27.7.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/217

—

susține obiectivul consolidării și dezvoltării protecției consumatorilor în interiorul UE, condiție sine qua non pentru funcționarea pieței unice;

—

este de părere că, date fiind riscurile legate de globalizarea lanțurilor de producție, este necesară o colaborare mai eficientă între autorități, pentru a se preveni introducerea de produse periculoase pe piața unică și pentru a se adopta măsurile cuvenite ori de câte ori se întâmplă acest lucru;

—

consideră că bugetul alocat programului de protecție a consumatorilor este insuficient. Într-adevăr, pentru perioada 2014-2020, Comisia recomandă să se aloce acestui program 197 de milioane EUR, o sumă foarte mică, întrucât fiecărui consumator european îi revin mai puțin de 5 cenți;

—

subliniază că autoritățile locale și regionale ar trebui să joace un rol central în acest domeniu, dat fiind că se situează în imediata apropiere a consumatorilor. Ținând seama de posibilitățile modeste pe care le oferă bugetul limitat actual, sprijinul acordat cooperării regionale ar trebui să se bucure de o atenție sporită. În acest context, Comisia Europeană ar trebui să joace un rol mai activ pentru a contribui la instituirea unei rețele care să înlesnească schimbul de experiență între organizațiile locale;

—

consideră de asemenea că este esențial ca și la nivel european să se sublinieze importanța aspectelor logistice ale educației vizând sensibilizarea consumatorilor, cu respectarea sistemului de repartizare a competențelor. Programele de învățământ ale diferitelor sisteme școlare se caracterizează printr-o mare eterogenitate, atât a conținutului, cât și a metodelor. S-ar putea elabora și recomanda materiale didactice armonizate în materie de protecție a consumatorilor, care să difuzeze cunoștințe adaptate fiecărui nivel școlar;

—

consideră esențială consolidarea sprijinului oferit asociațiilor pentru protecția consumatorilor;

—

observă cu îngrijorare că, în programul său privind protecția consumatorilor pentru perioada 2007-2013, Comisia Europeană anunța deja că intenționează să ia măsuri referitoare la un mecanism de acțiune colectivă dedicat consumatorilor, pentru cazurile de încălcare a normelor privind protecția consumatorilor, dar încă nu a fost prezentată nicio propunere legislativă.

Raportor

dl István SÉRTŐ-RADICS (HU-ALDE), primarul localității Uszka

Document de referință

Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un program pentru protecția consumatorilor (2014-2020)

COM(2011) 707 final

1.

susține obiectivul politic de armonizare a pieței interne și de îmbunătățire a modului de funcționare a acesteia în beneficiul consumatorilor și al întreprinderilor, în special al IMM-urilor, deoarece ele reprezintă marea majoritate (peste 90 %) a întreprinderilor europene. CoR urmărește însă în continuare obiectivul consolidării și dezvoltării protecției consumatorilor în interiorul UE, condiție sine qua non pentru funcționarea pieței unice;

2.

în acest sens, el întâmpină cu satisfacție propunerea prin care se acordă cetățenilor Uniunii, în calitatea lor de consumatori conștienți de acest statut, un loc central pe piața unică. În opinia Comitetului, va fi astfel posibil să se urmărească exploatarea la maximum a potențialului pieței unice de către cetățenii europeni. Principalele obiective ale programului sunt garantarea siguranței populației europene și apărarea intereselor sale economice. Politica UE în domeniul protecției consumatorilor o susține și o completează pe cea a statelor membre. Mobilizarea forței economice considerabile pe care o reprezintă cheltuielile consumatorilor (56 % din PIB-ul UE) va contribui semnificativ la îndeplinirea obiectivului UE de relansare a creșterii;

3.

insistă asupra necesității de a se garanta o anumită continuitate între programele actuale și cele viitoare, conform concluziilor revizuirii la jumătatea perioadei a strategiei și programului de protecție a consumatorilor, în care se subliniază faptul că această politică este relativ recentă la nivel european și, pentru o eficiență maximă, continuitatea sa este de o importanță crucială;

4.

consideră că bugetul alocat programului de protecție a consumatorilor este insuficient. Într-adevăr, pentru perioada 2014-2020, Comisia recomandă să se aloce acestui program 197 de milioane EUR, o sumă foarte mică, întrucât fiecărui consumator european îi revin mai puțin de 5 cenți;

5.

menționează că trebuie să se garanteze fiecărui stat membru o marjă de manevră suficientă pentru ca acesta să-și poată proteja particularitățile naționale în cadrul activităților exercitate și finanțate de stat în domenii cum ar fi sănătatea, asistența medicală și învățământul;

6.

