27.7.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/11

—

constată că tendința de încetinire a procesului de îmbunătățire a calității aerului reprezintă în mare măsură consecința lipsei de ambiție a politicii UE de reducere la sursă și a insuficienței măsurilor de la nivel național. O mare parte a sarcinilor și responsabilității rezolvării acestor probleme a fost încredințată autorităților locale și regionale. Este necesară o abordare pe mai multe niveluri, în care fiecare nivel de guvernare (cel european, cel național, cel regional și cel local) își asumă propriile responsabilități și adoptă măsurile care pot și trebuie adoptate la respectivul nivel;

—

insistă cu privire la necesitatea de a integra politicile cu privire la imisii cu cele privind emisiile. Este esențial să se ajungă la un nivel de exigență și la calendare sincronizate pentru o politică a UE în materie de limitare la sursă în cadrul etapei de elaborare de politici;

—

recomandă consolidarea politicilor UE privind emisiile; în mod special se recomandă o revizuire a directivei privind plafoanele naționale de emisie suficient de ambițioasă pentru a reduce nivelul concentrațiilor de fond. Normele UE pentru autovehicule în ceea ce privește NO2/NOx și particulele fine, precum și valorile-limită ale altor surse mobile trebuie înăsprite. Diferențele dintre normele UE privind emisiile autovehiculelor și nivelul real al acestor emisii trebuie reduse. Emisiile produse de transportul naval și aerian, dar și emisiile de amoniac cauzate de sectorul agricol trebuie, de asemenea, reduse;

—

recomandă ca revizuirea directivelor privind calitatea aerului (2008/50/CE și 2004/107/CE) să ducă în special la o reducere a numărului de substanțe precum și a valorilor-țintă și a valorilor-limită, printr-o concentrare asupra substanțelor cu cel mai mare potențial poluant și asupra unor indicatori care să redea cel mai bine aspectele privind sănătatea; se întreabă dacă concentrațiile de particule și carbonul elementar sau negrul de fum nu ar constitui indicatori mai adecvați, și în ce formă acestea ar putea fi mai bine integrate în directivă; propune să se analizeze utilizarea valorii-limită a mediei anuale pentru PM10 pe baza mediilor multianuale ale concentrațiilor și recomandă extinderea posibilităților de derogare suplimentară pentru reducerea nivelurilor de NO2 în anumite condiții și impunerea unor reguli mai clare privind amplasarea stațiilor de monitorizare pentru a garanta astfel comparabilitatea valorilor măsurate.

Raportor

dl Cor LAMERS (NL-PPE), primarul comunei Houten

Document de referință

Scrisoarea vicepreședintelui Comisiei Europene din 19 iulie 2011

1.

este la curent cu dorința Comisiei Europene de a prezenta în 2013 o revizuire completă a politicii europene în materie de calitate a aerului, cu noi obiective pe termen lung pentru perioada de după 2020; Comisia preconizează revizuirea foarte extinsă a următoarelor domenii:

2.

apreciază solicitarea Comisiei de a elabora avizul prospectiv privind viitorul politicii UE în domeniul calității aerului;

3.

subliniază că în prezentul aviz (1) – dat fiind că este vorba de un aviz prospectiv elaborat în faza de expertiză a procesului decizional european – sunt abordate atât aspecte administrative/politice, cât și aspecte tehnice (recomandări privind legislația și procedurile);

4.

constată că, atât în zonele urbane, cât și în cele rurale, calitatea aerului influențează viața cotidiană și sănătatea cetățenilor. Sănătatea publică și protecția mediului trebuie să se afle în centrul eforturilor de îmbunătățire a calității aerului. În același timp, trebuie căutat echilibrul între dezvoltarea economică și combaterea poluării atmosferice. Îmbunătățirea protecției mediului și a sănătății publice ar putea contribui, de asemenea, la stimularea economiei și ar putea reduce costurile economice ale efectelor negative și daunelor pentru sănătate;

5.

salută îmbunătățirea considerabilă a calității aerului în Europa, datorită efectelor conjugate ale măsurilor politice luate la nivelul UE și la cel al statelor membre (la nivel național, regional și local). În ultimele două decenii, s-a constatat o tendință de îmbunătățire, însă Comitetul este preocupat de recenta inflexiune a curbei ascendente;

6.

recunoaște că poluarea atmosferică generează cele mai mari probleme și puncte nevralgice în aglomerațiile urbane. În ciuda tuturor măsurilor locale și regionale, multe orașe europene nu reușesc să se conformeze valorilor-limită pentru PM10, PM2,5 și NO2, astfel încât o mare parte din populația Europei locuiește în zone cu concentrații dăunătoare de poluanți atmosferici;

7.

constată de altfel că zonele rurale și periurbane sunt și ele afectate de poluarea atmosferică, iar consecințele asupra mediului, culturilor și habitatelor naturale sunt departe de a fi neînsemnate;

8.

menționează că trebuie redusă poluarea atmosferică, asigurându-se totodată o funcționare adecvată a orașelor noastre pe plan social și economic. Transportul motorizat individual și cel de mărfuri (bazat în principal pe motorină și benzină), în cele mai multe state membre, una dintre principalele cauze directe ale problemelor pe care le ridică poluarea atmosferică cu NO2, fiind indispensabil să se acționeze asupra acestei surse în mod mai eficient, atât în ce privește normele de emisie, cât și gestionarea traficului;

9.

