Întrucât Comisia a prezentat o carte verde privind protecția minorilor și a demnității umane în serviciile audiovizuale și informaționale și s-a angajat să prezinte o carte verde privind dezvoltarea aspectelor culturale ale acestor servicii noi;

(7)

Întrucât orice cadru legislativ privind noile servicii audiovizuale trebuie să fie compatibil cu obiectivul principal al prezentei directive, respectiv crearea cadrului legal pentru libera circulație a serviciilor;

(8)

Întrucât este esențial ca statele membre să acționeze în privința serviciilor comparabile cu difuzarea programelor de televiziune pentru a preveni orice încălcare a principiilor fundamentale care trebuie să stea la baza informațiilor, precum și apariția unor denaturări pronunțate care să afecteze libera circulație și competiția;

(9)

Întrucât în cadrul reuniunii șefilor de stat și de guvern din cadrul Consiliului European, desfășurată la Essen în 9 și 10 decembrie 1994 s-a solicitat Comisiei să prezinte o propunere de revizuire a Directivei 89/552/CEE înaintea următoarei reuniuni;

(10)

Întrucât punerea în aplicare a dispozițiilor Directivei 89/552/CEE a arătat necesitatea clarificării conceptului de jurisdicție, aplicat în sfera sectorului audiovizual; întrucât, având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, criteriul locului de stabilire trebuie considerat criteriul principal în determinarea jurisdicției unui anumit stat membru;

(11)

Întrucât conceptul de stabilire, în conformitate cu criteriile stabilite de către Curtea de Justiție în sentința din 25 iulie 1991 în cazul Factortame  (5), implică desfășurarea efectivă a unei activități economice, prin intermediul unei instalări stabile, pe o durată nedeterminată;

(12)

Întrucât locul de stabilire unei organizații care difuzează programe de televiziune poate fi determinat pe baza unui set de criterii practice cum ar fi locul în care se află sediul principal al furnizorului de servicii, locul în care se iau cel mai frecvent deciziile privind politica de programe, locul în care se face montajul și procesarea programului care urmează să fie difuzat și locul în care se află o proporție semnificativă a forței de muncă necesare pentru desfășurarea activității de difuzare a programelor de televiziune;

(13)

Întrucât fixarea unui set de criterii practice are rolul de a determina printr-o procedură exhaustivă faptul că un singur stat membru deține jurisdicția asupra unui emițător, din punctul de vedere al serviciilor la care se face referire în prezenta directivă; cu toate acestea, luând în considerare jurisprudența Curții de Justiție și pentru a evita cazurile în care există un vid jurisdicțional, este nevoie să se recurgă la criteriul locului de stabilire în sensul articolului 52 și al articolelor următoare din Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, drept criteriu final în determinarea jurisdicției unui stat membru;

(14)

Întrucât Curtea de Justiție s-a pronunțat în mod constant (6) în sensul că un stat membru își rezervă dreptul de a lua măsuri împotriva unei organizații care difuzează programe de televiziune, care are sediul într-un alt stat, dar a cărei activitate este integral sau în majoritate transmisă spre teritoriul primului stat membru, în cazul în care alegerea locului de stabilire s-a făcut cu scopul de a eluda legislația care s-ar fi aplicat organizației în cazul în care fi fost stabilită pe teritoriul primului stat membru;

(15)

Întrucât articolul F(2) din Tratatul privind Uniunea Europeană stipulează faptul că Uniunea respectă drepturile fundamentale garantate prin Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, considerându-le principii de bază ale dreptului comunitar; întrucât orice măsură al cărei scop îl reprezintă restricționarea recepției și suspendarea retransmisiei emisiunilor de televiziune, luată în temeiul articolului 2a din Directiva 89/552/CEE modificată prin prezenta directivă, trebuie să fie compatibilă cu principiile respective;

(16)

Întrucât este necesar să fie garantată aplicarea eficientă a prevederilor Directivei 89/552/CEE modificate prin prezenta directivă, pe întreg teritoriul Comunității, pentru a menține competiția liberă și loială între firme aparținând aceleiași industrii;

(17)