este de părere că diferențele dintre statele membre în ceea ce privește aplicarea legislației privind siguranța produselor, precum și prezența unor produse periculoase pe piața unică și riscurile legate de globalizarea lanțului de producție reclamă o colaborare mai eficientă între autoritățile naționale, pentru a se preveni introducerea de produse periculoase pe piața unică și pentru a se adopta măsurile cuvenite ori de câte ori se întâmplă acest lucru;

7.

consideră că mecanismele de supraveghere a pieței, precum RAPEX (sistemul de alertă rapidă al UE pentru produse de consum periculoase) atrag atenția în mod eficace asupra listei de produse periculoase, dar acestea nu sunt retrase de pe piață la fel de eficace în diferitele țări membre ale UE. Pe de o parte, trebuie susținute financiar gestionarea și buna funcționare a rețelei RAPEX, a rețelei de cooperare în domeniul protecției consumatorilor și a bazelor de date privind produsele cosmetice, iar, pe de altă parte, trebuie armonizate la nivel european diferitele sisteme de supraveghere, căci în acest domeniu se înregistrează în continuare prea puține progrese;

8.

regretă faptul că, din cauza lipsei de siguranță, comerțul transfrontalier nu se ridică încă la nivelul dorit. În 2010, nivelul încrederii în tranzacțiile transfrontaliere, adică procentul de consumatori care au încredere în vânzătorii online stabiliți într-un alt stat membru al Uniunii, se situa la 37 %. În contextul economic actual, exploatarea la maximum a potențialului pieței unice dobândește o semnificație majoră, fiind așadar necesară creșterea procentului sus-menționat la 50 % pe parcursul următorilor 7 ani;

9.

nutrește convingerea că acțiunile întreprinse la nivelul UE și cooperarea în cadrul rețelei instituite conform directivei privind siguranța produselor dau rezultate mai bune decât o serie de măsuri luate de fiecare stat membru în parte, întrucât ele contribuie la complinirea deficitului de informare, în special datorită accesului la informațiile culese de alte țări (China, de exemplu) și la evitarea decalajelor pe piața unică. CoR consideră așadar că este esențial să se atragă atenția asupra importanței participării țărilor terțe la sistemul european de supraveghere a pieței. Dat fiind că majoritatea produselor periculoase și de calitate mediocră care se găsesc pe piață provin din aceste țări, este esențial să se colaboreze cu autoritățile acestora pentru prevenire;

10.

de asemenea, evidențiază faptul că, dacă se dorește trecerea la o analiză globală a funcționării pieței unice și stabilirea punctelor de referință, culegerea și analiza de date comparabile nu se pot efectua decât la nivelul Uniunii. Va trebui ca datele să fie suficient de fiabile și de reprezentative pentru a putea fi exploatate nu numai la nivelul UE, ci și la nivel național. Studiile de comportament cu privire la politici și testele corespunzătoare constituie tot atâtea instrumente practice care vor contribui la punerea la punct a unei reglementări mai inteligente;

11.

consideră esențială consolidarea sprijinului oferit asociațiilor pentru protecția consumatorilor. Într-adevăr, CESE consideră că aceste asociații sunt singurele organizații în măsură să asigure o reprezentare puternică și unită a consumatorilor la nivel european și să furnizeze instituțiilor UE și dialogului la nivel european date armonizate provenind de la consumatori, date necesare în procesul decizional european;

12.

consideră de asemenea că este esențial ca și la nivel european să se sublinieze importanța aspectelor logistice ale educației vizând sensibilizarea consumatorilor, cu respectarea sistemului de repartizare a competențelor. Programele de învățământ ale diferitelor sisteme școlare se caracterizează printr-o mare eterogenitate, atât a conținutului, cât și a metodelor. S-ar putea elabora și recomanda materiale didactice armonizate în materie de protecție a consumatorilor, care să difuzeze cunoștințe adaptate fiecărui nivel școlar. O consolidare a educației consumatorilor coordonată la nivel european ar contribui la eliminarea neconcordanțelor din acest domeniu; consideră la fel de important ca educația consumatorilor să devină, într-un mod adaptat nivelului studiilor, parte integrantă a conținuturilor de învățare, în toate sistemele școlare. În conformitate cu modul de repartizare a competențelor în UE, această sarcină revine statelor membre. Ar fi mai ușor să se rezerve suficient timp educației consumatorilor în cadrul activităților elevilor, dacă importanța acesteia ar fi recunoscută la nivel european.

13.

consideră, de asemenea, că formarea continuă a colaboratorilor organizațiilor consumatorilor este de maximă importanță, dat fiind că acestea ocupă cea mai bună poziție pentru a-și asuma cu eficiență sarcinile de informare generală a consumatorilor, în special în ceea ce privește contractele complexe încheiate cu prestatorii de servicii. În acest domeniu, nu este posibil ca sarcinile să fie centralizate la nivel european. Ele ar putea reveni organizațiilor locale și regionale – care ar deveni responsabile pentru îndeplinirea lor cu respectarea reglementărilor legislative locale – prin intermediul unui proces de atribuire derulat la nivel european;

14.

