18.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 391/16

—

solicită ca rolul autorităților locale și regionale să fie recunoscut cum se cuvine și ca acestora să le fie asigurate resurse și capacități adecvate, precum și instrumentele de guvernanță potrivite, dat fiind că ele îndeplinesc funcții de prim-plan, fie direct, ca parteneri în cadrul unor proiecte energetice locale durabile, fie în ceea ce privește planificarea noilor infrastructuri, eliberarea autorizațiilor, investițiile, achizițiile publice, producția și menținerea sub control a consumului de energie;

—

reafirmă că trebuie acordată prioritate integrării în rețeaua de distribuție a energiei din surse regenerabile, produsă la nivel local din surse descentralizate și diversificate, precum energia eoliană, hidraulică, geotermală, solară și cea obținută pe bază de biomasă, printre altele; pentru aceasta, sunt necesare infrastructuri de transport de energie și de distribuție mai inteligente (smart grid), care să constituie premisa unei concurențe efective, concretizată în beneficii reale pentru consumatorii finali;

—

subliniază că, pentru a răspunde nevoii de flexibilitate a sistemului energetic, resimțită tot mai acut, trebuie asigurate tehnologii de stocare adecvate pentru toate nivelurile de tensiune – cum ar fi centralele care funcționează pe baza acumulării prin pompare –, care să facă posibilă stocarea surplusului pentru a-l converti ulterior în curent electric la scară industrială; în acest sens ar trebui dezvoltate și aplicate instrumente strategice pentru stimularea tehnologiei și pentru cercetarea în domeniu;

—

recomandă consolidarea rolului deținut de tehnologiile informației și comunicării (TIC), ca vectori de facilitare a preluării inovației și de multiplicare a informației, precum și ca soluții de reducere a consumului de energie în sectoare strategice, precum „Proiectele urbane inteligente” (smart cities), care includ politici privitoare la mobilitatea durabilă, infrastructurile inteligente de distribuție (smart grids) și sectorul construcțiilor durabile;

—

subliniază că sunt urgent necesare definitivarea pieței interne a energiei, care va contribui la garantarea aprovizionării cu energie la prețuri accesibile până în 2014, depășirea izolării în domeniul energetic a unor state membre până în 2015, asigurarea unei repartiții juste a resurselor între regiuni și stabilizarea și îmbunătățirea condițiilor-cadru pentru sectorul energetic european, astfel încât să se limiteze costurile suplimentare ale tranziției energetice.

Raportor

dl Ugo CAPPELLACCI (IT-PPE), președintele Regiunii Autonome Sardinia

Document de referință

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Perspectiva energetică 2050

COM(2011) 885 final

1.

este de acord cu imperativul stabilirii de urgență a unei strategii europene pe termen lung pentru sectorul energetic, care să poată contribui în mod concret la obiectivul decarbonizării Uniunii Europene în perspectiva anului 2050. Transformarea sistemului energetic ține de responsabilitatea față de generațiile viitoare, dar reprezintă și o reală oportunitate de creștere, dezvoltare, ocupare a forței de muncă, competitivitate și consolidare a independenței energetice pentru Europa;

2.

salută Perspectiva energetică 2050, dar consideră că nu este suficient de detaliată și de clară pentru a permite autorităților regionale și locale și investitorilor să facă, încă de pe acum, dar și după 2020, alegeri inspirate pe calea către un nou model energetic și pentru a asigura un grad suficient de siguranță a planificării, subliniind în același timp că, în siajul ei, trebuie adoptate în prezent măsuri concrete. Ar trebui, de exemplu, să fie posibil să se ia în considerare interdicția de acordare de ajutoare de stat pentru combustibili fosili;

3.