Întrucât terțele părți direct afectate, inclusiv resortisanții altor state membre, trebuie să aibă posibilitatea de a-și afirma drepturile, în conformitate cu legislația internă, în fața autorităților judiciare sau de alt tip din statele membre care dețin jurisdicția asupra organizațiilor care difuzează programe de televiziune care nu respectă prevederile de drept intern care decurg din Directiva 89/552/CEE, modificată prin prezenta directivă;

(18)

Întrucât este esențial ca statele membre să poată lua măsuri prin care să protejeze dreptul la informație și să asigure accesul larg al publicului la prezentarea prin intermediul televiziunii a unor evenimente naționale sau internaționale, de importanță majoră pentru societate, cum ar fi Jocurile Olimpice, Campionatul Mondial de Fotbal și Campionatul European de Fotbal; întrucât în acest scop statele membre își rezervă dreptul de a lua măsuri compatibile cu legislația comunitară pentru a reglementa exercitarea de către emițătorii aflați sub jurisdicția lor a drepturilor de exclusivitate în transmiterea acestor evenimente;

(19)

Întrucât este necesar să se încheie acorduri într-un cadru comunitar pentru a evita potențiala nesiguranță legislativă și denaturarea mecanismelor pieței, precum și pentru a reconcilia libera circulație a serviciilor de televiziune cu necesitatea de a preveni posibilitatea eludării măsurilor naționale care protejează interesul general legitim;

(20)

Întrucât, în mod special, este oportun ca prezenta directivă să stabilească prevederi privind exercitarea de către emițători a drepturilor de difuzare exclusive dobândite anterior pentru evenimente considerate de importanță majoră pentru societate într-un stat membru altul decât cel care deține jurisdicția asupra emițătorilor respectivi și întrucât, pentru a evita cumpărarea speculativă de drepturi în scopul eludării măsurilor naționale, este necesar ca prezentele prevederi să fie incluse în contractele care se vor încheia după publicarea prezentei directive, referitoare la evenimente care vor avea loc după intrarea sa în vigoare și întrucât, atunci când vor fi reînnoite contractele a căror dată precede publicarea prezentei directive, acestea vor fi considerate contracte noi;

(21)

Întrucât, în sensul prezentei directive, evenimentele de importanță majoră pentru societate trebuie să îndeplinească anumite criterii, respectiv să fie evenimente de excepție, de interes pentru publicul general din Uniunea Europeană, sau dintr-un anumit stat membru, sau dintr-o parte componentă considerabilă a unui stat membru și să fie organizate în prealabil de către un organizator al evenimentului care are calitatea juridică de a vinde drepturi referitoare la evenimentul respectiv;

(22)

Întrucât, în sensul prezentei directive, termenul de „televiziune liberă” desemnează difuzarea pe un canal, public sau comercial, a acelor programe accesibile publicului care nu necesită plata unei taxe suplimentare care să se adauge la modalitățile de finanțare a difuzării programelor care prevalează în fiecare stat membru (cum ar fi taxa de licență și abonamentul corespunzător pachetului de bază într-o anumită rețea de cablu);

(23)

Întrucât statele membre au dreptul de a impune orice măsuri considerate oportune cu privire la emisiunile provenite din state terțe și care nu se conformează condițiilor stabilite la articolul 2 din Directiva 89/552/CEE modificată prin prezenta directivă, cu condiția ca acestea să respecte legislația comunitară și obligațiile internaționale ale Comunității;

(24)

Întrucât, pentru a elimina obstacolele determinate de diferențele dintre legislațiile interne privind promovarea operelor europene, Directiva 89/552/CEE modificată prin prezenta directivă cuprinde prevederi al căror scop este armonizarea legislațiilor respective; întrucât astfel de prevederi care în general intenționează să liberalizeze comerțul trebuie să cuprindă clauze care să armonizeze condițiile concurenței;

(25)

Întrucât, mai mult, articolul 128 alineatul (4) din Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene solicită Comunității să ia în considerare aspectele culturale în acțiunile întreprinse în conformitate cu alte prevederi ale tratatului;

(26)

Întrucât Cartea verde privind „Opțiunile strategice în vederea consolidării industriei europene de programe în contextul politicii audiovizuale a Uniunii Europene” adoptată de către Comisie la 7 aprilie 1994, prevede inter alia măsuri pentru promovarea operelor europene în vederea stimulării dezvoltării în continuare a sectorului; întrucât Programul Media II, al cărui scop îl constituie promovarea instruirii, dezvoltării și distribuției în sectorul audiovizual, a fost conceput pentru a permite dezvoltarea producției de opere europene; întrucât Comisia a propus ca producția de opere europene să fie promovată printr-un mecanism comunitar cum ar fi Fondul de Garantare;

