31996L0054

Language
- My EUR-Lex
- Sign in
- Register
- My recent searches (0)

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Search tips

Need more search options? Use the Advanced search

EUROPA
EUR-Lex home
Directivă - 96/54 - EN - EUR-Lex

Document 31996L0054

Help

Directiva 96/54/CE a Comisiei din 30 iulie 1996 de efectuare a celei de-a douăzeci și doua adaptări la progresul tehnic a Directivei 67/548/CEE a Consiliului privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoaseText cu relevanță pentru SEE.

JO L 248, 30.9.1996, p. 1–230 (ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT, FI, SV)

(CS, ET, LV, LT, HU, MT, PL, SK, SL, BG, RO, HR)
⏵Acest document a fost publicat într-o ediţie specială (CS, ET, LV, LT, HU, MT, PL, SK, SL, BG, RO, HR)
ediţie specială în limba cehă: capitol 13 volum 017 p. 173 - 398
ediţie specială în limba estonă: capitol 13 volum 017 p. 173 - 398
editie speciala in limba letona: capitol 13 volum 017 p. 173 - 398
ediţie specială în limba lituaniană: capitol 13 volum 017 p. 173 - 398
ediţie specială în limba maghiară capitol 13 volum 017 p. 173 - 398
editie speciala in limba malteza: capitol 13 volum 017 p. 173 - 398
editie speciala in limba poloneza: capitol 13 volum 017 p. 173 - 398
editie speciala in limba slovaca: capitol 13 volum 017 p. 173 - 398
ediţie specială în limba slovenă: capitol 13 volum 017 p. 173 - 398
ediţie specială în limba bulgară: capitol 13 volum 019 p. 24 - 244
editie speciala in limba româna: capitol 13 volum 019 p. 24 - 244
Ediţie specială în limba croată: capitol 13 volum 018 p. 29 - 32

Legal status of the document No longer in force, Date of end of validity: 31/05/2015; abrogare implicită prin 32008R1272

ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/1996/54/oj

HTML

PDF

Official Journal

13/Volumul 19

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31996L0054

L 248/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 96/54/CE A COMISIEI

din 30 iulie 1996

de efectuare a celei de-a douăzeci și doua adaptări la progresul tehnic a Directivei 67/548/CEE a Consiliului privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (1), modificată ultima dată de Directiva 94/69/CE a Comisiei (2) și, în special, articolul 28 al acesteia,

întrucât anexa I la Directiva 67/548/CEE conține o listă de substanțe periculoase, precizând modul de clasificare și etichetare a acestora și, acolo unde este cazul, caracterizarea prin limitele de concentrație sau alți parametri care permit evaluarea riscurilor pentru sănătatea umană și pentru mediu; întrucât lista cu substanțe periculoase din anexa I trebuie adaptată în lumina cunoștințelor științifice și tehnice actuale; întrucât trebuie, prin urmare, modificată introducerea la anexa I astfel încât să cuprindă note referitoare la etichetarea preparatelor și o nouă grupă de substanțe organice în tabelul B; întrucât lista substanțelor periculoase din anexa I conține substanțe pentru care s-au acordat derogări temporare și de clasificare speciale pentru Austria și Suedia prin Actul de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei; întrucât Actul de aderare prevede modificarea cerințelor de clasificare și etichetare pentru substanțele respective; întrucât clasificarea unora dintre substanțele respective a fost modificată corespunzător;

întrucât anexa III la Directiva 67/548/CEE conține o listă de fraze privind natura specială a riscurilor atribuite substanțelor și preparatelor periculoase; întrucât trebuie adăugată o frază indicând pericolul pentru sănătate prin inspirarea anumitor substanțe sau preparate;

întrucât anexa V la Directiva 67/548/CEE stabilește metodele de determinare a proprietăților fizico-chimice, a toxicității și ecotoxicității substanțelor și preparatelor; întrucât respectiva anexă trebuie adaptată la progresul tehnic;

întrucât anexa VI la Directiva 67/548/CEE conține criteriile generale pentru clasificarea și etichetarea substanțelor și preparatelor periculoase; întrucât trebuie adăugate criterii pentru substanțele și preparatele periculoase pentru sănătate în cazul aspirării; întrucât trebuie modificate criteriile pentru substanțele și preparatele sensibilizante; întrucât trebuie introduse criterii pentru etichetarea containerelor de gaze destinate pentru propan, butan și gazul de petrol lichefiat (GPL);

întrucât dispozițiile prezentei directive sunt în conformitate cu avizului Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic a directivelor privind eliminarea barierelor tehnice din calea comerțului cu substanțe și preparate periculoase,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ

Articolul 1

Directiva 67/548/CEE se modifică după cum urmează:

Anexa I se modifică după cum urmează:

(a)	nota 4 la cuvântul introductiv se înlocuiește cu următorul text: „Nota 4 Preparatele care conțin aceste substanțe trebuie să fie clasificate ca nocive, cu R65, dacă îndeplinesc criteriile prevăzute în anexa VI, punctul 3.2.3”;

(b)	se adaugă următoarea notă 5: „Nota 5 Limitele de concentrație pentru preparatele gazoase se exprimă ca procent din volum pe volum.”;

(c)

următoarea clasificare specială pentru substanțe organice se adaugă la tabelul B din cuvântul introductiv la anexa I la Directiva 67/548/CEE:

„647	Enzimas
	Enzymer
	Enzyme
	Ένζυμα
	Enzymes
	Enzymes
	Enzimi
	Enzymen
	Enzimas
	Entsyymit
	Enzymer”;

(d)	intrările din anexa I la prezenta directivă înlocuiesc intrările corespunzătoare anterioare;

(e)	intrările din anexa II la prezenta directivă se adaugă pentru prima dată;

(f)

se elimină intrările cu următoarele numere de ordine:

008-002-00-3

612-045-00-9

648-011-00-5

648-025-00-1

648-157-00-X

648-158-00-5

648-159-00-0

649-192-00-3;

(g)	intrările din anexa III la prezenta directivă se modifică prin înlocuirea tuturor referințelor la teza R 22 prin referințe la teza R 65.

Textul următor se adaugă la anexa III:

„R65

ES	:	Nocivo: si se ingiere puede causar daño pulmonar.
DA	:	Farlig: kan give lungeskade ved indtagelse.
DE	:	Gesundheitsschädlich: kann beim Verschlucken Lungenschäden verursachen.
EL	:	Επιβλαβές: μπορεί να προκαλέσει βλάβη στους πνεύμονες σε περίπτωση κατάποσης.
EN	:	Harmful: may cause lung damage if swallowed.
FR	:	Nocif: peut provoquer une atteinte des poumons en cas d'ingestion.
IT	:	Nocivo: può causare danni ai polmoni in caso di ingestione.
NL	:	Schadelijk: kan longschade veroorzaken na verslikken.
PT	:	Nocivo: pode causar danos nos pulmões se ingerido.
FI	:	Haitallista: voi aiheuttaa keuhkovaurion nieltäessä.
SV	:	Farligt: kan ge lungskador vid förtäring.”

Partea B a anexei V se modifică după cum urmează:

(a)	textul din anexa IV A la prezenta directivă înlocuiește titlul și introducerea generală la Partea B: Metode de determinare a toxicității;

(b)	textul din anexa IV B la prezenta directivă se introduce după punctul (B).1 bis;

(c)	textul din anexa IV C la prezenta directivă înlocuiește punctul (B).6;

(d)	textul din anexa IV D la prezenta directivă înlocuiește punctul (B).7;

(e)	textul din anexa IV E la prezenta directivă se introduce la sfârșit.

4.	Textul din anexa V la prezenta directivă înlocuiește textul indicat din anexa VI.

Articolul 2

(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (2), statele membre adoptă și pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 mai 1998. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2) Statele membre adoptă și pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative administrative necesare pentru a se conforma anexei V, literele F, I și J din prezenta directivă până la 31 octombrie 1997. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(3) Atunci când statele membre adoptă dispozițiile prevăzute la alineatele (1) și (2), ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 30 iulie 1996.

Pentru Comisie,

Ritt BJERREGAARD

Membru al Comisiei

(1) JO L 196, 16.8.1967, p. 1.

(2) JO L 381, 31.12.1994, p. 1.

ANEXO IBILAG IANHANG IΠΑΡΑΡΤΗΜΑ IANNEX IANNEXE IALLEGATO IBIJLAGE IANEXO ILIITE IBILAGA I

NOTA E

ES	:	monóxido de carbono
DA	:	carbonmonoxid; kulilte
DE	:	Kohlenstoffmonoxid
EL	:	μονοξείδιο του άνθρακα
EN	:	carbon monoxide
FR	:	monoxyde de carbone
IT	:	monossido di carbonio; carbonio ossido
NL	:	koolstofmonoxide
PT	:	monóxido de carbono
FI	:	hiilimonoksidi
SV	:	kolmonoxid

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

Límites de concentración,Koncentrationsgrænser,Konzentrationsgrenzwerte,Όρια συγκέντρωσης,Concentration limits,Limites de concentration,Limiti di concentrazione,Concentratiegrenzen,Limites de concentração,Pitoisuusrajat,Koncentrationsgränser

COCl2

ES	:	fosgeno
DA	:	phosgen
DE	:	Phosgen; Carbonylchlorid
EL	:	φωσγένιο
EN	:	phosgene; carbonyl chloride
FR	:	phosgène
IT	:	fosgene; carbonile cloruro
NL	:	fosgeen
PT	:	fosgeno
FI	:	fosgeeni; karbonyylikloridi
SV	:	fosgen; karbonyldiklorid

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA 5

C ≥ 5 %	T +; R 26-34
1 % ≤ C < 5 %	T +; R 26-36/37/38
0,5 % ≤ C < 1 %	T; R 23-36/37/38
0,2 % ≤ C < 0,5 %	T; R 23
0,02 % ≤ C < 0,2 %	Xn; R 20

NH3

ES	:	amoniaco, anhidro
DA	:	ammoniak, vandfri
DE	:	Ammoniak, wasserfrei
EL	:	αμμωνία, άνυδρος
EN	:	ammonia, anhydrous
FR	:	ammoniac, anhydre
IT	:	ammoniaca, anidra
NL	:	ammoniak, watervrij
PT	:	amoníaco, anidro
FI	:	ammoniakki, vedetön
SV	:	ammoniak, vattenfri

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA 5

C ≥ 5 %	T; R 23-34
0,5 % ≤ C < 5 %	Xn; R 20-36/37/38

NOTA B

NH3 … %

ES	:	amoniaco … %
DA	:	ammoniak … %
DE	:	Ammoniak … %
EL	:	αμμωνία … %
EN	:	ammonia … %
FR	:	ammoniac … %
IT	:	ammoniaca … %
NL	:	ammoniak … %
PT	:	amoníaco … %
FI	:	ammoniakki … %
SV	:	ammoniaklösning … %

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 25 %	C; N; R 34-50
10 % ≤ C < 25 %	C; R 34
5 % ≤ C < 10 %	Xi; R 36/37/38

NO2 [1]

N2O4 [2]

ES	:	dióxido de nitrógeno [1]; tetraóxido de dinitrogeno [2]
DA	:	nitrogendioxid [1]; dinitrogentetraoxid [2]
DE	:	Stickstoffdioxid [1]; Distickstofftetraoxid [2]
EL	:	διοξείδιο του αζώτου [1]· τετραοξείδιο του διαζώτου[2]
EN	:	nitrogen dioxide [1]; dinitrogen tetraoxide [2]
FR	:	dioxyde d'azote [1]; tétraoxyde de diazote [2]
IT	:	diossido di azoto [1]; tetraossido di diazoto [2]
NL	:	stikstofdioxide [1]; distikstoftetraoxide [2]
PT	:	dióxido de azoto [1]; tetraóxido de diazoto [2]
FI	:	typpidioksidi [1]; dityppitetraoksidi [2]
SV	:	kvävedioxid [1]; dikvävetetraoxid [2]

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA 5

C ≥ 10 %	T +; R 26-34
5 % ≤ C < 10 %	T; R 23-34
1 % ≤ C < 5 %	T; R 23-36/37/38
0,5 % ≤ C < 1 %	Xn; R 20-36/37/38
0,1 % ≤ C < 0,5 %	Xn; R 20

ES	:	oxígeno
DA	:	oxygen; ilt
DE	:	Sauerstoff
EL	:	οξυγόνο
EN	:	oxygen
FR	:	oxygène
IT	:	ossigeno
NL	:	zuurstof
PT	:	oxigénio
FI	:	happi
SV	:	syre; flytande

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	flúor
DA	:	fluor
DE	:	Fluor
EL	:	φθόριο
EN	:	fluorine
FR	:	fluor
IT	:	fluoro
NL	:	fluor
PT	:	flúor
FI	:	fluori
SV	:	fluor

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	menazon
DA	:	menazon
DE	:	Menazon
EL	:	menazon
EN	:	menazon
FR	:	menazon
IT	:	menazone; S-[(4,6-diamino-1,3,5-triazin-2-il)-metil] O,O-dimetilditiofosfato
NL	:	menazon
PT	:	menazon
FI	:	menatsoni
SV	:	menazon (ISO); S-4,6-diamino-1,3,5-triazin-2-ylmetyl-O,O-dimetylfosforoditioat

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

H2S

ES	:	sulfuro de hidrógeno
DA	:	hydrogensulfid
DE	:	Hydrogensulfid; Schwefelwasserstoff
EL	:	σουλφίδιο του υδρογόνου
EN	:	hydrogen sulphide
FR	:	sulfure d'hydrogène
IT	:	solfuro di idrogeno; idrogeno solforato
NL	:	hydrogeensulfide
PT	:	sulfureto de hidrogénio
FI	:	rikkivety; vetysulfidi
SV	:	vätesulfid; svavelväte

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA 5

C ≥ 10 %	T +; R 26
5 % ≤ C < 10 %	T; R 23
1 % ≤ C < 5 %	Xn; R 20

SO2

ES	:	dióxido de azufre
DA	:	svovldioxid
DE	:	Schwefeldioxid
EL	:	διοξείδιο του θείου
EN	:	sulphur dioxide
FR	:	dioxyde de soufre
IT	:	diossido di zolfo
NL	:	zwaveldioxide
PT	:	dióxido de enxofre
FI	:	rikkidioksidi
SV	:	svaveldioxid

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA 5

C ≥ 20 %	T; R 23-34
5 % ≤ C < 20 %	Xn; R 20-34
0,5 % ≤ C < 5 %	Xi; R 36/37/38

Cl2

ES	:	cloro
DA	:	chlor
DE	:	Chlor
EL	:	χλώριο
EN	:	chlorine
FR	:	chlore
IT	:	cloro
NL	:	chloor
PT	:	cloro
FI	:	kloori
SV	:	klor

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

HCl

ES	:	cloruro de hidrógeno
DA	:	hydrogenchlorid
DE	:	Hydrogenchlorid; Chlorwasserstoff
EL	:	χλωρίδιο του υδρογόνου
EN	:	hydrogen chloride
FR	:	chlorure d'hydrogène
IT	:	cloruro di idrogeno; acido cloridrico
NL	:	hydrogeenchloride
PT	:	cloreto de hidrogénio
FI	:	kloorivety, vedetön
SV	:	väteklorid; vattenfri

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA 5

C ≥ 5 %	T; C; R 23-35
1 % ≤ C < 5 %	C; R 20-35
0,5 % ≤ C < 1 %	C; R 20-34
0,2 % ≤ C < 0,5 %	C; R 34
0,02 % ≤ C < 0,2 %	Xi; R 36/37/38

NOTA E

CrO3

ES	:	trióxido de cromo
DA	:	chromtrioxid
DE	:	Chromtrioxid
EL	:	τριοξείδιο του χρώμιου
EN	:	chromium trioxide
FR	:	trioxyde de chrome
IT	:	triossido di cromo
NL	:	chroomtrioxide
PT	:	trióxido de crómio
FI	:	kromitrioksidi
SV	:	kromtrioxid

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA E

K2 Cr2 O7

ES	:	dicromato de potasio
DA	:	kaliumdichromat
DE	:	Kaliumdichromat
EL	:	διχρωμικό κάλιο
EN	:	potassium dichromate
FR	:	dichromate de potassium
IT	:	dicromato di potassio
NL	:	kaliumdichromaat
PT	:	dicromato de potássio
FI	:	kaliumdikromaatti
SV	:	kaliumdikromat

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA 3

C ≥ 7 %	T +; R 49-46-21-25-26-37/38-41-43
0,5 % ≤ C < 7 %	T; R 49-46-43
0,1 % ≤ C < 0,5 %	T; R 49-46

NOTA E

(NH4)2 Cr2 O7

ES	:	dicromato de amonio
DA	:	ammoniumdichromat
DE	:	Ammoniumdichromat
EL	:	διχρωμικό αμμώνιο
EN	:	ammonium dichromate
FR	:	dichromate d'ammonium
IT	:	dicromato di ammonio
NL	:	ammoniumdichromaat
PT	:	dicromato de amónio
FI	:	ammoniumdikromaatti
SV	:	ammoniumdikromat

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA 3

C ≥ 7 %	T +; R 49-46-21-25-26-37/38-41-43
0,5 % ≤ C < 7 %	T; R 49-46-43
0,1 % ≤ C < 0,5 %	T; R 49-46

NOTA E

Na2 Cr2 O7

ES	:	dicromato de sodio
DA	:	natriumdichromat
DE	:	Natriumdichromat
EL	:	διχρωμικό νάτριο
EN	:	sodium dichromate
FR	:	dichromate de sodium
IT	:	dicromato di sodio
NL	:	natriumdichromaat
PT	:	dicromato de sódio
FI	:	natriumdikromaatti
SV	:	natriumdikromat

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA 3

C ≥ 7 %	T +; R 49-46-21-25-26-37/38-41-43
0,5 % ≤ C < 7 %	T; R 49-46-43
0,1 % ≤ C < 0,5 %	T; R 49-46

NOTA E

Cr O2 Cl2

ES	:	dicloruro de cromilo
DA	:	chromyldichlorid
DE	:	Chromyldichlorid; Chromoxychlorid
EL	:	διχλωρίδιο του χρωμύλου
EN	:	chromyl dichloride; chromic oxychloride
FR	:	dichlorure de chromyle
IT	:	dicloruro di cromile
NL	:	chromyldichloride
PT	:	dicloreto de cromilo
FI	:	kromioksikloridi
SV	:	kromyldiklorid; kromdioxidklorid

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA 3

C ≥ 10 %	T; C; R 49-46-35-43
5 % ≤ C < 10 %	T; R 49-46-34-43
0,5 % ≤ C < 5 %	T; R 49-46-36/37/38-43
0,1 % ≤ C < 0,5 %	T; R 49-46

NOTA E

K2 Cr O4

ES	:	cromato de potasio
DA	:	kaliumchromat
DE	:	Kaliumchromat
EL	:	χρωμικό κάλιο
EN	:	potassium chromate
FR	:	chromate de potassium
IT	:	cromato di potassio
NL	:	kaliumchromaat
PT	:	cromato de potássio
FI	:	kaliumkromaatti
SV	:	kaliumkromat

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA 3

C ≥ 20 %	T; R 49-46-36/37/38-43
0,5 % ≤ C < 20 %	T; R 49-46-43
0,1 % ≤ C < 0,5 %	T; R 49-46

NOTA A

NOTA E

ES	:	cromatos de cinc, incluido el cromato de cinc y de potasio
DA	:	zinkchromater, herunder zinkkaliumchromat
DE	:	Zinkchromate, einschließlich Zinkkaliumchromat
EL	:	χρωμικά ψευδαργύρου, περιλαμβανομένου του χρωμικού του ψευδαργύρου και καλίου
EN	:	zinc chromates including zinc potassium chromate
FR	:	chromates de zinc y compris le chromate de zinc et potassium
IT	:	cromato di zinco, compreso il cromato di zinco e potassio
NL	:	zinkchromaat met inbegrip van zinkkaliumchromaat
PT	:	cromatos de zinco, incluindo o cromato de zinco e potássio
FI	:	sinkkikromaatit mukaan luettuna sinkkikaliumkromaatti
SV	:	zinkkromater inklusive zinkkaliumkromat

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA E

CaCrO4

ES	:	cromato de calcio
DA	:	calciumchromat
DE	:	Calciumchromat
EL	:	χρωμικό ασβέστιο
EN	:	calcium chromate
FR	:	chromate de calcium
IT	:	cromato di calcio
NL	:	calciumchromaat
PT	:	cromato de cálcio
FI	:	kalsiumkromaatti
SV	:	kalciumkromat

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA E

SrCrO4

ES	:	cromato de estroncio
DA	:	strontiumchromat
DE	:	Strontiumchromat
EL	:	χρωμικό στρόντιο
EN	:	strontium chromate
FR	:	chromate de strontium
IT	:	cromato di stronzio
NL	:	strontiumchromaat
PT	:	cromato de estrôncio
FI	:	strontiumkromaatti
SV	:	strontiumkromat

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

Cr2(CrO4)3

ES	:	tris(cromato) de dicromo
DA	:	dichromtris(chromat)
DE	:	Dichromtris(chromat); Chrom(III)-chromat
EL	:	τρις(χρωμικό) του διχρωμίου
EN	:	dichromium tris(chromate); chromium III chromate; chromic chromate
FR	:	tris(chromate) de dichrome
IT	:	tris(cromato) di dicromo
NL	:	dichroomtris(chromaat)
PT	:	tris(cromato) de dicrómio
FI	:	kromi(III)kromaatti
SV	:	krom(III)kromat

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	ioduro de hidrógeno
DA	:	hydrogeniodid
DE	:	Hydrogeniodid; Jodwasserstoff
EL	:	ιωδίδιο του υδρογόνου
EN	:	hydrogen iodide
FR	:	iodure d'hydrogène
IT	:	ioduro di idrogeno; acido iodidrico
NL	:	hydrogeenjodide
PT	:	iodeto de hidrogénio
FI	:	jodivety, vedetön
SV	:	vätejodid; vattenfri

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA 5

C ≥ 10 %	C; R 35
0,2 % ≤ C < 10 %	C; R 34
0,02 % ≤ C < 0,2 %	Xi; R 36/37/38

NOTA A

ES	:	sales de bario, excepto el sulfato de bario, ácido 1-azo-2-hidroxinaftalenil aril sulfónico y aquellas específicamente expresadas en este anexo
DA	:	bariumsalte, undtagen bariumsulfat, salte af 1-azo-2-hydroxynaphthalenylarylsulfonsyre, og bariumsalte nævnt andetsteds i dette bilag
DE	:	Bariumsalze, mit Ausnahme des Bariumsulfats, der Salze von 1-Azo-2-hydroxynaphthalenylarylsulfonsäuren, und der namentlich in diesem Anhang bezeichneten Salze
EL	:	άλατα βαρίου, εκτός από το θειικό βάριο, άλατα του 1-αζω-2-υδροξυναφθαλινο αρυλο σουλφονικού οξέος, και άλατα που αναφέρονται σ' άλλο σημείο αυτού του καταλόγου
EN	:	barium salts, with the exception of barium sulphate, salts of 1-azo-2-hydroxynaphthalenyl aryl sulphonic acid, and of salts specified elsewhere in this Annex
FR	:	sels de baryum, à l'exclusion du sulfate de baryum, des sels de l'acide 1-azo-2-hydroxynaphthalénylarylsulfonique, et des sels nommément désignés dans cette annexe
IT	:	sali di bario, esclusi il solfato di bario, i sali dell'acido 1-azo-2-idrossinaftalenil aril solfonico, e i sali espressamente indicati in questo allegato
NL	:	bariumzouten, met uitzondering van bariumsulfaat, zouten van 1-azo-2-hydroxynaphtyl aryl sulfoonzuur en in deze bijlage met name genoemde zouten
PT	:	sais de bário, com excepção do sulfato de bário, sais de ácido 1-azo-2-hidroxinaftalenil aril sulfónico, e dos sais expressamente referidos no presente anexo
FI	:	bariumsuolat paitsi bariumsulfaatti, 1-atso-2-hydroksinaftenyyliaryylisulfonihapon suolat ja muualla tässä liiteessä mainitut suolat
SV	:	bariumsalter utom bariumsulfat, salter av 1-azo-2-hydroxinaftalenylarylsulfonsyra och sådana som är upptagna på annat ställe i bilagan

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA 1

C ≥ 1 %

Xn; R 20/22

NOTA A

NOTA E

Pb (CnH2n + 1)x

n = 1–5

ES	:	derivados de alquilplomo
DA	:	blyalkyler
DE	:	Bleialkyle
EL	:	αλκυλικές ενώσεις μολύβδου
EN	:	lead alkyls
FR	:	dérivés alkylés du plomb
IT	:	piomboalchili
NL	:	loodalkylen
PT	:	alquilos de chumbo
FI	:	lyijyalkyylit
SV	:	blyalkyler

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA 1

C ≥ 5 %	T +; R 61-62-26/27/28-33
0,5 % ≤ C < 5 %	T +; R 61-26/27/28-33
0,1 % ≤ C < 0,5 %	T; R 61-23/24/25-33
0,05 % ≤ C < 0,1 %	Xn; R 20/21/22-33

PbCrO4

ES	:	cromato de plomo
DA	:	blychromat
DE	:	Bleichromat
EL	:	χρωμικός μόλυβδος
EN	:	lead chromate
FR	:	chromate de plomb
IT	:	cromato di piombo
NL	:	loodchromaat
PT	:	cromato de chumbo
FI	:	lyijykromaatti
SV	:	blykromat

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA 1

ES	:	3a,4,7,7a-tetrahidro-4,7-metanoindeno
DA	:	3a,4,7,7a-tetrahydro-4,7-methanoinden
DE	:	3a,4,7,7a-Tetrahydro-4,7-methanoinden
EL	:	3a,4,7,7a-τετραϋδρο-4,7-μεθανοϊνδένιο
EN	:	3a,4,7,7a-tetrahydro-4,7-methanoindene
FR	:	3a,4,7,7a-tétrahydro-4,7-méthanoindène
IT	:	3a,4,7,7a-tetraidro-4,7-metanoindene; diciclopentadiene
NL	:	3a,4,7,7a-tetrahydro-4,7-methanoindeen
PT	:	3a,4,7,7a-tetrahidro-4,7-metanoindeno
FI	:	3a,4,7,7a-tetrahydro-4,7-metaani-indeeni
SV	:	3a,4,7,7a-tetrahydro-4,7-metanoinden; dicyklopentadien

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

CH2Br2

ES	:	dibromometano
DA	:	dibrommethan
DE	:	Dibrommethan
EL	:	διβρωμομεθάνιο
EN	:	dibromomethane
FR	:	dibromométhane
IT	:	dibromometano
NL	:	dibroommethaan
PT	:	dibromometano
FI	:	dibromimetaani; metyleenidibromidi
SV	:	dibrommetan; metylenbromid

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 12,5 %

Xn; R 20

CHBr3

ES	:	bromoformo
DA	:	bromoform
DE	:	Bromoform; Tribrommethan
EL	:	βρωμοφόρμιο
EN	:	bromoform; tribromomethane
FR	:	bromoforme
IT	:	bromoformio; tribromometano
NL	:	bromoform
PT	:	bromoforme
FI	:	bromoformi; tribromimetaani
SV	:	bromoform; tribrommetan

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

CCl4

ES	:	tetracloruro de carbono
DA	:	carbontetrachlorid
DE	:	Kohlenstofftetrachlorid; Tetrachlormethan
EL	:	τετραχλωρίδιο του άνθρακα
EN	:	carbon tetrachloride; tetrachloromethane
FR	:	tétrachlorure de carbone
IT	:	tetracloruro di carbonio; tetraclorometano
NL	:	koolstoftetrachloride
PT	:	tetracloreto de carbono
FI	:	hiilitetrakloridi
SV	:	koltetraklorid; tetraklormetan

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 1 %	T; R 23/24/25-40-48/23
0,2 % ≤ C < 1 %	Xn; R 20/21/22-48/20

C2H5Cl

ES	:	cloroetano
DA	:	chlorethan
DE	:	Chlorethan; Ethylchlorid
EL	:	χλωροαιθάνιο
EN	:	chloroethane
FR	:	chloroéthane
IT	:	cloroetano
NL	:	chloorethaan
PT	:	cloroetano
FI	:	kloorietaani; etyylikloridi
SV	:	kloretan; etylklorid

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA E

BrCH2 — CH2Br

ES	:	1,2-dibromoetano
DA	:	1,2-dibromethan
DE	:	1,2-Dibromethan; Ethylendibromid
EL	:	1,2-διβρωμοαιθάνιο
EN	:	1,2-dibromoethane
FR	:	1,2-dibromoéthane
IT	:	1,2-dibromoetano
NL	:	1,2-dibroomethaan
PT	:	1,2-dibromoetano
FI	:	1,2-etyleenidibromidi
SV	:	1,2-dibrometan; 1,2-etylendibromid

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 20 %	T; R 45-23/24/25-36/37/38
1 % ≤ C < 20 %	T; R 45-23/24/25
0,1 % ≤ C < 1 %	T; R 45-20/21/22

CH3 — CHCl2

ES	:	1,1-dicloroetano
DA	:	1,1-dichlorethan
DE	:	1,1-Dichlorethan
EL	:	1,1-διχλωροαιθάνιο
EN	:	1,1-dichloroethane
FR	:	1,1-dichloroéthane
IT	:	1,1-dicloroetano
NL	:	1,1-dichloorethaan
PT	:	1,1-dicloroetano
FI	:	1,1-dikloorietaani
SV	:	1,1-dikloretan; etylidendiklorid

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 20 %	Xn; R 22-36/37
12,5 % ≤ C < 20 %	Xn; R 22

CHBr2 — CHBr2

ES	:	1,1,2,2-tetrabromoetano
DA	:	1,1,2,2-tetrabromethan
DE	:	1,1,2,2-Tetrabromethan
EL	:	1,1,2,2-τετραβρωμοαιθάνιο
EN	:	1,1,2,2-tetrabromoethane
FR	:	1,1,2,2-tétrabromoéthane
IT	:	1,1,2,2-tetrabromoetano
NL	:	1,1,2,2-tetrabroomethaan
PT	:	1,1,2,2-tetrabromoetano
FI	:	1,1,2,2-tetrabromietaani
SV	:	1,1,2,2-tetrabrometan

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 20 %	T +; R 26-36
7 % ≤ C < 20 %	T +; R 26
1 % ≤ C < 7 %	T; R 23
0,1 % ≤ C < 1 %	Xn; R 20