în același timp, ar trebui să se țină seama de importanța formării personalului din cadrul organismelor publice și al administrațiilor locale însărcinate să vegheze la aplicarea legislației din domeniul protecției consumatorilor. În acest sens, este recomandabil să se promoveze un cadru al cooperării dintre autoritățile naționale în privința aplicării standardelor și a evaluării riscurilor, susținând activitățile de formare la nivel european;

15.

regretă faptul că, deși sarcinile aferente acestui obiectiv sunt practic identice pentru toate organismele din domeniul protecției consumatorilor, diferitele categorii de organizații (organizații ale societății civile, organisme publice sau ale administrației locale, birouri de informare și asistență) și le asumă fiecare în sfera sa, deseori în paralel, în general atât la nivel european, cât și la nivel național, cu un grad redus de eficiență;

16.

consideră că problematica este strâns legată de gestionarea plângerilor venite de la consumatori, dat fiind că, în majoritate, dosarele ajung la organismele de protecție a consumatorilor sub formă de plângeri. În acest domeniu eficiența nu a putut fi îmbunătățită și nemulțumirile consumatorilor sunt în creștere;

17.

atrage atenția asupra faptului că doar 8 % din bugetul programului se alocă pentru elaborarea de noi norme;

18.

în opinia sa, este important să se sublinieze necesitatea examinării limitelor intrinseci ale legislației. Includerea în legislațiile naționale a contractelor încheiate de consumatori a redus drastic, în mod paradoxal, ușurința cu care organismele de protecție a consumatorilor pot trata notificările întemeiate, legate de reclamațiile privitoare la calitate, și aceasta din cauza lipsei de competențe. Într-adevăr, jurisdicția competentă a devenit principalul organism de control jurisdicțional;

19.

observă cu îngrijorare că, în programul său privind protecția consumatorilor pentru perioada 2007-2013, Comisia Europeană anunța deja că intenționează să ia măsuri referitoare la un mecanism de acțiune colectivă dedicat consumatorilor, pentru cazurile de încălcare a normelor privind protecția consumatorilor, dar încă nu a fost prezentată nicio propunere legislativă;

20.

în acest sens, ar dori să sublinieze că acțiunea colectivă în justiție care se practică în prezent la scară națională în 14 state membre ale UE contribuie la acordarea de despăgubiri victimelor, pentru prejudicii cu caracter colectiv, precum anularea zborurilor, produsele cu defect și consilierea financiară iresponsabilă. Extinderea acestui instrument performant la alte țări membre ale UE, precum și utilizarea sa în cazul litigiilor transfrontaliere sunt absolut necesare. Potrivit estimărilor, sumele rămase nerecuperate ca urmare a încălcării legislației europene în materie de înțelegeri de tip „cartel” se ridică la 20 de miliarde EUR. Acțiunile colective de tip „opt-out” asemănătoare celor din SUA trebuie însă excluse. Consumatorii ar trebui să decidă personal dacă introduc sau nu plângeri în justiție („opt-in”);

21.

subliniază că propunerile Comisiei trebuie să se limiteze la stabilirea unui cadru legislativ. Asemănător cu Directiva 98/27/CE privind acțiunile în încetare în ceea ce privește protecția intereselor consumatorilor, aceste propuneri ar trebui să conțină eventual dispoziții privind respectarea unor standarde minime la nivel național, lăsând statelor membre decizia privind modalitățile detaliate de aplicare a mecanismelor juridice de despăgubire colectivă, în respectul tradițiilor juridice proprii. În cazul în care UE reclamă competența de a reglementa alte mecanisme juridice de despăgubire colectivă, acestea ar trebui să respecte diferitele sisteme juridice din statele membre și mecanismele lor de aplicare a legislației;

22.

consideră totodată esențială instituirea unei interfețe online pentru soluționarea litigiilor. De bună seamă, un astfel de mecanism nu va putea fi pus în slujba intereselor consumatorilor în mod eficient decât dacă este ușor de folosit și disponibil în toate limbile oficiale ale statelor membre. Avantajul unui sistem online constă în faptul că obstacolele create de diferențele de reglementare sau de punerea în aplicare a legislației în fiecare stat membru nu îi pun acestuia probleme de funcționare;

23.