(27)

Întrucât se recomandă ca organizațiile care difuzează programe de televiziune, realizatorii, producătorii, autorii de programe și alți experți să fie încurajați în dezvoltarea unor concepte și strategii mai detaliate pentru dezvoltarea filmelor de ficțiune europene adresate unei audiențe internaționale;

(28)

Întrucât, în completarea considerațiilor enunțate anterior, este necesar să fie create condiții pentru îmbunătățirea competitivității industriei de programe; întrucât comunicările privind punerea în aplicare a articolelor 4 și 5 din Directiva 89/552/CEE, adoptate de către Comisie la 3 martie 1994 și 15 iulie 1996, în temeiul articolului 4, alineatul (3) din directiva respectivă, au constatat că măsurile de promovare a operelor europene pot contribui la o astfel de îmbunătățire, dar trebuie să se ia în considerare și evoluțiile din domeniul difuzării programelor de televiziune;

(29)

Întrucât canalele care transmit într-o limbă alta decât cea a statelor membre nu intră sub incidența prevederilor articolelor 4 și 5; întrucât, cu toate acestea, atunci când una sau mai multe limbi din această categorie ocupă o parte substanțială a timpului de emisie al canalului, fără însă a-l ocupa integral, prevederile articolelor 4 și 5 nu se aplică porțiunii respective din timpul de emisie;

(30)

Întrucât proporțiile acordate operelor europene trebuie atinse luând în considerare realitățile economice; întrucât, în consecință, un sistem progresiv este necesar pentru atingerea acestui obiectiv;

(31)

Întrucât, în vederea promovării producției de opere europene, este esențial ca, luând în considerare capacitatea audiovizuală a fiecărui stat membru și nevoia de a proteja limbile de circulație mai restrânsă în Uniunea Europeană, Comunitatea să promoveze producătorii independenți; întrucât statele membre, în momentul definirii termenului de „producător independent”, trebuie să ia în considerare în măsura cuvenită criterii cum ar fi proprietarii societății producătoare, volumul de programe furnizate aceluiași emițător și titularii de drepturi secundare;

(32)

Întrucât chestiunea alocării unor intervale orare diferite pentru fiecare difuzare la televiziune a unei opere cinematografice trebuie rezolvată în principal prin acorduri între părțile interesate sau profesioniștii interesați;

(33)

Întrucât publicitatea pentru produse medicamentoase de uz uman se face sub rezerva prevederilor Directivei 92/28/CEE (7);

(34)

Întrucât timpul de emisie zilnic consacrat anunțurilor difuzate de c[tre producător în legătură cu propriile sale programe și cu produse auxiliare derivate direct din acestea, sau consacrat anunțurilor din partea serviciilor publice și solicitărilor de ajutor umanitar, difuzate gratuit, nu urmează să fie inclus în volumul de timp de emisie zilnic sau orar care poate fi consacrat publicității sau teleshopping-ului;

(35)

Întrucât, pentru a evita denaturări ale concurenței, prezenta derogare se limitează la anunțuri privind produsele care îndeplinesc în mod simultan dubla condiție de a fi auxiliare și derivate direct din programele respective; întrucât termenul auxiliare desemnează produsele al căror scop este să permită publicului spectator să beneficieze în mod optim de programe sau să interacționeze cu acestea;

(36)

Întrucât, în vederea dezvoltării teleshopping-ului, activitate importantă din punct de vedere economic pentru toți operatorii de cablu și adevărată nișă de desfacere a bunurilor și serviciilor în interiorul Comunității, este esențială modificarea regulamentelor privind timpul de emisie și asigurarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor prin elaborarea unor standarde adecvate care să reglementeze forma și conținutul acestor emisiuni;

(37)