NOTA C

C3H7Cl

ES	:	1-cloropropano [1]; 2-cloropropano [2]
DA	:	1-chlorpropan [1]; 2-chlorpropan [2]
DE	:	1-Chlorpropan [1]; 2-Chlorpropan [2]
EL	:	1-χλωροπροπάνιο [1]· 2-χλωροπροπάνιο [2]
EN	:	1-chloropropane [1]; 2-chloropropane [2]
FR	:	1-chloropropane [1]; 2-chloropropane [2]
IT	:	1-cloropropano [1]; 2-cloropropano [2]
NL	:	1-chloorpropaan [1]; 2-chloorpropaan [2]
PT	:	1-cloropropano [1]; 2-cloropropano [2]
FI	:	1-klooripropaani [1]; 2-klooripropaani [2]
SV	:	1-klorpropan [1]; 2-klorpropan [2]

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 25 %

Xn; R 20/21/22

NOTA E

CH2Br — CHBr — CH2Cl

ES	:	1,2-dibromo-3-cloropropano
DA	:	1,2-dibrom-3-chlorpropan
DE	:	1,2-Dibrom-3-chlorpropan
EL	:	1,2-διβρωμο-2-χλωροπροπάνιο
EN	:	1,2-dibromo-3-chloropropane
FR	:	1,2-dibromo-3-chloropropane
IT	:	1,2-dibromo-3-cloropropano
NL	:	1,2-dibroom-3-chloorpropaan
PT	:	1,2-dibromo-3-cloropropano
FI	:	1,2-dibromi-3-klooripropaani
SV	:	1,2-dibrom-3-klorpropan

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA C

C5H11Cl

ES	:	1-cloropentano [1]; 2-cloropentano [2]; 3-cloropentano [3]
DA	:	1-chlorpentan [1]; 2-chlorpentan [2]; 3-chlorpentan [3]
DE	:	1-Chlorpentan [1]; 2-Chlorpentan [2]; 3-Chlorpentan [3]
EL	:	1-χλωροπεντάνιο [1]· 2-χλωροπεντάνιο [2]· 3-χλωροπεντάνιο [3]
EN	:	1-chloropentane [1]; 2-chloropentane [2]; 3-chloropentane [3]
FR	:	1-chloropentane [1]; 2-chloropentane [2]; 3-chloropentane [3]
IT	:	1-cloropentano [1]; 2-cloropentano [2]; 3-cloropentano [3]
NL	:	1-chloorpentaan [1]; 2-chloorpentaan [2]; 3-chloorpentaan [3]
PT	:	1-cloropentano [1]; 2-cloropentano [2]; 3-cloropentano [3]
FI	:	1-klooripentaani [1]; 2-klooripentaani [2]; 3-klooripentaani [3]
SV	:	1-klorpentan [1]; 2-klorpentan [2]; 3-klorpentan [3]

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 25 %

Xn; R 20/21/22

CH2 — CH — Br

ES	:	bromoetileno
DA	:	bromethylen; vinyl bromide
DE	:	Bromethylen; Vinylbromid
EL	:	βρωμοαιθυλένιο
EN	:	bromoethylene
FR	:	bromoéthylène
IT	:	bromoetilene
NL	:	broomethyleen
PT	:	bromoetileno
FI	:	bromietyleeni; vinyylibromidi
SV	:	brometen; vinylbromid

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA C

CHCl — CHCl

ES	:	1,2-dicloroetileno [1]; cis-dicloroetileno [2]; trans-dicloroetileno [3]
DA	:	1,2-dichlorethylen [1]; cis-dichlorethylen [2]; trans-dichlorethylen [3]
DE	:	1,2-Dichlorethylen [1]; cis-Dichlorethylen [2]; trans-Dichlorethylen [3]; 1,2-Dichlorethen [1]; cis-Dichlorethen [2]; trans-Dichlorethen [3]
EL	:	1,2-διχλωροαιθυλένιο [1]· cis-διχλωροαιθυλένιο [2]· trans-διχλωροαιθυλένιο [3]
EN	:	1,2-dichloroethylene [1]; cis-dichloroethylene [2]; trans-dichloroethylene [3]
FR	:	1,2-dichloroéthylène [1]; cis-dichloroéthylène [2]; trans-dichloroéthylène [3]
IT	:	1,2-dicloroetilene [1]; cis-dicloroetilene [2]; trans-dicloroetilene [3]
NL	:	1,2-dichloorethyleen [1]; cis-dichloorethyleen [2]; trans-dichloorethyleen [3]
PT	:	1,2-dicloroetileno [1]; cis-dicloroetileno [2]; trans-dicloroetileno [3]
FI	:	1,2-dikloorietyleeni [1]; cis-dikloorietyleeni [2]; trans-dikloorietyleeni [3]
SV	:	1,2-dikloretylen [1]; cis-dikloretylen [2]; trans-dikloretylen [3]; 1,2-dikloreten [1]; cis-dikloreten [2]; trans-dikloreten [3]

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 12,5 %

Xn; R 20

ES	:	tricloroetileno
DA	:	trichlorethylen
DE	:	Trichlorethylen
EL	:	τριχλωροαιθυλένιο
EN	:	trichloroethylene
FR	:	trichloroéthylène
IT	:	tricloroetilene
NL	:	trichloorethyleen
PT	:	tricloroetileno
FI	:	trikloorietyleeni
SV	:	trikloreten

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 1 %

Xn; R 40

ES	:	tetracloroetileno
DA	:	tetrachlorethylen
DE	:	Tetrachlorethylen; Perchlorethylen
EL	:	τετραχλωροαιθυλένιο
EN	:	tetrachloroethylene
FR	:	tétrachloroéthylène
IT	:	tetracloroetilene; percloroetilene
NL	:	tetrachloorethyleen
PT	:	tetracloroetileno
FI	:	tetrakloorietyleeni
SV	:	tetrakloreten

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 1 %

Xn; R 40

NOTA D

NOTA C

ClCH — CH — CH2Cl

ES	:	1,3-dicloropropeno [1]; (Z)-1,3-dicloropropeno [2]
DA	:	1,3-dichlorpropen [1]; (Z)-1,3-dichlorpropen [2]
DE	:	1,3-Dichlorpropen [1]; (Z)-1,3-Dichlorpropen [2]
EL	:	1,3-διχλωροπροπένιο [1]· (Ζ)-1,3-διχλωροπροπένιο [2]
EN	:	1,3-dichloropropene [1]; (Z)-1,3-dichloropropene [2]
FR	:	1,3-dichloropropène [1]; (Z)-1,3-dichloropropène [2]
IT	:	1,3-dicloropropene [1]; (Z)-1,3-dicloropropene [2]
NL	:	1,3-dichloorpropeen [1]; (Z)-1,3-dichloorpropeen [2]
PT	:	1,3-dicloropropeno [1]; (Z)-1,3-dicloropropeno [2]
FI	:	1,3-diklooripropeeni [1]; (Z)-1,3-diklooripropeeni [2]
SV	:	1,3-diklorpropen [1]; (Z)-1,3-diklorpropen [2]

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

CH3 — CH — CCl2

ES	:	1,1-dicloropropeno
DA	:	1,1-dichlorpropen
DE	:	1,1-Dichlorpropen
EL	:	1,1-διχλωροπροπένιο
EN	:	1,1-dichloropropene
FR	:	1,1-dichloropropène
IT	:	1,1-dicloropropene
NL	:	1,1-dichloorpropeen
PT	:	1,1-dicloropropeno
FI	:	1,1-diklooripropeeni
SV	:	1,1-diklorpropen

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	3-cloro-2-metilpropeno
DA	:	3-chlor-2-methylpropen
DE	:	3-Chlor-2-methylpropen; Methallylchlorid
EL	:	3-χλωρο-2-μεθυλοπροπένιο
EN	:	3-chloro-2-methylpropene
FR	:	3-chloro-2-méthylpropène
IT	:	3-cloro-2-metilpropene
NL	:	3-chloor-2-methylpropeen
PT	:	3-cloro-2-metilpropeno
FI	:	3-kloori-2-metyylipropeeni; metallyylikloridi
SV	:	3-klor-2-metylpropen

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	clorobenceno
DA	:	chlorbenzen
DE	:	Chlorbenzol
EL	:	χλωροβενζόλιο
EN	:	chlorobenzene
FR	:	chlorobenzène
IT	:	clorobenzene
NL	:	chloorbenzeen
PT	:	clorobenzeno
FI	:	klooribentseeni
SV	:	klorbenzen

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 5 %

Xn; R 20

NOTA C

ES	:	2-clorotolueno [1]; 3-clorotolueno [2]; 4-clorotolueno [3]; clorotolueno [4]
DA	:	2-chlortoluen [1]; 3-chlortoluen [2]; 4-chlortoluen [3]; chlortoluen [4]
DE	:	2-Chlortoluol [1]; 3-Chlortoluol [2]; 4-Chlortoluol [3]; Chlortoluol [4]
EL	:	2-χλωροτολουόλη [1]· 3-χλωροτουλουόλη [2]· 4-χλωροτολουόλη [3]· χλωροτολουόλιο [4]
EN	:	2-chlorotoluene [1]; 3-chlorotoluene [2]; 4-chlorotoluene [3]; chlorotoluene [4]
FR	:	2-chlorotoluène [1]; 3-chlorotoluène [2]; 4-chlorotoluène [3]; chlorotoluène [4]
IT	:	2-clorotoluene [1]; 3-clorotoluene [2]; 4-clorotoluene [3]; clorotoluene [4]
NL	:	2-chloortolueen [1]; 3-chloortolueen [2]; 4-chloortolueen [3]; chloortolueen [4]
PT	:	2-clorotolueno [1]; 3-clorotolueno [2]; 4-clorotolueno [3]; clorotolueno [4]
FI	:	2-klooritolueeni [1]; 3-klooritolueeni [2]; 4-klooritolueeni [3]; klooritolueeni [4]
SV	:	2-klortoluen [1]; 3-klortoluen [2]; 4-klortoluen [3]; klortoluen [4]

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA C

ES	:	1,2,3,4,5,6-hexaclorociclohexanos excepto los especialmente indicados en este Anexo
DA	:	1,2,3,4,5,6-hexachlorcyclohexaner med undtagelse af sådanne angivet andetsteds i dette bilag
DE	:	1,2,3,4,5,6-Hexachlorcyclohexane mit Ausnahme der namentlich in diesem Anhang bezeichneten
EL	:	1,2,3,4,5,6-εξαχλωροκυκλοεξάνιο, εκτός εκείνων που κατονομάζονται σε άλλο σημείο αυτού του παραρτήματος
EN	:	1,2,3,4,5,6-hexachlorcyclohexanes with the exception of those specified elsewhere in this Annex
FR	:	1,2,3,4,5,6-hexachlorocyclohexanes à l'exception de ceux nommément désignés dans cette annexe
IT	:	1,2,3,4,5,6-esaclorocicloesani esclusi quelli espressamente indicati in questo allegato
NL	:	1,2,3,4,5,6-hexachloorcyclohexanen met uitzondering van de in deze bijlage met name genoemde
PT	:	1,2,3,4,5,6-hexaclorocicloexanos com excepção dos expressamente referidos no presente anexo
FI	:	1,2,3,4,5,6-heksakloorisykloheksaani paitsi muualla tässä liitteessä mainitut
SV	:	1,2,3,4,5,6-hexaklorcyklohexaner med undantag för de föreningar som är upptagna på annat ställe i bilagan

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	toxafeno
DA	:	toxaphen
DE	:	Toxaphen; Camphechlor
EL	:	τοξοφαίνιο
EN	:	Toxaphene; camphechlor
FR	:	toxaphène
IT	:	toxafene; camfeclor
NL	:	toxafeen
PT	:	toxafeno
FI	:	toksafeeni; kamfekloori
SV	:	toxafen; kamfeklor (ISO)

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	(1α,4α,4 α β,5β,8β8 α β)-1,2,3,4,10,10-hexacloro-1,4,4α,5,8,8α-hexahidro-1,4:5,8-dimetanonaftaleno; isodrin
DA	:	(1α,4α,4 α β,5β,8β8 α β)-1,2,3,4,10,10-hexachlor-1,4,4α,5,8,8α-hexahydro-1,4:5,8-dimethanonaphtalen; isodrin
DE	:	(1α,4α,4 α β,5β,8β8 α β)-1,2,3,4,10,10-Hexachlor-1,4,4α,5,8,8α-hexahydro-1,4:5,8-dimethanonaphthalin; Isodrin
EL	:	(1α,4α,4 α β,5β,8β8 α β)-1,2,3,4,10,10-εξαχλωρο-1,4,4α,5,8,8α-εξαϋδρο-1,4:5,8-διμεθανοναφθαλένιο· ισοτρίν
EN	:	(1α,4α,4 α β,5β,8β8 α β)-1,2,3,4,10,10-hexachloro-1,4,4α,5,8,8α-hexahydro-1,4:5,8-dimethanonaphfthalene; isodrin
FR	:	(1α,4α,4 α β,5β,8β8 α β)-1,2,3,4,10,10-hexachloro-1,4,4α,5,8,8α-hexahydro-1,4:5,8-diméthanonaphtalène; isodrine
IT	:	(1α,4α,4 α β,5β,8β8 α β)-1,2,3,4,10,10-esacloro-1,4,4α,5,8,8α-esaidro-1,4:5,8-dimetanonaftalene; isodrin
NL	:	(1α,4α,4 α β,5β,8β8 α β)-1,2,3,4,10,10-hexachloor-1,4,4α,5,8,8α-hexahydro-1,4:5,8-dimethanonaftaleen; isodrin
PT	:	(1α,4α,4 α β,5β,8β8 α β)-1,2,3,4,10,10-hexacloro-1,4,4α,5,8,8α-hexahidro-1,4:5,8-dimetanonaftaleno; isodrine
FI	:	(1α,4α,4 α β,5β,8β8 α β)-1,2,3,4,10,10-heksakloori-1,4,4α,5,8,8α-heksahydro-1,4:5,8-dimetanonaftaleeni; isodriini
SV	:	(1α,4α,4 α β,5β,8β8 α β)-1,2,3,4,10,10-hexaklor-1,4,4α,5,8,8α-hexahydro-1,4:5,8-dimetanonaftalen; isodrin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	bromobenceno
DA	:	brombenzen
DE	:	Brombenzol
EL	:	βρωμοβενζόλιο
EN	:	bromobenzene
FR	:	bromobenzène
IT	:	bromobenzene
NL	:	broombenzeen
PT	:	bromobenzeno
FI	:	bromibentseeni
SV	:	brombenzen

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA E

ES	:	hexaclorobenceno
DA	:	hexachlorbenzen
DE	:	Hexachlorbenzol
EL	:	εξαχλωροβενζόλιο
EN	:	hexachlorobenzene
FR	:	hexachlorobenzène
IT	:	esaclorobenzene
NL	:	hexachloorbenzeen
PT	:	hexaclorobenzeno
FI	:	heksaklooribentseeni
SV	:	hexaklorbenzen

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	tetracloro-p-benzoquinona
DA	:	tetrachlor-p-benzoquinon
DE	:	Tetrachlor-p-benzochinon; Chloranil
EL	:	τετραχλωρο-παρα-βενζοκινόνη
EN	:	tetrachloro-p-benzoquinone
FR	:	tétrachloro-p-benzoquinone
IT	:	tetracloro-p-benzochinone; cloranile
NL	:	tetrachloor-p-benzochinon
PT	:	tetracloro-p-benzoquinona
FI	:	tetrakloori-p-bentsokinoni; kloraniili
SV	:	tetraklor-p-benzokinon

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	1,3-diclorobenceno
DA	:	1,3-dichlorbenzen
DE	:	1,3-Dichlorbenzol
EL	:	1,3-διχλωροβενζόλιο
EN	:	1,3-dichlorbenzene
FR	:	1,3-dichlorobenzène
IT	:	1,3-diclorobenzene
NL	:	1,3-dichloorbenzeen
PT	:	1,3-diclorobenzeno
FI	:	1,3-diklooribentseeni
SV	:	1,3-diklorbenzen

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA E

CH2Cl — CH — CH — CH2Cl

ES	:	1,4-diclorobut-2-eno
DA	:	1,4-dichlorbut-2-en
DE	:	1,4-Dichlorbut-2-en
EL	:	1,4-διχλωροβουτ-2-ένιο
EN	:	1,4-dichlorobut-2-ene
FR	:	1,4-dichlorobut-2-ène
IT	:	1,4-diclorobut-2-ene
NL	:	1,4-dichloorbut-2-een
PT	:	1,4-diclorobut-2-eno
FI	:	1,4-diklooribut-2-eeni
SV	:	1,4-diklorbut-2-en

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	pentaclorobenceno
DA	:	pentachlorbenzen
DE	:	Pentachlorbenzol
EL	:	πενταχλωροβενζόλιο
EN	:	pentachlorobenzene
FR	:	pentachlorobenzène
IT	:	pentaclorobenzene
NL	:	pentachloorbenzeen
PT	:	pentaclorobenzeno
FI	:	pentaklooribentseeni
SV	:	pentaklorbenzen

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	2,3,4-triclorobut-1-eno
DA	:	2,3,4-trichlorbut-1-en
DE	:	2,3,4-Trichlorbut-1-en
EL	:	2,3,4-τριχλωροβουτ-1-ένιο
EN	:	2,3,4-trichlorobut-1-ene
FR	:	2,3,4-trichlorobut-1-ène
IT	:	2,3,4-triclorobut-1-ene
NL	:	2,3,4-trichloorbut-1-een
PT	:	2,3,4-triclorobut-1-eno
FI	:	2,3,4-triklooribut-1-eeni
SV	:	2,3,4-triklorbut-1-en

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	2,4-diclorofenol
DA	:	2,4-dichlorphenol
DE	:	2,4-Dichlorphenol
EL	:	2,4-διχλωροφαινόλη
EN	:	2,4-dichlorophenol
FR	:	2,4-dichlorophénol
IT	:	2,4-diclorofenolo
NL	:	2,4-dichloorfenol
PT	:	2,4-diclorofenol
FI	:	2,4-dikloorifenoli
SV	:	2,4-diklorfenol

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	clorocresol
DA	:	chlorocresol
DE	:	Chlorkresol; 4-Chlor-3-methylphenol
EL	:	χλωροκρεζόλη
EN	:	chlorocresol; 4-chloro-m-cresol; 4-chloro-3-methylphenol
FR	:	chlorocrésol
IT	:	clorocresolo
NL	:	chloorkresol
PT	:	clorocresol
FI	:	kloorikresoli; 4-kloori-3-metyylifenoli
SV	:	klorkresol; 4-klor-3-metylfenol

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 10 %	Xn; R 21/22-41-43
5 % ≤ C < 10 %	Xn; R 21/22-36-43
1 % ≤ C < 5 %	Xi; R 43

NOTA B

NOTA D

ES	:	formaldehído … %
DA	:	formaldehyd … %
DE	:	Formaldehyd … %
EL	:	φορμαλδεΰδη … %
EN	:	formaldehyde … %
FR	:	formaldéhyde … %
IT	:	formaldeide … %
NL	:	formaldehyde … %
PT	:	formaldeído … %
FI	:	formaldehydi … %
SV	:	formaldehyd … %

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 25 %	T; R 23/24/25-34-40-43
5 % ≤ C < 25 %	Xn; R 20/21/22-36/37/38-40-43
1 % ≤ C < 5 %	Xn; R 40-43
0,2 % ≤ C < 1 %	Xi; R 43

ES	:	cloroformiato de etilo
DA	:	ethylchlorformiat
DE	:	Ethylchlorformiat; Chlorameisensäureethylester
EL	:	χλωρομυρμηκικό αιθυλο
EN	:	ethyl chloroformate
FR	:	chloroformiate d'éthyle
IT	:	cloroformiato di etile
NL	:	ethylchloorformiaat
PT	:	cloroformato de etilo
FI	:	etyyliklooriformiaatti
SV	:	etylklorformiat

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	nitrobenceno
DA	:	nitrobenzen
DE	:	Nitrobenzol
EL	:	νιτροβενζόλιο
EN	:	nitrobenzene
FR	:	nitrobenzène
IT	:	nitrobenzene
NL	:	nitrobenzeen
PT	:	nitrobenzeno
FI	:	nitrobentseeni
SV	:	nitrobenzen

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA C

ES	:	clorodinitrobenceno
DA	:	chlordinitrobenzen
DE	:	Chlordinitrobenzol
EL	:	χλωροδινιτροβενζόλιο
EN	:	chlorodinitrobenzene
FR	:	chlorodinitrobenzène
IT	:	dinitroclorobenzene
NL	:	dinitrochloorbenzeen
PT	:	clorodinitrobenzeno
FI	:	klooridinitrobentseeni
SV	:	klordinitrobenzen, alla isomerer

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA C

ES	:	cloronitroanilinas excepto aquellos específicamente expresados en este Anexo
DA	:	chlornitroaniliner undtagen sådanne nævnt andetsteds i dette bilag
DE	:	Chlornitroanilin mit Ausnahme der namentlich in diesem Anhang bezeichneten
EL	:	χλωρονιτροανιλίνες εκτός εκείνων που κατονομάζονται σε άλλο σημείο αυτού του παραρτήματος
EN	:	chloronitroanilines with the exception of those specified elsewhere in this Annex
FR	:	chloronitroanilines à l'exception de ceux nommément désignés dans cette annexe
IT	:	cloronitroaniline escluse quelle espressamente indicate in questo allegato
NL	:	chloornitroanilines met uitzondering van de in deze bijlage met name genoemde
PT	:	cloronitroanilinas com excepção dos expressamente referidos no presente anexo
FI	:	kloorinitroaniliinit paitsi muualla tässä liitteessä mainitut
SV	:	klornitroaniliner med undantag för de föreningar som är upptagna på annat ställe i bilagan

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

CH3NH2 [1]

(CH3)2NH [2]

(CH3)3N [3]

ES	:	metilamina (mono-[1], di-[2] y tri-[3])
DA	:	methylamin (mono-[1], di-[2] y tri-[3])
DE	:	Methylamin (mono-[1], di-[2] und tri-[3])
EL	:	μεθυλαμίνη (μονο-[1], δι-[2] και τρι-[3])
EN	:	methylamine (mono-[1], di-[2] and tri-[3])
FR	:	méthylamine (mono-[1], di-[2] et tri-[3])
IT	:	metilamina (mono-[1], di-[2] e tri-[3])
NL	:	methylamine (mono-[1], di-[2] en tri-[3])
PT	:	metilamina (mono-[1], di-[2] e tri-[3])
FI	:	metyyliamiini (mono-[1], di-[2] ja tri-[3])
SV	:	metylamin (mono-[1], di-[2] och tri-[3])

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA 5

C ≥ 5 %	Xn; R 20-37/38-41
0,5 % ≤ C < 5 %	Xi; R 36

ES	:	dietilamina
DA	:	diethylamin
DE	:	Diethylamin
EL	:	διαιθυλαμίνη
EN	:	diethylamine
FR	:	diéthylamine
IT	:	dietilamina
NL	:	diethylamine
PT	:	dietilamina
FI	:	dietyyliamiini
SV	:	dietylamin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 25 %	C; R 20/21/22-35
10 % ≤ C < 25 %	C; R 35
5 % ≤ C < 10 %	C; R 34
1 % ≤ C < 5 %	Xi; R 36/37/38

ES	:	trietilamina
DA	:	triethylamin
DE	:	Triethylamin
EL	:	τριαιθυλαμίνη
EN	:	triethylamine
FR	:	triéthylamine
IT	:	trietilamina
NL	:	triethylamine
PT	:	trietilamina
FI	:	trietyyliamiini
SV	:	trietylamin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 25 %	C; R 20/21/22-35
10 % ≤ C < 25 %	C; R 35
5 % ≤ C < 10 %	C; R 34
1 % ≤ C < 5 %	Xi; R 36/37/38

C4H9 — NH2

ES	:	butilamina
DA	:	butylamin
DE	:	Butylamin; 1-Amino-butan
EL	:	βουτυλαμίνη
EN	:	butylamine
FR	:	butylamine
IT	:	butilamina
NL	:	butylamine
PT	:	butilamina
FI	:	butyyliamiini
SV	:	butylamin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 25 %	C; R 20/21/22-35
10 % ≤ C < 25 %	C; R 35
5 % ≤ C < 10 %	C; R 34
1 % ≤ C < 5 %	Xi; R 36/37/38

H2N — CH2 — CH2 — NH2

ES	:	etilendiamina
DA	:	ethylendiamin
DE	:	Ethylendiamin; 1,2-Diamino-ethan
EL	:	αιθυλενοδιαμίνη
EN	:	ethylenediamine; 1,2-diaminoethane
FR	:	éthylénediamine
IT	:	etilendiamina
NL	:	ethyleendiamine
PT	:	etilenodiamina
FI	:	etyleenidiamiini; 1,2 diaminoetaani
SV	:	etylendiamin; 1,2-diaminoetan

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 25 %	C; R 21/22-34-42/43
10 % ≤ C < 25 %	C; R 34-42/43
2 % ≤ C < 10 %	Xn; R 36/38-42/43
1 % ≤ C < 2 %	Xn; R 42/43

NOTA A

ES	:	sales de anilina
DA	:	salte af anilin
DE	:	Salze von Anilin
EL	:	άλατα ανιλίνης
EN	:	salts of aniline
FR	:	sels d'aniline
IT	:	sali di anilina
NL	:	zouten van aniline
PT	:	sais de anilina
FI	:	aniliinin suolat
SV	:	anilin, salter

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 1 %	T; R 20/21/22-40-48/23/24/25
0,2 % ≤ C < 1 %	Xn; R 48/20/21/22

NOTA C

ES	:	cloroanilina (mono-, di-, tri-)
DA	:	chloranilin (mono-, di- og tri-)
DE	:	Chloranilin (mono-, di- und tri-)
EL	:	χλωροανιλίνη (μονο-, δι- και τρι-)
EN	:	chloroaniline (mono-, di- and tri-)
FR	:	chloroaniline (mono-, di- et tri-)
IT	:	cloroanilina (mono-, di- e tri-)
NL	:	chlooraniline (mono-, di- en tri-)
PT	:	cloroanilina (mono-, di- e tri-)
FI	:	kloorianiliini (mono-, di- ja tri-)
SV	:	kloranilin (mono-, di- och tri-); klorbenzenamin (mono-, di- och tri-)

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	ácido sulfanílico
DA	:	sulfanilsyre
DE	:	Sulfanilsäure; 4-Amino-benzolsulfonsäure
EL	:	σουλφανιλικό οξύ
EN	:	sulphanilic acid; 4-aminobenzenesulphonic acid
FR	:	acide sulfanilique
IT	:	acido solfanilico; 4-aminobenzensolfonico
NL	:	sulfanilzuur
PT	:	ácido sulfanílico
FI	:	sulfaniilihappo; 4-aminobentseenisulfonihappo
SV	:	sulfanilinsyra; 4-aminobenzensulfonsyra

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	N-metilanilina
DA	:	N-methylanilin
DE	:	N-Methylanilin
EL	:	Ν-μεθυλανιλίνη
EN	:	N-methylaniline
FR	:	N-méthylaniline
IT	:	N-metilanilina
NL	:	N-methylaniline
PT	:	N-metilanilina
FI	:	N-metyylianiliini
SV	:	N-metylanilin; N-metylbenzenamin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	N,N-dimetilanilina
DA	:	N,N-dimethylanilin
DE	:	N,N-Dimethylanilin
EL	:	Ν,Ν-διμεθυλανιλίνη
EN	:	N,N-dimethylaniline
FR	:	N,N-diméthylaniline
IT	:	N,N-dimetilanilina
NL	:	N,N-dimethylaniline
PT	:	N,N-dimetilanilina
FI	:	N,N-dimetyylianiliini
SV	:	N,N-dimetylanilin; N,N-dimetylbenzenamin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	dipicrilamina, sal amónica
DA	:	dipicrylamin, ammoniumsalt
DE	:	Dipikrylamin, Ammoniumsalz; Ammonium-bis(2,4,6-trinitrophenyl)amin
EL	:	διπικρυλαμίνη, το άλας με αμμώνιο
EN	:	dipicrylamine, ammonium salt
FR	:	dipicrylamine, sel d'ammonium
IT	:	dipicrilamina, sale di ammonio
NL	:	dipicrylamine, ammoniumzout
PT	:	dipicrilamina, sal de amónio
FI	:	dipikryyliamiini, ammonium suola
SV	:	ammoniumbis(2,4,6-trinitrofenyl)amin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	1-naftilamina
DA	:	1-naphthylamin
DE	:	1-Naphthylamin
EL	:	1-ναφθυλαμίνη
EN	:	1-naphthylamine
FR	:	1-naphtylamine
IT	:	1-naftilamina
NL	:	1-naftylamine
PT	:	1-naftilamina
FI	:	1-naftyyliamiini
SV	:	1-naftylamin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA E

ES	:	2-naftilamina
DA	:	2-naphthylamin
DE	:	2-Naphthylamin
EL	:	2-ναφθυλαμίνη
EN	:	2-naphthylamine
FR	:	2-naphtylamine
IT	:	2-naftilamina
NL	:	2-naftylamine
PT	:	2-naftilamina
FI	:	2-naftyyliamiini
SV	:	2-naftylamin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 25 %	T; R 45-22
0,01 % ≤ C < 25 %	T; R 45

NOTA C

ES	:	nitrotoluidina
DA	:	nitrotoluidin
DE	:	Nitrotoluidin
EL	:	νιτροτολουιδίνη
EN	:	nitrotoluidine
FR	:	nitrotoluidine
IT	:	nitrotoluidina
NL	:	nitrotoluidine
PT	:	nitrotoluídina
FI	:	nitrotoluidiini
SV	:	nitrotoluidin; aminometylnitrobenzen

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	difenilamina
DA	:	diphenylamin
DE	:	Diphenylamin
EL	:	διφαινυλαμίνη
EN	:	diphenylamine
FR	:	diphénylamine
IT	:	difenilamina
NL	:	difenylamine
PT	:	difenilamina
FI	:	difenyyliamiini
SV	:	difenylamin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA C

ES	:	xilidina
DA	:	xylidin
DE	:	Xylidin
EL	:	ξυλιδίνη
EN	:	xylidine
FR	:	xylidine
IT	:	xilidina
NL	:	xylidine
PT	:	xilidina
FI	:	ksylidiini
SV	:	xylidin; aminodimetylbenzen

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA C

ES	:	o-fenilendiamina [1]; m-fenilendiamina [2]; p-fenilendiamina [3]
DA	:	o-phenylendiamin [1]; m-phenylendiamin [2]; p-phenylendiamin [3]
DE	:	o-Phenylendiamin [1]; m-Phenylendiamin [2]; p-Phenylendiamine [3]
EL	:	ο-φαινυλενοδιαμίνη [1]· μ-φαινυλενοδιαμίνη [2]· π-φαινυλενοδιαμίνη [3]
EN	:	o-phenylenediamine [1]; m-phenylenediamine [2]; p-phenylenediamine [3]
FR	:	o-phénylènediamine [1]; m-phénylènediamine [2]; p-phénylènediamine [3]
IT	:	o-fenilendiamina [1]; m-fenilendiamina [2]; p-fenilendiamina [3]
NL	:	o-fenyleendiamine [1]; m-fenyleendiamine [2]; p-fenyleendiamine [3]
PT	:	o-fenilenodiamina [1]; m-fenilenodiamina [2]; p-fenilenodiamina [3]
FI	:	o-fenyleenidiamiini [1]; m-fenyleenidiamiini [2]; p-fenyleenidiamiini [3]
SV	:	o-fenylendiamin [1]; m-fenylendiamin [2]; p-fenylendiamin [3]