observă că din Perspectiva energetică lipsește o evaluare a situației inițiale, din punctul de vedere al obiectivelor stabilite pentru acest deceniu în Strategia energetică 2020; în aceste condiții, este necesară remedierea în prealabil a acestei lacune, în vederea stabilirii obiectivelor și a cadrului politic pentru 2030, la care face referire ultima concluzie a Perspectivei energetice. În plus, este necesar ca 2030 și 2040 să constituie faze intermediare ale procesului de transformare a sistemului energetic, în concordanță cu obiectivele de reducere a emisiilor prevăzute în Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050 (1). Un parcurs în etape ar putea implica utilizarea combustibililor/surselor de energie de tranziție, în măsură să însoțească gradual transformarea, asigurând în același timp independența și securitatea energetică. În plus, acesta ar contribui la înlesnirea obținerii unor rezultate concrete, a monitorizării și a evaluării progreselor înregistrate în aplicarea măsurilor;

4.

este de părere că abordarea neutră din punct de vedere tehnologic (technology-neutral) adoptată în document nu este adecvată și că ea trebuie reconsiderată, astfel încât, pe termen lung, să se acorde prioritate abordărilor, tehnologiilor și combustibililor care dau rezultate certe și care pot fi utilizate în mod durabil și sigur, pe baza experienței și cunoștințelor existente în privința surselor de energie regenerabile și a tehnologiilor inovatoare. În plus, o transformare a sistemului energetic din punct de vedere durabil nu poate face abstracție de schimbările care afectează disponibilitatea resurselor, induse de actuala criză economică, și nici de potențialul ei impact asupra mediului și societății;

5.

este convins de importanța interdependenței dintre politicile de mediu și cele sociale și, implicit, de necesitatea ca, pe termen mediu și lung, să se asigure tuturor posibilități egale de acces la o energie sigură, durabilă, cu impact asupra mediului cât mai scăzut cu putință și la prețuri abordabile și să se garanteze accesul tuturor la modalitățile de menținere sub control a consumului de energie în gospodării și la mijloacele de producere a energiei la nivel local, la costuri rezonabile, din surse regenerabile;

6.

solicită implicarea autorităților locale și regionale în procesul de elaborare a politicilor, cum ar fi politica de decarbonizare a energiei, în ceea ce privește eficiența energetică, menținerea sub control a consumului de energie, producția și noile tehnologii, revizuirea Perspectivei energetice în funcție de potențialul și nevoile autorităților locale și regionale, precum și susținerea rolului important al acestora cu resurse, capacități și instrumente de guvernanță corespunzătoare;

7.

semnalează faptul că transformarea sistemelor energetice va presupune eforturi și consecințe diferite pentru diversele regiuni, în funcție de vocația energetică și de resursele de care dispune fiecare, și că eventualele costuri economice, financiare și administrative ale unei acțiuni europene în domeniul energiei ar trebui justificate printr-o evaluare de impact detaliată, care să țină cont în mod corespunzător de realitățile specifice de la nivel local și regional, în special în ce privește aspectele legate de izolare în domeniul energetic;

8.

este de acord cu faptul că schimbarea structurală a sistemelor energetice presupune realizarea și/sau modernizarea infrastructurilor, dar atrage atenția asupra costurilor neuniforme ale acestei transformări pentru diversele regiuni din Europa, fapt ce reprezintă o amenințare pentru coeziunea socială;

9.

recomandă crearea de instrumente cu care să poată fi evaluate efectele transformării sistemelor energetice la nivel local și regional, atât din punct de vedere economic, cât și social și de mediu. Amintește așadar importanța creșterii calității și a extinderii domeniului de aplicare a celor mai obișnuiți indicatori macroeconomici utilizați în evaluarea eficienței politicilor, prin introducerea, pe de o parte, a tematicii energiei privite din perspectiva durabilității, și, pe altă parte, a unei dimensiuni sociale și de mediu în măsură să reflecte variațiile în materie de coeziune socială, de acces la bunuri și servicii de bază la costuri rezonabile, de stare de sănătate, de sărăcie (inclusiv energetică), de resurse naturale și de calitate a vieții în general;

10.

este convins că îndeplinirea obiectivelor de anvergură mondială ale sectorului energetic reclamă inițiative întreprinse la nivel local. Subliniază, în această privință, că existența unor ținte teritoriale și-a dovedit deja eficacitatea în diverse contexte locale și regionale, ca expresie a unei guvernanțe pe mai multe niveluri a transformării sistemului energetic;

