Back to EUR-Lex homepage

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search
You are here

Document 22019X0502(01)

Declarație transmisă Secretariatului Tratatului privind Carta energiei (TCE), în temeiul articolului 26 alineatul (3) litera (b) punctul (ii) din TCE, care înlocuiește declarația făcută la 17 noiembrie 1997 în numele Comunităților Europene

ST/7830/2019/INIT

JO L 115, 2.5.2019, p. 1–2 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

2.5.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 115/1

Declarație transmisă Secretariatului Tratatului privind Carta energiei (TCE), în temeiul articolului 26 alineatul (3) litera (b) punctul (ii) din TCE, care înlocuiește declarația făcută la 17 noiembrie 1997 în numele Comunităților Europene

Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom) și statele membre ale acestora fac următoarea declarație:

„1.

 Uniunea Europeană și Euratom sunt organizații de integrare economică regională în sensul Tratatului privind Carta energiei. Uniunea Europeană și Euratom își exercită competențele care le sunt atribuite de către statele lor membre prin intermediul instituțiilor decizionale și judiciare autonome.

2.

 Uniunea Europeană, Euratom și statele lor membre sunt responsabile pe plan internațional pentru îndeplinirea obligațiilor cuprinse în Tratatul privind Carta energiei, în conformitate cu competențele care le revin.

3.

 La 23 iulie 2014, a fost adoptat Regulamentul (UE) nr. 912/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (1) de instituire a unui cadru pentru gestionarea răspunderii financiare legate de instanțele de soluționare a litigiilor între investitori și stat, stabilite prin acordurile internaționale la care Uniunea Europeană este parte («Regulamentul 912/2014») (2). Regulamentul se aplică în cazul litigiilor dintre investitori și stat inițiate de un reclamant dintr-o țară terță în temeiul Tratatului privind Carta energiei. Regulamentul prevede, în special:

A.   În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 912/2014, în cazul litigiilor privind tratamentul acordat de către instituții, organisme, oficii sau agenții ale Uniunii Europene, Uniunea Europeană acționează în calitate de pârât.

B.   În cazul litigiilor privind tratamentul acordat, în totalitate sau în parte, de către un stat membru, articolul 8 din Regulamentul nr. 912/2014 prevede următoarele:

(1)

În cazul în care primește o înștiințare prin care un reclamant își declară intenția de a iniția o procedură de arbitraj, în conformitate cu un acord, Comisia notifică imediat statul membru în cauză. Atunci când un reclamant își declară intenția de a iniția o procedură de arbitraj împotriva Uniunii sau a unui stat membru, Comisia informează Parlamentul European și Consiliul în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea înștiințării cu privire la numele reclamantului, prevederile din acord despre care se afirmă că ar fi fost încălcate, sectorul economic implicat, tratamentul despre care se afirmă că încalcă acordul și cuantumul despăgubirilor solicitate.

(2)

În cazul în care un stat membru primește o înștiințare prin care un reclamant își declară intenția de a iniția o procedură de arbitraj, acesta notifică imediat Comisia.

Articolul 9 din Regulamentul nr. 912/2014 prevede, de asemenea, următoarele:

(1)

Statul membru în cauză acționează în calitate de pârât, cu excepția cazului în care intervine una dintre următoarele situații:

(a)

în urma consultărilor în temeiul articolului 6, Comisia a adoptat o decizie în temeiul alineatului (2) sau (3) din prezentul articol în termen de 45 de zile de la primirea înștiințării sau notificării menționate la articolul 8; sau

(b)

în urma consultărilor în temeiul articolului 6, statul membru a confirmat Comisiei în scris că nu intenționează să acționeze în calitate de pârât în termen de 45 de zile de la primirea înștiințării sau notificării menționate la articolul 8.

În cazul în care intervine oricare dintre situațiile menționate la litera (a) sau (b), Uniunea acționează în calitate de pârât.

(2)

Comisia poate decide prin intermediul actelor de punere în aplicare, pe baza unei analize complete, echilibrate și bazate pe fapte și a unei motivări juridice prezentate statelor membre în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 22 alineatul (2), ca Uniunea să acționeze în calitate de pârât în cazul în care intervine una sau mai multe dintre următoarele situații:

(a)

Uniunea ar suporta în întregime sau cel puțin o parte din răspunderea financiară potențială care rezultă din litigiu în conformitate cu criteriile enunțate la articolul 3; sau

(b)

litigiul se referă, de asemenea, la un tratament acordat de instituțiile, organismele, oficiile sau agențiile Uniunii.