Întrucât este important pentru autoritățile naționale de resort, în monitorizarea modului de aplicare a prevederilor relevante, să se poată face distincția, în cazul canalelor care nu sunt dedicate în exclusivitate teleshopping-ului, între timpul de emisie consacrat spoturilor de teleshopping, spoturilor publicitare și altor forme de publicitate, pe de o parte, și ferestrele de difuzare consacrate teleshoppingului pe de altă parte; întrucât, în consecință, este necesar și suficient ca fiecare fereastră de difuzare să fie clar identificată, prin mijloace optice și acustice, cel puțin la începutul și la sfârșitul acesteia;

(38)

Întrucât Directiva 89/552/CEE modificată de prezenta directivă se aplică canalelor dedicate în exclusivitate teleshopping-ului sau autopromovării și care nu conțin elemente de program convenționale cum ar fi știri, evenimente sportive, filme, documentare și filme artistice, numai în spiritul directivelor respective și fără să aducă atingere includerii unor astfel de canale în domeniul de aplicabilitate al altor instrumente comunitare;

(39)

Întrucât trebuie să se specifice cu claritate faptul că activitățile de autopromovare reprezintă o formă specifică de publicitate în cadrul căreia emițătorul își promovează propriile produse, servicii, programe sau canale; întrucât, mai ales, avanpremierele cuprinzând fragmente din programe trebuie privite ca programe în sine, pe când autopromovarea reprezintă un fenomen nou și relativ necunoscut, iar prevederile care o reglementează pot fi în consecință supuse revizuirilor în cursul unor viitoare examinări ale prezentei directive;

(40)

Întrucât este necesar să fie clarificate reglementările pentru protecția dezvoltării fizice, mentale și morale a minorilor, întrucât stabilirea unei distincții clare între programele complet interzise și cele care pot fi autorizate sub rezerva mijloacelor tehnice adecvate ar trebui să satisfacă preocuparea pentru interesul public exprimată de către statele membre și Comunitate;

(41)

Întrucât nici una dintre prevederile prezentei directive care se referă la protecția minorilor și ordinea publică nu necesită ca măsurile amintite să fie în mod necesar puse în aplicare printr-un control prealabil al emisiunilor de televiziune;

(42)

Întrucât o investigație întreprinsă de Comisie, în cooperare cu autoritățile de resort ale statelor membre, privind posibilele avantaje și dezavantaje ale măsurilor preconizate în vederea facilitării controlul părinților și al tutorilor legali asupra programelor care pot fi vizionate de c[tre minori urmează să ia în considerare, inter alia, următoarele acțiuni recomandabile:

cu scopul de a prezenta, dacă este necesar înainte de data limită stabilită la articolul 26, propuneri oportune de măsuri legislative sau de altă natură;

(43)

Întrucât este oportun să fie modificată Directiva 89/552/CEE, astfel încât să permită persoanelor fizice sau juridice ale căror activități includ producția sau vânzarea de produse medicamentoase sau tratamente medicale disponibile numai pe bază de prescripție medicală să sponsorizeze programe de televiziune, cu condiția ca o astfel de sponsorizare să nu eludeze interdicția publicității prin televiziune referitoare la produse medicamentoase sau tratamente medicale disponibile numai pe bază de prescripție;

(44)

Întrucât abordarea din Directiva 89/552/CEE și din prezenta directivă au fost adoptate pentru a realiza armonizarea esențială, necesară și suficientă în vederea asigurării liberei circulații a emisiunilor de televiziune în interiorul Comunității; întrucât statele membre își păstrează libertatea de a aplica emițătorilor aflați sub jurisdicția lor reglementări mai detaliate sau mai stricte în domeniile coordonate de prezenta directivă, inclusiv, inter alia, reglementări care să favorizeze atingerea scopurilor de politici lingvistice, protecția interesului public din perspectiva rolului televiziunii ca furnizoare de informații, educație, cultură și divertisment, nevoia de protejare a pluralismului în industria informațională și în mass-media și protecția concurenței în vederea evitării abuzului de poziție dominantă și stabilirii sau consolidării pozițiilor dominante prin fuziuni, acorduri, achiziții sau inițiative similare; întrucât astfel de reglementări trebuie să fie compatibile cu legislația europeană;

(45)

Întrucât obiectivul sprijinirii producției audiovizuale în Europa poate fi urmărit de către statele membre în interiorul cadrului de organizare a serviciilor de difuzare a programelor de televiziune, inter alia, prin definirea unei misiuni de interes public pentru anumite organizații de difuzare a programelor de televiziune, inclusiv obligația de a contribui substanțial la investițiile în producția europeană;

(46)

Întrucât articolul B din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede faptul că unul dintre obiectivele pe care și le stabilește Uniunea este acela de a menține întregul „acquis comunitar”,

1.