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 5 %	T; R 23/24/25-43
1 % ≤ C < 5 %	Xn; R 20/21/22-43

NOTA C

ES	:	m-fenilenodiamina, diclorhidrato [1]; benceno-1,4-diamina, diclorhidrato [2]
DA	:	m-phenylendiamindihydrochlorid [1]; benzen-1,4-diamindihydrochlorid [2]
DE	:	m-Phenylendiamindihydrochlorid [1]; Benzol-1,4-diamindihydrochlorid [2]; 1,3-Phenylendiamindihydrochloride [1]; 1,4-Phenylendiamin-dihydrochloride [2]
EL	:	μ-φαινυλενοδιαμίνη, διυδροχλωρική [1]· βενζολο-1,4-διαμίνη διυδροχλωρική [2]
EN	:	m-phenylenediamine dihydrochloride [1], benzene-1,4-diamine dihydrochloride [2]; benzene-1,3-diamine hydrochloride [1]; p-phenylenediamine, dihydrochloride [2]
FR	:	m-phénylènediamine, dichlorhydrate [1]; benzène-1,4-diamine, dichlorhydrate [2]
IT	:	m-fenilendiamina, dicloridrato [1]; benzen-1,4-diamina, dicloridrato [2]
NL	:	m-fenyleendiaminedihydrochloride [1]; benzeen-1,4-diaminedihydrochloride [2]
PT	:	m-fenilenodiamina, dicloridrato [1]; benzeno-1,4-diamina, dicloridrato [2]
FI	:	m-fenyleenidiamiinidihydrokloridi [1]; p-fenyleenidiamiinidihydrokloridi [2]
SV	:	m-fenylendiamindihydroklorid [1]; p-fenylendiamindihydroklorid [2]

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	sulfato de 2-metil-p-fenilendiamina
DA	:	2-methyl-p-phenylendiaminsulfat
DE	:	2-Methyl-p-phenylendiaminsulfat; Toluylen-2,5-diaminsulfat
EL	:	θειική 2-μεθυλο-π-φαινυλενοδιαμίνη
EN	:	2-methyl-p-phenylenediamine sulphate
FR	:	sulfate de 2-méthyl-p-phénylènediamine; sulfate de 2,5-diaminotoluène
IT	:	solfato di 2-metil-p-fenilendiamina; 2,5-diaminotoluene solfato
NL	:	2-methyl-p-fenyleendiaminesulfaat
PT	:	sulfato de 2-metil-p-fenilenodiamina
FI	:	2-metyyli-p-fenyleenidiamiinisulfaatti
SV	:	2-metyl-p-fenylendiaminsulfat; 2-metyl-1,4-benzendiaminsulfat

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA C

ES	:	N,N-dimetilbenceno-1,3-diamina [1]; 4-amino-N,N-dimetilanilina [2]
DA	:	N,N-dimethylbenzen-1,3-diamin [1]; 4-amino-N,N-dimethylanilin [2]
DE	:	N,N-Dimethylbenzol-1,3-diamin [1]; 4-Amino-N,N-dimethylanilin [2]; N,N-Dimethylphenylendiamin (m,p)
EL	:	Ν,Ν-διμεθυλοβενζολο-1,3-διαμίνη [1]· 4-αμινο-Ν,Ν-διμεθυλανιλίνη [2]
EN	:	N,N-dimethylbenzene-1,3-diamine [1]; 4-amino-N,N-dimethylaniline [2]; 3-amino-N,N′-dimethylaniline [1]; N,N′-dimethylbenzene-1,4-diamine
FR	:	N,N-diméthylbenzène-1,3-diamine [1]; 4-amino-N,N-diméthylaniline [2]
IT	:	N,N-dimetilbenzen-1,3-diamina [1]; 4-amino-N,N-dimetilanilina [2]
NL	:	N,N-dimethylbenzeen-1,3-diamine [1]; 4-amino-N,N-dimethylaniline [2]
PT	:	N,N-dimetilbenzeno-1,3-diamina [1]; 4-amino-N,N-dimetilanilina [2]
FI	:	N,N-dimetyylibentseeni-1,3-diamiini [1]; 4-amino-N,N-dimetyylianiliini [2]
SV	:	N,N-dimetyl-1,3-benzendiamin [1]; N,N-dimetyl-1,4-benzendiamin [2]; N,N-dimetylfenylendiamin (m, p)

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	2-aminofenol
DA	:	2-aminophenol
DE	:	2-Aminophenol
EL	:	2-αμινοφαινόλη
EN	:	2-aminophenol
FR	:	2-aminophénol
IT	:	2-aminofenolo
NL	:	2-aminofenol
PT	:	2-aminofenol
FI	:	2-aminofenoli
SV	:	2-aminofenol

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	2-nitro-p-anisidina
DA	:	2-nitro-p-anisidin
DE	:	2-Nitro-p-anisidin; 4-Methoxy-2-nitro-anilin
EL	:	2-νιτρο-π-ανισιδίνη
EN	:	2-nitro-p-anisidine; 4-methoxy-2-nitroaniline
FR	:	2-nitro-p-anisidine
IT	:	2-nitro-p-anisidina; 2-nitro-4-metossianilina
NL	:	2-nitro-p-anisidine
PT	:	2-nitro-p-anisidina
FI	:	2-nitro-p-anisidiini; 4-metoksi-2-nitroaniliini
SV	:	2-nitro-p-anisidin; 4-metoxi-2-nitro-anilin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	2,4-dinitroanilina
DA	:	2,4-dinitroanilin
DE	:	2,4-Dinitroanilin
EL	:	2,4-δινιτροανιλίνη
EN	:	2,4-dinitroaniline
FR	:	2,4-dinitroaniline
IT	:	2,4-dinitroanilina
NL	:	2,4-dinitroaniline
PT	:	2,4-dinitroanilina
FI	:	2,4-dinitroaniliini
SV	:	2,4-dinitroanilin; 2,4-dinitrobenzamin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA E

ES	:	4,4′-bi-o-toluidina
DA	:	4,4′-bi-o-toluidin
DE	:	4,4′-Bi-o-toluidin; 3,3′-Dimethylbenzidin
EL	:	4,4′-δι-ο-τολουδίνη
EN	:	4,4′-bi-o-toluidine
FR	:	4,4′-bi-o-toluidine
IT	:	4,4′-bi-o-toluidina; 3,3′-dimetilbenzidina
NL	:	4,4′-bi-o-toluidine
PT	:	4,4′-bi-o-toluídina
FI	:	4,4′-bi-o-toluidiini
SV	:	4,4′-bi-o-toluidin; 3,3′-dimetylbenzidin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA E

ES	:	bencidina
DA	:	benzidin
DE	:	Benzidin
EL	:	βενζιδίνη
EN	:	benzidine
FR	:	benzidine
IT	:	benzidina; 1,1′-bifenil-4,4′ diamina
NL	:	benzidine
PT	:	benzidina
FI	:	bentsidiini
SV	:	benzidin; 1,1′-bifenyl-4,4′-diamin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

CH2 — CH — CH2 — NH2

ES	:	alilamina
DA	:	allylamin
DE	:	Allylamin
EL	:	αλλυλαμίνη
EN	:	allylamine
FR	:	allylamine
IT	:	allilamina
NL	:	allylamine
PT	:	alilamina
FI	:	allyyliamiini
SV	:	allylamin; 2-propen-1-amin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	bencilamina
DA	:	benzylamin
DE	:	Benzylamin
EL	:	βενζυλαμίνη
EN	:	benzylamine
FR	:	benzylamine
IT	:	benzilamina
NL	:	benzylamine
PT	:	benzilamina
FI	:	bentsyyliamiini
SV	:	benzylamin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	dipropilamina
DA	:	dipropylamin
DE	:	Dipropylamin
EL	:	διπροπυλαμίνη
EN	:	dipropylamine
FR	:	dipropylamine
IT	:	dipropilamina
NL	:	dipropylamine
PT	:	dipropilamina
FI	:	dipropyyliamiini
SV	:	dipropylamin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 25 %	C; R 20/21/22-35
10 % ≤ C < 25 %	C; R 35
5 % ≤ C < 10 %	C; R 34
1 % ≤ C < 5 %	Xi; R 36/37/38

NOTA C

ES	:	N-metil-o-toluidina [1]; N-metil-m-toluidina [2]; N-metil-p-toluidina [3]
DA	:	N-methyl-o-toluidin [1]; N-methyl-m-toluidin [2]; N-methyl-p-toluidin [3]
DE	:	N-Methyl-o-toluidin [1]; N-Methyl-m-toluidin [2]; N-Methyl-p-toluidin [3]
EL	:	Ν-μεθυλο-ο-τολουιδίνη [1]· Ν-μεθυλο-μ-τολουιδίνη [2]· Ν-μεθυλο-π-τολουιδίνη [3]
EN	:	N-methyl-o-toluidine [1]; N-methyl-m-toluidine [2]; N-methyl-p-toluidine [3]
FR	:	N-méthyl-o-toluidine [1]; N-méthyl-m-toluidine [2]; N-méthyl-p-toluidine [3]
IT	:	N-metil-o-toluidina [1]; N-metil-m-toluidina [2]; N-metil-p-toluidina [3]
NL	:	N-methyl-o-toluïdine [1]; N-methyl-m-toluïdine [2]; N-methyl-p-toluïdine [3]
PT	:	N-metil-o-toluídina [1]; N-metil-m-toluídina [2]; N-metil-p-toluídina [3]
FI	:	N-metyyli-o-toluidiini [1]; N-metyyli-m-toluidiini [2]; N-metyyli-p-toluidiini [3]
SV	:	N-metyl-o-toluidin [1]; N-metyl-m-toluidin [2]; N-metyl-p-toluidin [3]; N,2-dimetylbenzenamin [1]; N,3-dimetylbenzenamin [2]; N,4-dimetylbenzenamin [3]

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	piperazina
DA	:	piperazin
DE	:	Piperazin
EL	:	πιπεραζίνη
EN	:	piperazine
FR	:	pipérazine
IT	:	piperazina
NL	:	piperazine
PT	:	piperazina
FI	:	piperatsiini
SV	:	piperazin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	3,3′-iminodi(propilamina)
DA	:	3,3′-iminodi(propylamin)
DE	:	3,3′-Iminodi(propylamin); Dipropylentriamin
EL	:	3,3′-ιμινοδι(προπυλαμίνη)
EN	:	3,3′-iminodi(propylamine); dipropylenetriamine
FR	:	3,3′-iminodi(propylamine); dipropylènetriamine
IT	:	3,3′-iminodi(propilamina); dipropilenetriamina
NL	:	3,3′-iminodi(propylamine)
PT	:	3,3′-iminodi(propilamina)
FI	:	3,3′-iminodi(propyyliamiini); dipropyleenitriamiini
SV	:	4-azaheptan-1,7-diamin; dipropylentriamin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	polietilenpolyaminas excepto aquellos específicamente expresados en este Anexo
DA	:	polyethylenpolyaminer undtagen sådanne nævnt andetsteds i dette bilag
DE	:	Polyethylenpolyamine mit Ausnahme der namentlich in diesem Anhang bezeichneten
EL	:	πολυαιθυλενοπολυαμίνες, εκτός εκείνων που κατονομάζονται σε άλλο σημείο αυτού του παραρτήματος
EN	:	polyethlyenepolyamines with the exception of those specified elsewhere in this Annex
FR	:	polyéthylènepolyamines, à l'exception de ceux nommément désignés dans cette annexe
IT	:	polietilenpoliamine escluse quelle espressamente indicate in questo allegato
NL	:	polyethyleenpolyamine met uitzondering van de in deze bijlage met name genoemde
PT	:	polietilenopoliaminas com excepção dos expressamente referidos no presente anexo
FI	:	polyetyleenipolyamiinit paitsi muualla tässä liitteessä mainitut
SV	:	polyetylenpolyaminer med undantag för de föreningar som är upptagna på annat ställe i bilagan

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 25 %	C; R 21/22-34-43
10 % ≤ C < 25 %	C; R 34-43
5 % ≤ C < 10 %	Xi; R 36/38-43
1 % ≤ C < 5 %	Xi; R 43

ES	:	diciclohexilamina
DA	:	dicyclohexylamin
DE	:	Dicyclohexylamin
EL	:	δικυκλοεξυλαμίνη
EN	:	dicyclohexylamine
FR	:	dicyclohexylamine
IT	:	dicicloesilamina
NL	:	dicyclohexylamine
PT	:	diciclohexilamina
FI	:	disykloheksyyliamiini
SV	:	dicyklohexylamin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 25 %	C; R 22-34
10 % ≤ C < 25 %	C; R 34
2 % ≤ C < 10 %	Xi; R 36/38

ES	:	3-aminometil-3,5,5-trimetilciclohexilamina
DA	:	3-aminomethyl-3,5,5-trimethylcyclohexylamin
DE	:	3-Aminomethyl-3,5,5-trimethylcyclohexylamin
EL	:	3-αμινομεθυλο-3,5,5-τριμεθυλοκυκλοεξυλαμίνη
EN	:	3-aminomethyl-3,5,5-trimethylcyclohexylamine
FR	:	3-aminométhyl-3,5,5-triméthylcyclohexylamine; isophoronediamine
IT	:	3-aminometil-3,5,5-trimetilcicloesilamina
NL	:	3-aminomethyl-3,5,5-trimethylcyclohexylamine
PT	:	3-aminometil-3,5,5-trimetilciclohexilamina
FI	:	3-aminometyyli-3,5,5-trimetyylisykloheksyyliamiini; isoforonidiamiini
SV	:	3-aminometyl-3,5,5-trimetylcycklohexylamino; isoforondiamin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 25 %	C; R 21/22-34-43
10 % ≤ C < 25 %	C; R 34-43
5 % ≤ C < 10 %	Xi; R 36/38-43
1 % ≤ C < 5 %	Xi; R 43

NOTA A

NOTA E

ES	:	sales de 3,3′-diclorobencidina
DA	:	salte af 3,3′-dichlorbenzidin
DE	:	Salze von 3,3′-Dichlorbenzidin
EL	:	άλατα της 3,3′-διχλωροβενζιδίνης
EN	:	salts of 3,3′-dichlorobenzidine; salts of 3,3′-dichlorobiphenyl-4,4′-ylenediamine
FR	:	sels de 3,3′-dichlorobenzidine
IT	:	3,3′-diclorobenzidina sali
NL	:	zouten van 3,3′-dichloorbenzidine
PT	:	sais de 3,3′-diclorobenzidina
FI	:	3,3′-diklooribentsidiinin suolat
SV	:	3,3′-diklorbenzidin salter 3,3′-diklor[1,1′-bifenyl]-4,4′-diamin, salter

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA A

NOTA E

ES	:	sales de bencidina
DA	:	salte af benzidin
DE	:	Salze von Benzidin
EL	:	άλατα της βενζιδίνης
EN	:	salts of benzidine
FR	:	sels de benzidine
IT	:	benzidina sali
NL	:	zouten van benzidine
PT	:	sais de benzidina
FI	:	bentsidiinin suolat
SV	:	benzidin salter; [1,1′-bifenyl]-4,4′-diamin, salter

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA A

NOTA E

ES	:	sales de 2-naftilamina
DA	:	salte af 2-nafthylamin
DE	:	Salze von 2-Naphthylamin
EL	:	άλατα της 2-ναφθυλαμίνης
EN	:	salts of 2-naphthylamine
FR	:	sels de 2-naphtylamine
IT	:	2-naftilamina sali
NL	:	zouten van 2-naftylamine
PT	:	sais de 2-naftilamina
FI	:	2-naftyyliamiinin suolat
SV	:	2-naftylamin, salter

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	bencildimetilamina
DA	:	benzyldimethylamin
DE	:	Benzyldimethylamin; N,N-Dimethylbenzylamin
EL	:	βενζυλοδιμεθυλαμίνη
EN	:	benzyldimethylamine
FR	:	benzyldiméthylamine
IT	:	benzildimetilamina; N,N-dimetilbenzilamina
NL	:	benzyldimethylamine
PT	:	benzildimetilamina
FI	:	bentsyylidimetyyliamiini
SV	:	benzyldimetylamin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA E

ES	:	dimetilnitrosoamina
DA	:	dimethylnitrosoamin
DE	:	Dimethylnitrosoamin
EL	:	διμεθυλονιτροδοαμίνη
EN	:	dimethylnitrosoamine
FR	:	diméthylnitrosoamine
IT	:	dimetilnitrosoamina; N-nitrosodimetilamina
NL	:	dimethylnitrosoamine
PT	:	dimetilnitrosoamina
FI	:	dimetyylinitrosamiini
SV	:	dimetylnitrosamin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA A

NOTA E

ES	:	sales de 2,2′-dicloro-4,4′-metilendianilina; sales de 4,4′-metilenbis(2-cloroanilina)
DA	:	salte af 2,2′-dichlor-4,4′-methylendianilin; salte af 4,4′-methylenbis(2-chloranilin)
DE	:	Salze von 2,2′-Dichlor-4,4′-methylendianilin; Salze von 4,4′-Methylen-bis(2-chloranilin)
EL	:	άλατα της 2,2′-διχλωρο-4,4′-μεθυλενοδιανιλίνης· άλατα της 4,4′-μεθυλενοδισ(2-χλωροανιλίνης)
EN	:	salts of 2,2′-dichloro-4,4′-methylenedianiline; salts of 4,4′-methylenebis(2-chloroaniline)
FR	:	sels de 2,2′-dichloro-4,4′-méthylènedianiline; sels de 4,4′-méthylènebis(2-chloraniline)
IT	:	2,2′-dicloro-4,4′-metilendianilina sali; 4,4′-metilenbis(2-cloroanilina) sali
NL	:	zouten van 2,2′-dichloor-4,4′-methyleendianiline; zouten van 4,4′-methyleenbis(2-chlooraniline)
PT	:	sais de 2,2′-dicloro-4,4′-metilenodianilina; sais de 4,4′-metileno-bis(2-cloroanilina)
FI	:	2,2′-dikloori-4,4′-metyleenidianiliniin suolat; 4,4′-metyleenibis(2-kloorianiliini):n suolat
SV	:	2,2′-diklor-4,4′-metylendianilin, salter

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA A

NOTA E

ES	:	sales de 3,3′-dimetilbencidina; sales de o-tolidina
DA	:	salte af 3,3′-dimethylbenzidin; salte af o-tolidin
DE	:	Salze von 3,3′-Dimethyl-benzidin; Salze von o-Tolidin
EL	:	άλατα της 3,3′-διμετυλοβενζιδίνης· άλατα της ο-τολιδίνης
EN	:	salts of 3,3′-dimethylbenzidine; salts of o-tolidine
FR	:	sels de 3,3′-diméthylbenzidine; sels de o-tolidine
IT	:	3,3′-dimetilbenzidina sali; o-tolidina sali
NL	:	zouten van 3,3′-dimethylbenzidine; zouten van o-tolidine
PT	:	sais de 3,3′-dimetilbenzidina; sais de o-tolidina
FI	:	4,4′-bi-o-toluidiinin suolat
SV	:	4,4′-bi-o-toluidin, salter, 3,3′-dimetylbenzidin, salter

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA E

ES	:	4,4′-metilendi-o-toluidina
DA	:	4,4′-methylendi-o-toluidin
DE	:	4,4′-Methylendi-o-toluidin
EL	:	4,4′-μεθυλενοδι-ο-τολουιδίνη
EN	:	4,4′-methylenedi-o-toluidine
FR	:	4,4′-méthylènedi-o-toluidine
IT	:	4,4′-metilendi-o-toluidina
NL	:	4,4′-methyleendi-o-toluïdine
PT	:	4,4′-metilenodi-o-toluídina
FI	:	4,4′-metyleenidi-o-toluídiini
SV	:	4,4′-metylendi-o-toluidin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	guazatina
DA	:	guazatin
DE	:	Guazatin
EL	:	guazatine
EN	:	guazatine
FR	:	guazatine
IT	:	guazatina; 1,1′-iminobis(ottametilen)diguanidina
NL	:	guazatine
PT	:	guazatina
FI	:	guatsatiini
SV	:	guazatin; N,N‴-(iminodi-8,1-oktandiyl)bisguanidin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	1,5-naftilenodiamina
DA	:	1,5-naphthylendiamin
DE	:	1,5-Naphthylendiamin
EL	:	1,5-ναφθυλένιοδιαμίνη
EN	:	1,5-naphthylenediamine
FR	:	1,5-naphtylènediamine
IT	:	1,5-naftilenediamina
NL	:	1,5-naftyleendiamine
PT	:	1,5-naftilenodiamina
FI	:	1,5-naftyleenidiamiini
SV	:	1,5-naftalendiamin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA E

ES	:	o-toluidina
DA	:	o-toluidin
DE	:	o-Toluidin
EL	:	ο-τολουιδίνη
EN	:	o-toluidine; 2-aminotoluene
FR	:	o-toluidine
IT	:	o-toluidina
NL	:	o-toluïdin
PT	:	o-toluídina
FI	:	o-toluidiini; 2-aminotolueeni
SV	:	o-toluidin; 2-metylbenzenamin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	4,4′-carbonimidoilbis[N,N-dimetilanilina];
DA	:	4,4′-carbonimidoylbis[N,N-dimethylanilin];
DE	:	4,4′-Carbonimidoylbis[N,N-dimethylanilin]
EL	:	4,4′-καρβονιμιδοϋλοδις[ Ν,Ν-διμεθυλανιλίνη]
EN	:	4,4′-carbonimidoylbis[N,N-dimethylaniline]
FR	:	4,4′-carbonimidoylbis[N,N-diméthylaniline]; auramine
IT	:	4,4′-carbonimidoilbis[N,N-dimetilanilina]; auramina
NL	:	4,4′-carbonimidoylbis[N,N-dimethylaniline]
PT	:	4,4′-carbonimidoílbis[N,N-dimetilanilina]
FI	:	4,4′-karbonimidoyylibis[N,N-dimetyylianiliini]; auramiini
SV	:	4,4′-karbonimidoylbis[N,N-dimetylanilin]; C.I. Solvent Yellow 34

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA A

ES	:	sales de 4,4′-carbonimididoibis[N,N-dimetilanilina]
DA	:	salte af 4,4′-carbonimidoylbis[N,N-dimethylanilin]
DE	:	Salze von 4,4′-Carbonimidoylbis[N,N-dimethylanilin]
EL	:	άλατα της 4,4′-καρβονιμιδοϋλοδις[Ν,Ν-διμεθυλανιλίνη]
EN	:	salts of 4,4′-carbonimidoylbis[N,N-dimethylaniline]
FR	:	sels de 4,4′-carbonimidoylbis[N,N-diméthylaniline]; sels d'auramine
IT	:	sali di 4,4′-carbomidoibis[N,N-dimetilanilina]; auramina sali
NL	:	zouten van 4,4′-carbonimidoylbis[N,N-dimethylaniline]
PT	:	sais de 4,4′-carbonimidoylbis[N,N-dimetilanilina]
FI	:	4,4′-karbonimidoyylibis[N,N-dimetyylianiliini] suolat
SV	:	4,4′-karbonimidoylbis[N,N-dimetylanilin], salter

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA E

ES	:	nitrosodipropilamina
DA	:	nitrosodipropylamin
DE	:	Nitrosodipropylamin
EL	:	νιτροδοδιπροπυλαμίνη
EN	:	nitrosodipropylamine
FR	:	nitrosodipropylamine
IT	:	nitrosodipropilamina
NL	:	nitrosodipropylamine
PT	:	nitrosodipropilamina
FI	:	nitrosodipropyyliamiini
SV	:	nitrosodipropylamin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA E

ES	:	4-metil-m-fenilendiamina
DA	:	4-methyl-m-phenylendiamin
DE	:	4-Methyl-m-phenylendiamin; Toluylen-2,4-diamin
EL	:	4-μεθυλο-μ-φαινολενοδιαμίνη
EN	:	4-methyl-m-phenlyenediamine
FR	:	4-méthyl-m-phénylènediamine; toluène-2,4-diamine
IT	:	4-metil-m-fenilendiamina
NL	:	4-methyl-m-fenyleendiamine
PT	:	4-metil-m-fenilenodiamina
FI	:	4-metyyli-m-fenyleenidiamiini
SV	:	4-metyl-m-fenylendiamin; 4-metyl-1,3-benzendiamin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	metenamina
DA	:	methenamin
DE	:	Methenamin; Hexamethylentetramin
EL	:	μεθεναμίνη
EN	:	methenamine; hexamethylenetetramine
FR	:	méthenamine; hexaméthylènetétramine
IT	:	metenamina; esametilentetramina
NL	:	methenamine
PT	:	metenamina
FI	:	meteeniamiini; heksametyleenitetramiini
SV	:	metenamin; hexametylentetramin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	2-piperazin-1-iletilamina
DA	:	2-piperazin-1-ylethylamin
DE	:	2-Piperazin-1-ylethylamin
EL	:	2-(πιπεραζιν-1-υλ)αιθυλαμίνη
EN	:	2-piperazin-1-ylethylamine
FR	:	2-pipérazine-1-yléthylamine
IT	:	2-piperazin-1-iletilamina
NL	:	2-piperazine-1-ylethylamine
PT	:	2-(1-piperazinil)etilamina
FI	:	2-piperatsiini-1-yylietyyliamiini
SV	:	2-piperazin-1-yletylamin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	1-feniletilamina [1]; DL- α -metilbencilamina [2]
DA	:	1-phenylethylamin [1]; DL- α -methylbenzylamin [2]
DE	:	1-Phenylethylamin [1]; DL- α -Methylbenzylamin [2]
EL	:	1-φαινολαιθυλαμίνηα-μεθυλοβενζυλαμίνη [1]· DL- α-μεθυλοβενζυλαμίνη [2]
EN	:	1-phenylethylamine [1]; DL- α -methylbenzylamine [2]
FR	:	1-phényléthylamine [1]; DL- α -méthylbenzylamine [2]
IT	:	1-feniletilamina [1]; DL- α -metilbenzilamina [2]
NL	:	1-fenylethylamine [1]; DL- α -methylbenzylamine [2]
PT	:	1-feniletilamina [1]; DL- α -metilbenzilamina [2]
FI	:	1-fenyylietyyliamiini [1]; DL- α -metyylibentsyyliamiini [2]
SV	:	1-fenyletylamin [1]; DL- α -metylbenzylamin [2]

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	2,2′-dimetil-4,4′-metilenbis(ciclonexilamina)
DA	:	2,2′-dimethyl-4,4′-methylenbis(cyclohexylamin)
DE	:	2,2′-Dimethyl-4,4′-methylenbis(cyclohexylamin)
EL	:	2,2′-διμεθυλο-4,4′-μεθυλενοδις(κυκλοεξυλαμίνη)
EN	:	2,2′-dimethyl-4,4′-methylenebis(cyclohexylamine)
FR	:	2,2′-diméthyl-4,4′-méthylènebis(cyclohexylamine)
IT	:	2,2′-dimetil-4,4′-metilenbis(cicloesilamina)
NL	:	2,2′-dimethyl-4,4′-methyleenbis(cyclohexylamine)
PT	:	2,2′-dimetil-4,4′-metilenobis(ciclohexilamina)
FI	:	2,2′-dimetyyli-4,4′-metyleenibis(sykloheksyyliamiini)
SV	:	2,2′-dimetyl-4,4′-metylenbis(cyklohexylamin)

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	2-metil-m-fenilenodiamina
DA	:	2-methyl-m-phenylendiamin
DE	:	2-Methyl-m-phenylendiamin; Toluylen-2,6-diamin
EL	:	2-:μεθυλο-μ-φαινυλενοδιαμίνη
EN	:	2-methyl-m-phenylenediamine
FR	:	2-méthyl-m-phénylènediamine; toluène-2,6-diamine
IT	:	2-metil-m-fenilendiamina; toluene-2,6-diamina
NL	:	2-methyl-m-fenyleendiamine
PT	:	2-metil-m-fenilenodiamina
FI	:	2-metyyli-m-fenyleenidiamiini
SV	:	2-metyl-m-fenylendiamin; 2-metyl-1,3-benzendiamin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	p-anisidina
DA	:	p-anisidin
DE	:	p-Anisidin; 4-Methoxyanilin
EL	:	π-ανισιδίνη
EN	:	p-anisidine; 4-methoxyaniline
FR	:	p-anisidine
IT	:	p-anisidina; 4-metossianilina
NL	:	p-anisidine
PT	:	p-anisidina
FI	:	p-anisidiini; 4-metoksianiliini
SV	:	p-anisidin; 4-metoxianilin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	[1 R-[1 α (S*),3 β ]]-2,2-dimetil-3-(2-metilprop-1-enil)ciclopropanocarboxilato de 3-alil-2-metil-4-oxociclopent-2-en-1-ilo; S-bioaletrina
DA	:	3-allyl-2-methyl-4-oxocyclopent-2-en-1-yl-[1 R-[1 α (S*),3 β ]]-2,2-dimethyl-3-(2-methylprop-1-enyl)cyclopropancarboxylat; S-bioallethrin
DE	:	3-Allyl-2-methyl-4-oxocyclopent-2-en-1-yl-[1 R-[1 α (S*),3 β ]]-2,2-dimethyl-3-(2-methylprop-1-enyl)cyclopropancarboxylat; S-Bioallethrin
EL	:	[1 R-[1 α (S*),3 β]]-2,2-διμεθυλο-3-(2-μεθυλοπροπ-1-ενυλο)κυκλοπροπανοκαρβοξυλικό 3-αλλυλο-2-μεθυλ-4-οξοκυκλοπεντ-2-εν-1-ύλιο· S-bioallethrin
EN	:	3-allyl-2-methyl-4-oxocyclopent-2-en-1-yl-[1 R-[1 α (S*),3 β ]]-2,2-dimethyl-3-(2-methylprop-1-enyl)cyclopropanocarboxylate; S-bioallethrin
FR	:	[1 R-[1 α (S*),3 β ]]-2,2-diméthyl-3-(2-méthylprop-1-enyl)cyclopropanecarboxylate de 3-allyl-2-méthyl-4-oxocyclopent-2-ène-1-yle; esdépalléthrine
IT	:	[1 R-[1 α (S*),3 β ]]-2,2-dimetil-3-(2-metilprop-1-enil)ciclopropanocarbossilato di 3-allil-2-metil-4-ossociclopent-2-en-1-ile; S-bioalletrina
NL	:	3-allyl-2-methyl-4-oxocyclopent-2-een-1-yl-[1 R-[1 α (S*),3 β ]]-2,2-dimethyl-3-(2-methylprop-1-enyl)cyclopropaancarboxylaat; S-bioalletrine
PT	:	[1 R-[1 α (S*),3 β ]]-2,2-dimetil-3-(2-metilprop-1-enil)ciclopropanocarboxilato de 3-alil-2-metil-4-oxociclopent-2-eno-1-ilo; S-bioaletrina
FI	:	3-allyyli-2-metyyli-4-oksysklopent-2-en-1-yyli-[1 R-[1 α (S*),3 β ]]-2,2-dimetyyli-3-(2-metyyliprop-1-enyyli)syklopropaanikarboksylaatti; S-bioalletriini
SV	:	3-allyl-2-metyl-4-oxocyklopent-2-en-1-yl[1 R-[1 α (S*),3 β ]]-2,2-dimetyl-3-(2-metylprop-1-enyl)cyklopropankarboxylat; S-bioalletrin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA H