subliniază că posibilitatea de a avea acces internațional la organismele de soluționare alternativă a litigiilor și punerea în aplicare online a soluțiilor sunt necesități absolute. Ar trebui totuși examinate posibilitatea și modalitatea de a consolida crește gradul de acceptare de către părți a deciziilor luate de aceste autorități. De asemenea, este recomandabil ca orice consumator să aibă posibilitatea de a se adresa instanței care, dintre autoritățile competente din diferite țări, îi acordă cele mai multe drepturi;

24.

consideră necesar ca organizațiilor neguvernamentale de protecție a consumatorilor să le fie puse la dispoziție mijloace specifice de sprijinire a activităților lor de reprezentare în justiție și de consiliere juridică în beneficiul consumatorilor. Asigurarea posibilității de a adera la organizații civice competente la nivelul Uniunii și care beneficiază de ajutoare europene ar permite lărgirea considerabilă a bazei acestor organizații neguvernamentale și ar spori încrederea consumatorilor care acționează în cadrul lor. Întreprinderile ar aplica mai riguros deciziile adoptate dacă ar putea, dintr-o etapă timpurie, să se bazeze pe o reprezentare în justiție eficientă, care să anticipeze rezultatul unei eventuale proceduri judiciare;

25.

subliniază că este deosebit de important ca regulamentul privind protecția consumatorilor să ia în considerare proiectele comune, măsurile comune de punere în aplicare și schimbul de funcționari. În această privință, este de remarcat faptul că acțiunile coordonate cu participarea mai multor state membre (cofinanțate prin program și de către statele membre respective), precum operațiunile de control, constituie un mijloc eficient;

26.

acestea fiind spuse, consideră important să precizeze că plângerile transfrontaliere nu vor putea fi tratate în mod eficient decât în cooperare. Inițiativele lansate în materie de tratare a plângerilor și, în special, lansarea unei baze de date comune la scară europeană, sunt foarte importante. Cu toate acestea, așa cum este cazul cu alte mari sisteme europene (RAPEX), ar trebui dezvoltată aplicabilitatea, tocmai pentru a putea intensifica utilizarea lor în cadrul cooperărilor dintre diferitele autorități;

27.

în opinia sa, rețeaua de centre europene pentru consumatori finanțată de Comisie și de statele membre reprezintă un instrument necesar și deosebit de util. Este vorba despre o rețea europeană care oferă informații și sprijin în materie de drepturi ale consumatorilor, căreia aceștia i se pot adresa în cazul unei acțiuni îndreptate împotriva unui operator de piață stabilit într-un alt stat membru, ca urmare a unor probleme apărute în cadrul tranzacțiilor transfrontaliere;

28.

constată cu regret că, în numeroase cazuri, centrele europene pentru consumatori nu sunt întotdeauna indisolubil legate de structurile implicate în soluționarea plângerilor și a litigiilor, din cauza unui deficit de competențe în materie de măsuri reparatorii efective. Deoarece lipsesc instrumentele legislative care să permită autorităților competente să ia măsuri eficiente și având în vedere nerespectarea, în consecință, a principiilor de reglementare ale Uniunii, este de așteptat ca nemulțumirile să sporească;

29.

subliniază că autoritățile locale și regionale ar trebui să joace un rol central în acest domeniu, dat fiind că se situează în imediata apropiere a consumatorilor. Ținând seama de posibilitățile modeste pe care le oferă bugetul limitat actual, sprijinul acordat cooperării regionale ar trebui să se bucure de o atenție sporită. În acest context, Comisia Europeană ar trebui să joace un rol mai activ pentru a contribui la instituirea unei rețele care să înlesnească schimbul de experiență între organizațiile locale;

30.

atrage atenția asupra necesității ca interesele consumatorilor să fie apărate la nivel local și, totodată, la nivelul statelor membre. Pentru asigurarea unui raport cost-eficacitate mai bun, trebuie organizate la nivel local cursuri de formare în domeniul protecției consumatorilor. Este totuși de dorit ca plângerile consumatorilor să fie tratate printr-o abordare progresivă. Într-o perioadă de criză economică, nivelul de participare activă a consumatorilor îmbracă o importanță și mai mare;

31.

consideră necesară integrarea organismelor regionale în rețeaua organizațiilor europene, astfel încât să poată beneficia de finanțare din partea Comisiei. În acest mod, consumatorii ar avea posibilitatea de a-și expune problemele în fața instanței celei mai apropiate din punct de vedere geografic. Planificarea activităților prin intermediul organizațiilor locale s-ar dovedi mult mai eficientă;

32.

este de părere că, prin susținerea centrelor universitare regionale care desfășoară activități de cercetare în acest domeniu, ar putea spori competențele regiunilor în materie de protecție a consumatorilor. Aceste centre ar fi așadar în măsură să creeze baza de cunoștințe necesară autorităților locale și regionale pentru a pune în aplicare în mod eficace politica regională de protecție a consumatorilor.