11.

evidențiază, în cadrul noului sistem energetic, importanța cooperării și solidarității transfrontaliere și deci a nevoii de coordonare la nivel european. La toate nivelurile de guvernare trebuie depuse eforturi care să fie neapărat însoțite de o strânsă cooperare cu autoritățile regionale și locale, care reclamă o definire clară a rolurilor și a mecanismelor de interacțiune;

12.

solicită ca rolul autorităților locale și regionale să fie recunoscut cum se cuvine și ca acestora să le fie asigurate resurse și capacități adecvate, precum și instrumentele de guvernanță potrivite, dat fiind că ele îndeplinesc funcții de prim-plan, fie direct, ca parteneri în cadrul unor proiecte energetice locale durabile, fie în ceea ce privește planificarea noilor infrastructuri, eliberarea autorizațiilor, investițiile, achizițiile publice, producția și menținerea sub control a consumului de energie. În plus, dialogul social și implicarea partenerilor sociali, recomandate în Perspectiva energetică pentru gestionarea schimbării, necesită o capacitate de informare extinsă și intermedierea de către autoritățile locale și regionale, care nu trebuie numai recunoscute, ci și sprijinite cu eficiență;

13.

recomandă acordarea unui sprijin permanent acțiunilor și comportamentelor pozitive deja existente la nivel local, prin amplificarea nivelului de angajare și integrare a acestora în toate formele de cooperare, de exemplu în cadrul Convenției primarilor sau al altor structuri interregionale, naționale sau internaționale, susținând rolul lor stimulator în promovarea schimbării, în încurajarea dezvoltării economice în teritoriu și în crearea de rețele de informare și colaborare;

14.

împărtășește părerea potrivit căreia, pentru scăderea cererii de energie, este prioritară promovarea economiilor de energie prin sensibilizare, educare și schimbarea comportamentului cetățenilor, dar și prin susținerea dezvoltării unor noi tehnologii, în măsură să asigure un consum de resurse mai eficient, o creștere economică și o competitivitate sporite, precum și un grad mai mare de ocupare a forței de muncă, statele membre urmând să promoveze sistemele de autoconsum energetic, în vederea încurajării unei maxime raționalizări a utilizării energiei, a unui sistem energetic cât mai difuz și a participării mai concrete a cetățenilor la luarea de decizii privind tipul și utilizarea energiei. Dorind să disocieze creșterea economică de consumul de energie, subliniază că, în cazul în care reducerea consumului de energie este rezultatul creșterii eficienței proceselor și al economisirii, ea poate fi considerată un indicator de dezvoltare, și nu de recesiune, dovedindu-se profitabilă pentru economie;

15.

își reafirmă poziția de susținere a eficienței energetice ca una din măsurile hotărâtoare în vederea îndeplinirii obiectivelor de reducere a emisiilor, stabilite pentru 2050. Este de acord cu necesitatea identificării unor măsuri de eficiență energetică mai ambițioase și a unor strategii care să garanteze un raport optim costuri-eficiență și consideră că și stabilirea unui cadru obligatoriu la nivel european ar fi utilă în acest sens. Subliniază totodată că trebuie acționat urgent în direcția unor aspecte care ar putea să contribuie neîntârziat și în mod semnificativ la reducerea consumului de energie, cum ar fi creșterea eficienței energetice a clădirilor și o mobilitate mai durabilă;

16.

la definirea și punerea în practică a acțiunilor urgente și necesare pentru transformarea energetică trebuie garantată întotdeauna coerența măsurilor individuale, în vederea asigurării durabilității. În special trebuie evaluat riscul de a provoca efecte negative în anumite domenii prin progresele obținute în alte domenii;

17.

este în favoarea creării de valoare adăugată în materie de economisire a energiei prin mecanisme de piață durabile, conform analizei realizate în Planul 2011 pentru eficiență energetică  (2);

18.