La articolul 1:

2.

Articolul 2 se înlocuiește cu următoarele:

„Articolul 2

(1)   Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru ca toate emisiunile de televiziune transmise de către posturile de televiziune aflate sub jurisdicția sa să respecte reglementările sistemului de drept aplicabil emisiunilor adresate publicului din statul membru respectiv.

(2)   În sensul prezentei directive, emițătorii aflați sub jurisdicția unui anumit stat membru sunt:

(3)   În sensul prezentei directive, un emițător este considerat ca fiind stabilit într-un stat membru în următoarele cazuri:

(4)   Emițătorii cărora nu li se aplică prevederile alineatului (3) sunt considerați a se afla sub jurisdicția unui stat membru în următoarele cazuri:

(5)   În cazul în care determinarea statului membru care deține jurisdicția nu se poate face în conformitate cu alineatele (3) sau (4), statul membru competent se consideră acela în care emițătorul este stabilit în înțelesul articolului 52 și al articolelor următoare din Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene.

(6)   Prezenta directivă nu se aplică programelor destinate a fi recepționate exclusiv în țări terțe și care nu sunt recepționate direct sau indirect de către publicul dintr-unul sau mai multe state membre.”

3.

Se adaugă următorul articol:

„Articolul 2a

(1)   Statele membre garantează libertatea de recepție și nu restricționează retransmisiile pe teritoriul lor a emisiunilor de televiziune provenite din alte state membre din motive legate de domenii care cad sub incidența prezentei directive.

(2)   Statele membre pot aplica, pe o perioadă limitată, derogări de la alineatul (1), în cazul în care sunt respectate următoarele condiții:

Într-un interval de 2 luni de la primirea înștiințării privind măsurile luate de către statul membru, Comisia ia o decizie care stabilește dacă măsurile sunt compatibile cu legislația europeană. În cazul în care Comisia decide că măsurile respective nu sunt compatibile cu legislația europeană, statului membru i se solicită să pună capăt de urgență măsurilor luate.

(3)   Alineatul (2) nu aduce atingere aplicării vreunei alte proceduri, căi de atac sau sancțiuni față de încălcările în cauză care au loc în statul membru care deține jurisdicția asupra emițătorului respectiv.”

4.

Articolul 3 se înlocuiește cu următoarele:

„Articolul 3

(1)   Statele membre își păstrează libertatea de a solicita emițătorilor de televiziune aflați sub jurisdicția lor să respecte reglementări mai detaliate sau mai stricte în domeniile la care se face referire în prezenta directivă.

(2)   Folosind mijloace adecvate, statele membre garantează, în limitele cadrului lor legal, faptul că posturile de televiziune aflate sub jurisdicția lor respectă prevederile prezentei directive.

(3)   Măsurile cuprind proceduri adecvate pentru terțe părți direct afectate, inclusiv resortisanți ai altor state membre, care să fie aplicate de către autorități de resort, judiciare sau de alt tip, pentru a asigura respectarea efectivă prevederilor legislației interne.

Articolul 3a

(1)   Fiecare stat membru are dreptul de a lua măsuri în conformitate cu legislația comunitară pentru a garanta faptul că emițătorii aflați sub jurisdicția sa nu dețin exclusivitatea asupra transmisiei unor evenimente considerate de către statul membru respectiv ca fiind de importanță majoră pentru societate, astfel încât să priveze o parte substanțială a publicului statului membru de posibilitatea de a urmări astfel de evenimente fie în direct, fie înregistrate, la televiziunea liberă. În cazul în care acest lucru se întâmplă, statul membru elaborează o listă de evenimente, naționale și internaționale, pe care le consideră ca fiind de importanță majoră pentru societate. Lista trebuie pregătită în timp util, într-un mod clar și transparent. În redactarea acesteia, statul membru determină dacă astfel de evenimente trebuie transmise în direct în întregime sau numai parțial, sau în cazul în care este necesar sau oportun din motive obiective legate de interesul public, dacă astfel de evenimente trebuie transmise integral sau parțial în înregistrări.

