27.7.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/167

—

subliniază necesitatea de a orienta acțiunea programului în special către tinerii cei mai afectați de criză: dată fiind rata șomajului în rândul tinerilor, de peste 20 %, trebuie să li se acorde prioritate. De asemenea, trebuie să se acorde mare atenție și categoriei șomerilor de lungă durată, care reprezintă în medie 3,8 % dintre rezidenții în vârstă de muncă din statele membre ale Uniunii Europene;

—

subliniază cu convingere necesitatea ca, în partea referitoare la inovarea socială, proiectul să acorde experimentării propriu-zise o parte mult mai mare din fonduri decât cea prevăzută de Comisie, mai ales în cazul unor proiecte privind prioritățile politice și, îndeosebi, incluziunea socială a tinerilor;

—

confirmă importanța susținerii mobilității geografice a lucrătorilor la nivel european și consideră că EURES va fi un instrument din ce în ce mai util numai dacă va reuși cu adevărat să stabilească o relație între cererea și oferta de locuri de muncă și dacă rezultatele sale vor putea fi supuse unei evaluări eficiente. Subliniază contribuția pe care o pot avea regiunile și autoritățile locale în acest sector;

—

nutrește totuși îndoieli cu privire la decizia de a scoate din programul privind inovarea socială referința la egalitatea de gen și la combaterea discriminării.

Raportor

dl Enrico ROSSI (IT-PSE), președintele Regiunii Toscana

Document de referință

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui program al Uniunii Europene pentru schimbări sociale și inovare socială

COM(2011) 609 final

1.

întâmpină cu satisfacție decizia Comisiei de a prezenta pentru perioada 2014-2020 noile regulamente Progress, Microfinanțare și EURES, reunindu-le în cadrul Programului pentru schimbări sociale și inovare socială;

2.

insistă asupra importanței aprofundării conceptului de inovare socială, pe care o consideră un instrument esențial de prevenire a riscului de excluziune socială și de combatere a excluziunii în curs, în special într-o perioadă de criză care riscă să afecteze coeziunea și modelul social european;

3.

nutrește totuși îndoieli cu privire la decizia de a scoate din programul privind inovarea socială referința la egalitatea de gen și la combaterea discriminării;

4.

subliniază necesitatea de a orienta acțiunea programului în special către tinerii cei mai afectați de criză: dată fiind rata șomajului în rândul tinerilor, de peste 20 %, trebuie să li se acorde prioritate. De asemenea, trebuie să se acorde mare atenție și categoriei șomerilor de lungă durată, care reprezintă în medie 3,8 % dintre rezidenții în vârstă de muncă din statele membre ale Uniunii Europene;

5.

subliniază, de asemenea, nevoia unei definiții mai clare a „economiei sociale” și face referire în mod special în această privință la raportul Parlamentului European privind economia socială (1);

6.

subliniază importanța coerenței în utilizarea fondurilor destinate programului actual și a celor ale Fondului social european. Insistă asupra necesității unui angajament din partea Comisiei și a autorităților regionale, pentru asigurarea acestei coerențe, prin măsuri identificate de Comisie. Acest demers se poate reflecta deja în definirea orientărilor privind achizițiile publice, precum și a procedurii de analiză a proiectelor;

7.

subliniază cu convingere necesitatea ca, în partea referitoare la inovarea socială, proiectul să acorde experimentării propriu-zise o parte mult mai mare din fonduri decât cea prevăzută de Comisie, mai ales în cazul unor proiecte privind prioritățile politice și, îndeosebi, incluziunea socială a tinerilor;

8.

confirmă, în contextul politic și economic actual, importanța măsurilor de microcreditare, care ar trebui să îi ajute pe cetățeni (în special pe tineri și femei), să întreprindă activități proprii, să își dezvolte activitățile antreprenoriale sau să își îmbunătățească propria capacitate operațională;

9.

subliniază că, și în acest sector, trebuie să se acorde prioritate atât categoriilor sociale vulnerabile și expuse riscurilor, cât și întreprinderilor sociale; amintește că experiențele de microfinanțare au dat dovadă de eficiență până în prezent, în ceea ce privește atât succesul investițiilor, cât și rata scăzută de nerestituire a sumelor împrumutate;

10.

confirmă importanța susținerii mobilității geografice a lucrătorilor la nivel european și consideră că EURES va fi un instrument din ce în ce mai util numai dacă va reuși cu adevărat să stabilească o relație între cererea și oferta de locuri de muncă și dacă rezultatele sale vor putea fi supuse unei evaluări eficiente. Subliniază contribuția pe care o pot avea regiunile și autoritățile locale în acest sector;

11.

amintește că, în pofida angajamentului instituțiilor, persistă încă obstacole concrete importante în calea mobilității geografice intracomunitare a lucrătorilor, mai ales în cazul celor care trăiesc în regiunile mai îndepărtate de continent sau în cele ultraperiferice;

12.

insistă asupra îmbunătățirii procedurilor de evaluare în scopul cunoașterii efectelor întregului program și solicită angajamentul Comisiei de a da curs fără întârziere evaluărilor finale prevăzute ale programelor corespunzătoare aflate în desfășurare, prezentând eventuale modificări de adus noilor programe;

13.