NOTA P

ES	:	hidrocarburos aromáticos, C8-10; Nafta de baja temperatura de inflamación, sin especificar
DA	:	aromatiske carbonhydrider, C8-10; Lavtkogende uspecificeret nafta
DE	:	Aromatische Kohlenwasserstoffe, C8-10; Naptha, niedrig siedend, nicht spezifiziert
EL	:	αρωματικοί υδρογονάνθρακες, C8-10· Ελαφρά νάφθα - νη προδιαγεγραμμένη
EN	:	Aromatic hydrocarbons, C8-10; Low boiling point naphtha — unspecified
FR	:	hydrocarbures aromatiques en C8-10; Naphta à point d'ébullition bas — non spécifié
IT	:	idrocarburi aromatici C8-10; Nafta con basso punto di ebollizione — non specificata
NL	:	aromatische koolwaterstoffen, C8-10; Nafta met laag kookpunt — niet gespecifieerd
PT	:	hidrocarbonetos aromáticos, C8-10; Nafta de baixo ponto de ebulição — não especificada
FI	:	aromaattiset hiilivedyt, C8-10; matalan kiehumispisteen teollisuusbensiini (nafta)-määrittelemälön
SV	:	aromatiska kolväten, C8-10; ospecificerad nafta med låg kokpunkt

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA 4

C ≥ 10 %	T; R 45-65
0,1 % ≤ C < 10 %	T; R 45

ANEXO IIBILAG IIANHANG IIΠΑΡΑΡΤΗΜΑ IIANNEX IIANNEXE IIALLEGATO IIBIJLAGE IIANEXO IILIITE IIBILAGA II

NOTA E

Na2Cr2O7 · 2H2O

ES	:	dicromato de sodio, dihidrato
DA	:	natriumdichromat, dihydrat
DE	:	Natriumdichromat, dihydrat
EL	:	διξρωμικό νάτριο, διέννδρο
EN	:	sodium dichromate, dihydrate
FR	:	dichromate de sodium, dihydrate
IT	:	dicromato di sodio, diidrato
NL	:	natriumdichromaat, dihydraat
PT	:	dicromato de sódio, dihidrato
FI	:	natriumdikromaatti, dihydraatti
SV	:	natriumdikromat, dihydrat

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA 3

C ≥ 7 %	T +; R 49-46-21-25-26-37/38-41-43
0,5 % ≤ C < 7 %	T; R 49-46-43
0,1 % ≤ C < 0,5 %	T; R 49-46

NOTA A

NOTA E

ES	:	Compuestos de cromo(VI), excepto el cromato de bario y de los especialmente citados en este anexo
DA	:	Krom(VI)forbindelser, med undtagelse af bariumkromat samt sådanne nævnt andetsteds i dette bilag
DE	:	Chrom(VI)verbindungen, mit Ausnahme von Bariumchromat und Verbindungen die in diesem Anhang gesondert aufgeführt sind
EL	:	ενώσεις χρωμίου (VI), εκτός του χρωμικού βαρίου και των ενώσεων που κατονομάζονται σε άλλο σημείο αυτού του παραρτήματος
EN	:	Chromium (VI) compounds, with the exception of barium chromate and of compounds specified elsewhere in this Annex
FR	:	Composés de chrome(VI), à l'exception du chromate de baryum et de ceux nommément désignés dans cette annexe
IT	:	Composti di cromo(VI), esclusi bario cromato e quelli espressamente indicati in questo allegato
NL	:	Chroom(VI)verbindingen, met uitzondering van bariumchromaat alsmede van in deze bijlage met name genoemde zouten
PT	:	Compostos de crómio(VI), com excepção do cromato de bário e dos expressamente referidos no presente anexo
FI	:	kromi(VI)-yhdisteet paitsi bariumkromaatti sekä muualla tässä liitteessä mainitut yhdisteet
SV	:	krom(VI)föreningar med undantag för bariumkromat och föreningar som är upptagna på annat ställe i bilagan

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

AsH3

ES	:	arsina
DA	:	arsin
DE	:	Arsin; Arsenwasserstoff
EL	:	αρσίνη
EN	:	arsine
FR	:	arsine
IT	:	arsina
NL	:	arsine
PT	:	arsina
FI	:	arsiini
SV	:	arsin; arsenikväte

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

BaCl2

ES	:	cloruro de bario
DA	:	bariumchlorid; bariumdichlorid
DE	:	Bariumchlorid
EL	:	χλωριούχο βάριο
EN	:	barium chloride
FR	:	chlorure de baryum
IT	:	cloruro di bario; bario cloruro
NL	:	bariumchloride
PT	:	cloreto de bário
FI	:	bariumkloridi
SV	:	bariumklorid

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	hexaclorociclopentadieno
DA	:	hexachlorcyclopentadien
DE	:	Hexachlorcyclopentadien
EL	:	εξαχλωροκυκλοπενταδιένιο
EN	:	hexachlorocyclopentadiene
FR	:	hexachlorocyclopentadiène
IT	:	esaclorociclopentadiene
NL	:	hexachloorcyclopentadieen
PT	:	hexaclorociclopentadieno
FI	:	heksakloorisyklopentadieeni
SV	:	hexaklorcyklopentadien

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA E

ES	:	5-alil-1,3-benzodioxol
DA	:	5-allyl-1,3-benzodioxol
DE	:	5-Allyl-1,3-benzodioxol; Safrol
EL	:	5-αλλυλο-1,3-βενζοδιοξόλη
EN	:	5-allyl-1,3-benzodioxole; safrole
FR	:	5-allyl-1,3-benzodioxole; safrole
IT	:	5-allil-1,3-benzodiossolo; safrolo
NL	:	5-allyl-1,3-benzodioxool; safrool
PT	:	5-alil-1,3-benzodioxole
FI	:	5-allyyli-1,3-bentsodioksoli; safroli
SV	:	5-allyl-1,3-benzodioxol; 5-(2-propenyl)-1,3-benzodioxol

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	formaldehído, productos de reacción con butilfenol
DA	:	formaldehyd, reaktionsprodukter med butylphenol
DE	:	Formaldehyd, Reaktionsprodukte mit Butylphenol
EL	:	φορμαλδεΰδης, προϊόντα αντίδρασης με βουτυλοφαινόλη
EN	:	Formaldehyde, reaction products with butylphenol
FR	:	formaldéhyde, produits de réaction avec le butylphénol
IT	:	formaldeide, prodotti di reazione con butilfenolo
NL	:	formaldehyd, reactieprodukten met butylfenol
PT	:	formaldeído, produtos da reacção com butilfenol
FI	:	formaldehydi, reaktiotuotteet butyylifenolin kanssa
SV	:	formaldehyd, reaktionsprodukt med butylfenol

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	glutaral
DA	:	glutaral; glutaraldehyd
DE	:	Glutaral; Glutaraldehyd
EL	:	γλουταραλδεΰδη;
EN	:	glutaral; glutaraldehyde; 1,5-pentanedial
FR	:	glutaral
IT	:	glutarale; gluraraldeide; 1,5-pentandiale
NL	:	glutaaraldehyd
PT	:	glutaral
FI	:	glutaraldehydi
SV	:	glutaraldehyd; pentandial

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 50 %	T; R 23/25-34-42/43
25 % ≤ C < 50 %	T; R 22-23-34-42/43
10 % ≤ C < 25 %	C; R 20/22-34-42/43
2 % ≤ C < 10 %	Xn; R 20/22-37/38-41-42/43
1 % ≤ C < 2 %	Xn; R 36/37/38-42/43
0,5 % ≤ C < 1 %	Xi; R 36/37/38-43

ES	:	5-(1,1-dimetiletil)-3-[2,4-dicloro-5-(1-metiletoxi)fenil]-5-1,3,4-oxadiazol-2(3 H)-ona
DA	:	3-[2,4-dichlor-5-(1-methylethoxy)phenyl]-5-(1,1-dimethylethyl)-1,3,4-oxdiazol-2(3 H)-on
DE	:	3-[2,4-Dichlor-5-(1-methylethoxy)phenyl]-5-(1,1-dimethylethyl)-1,3,4-oxadiazol-2(3 H)-on; Oxadiazon
EL	:	3-[2,4-διχλωρο-5-(1-μεθυλαιθοξυ)φαινυλο]-5-(1,1-διμεθυλαιθλ)-1,3,4-οξαδιαζολ-2(3 Η) -όνη
EN	:	3-[2,4-dichloro-5-(1-methylethoxy)phenyl]-5-(1,1-dimethylethyl)-1,3,4-oxadiazol-2(3 H)-one; oxadiazon
FR	:	3-[2,4-dichloro-5-(1-méthylethoxy)phényl]-5-(1,1-diméthyléthyl)-1,3,4-oxadiazole-2(3 H)-one; oxadiazon
IT	:	5-(1,1-dimetiletil)-3-[2,4-dicloro-5-(1-metiletossi)fenil]-5-1,3,4-ossadiazol-2(3 H)-one
NL	:	3-[2,4-dichloor-5-(1-methylethoxy)fenyl]-5-(1,1-dimethylethyl)-1,3,4-oxadiazool-2(3 H)-on
PT	:	5-(1,1-dimetiletil)-3-[2,4-dicloro-5-(1-metiletoxi)fenil]-5-1,3,4-oxadiazole-2(3 H)-ona
FI	:	3-[2,4-dikloori-5-(1-metyylietoksi)fenyyli]-5-(1,1-dimetyylietyyli)-1,3,4-oksadiatsoli-2(3 H)-oni; oksadiatsoni
SV	:	3-[2,4-dikloro-5-(1-metyletoxi)fenyl]-5-(1,1-dimetyletyl)-1,3,4-oxadiazol-2(3 H)-on; oxadiazon (ISO)

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	ftalato de bis(2-metoxietilo)
DA	:	bis(2-methoxyethyl)phthalat
DE	:	Bis(2-methoxyethyl)phthalat
EL	:	φθαλικό δις(2-μεθοξυαίθυλο)
EN	:	bis(2-methoxyethyl) phthalate
FR	:	phtalate de bis(2-méthoxyéthyle)
IT	:	ftalato di bis(2-metossietile)
NL	:	bis(2-methoxyethyl)ftalaat
PT	:	ftalato de bis(2-metoxietilo)
FI	:	bis(2-metoksietyyli)ftalaatti
SV	:	di(2-metoxietyl)ftalat

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	cloruro de dietilcarbomoilo
DA	:	diethylcarbamoylchlorid
DE	:	Diethylcarbamoylchlorid
EL	:	χλωρίδιο του διαιθυλοκαρβαμοΰλου
EN	:	diethylcarbamoyl chloride
FR	:	chlorure de diéthylcarbamoyle
IT	:	cloruro di dietilcarbamoile
NL	:	diethylcarbamoylchloride
PT	:	cloreto de dietilcarbamoilo
FI	:	dietyylikarbamyylikloridi
SV	:	dietylkarbamoylklorid

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	ácido 2-etilhexanoico
DA	:	2-ethylhexansyre
DE	:	2-Ethylhexansäure
EL	:	2-αιθυλεξανοϊκό οξύ
EN	:	2-ethylhexanoic acid
FR	:	acide 2-éthylhexanoique
IT	:	acido 2-etilesanoico
NL	:	2-ethylhexaanzuur
PT	:	ácido 2-etilhexanóico
FI	:	2-etyyliheksaanihappo
SV	:	2-etylhexansyra

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	ácido 3,6-dicloropiridina-2-carboxilico
DA	:	3,6-dichlorpyridin-2-carboxylsyre
DE	:	3,6-Dichlorpyridin-2-carbonsäure
EL	:	3,6-διχλωροπυριδινο-2-καρβοξυλικό οξύ
EN	:	3,6-dichloropyridine-2-carboxylic acid; clopyralid
FR	:	acide 3,6-dichloropyridine-2-carboxylique; clopyralid
IT	:	acido 3,6-dicloropiridin-2-carbossilico; clopiralid
NL	:	3,6-dichloorpyridine-2-carbonzuur
PT	:	ácido 3,6-dicloropiridina-2-carboxilico
FI	:	3,6-diklooripyridiini-2-karboksyylikhappo; klopyralidi
SV	:	3,6-diklorpyridin-2-karboxylsyra; klopyralid (ISO)

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	3-nitrobencenosulfonato de sodio
DA	:	natrium-3-nitrobenzensulfonat
DE	:	Natrium-3-nitrobenzolsulfonat
EL	:	3-νιτροβενζολοσουλφονικό νάτριο
EN	:	sodium 3-nitrobenzenesulphonate
FR	:	3-nitrobenzènesulfonate de sodium
IT	:	3-nitrobenzensolfonato di sodio
NL	:	natrium-3-nitrobenzeensulfonaat
PT	:	3-nitrobenzenossulfonato de sódio
FI	:	natrium-3-nitrobentseenisulfonaatti
SV	:	natrium-3-nitrobenzensulfonat

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	2-cloro-4-nitroanilina
DA	:	2-chlor-4-nitroanilin
DE	:	2-Chlor-4-nitroanilin
EL	:	2-χλωρο-4-νιτροανιλίνη
EN	:	2-chloro-4-nitroaniline
FR	:	2-chloro-4-nitroaniline
IT	:	2-cloro-4-nitroanilina
NL	:	2-chloor-4-nitroaniline
PT	:	2-cloro-4-nitroanilina
FI	:	2-kloori-4-nitroaniliini
SV	:	2-klor-4-nitroanilin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA A

ES	:	Colorantes azoicos derivados de la bencidina; colorantes 4,4-diarilazobifenilos, excepto aquellos específicamente expresados en este Anexo
DA	:	Benzidinbaserede azofarvestoffer; 4,4′-diarylazobiphenyl farvestoffer, undtagen sådanne nævnt andetsteds i dette bilag
DE	:	Azofarbstoffe auf Benzidinbasis; 4,4′-Diarylazobiphenyl-Farbstoffe, mit Ausnahme der namentlich in diesem Anhang bezeichneten
EL	:	αζωτούχες χρωστικές με βάση βευζιδίνη, 4,4′ -διαρυλαζωδιφαινυλο-χρωστικές εκτός εκείνων που κατονομάζονται σε άλλο σημείο αυτού του παραρτήματος
EN	:	Benzidine based azo dyes; 4,4′-diarylazobiphenyl dyes, with the exception of those specified elsewhere in this Annex
FR	:	Colorants azoïques dérivant de la benzidine; colorants de 4,4′-diarylazobiphényle à l'exception de ceux nommément désignés dans cette annexe
IT	:	Azocoloranti della benzidina; coloranti del 4,4′-diarilazobifenile, esclusi quelli espressamente indicati in questo allegato
NL	:	Azo kleurstoffen op basis van benzidine; 4,4-diarylazobifenylkleurstoffen, met uitzondering van de in deze bijlage met name genoemde
PT	:	Corantes azoicos derivados da benzidina; corantes 4,4′-diarilazobifenil, com excepção dos expressamente referidos no presente anexo
FI	:	bentsidiinipohjaiset atsoväriaineet, 4,4′-diaryyliatsobifenyyli väriaineet, paitsi muualla tässä liitteessä mainitut
SV	:	benzidinbaserade azofärger, 4,4′-diarylazobifenylfärger med undantag för föreningar som är upptagna på annat ställe i bilagan

NOTA A

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	4-amino-3-[[4′-[(2,4-diaminofenil)azo] [1,1′-bifenil]-4-il]azo]-6-(fenilazo)-5-hidroxinaftaleno-2,7-disulfonato de disodio
DA	:	dinatrium-4-amino-3-[[4′-[(2,4-diaminophenyl)azo] [1,1′-biphenyl]-4-yl]azo]-5-hydroxy-6-(phenylazo)naphthalen-2,7-disulfonat
DE	:	Dinatrium-4-amino-3-[[4′-[(2,4-diaminophenyl)azo] [1,1′-biphenyl]-4-yl]azo]-5-hydroxy-6-(phenylazo)naphthalin-2,7-disulfonat; C.I. Direct Black 38
EL	:	4-αμινο-3[[4 ′ -[(2,4-διαμινοφαινυλ)αζω] [1,1 ′ -διφαινυλ]-4-υλ]αζω]-5-υδροξυ-6-(φαινυλαζω)ναφθαλενο-2,7-δισουλφονικό δινάτριο
EN	:	disodium 4-amino-3-[[4′-[(2,4-diaminophenyl)azo] [1,1′-biphenyl]-4-yl]azo]-5-hydroxy-6-(phenylazo)naphtalene-2,7-disulphonate; C.I. Direct Black 38
FR	:	4-amino-3-[[4′-[(2,4-diaminophényl)azo] [1,1′-biphényl]-4-yl]azo]-5-hydroxy-6-(phénylazo)naphtalène-2,7-disulfonate de disodium; C.I. Direct Black 38
IT	:	4-amino-3-[[4′-[(2,4-diaminofenil)azo] [1,1′-bifenil]-4-il]azo]-6-(fenilazo)-5-idrossinaftalen-2,7-disolfonato di disodio; C.I. Direct Black 38
NL	:	dinatrium-4-amino-3-[[4′-[(2,4-diaminofenyl)azo] [1,1′-bifenyl]-4-yl]azo]-6-(fenylazo)-5-hydroxynaftaleen-2,7-disulfonaat
PT	:	4-amino-3-[[4′-[(2,4-diaminofenil)azo] [1,1′-bifenil]-4-il]azo]-6-(fenilazo)-5-hidroxinaftaleno-2,7-dissulfonato de dissódio
FI	:	dinatrium-4-amino-3-[[4′-[(2,4-diaminofenyyli)atso] [1,1′-bifenyyli]-4-yyli]atso]-5-hydroksi-6-(fenyyliatso)naftaleeni-2,7-disulfonaatti; C.I. Direct Black 38
SV	:	dinatrium-4-amino-3-[[4′-(2,4-diaminofenyl)azo] [1,1′-bifenyl]-4-yl]azo]-5-hydroxy-6-(fenylazo)naftalen-2,7-disulfonat; C.I. Direct Black 38

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	3,3′-[[1,1′-bifenil]-4,4′-diilbis(azo)]bis[5-amino-4-hidroxinaftaleno-2,7-disulfonato] de tetrasodio
DA	:	tetranatrium-3,3′-[[1,1′-biphenyl]-4,4′-diylbis(azo)]bis[5-amino-4-hydroxynaphthalen-2,7-disulfonat]
DE	:	Tetranatrium-3,3′-[[1,1′-biphenyl]-4,4′-diylbis(azo)]bis[5-amino-4-hydroxynaphthalin-2,7-disulfonat]; C.I. Direct Blue 6
EL	:	3,3′-[[1,1′- διφαινυλο]-4,4 ′- διυλοδις(αζω)]δις[5-αμινο-4-υδροξυναφθαλενο-2,7-δισουλφονικό] τετρανάτριο
EN	:	tetrasodium 3,3′-[[1,1′-biphenyl]-4,4′-diylbis(azo)]bis[5-amino-4-hydroxynaphthalene-2,7-disulphonate]; C.I. Direct Blue 6
FR	:	3,3′-[[1,1′-biphényl]-4,4′-diylbis(azo)]bis[5-amino-4-hydroxynaphtalène-2,7-disulfonate] de tétrasodium; C.I. Direct Blue 6
IT	:	3,3′-[[1,1′-bifenil]-4,4′-diilbis(azo)]bis[5-amino-4-idrossinaftalen-2,7-disolfonato] di tetrasodio; C.I. Direct Blue 6
NL	:	tetranatrium-3,3′-[[1,1′-bifenyl]-4,4′-diylbis(azo)]bis[5-amino-4-hydroxynaftaleen-2,7-disulfonaat]
PT	:	3,3′-[[1,1′-bifenil]-4,4′-diilbis(azo)]bis[5-amino-4-hidroxinaftaleno-2,7-dissulfonato] de tetrassódio
FI	:	tetranatrium-3,3′-[[1,1′-bifenyyli]-4,4′-diyylibis(atso)]bis[5-amino-4-hydroksinaftaleeni-2,7-disulfonaatti]; C.I. Direct Blue 6
SV	:	tetranatrium-3,3′-[[1,1′-bifenyl]-4,4′-diylbis(azo)]bis[5-amino-4-hydroxynaftalen-2,7-disulfonat]; C.I. Direct Blue 6

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	3,3′-[[1,1′-bifenil]-4,4′-diilbis(azo)]bis(4-aminonaftaleno-1-sulfonato) de disodio
DA	:	dinatrium-3,3′-[[1,1′-biphenyl]-4,4′-diylbis(azo)]bis(4-aminonaphthalen-1-sulfonat)
DE	:	Dinatrium-3,3′-[[1,1′-biphenyl]-4,4′-diylbis(azo)]bis(4-aminonaphthalin-1-sulfonat); C.I. Direct Red 28
EL	:	3,3′-[[1,1′- διφαινυλο]-4,4 ′ -διυλοδις(αζω)]δις(4-αμινοναφθαλενο-1-σουλφονικό) δινάτριο
EN	:	disodium 3,3′-[[1,1′-biphenyl]-4,4′-diylbis(azo)]bis(4-aminonaphthalene-1-sulphonate); C.I. Direct Red 28
FR	:	3,3′-[[1,1′-biphényl]-4,4′-diylbis(azo)]bis(4-aminonaphtalène-1-sulfonate) de disodium; C.I. Direct Red 28
IT	:	3,3′-[[1,1′-bifenil]-4,4′-diilbis(azo)]bis(4-aminonaftalen-1-solfonato) di disodio; C.I. Direct Red 28
NL	:	dinatrium-3,3′-[[1,1′-bifenyl]-4,4′-diylbis(azo)]bis(4-aminonaftaleen-1-sulfonaat)
PT	:	3,3′-[[1,1′-bifenil]-4,4′-diilbis(azo)]bis(4-aminonaftaleno-1-sulfonato) de dissódio
FI	:	dinatrium-3,3′-[[1,1′-bifenyyli]-4,4′-diyylibis(atso)]bis(4-aminonaftaleeni-1-sulfonaatti); C.I. Direct Red 28
SV	:	dinatrium-3,3′-[[1,1′-bifenyl]-4,4′-diylbis(azo)]bis(4-aminonaftalen-1-sulfonat); C.I. Direct Red 28

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA B

CH3NH2 … % [1]

(CH3)2NH … % [2]

(CH3)3N … % [3]

ES	:	metilamina (mono-[1], di-[2] y tri-[3]) … %
DA	:	methylamin (mono-[1], di-[2] og tri-[3]) … %
DE	:	Methylamin (mono-[1], di-[2] und tri-[3]) … %
EL	:	μεθυλαμίνη (μονο-[1], δι-[2] και τρι-[3]) …%
EN	:	methylamine (mono-[1], di-[2] and tri-[3]) … %
FR	:	méthylamine (mono-[1], di-[2] et tri-[3]) … %
IT	:	metilamina (mono-[1], di-[2] e tri-[3]) … %
NL	:	methylamine (mono-[1], di-[2] en tri-[3]) … %
PT	:	metilamina (mono-[1], di-[2] e tri-[3]) … %
FI	:	metyyliamiini (mono-[1], di-[2] ja tri-[3]) … %
SV	:	metylamin (mono-[1], di-[2] och tri-[3]) … %

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 15 %	C; R 20/22-34
10 % ≤ C < 15 %	C; R 34
5 % ≤ C < 10 %	Xi; R 36/37/38

ES	:	2-cloro-3-fenoxi-6-nitro-anilina
DA	:	2-chlor-6-nitro-3-phenoxyanilin
DE	:	2-Chlor-6-nitro-3-phenoxyanilin
EL	:	2-χλωρο-6-νιτρο-3-φαινοξυανιλίνη
EN	:	2-chloro-6-nitro-3-phenoxyaniline
FR	:	2-chloro-6-nitro-3-phénoxyaniline; aclonifène (ISO)
IT	:	2-cloro-3-fenossi-6-nitro-anilina
NL	:	2-chloor-3-fenoxy-6-nitro-aniline
PT	:	2-cloro-3-fenoxi-6-nitro-anilina
FI	:	2-kloori-6-nitro-fenoksianiliini; aklonifeeni
SV	:	2-klor-6-nitro-3-fenoxianilin; aklonifen (ISO)

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	aminas, polietilenpoli-; HEPA
DA	:	aminer, polyethylenpoly-; HEPA
DE	:	Amine, Polyethylenpoly-; HEPA
EL	:	αμίνες, πολυαιθυλενοπολυ-· ΗΕΡΑ
EN	:	Amines, polyethylenepoly-; HEPA
FR	:	amines, polyéthylènepoly-; HEPA
IT	:	amine, polietilenpoli-; HEPA
NL	:	aminen, polyethyleenpoly-; HEPA
PT	:	aminas, polietilenopoli-; HEPA
FI	:	amiinit, polyetyleenipoly-: HEPA
SV	:	aminer, polyetylenpoly-: HEPA

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 25 %	C; R 21/22-34-43
10 % ≤ C < 25 %	C; R 34-43
5 % ≤ C < 10 %	Xi; R 36/38-43
1 % ≤ C < 5 %	Xi; R 43

NH2OH

ES	:	hidroxilamina
DA	:	hydroxylamin
DE	:	Hydroxylamin
EL	:	υδροξυλαμίνη
EN	:	hydroxylamine
FR	:	hydroxylamine
IT	:	idrossilamina
NL	:	hydroxylamine
PT	:	hidroxilamina
FI	:	hydroksyyliamiini
SV	:	hydroxylamin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

[NH2OH] · HCl [1]

[NH2OH]2 · H2SO4 [2]

[NH2OH] · H2SO4 [3]

ES	:	cloruro de hidroxilamonio [1]; sulfato de bis(hidroxilamonio) [2]; hidrogenosulfato de hidroxilamonio [3]
DA	:	hydroxylammoniumchlorid [1]; bis(hydroxylammonium)sulfat [2]; hydroxylammoniumhydrogen-sulfat [3]
DE	:	Hydroxylammoniumchlorid [1]; Bis(hydroxylammonium)sulfat [2]; Hydroxylammoniumhydrogensulfat [3]
EL	:	χλωρίδιο του υδροξυλαμμωνίου [1]· θειικό δις(υδροξυλαμμώνιο) [2]· υδρογονοθειικό υδροξυλαμμώνιο [3]
EN	:	hydroxylammonium chloride [1]; bis(hydroxylammonium) sulphate [2]; hydroxylammonium hydrogensulphate [3]; hydroxylamine hydrochloride [1]; hydroxylamine sulphate (2: 1) [2]; hydroxylamine sulphate (1: 1) [3]
FR	:	chlorure d'hydroxylammonium [1]; sulfate de bis(hydroxylammonium) [2]; hydrogénosulfate d'hydroxylammonium [3]
IT	:	cloruro di idrossilammonio [1]; solfato di bis(idrossilammonio) [2]; idrogenosolfato di idrossilammonio [3]
NL	:	hydroxylammoniumchloride [1]; bis(hydroxylammonium)sulfaat [2]; hydroxylammoniumhydrogeensulfaat [3]
PT	:	cloreto de hidroxilamónio [1]; sulfato de bis(hidroxilamónio) [2]; hidrogénossulfato de hidroxilamónio [3]
FI	:	hydroksyyliammoniumkloridi [1]; bishydroksyyliammoniumsulfaatti [2]; hydroksyyliammoniumvetysulfaatti [3]
SV	:	hydroxylammoniumklorid [1]; hydroxylammoniumsulfat [2]; hydroxylammonium vätesulfat [3]

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	cloruro de N,N,N-trimetilanilinio
DA	:	N,N,N-trimethylaniliniumchlorid
DE	:	N,N,N-Trimethylaniliniumchlorid
EL	:	χλωρίδιο του Ν,Ν,Ν-τριμεθυλανιλινίου
EN	:	N,N,N-trimethylanilinium chloride
FR	:	chlorure de N,N,N-triméthylanilinium
IT	:	cloruro di N,N,N-trimetilanilinio
NL	:	N,N,N-trimethylaniliniumchloride
PT	:	cloreto de N,N,N-trimetilanilínio
FI	:	N,N,N-trimetyylianiliniumkloridi
SV	:	N,N,N-trimetylfenylammoniumklorid

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	2-metil-p-fenilendiamina
DA	:	2-methyl-p-phenylendiamin
DE	:	2-Methyl-p-phenylendiamin; Toluylen-2,5-diamin
EL	:	2-μεθυλο-π-φαινυλενοδιαμίνη
EN	:	2-methyl-p-phenylenediamine
FR	:	2-méthyl-p-phénylènediamine; toluène-2,5-diamine
IT	:	2-metil-p-fenilendiamina; 2,5-diaminotoluene
NL	:	2-methyl-p-fenyleendiamine
PT	:	2-metil-p-fenilenodiamina
FI	:	2-metyyli-p-fenyleenidiamiini
SV	:	2-metyl-p-fenylendiamin; 2-metyl-1,4-benzendiamin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA E

ES	:	sulfato de tolueno-2,4-diamonio
DA	:	toluen-2,4-diammoniumsulfat
DE	:	Toluol-2,4-diammoniumsulfat; Toluylen-2,4-diaminsulfat
EL	:	θειικό τολουενο-2-4-διαμμώνιο
EN	:	toluene-2,4-diammonium sulphate; 4-methyl-m-phenylenediamine sulfate
FR	:	sulfate de toluène-2,4-diammonium
IT	:	solfato di toluen-2,4-diammonio; 4-metil-m-fenilendiamina solfato
NL	:	tolueen-2,4-diammoniumsulfaat
PT	:	sulfato de tolueno-2,4-diamónio
FI	:	tolueeni-2,4-diammoniumsulfaatti; 4-metyyli-m-fenyleenidiamiinisulfaatti
SV	:	toluen-2,2-diammoniumsulfat