(2)   Statele membre trebuie să înștiințeze de îndată Comisia asupra oricăror măsuri luate sau care urmează să fie luate în temeiul alineatului (1). Într-un interval de 3 luni de la primirea înștiințării, Comisia verifică compatibilitatea măsurilor respective cu legislația comunitară și informează celelalte state membre asupra lor. Comisia solicită avizul comitetului constituit în temeiul articolului 23a. Ulterior publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene măsurile luate și, cel puțin o dată pe an, o listă centralizată a tuturor măsurilor luate de către statele membre.

(3)   Prin mijloace adecvate, în limitele cadrului legal propriu, statele membre trebuie să garanteze faptul că emițătorii aflați sub jurisdicția lor nu își exercită drepturile exclusive achiziționate după publicarea prezentei directive astfel încât să priveze o proporție semnificativă a publicului dintr-un alt stat membru de posibilitatea de a urmări evenimente desemnate de către al doilea stat membru în conformitate cu prevederile alineatelor anterioare prin intermediul unor transmisii parțial sau integral în direct sau, în cazul în care este necesar sau oportun din motive obiective din sfera interesului public, prin înregistrări integrale sau parțiale, după cum s-a determinat de către celălalt stat membru în conformitate cu alineatul (1).”

5.

La articolul 4, alineatul (1), textul „și servicii teletext” se înlocuiește cu „servicii teletext și teleshopping”.

6.

La articolul 5, textul „și servicii teletext” se înlocuiește cu „servicii teletext și teleshopping”.

7.

Articolul 6 se modifică după cum urmează;

8.

Articolul 7 se înlocuiește cu următoarele:

„Articolul 7

Statele membre trebuie să garanteze faptul că emițătorii aflați sub jurisdicția lor nu difuzează opere cinematografice în afara perioadelor convenite cu deținătorii de drepturi.”

9.

Articolul 8 se elimină.

10.

Articolul 9 se înlocuiește cu următoarele:

„Articolul 9

Prezentul capitol nu se aplică emisiunilor de televiziune adresate unei audiențe locale și care nu fac parte dintr-o rețea națională.”

11.

Titlul capitolului IV se înlocuiește cu următoarele:

„Publicitate prin televiziune, sponsorizare și teleshopping”.

12.

Articolul 10 se înlocuiește cu următoarele:

„Articolul 10

(1)   Publicitatea prin televiziune și teleshoppingul trebuie să fie imediat identificabile ca atare și separate de restul programului prin mijloace optice și acustice;

(2)   Spoturile publicitare și de teleshopping izolate constituie o excepție;

(3)   Publicitatea și teleshoppingul nu pot folosi tehnici subliminale;

(4)   Publicitatea mascată și teleshoppingul mascat sunt interzise.”

13.

Articolul 11 se înlocuiește cu următoarele:

„Articolul 11

(1)   Spoturile publicitare și de teleshopping se inserează între programe. În cazul în care sunt respectate condițiile stabilite la alineatele (2)–(5), spoturile publicitare și de teleshopping pot fi inserate și în cursul programelor, astfel încât să nu fie afectate nici integritatea și valoarea programelor, luând în considerare pauzele naturale din cadrul programelor, durata și natura acestora, și nici drepturile deținătorilor de drepturi.

(2)   În programele care constau din părți autonome sau în programele sportive, precum și în evenimentele și reprezentațiile structurate în mod similar și care conțin pauze, spoturile publicitare și de teleshopping se inserează numai între părțile componente ale programului sau în pauze.

(3)   Transmisia operelor audiovizuale de tipul filmelor de lung metraj sau al filmelor de televiziune (cu excepția serialelor, programelor de divertisment și documentarelor), a căror durată programată depășește 45 de minute, poate fi întreruptă o singură dată la sfârșitul fiecărei perioade complete de 45 de minute. O nouă întrerupere este permisă numai în cazul în care durata programată a acestora depășește cu cel puțin 20 de minute două sau mai multe perioade complete de câte 45 de minute fiecare.