apreciază faptul că, în mod evident, creșterea ponderii energiei din surse regenerabile este o constantă a tuturor scenariilor de decarbonizare, deja în perspectiva lui 2030, și că, în 2050, aceasta va fi preponderentă în raport cu celelalte tipuri de energie. Regretă totuși faptul că niciunul dintre scenariile Perspectivei energetice nu ia în considerare soluții care să integreze energia din surse regenerabile și eficiența energetică, pentru a conferi un caracter durabil mai pronunțat transformărilor în direcția unui scenariu fără energii fosile al sistemului energetic și pentru a progresa pe calea decarbonizării sectorului. În plus, deși ia notă de faptul că sursele regenerabile sunt recunoscute în Perspectiva energetică drept esențiale în sectorul încălzirii și răcirii, regretă lipsa unei analize aprofundate a rolului prioritar pe care acest sector, care are un impact semnificativ asupra consumului energetic total, ar trebui să îl joace (i) în procesul de decarbonizare a sistemului energetic european până în 2050 și, prin urmare, (ii) în elaborarea politicilor energetice actuale și viitoare;

19.

reiterează observațiile din Rezoluția CdR 7/2011 din 30 iunie-1 iulie 2011 pe tema Priorități în domeniul infrastructurii energetice ante și post 2020 și reafirmă prioritățile de promovare a rețelelor de transport de energie și de integrare în rețeaua de distribuție a energiei din surse regenerabile produsă la nivel local din surse descentralizate și diversificate, precum energia eoliană, hidraulică, geotermală, solară și cea obținută pe bază de biomasă, printre altele; pentru aceasta, sunt necesare infrastructuri de transport de energie și de distribuție mai inteligente (smart grid), care să constituie premisa unei concurențe efective, concretizată în beneficii reale pentru consumatorii finali. Pentru a răspunde nevoii de flexibilitate a sistemului energetic, resimțită tot mai acut, trebuie asigurate tehnologii de stocare adecvate pentru toate nivelurile de tensiune – cum ar fi centralele care funcționează pe baza acumulării prin pompare –, care să facă posibilă stocarea surplusului pentru a-l converti ulterior în curent electric la scară industrială; în acest sens ar trebui dezvoltate și aplicate instrumente strategice pentru stimularea tehnologiei și pentru cercetarea în domeniu;

20.

este de acord cu necesitatea asigurării unei diversificări a aprovizionării, pentru garantarea menținerii securității energetice. Atrage atenția asupra faptului că este important să se traseze linii directoare clare pentru o fază de tranziție în care sursele convenționale de energie (gaze, cărbune, petrol), în forma lor cea mai durabilă și eficientă din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon (utilizând în principal tehnologiile de captare și stocare a dioxidului de carbon), să poată juca un rol de însoțire pe parcursul procesului de decarbonizare a sistemului energetic, odată cu dezvoltarea tehnologiilor, infrastructurilor și comportamentelor necesare schimbării;

21.

își exprimă preocuparea pentru importanța acordată în cadrul strategiei tehnologiilor care nu sunt încă disponibile la scară comercială și recomandă ca recursul la exploatarea surselor neconvenționale de gaze, precum gazul de șist, și la utilizarea tehnologiilor pentru care există încă factori de risc care nu sunt pe deplin evaluați și controlați și care pot avea o dimensiune transfrontalieră, să facă obiectul, la nivel european, al unei analize și al unei dezbateri privind eventualele consecințe sociale și de mediu pe termen scurt și lung, cu respectarea legislației în vigoare și, așa cum se întâmplă în cazul gazelor de șist, cu analizarea oportunității introducerii unei reglementări. Prin urmare, salută intenția Comisiei de a încuraja cercetarea în materie de tehnologii care pot contribui la decarbonizarea proceselor de transformare a energiei și propune includerea analizei ciclului de viață ca element esențial de avut în vedere la luarea de decizii;

22.