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	3-aminofenol
DA	:	3-aminophenol
DE	:	3-Aminophenol
EL	:	3-αμινοφαινόλη
EN	:	3-aminophenol
FR	:	3-aminophénol
IT	:	3-aminofenolo
NL	:	3-aminofenol
PT	:	3-aminofenol
FI	:	3-aminofenoli
SV	:	3-aminofenol

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	4-aminofenol
DA	:	4-aminophenol
DE	:	4-Aminophenol
EL	:	4-αμινοφαινόλη
EN	:	4-aminophenol
FR	:	4-aminophénol
IT	:	4-aminofenolo
NL	:	4-aminofenol
PT	:	4-aminofenol
FI	:	4-aminofenoli
SV	:	4-aminofenol

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	diisopropilamina
DA	:	diisopropylamin
DE	:	Diisopropylamin
EL	:	διισοπροπυλαμίνη
EN	:	diisopropylamine
FR	:	diisopropylamine
IT	:	diisopropilamina
NL	:	diisopropylamine
PT	:	diisopropilamina
FI	:	diisopropyyliamiini
SV	:	diisopropylamin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

C ≥ 25 %	C; R 20/22-34
10 % ≤ C < 25 %	C; R 34
5 % ≤ C < 10 %	Xi; R 36/37/38

ES	:	benzotiazol-2-tiol
DA	:	benzothiazol-2-thiol
DE	:	Benzothiazol-2-thiol; 2-Mercaptobenzothiazol
EL	:	βενζοθειαζολ-2-θειόλη
EN	:	benzothiazole-2-thiol
FR	:	benzothiazole-2-thiol; mercaptobenzothiazole
IT	:	benzotiazol-2-tiolo; mercaptobenzotiazolo
NL	:	benzothiazool-2-thiol
PT	:	benzotiazole-2-tiol
FI	:	bentsotiatsoli-2-tioli
SV	:	benzotiazol-2-tiol

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	disulfuro de bis(piperidinotiocarbonilo)
DA	:	bis(piperidinothiocarbonyl)disulfid
DE	:	Bis(piperidinothiocarbonyl)disulfid
EL	:	δισουλφίδιο του δις(πιπεριδινοθειοκαρβονυλίου)
EN	:	bis(piperidinothiocarbonyl) disulphide
FR	:	disulfure de bis(pipéridinothiocarbonyle)
IT	:	disolfuro di bis(piperidinotiocarbonile)
NL	:	bis(piperidinothiocarbonyl)disulfide
PT	:	dissulfureto de bis(piperidinotiocarbonilo)
FI	:	bis(piperidiinotiokarbonyyli)disulfidi
SV	:	bis(piperidintiokarbonyl)disulfid

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	piperidina-1-carbotioato de S-(1-fenil-1-metiletilo)
DA	:	S-(1-methyl-1-phenylethyl)piperidin-1-carbothioat
DE	:	S-(1-Methyl-1-phenylethyl)piperidin-1-carbothioat
EL	:	πιπεριδινο-1-καρβοθειοϊκό S -(1-μεθυλο-1-φαινυλαιθύλιο)
EN	:	S-(1-methyl-1-phenylethyl) piperidine-1-carbothioate
FR	:	pipéridine-1-carbothioate de S-(1-méthyl-1-phényléthyle); dimépipérate
IT	:	piperidin-1-carbotioato di S-(1-fenil-1-metiletile)
NL	:	S-(1-fenyl-1-methylethyl)piperidine-1-carbothioaat
PT	:	piperidina-1-carbotioato de S-(1-fenil-1-metiletilo)
FI	:	S-(1-metyyli-1-fenyylietyyli)piperidiini-1-karbotioaatti; dimepiperaatti
SV	:	S-(1-metyl-1-fenyletyl)piperidin-1-karbotioat; dimepiperat (ISO)

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	diciclohexilcarbodiimida
DA	:	dicyclohexylcarbodiimid
DE	:	Dicyclohexylcarbodiimid
EL	:	δικυκλοεξυλοκαρβοδιιμίδιο
EN	:	dicyclohexylcarbodiimide
FR	:	dicyclohexylcarbodiimide
IT	:	dicicloesilcarbodiimide
NL	:	dicyclohexylcarbodiimide
PT	:	diciclohexilcarbodiimida
FI	:	disykloheksyylikarbodi-imidi
SV	:	dicyklohexylkarbodiimid

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NC — S — CH2 — S — CN

ES	:	ditiocianato de metileno
DA	:	methylendithiocyanat
DE	:	Methylendithiocyanat
EL	:	διθειοκυανικό μεθυλένιο
EN	:	methylene dithiocyanate
FR	:	dithiocyanate de méthylène
IT	:	ditiocianato di metilene; metilene ditiocianto
NL	:	methyleendithiocyanaat
PT	:	ditiocianato de metileno
FI	:	metyleeniditiosyanaatti
SV	:	metylenditiocyanat; ditiocyanatometan

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

NOTA E

ES	:	1,3,5-tris(oxiranilmetil)-1,3,5-triazina-2,4,6(1 H,3 H,5 H)-triona; TGIC
DA	:	1,3,5-tris(oxiranylmethyl)-1,3,5-triazin-2,4,6(1 H,3 H,5 H)-trion; TGIC
DE	:	1,3,5-Tris(oxiranylmethyl)-1,3,5-triazin-2,4,6(1 H,3 H,5 H)-trion; TGIC
EL	:	1,3,5-τρις(οζιρανυλομεθυλο)-1,3,5-τριαζινο-2,4,6(1 Η,3 Η,5 Η) -τριόνη· TGIC
EN	:	1,3,5-tris(oxiranylmethyl)-1,3,5-triazine-2,4,6(1 H,3 H,5 H)-trione; TGIC
FR	:	1,3,5-tris(oxirannylméthyl)-1,3,5-triazine-2,4,6(1 H,3 H,5 H)-trione; TGIC
IT	:	1,3,5-tris(ossiranilmetil)-1,3,5-triazin-2,4,6(1 H,3 H,5 H)-trione; TGIC
NL	:	1,3,5-tris(oxiranylmethyl)-1,3,5-triazine-2,4,6(1 H,3 H,5 H)-trion; TGIC
PT	:	1,3,5-tris(oxiranilmetil)-1,3,5-triazina-2,4,6(1 H,3 H,5 H)-triona; TGIC
FI	:	1,3,5-tris(oksiranyylimetyyli)-1,3,5-triatsiini-2,4,6(1 H,3 H,5 H)-trioni; TGIC
SV	:	triglycidylisocyanurat; TGIC

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	glucosidasa, β-
DA	:	glucosidase, β-
DE	:	Glucosidase, β-
EL	:	γλυκοζιδάση, β-
EN	:	Glucosidase, β-
FR	:	glucosidase, β-
IT	:	glucosidasi, β-
NL	:	glucosidase, β-
PT	:	glucosidase, β-
FI	:	glukosidaasi, β-
SV	:	glukosidas, β-

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	celulasa
DA	:	cellulase
DE	:	Cellulase
EL	:	κυτταρινάση
EN	:	Cellulase
FR	:	cellulase
IT	:	cellulasi
NL	:	cellulase
PT	:	celulase
FI	:	sellulaasi
SV	:	cellulas

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	celobiohidrolasa, exo-
DA	:	cellobiohydrolase, exo-
DE	:	Cellobiohydrolase, Exo-
EL	:	κελλοβιοϋδρολάση, εξω-
EN	:	Cellobiohydrolase, exo-
FR	:	cellobiohydrolase, exo-
IT	:	cellobioidrolasi, eso-
NL	:	cellobiohydrolase, exo-
PT	:	celobiohidrolase, exo-
FI	:	sellobiohydrolaasi, ekso-
SV	:	cellobiohydralas, exo-

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	celulasa excepto aquellos específicamente expresados en este Anexo
DA	:	cellulaser undtagen sådanne nævnt andetsteds i dette bilag
DE	:	Cellulasen mit Ausnahme der namentlich in diesem Anhang bezeichneten
EL	:	κυτταρινάσες εκτός εκείνων που κατονομάζονται σε άλλο σημείο αυτού του παραρτήματος
EN	:	cellulases with the exception of those specified elsewhere in this Annex
FR	:	cellulases à l'exception de celles nommément désignées dans cette annexe
IT	:	cellulasi escluse quelle espressamente indicate in questo allegato
NL	:	cellulase met uitzondering van de in deze bijlage met name genoemde
PT	:	celulase com excepção dos expressamente referidos no presente anexo
FI	:	sellulaasit paitsi muualla tässä liitteessä mainitut
SV	:	cellulaser med undantag för de föreningar som är upptagna på annat ställe i bilagan

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	bromelaína, jugo
DA	:	bromelain, saft
DE	:	Bromelain, Fruchtsaft-
EL	:	βρομελαΐνης, χυμός
EN	:	Bromelain, juice
FR	:	broméline, jus
IT	:	bromelina, succo
NL	:	bromelia, sap
PT	:	bromelaína, suco
FI	:	bromelaiini, mehu
SV	:	bromelain, saft

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	ficina
DA	:	ficin
DE	:	Ficin
EL	:	φισίνη
EN	:	Ficin
FR	:	ficine
IT	:	ficina
NL	:	ficine
PT	:	ficina
FI	:	fisiini
SV	:	ficin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	papaína
DA	:	papain
DE	:	Papain
EL	:	παπαΐνη
EN	:	Papain
FR	:	papaïne
IT	:	papaina
NL	:	papaïne
PT	:	papaína
FI	:	papaiini
SV	:	papain

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	pepsina A
DA	:	pepsin A
DE	:	Pepsin A
EL	:	πεψίνη Α
EN	:	Pepsin A
FR	:	pepsine A
IT	:	pepsina A
NL	:	pepsine A
PT	:	pepsina A
FI	:	pepsiini A
SV	:	pepsin A

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	renina
DA	:	rennin
DE	:	Rennin
EL	:	ρεννίνη
EN	:	Rennin
FR	:	rennine
IT	:	rennina
NL	:	rennine
PT	:	renina
FI	:	renniini
SV	:	rennin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	tripsina
DA	:	trypsin
DE	:	Trypsin
EL	:	θρυψίνη
EN	:	Trypsin
FR	:	trypsine
IT	:	tripsina
NL	:	trypsine
PT	:	tripsina
FI	:	trypsiini
SV	:	trypsin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	quimotripsina
DA	:	chymotrypsin
DE	:	Chymotrypsin
EL	:	χυμοθρυψίνη
EN	:	Chymotrypsin
FR	:	chymotrypsine
IT	:	chimotripsina
NL	:	chymotrypsine
PT	:	quimotripsina
FI	:	kymotrypsiini
SV	:	chymotrypsin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	subtilisina
DA	:	subtilisin
DE	:	Subtilisin
EL	:	σουπτιλισίνη
EN	:	Subtilisin
FR	:	subtilisine
IT	:	subtilisina
NL	:	subtilisine
PT	:	subtilisina
FI	:	subtilisiini
SV	:	subtilisin

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	proteinasa, microbiana neutra
DA	:	proteinase, mikrobiel neutral-
DE	:	Proteinase, mikrobenneutral
EL	:	πρωτεϊνάση, μικροβιακή ουδέτερη
EN	:	Proteinase, microbial neutral
FR	:	protéinase neutre microbienne
IT	:	proteinasi, microbica neutra
NL	:	proteïnase, microbieel neutraal
PT	:	proteinase, neutra microbiana
FI	:	proteinaasi, neutraali mikrobiperäinen
SV	:	proteas, neutralt mikrobiellt

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	protease excepto aquellos específicamente expresados en este Anexo
DA	:	proteaser undtagen sådanne nævnt andetsteds i dette bilag
DE	:	Proteasen mit Ausnahme der namentlich in diesem Anhang bezeichneten
EL	:	πρωτεάσες εκτός εκείνων που κατονομάζονται σε άλλο σημείο αυτού του παραρτήματος
EN	:	proteases with the exception of those specified elsewhere in this Annex
FR	:	protéases à l'exception de celles nommément désignées dans cette annexe
IT	:	proteasi escluse quelle espressamente indicate in questo allegato
NL	:	protease met uitzondering van de in deze bijlage met name genoemde
PT	:	protease com excepção dos expressamente referidos no presente anexo
FI	:	proteaasit paitsi muualla tässä liitteessä mainitut
SV	:	proteaser med undantag för de föreningar som är upptagna på annat ställe i bilagan

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	amilasa, α-
DA	:	amylase, α-
DE	:	Amylase, α-
EL	:	αμυλάση, α-
EN	:	Amylase, α-
FR	:	amylase, α-
IT	:	amilasi, α-
NL	:	amylase, α-
PT	:	amilase, α-
FI	:	amylaasi, α-
SV	:	amylas, α-

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ES	:	amilasa excepto aquellos específicamente expresados en este Anexo
DA	:	amylaser undtagen sådanne nævnt andetsteds i dette bilag
DE	:	Amylasen mit Ausnahme der namentlich in diesem Anhang bezeichneten
EL	:	αμυλάσες εκτός εκείνων που κατονομάζονται σε άλλο σημείο αυτού του παραρτήματος
EN	:	amylases with the exception of those specified elsewhere in this Annex
FR	:	amylases à l'exception de celles nommément désignées dans cette annexe
IT	:	amilasi escluse quelle espressamente indicate in questo allegato
NL	:	amylase met uitzondering van de in deze bijlage met name genoemde
PT	:	amilase com excepção dos expressamente referidos no presente anexo
FI	:	amylaasit paitsi muualla tässä liitteessä mainitut
SV	:	amylaser med undantag för de föreningar som är upptagna på annat ställe i bilagan

Clasificación,Klassificering,Einstufung,Ταξινόμηση,Classification,Classification,Classificazione,Indeling,Classificação,Luokitus,Klassificering

Etiquetado,Etikettering,Kennzeichnung,Επισήμανση,Labelling,Étiquetage,Etichettatura,Kenmerken,Rotulagem,Merkinnät,Märkning

ANEXO IIIBILAG IIIANHANG IIIΠΑΡΑΡΤΗΜΑ IIIANNEX IIIANNEXE IIIALLEGATO IIIBIJLAGE IIIANEXO IIILIITE IIIBILAGA III

Index No

649-261-00-8

649-262-00-3

649-263-00-9

649-264-00-4

649-265-00-X

649-266-00-5

649-267-00-0

649-268-00-6

649-269-00-1

649-270-00-7

649-271-00-2

649-272-00-8

649-273-00-3

649-274-00-9

649-275-00-4

649-276-00-X

649-277-00-5

649-278-00-0

649-279-00-6

649-280-00-1

649-281-00-7

649-282-00-2

649-283-00-8

649-284-00-3

649-285-00-9

649-286-00-4

649-287-00-X

649-288-00-5

649-289-00-0

649-290-00-6

649-291-00-1

649-292-00-7

649-293-00-2

649-294-00-8

649-295-00-3

649-296-00-9

649-297-00-4

649-298-00-X

649-299-00-5

649-300-00-9

649-301-00-4

649-302-00-X

649-303-00-5

649-304-00-0

649-305-00-6

649-306-00-1

649-307-00-7

649-308-00-2

649-309-00-8

649-310-00-3

649-311-00-9

649-312-00-4

649-313-00-X

649-314-00-5

649-316-00-6

649-317-00-1

649-318-00-7

649-319-00-2

649-320-00-8

649-321-00-3

649-322-00-9

649-323-00-4

649-324-00-X

649-325-00-5

649-326-00-0

649-327-00-6

649-328-00-1

649-329-00-7

649-330-00-2

649-331-00-8

649-332-00-3

649-333-00-9

649-334-00-4

649-335-00-X

649-336-00-5

649-337-00-0

649-338-00-6

649-339-00-1

649-340-00-7

649-341-00-2

649-342-00-8

649-343-00-3

649-344-00-9

649-345-00-4

649-346-00-X

649-347-00-5

649-348-00-0

649-349-00-6

649-350-00-1

649-351-00-7

649-352-00-2

649-353-00-8

649-354-00-3

649-355-00-9

649-356-00-4

649-357-00-X

649-358-00-5

649-359-00-0

649-360-00-6

649-361-00-1

649-362-00-7

649-363-00-2

649-364-00-8

649-365-00-3

649-366-00-9

649-367-00-4

649-368-00-X

649-369-00-5

649-370-00-0

649-371-00-6

649-372-00-1

649-373-00-7

649-374-00-2

649-375-00-8

649-376-00-3

649-377-00-9

649-378-00-4

649-379-00-X

649-380-00-5

649-381-00-0

649-382-00-6

649-383-00-1

649-384-00-7

649-385-00-2

649-386-00-8

649-387-00-3

649-388-00-9

649-389-00-4

649-390-00-X

649-391-00-5

649-392-00-0

649-393-00-6

649-394-00-1

649-395-00-7

649-396-00-2

649-397-00-8

649-398-00-3

649-399-00-9

649-400-00-2

649-401-00-8

649-402-00-3

649-403-00-9

649-404-00-4

649-405-00-X

649-406-00-5

649-407-00-0

649-408-00-6

649-409-00-1

649-410-00-7

649-411-00-2

649-412-00-8

649-413-00-3

649-414-00-9

649-415-00-4

649-416-00-X

649-417-00-5

649-418-00-0

649-419-00-6

649-420-00-1

649-421-00-7

649-422-00-2

649-423-00-8

649-424-00-3

649-425-00-9

649-426-00-4

649-427-00-X

649-428-00-5

649-429-00-0

649-430-00-6

649-431-00-1

649-432-00-7

649-433-00-2

649-434-00-8

ANEXA IV A

„PARTEA B: METODE DE DETERMINARE A TOXICITĂȚII ȘI A ALTOR EFECTE ASUPRA SĂNĂTĂȚII

INTRODUCERE GENERALĂ: PARTEA B

A. NOTĂ EXPLICATIVĂ

În sensul prezentei introduceri, se aplică următoarea numerotare:

B.15. Mutație genică, Saccharomyces cerevisiae

B.16. Recombinație mitotică, Saccharomyces cerevisiae

B.17. Test de mutație genică la celulele de mamifer in vitro,

B.18. Leziune și reparație ADN - sinteză neprogramată de ADN - celule de mamifer in vitro

B.19. Test in vitro de schimb de cromatide surori

B.20. Test de letalitate recesivă legată de sex la Drosophila melanogaster

B.21. Teste de transformare a celulelor de mamifer in vitro

B.22. Teste de letalitate dominantă la rozătoare

B.23. Test citogenetic pe celule germinale de mamifer in vivo

B.24. Test Spot la șoareci

B.25. Translocație transmisibilă la șoareci

B.26. Toxicitate orală subcronică: studiu de 90 de zile cu doze orale repetate pe rozătoare

B.27. Toxicitate orală subcronică: studiu de 90 de zile cu doze orale repetate pe specii care nu aparțin ordinului rozătoarelor

B.28. Test de toxicitate subcronică dermică: 90 de zile cu doze dermice repetate pe rozătoare

B.29. Test de toxicitate subcronică prin inhalare: 90 de zile cu doze inhalate pe rozătoare

B.30. Test de toxicitate cronică

B.31. Test de teratogeneză – rozătoare și nerozătoare

B.32. Test de cancerogeneză

B.33. Test combinat de toxicitate cronică și de cancerogeneză

B.34. Test asupra reproducerii pe o singură generație

B.35. Test asupra reproducerii pe durata a două generații

B.36. Toxicocinetică

B. DEFINIȚII GENERALE ALE TERMENILOR FOLOSIȚI ÎN DESCRIERILE METODELOR DE TESTARE DIN PREZENTA ANEXĂ

(i)	Toxicitate acută reprezintă apariția efectelor nedorite care se manifestă într-un interval de timp determinat (în general 14 zile) după administrarea unei doze unice dintr-o substanță.

(ii)

Toxicitatea evidentă este un termen general care desemnează semnele manifeste ale toxicității care rezultă din administrarea unei substanțe testate. Aceste manifestări trebuie să fie suficient de pronunțate pentru a permite o evaluare a riscurilor, iar o mărire a dozei administrate poate declanșa efecte toxice grave sau eventual moartea.

(iii)

Doza reprezintă cantitatea de substanță administrată. Ea se exprimă prin greutate (grame și miligrame), prin greutate de substanță testată pe unitate de greutate corporală a animalului de experiență (de exemplu, miligrame pe kilograme de greutate corporală) sau printr-o concentrație alimentară constantă (părți pe milion sau miligrame pe kilogram de aliment).

(iv)	Doza discriminativă reprezintă doza cea mai ridicată dintre cele patru doze fixe care se pot administra fără ca substanța să provoace moartea (inclusiv cea a animalelor sacrificate din motive umanitare).

(v)	Dozarea este un termen general, care desemnează doza administrată, frecvența și durata administrării.

(vi)

Doza letală medie (DL50) reprezintă doza unică dintr-o substanță, calculată statistic, care poate provoca moartea a 50 % dintre animalele cărora li se administrează. DL50 se exprimă prin greutatea de substanță studiată pe unitatea de greutate corporală a animalului supus testului (miligrame pe kilograme).

(vii)

Concentrația letală medie (CL50) reprezintă concentrația dintr-o substanță, calculată statistic, despre care se presupune că provoacă, cu ocazia unei expuneri sau într-o perioadă de timp determinată după expunere, moartea a 50 % dintre animalele expuse pe o perioadă de timp determinată. Valoarea LC50 se exprimă prin raportul dintre greutatea substanței studiate și un volum de aer standard (miligrame pe litru).

(viii)

Acronimul NOAEL («no observed adverse effect level») - doză fără efect nedorit detectabil (DEND) - corespunde dozei sau nivelului de expunere maxime la care nu a fost detectat nici un efect nedorit legat de tratament.

(ix)

Toxicitatea subcronică prin administrare în mod repetat desemnează efectele nedorite care se manifestă la animalele de experiență cărora li se administrează zilnic o anumită substanță chimică sau care sunt expuse zilnic influenței acestei substanțe, pe o perioadă de timp scurtă în raport cu speranța lor de viață.

(x)	Doza maximă tolerată (DMT) reprezintă doza cea mai puternică care provoacă manifestări toxice la animale, fără a avea însă un efect major asupra supraviețuirii în cadrul testului în care a fost folosită.

(xi)	Iritația cutanată reprezintă modificările cutanate de natură inflamatorie apărute în urma aplicării unei substanțe pe piele.

(xii)

Iritația oculară reprezintă modificările la ochi apărute în urma aplicării unei substanțe pe suprafața anterioară a ochiului.

(xiii)

Sensibilizarea cutanată (dermatită alergică de contact) constă într-o reacție cutanată mediată imunologic la o anumită substanță.

(xiv)

Coroziunea dermică desemnează leziunile cutanate ireversibile apărute în urma aplicării unei substanțe pe piele, timp de o perioadă cuprinsă între 3 minute și 4 ore.

(xv)	Toxicocinetica este studiul absorbției, distribuției, metabolismului și excreției substanțelor testate.

(xvi)

Absorbția reprezintă procesul sau procesele prin care substanța administrată pătrunde în organism.

(xvii)

Excreția reprezintă procesul sau procesele prin care substanța administrată și/sau metaboliții săi sunt eliminați din organism.

(xviii)

Distribuția reprezintă procesul sau procesele prin care substanța absorbită și/sau metaboliții săi sunt distribuiți în organism.

(xix)

Metabolismul reprezintă procesul sau procesele prin care substanța administrată este supusă în organism unor reacții enzimatice sau neenzimatice care duc la modificarea sa structurală.

B.I. Toxicitate acută. Toxicitate prin administrare în mod repetat/toxicitate subcronică și cronică

Diverse teste (metodele B.1 - B.5.) permit evaluarea efectelor toxice, precum și a toxicității acute a unei substanțe asupra întregului organism sau asupra anumitor organe, în urma administrării unei doze unice; aceste teste furnizează și o primă indicație asupra toxicității substanței.

În funcție de toxicitatea substanței se poate avea în vedere un test limită, până la efectuarea unui studiu complet care să stabilească valoarea DL50, cu toate că nici un test limită nu a fost definit pentru studiile prin inhalare, de vreme ce nu a fost posibilă stabilirea unei valori limită unice la expunerea prin inhalare.

Se va recurge de preferință la metode care folosesc un număr de animale cât se poate de redus și care minimizează suferințele acestora, de exemplu, «metoda dozelor fixe» (metoda B.1 bis) sau «metoda de toxicitate acută» (metoda B.1 terț). La testele de la nivelul 1, se poate efectua un studiu pe o a doua specie pentru a completa concluziile de la primul studiu. În acest caz, se va folosi metoda de testare standard sau se va adapta metoda la un număr de animale mai redus.

Testul de toxicitate prin administrare în mod repetat (metodele B.7., B.8. și B.9.) include o evaluare a efectelor toxice în urma unei expuneri repetate. Observațiile clinice ale animalelor trebuie să fie minuțioase, astfel încât să se obțină un maximum de informații. Aceste teste trebuie să permită determinarea toxicității asupra organelor țintă, precum și determinarea dozelor netoxice. Aceste aspecte ar putea necesita o analiză mai aprofundată în cadrul studiilor de lungă durată (metodele B.26 - B.30. și B.33.).

B.II. Mutageneză. Genotoxicitate

Mutageneza se referă la provocarea unor modificări permanente și transmisibile în ceea ce privește cantitatea și structura materialului genetic al celulelor sau al organismelor. Aceste modificări sau «mutații» pot afecta o singură genă sau segmente ale unei gene, un bloc de gene sau cromozomi întregi. Efectele asupra cromozomilor (întregi) pot fi structurale și/sau numerice.

Activitatea mutagenă a unei substanțe se evaluează cu ajutorul unor teste in vitro asupra unor bacterii (metoda B.13/14.) în cazul mutațiilor genice (punctiforme) și/sau pe celule de mamifer în cazul aberațiilor structurale cromozomiale (metoda B.10.).

Metode in vivo, cum ar fi testul pe micronucleu (metoda B.12.) sau analiza celulelor măduvei osoase în metafază (B.11.), sunt de asemenea acceptabile. Cu toate acestea, dacă nu există contraindicații, metodele in vitro sunt de preferat.

Volume importante de producție ar putea impune efectuarea unor studii suplimentare în vederea definirii potențialului mutagenic al unei substanțe sau în vederea efectuării unor teste preliminare de depistare a unui eventual efect cancerigen și/sau în vederea realizării sau asigurării evaluării continue a riscurilor; aceste studii pot avea mai multe utilități: confirmarea rezultatelor testelor de bază, analiza unor parametri care nu au fost studiați în cadrul testelor de bază sau pot servi ca punct de plecare sau completare în cazul studiilor in vivo.

Cu acest scop, la metodele B.15 - B.25. se vor folosi sisteme eucariote in vivo și in vitro, utilizându-se un număr mai ridicat de parametri biologici. Aceste teste furnizează informații asupra mutațiilor punctiforme sau asupra celorlalți parametri, la organisme mai complexe decât bacteriile utilizate în testele de bază.

Ca regulă generală, în cazurile în care se are în vedere un program de studii suplimentar asupra mutagenezei, acesta trebuie conceput astfel încât să se obțină informații suplimentare adecvate asupra potențialului mutagenic sau cel cancerigen al substanței analizate.

Studiile care se dovedesc a fi necesare într-un anumit caz depind de numeroși factori, dar în special de caracteristicile fizice și chimice ale substanței, de rezultatele primelor teste pe bacterii sau de cele ale testelor citogenetice, de profilul metabolic al substanței, de rezultatele celorlalte studii de toxicitate și de domeniile de utilizare cunoscute ale substanței. Având în vedere diversitatea factorilor care trebuie luați în considerare, nu se poate propune o schemă rigidă pentru alegerea testelor.

Directiva 93/67/CEE definește câteva principii generale în ceea ce privește strategia de adoptat, dar un alt document, ghidul tehnic pentru «Evaluarea riscurilor» prezintă strategii mai exacte, care sunt totuși flexibile și pot fi adaptate în funcție de circumstanțe.

Cu toate acestea, metodele pentru studiile suplimentare au fost grupate, în cele ce urmează, în funcție de parametrul genetic principal analizat.

Studii cu privire la mutațiile genice (punctiforme)

(a)	Studii asupra mutațiilor directe sau reverse pe microorganisme eucariote (Saccharomyces cerevisiae) (metoda B.15.)

(b)	Studii in vitro asupra mutațiilor directe pe celule mamifere (metoda B.17.)

(c)	Test de letalitate recesivă legată de sex la Drosophila melanogaster (metoda B.20.)

(d)	Test de mutație genică pe celule somatice in vivo, test «spot» la șoareci (metoda B.24.)

Studii cu privire la aberațiile cromozomiale

(a)

Studii citogenetice in vivo la mamifere; analiza in vivo a celulelor de măduvă osoasă în metafază trebuie avută în vedere atunci când aceasta nu a fost efectuată în cadrul evaluării inițiale (metoda B.11.). Pe lângă aceasta, este posibil să se studieze citogenicitatea celulelor germinale in vivo (metoda B.23.)

(b)	Studii citogenetice in vitro pe celule de mamifer, în cazul în care acestea nu au fost efectuate în cadrul evaluării inițiale (metoda B.10.)

(c)	Studii de letalitate dominantă la rozătoare (metoda B.22.)

(d)	Test de translocare transmisibilă la șoareci (metoda B.25.)

Efecte genotoxice. Efecte asupra ADN

Genotoxicitatea, caracterizată de modificări potențiale ale materialului genetic care nu sunt legate neapărat de mutageneză, se poate manifesta prin leziuni ale ADN, fără a furniza o dovadă directă a mutației. Metodele prezentate mai jos, care utilizează microorganisme eucariote sau celule de mamifer, se pot dovedi utile în vederea studiului acestor fenomene.

(a)	Recombinarea mitotică pe Saccharomyces cerevisiae (methoda B.16.)

(b)	Leziune și reparare ADN - sinteză de ADN neprogramată pe celule de mamifer - in vitro (metoda B.18.)

(c)	Schimb de cromatide surori pe celule de mamifer - in vitro (metoda B.19.)

Metode alternative pentru investigarea potențialului cancerigen

Testele de transformare a celulelor de mamifer permit măsurarea capacității unei substanțe de a provoca, într-o cultură de celule, modificări morfologice și de comportament, despre care se presupune că pot fi asociate cu o transformare malignă in vivo (metoda B.21.). Se poate utiliza un număr variabil de tipuri de celule și de parametri de transformare.