(4)   În cazul în care programele, altele decât cele descrise la alineatul (2), sunt întrerupte de publicitate sau teleshopping, se recomandă o perioadă de cel puțin 20 de minute între fiecare pauză de publicitate succesivă din cuprinsul programului.

(5)   Nu se inserează publicitate și teleshopping în intervalul de difuzare a unui serviciu religios. Programele de știri și actualități, documentarele, programele religioase și cele pentru copii nu sunt întrerupte de publicitate sau de teleshopping atunci când durata lor programată este de sub 30 de minute. În cazul în care durata lor programată atinge sau depășește 30 de minute, se aplică prevederile alineatului precedent.”

14.

La articolul 12, teza introductivă se înlocuiește cu următoarele:

„Publicitatea prin televiziune și teleshoppingul nu au dreptul:”

15.

Articolul 13 se înlocuiește cu următoarele:

„Articolul 13

Este interzisă orice formă de publicitate prin televiziune și teleshopping pentru țigarete și alte produse din tutun.”

16.

La articolul 14, textul existent devine alineatul (1), la care se adaugă următorul alineat:

„(2)   Se interzice teleshoppingul pentru produsele medicamentoase care intră sub incidența autorizației de marketing în sensul Directivei 65/65/CEE a Consiliului din 26 ianuarie 1965 privind apropierea legislativă a prevederilor stabilite prin acte cu putere de lege și acte administrative privind produsele medicamentoase (8), precum și teleshoppingul tratamentelor medicale.

17.

La articolul 15, teza introductivă se înlocuiește cu următoarele:

„Publicitatea prin televiziune și teleshoppingul pentru băuturi alcoolice trebuie să respecte următoarele criterii:”.

18.

La articolul 16, textul existent devine alineatul (1), la care se adaugă următorul alineat:

„(2)   Teleshoppingul respectă prevederile alineatului (1) și, în plus, nu incită minorii să încheie contracte în favoarea vânzării sau închirierii de bunuri și servicii.”;

19.

Articolul 17 se modifică după cum urmează:

20.

Articolul 18 se înlocuiește cu următoarele:

„Articolul 18

(1)   Proporția din timpul de emisie consacrată spoturilor de teleshopping, spoturilor publicitare și altor forme de publicitate, cu excepția ferestrelor de difuzare consacrate teleshopping-ului în sensul articolului 18a nu trebuie să depășească 20 % din timpul de emisie zilnic. Timpul de emisie consacrat spoturilor publicitare nu poate depăși 15 % din timpul de emisie zilnic.

(2)   Proporția de spoturi publicitare și spoturi de teleshopping dintr-un interval de 1 oră nu poate depăși 20 %.

(3)   În sensul prezentului articol, publicitatea nu include următoarele:

21.

Se adaugă următorul articol:

„Articolul 18a

(1)   Ferestrele de difuzare consacrate emisiunilor de teleshopping prezente pe un canal care nu este în întregime dedicat teleshoppingului trebuie să aibă o durată minimă neîntreruptă de 15 minute.

(2)   Numărul maxim de ferestre de difuzare este de 8 pe zi. Durata lor totală nu poate depăși 3 ore pe zi. Ferestrele de difuzare trebuie identificate ca atare cu precizie, prin mijloace optice și acustice.”

22.

Articolul 19 se înlocuiește cu următoarele:

„Articolul 19

Capitolele I, II, IV, V, VI, VIa și VII se aplică, mutadis mutandis, canalelor dedicate exclusiv teleshopping-ului. Publicitatea pe astfel de canale este permisă cu respectarea limitelor zilnice stabilite la articolul 18, alineatul (1). Articolul 18 alineatul (2) nu este aplicabil.”

23.

Se adaugă următorul articol:

„Articolul 19a

Capitolele I, II, IV, V, VI, VIa și VII se aplică, mutadis mutandis, canalelor dedicate exclusiv autopromovării. Alte forme de publicitate pe astfel de canale sunt permise în limitele stabilite la articolul 18, alineatele (1) și (2). Prezenta prevedere urmează să fie revizuită în conformitate cu articolul 26.”

24.

Articolul 20 se înlocuiește cu următoarele:

„Articolul 20

Fără a aduce atingere prevederilor articolului 3, acordând considerația cuvenită legislației comunitare, statele membre pot stabili alte condiții decât cele prevăzute la articolul 11, alineatele (2)-(5), la articolul 18 și la articolul 18a, cu privire la emisiunile care se difuzează numai pe teritoriul național și nu pot fi recepționate, direct sau indirect, de către publicul dintr-unul sau mai multe state membre.”