(3)

Comisia poate decide prin intermediul actelor de punere în aplicare, pe baza unei analize complete, echilibrate și bazate pe fapte și a unei motivări juridice prezentate statelor membre în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 22 alineatul (3), ca Uniunea să acționeze în calitate de pârât atunci când un tratament similar este contestat la OMC într-o acțiune conexă împotriva Uniunii, în cazul în care s-a instituit un comitet și acțiunea privește aceeași problemă juridică specifică și în cazul în care este necesar să se asigure o argumentație coerentă în cauza supusă OMC.

[…]

(5)

Imediat după primirea înștiințării sau notificării menționate la articolul 8, Comisia și statul membru în cauză inițiază consultări în temeiul articolului 6 cu privire la gestionarea cauzei în temeiul prezentului articol. Comisia și statul membru în cauză se asigură că toate termenele limită stabilite în acord sunt respectate.

C.   După ce a stabilit cine acționează în calitate de pârât într-un litigiu în conformitate cu dispozițiile de mai sus ale Regulamentului nr. 912/2014, Uniunea Europeană va informa reclamantul în termen de 60 de zile de la data la care reclamantul a notificat intenția sa de a iniția un litigiu. Acest lucru nu aduce atingere repartizării competențelor între Uniunea Europeană și statele membre în ceea ce privește investițiile.

4.

 Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în calitate de instituție judiciară a Uniunii Europene și a Euratom, are competența de a examina orice chestiune legată de aplicarea și interpretarea tratatelor constitutive și a actelor adoptate în temeiul acestora, inclusiv a acordurilor internaționale încheiate de Uniunea Europeană și de Euratom, care, în anumite condiții, pot fi invocate în fața Curții de Justiție.

5.

 Orice cauză adusă în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene de către un reclamant al unei alte părți contractante care nu este membră a UE în aplicarea formelor de acțiune prevăzute de tratatele constitutive ale Uniunii intră sub incidența articolului 26 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind Carta energiei (3). Având în vedere că sistemul juridic al Uniunii prevede mijloace pentru o astfel de acțiune, nici Uniunea Europeană, nici Euratom nu și-au dat consimțământul necondiționat pentru supunerea litigiului unei proceduri de arbitraj sau de conciliere internațională.

6.

 În ceea ce privește arbitrajul internațional, ar trebui să se precizeze că dispozițiile Convenției ICSID nu permit Uniunii Europene și Euratom să devină părți la aceasta. De asemenea, dispozițiile mecanismului suplimentar ICSID nu permit Uniunii Europene și Euratom să le utilizeze. Orice hotărâre arbitrală pronunțată împotriva Uniunii Europene și a Euratom va fi pusă în aplicare de instituțiile Uniunii, în conformitate cu obligațiile care le revin în temeiul articolului 26 alineatul (8) din Tratatul privind Carta energiei.”

(1)  Regulamentul (UE) nr. 912/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 de instituire a unui cadru pentru gestionarea răspunderii financiare legate de instanțele de soluționare a litigiilor între investitori și stat, stabilite prin acordurile internaționale la care Uniunea Europeană este parte (JO L 257, 28.8.2014, p. 121).

(2)  Pentru o mai mare certitudine, această declarație este menită să abordeze consecințele adoptării Regulamentului nr. 912/2014 în ceea ce privește cazurile inițiate de un reclamant din o parte contractantă care nu este membră a UE în temeiul Tratatului privind Carta energiei. Litigiile dintre un investitor al unui stat membru și un stat membru în temeiul Tratatului privind Carta energiei nu intră în domeniul de aplicare al prezentei declarații. UE și statele sale membre pot aborda această chestiune într-o etapă ulterioară.

(3)  Articolul 26 alineatul (2) litera (a) se aplică și în cazul în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene poate fi chemată să examineze aplicarea sau interpretarea Tratatului privind Carta energiei pe baza unei cereri de decizie preliminară prezentată de o instanță judecătorească dintr-un stat membru, în conformitate cu articolul 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Top