Evaluarea riscului efectelor ereditare la mamifere

Există mai multe metode care permit măsurarea efectelor ereditare provocate de mutațiile genice (punctiforme) la mamifere, de exemplu testul locusului specific la șoareci, care permite măsurarea mutațiilor intervenite la celulele germinale la prima generație (și care nu este descris în prezenta anexă) sau de aberațiile cromozomiale, de exemplu, testul de translocație transmisibilă la șoareci (metoda B.25.). Aceste metode pot fi utilizate în vederea evaluării riscului genetic pe care îl reprezintă pentru om substanța respectivă. Cu toate acestea, având în vedere complexitatea acestor teste și numărul ridicat de animale de experiență necesare, în special la testul locusului specific, aceste studii sunt efectuate numai dacă există o justificare întemeiată în acest sens.

B.III. Cancerogeneză

Substanțele chimice pot fi considerate ca agenți cancerigeni genotoxici sau negenotoxici, în funcție de mecanismul de acțiune presupus.

Studiile de mutageneză/genotoxicitate pot furniza informații preliminare, care să permită depistarea potențialului cancerigen genotoxic al unei substanțe. Informații suplimentare sunt furnizate de testele de toxicitate prin administrare repetată, de testele de toxicitate subcronică sau de toxicitate cronică. Testul de toxicitate prin administrare repetată, metoda B.7. și studiile de toxicitate pe perioade de timp mai îndelungate includ o evaluare a modificărilor histopatologice observate, de exemplu, a hiperplaziei unor țesuturi, care pot provoca îngrijorare. Aceste studii, precum și informațiile toxicocinetice pot contribui la evidențierea substanțelor chimice cu un potențial cancerigen, care ar putea fi studiat în cadrul unui test de cancerigeneză mai aprofundat (metoda B.32.) sau deseori, în cadrul unui studiu combinat de toxicitate cronică și de cancerogeneză (metoda B.33.).

B.IV. Toxicitate asupra funcției de reproducere

Toxicitatea cu privire la reproducere se poate manifesta în moduri diferite, în special prin tulburări ale funcției sau ale capacității reproducătoare la masculi sau la femele, calificate ca «efect asupra fertilității» sau prin inducerea de efecte nocive netransmisibile asupra progenului, calificate ca «toxicitate asupra dezvoltării» care include și teratogeneza și efectele care apar în timpul alăptării.

În cazul studiilor de teratogeneză care fac parte din studiul toxicității asupra dezvoltării, metoda de testare (metoda B.31.) se bazează în primul rând, pe administrarea orală. Alte căi de administrare pot fi utilizate în funcție de proprietățile fizice ale substanței testate sau ale modalităților de expunere probabile ale omului la substanța în cauză. În asemenea cazuri, metoda de testare trebuie adaptată în mod corespunzător, ținându-se cont de elementele specifice ale metodelor de testare stabilite pentru studiile pe o durată de 28 de zile.

În cazurile în care se impune efectuarea unui test asupra reproducerii pe durata a trei generații (test de fertilitate), se poate adopta metoda descrisă la testul de reproducere pe două generații (metoda B.35.) aplicându-o și la o a treia generație.

B.V. Neurotoxicitate

Neurotoxicitatea se poate manifesta în diferite feluri, de exemplu, prin modificări funcționale și/sau structurale și prin modificări biochimice la nivelul sistemului nervos central sau periferic. Testele de toxicitate acută pot furniza o primă indicație asupra neurotoxicității. Testul de toxicitate prin administrare repetată, metoda B.7., include o evaluare a efectelor neurotoxice. Observațiile clinice ale animalelor trebuie să fie deosebit de riguroase, astfel încât să permită obținerea unui maximum de informații. Metoda trebuie să permită evidențierea substanțelor chimice cu un potențial neurotoxic care ar putea impune alte studii mai aprofundate. Este de asemenea important să se analizeze capacitatea substanței de a provoca efecte neurotoxice specifice, care nu ar fi detectabile prin alte teste de toxicitate. Anumite substanțe organofosforice, de exemplu, prezintă o neurotoxicitate întârziată, care poate fi evaluată cu ajutorul metodelor B.37. și B.38., în urma unei administrări unice sau repetate.

B.VI. Imunotoxicitate

Imunotoxicitatea se poate manifesta în diferite feluri, în special printr-o imunosupresie și/sau prin amplificarea răspunsului imun, ducând fie la o hipersensibilitate, fie la o autoimunitate indusă. Testul de toxicitate prin administrare repetată, metoda B.7., include o evaluare a efectelor imunotoxice. Această metodă trebuie să permită evidențierea substanțelor chimice cu un potențial imunotoxic, care ar putea impune alte studii mai aprofundate.

B.VIII. Toxicocinetică

Studiile toxicocinetice facilitează interpretarea și evaluarea informațiilor cu privire la toxicitate. Ele au ca obiect elucidarea anumitor aspecte specifice ale toxicității substanței chimice studiate, iar rezultatele pot contribui la conceperea altor teste de toxicitate. Nu se are în vedere determinarea tuturor parametrilor în toate cazurile; secvența completă de studii toxicocinetice (absorbția, excreția, distribuția și metabolismul) nu este necesară decât în cazuri speciale. În cazul anumitor componenți este indicată modificarea acestei secvențe sau efectuarea unui studiu cu administrare unică se poate dovedi a fi suficientă (metoda B.36.).

Datele cu privire la structura chimică (RSA), precum și proprietățile fizico-chimice ale substanței pot furniza informații asupra caracteristicilor absorbției pe calea de administrare prevăzută, precum și despre posibilitățile de transformare și distribuție în țesuturi. Studii de toxicitate și studii toxicocinetice anterioare pot de asemenea furniza informații asupra parametrilor toxicocinetici.

C. CARACTERIZAREA SUBSTANȚEI ANALIZATE

Înainte de începerea oricărui studiu de toxicitate, trebuie să fie cunoscute compoziția substanței, inclusiv principalele sale impurități, proprietățile sale fizice și chimice, între care și stabilitatea sa.

Proprietățile fizice și chimice ale substanței furnizează informații importante cu privire la alegerea căii de administrare, cu privire la conceperea unor studii, precum și cu privire la manipularea și stocarea substanței.

Dezvoltarea unei metode de analiză care să permită o evaluare calitativă și cantitativă a substanței testate (inclusiv a principalelor sale impurități, dacă este posibil), în vehiculul de administrare și în materialul biologic, trebuie să preceadă efectuarea studiului.

Toate informațiile privind identificarea, proprietățile fizice și chimice, puritatea și comportamentul substanței testate trebuie înregistrate în Raportul asupra testului.

D. ÎNGRIJIREA ANIMALELOR

În cadrul testelor de toxicitate se va proceda în mod obligatoriu la controlarea condițiilor de mediu și se vor utiliza tehnici adecvate de îngrijire a animalelor.

(i) Condițiile de adăpostire

Condițiile de mediu în spațiile sau incintele rezervate animalelor experimentale trebuie să fie adaptate speciei utilizate. La șobolani, la șoareci și la cobai temperatura ambiantă trebuie să fie de 22 °C ± 3 °C, iar umiditatea relativă trebuie să fie de 30 - 70 %.

Unele tehnici de testare sunt deosebit de sensibile la efectele termice; în asemenea cazuri indicații exacte sunt menționate în descrierea metodei de testare, cu privire la condițiile adecvate. În toate testele de toxicitate, temperatura și umiditatea trebuie controlate și înregistrate și trebuie să figureze în raportul final al studiului.

Alternarea de 12 de ore de lumină și de 12 de ore de întuneric va fi asigurată de iluminarea artificială. Detaliile cu privire la iluminare trebuie să fie înregistrate în raportul final al studiului.

Dacă metoda adoptată nu prevede alte condiții, animalele trebuie să fie adăpostite individual sau în grupuri mici de același sex în cuști. În cazul cuștilor colective nu se poate depăși numărul de cinci animale.

Este important ca rapoartele testelor efectuate pe animale să precizeze tipul de cuști utilizate și numărul de animale pe cuști, în momentul expunerii la substanța chimică și pe toată perioada de observație care urmează după test.

(ii) Condiții de hrănire

Regimul alimentar trebuie să aibă în vedere toate necesitățile nutriționale ale speciei supuse testului. În cazul în care substanțele sunt administrate prin hrană, este posibil ca valoarea nutrițională a hranei să fie diminuată printr-o interacțiune dintre substanță și un ingredient al hranei. Această eventualitate trebuie luată în considerare în momentul interpretării rezultatelor testului. Regimurile alimentare clasice folosite în laboratoare sunt acceptabile, apa de băut trebuie furnizată în mod nelimitat. Alegerea regimului alimentar poate fi ghidat de necesitatea de a garanta o proporție adecvată de substanță în cazul alegerii acestei căi de administrare.

Substanțele contaminante din alimentație care au un efect asupra toxicității nu trebuie să fie prezente în concentrații susceptibile de a influența rezultatele.

E. CONFORTUL ANIMALELOR

Confortul animalelor va fi luat în considerare cu ocazia elaborării metodelor de testare. Câteva exemple sunt menționate mai jos, dar această listă nu este exhaustivă. Regulile și/sau condițiile exacte se găsesc în descrierea metodelor.

—

La determinarea toxicității orale acute, se vor lua în considerare două metode:

«metoda dozelor fixe» și «metoda claselor de toxicitate acută». Metoda dozelor fixe nu folosește moartea ca criteriu specific de evaluare a toxicității, utilizând în același timp mai puține animale. Metoda claselor de toxicitate acută necesită în mediu cu 70 % mai puține animale decât metoda B.1, pentru evaluarea toxicității orale acute. Aceste două metode provoacă mai puțină suferință și durere decât metoda clasică.

—

Numărul de animale folosite este redus la minimul acceptabil din punct de vedere științific: doar cinci animale de același sex sunt testate pe doză la metodele B.1. și B.3.; doar 10 animale (și doar cinci în lotul martor negativ) sunt folosite pentru determinarea sensibilizării cutanate prin metoda de maximizare la cobai (metoda B.6.); numărul de animale necesare în lotul martor pozitiv pentru studiul de mutageneză in vivo se reduce de asemenea (metodele B.11 și B.12.).

—

Suferința și durerile provocate animalelor în timpul testelor sunt minimizate: animalele care prezintă semne intense de suferință și dureri sunt sacrificate cu suferință minimă; nu este necesară administrarea substanțelor despre care se știe că provoacă suferință și dureri intense din cauza proprietăților lor corozive sau iritante (metodele B.1., B.2. și B.3.).

—	Testele limită vor evita testarea unor doze nejustificat de ridicate, atât la testele de toxicitate acută (metodele B.1., B.2. și B.3.), precum și la testele de mutageneză in vivo iritante (metodele B.11. și B.12.).

—	O strategie cu privire la determinarea proprietăților iritante va permite de acum încolo să nu se mai efectueze testul propriu-zis sau ca acesta să se limiteze doar la un singur animal, atunci când pot fi furnizate probe științifice suficiente.

Aceste elemente științifice pot fi fondate pe proprietățile fizice și chimice ale substanței sau pe rezultatele unor teste anterioare sau pe rezultatele unor teste in vitro validate în mod suficient. De exemplu, dacă o substanță a constituit obiectul unui test de toxicitate acută prin expunere cutanată la doza limită (metoda B.3.) și dacă nu s-a observat nici o iritație cutanată, poate că nu este necesar să se întreprindă alte teste de iritație cutanată (metoda B.4.); produsele care s-au dovedit corozive în mod evident sau responsabile pentru o iritație cutanată gravă în urma unui studiu de iritație cutanată (metoda B.4.), nu trebuie să devină obiectul unor teste suplimentare de iritație oculară (metoda B.5.).

F. METODE ALTERNATIVE

Unul dintre obiectivele științifice ale Uniunii Europene este dezvoltarea și validarea unor metode alternative care să furnizeze aceeași cantitate de informații ca testele actuale efectuate pe animale, dar pentru care să se necesite un număr mai redus de animale, care să minimizeze suferințele animalelor și să permită evitarea sacrificării acestora.

Din momentul în care asemenea metode sunt disponibile, ele trebuie avute în vedere ori de câte ori este posibil, în vederea caracterizării riscurilor, în vederea clasificării și etichetării substanțelor în funcție de riscurile intrinseci.

G. EVALUAREA ȘI INTERPRETAREA

Extrapolarea directă la om a rezultatelor testelor efectuate asupra animalelor și a testelor in vitro nu este posibilă decât între anumite limite; acest lucru trebuie avut în vedere cu ocazia evaluării și interpretării rezultatelor testelor; pe de altă parte, atunci când au fost observate efecte nedorite la om, aceste informații pot fi folosite în vederea confirmării rezultatelor testelor.

Aceste rezultate vor putea fi folosite în vederea clasificării și etichetării produselor chimice noi sau deja existente, din punct de vedere al efectului lor asupra sănătății umane, pe baza proprietăților lor intrinsece evidențiate și cuantificate pe baza metodelor preconizate. Criteriile de clasificare și de etichetare corespunzătoare care figurează în anexa IV fac referire în egală măsură și la criteriile de evaluare a protocoalelor experimentale ale acestor metode.

Aceste rezultate pot fi utilizate de asemenea în cadrul studiilor de evaluare a riscurilor pe care le reprezintă produsele chimice noi sau deja existente, de asemenea, strategii de testare adecvate sunt propuse în documentele ghid corespunzătoare.

H. BIBLIOGRAFIE

Majoritatea metodelor prezentate mai sus sunt elaborate în cadrul programului OCDE cu privire la principiile testare, și trebuie puse în aplicare în conformitate cu principiile de bună practică de laborator, astfel încât să se garanteze recunoașterea reciprocă a datelor.

Informații suplimentare pot fi obținute din referințele citate în cadrul principiilor de bază ale OCDE, precum și din bibliografia de specialitate.”

ANEXA IV B

"B. 1. b TOXICITATE (ORALĂ) ACUTĂ - METODA CLASELOR DE TOXICITATE ACUTĂ

1. METODA

1.1. Introducere

Metoda clasei de toxicitate acută furnizează informații atât pentru evaluarea riscurilor, cât și pentru clasificarea substanțelor.

La această metodă se folosesc trei doze fixe, suficient de distincte pentru a permite o clasificare a substanței în funcție de rezultatele studiului. Pe lângă aceasta, protocolul descris mai permite alegerea a trei doze suplimentare, care pot fi folosite ca opțiuni alternative în etapele în care se decide asupra cursului studiului, dar care pot fi folosite și în vederea continuării testului. Utilizarea unei asemenea doze suplimentare poate fi avută în vedere atunci când o analiza mai rafinată ar fi indicată sau dacă aceasta este necesară.

La această metodă se folosesc doze inițiale determinate, obiectivul nu este calcularea exactă a valorii DL50, ci determinarea unei rate de expunere care ar putea cauza moartea, de vreme ce moartea unei părți a animalelor constituie totuși principalul criteriu de evaluare a acestui test. Rezultatele testului trebuie să permită o clasificare pe baza criteriilor din anexa IV. Datorită abordării secvențiale, durata testului poate depăși cea indicată la metoda B.1. Principalul avantaj al acestei metode este că se necesită mai puține animale decât la metoda de toxicitate (orală) acută (B.1.) sau la metoda alternativă cu dozele fixe (B.1.a).

A se vedea și introducerea generală, partea B.

1.2. Definiții

A se vedea introducerea generală, partea B.

1.3. Principiul metodei de testare

Se administrează unui grup de animale de experiență o primă doză din cele predeterminate. Substanța va fi testată în etape, la fiecare etapă sunt necesare trei animale din același sex. Un studiu de examinare preliminar nu este necesar. În funcție de constatarea sau nu la animalele tratate a unei mortalități care se datorează substanței testate, testul se va continua după cum urmează:

—	nu se continuă testul;

—	etapa următoare se efectuează cu aceeași doză, dar pe animale de alt sex;

—	etapa următoare se efectuează cu doza imediat superioară sau imediat inferioară.

1.4. Descrierea metodei de testare

1.4.1. Pregătirea testului

Se selecționează aleator tinere animale adulte și sănătoase, ele sunt marcate pentru identificare și ținute în cuști cel puțin cinci zile înainte de începerea testului, astfel încât să se poată adapta la condițiile de laborator. Animalele pot fi grupate în cuști după sex sau în funcție de doza administrată, dar numărul animalelor dintr-o cușcă trebuie să facă posibilă observarea ușoară a fiecărui animal individual.

Substanța testată va fi administrată animalelor într-o singură doză, prin gavaj, cu ajutorul unei sonde esofagiene sau al unei canule de intubare adecvate.

Dacă este necesar, substanța testată se va dizolva sau suspenda într-un vehicul adecvat. Dacă este posibil, se va folosi de preferință o soluție/suspensie apoasă, dacă nu este posibil, se va recurge la o soluție/emulsie în ulei (de exemplu ulei de porumb) sau eventual la o soluție în alte vehicule. Dacă vehiculul utilizat nu este mediul apos, caracteristicile sale toxice trebuie să fie cunoscute sau să fie determinate înainte de începerea testului.

Animalele sunt flămânzite înaintea administrării substanței (peste noapte la șobolani și timp de 3-4 ore la șoareci), dar fără a fi private de apă.

1.4.2. Condiții de testare

1.4.2.1. Animalele de experiență

Dacă nu există alte indicații, șobolanul este specia de rozătoare care se va folosi cu predilecție. Femelele trebuie să fie nulipare și nu trebuie să fie însărcinate.

La începutul studiului, diferențele între greutatea corporală a animalelor trebuie să fie minime și să nu depășească ± 20 % din greutatea medie la fiecărui sex.

1.4.2.2. Număr și sex

Sunt folosite trei animale de același sex la fiecare etapă. Oricare sex poate fi folosit în prima etapă.

1.4.2.3. Doze

Doza inițială care va fi administrată se va alege dintre cele trei doze fixe, și anume 25, 200 și 2 000 de mg/kg de greutate corporală. Doza inițială va fi cea care este poate duce la moartea cel puțin a unei părți dintre animalele tratate. În funcție de doza inițială, va fi folosită una dintre metodele de lucru prezentate în anexa I sub forma unor diagrame.

În vederea selecționării sexului și a dozei inițiale, toate informațiile disponibile sunt luate în considerare, inclusiv cele referitoare la raportul dintre structură și activitate. Dacă pe baza informațiilor disponibile se consideră că nu este probabil ca doza cea mai ridicată (2 000 mg/kilocorp) să ducă la mortalitate, este indicat să se efectueze un test limită. Dacă nu există nici un fel de informații despre substanța de testat, se recomandă din motive umanitare utilizarea unei doze inițiale de 200 mg/kg greutate corporală.

Ocazional, este de dorit să se obțină informații mai exacte decât cele furnizate de testul cu trei doze fixe de câte 25, 200 și de 2 000 mg/kg de greutate corporală. În aceste cazuri, este posibil să se efectueze testul utilizându-se doze fixe suplimentare de 5, 50 sau de 500 mg/kilocorp.

Nu este necesară administrarea unor doze despre care se știe că vor duce la o suferință și la dureri intense din cauza proprietăților corozive sau iritante ale substanței.

Perioada de timp care se scurge de la administrarea tratamentului diferitelor grupuri este o funcție a datei de apariție, a duratei și a gravității semnelor de toxicitate observate. Tratamentul animalelor din celălalt sex sau tratamentul cu doza superioară va fi amânata până ce se asigură de supraviețuirea animalelor tratate anterior.

1.4.2.4. Testul limită

Se poate efectua un test limită la doza de 2 000 mg/kilocorp la trei animale din fiecare sex. Dacă se observă o mortalitate care se datorează substanței, poate fi necesară efectuarea testului la doza de 200 mg/kilocorp (sau 500 mg/kilocorp)

1.4.2.5. Perioada de observație

În mod obișnuit, animalele sunt observate timp de 14 zile, dacă nu intervine moartea sau dacă nu trebuie excluse din studiu și sacrificate cu suferință minimă din motive umanitare. Durata perioadei de observație nu trebuie totuși fixată în mod rigid, ea trebuie să fie determinată în funcție de efectele toxice, de momentul apariției lor și în funcție de durata perioadei de recuperare și poate fi deci prelungită, dacă este necesar. Momentul apariției semnelor de toxicitate și momentul dispariției lor sunt importante, mai ales dacă aceste semne au o tendință de apariție întârziată. Toate informațiile sunt înregistrate în mod sistematic, o fișă individuală va fi întocmită pentru fiecare animal.

1.4.3. Procedură

După ce au fost flămânzite, animalele sunt cântărite înainte de administrarea substanței. După administrarea substanței animalele pot fi din nou private de hrană timp de 3-4 ore. Dacă administrarea dozei se face în mai multe etape într-o perioadă de timp determinată, hrănirea și adăparea animalelor ar putea fi necesară.

Volumul maxim de lichid care poate fi administrat într-o singură doză depinde de mărimea animalului de experiență. La rozătoare, în mod obișnuit, acest volum nu trebuie să depășească 1 ml/100g de greutate corporală, în cazul soluțiilor apoase. În vederea minimizării variabilității volumului folosit în cadrul testelor, concentrațiile trebuie să fie adaptate astfel încât toate dozele să fie administrate la același volum constant. Dacă nu este posibilă administrarea într-o doză unică, administrarea se poate face în doze mai mici, dar în decursul unei perioade de timp care să nu depășească 24 de ore.

Modul de operare detaliat figurează la anexa I.

1.4.3.1. Observații generale

Se va efectua o observație clinică detaliată cel puțin de două ori în ziua administrării sau chiar mai multe, dacă reacția animalelor impune acest lucru și cel puțin o dată zilnic în perioada următoare. Animalele în stare muribundă sau care prezintă semne intense de suferință sau dureri persistente, sunt sacrificate cu suferință minimă. Animalele sacrificate din aceste motive sunt înregistrate de la fel ca și cele care au murit în cursul testului.

Atunci când animalele sunt sacrificate cu suferință minimă sau când ele mor în timpul testului, momentul morții trebuie notat într-un mod cât se poate de exact. Examinări suplimentare sunt necesare în cazurile în care animalele continuă să prezinte manifestări toxice. Aceste examinări vor lua în considerare modificări ale pielii, ale blănii, ale ochilor și ale mucoaselor, ale aparatului respirator, ale sistemului de circulație a sângelui, ale sistemului nervos autonom și central, ale activității somato-motrice, precum și modificări de comportament. Trebuie să se acorde atenție deosebită unor manifestări precum tremurăturile, convulsiile, salivația, diareea, letargia, somnul sau coma.

Toate observațiile sunt înregistrate în mod sistematic, o fișă individuală va fi întocmită pentru fiecare animal.

1.4.3.2. Greutatea corporală

Toate animalele trebuie cântărite puțin timp înaintea administrării substanței testate și cel puțin o dată pe săptămână în perioada următoare. Variațiile de greutate trebuie calculate și înregistrate. La sfârșitul testului animalele care au supraviețuit sunt cântărite înainte de a fi sacrificate cu suferință minimă.

1.4.3.3. Autopsia

Toate animalele de experiență, inclusiv cele care au murit în timpul testului sau care au fost excluse din studiu, sunt supuse unei autopsii. Pentru fiecare animal, sunt înregistrate toate modificările macroscopice. Examinarea microscopică a organelor care prezintă semne patologice la examinarea macroscopică poate fi avută în vedere la animalele care au supraviețuit cel puțin 24 de ore, de vreme ce această examinare poate furniza informații utile.

2. REZULTATE

Rezultatele sunt indicate pentru fiecare animal individual. Pe lângă aceasta, rezultatele sunt recapitulate într-un tabel care va indica pentru fiecare grup, numărul de animale utilizate, numărul de animale care prezintă manifestări toxice, numărul de animale care au murit în timpul testului sau care au fost sacrificate cu suferință minimă, momentul morții fiecărui animal, descrierea efectelor toxice, perioada de apariție și evoluția lor, precum și rezultatele autopsiei.

Indicații generale cu privire la interpretarea rezultatelor în vederea clasificării figurează în anexa 2.

3. RAPORTUL

Raportul asupra testului

Raportul asupra testului va conține, în măsura posibilităților, următoarele informații:

Animale de experiență

—	specia/linia pură;

—	starea microbiologică a animalului, dacă este cunoscut;

—	numărul animalelor, vârsta și sexul;

—	originea, condiții de adăpostire, regim alimentar etc.;

—	greutatea corporală a fiecărui animal la începutul testului, la intervale de o săptămână în cursul testului și la sfârșitul acestuia.

Condiții de testare:

—	justificarea alegerii vehiculului, dacă nu s-a folosit mediul apos;

—	detalii cu privire la administrarea substanței, inclusiv dozele administrate și momentul administrării;

—	detalii asupra cantității de hrană și de apă (tipul/originea, originea apei);

—	justificarea alegerii dozei inițiale.

Rezultate:

—	tabele de rezultate pe sexe și pe doze pentru fiecare animal (respectiv animale care prezintă semne de intoxicare, inclusiv mortalitatea; natura, gravitatea și durata efectelor);

—	data apariției semnelor de toxicitate, evoluția în timp și reversibilitatea eventuală;

—	rezultatele autopsiei și după caz, examinarea histopatologică a fiecărui animal.

Evaluarea rezultatelor.

Concluzii.

4. REFERINȚE

Această metodă corespunde liniei directoare OCDE nr. 423.

ANEXA 1

PROCEDURA DE TESTARE

1. Pe baza indicațiilor de la punctul 1.4.2.3, doza inițială trebuie să fie cea care poate conduce la o mortalitate cel puțin a unei părți dintre animalele tratate. Informațiile care pot servi la selecționarea acestei doze inițiale, sunt următoarele:

—	date referitoare la proprietățile fizice și chimice ale substanței;

—	raportul dintre structură și activitate;

—	toate informațiile care rezultă din alte teste de toxicitate;

—	utilizarea prevăzută pentru substanța testată.

2. Pentru fiecare doză inițială se indică procedura care trebuie urmărită în programul de testare corespunzător și care figurează în prezenta anexă. În funcție de numărul de animale care au murit sau care au fost sacrificate prin metode umanitare, procedura care trebuie urmărită este indicată cu săgeți.

3. Atunci când administrarea unei doze inițiale de 25 sau de 200 mg/kilocorp duce la moartea unui singur animal de sexul opus, în mod obișnuit, testul nu mai trebuie continuat. Cu toate acestea, dacă nu se observă nici un semn de toxicitate pe celelalte animale, este indicat, ca în momentul autopsiei, să se aibă în vedere faptul că moartea s-ar putea să nu fi fost cauzată de substanța respectivă. În acest caz, testul se va continua, utilizându-se doza imediat superioară.

4. În cazul în care administrarea unei doze inițiale de 2 000 mg/kilocorp duce la moartea unui animal din ambele sexe, este probabil ca valoarea DL50 să fie de peste 2 000 mg/kilocorp. Cu toate acestea, în măsura în care este vorba de un test limită, trebuie observată cu mare atenție reacția celorlalte două animale din ambele sexe, de vreme ce apariția semnelor evidente de intoxicare la aceste animale ar putea duce la o clasificare cu o valoare DL50 inferioară sau egală cu cea de 2 000 mg/kilocorp sau să justifice continuarea testului cu aceeași doză.

5. Această procedură permite în egală măsură efectuarea testului cu utilizarea a trei doze fixe suplimentare (opțiunea 2). Această opțiune poate fi folosită la selecționarea unei alte doze la un moment dat sau pentru continuarea testării după încheierea testului curent (opțiunea 1.). Opțiunea 1 este indicată cu săgeți groase, opțiunea 2 cu săgeți subțiri.

(a) Procedura de testare cu o doză inițială de 25 mg/kilocorp

(b) Procedura de testare cu o doză inițială de 200 mg/kilocorp

ANEXA 2

INTERPRETAREA REZULTATELOR PE BAZA OPȚIUNII 1 DE TESTARE

Rubricile încadrate cu gri de sub rubrica «încheierea testării» din diagramele prezentei anexe reprezintă valorile limită care vor servi ca punct de plecare în clasificare. Pe baza procedurii indicate la opțiunea 1, săgeata potrivită trebuie urmată până se ajunge la rubrica potrivită, în partea inferioară a diagramei.

(a) Interpretarea rezultatelor pe baza opțiunii 1 de testare

Doza inițială: 25 mg/kilocorp

(b) Interpretarea rezultatelor pe baza opțiunii 1 de testare

Doza inițială: 200 mg/kilocorp

Doza inițială: 2 000 mg/kg greutate corporală

ANEXA IV C

„B.6 SENSIBILIZARE CUTANATĂ

1. METODA

1.1. Introducere

Observații

Sensibilitatea și capacitatea testelor de a detecta substanțele capabile să provoace o sensibilizare cutanată la om reprezintă criterii importante în sistemul de clasificare a toxicității din motive de sănătate publică.

Nu există o metodă de testare unică care să permită identificarea adecvată a tuturor substanțelor cu un potențial de sensibilizare cutanată la om și care să fie aplicabilă tuturor substanțelor.

Diverși factori, cum ar fi proprietățile fizice ale unei substanțe, inclusiv capacitatea sa de a penetra pielea, trebuie luați în considerare atunci când se alege metoda de testare.

Au fost dezvoltate două tipuri de teste la care se folosesc cobai: pe de o parte, testele cu adjuvant la care starea alergică este potențializată prin dizolvarea sau suspendarea substanței testate în adjuvantul complet Freund (ADF) și fără adjuvant, pe de altă parte.

Testele cu folosirea adjuvantului au o capacitate mai bună de evidențiere a potențialul de sensibilizare cutanată a substanței testate și o mai mare precizie decât testele care nu utilizează adjuvantul complet Freund.

Testul de maximizare la cobai (GPMT: Guinea Pig Maximisation Test) este un test cu adjuvant foarte răspândit. Cu toate că există mai multe metode pentru detectarea potențialului de sensibilizare cutanată, testul GPMT este testul cu adjuvant folosit cu predilecție.

Testele fără adjuvant (testul Buehler este de preferat) sunt considerate a fi mai puțin sensibile în ceea ce privește numeroase clase de produse chimice.

În unele cazuri există motive întemeiate în vederea alegerii testului Buehler, care constă într-o aplicare topică, pe când testul de maximizare necesită o injecție intradermică. Utilizarea testului Buehler trebuie justificată din punct de vedere științific.

Testul de maximizare la cobai GMPT și testul Buehler sunt descrise în cadrul acestei metode. Se pot folosi și alte metode, cu condiția ca ele să fi fost validate în mod corespunzător, iar utilizarea lor să fie argumentată din punct de vedere științific.

Dacă se obține un rezultat pozitiv în cadrul unui test de depistare recunoscut, substanța poate fi considerată ca potențial sensibilizantă și se poate să nu mai fie necesară efectuarea unui test suplimentar pe cobai. Cu toate acestea, dacă s-a obținut un test negativ într-un asemenea test, trebuie efectuat un test pe cobai, utilizându-se procedura descrisă la prezenta metodă experimentală.

A se vedea și introducerea generală, partea B.