subliniază faptul că inovarea socială permite prevenirea riscului de excluziune socială și combaterea excluziunii în curs, în special într-o perioadă de criză care riscă să afecteze coeziunea și modelul social european; amintește că suntem, într-adevăr, expuși riscului declanșării unei crize a generațiilor, cu urmări greu de prevăzut asupra modelului nostru de societate și chiar asupra sistemului democratic; în consecință, solicită Europei să își asume responsabilitățile și să încurajeze experimentarea socială, precum și să difuzeze bunele practici care decurg din aceasta, astfel încât să pună la punct modele de intervenție eficiente, care să poată fi utilizate pretutindeni în Uniune;

14.

reamintește avizul Comitetului privind instrumentul de microfinanțare  (2) din 7 octombrie 2009 și importanța pe care o poate avea instrumentul de microfinanțare în combaterea excluziunii. Reflecția Comitetului vizând identificarea categoriilor la care se referă acest instrument, precum și precizarea că nu este vorba de un instrument destinat finanțării consumului, ci înființării sau consolidării micilor întreprinderi inovatoare sau sociale (care de regulă nu pot beneficia de împrumuturi bancare), servesc la precizarea funcției sale. Subliniază faptul că acțiunea europeană intervine într-o a doua etapă, prin susținerea actorilor naționali, regionali sau locali care acordă microcreditul; subliniază, de asemenea, că importanța acestui instrument rezidă în contribuția la instituirea unui mecanism virtuos de autosusținere a întreprinderilor beneficiare și de regenerare a fondurilor disponibile datorită ratei de rambursare ridicate. Solicită, prin urmare, o reglementare europeană solidă, care să evidențieze elementele comune la nivel european, pentru armonizarea sau generalizarea practicilor de microcreditare. Comitetul atrage atenția Comisiei și asupra exemplelor pozitive de organizații fără scop lucrativ care depun deja eforturi remarcabile în ceea ce privește acordarea microcreditelor. Pentru a menține această situație, este important ca UE să nu creeze o proprie organizație paralelă, ci să sprijine eforturile depuse deja;

15.

cât despre EURES, îndeamnă Comisia să procedeze în așa fel încât acest instrument să fie mai eficient prin corelarea cererii și ofertei și prin intermediul serviciilor de ocupare a forței de muncă de la nivel național și regional; solicită ca EURES să răspundă mai bine nevoilor tinerilor aflați în căutarea unui prim loc de muncă, promovând circulația persoanelor fără experiență în câmpul muncii, luând totodată în considerare faptul că există cerere de lucrători tineri calificați și în multe orașe mici și zone rurale; subliniază, de asemenea, nevoia unei abordări ambițioase a problemei reprezentate de piedicile din calea liberei circulații a lucrătorilor, cum ar fi depărtarea de continent; instrumentul ar trebui să ia măsuri în acest sens, fără a se limita la prestarea unor servicii de plasament;

16.

își exprimă îngrijorarea cu privire la eliminarea, în raport cu actualul program Progress, a referirii la egalitatea de gen și la nediscriminare, din motive ce țin de două riscuri majore: deplasarea atenției dinspre necesitatea înlăturării obstacolelor sociale din calea egalității înspre simpla recunoaștere, tradițională, a drepturilor, și dispersarea intervențiilor novatoare din domeniul social;

17.

confirmă faptul că bugetul programului este în continuare inferior necesităților, mai ales celor în materie de experimentare socială, deși Comisia propune utilizarea a 17 % din buget în acest sens;

18.

în ceea ce privește microfinanțarea, consideră necesară confirmarea avizului din 2009, ținând seama și de faptul că punerea în aplicare a programului cofinanțat de BEI și FEI datează de ceva mai mult de un an. În plus, arată că ar trebui acordată o atenție specială anumitor acțiuni specifice de susținere a furnizorilor de microcredite, pentru ca să își desfășoare activitatea în condiții minime de echilibru și sustenabilitate, amintind că eficiența măsurilor de microfinanțare este strâns legată de dimensiunea furnizorilor și de calitatea serviciilor de microfinanțare oferite. De aici și necesitatea de a se încuraja și susține rețelele naționale și/sau regionale de microfinanțare, care funcționează ca structuri secundare de sprijin pentru diverșii furnizori teritoriali;

19.

insistă asupra necesității unei coerențe a acțiunii europene, atunci când există mai multe programe în domeniile inovării și microfinanțării; solicită garantarea unei coerențe sporite între programul pentru schimbări sociale și inovare socială și FSE, ținându-se seama de diversitatea structurală a organismelor de gestionare – Comisia, pentru acest program, și autoritățile naționale și regionale, pentru Fondul social. În acest sens, formulează trei propuneri: angajamentul regiunilor privind utilizarea Fondului social sau a altor fonduri pentru punerea în aplicare a bunelor practici la care s-a ajuns în acest cadru; posibilitatea Comitetului Regiunilor de a prezenta orientări pe tema coerenței în momentul publicării invitației de participare la procedura de ofertare; dacă dimensiunea teritorială a proiectelor o impune, regiunile și autoritățile locale interesate ar trebui să-și exprime părerea despre fiecare dintre proiectele prezentate, în vederea garantării sinergiei și coordonării modurilor în care acestea utilizează FSE;

20.

în sfârșit, pentru cele trei axe ale programului, constată că există problema unei evaluări mai precise a eficienței, mai ales pentru microfinanțare și pentru EURES, în cazul celui din urmă, pentru a ști cât s-a realizat sau câte persoane și-au găsit de lucru mulțumită acestui program. Consideră că Comisia ar trebui să se angajeze să prezinte mai repede rezultatele evaluărilor programelor actuale, care vor fi publicate numai după intrarea în vigoare a programelor noi, și să prezinte eventuale modificări sau completări ale celor din urmă.