se arată foarte critic față de legătura cauzală dintre decarbonizare și energia nucleară prezentată de Comisie în Perspectiva energetică și față de presupunerea că energia nucleară poate contribui la diminuarea costurilor de sistem și a prețurilor energiei electrice, în condițiile în care „costurile privind securitatea și costurile pentru dezafectarea centralelor existente și pentru eliminarea deșeurilor vor crește probabil”. CoR recomandă așadar să se acorde o atenție deosebită scenariilor pe termen lung bazate pe surse neconvenționale de energie regenerabilă și faptului că îngrijorarea crescândă a populației în ce privește securitatea nucleară poate induce scăderea investițiilor private în sector și, implicit, necesitatea unei contribuții publice mai mari, sub forma subvențiilor sau a creșterii prețurilor energiei electrice, ceea ce ar afecta cu precădere categoriile cele mai sărace de populație;

23.

consideră că stabilirea unui cadru de referință pentru investiții, cel puțin până în 2030, poate spori eficiența Perspectivei energetice și poate crea condițiile unei mai mari siguranțe pe piață, atât pentru actorii privați, cât și pentru cei instituționali, mai ales dacă Perspectiva va face trimitere la obiective naționale de investiții care să țină seama de planurile de acțiune ale autorităților locale și regionale. O mai mare siguranță în ceea ce privește investițiile ar putea contribui și la îndeplinirea obiectivelor pentru 2020, în special a celor privind eficiența și reducerea consumului de energie, pentru care trebuie să se depună în continuare eforturi sporite. Cadrul de referință ar avea de câștigat și de pe urma unei cartografieri la scară europeană a competențelor filierelor de eficiență energetică și de energie din surse regenerabile, prin care să fie dirijate investițiile, în vederea consolidării dinamicii de creștere a acestor filiere și a operatorilor din cadrul lor;

24.

solicită în special să se identifice clar resursele necesare promovării unor investiții descentralizate în domeniul energiei durabile (menținerea sub control a consumului de energie și producerea de energie din surse regenerabile), care să contribuie la utilizarea eficientă a resurselor și la dezvoltarea unei economii ecologice și a locurilor de muncă în acest sector la nivel local și regional; de asemenea, solicită să se identifice un instrument financiar gestionat la nivel descentralizat, pentru facilitarea implementării planurilor de acțiune pentru energie durabilă (SEAP – Sustainable Energy Action Plan) și să se acorde sprijin (economic și legislativ) micilor producători descentralizați de energie din surse regenerabile, inclusiv autorităților locale și regionale, astfel încât integrarea acestora în rețea să fie înlesnită;

25.

recomandă ca experiența pozitivă a programului „Energie inteligentă – Europa” să fie perpetuată și extinsă și să fie clar identificate modalitățile de utilizare a unei părți importante din fondurile disponibile în contextul politicii de coeziune. Consideră, printre altele, că, în cadrul fondurilor structurale, se impune atribuirea de resurse pentru facilitarea stabilirii unor forme de colaborare la nivel local în vederea dezvoltării descentralizate a tehnologiilor cu emisii scăzute de dioxid de carbon și cu înaltă eficiență energetică, iar în cazul specific al Fondului social european, că este necesară atribuirea de resurse pentru crearea capitalului uman capabil să planifice, să gestioneze și să ofere asistență tehnică pe teme privind energia, în ceea ce privește atât soluțiile, cât și tehnologiile și parteneriatele pentru implementare;

26.

consideră că autoritățile locale trebuie să beneficieze în continuare de o modalitate simplificată de acces la finanțare din partea Băncii Europene de Investiții (BEI), pentru energie durabilă. Trebuie să se acorde prioritate proiectelor care combină eficiența energetică și sursele de energie regenerabile pentru o dezvoltare durabilă în teritoriu, simplificând procedurile și înlesnind accesul organismelor mai mici la finanțare;

27.

atrage în mod explicit atenția asupra faptului că finanțarea efectivă a infrastructurii energetice nu se poate face doar prin măsuri naționale și, ca atare, propune un sprijin financiar considerabil pentru proiectele din sectorul energetic, în special pentru a folosi pe scară mai largă soluțiile care implică surse de energie regenerabilă, inclusiv în sectorul încălzirii și răcirii clădirilor;

28.

propune conceperea unei strategii de susținere a formării de clustere și de parteneriate regionale, precum și de cooperare a celor existente, care s-au dovedit a fi, în unele zone, instrumente viabile de dezvoltare a piețelor ecologice ale energiei și a eficienței energetice, de mobilizare a investițiilor și de creare de competențe profesionale și locuri de muncă;

