—

interpretarea dată de Curtea de Justiție clauzelor de standstill în special în Hotărârea Derin (C-325/05, EU:C:2007:442), în Hotărârea Dülger (C-451/11, EU:C:2012:504), în Hotărârea Ziebell (C-371/08, EU:C:2011:809) (Marea Cameră) și în Hotărârea Demirkan (C-221/11, EU:C:2013:583) (Marea Cameră),

—

scopul și conținutul Acordului de la Ankara, astfel cum au fost interpretate în special în Hotărârea Ziebell și în Hotărârea Demirkan, ținând seama:

a)

orientările care ar trebui să fie utilizate pentru a efectua analiza restricțiilor și evaluarea proporționalității. Curții i se solicită, printre altele, să indice dacă trebuie urmate aceleași principii ca cele prevăzute în jurisprudența sa privind reîntregirea familiei în ceea ce privește libera circulație a cetățenilor Uniunii, care se întemeiază pe Directiva privind libera circulație (Directiva 2004/38) și pe dispozițiile tratatului, sau dacă trebuie aplicată o altă evaluare;

b)

în cazul în care trebuie aplicată o altă evaluare decât cea care decurge din jurisprudența Curții privind reîntregirea familiei în ceea ce privește libera circulație a cetățenilor Uniunii, se solicită Curții să indice dacă evaluarea proporționalității efectuată în cadrul articolului 8 din Convenția europeană a drepturilor omului privind respectarea vieții de familie în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ar trebui să fie adoptată ca punct de referință și, în caz contrar, care sunt principiile care trebuie urmate;

c)

indiferent de metoda de evaluare care trebuie aplicată:

o dispoziție precum cea de la articolul 9 alineatul 16 din Legea daneză privind străinii (anterior articolul 9 alineatul 13) – în cadrul căreia reîntregirea familiei dintre o persoană care este resortisant al unei țări terțe, care deține un permis de ședere în Danemarca și care are reședința în această țară și copilul său minor, în cazul în care copilul și celălalt părinte al copilului au reședința în țara de origine sau în altă țară, este condiționată de legăturile copilului cu Danemarca sau de posibilitatea copilului de a stabili legături cu această țară, încât să existe o bază pentru integrarea cu succes în Danemarca – poate fi considerată ca fiind „justificată de un motiv imperativ de interes general, […] de natură să garanteze realizarea obiectivului legitim urmărit și [care] nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv”?