1.2. Definiții

Sensibilizarea cutanată (dermatita alergică de contact) reprezintă o reacție imunologică cutanată la o substanță. La om, reacția se poate caracteriza prin apariția pruritului, a unui eritem, al unui edem, a unor vezicule sau papule sau prin asocierea acestor manifestări. La alte specii, reacția poate fi diferită și se poate manifesta doar sub forma unor eriteme sau edeme.

Expunere de inducție: expunere experimentală a unui subiect la o substanță cu scopul de a provoca o hipersensibilitate.

Perioadă de inducție: o perioadă de cel puțin o săptămână după expunerea de inducție, în cursul căreia poate apărea o stare de hipersensibilitate.

Expunere de declanșare: expunere experimentală, după o perioadă de inducție, a unui subiect expus în prealabil substanței respective, cu scopul de a verifica dacă subiectul va avea o reacție hipersenzitivă.

1.3. Substanțe de referință

Sensibilitatea și fiabilitatea tehnicii de testare utilizate trebuie să fie verificate din șase în șase luni, cu ajutorul unor substanțe care au proprietăți cunoscute de sensibilizare cutanată de la slab la moderat.

La testele efectuate în mod corect, substanțele cu proprietăți sensibilizante slabe sau moderate provoacă în mod normal o reacție la cel puțin 30 % dintre animale, la metodele cu adjuvant și la 15 % dintre ele, la metodele fără adjuvant.

Se vor utiliza de preferință următoarele substanțe:

Număr CAS	Număr IESCE	Denumire IESCE	Denumire uzuală
101-86-0	202-983-3	α-hexilcinamaldehidă	α-hexilcinamaldehidă
149-30-4	205-736-8	benzotiazol-2-tiol (mercapto-benzotiazol)	kaptax
94-07-7	202-303-5	benzocaină	nordcaină

În unele cazuri justificate în mod suficient, se pot folosi și alte substanțe martor, care să răspundă criteriilor de mai sus.

1.4. Principiul de bază al metodei de testare

Inițial animalele de experiență sunt expuse substanței testate printr-o injecție intradermică și/sau prin aplicare epidermică (expunere de inducție). După o perioadă de odihnă de la 10 la 14 zile (perioada de inducție) în cursul căreia se poate produce o reacție imunitară, animalele sunt supuse unei doze de declanșare. Suprafața și intensitatea reacției cutanate a animalelor se compară cu cele ale animalelor martor cărora li s-a administrat placebo cu ocazia inducerii și care au fost supuse expunerii de declanșare.

1.5. Descrierea metodelor de testare

Dacă se dovedește necesară eliminarea substanței testate, acest lucru se va face utilizându-se apă sau un solvent adecvat, astfel încât să nu se modifice reacția existentă sau integritatea epidermei.

1.5.1. Testul de maximizare la cobai (GMPT)

1.5.1.1. Pregătirea testului

Exemplare tinere de cobai albinoși, în stare bună de sănătate, se aclimatizează în condițiile de laborator, cel puțin cu cinci zile înaintea începerii testului. Înainte de începerea testului, animalele sunt distribuite aleator în grupuri care urmează a fi tratate și loturi martor. Blana va fi tunsă, rasă sau epilată chimic, în funcție de metoda utilizată. Pielea animalelor nu trebuie să fie jupuită. Animalele sunt cântărite, atât înaintea începerii testului, precum și după încheierea acestuia.

1.5.1.2. Condiții de testare

1.5.1.2.1. Animalele de experiență

Linii pure de cobai albinos folosite în mod curent în laboratoare.

1.5.1.2.2. Număr și sex

Se vor folosi animale de același sex, indiferent care este acesta. Dacă se vor folosi femele, acestea trebuie să fie nulipare și nu trebuie să fie însărcinate.

Se vor folosi minimum 10 animale în grupul tratat și cel puțin 5 în lotul martor. Dacă grupul tratat constă din mai puțin de 20 de animale, iar lotul martor din mai puțin de 10 și dacă în urma testului nu s-a putut conclude că substanța testată este o substanță sensibilizantă, se recomandă utilizarea și a altor animale pentru a se ajunge la un număr total de cel puțin 20 de animale de experiență și 10 martor.

1.5.1.2.3. Doze

Concentrația de substanță administrată la expunerea de inducție trebuie să fie cea bine tolerată de organismul animalelor și trebuie să corespundă concentrației maxime care provoacă o iritație cutanată ușoară și moderată. Concentrația folosită pentru expunerea de declanșare trebuie să corespundă concentrației maxime care nu provoacă nici o iritație. Dacă este necesar, concentrațiile adecvate pot fi determinate pe baza unui test pilot pe două sau pe trei animale. În acest scop, se vor utiliza animale tratate cu adjuvantul complet Freund.

1.5.1.3. Procedură

1.5.1.3.1. Inducerea

Ziua 0 - grupul tratat

Trei serii de injecții intradermice de un volum de câte 0,1 ml fiecare se vor administra în regiunea scapulară de unde a fost îndepărtată blana, în prealabil, de o parte și de cealaltă a liniei mediane.

Injecția 1: amestec 1:1 (v/v) adjuvant complet Freund/apă sau ser fiziologic

Injecția 2: substanța testată într-un vehicul adecvat la concentrația aleasă

Injecția 3: substanța de testat la concentrația dorită, amestec 1:1 (v/v) cu adjuvantul complet Freund sau cu ser fiziologic

La injecția 3, substanțele solubile în apă sunt dizolvate în faza apoasă înainte de a fi amestecate cu adjuvantul complet Freund sau cu serul fiziologic. Substanțele liposolubile sau insolubile sunt mai întâi suspendate în adjuvantul complet Freund și mai apoi în faza apoasă. Concentrația finală a substanței testate trebuie să fie egală cu cea utilizată la injecția 2.

Injecțiile 1 și 2 sunt administrate aproape una de cealaltă și cât mai aproape de cap, iar injecția 3 va fi administrată spre partea caudală a zonei de testare.

Ziua 0 - lotul martor

Trei serii de câte două injecții intradermice cu un volum de câte 0,1 ml fiecare se vor administra în aceeași regiune ca la animalele tratate.

Injecția 1: amestec 1:1 (v/v) adjuvant complet Freund/apă sau ser fiziologic

Injecția 2: vehiculul nediluat

Injecția 3: formulă de 50 % a vehiculului într-un amestec 1:1 (v/v) adjuvantul complet Freund/apă sau cu ser fiziologic

Ziua 5 și 7 - grupul tratat, lotul martor

Aproximativ cu 24 de ore înainte de aplicarea topică de inducție și în cazul în care substanța nu a provocat iritații cutanate, zona de testare rasă și/sau tunsă va fi tratată cu 0,5 ml de sulfat de lauril de sodiu în concentrație de 10 % în vaselină, astfel încât să se provoace o iritație locală.

Zilele 6 și 8 - grupul tratat

De pe zona de testare se îndepărtează din nou blana. O bucată de hârtie de filtru (2 × 4 cm) îmbibată cu substanța testată și cu vehiculul adecvat se aplică pe zona de testare și se menține în contact cu pielea cu ajutorul unui pansament oclusiv, timp de 48 de ore. Alegerea vehiculului trebuie justificată. Substanțele solide sunt pulverizate și incorporate într-un vehicul adecvat; eventual, substanțele lichide pot fi aplicate direct.

Zilele 6 și 8 - lotul martor

De pe zona de testare se îndepărtează din nou blana. Se aplică doar vehiculul pe zona de testare, după indicațiile de mai sus și se menține în contact cu pielea cu ajutorul unui pansament oclusiv, timp de 48 de ore.

1.5.1.3.2. Declanșare

Ziua 20 și 22 - grupul tratat și lotul martor

Se îndepărtează blana de pe șoldurile animalelor tratate și de pe șoldurile animalelor martor. Un plasture sau o capsulă îmbibate cu substanța testată se aplică pe unul dintre șoldurile animalelor și dacă este necesar, un plasture sau o capsulă îmbibate doar cu vehicul se aplică pe celălalt șold. Plasturele se vor menține în contact cu pielea timp de 24 de ore cu ajutorul unui pansament oclusiv.

1.5.1.3.3. Examinare și cotare: grupul tratat și lotul martor

—	La aproximativ 21 de ore după înlăturarea plasturelui, zona de testare se curăță și se rade și/sau se tunde și se epilează dacă este necesar

—	Aproximativ 3 ore mai târziu (aproximativ la 48 de ore după începutul aplicării dozei de declanșare), reacția cutanată este examinată și cotată pe baza scalei indicate în anexă

—	Aproximativ 24 de ore după această examinare, urmează o nouă perioadă de examinare (la 72 ore) și o nouă cotare.

Se recomandă o citire oarbă a animalelor din ambele grupuri.

Dacă este necesară precizarea rezultatelor obținute cu ocazia primei expuneri de declanșare, o a doua expunere în vederea declanșării unei reacții (adică o redeclanșare), eventual cu un alt lot martor, poate fi avută în vedere, aproximativ cu o săptămână după prima expunere. Noua expunere în vederea declanșării unei reacții se poate efectua de asemenea pe lotul martor inițial.

Toate observațiile și toate reacțiile cutanate, inclusiv cele sistemice, ca urmare a unei expuneri de inducție sau de declanșare trebuie examinate și cotate pe baza scalei Magnusson/Kligman (vezi anexa). Alte tehnici, cum ar fi examinarea histopatologică sau măsurarea pliului cutanat, pot fi folosite la descrierea unor reacții îndoielnice.

1.5.2. Testul Buehler

1.5.2.1. Pregătirea testului

Exemplare tinere de cobai albinoși, în stare bună de sănătate, sunt lăsați să se aclimatizeze la condițiile de laborator cel puțin cu cinci zile înaintea începerii testului. Înainte de începerea testului, animalele sunt distribuite aleator în grupuri care urmează a fi tratate și grupuri martor. Blana va fi tunsă, rasă sau epilată chimic, în funcție de metoda utilizată. Pielea animalelor nu trebuie să fie jupuită. Animalele sunt cântărite atât înainte de începerea testului, precum și după încheierea acestuia.

1.5.2.2. Condiții de testare

1.5.2.2.1. Animalele de experiență

Linii pure de cobai albinos folosite în mod curent în laboratoare.

1.5.2.2.2. Număr și sex

Se vor folosi animale de același sex, indiferent care este acesta. Dacă se vor folosi femele, acestea trebuie să fie nulipare și nu trebuie să fie însărcinate.

Se vor folosi minimum 20 animale în grupul tratat și cel puțin 10 în lotul martor.

1.5.2.2.3. Doze

Concentrația de substanță administrată la expunerea de inducție trebuie să corespundă concentrației maxime care provoacă o iritație cutanată moderată, dar nu exagerată. Concentrația folosită pentru expunerea de declanșare trebuie să corespundă concentrației maxime care nu provoacă nici o iritație. Dacă este necesar, concentrațiile potrivite pot fi determinate pe baza unui test pilot pe două sau pe trei animale.

La substanțele hidrosolubile se va folosi apa ca vehicul sau o soluție diluată neiritantă de surfactant. La celelalte substanțe, se va utiliza de preferință un amestec de etanol de 80 % în apă, la inducere și de acetonă la declanșare.

1.5.2.3. Procedură

1.5.2.3.1. Inducerea

Ziua 0 - grupul tratat

Se îndepărtează blana de pe unul din șoldurile animalelor. Compresa care va servi la efectuarea testului se îmbibă cu substanța testată, incorporată într-un vehicul adecvat (alegerea vehiculului trebuie justificată; dacă este necesar, substanțele lichide pot fi aplicate în mod direct). Compresa se aplică pe zona de testare și se menține în contact cu pielea timp de 6 de ore cu ajutorul unui plasture oclusiv sau al unei capsule și al unui pansament potrivit.

Sistemul trebuie să fie oclusiv. Un tampon de vată circular sau pătrat de 4-6 cm2 este potrivit. Se va utiliza de preferință un dispozitiv de asigurare a etanșeității plasturelui pentru a asigura caracterul oclusiv. Dacă au fost folosite pansamente, o expunere suplimentară poate fi necesară.

Ziua 0 - lotul martor

Se îndepărtează blana de pe unul din șoldurile animalelor. Se aplică doar vehiculul pe zona de testare, după indicațiile de mai sus, la animalele tratate. Compresa care servește la realizarea testului se menține în contact cu pielea cu ajutorul unui plasture oclusiv sau al unei capsule și al unui pansament potrivit. Dacă se poate demonstra faptul că simularea tratamentului pe lotul martor nu este necesară, această etapă poate fi omisă, utilizându-se un lot martor căruia nu se administrează nimic.

Zilele 6 și 8 și 13 și 15 - grupul tratat și lotul martor

Același tratament ca cel descris pentru ziua 0 se aplică pe aceeași zonă de testare (de unde se îndepărtează blana, dacă acest lucru este necesar), pe același șold, în zilele 6 și 8 și din nou în zilele 13 și 15.

1.5.2.3.2. Declanșare

Zilele 27 și 29 - grupul tratat și lotul martor

Se îndepărtează blana de pe șoldurile netratate ale animalelor tratate și ale animalelor martor. Un plasture oclusiv sau o capsulă care conține cantitatea adecvată din substanța testată, la concentrația maximă care nu provoacă nici o iritație, se aplică pe partea posterioară a șoldului netratat al animalelor din grupul tratat și din cel martor.

Dacă este necesar, se aplică și un plasture oclusiv sau o capsulă care nu conține decât vehiculul, pe partea anterioară a șoldului netratat al animalelor din ambele grupuri. Plasturele sau capsulele se vor menține în contact cu pielea timp de 6 de ore, cu ajutorul unui pansament potrivit.

1.5.2.3.3. Examinare și cotare

—	La aproximativ 21 de ore după înlăturarea plasturelui, de pe zona de testare se îndepărtează blana

—	Aproximativ cu 3 ore mai târziu (la aproximativ 30 de ore după începutul aplicării dozei de declanșare), reacția cutanată este examinată și cotată pe baza scalei indicate în anexă

—	Aproximativ la 24 de ore după această examinare, (la aproximativ 54 de ore după aplicarea dozei de declanșare), reacția cutanată este din nou examinată și cotată.

Se recomandă o citire oarbă a reacțiilor, atât în grupul tratat, precum și în lotul martor.

Dacă este necesară precizarea rezultatelor obținute cu ocazia primei expuneri de declanșare, o a doua expunere în vederea declanșării unei reacții, eventual cu un alt lot martor, poate fi avută în vedere, aproximativ cu o săptămână după prima expunere. Noua expunere în vederea declanșării unei reacții se poate efectua de asemenea pe primul lot martor.

Toate reacțiile cutanate și toate reacțiile neobișnuite, inclusiv reacțiile sistemice, ca urmare a unei expuneri de inducție sau de declanșare (de redeclanșare) trebuie înregistrate și cotate pe baza scalei Magnusson/Kligman (vezi anexa). Alte tehnici, cum ar fi examinarea histopatologică sau măsurarea pliului cutanat, pot fi folosite la descrierea unor reacții îndoielnice.

2. REZULTATE (GMPT ȘI TESTUL BUEHLER)

Rezultatele sunt sintetizate și incluse într-un tabel care va indica reacțiile cutanate la fiecare animal, pentru fiecare examinare.

3. RAPORTUL (GMPT ȘI TESTUL BUEHLER)

Dacă înainte de testul efectuat pe cobai s-a efectuat și un test de depistare (de exemplu, testul local pe ganglionii limfatici (LLNA), testul de umflare a urechilor la șoareci (MEST)], trebuie furnizate descrierile sau referințele acestora, precum și detaliile modului de operare și rezultatele obținute cu substanța testată și cu substanța de referință.

Raportul asupra testului (GMPT sau testul Buehler)

Raportul asupra testului va conține, în măsura posibilităților, următoarele informații:

Animale de experiență:

—	specia/linia pură;

—	numărul animalelor, vârsta, sexul;

—	originea, condiții de adăpostire, regim alimentar etc.;

—	greutatea corporală a fiecărui animal la începutul testului.

Condiții de testare:

—	tehnici de preparare a zonei de testare;

—	detalii asupra materialelor folosite pentru aplicarea substanței și tehnica aplicării plasturelui;

—	rezultatele testului pilot și concluziile privind concentrațiile de inducție și de declanșare care trebuie utilizate în cadrul testului;

—	detalii privind prepararea, aplicarea și eliminarea substanței testate;

—	justificarea alegerii vehiculului;

—	concentrații ale vehiculului și ale substanței testate utilizate pentru expunerile de inducție și de declanșare, cantitatea totală a substanței aplicate în vederea inducerii și a declanșării.

Rezultate:

—	sintetizarea rezultatelor ultimului control de sensibilitate și de fiabilitate (vezi 1.3), inclusiv informații cu privire la substanță, la concentrația acesteia și la vehiculul utilizat;

—	toate examinările efectuate pe fiecare animal, inclusiv cotările;

—	descrierea naturii și gravității efectelor observate;

—	toate examinările histopatologice.

Evaluarea rezultatelor.

Concluzii.

4. REFERINȚE

Această metodă corespunde liniei directoare OCDE nr. 406.

Apendice

TABEL:

Scala de cotare Magnusson/Kligman pentru evaluarea reacțiilor declanșate pe locul aplicării plasturelor.

0= nici un semn vizibil

1= eritem discret sau neomogen

2= eritem moderat și confluent

3= eritem cu inflamație masivă

”

ANEXA IV D

„B.7. TOXICITATE (ORALĂ) PRIN ADMINISTRARE ÎN MOD REPETAT (28 DE ZILE)

1. METODA

1.1. Introducere

A se vedea și introducerea generală, partea B.

1.2. Definiții

A se vedea și introducerea generală, partea B.

1.3. Principiul de bază al metodei de testare

Substanța testată va fi administrată zilnic, pe cale orală, cu doze crescânde, la mai multe grupuri de animale de experiență, cu un singur nivel de doză pe grup de animale timp de 28 de zile. Pe perioada administrării, animalele sunt examinate cu atenție zilnic, în vederea detectării eventualelor manifestări toxice. Animalele care au murit sau care au fost sacrificate în cursul testului, precum și cele care supraviețuiesc până la sfârșitul testului se supun unei autopsii.

Această metodă insistă mai ales pe efectele neurologice; examinările clinice trebuie efectuate în mod riguros, pentru a se obține un maximum de informații posibil. Metoda are în vedere identificarea produselor chimice cu un potențial neurotoxic, care ar trebuie supus unor studii mai aprofundate. Pe lângă aceasta, metoda prezentată mai poate furniza indicații asupra efectelor imune și asupra toxicității substanței cu privire la organele reproducătoare.

1.4. Descrierea metodei de testare

1.4.1. Pregătirea testului

Exemplare tinere de animale adulte, cu stare bună de sănătate, sunt distribuite aleator în grupuri care urmează a fi tratate și în loturi martor. Cuștile sunt distribuite astfel încât să se minimizeze eventualele efecte datorate amplasării cuștilor. Animalele sunt identificate individual și ținute în cuști timp de cel puțin cinci zile înainte de începerea testului, pentru a se putea adapta la condițiile de laborator.

Substanța se va administra prin gavaj sau prin hrană/apa de băut. Metoda administrării orale depinde de scopul studiului și de proprietățile fizice și chimice ale substanței.

Dacă este necesar, substanța de test se va dizolva sau suspenda într-un vehicul adecvat. Dacă este posibil se va folosi de preferință o soluție/suspensie apoasă, dacă nu este posibil, se va recurge la o soluție/emulsie în ulei (de exemplu, ulei de porumb) sau eventual la alte vehicule. Dacă vehiculul utilizat nu este mediul apos, caracteristicile sale toxice trebuie să fie cunoscute sau să fie determinate înainte de începerea testului. Trebuie determinată și stabilitatea substanței testate în vehiculul respectiv.

1.4.2. Condiții de testare

1.4.2.1. Animalele de experiență

Testele se efectuează de preferință pe șobolani, dar pot fi utilizate și alte specii de rozătoare. Pentru testare sunt selecționate animale adulte, tinere și sănătoase din linii pure folosite în mod curent în laboratoare. Femelele trebuie să fie nulipare și nu trebuie să fie însărcinate. Administrarea substanței trebuie să înceapă cât se poate de repede după înțărcare și în toate cazurile înainte ca animalele să fi împlinit vârsta de 9 săptămâni.

La începutul studiului, diferențele de greutate corporală între animale trebuie să fie minime și să nu depășească ± 20 % a greutății medii la fiecare sex.

Atunci când se efectuează un studiu prin administrare orală repetată înaintea unui studiu mai lung, se recomandă folosirea animalelor de aceeași linie pură și origine la ambele studii.

1.4.2.2. Număr și sex

Se vor folosi minimum 10 animale (câte 5 femele și 5 masculi) pentru fiecare doză. Dacă protocolul testului prevede sacrificii în cursul studiului, numărul de animale trebuit mărit cu numărul de animale care sunt sacrificate.

Pe lângă aceasta, un grup satelit de 10 animale (cinci din fiecare sex) poate fi tratat cu doza cea mai ridicată timp de 28 de zile și ținută sub observație timp de 14 zile după încheierea tratamentului pentru a se studia reversibilitatea, persistența sau apariția întârziată a efectelor toxice. Se va utiliza și un grup satelit martor, de 10 animale.

1.4.2. 3. Nivelul dozelor

În general, se vor utiliza cel puțin trei grupuri tratate și un lot martor. Cu excepția substanței de testat, animalele din lotul martor au parte de același tratament ca animalele din grupurile tratate. Dacă s-a folosit un vehicul la administrarea substanței de testat, volumul maxim din acest vehicul va fi administrat grupului martor.

Dacă în urma evaluării unor date se poate estima că administrarea unei doze de 1 000 mg/kg/zi nu va avea nici un efect, se poate efectua un test limită. Dacă nu există informații relevante, se poate proceda la un studiu de explorare în vederea determinării dozelor de administrat.

Dozele trebuie selecționate ținându-se cont de toate informațiile disponibile și de aspectele toxico-cinetice ale substanței testate sau ale substanțelor cu o structură analoagă. Doza cea mai ridicată va produce efecte toxice care să nu ducă însă la moarte sau la suferințe intense. Se va alege mai apoi o serie de doze descrescânde, pentru a se evidenția relația dintre reacție și doza administrată și pentru a obiectiviza absența efectelor dăunătoare la doza cea mai redusă (doza fără efecte dăunătoare). Diferența optimă dintre două doze este un factor 2 sau 4; este preferabil să se prevadă și o a patra doză, pentru ca distanța dintre două doze să nu fie prea mare (mai mult decât un factor 10, de exemplu).

La substanțele care sunt administrate prin hrană sau prin apă, este important să se verifice dacă cantitățile de substanță nu interferează cu nutriția normală și cu echilibrul hidric. Dacă substanța este administrată prin intermediul hranei, se poate utiliza o concentrație alimentară constantă (ppm) sau o doză constantă în raport cu greutatea animalului; soluția aleasă trebuie precizată. Dacă substanța va fi administrată prin gavaj, doza trebuie administrată zilnic la ore fixe și dacă este nevoie, se va și ajusta doza, astfel încât aceasta să rămână constantă în raport cu greutatea animalului.

Atunci când se efectuează un studiu prin administrare orală repetată înainte de un studiu pe lungă durată, regimul alimentar trebuie să fie indicat în ambele cazuri.

1.4.2.4. Testul limită

Atunci când un test efectuat pe baza metodelor descrise în prezentul studiu, la o doză de cel puțin 1 000 mg/kilocorp/zi sau în cazul administrării prin hrană sau prin apa de băut, la o concentrație echivalentă (în funcție de greutatea corporală), nu produce efecte toxice detectabile și dacă informațiile despre substanțe cu structuri asemănătoare nu indică toxicitatea acesteia, efectuarea testului cu trei doze se poate dovedi a fi inutilă. În acest caz, un test limită este justificat, cu excepția cazului în care condițiile de expunere umană impun utilizarea unei doze mai ridicate.

1.4.2.5. Perioada de observație

Perioada de observație durează 28 de zile. Animalele din grupurile satelit, prevăzute pentru examinări suplimentare sunt ținute sub observație, fără tratament timp de alte 14 zile cel puțin, astfel încât să se poată detecta eventualele apariții întârziate ale efectelor toxice, persistența, precum și reversibilitatea acestora.

1.4.3. Procedură

Substanța testată va fi administrată animalelor de experiență, timp de 7 zile din 7, pe o perioadă de 28 de zile. Dacă substanța nu este administrată decât câte cinci zile pe săptămână, această alegere trebuie justificată. În cazul administrării prin gavaj, doza trebuie administrată într-o singură doză cu ajutorul unei sonde esofagiene sau al unei canule de intubare adecvate. Volumul maxim de lichid care se poate administrat într-o singură doză depinde de mărimea animalului. Acest volum nu trebuie să depășească 1 ml/100 de g greutate corporală, dar poate atinge 2 ml/100 de g greutate corporală în cazul soluțiilor apoase. Cu excepția substanțelor iritante sau cu efecte corozive, la care mărirea concentrației ar duce la rezultate exacerbate, variabilitatea volumelor experimentale trebuie minimizată printr-o ajustare a concentrațiilor, astfel încât volumul să rămână constant, indiferent de doză.

1.4.3.1. Observații generale

Observația clinică generală trebuie efectuată cel puțin o dată zilnic, de preferință în același moment (sau aceleași momente) ale zilei, în funcție de perioadă de după încheierea administrării în care efectele sunt mai pronunțate. Starea de sănătate a animalelor trebuie consemnată. Animalele sunt examinate cel puțin de două ori pe zi, toate animalele sunt examinate pentru a se determina morbiditatea sau mortalitatea. Animalele muribunde sau cele care prezintă semne de suferință intensă sau dureri, sunt eliminate imediat, sacrificate cu suferință minimă și autopsiate.

Toate animalele sunt supuse unei observații clinice detaliate înaintea primei expuneri (astfel încât mai târziu să se poată facă comparații între diferitele stări de sănătate la același individ) și cel puțin o dată pe săptămână în perioada următoare. Aceste examinări trebuie efectuate în afara cuștii animalelor într-o incintă standard și trebuie efectuate de preferință de fiecare dată în același moment al zilei. Observațiile sunt înregistrate în mod riguros, de preferință cu ajutorul unor sisteme de notare formulate în mod explicit de către laboratorul în care se efectuează testul. Variabilitatea condițiilor de laborator trebuie redusă la minim, iar examinările trebuie să se facă de preferință de persoane care nu sunt informate asupra tratamentului. Examinările vor avea în vedere între altele modificări ale pielii, ale ochilor, ale mucoaselor, a secrețiilor și excrețiilor, precum și activitatea autonomă (de exemplu, lăcrimare, piloerecție, respirație neobișnuită). Se vor nota de asemenea toate modificările de comportament, modificări ale posturii sau ale reacțiilor la manipulare, precum și apariția unor mișcări clonice sau tonice, a unor comportamente stereotipe (de exemplu, curățare excesivă, mișcări circulare repetate), precum și orice alt comportament bizar (automutilare, mers înapoi).

În cursul celei de-a patra săptămâni de expunere, se evaluează reacția la diferiți stimuli senzoriali (auditivi, vizuali și proprioceptivi), precum și prehensiunea și activitatea locomotorie. Metodele de adoptat în acest scop sunt detaliate în publicațiile de specialitate (vezi introducerea generală, partea B).

Observațiile funcționale din a patra săptămână de expunere pot fi omise dacă studiul este efectuat înaintea unui studiu subcronic (de 90 de zile). În acest caz observațiile funcționale trebuie să facă parte din studiul complementar. În schimb, dacă există informații pe baza unor observații funcționale efectuate în cadrul unor studii anterioare prin administrarea în mod repetat, acest lucru poate facilita alegerea dozelor la studiul subcronic suplimentar.

În mod excepțional, observațiile funcționale pot fi de asemenea omise la grupurile de animale care prezintă manifestări toxice care ar putea compromite rezultatul observațiilor funcționale.

1.4.3.2. Greutatea corporală și consumul de hrană și apă

Animalele sunt cântărite cel puțin o dată pe săptămână. Consumul de alimente și de apă trebuie măsurat cel puțin o dată pe săptămână. Dacă substanța este administrată prin apa de băut, consumul de apă trebuie măsurat cel puțin o dată pe săptămână.

1.4.3.3. Hematologie

Următoarele examinări histopatologice trebuie efectuate la sfârșitul perioadei de testare: hematocritul, concentrația de hemoglobină, numărul hematii și de leucocite și formula leucocitară, numărul de trombocite și timpul/potențialul de coagulare.

Probele de sânge trebuie prelevate într-un punct determinat, chiar înainte sau în timpul sacrificării animalului și trebuie conservate în condiții adecvate.

1.4.3.4. Biochimie clinică

Trebuie efectuate măsurări biochimice clinice în vederea stabilirii principalelor efecte toxice asupra țesuturilor, în special asupra ficatului și asupra rinichilor, pe baza unor probe de sânge prelevate de la toate animalele chiar înainte sau în timpul sacrificării lor (cu excepția animalelor muribunde sau sacrificate în cursul testului). Se recomandă flămânzirea animalelor peste noapte (1). Aceste determinări efectuate în ser se fac cu privire la sodiu, la potasiu, la glucoză, la colesterolul total, la uree, la creatinină, la proteine totale și la albumină sau cel puțin cu privire la două enzime revelatoare ale efectelor hepatocelulare (cum ar fi alanin aminotransferaza, aspartat aminotransferaza, fosfataza alcalină, gamma glutamil transpeptidaza și sorbitol dezhidrogenaza). În unele cazuri, atât determinarea celorlalte enzime (de origine hepatică sau alta), precum și acizii biliari pot furniza informații utile.

Eventual, se pot efectua analize de urină în cursul ultimei săptămâni a studiului, cu colectarea într-un interval de timp a unui volum de urină, analiză care să includă examinarea aspectului, volumului, a osmolarității sau densității, a pH-ului, a proteinelor, a glucozei, a sângelui sau a celulelor sangvine.

De asemenea, trebuie avute în vedere studii asupra markerilor serici la leziunile tisulare. Celelalte măsurări necesare eventual, în cazurile în care proprietățile substanței testate sunt susceptibile de a modifica profilul metabolic, se vor axa asupra calciului, fosfatului, asupra trigliceridelor măsurate după post, asupra hormonilor specifici, asupra metahemoglobinei și asupra colinesterazei. Aceste analize trebuie efectuate în mod sistematic în cazul substanțelor care aparțin anumitor clase și, după caz, la celelalte substanțe.

În ansamblu, demersul care va fi adoptat va fi suplu și adaptabil în funcție de specia utilizată și de efectele observate și/sau previzibile ale substanței testate.

Dacă informațiile de bază colectate anterior nu sunt suficiente, parametri hematologici și biochimici ar trebui să fie determinați înaintea începerii testului.

