—

anularea, în măsura în care aceste acte îl privesc pe reclamat, a:

—

obligarea Consiliului la plata sumei de 2 000 000 de euro cu titlu de daune-interese pentru repararea tuturor prejudiciilor;

—

obligarea Consiliului la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de reclamant, pe care acesta își rezervă dreptul de a le justifica în cursul procedurii, în temeiul articolului 134 din Regulamentul de procedură al Tribunalului potrivit căruia partea care cade în pretenții este obligată la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil. În această privință, reclamantul susține, întemeindu-se pe articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și pe articolele 6 și 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și pe jurisprudența Curții, că ar fi trebuit să fie ascultat înainte de adoptarea de către Consiliu a măsurilor restrictive împotriva sa și că, în consecință, dreptul său la apărare nu a fost respectat.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea obligației de motivare care rezultă din articolul 296 alineatul (2) TFUE. Reclamantul reproșează Consiliului că s-a mulțumit să invoce considerații vagi și generale fără a menționa, în mod specific și concret, motivele pentru care consideră, în exercitarea puterii sale discreționare de apreciere, că reclamantul trebuie să facă obiectul măsurilor restrictive în cauză. Nu a fost invocat niciun element concret și obiectiv care ar fi reproșat reclamantului și care ar putea justifica măsurile în cauză.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe o eroare vădită de apreciere, întrucât Consiliul ar fi reținut, în motivarea în susținerea măsurii restrictive, elemente care ar fi lipsite în mod vădit de bază factuală. Prin urmare, faptele invocate ar fi lipsite de orice temei serios.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității în atingerea adusă drepturilor fundamentale. Reclamantul consideră astfel că măsura în litigiu ar trebui să fie invalidată întrucât ar fi disproporționată prin raportare la obiectivul invocat și ar constitui o ingerință disproporționată în libertatea de a desfășura o activitate comercială și în dreptul de proprietate, consacrate la articolul 16 și, respectiv, la articolul 17 din cartă. Disproporția ar decurge din împrejurarea că măsura ar viza orice activitate economică influentă, fără alt criteriu.

5.

Al cincilea motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului de proprietate. Reclamantul susține, întemeindu-se pe articolele 17 și 52 din cartă, că o măsură de înghețare a fondurilor conține în mod incontestabil o limitare a folosinței dreptului de proprietate și că, în speță, înghețarea fondurilor care rezultă din activitățile reclamantului ar aduce în mod necesar o atingere disproporționată prin raportare la obiectivul urmărit de Consiliu.