25.

Articolul 21 se elimină.

26.

Titlul capitolului V se înlocuiește cu următoarele:

„Protecția minorilor și a ordinii publice.”

27.

Articolul 22 se înlocuiește cu următoarele:

„Articolul 22

(1)   Statele membre trebuie să ia măsuri adecvate pentru a garanta că emisiunile de televiziune difuzate de către posturile de televiziune aflate sub jurisdicția lor nu cuprind programe cu potențialul de a afecta în mod grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, în special programe care cuprind pornografie sau violență nejustificată.

(2)   Măsurile stabilite la alineatul (1) se extind și asupra altor programe care prezintă probabilitatea de a afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, cu excepția cazurilor în care prin programarea emisiunilor la anumite ore sau prin orice măsuri tehnice se asigură faptul că minorii din zona de transmisie, în situații normale, nu pot auzi sau vedea emisiunile respective.

(3)   Mai mult, în cazul în care astfel de programe sunt transmise într-o formă necodată, statele membre trebuie să asigure faptul că programele respective sunt precedate de un avertisment acustic sau identificate printr-un simbol vizual prezent pe toată durata acestora.”;

28.

Se adaugă următorul articol:

„Articolul 22a

Statele membre trebuie să garanteze că emisiunile difuzate nu incită la ură pe motive de rasă, sex, religie sau naționalitate.”

29.

Se adaugă următorul articol:

„Articolul 22b

(1)   În raportul menționat la articolul 26, Comisia acordă o importanță deosebită punerii în aplicare a prevederilor prezentului capitol.

(2)   În termen de 1 an de la data publicării prezentei directive, Comisia, în cooperare cu autoritățile competente ale statelor membre, trebuie să întreprindă o investigație privind posibilele avantaje și dezavantaje ale măsurilor preconizate, în vederea facilitării controlului părinților și al tutorilor legali asupra programelor care pot fi vizionate de minori. Acest studiu urmează să ia în considerare, inter alia, următoarele acțiuni recomandabile:

30.

Articolul 23 alineatul (1) se înlocuiește cu următoarele:

„(1)   Fără a aduce atingere altor prevederi de drept civil, administrativ sau penal adoptate de către statele membre, orice persoană fizică sau juridică, indiferent de naționalitate, ale cărei interese legitime, în special reputația și bunul renume, au fost lezate prin enunțarea unor fapte neadevărate într-un program de televiziune, trebuie să beneficieze de dreptul la replică sau de despăgubiri echivalente. Statele membre garantează faptul că exercitarea dreptului la replică sau la despăgubiri echivalente nu este împiedicată prin impunerea unor termene sau condiții nerezonabile. Replica trebuie transmisă într-un interval de timp rezonabil care să urmeze cererii argumentate de a face uz de dreptul la replică, la o oră și într-o manieră adecvată în raport cu emisiunea la care se referă cererea.”

31.

După articolul 23 se adaugă noul capitol VIa:

„CAPITOLUL VIa

Comitetul de contact

Articolul 23a

(1)   Un comitet de contact este instituit sub auspiciile Comisiei. În componența acestuia intră reprezentanți ai autorităților competente din statele membre. Comitetul este prezidat de către un reprezentant al Comisiei și se reunește din proprie inițiativă sau la solicitarea delegației unui stat membru.

(2)   Sarcinile comitetului sunt următoarele:

32.

Se adaugă următorul articol:

„Articolul 25a

Înainte de 30 iunie 2002 se va întreprinde încă o revizuire, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (4). Aceasta va lua în considerare studiul independent privind impactul măsurilor respective la nivel comunitar și intern.”

33.

Articolul 26 se înlocuiește cu următoarele:

„Articolul 26

Nu mai târziu de 31 decembrie 2000 și la fiecare doi ani după data respectivă, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social un raport privind aplicarea prezentei directive modificate și, după caz, face propuneri suplimentare pentru a o adapta la evoluțiile din domeniul difuzării programelor de televiziune, în special în lumina evoluțiilor tehnologice recente.”