1.4.3.5. Autopsia

Toate animalele care participă la studiu trebuie supuse unei autopsii detaliate, care să includă o examinare aprofundată a suprafeței externe a corpului, a tuturor orificiilor, a cavității craniene, toracice și abdominale și a conținutului acestora. De pe ficatul, rinichii, glandele suprarenale, testiculele, epidimidele, timusul, splina, creierul și inima tuturor animalelor se vor înlătura toate țesuturile superficiale, după care aceste organe sunt cântărite cât se poate de repede în vederea evitării deshidratării lor.

După aceasta, țesuturile sunt conservate în mediul de fixare cel mai adecvat în funcție de tipul țesutului și de examinările histopatologice prevăzute: toate țesuturile care prezintă leziuni macroscopice, encefalul (regiuni reprezentative: creierul mare, cerebelul și protuberanța anulară), măduva spinării, stomacul, intestinul gros, intestinul subțire (inclusiv plăcile Pleyer), ficatul, rinichii, glandele suprarenale, splina, inima, timusul, tiroida, traheea și plămânii (conservați prin fixare și imersie), gonadele, organele genitale anexe (de exemplu, uterul și prostata), vezica, ganglionii limfatici (de preferință un ganglion de pe traseul căii de administrare a substanței și un altul mai îndepărtat, pentru a se evidenția efectele sistemice), nervii periferici (sciați sau tibiali), de preferință foarte aproape de mușchi, și o secțiune de măduvă osoasă (sau aspirat de măduvă osoasă proaspăt fixat pe lamă). În funcție de observațiile clinice și de celelalte rezultate, se poate dovedi necesară examinarea celorlalte țesuturi. Toate organele considerate a fi organe țintă potențiale pe baza proprietăților substanței trebuie conservate și ele.

1.4.3.6. Examinarea histopatologică

Se efectuează o examinare histopatologică completă a organelor și țesuturilor conservate, la toate animalele, atât cele din grupul testat, cărora li s-a administrat doza cea mai ridicată, precum și la cele din lotul martor. Acest examen va fi efectuat la toate grupurile expuse la doze inferioare, dacă sunt observate modificări provocate de substanța testată la animalele din grupul tratat la doza cea mai înaltă.

Toate leziunile macroscopice trebuie să fie examinate.

Atunci când se folosește un grup satelit, se efectuează o examinare histopatologică și la animalele din acest grup, pe organele și țesuturile pe care au fost observate efecte toxice la grupul tratat.

2. REZULTATE

Rezultatele sunt indicate pentru fiecare animal individual. Pe lângă aceasta, rezultatele sunt incluse într-un tabel care va indica la fiecare grup experimental, numărul de animale utilizate, numărul de animale care au murit în cursul testului sau care au fost sacrificate din motive umanitare, momentul morții fiecărui animal, numărul de animale care prezintă manifestări toxice, descrierea acestor manifestări, momentul apariției, durata și gravitatea lor, numărul de animale care prezintă leziuni, tipurile de leziuni și procentajul de animale care prezintă un anumit tip de leziuni.

Dacă este posibil, rezultatele cifrice sunt evaluate cu ajutorul unei metode statistice adecvate și recunoscute. Metoda statistică va fi aleasă cu ocazia elaborării studiului.

3. RAPORTUL

Raportul asupra testului

Raportul asupra testului va conține, în măsura posibilităților, următoarele informații:

Animale de experiență:

—	specia/linia pură utilizată;

—	numărul animalelor, vârsta, sexul;

—	originea, condiții de adăpostire, regim alimentar etc.;

—	greutatea corporală a fiecărui animal la începutul testului, la intervale de o săptămână în timpul testului și la sfârșitul acestuia.

Condiții de testare:

—	justificarea alegerii vehiculului, altul decât apa;

—	justificarea alegerii nivelului dozei administrate;

—	detalii cu privire la formula/preparea substanței, la concentrația obținută, la stabilitatea și la omogenitatea preparatului;

—	detalii cu privire la administrarea substanței;

—	după caz, conversia concentrației substanței administrate prin rația alimentară/apa de băut (ppm) în doză efectivă (mg/kilocorp/zi);

—	detalii asupra calității hranei și a apei.

Rezultate:

—	greutate corporală/modificări ale acesteia;

—	consumul de alimente și, după caz, consumul de apă;

—	reacție toxică pe sexe și pe doză, inclusiv manifestări toxice;

—	natura, gravitatea și durata efectelor clinice observate (eventual, reversibilitatea acestora);

—	evaluarea activității senzoriale, a prehensiunii și a activității locomotorii;

—	examene hematologice și valori de referință aplicabile;

—	examene de biochimie clinică și valori de referință aplicabile;

—	greutate corporală în momentul sacrificării animalului și greutatea organelor;

—	rezultatele autopsiei;

—	descriere detaliată a tuturor rezultatelor histopatologice;

—	informații referitoare la absorbție, dacă există;

—	prelucrare statistică a rezultatelor, după caz.

Evaluarea rezultatelor.

Concluzii.

4. REFERINȚE

Această metodă corespunde liniei directoare OCDE nr. 407.”

(1) La anumite măsurări în ser sau în plasmă, și în special pentru cele de glucoză, se recomandă ca animalele să fi fost flămânzite peste noapte. Dacă nu au fost flămânzite în prealabil, variabilitatea rezultatelor va fi mai mare și riscă să mascheze efectele mai subtile, precum și să îngreuneze interpretarea. În schimb, flămânzirea poate modifica metabolismul general al animalelor și, în special în cazul studiilor bazate pe alimentație, poate să perturbe expunerea cotidiană la substanța testată. Dacă probele sunt prelevate după o perioadă de flămânzire, măsurările trebuie efectuate după examinările funcționale din săptămâna a patra.

ANEXA IV E

„B.37. NEUROTOXICITATE ÎNTÂRZIATĂ A SUBSTANȚELOR ORGANOFOSFORICE DUPĂ EXPUNERE ACUTĂ

1. METODA

1.1. Introducere

Atunci când se face evaluarea efectelor toxice ale unor substanțe, este important să se studieze capacitatea pe care o prezintă unele substanțe de a provoca anumite tipuri de neurotoxicitate pe care alte tipuri de studii nu ar putea să le evidențieze. Unii compuși organofosforici prezintă o neurotoxicitate întârziată și trebuie să fie analizate în cadrul unor asemenea studii.

Teste de depistare in vitro pot fi utilizate în vederea identificării substanțelor care pot provoca o polineuropatie întârziată; cu toate acestea, rezultatele negative în urma unor teste in vitro nu sunt suficiente pentru a demonstra că substanța testată nu este neurotoxică.

A se vedea și introducerea generală, partea B.

1.2. Definiții

Substanțele organofosforice includ esteri, tioesteri organofosforici neîncărcați sau anhidride ale acizilor organofosforici, organofosfonici sau organofosforamidici sau ale acizilor fosforotioci, fosfonotioci sau fosforotioamidici din aceeași clasă sau ale unor substanțe care pot provoca neurotoxicitatea întârziată detectabilă câteodată la substanțele din această clasă.

Neurotoxicitatea întârziată este un sindrom asociat cu instalarea prelungită a unei ataxii întârziate, asociate cu axonopatii distale la nivelul măduvei spinării și a nervilor periferici și cu o inhibare și o îmbătrânire a esterazei caracteristică neuropatiilor (neuropathy target esterase - NTE) în țesuturile nervoase.

1.3. Substanțe de referință

O substanță de referință poate fi testată pe un lot martor pozitiv, astfel încât să se demonstreze că, în condițiile de testare, reacția preconizată a speciei nu s-a schimbat în mod semnificativ.

Un exemplu de substanță neurotoxică cu spectru larg de utilizare este fosfat tri-o-tolil-ul (nr. CAS 78-30-8, nr. IESCE 201-103-5, nomenclatura CAS: acid fosforic, tris(2-metilfenil)ester, cunoscut și sub numele de tris-o-cresilfosfat).

1.4. Principiul de bază al metodei de testare

Substanța testată va fi administrată pe cale orală, într-o singură doză, unor găini de casă protejate, după caz, contra efectelor colinergice acute. Animalele sunt ținute sub observație timp de 21 de zile în vederea detectării anomaliilor de comportament, unei ataxii sau a unei paralizii. Sunt efectuate măsurători biochimice, în special pentru evidențierea inhibării esterazei NTE, pe găinile selecționate aleator din fiecare grup, în general la 24 și la 48 de ore după administrare. La 21 de zile după expunere, găinile care au mai rămas sunt sacrificate și se va efectua o examinare histopatologică a țesuturilor nervoase selecționate.

1.5. Descrierea metodei de testare

1.5.1. Pregătirea testului

Tinere găini adulte, fără afecțiuni virale sub tratamente care pot intra în interferență cu substanța testată și care nu prezintă tulburări ale aparatului locomotor, sunt distribuite aleator în grupuri experimentale și în loturi martor și lăsate să se aclimatizeze la condițiile de laborator cel puțin cu cinci zile înaintea începerii testului.

Cuștile sau incintele sunt destul de voluminoase pentru a permite o mișcare liberă găinilor, astfel încât mersul lor să poată fi observat ușor.

Substanța testată va fi administrată în general pe cale orală, prin gavaj sau în capsule de gelatină sau printr-o metodă asemănătoare. Substanțele lichide pot fi administrate în mod direct sau dizolvate într-un vehicul adecvat, cum ar fi uleiul de porumb; substanțele solide trebuie dizolvate, dacă este posibil, altfel se poate întâmpla ca importante cantități de substanțe solide administrate în capsule de gelatină să nu fie absorbite în mod corespunzător. Dacă vehiculul este altul decât apa, caracteristicile sale toxice trebuie să fie cunoscute sau, în caz contrar, determinate înaintea începerii testului.

1.5.2. Condiții de testare

1.5.2.1. Animalele de experiență

Specia recomandată este găina domestică ouătoare adultă și tânără, de o vârstă cuprinsă între 8 - 12 luni (Gallus gallus domesticus). Se vor folosi rase și linii pure de mărime standard; în mod normal, găinile folosite au fost crescute în condiții care le-au permis mișcarea liberă.

1.5.2.2. Număr și sex

În afară de grupul experimental, va fi selecționat și un lot martor căruia i se administrează doar vectorul, precum și un lot martor pozitiv. Grupul căreia i se administrează doar vectorul va fi tratat la fel ca și grupul experimental, singura excepție constând în administrarea substanței testate.

Trebuie selecționat un număr suficient de ridicat de animale în fiecare grup, astfel încât să se poată sacrifica cel puțin șase în vederea efectuării măsurărilor biochimice (trei la ambele prelevări) și astfel încât să supraviețuiască cel puțin șase după perioada de observație de 21 de zile.

Lotul martor pozitiv poate fi studiat în paralel sau se pot folosi datele unui studiu realizat recent. Trebuie să fie constituit din cel puțin șase găini adulte tratate cu un produs neurotoxic cunoscut, cu efect întârziat; trei găini sunt rezervate măsurărilor biochimice și trei evidențierii semnelor patologice. Se recomandă actualizarea periodică a datelor istorice colectate anterior. Sunt selecționate alte grupuri martor pozitiv, în cazul în care una dintre condițiile esențiale ale testului (cum ar fi linia pură, alimentația, adăpostirea) va fi modificată de către laboratorul care efectuează testul.

1.5.2.3. Nivelul dozelor

Se recomandă efectuarea unui studiu preliminar pe un număr adecvat de găini, distribuite aleator în grupuri experimentale tratate cu doze diferite, în vederea determinării dozei care va fi utilizată în cadrul studiului principal. O anumită rată a mortalității este inevitabilă în acest studiu preliminar. Cu toate acestea, pentru a se evita moartea din cauza efectelor colinergice acute, se poate folosi atropina sau un alt agent protector care să nu perturbe reacția neurologică întârziată. Se pot folosi metode de testare diverse pentru a se evalua doza maximă care nu este letală la o substanță dată (vezi metoda B.1 a). Datele colectate anterior pe găini sau alte informații de ordin toxicologic sunt luate de asemenea în considerare la determinarea dozei.

Doza utilizată în studiul principal trebuie să fie cât se poate de ridicată, avându-se în vedere rezultatele studiului anterior și limita superioară de 2 000 mg/kg greutate corporală. Oricare ar fi rata mortalității, trebuie să supraviețuiască un număr suficient de animale pentru a se putea efectua măsurările biochimice (șase) și examenele histologice (șase), în cea dea 21-a zi. Se va utiliza atropina sau un alt agent care nu perturbă reacțiile neurotoxice întârziate, astfel încât să se evite mortalitatea datorită efectelor colinergice acute.

1.5.2.4. Testul limită

Atunci când un test efectuat pe baza metodelor descrise în prezentul studiu, la o doză de cel puțin 2 000 mg/kg greutate corporală/zi nu produce efecte toxice detectabile și dacă informațiile cu privire la substanțe cu structuri asemănătoare nu indică toxicitatea acestora, nu este necesar să se efectueze un studiu cu o doză mai ridicată. Testul limită este justificat, cu excepția cazului în care condițiile de expunere umană impun utilizarea unei doze mai ridicate.

1.5.2.5. Perioada de observație

Perioada de observație durează 21 de zile.

1.5.3. Procedură

După administrarea unui agent protector în vederea evitării provocării morții din cauza efectelor colinergice acute, se administrează substanța testată într-o singură doză.

1.5.3.1. Observații generale

Observațiile încep imediat după expunere. Toate găinile sunt observate cu grijă de mai multe ori în cursul primelor două zile, după care cel puțin o dată pe zi, timp de 21 de zile sau până în data sacrificării. Se înregistrează toate manifestările de toxicitate, data apariției anomaliilor de comportament, tipul, gravitatea și durata lor. Ataxia se măsoară cu ajutorul unei scale de evaluare obișnuite cu cel puțin patru niveluri; paralizia trebuie consemnată. Cel puțin de două ori pe săptămână găinile destinate evidențierii semnelor patologice, sunt scoase din cuști și supuse unei activități locomotorii forțate, cum ar fi de exemplu urcarea pe scară, astfel încât să se faciliteze examinarea manifestării efectelor toxice ușoare. Animalele muribunde sau cele care prezintă semne de suferință sau dureri intense trebuie excluse imediat din studiu, eutanasiate și autopsiate.

1.5.3.2. Greutate corporală

Toate găinile sunt cântărite cu puțin înaintea administrării substanței, după care cel puțin o dată pe săptămână.

1.5.3.3. Biochimie

Șase găini selecționate aleator din fiecare grup experimental și din grupurile martor negative, precum și trei găini din lotul martor pozitiv (dacă testul este realizat în paralel și pe acesta) sunt sacrificate câteva zile după administrare, creierul și măduva spinării din zona lombară sunt preparate și analizate în vederea detectării inhibării esterazei caracteristică neuropatiilor. Pe lângă aceasta, poate să fie necesară și analiza inhibării acestei esteraze pe nervul sciatic. În general, sunt sacrificate trei găini din lotul martor și din fiecare grup experimental, după 24 de ore și alte trei, după 48 de ore, iar cele trei găini din lotul martor pozitiv sunt sacrificate după 24 de ore. Dacă observarea semnelor clinice de intoxicare (estimate deseori pe baza momentului apariției efectelor colinergice) indică faptul că substanța toxică se elimină în mod foarte lent, se poate să fie preferabilă prelevarea țesuturilor de la trei găini la alte intervale de timp, între 24 sau cel mult 72 de ore după administrare.

Dacă este necesar, se pot efectua de asemenea determinări de acetilcolinesterază (AChE) pe eșantioane. Cu toate acestea, poate avea loc in vivo o reactivare spontană a acetilcolinesterazei, fapt care ar duce la subestimarea activității de inhibitor de AChE a substanței.

1.5.3.4. Autopsia

Autopsia tuturor animalelor (sacrificii prevăzute sau impuse de starea animalului) trebuie să includă o examinare a aspectului creierului și a măduvei spinării.

1.5.3.5. Examinarea histopatologică

2. REZULTATE

De regulă, rezultatele obținute pentru diferitele criterii de evaluare reținute (biochimice, histopatologice și cele referitoare la examinarea comportamentului) sunt negative, în mod normal, nu mai este nevoie să se recurgă la teste de neurotoxicitate întârziată. Rezultatele ambigue sau neconcludente pot impune continuarea studiului.

Rezultatele sunt indicate pentru fiecare animal separat. Pe lângă aceasta, rezultatele sunt incluse într-un tabel care va indica la fiecare grup experimental, numărul de animale prezente la începutul testului, numărul de animale care prezintă leziuni, anomalii de comportament sau modificări biochimice, tipul și gravitatea leziunilor sau tulburărilor, precum și procentajul de animale care prezintă fiecare tip de leziuni sau tulburări, la diferite niveluri de gravitate.

Rezultatele acestui studiu trebuie evaluate din punct de vedere al incidenței lor asupra efectelor comportamentale, biochimice și histopatologice sau asupra oricărui alt efect observat la grupurile experimentale și cele martor sau din punct de vedere al gravității acestora și al corelării dintre ele.

Rezultatele cifrice sunt evaluate cu ajutorul unei metode statistice adecvate și recunoscute. Metoda statistică trebuie să fie aleasă cu ocazia elaborării studiului.

3. RAPORTUL

Raportul asupra testului

Raportul asupra testului va conține, pe cât posibil, următoarele informații:

Animale de experiență:

—	linia pură utilizată;

—	numărul animalelor, vârsta, sexul;

—	originea, condiții de adăpostire etc.;

—	greutatea corporală a fiecărui animal la începutul testului.

Condiții de testare:

—	detalii cu privire la prepararea substanței testate și la stabilitatea și omogenitatea preparatului, dacă este posibil;

—	justificarea alegerii vehiculului;

—	detalii cu privire la administrarea substanței testate;

—	detalii asupra calității hranei și a apei;

—	justificarea alegerii dozei;

—	specificarea dozelor administrate, cu indicații detaliate cu privire la vehicul, la volumul și starea de agregare a substanței administrate;

—	eventual, identitatea agentului protector utilizat și detalii cu privire la administrarea acestuia.

Rezultate:

—	informații cu privire la greutatea corporală;

—	informații cu privire la reacția toxică pe grupuri, inclusiv mortalitatea;

—	natura, gravitatea și durata efectelor clinice observate (eventual, reversibilitatea acestora);

—	descrierea detaliată a metodelor și rezultatelor biochimice;

—	rezultatele autopsiei;

—	descrierea detaliată a tuturor rezultatelor histopatologice;

—	prelucrare statistică a rezultatelor, după caz.

Evaluarea rezultatelor.

Concluzii.

4. REFERINȚE

Această metodă corespunde liniei directoare OCDE nr. 418.

B.38. NEUROTOXICITATE ÎNTÂRZIATĂ A SUBSTANȚELOR ORGANOFOSFORICE - STUDIU CU ADMINISTRARE ÎN MOD REPETAT PE O DURATĂ DE 28 DE ZILE

1. METODA

1.1. Introducere

Teste de depistare in vitro pot fi utilizate în vederea identificării substanțelor care ar putea provoca o polineuropatie întârziată; cu toate acestea, rezultatele negative în urma unor teste in vitro nu sunt suficiente pentru a demonstra că substanța testată nu este neurotoxică.

Acest test de neurotoxicitate întârziată pe o durată de 28 de zile furnizează informații despre eventualele riscuri pentru sănătate, ca urmare a unor expuneri repetate în cursul unei perioade determinate. Acest test furnizează informații asupra relației doză-efect, precum și o estimare a nivelului dozei care nu are efecte nefaste detectabile și care poate fi utilă la stabilirea criteriilor de securitate în cazul unei expuneri.

Vezi introducerea generală, partea B.

1.2. Definiții

Substanțele organofosforice includ esteri, tioesteri organofosforici neîncărcați sau anihidrați ale acizilor organofosforici, organofosfonici sau organofosforamidici sau ale acizilor fosforotioci, fosfonotioci sau fosforotioamidici din aceeași clasă sau ale unor altor substanțe care pot provoca neurotoxicitatea întârziată detectabilă câteodată la substanțele din această clasă.

1.3. Principiul de bază al metodei de testare

Substanța testată se administrează pe cale orală, timp de 28 de zile, unor găini de casă. Animalele sunt observate cel puțin o dată zilnic, până în a 14-a zi după administrarea ultimei doze, în vederea detectării tulburărilor de comportament, a unei ataxii sau a unei paralizii. Sunt efectuate măsurări biochimice, în special pentru evidențierea inhibării esterazei NTE, pe găinile selecționate aleator din fiecare lot, în general la 24 și la 48 de ore după ultima administrare. La două săptămâni după ultima administrare, găinile care au mai rămas sunt sacrificate și se efectuează examinarea histopatologică a țesuturilor nervoase selecționate.

1.4. Descrierea metodei de testare

1.4.1. Pregătirea testului

Tinere găini adulte, fără afecțiuni virale supuse unor tratamente care pot intra în interferență cu substanța testată și care nu prezintă tulburări ale aparatului locomotor, sunt distribuite aleator în grupuri experimentale și în loturi martor și sunt lăsate să se aclimatizeze la condițiile de laborator, cel puțin cu cinci zile înaintea începerii testului.

Cuștile sau incintele sunt destul de voluminoase pentru a permite o mișcare liberă găinilor, astfel încât mersul lor să poată fi observat ușor.

Substanța testată va fi administrată zilnic, șapte zile din șapte, pe cale orală, prin gavaj sau prin capsule de gelatină. Substanțele lichide pot fi administrate în mod direct sau dizolvate într-un vehicul adecvat, cum ar fi uleiul de porumb; substanțele solide trebuie dizolvate, dacă este posibil, altfel se poate întâmpla ca importante cantități de substanțe solide administrate în capsule de gelatină să nu fie absorbite în mod corespunzător. Dacă vehiculul este altul decât apa, caracteristicile sale toxice trebuie să fie cunoscute sau, în caz contrar, trebuie determinate înaintea începerii testului.

1.4.2. Condiții de testare

1.4.2.1. Animalele de experiență

Specia recomandată este găina domestică ouătoare adultă și tânără, de o vârstă cuprinsă între 8 - 12 luni (Gallus gallus domesticus). Se folosesc rase și linii pure de mărime standard; în mod normal, găinile folosite au fost crescute în condiții care le-au permis mișcarea liberă.

1.4.2.2. Număr și sex

Ca regulă generală, se lucrează cu cel puțin trei grupuri experimentale și un lot martor căreia i se administrează doar vectorul. Grupul căreia i se administrează doar vectorul, va fi tratat la fel ca și grupul experimental, singura excepție constând în administrarea substanței testate.

Trebuie selecționat un număr suficient de ridicat de animale în fiecare grup, astfel încât să se poată sacrifica cel puțin șase găini în vederea efectuării măsurărilor biochimice (trei la ambele prelevări) și astfel încât să supraviețuiască cel puțin șase după perioada de observație de după tratament de 14 zile.

1.4.2.3. Doze

Dozele trebuie selecționate ținându-se de cont de rezultatele unui test de neurotoxicitate întârziată după expunere acută și de orice alte informații disponibile cu privire la toxicitatea sau la cinetica substanței testate. Se selecționează doza cea mai ridicată, astfel încât aceasta să producă efecte toxice și de preferință o neurotoxicitate întârziată, fără să ducă însă la moarte sau la suferințe intense. După aceasta se definesc o serie de doze descrescătoare, astfel încât să se evidențieze o eventuală relație doză-efect, precum și o doză minimă fără nici un efect detectabil.

1.4.2.4. Testul limită

Atunci când un test efectuat pe baza metodelor descrise în prezentul studiu, la o doză de cel puțin 1 000 mg/kg greutate corporală/zi, nu produce efecte toxice detectabile și dacă informațiile relevante despre substanțe cu structuri asemănătoare nu indică toxicitatea acestora, nu este necesară efectuarea unui studiu la o doză mai ridicată. Testul limită este justificat, cu excepția cazului în care condițiile de expunere umană impun utilizarea unei doze mai ridicate.

1.4.2.5. Perioada de observație

Toate animalele sunt observate cel puțin o dată zilnic, în timpul expunerii și în următoarele 14 zile, dacă nu este programată sacrificarea lor în vederea efectuării autopsiei.

1.4.3. Procedură

Substanța testată se administrează zilnic, șapte zile din șapte, timp de 28 de zile.

1.4.3.1. Observații generale

Observațiile încep imediat după expunere. Toate găinile sunt observate cu atenție cel puțin o dată pe zi, în timpul celor 28 de zile de tratament și în cursul celor 14 zile după ultima administrare sau până în data sacrificării. Sunt notate toate manifestările de toxicitate, data apariției, tipul, gravitatea și durata lor. Observația are în vedere tulburările de comportament, dar nu trebuie să se limiteze la acestea. Ataxia va fi măsurată cu ajutorul unei scale de evaluare obișnuite cu cel puțin patru niveluri; paralizia trebuie consemnată. Cel puțin de două ori pe săptămână găinile sunt scoase din cuști și supuse unei activități locomotorii forțate, cum ar fi de exemplu urcarea pe scară, astfel încât să se faciliteze examinarea manifestării efectelor toxice ușoare. Animalele muribunde sau cele care prezintă semne de suferință sau dureri intense trebuie excluse imediat din studiu, eutanasiate și supuse autopsiei.

1.4.3.2. Greutate corporală

Toate găinile sunt cântărite cu puțin înaintea primei administrări a substanței, după care cel puțin o dată pe săptămână.

1.4.3.3. Biochimie

Șase găini selecționate aleator din fiecare grup experimental și din grupurile martor cărora li se administrează doar vectorul, sunt sacrificate câteva zile după ultima administrare; creierul și măduva spinării din zona lombară se prepară și se analizează în vederea detectării inhibării esterazei caracteristice neuropatiilor (NTE). Pe lângă aceasta, poate să fie necesară și analiza inhibării acestei esteraze pe nervul sciatic. În general, sunt sacrificate trei găini din lotul martor și din fiecare grup experimental, 24 de ore după ultima administrare și alte trei, după alte 24 de ore, adică 48 de ore după ultima administrare; dacă pe baza rezultatelor studiului prin expunere acută sau ale altor studii (studiul toxicocinetic, de exemplu) se consideră că ar fi indicată alegerea unor altor intervale de timp pentru sacrificii, acestea pot fi modificate în consecință cu condiția furnizării documentelor justificative.

Dacă este necesar, se pot efectua de asemenea măsurări de acetilcolinesterază (AChE) pe eșantioane. Cu toate acestea, poate avea loc in vivo o reactivare spontană a acetilcolinesterazei, fapt care ar duce la subestimarea activității de inhibitor de AChE a substanței.

1.4.3.4. Autopsia

Autopsia tuturor animalelor (sacrificii prevăzute sau impuse de starea animalului) trebuie să includă o examinare a aspectului creierului și a măduvei spinării.

1.4.3.5. Examinarea histopatologică

Țesuturile nervoase ale tuturor animalelor care au supraviețuit după perioada de observație și care nu au fost utilizate pentru măsurări biochimice, trebuie să fie supuse unui examen microscopic. Țesuturile trebuie fixate in situ prin tehnica perfuziei. Secțiunile sunt practicate la nivelul cerebelului (pe plan longitudinal mediu), al bulbului rahidian, al măduvei spinării și al nervilor periferici. Secțiunile la măduva spinării sunt practicate în segmentul cervical superior, în regiunea toracică medie și în regiunea lombo-sacrală. Se vor efectua secționări și în partea distală a nervului tibial și la nivelul ramurilor acestuia spre mușchii gemeni ai tricepsului, precum și la nivelul nervului sciatic. Secțiunile sunt colorate cu ajutorul unor coloranți adecvați, specifici mielinei și axonilor. Mai întâi, examinarea histopatologică va fi efectuată asupra țesuturilor conservate prelevate de la toate animalele din grupul experimental cărora li s-a administrat doza cea mai ridicată și din lotul martor. Dacă există efecte detectabile la grupul căruia i s-a administrat doza cea mai ridicată, se va efectua un examen microscopic și asupra țesuturilor animalelor cărora li s-a administrat doza intermediară, respectiv doza cea mai scăzută.

2. REZULTATE

De regulă, dacă rezultatele obținute pentru diferitele criterii de evaluare reținute la această metodă (biochimice, histopatologice și cele referitoare la comportament) sunt negative, nu mai este nevoie să se recurgă la teste de neurotoxicitate întârziată. Rezultatele ambigue sau neconcludente pot impune continuarea studiului.

Rezultatele sunt indicate pentru fiecare animal individual. Pe lângă aceasta, rezultatele sunt incluse într-un tabel care va indica la fiecare grup experimental, numărul de animale prezente la începutul testului, numărul de animale care prezintă leziuni, anomalii de comportament sau modificări biochimice, tipul și gravitatea acestor leziuni sau simptome, precum și procentajul de animale care prezintă fiecare tip de leziuni sau simptome la diferite niveluri de gravitate.

Rezultatele cifrice sunt evaluate cu ajutorul unei metode statistice adecvate și recunoscute. Metoda statistică va fi aleasă cu ocazia elaborării studiului.

3. RAPORTUL

Raportul asupra testului

Raportul asupra testului va conține, în măsura posibilităților, următoarele informații:

Animale de experiență:

—	linia pură utilizată;

—	numărul animalelor, vârsta;

—	originea, condiții de adăpostire etc.;

—	greutatea corporală a fiecărui animal la începutul testului.

Condiții de testare:

—	detalii cu privire la preparea substanței testate și la stabilitatea și omogenitatea preparatului, dacă este posibil;

—	justificarea alegerii vehiculului;

—	detalii cu privire la administrarea substanței testate;

—	detalii asupra calității hranei și a apei;

—	justificarea alegerii dozei;

—	specificarea dozelor administrate, cu indicații detaliate cu privire la vehicul, la volumul și la starea de agregare a substanței administrate;

—	dacă măsurările biochimice nu sunt efectuate la 24 și 48 de ore după ultima administrare, justificarea alegerii intervalelor de timp practicate.

Rezultate:

—	informații cu privire la greutatea corporală;

—	informații cu privire la reacție toxică pe grupuri, inclusiv mortalitatea;

—	nivelul dozei fără efect nefast detectat;

—	natura, gravitatea și durata efectelor clinice detectate (eventual, reversibilitatea acestora);

—	descrierea detaliată a metodelor și rezultatelor biochimice;

—	rezultatele autopsiei;

—	descrierea detaliată a tuturor rezultatelor histopatologice;

—	prelucrare statistică a rezultatelor, după caz.

Evaluarea rezultatelor.

Concluzii.

4. REFERINȚE

Această metodă corespunde liniei directoare OCDE nr. 419.”

ANEXA V

A se vedea Directiva 2001/59/CE (JO L 225, 21.8.2001, p. 1).

Top