29.

este de acord cu necesitatea promovării unui angajament puternic la nivel european în materie de inovare și cercetare, nutrind convingerea că dezvoltarea unor tehnologii novatoare, mai eficiente și mai puțin scumpe, poate contribui la un sentiment sporit de siguranță în acest sector și la atragerea de capitaluri, inclusiv prin alocarea de resurse în mod echilibrat în cadrul noului program „Orizont 2020”;

30.

susține hotărât nevoia de concordanță, din punctul de vedere al obiectivelor și priorităților, între noul program de cercetare Orizont 2020 și Perspectiva energetică 2050;

31.

consideră că inovarea și cercetarea care vizează producția de energie pe scară mică ar trebui să beneficieze de un sprijin mai substanțial, ca, de exemplu, în cazul energiei hidroelectrice obținute de pe urma cursurilor de apă mai mici, al energiei eoliene pentru gospodării individuale sau grupuri de gospodării, al energiei solare localizate și – acolo unde este posibil – al producției de căldură din surse termale;

32.

dorește să încurajeze centrarea într-o măsură mai mare a cercetării și dezvoltării pe potențialul energiei marine (a valurilor și a mareelor), care oferă posibilități uriașe de obținere de energie în condiții de siguranță, securitate și durabilitate;

33.

propune crearea de mecanisme care să poată fi reproduse, pe baza celor mai bune practici din diverse regiuni, pentru a susține înființarea unor clustere ale inovării, a unor platforme teritoriale de inovare în domeniul energetic sau a altor forme de parteneriat public-privat între autoritățile locale și regionale, mediul universitar și industrie. Acest tipuri de parteneriat ar putea reprezenta instrumente importante de dezvoltare regională și a economiilor locale, asigurând inovații și tehnologii mai ușor de adaptat, mai accesibile și mai economicoase la nivel local;

34.

consideră că politicile agricole și forestiere vor fi puternic influențate de Perspectiva energetică și că va fi, prin urmare, necesară sprijinirea unor activități de cercetare care să permită adaptarea și evoluția acestor filiere în sensul unei durabilități sporite;

35.

recomandă consolidarea rolului deținut de tehnologiile informației și comunicării (TIC), ca vectori de facilitare a preluării inovației și de multiplicare a informației, precum și ca soluții de reducere a consumului de energie în sectoare strategice, precum „Proiectele urbane inteligente” (smart cities), care includ politici privitoare la mobilitatea durabilă, infrastructurile inteligente de distribuție (smart grids) și sectorul construcțiilor durabile;

36.

propune să se sublinieze – mai ales de către statele membre – faptul că rolul cercetării și pregătirii de specialiști în domeniul energiei este deosebit de important, pentru ca, mai apoi, să se poată dispune de resurse calificate și de programe de studiu adecvate, pentru conceperea viitoarelor tehnologii eficiente din domeniu, pentru introducerea de inovații și punerea în practică a unor planuri strategice;

37.

subliniază că sunt urgent necesare definitivarea pieței interne a energiei, care va contribui la garantarea aprovizionării cu energie la prețuri accesibile până în 2014, depășirea izolării în domeniul energetic a unor state membre până în 2015, asigurarea unei repartiții juste a resurselor între regiuni și stabilizarea și îmbunătățirea condițiilor-cadru pentru sectorul energetic european, astfel încât să se limiteze costurile suplimentare ale tranziției energetice;

38.

recomandă să se continue dezvoltarea sistemului de comercializare a certificatelor de emisii, cu modificarea fundamentală a procedurii de atribuire gratuită a certificatelor care, în forma ei actuală, subminează obiectivul de reglementare al ETS, prin menținerea prețului certificatelor la un preț prea redus. În acest demers trebuie să se țină seama de situația entităților industriale care își desfășoară activitatea pe piețele internaționale și a căror competitivitate ar putea avea de suferit din cauza fenomenului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon (carbon leakage) în țări terțe.