consideră că tema centrală a revizuirii politicii UE privind calitatea aerului trebuie să privească modul în care legislația UE poate determina îmbunătățirea calității aerului (cu alte cuvinte cu ce tip de legislație și cu ce fel de măsuri). Pentru aceasta, sunt importante cel puțin următoarele aspecte: guvernanța pe mai multe niveluri, abordarea integrată și implementarea efectivă a reglementărilor UE în orașele europene. Trebuie acordată prioritate aplicabilității directivei UE și problemelor întâmpinate în aplicarea acesteia în orașe și regiuni;

10.

afirmă că guvernanța trebuie să fie un element important al punerii în practică a noii legislații europene privind calitatea aerului. Poluarea atmosferică are dimensiuni transfrontaliere și naționale și necesită, prin urmare, luarea de măsuri la toate nivelurile de guvernare (european, național, regional și local). Comitetul recomandă o abordare pe mai multe niveluri, în cadrul căreia fiecare nivel de guvernare ia acele măsuri și își asumă acele responsabilități care pot și trebuie să fie asumate în mod optim la acel nivel;

11.

subliniază necesitatea abordării globale în elaborarea noilor reglementări UE. Poluarea trebuie prevenită pe cât posibil. Identificarea cauzelor poluării și reducerea emisiilor la sursă sunt esențiale, fiind necesară o abordare cât mai eficientă din punct de vedere economic, cu efecte minime asupra mediului;

12.

afirmă că îmbunătățirea sănătății publice presupune o politică a UE ambițioasă în materie de calitate a aerului. O politică europeană privind imisiile, cu valori-limită pentru substanțele poluante, nu este însă posibilă în absența unei politici eficiente în materie de emisii, bazată pe reducerea la sursă, la nivelul întregii Europe. Nivelul exigențelor directivei revizuite trebuie, prin urmare, adaptat anvergurii obiectivelor urmărite prin plafoanele naționale de emisie și prin politica europeană în materie de emisii (de eliminare la sursă). În acest context, Comitetul consideră că o fuzionare a directivelor privind calitatea aerului (2008/50/CE și 2004/107/CE) cu versiunea revizuită a Directivei privind plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici (2001/81/CE) ar favoriza armonizarea diferitelor niveluri de exigență;

13.

consideră că strategia tematică privind poluarea atmosferică a contribuit la reducerea expunerii cetățenilor la poluanții atmosferici și la îmbunătățirea mediului;

14.

regretă că nu toate măsurile de reducere la sursă anunțate în strategia tematică au fost puse efectiv în aplicare. Principalele măsuri UE de reducere la sursă care lipsesc sunt următoarele:

15.

evidențiază numeroasele eforturi depuse de comune și regiuni pentru îmbunătățirea calității aerului, prin măsuri precum:

16.

constată că politica europeană ar trebui să fie orientată în continuare la toate nivelurile și într-o măsură mai mare spre o reducere a volumului și un transfer geografic și sectorial al transportului rutier motorizat individual și de mărfuri. Trebuie însă subliniat faptul că respectarea valorilor-limită pentru PM10, PM2,5 și NO2 nu poate fi garantată doar prin luarea unor asemenea măsuri. Principalele cauze sunt, în acest caz, cele trei tipuri de obstacole: influența redusă, posibilități reduse și marje de manevră restrânse (cf. punctele 17, 19 și 22);

17.

consideră că diversele autorități locale și regionale au o influență limitată din punct de vedere geografic în ceea ce privește îmbunătățirea calității aerului din propria regiune (prima categorie de obstacole). Politica locală și regională se concentrează pe diminuarea emisiilor provenite din sursele locale, în condițiile în care în special concentrațiile de particule fine PM10, PM2,5 și concentrațiile de ozon de la nivel local provin tocmai din emisii transfrontaliere și/sau supraregionale;

18.

constată că concentrațiile de fond ridicate de poluanți atmosferici și transpunerea și revizuirea deseori insuficiente ale Directivei privind plafoanele naționale de emisie (Directiva 2001/81/CE) pot reduce considerabil șansele de reușită ale măsurilor luate de autoritățile locale și regionale în eforturile de a se conforma cerințelor UE privind calitatea aerului. Toate emisiile cumulate (la nivel local, regional, național și internațional) formează așa-numitele concentrații de fond. Aceste concentrații de fond pot fi atât de ridicate, încât o creștere nesemnificativă a poluării la nivel local poate cauza atingerea sau depășirea valorilor-limită. Desigur că în aceste cazuri, orașele și regiunile afectate dispun numai de o capacitate limitată de influență;

19.

conchide că autoritățile locale și regionale dispun de posibilități limitate în ceea ce privește luarea de măsuri (a doua categorie de obstacole). Politica urbană se concentrează asupra mobilității, amenajării teritoriului și măsurilor specifice de rezolvare a așa-numitelor puncte nevralgice. Autoritățile descentralizate nu pot lua aproape nicio măsură eficientă bazată pe caracteristicile sursei;

20.

subliniază faptul că, la elaborarea propriilor politici privind calitatea aerului, autoritățile locale și regionale au anticipat beneficiile care ar decurge din adoptarea măsurilor la sursă la nivelul UE. Trebuie conchis însă a posteriori că o politică la sursă prea puțin ambițioasă – care, în plus, nu a avut întotdeauna efectul scontat asupra drumurilor europene (cf. partea D) – este unul din principalii factori responsabili de depășirea valorilor-limită la nivel local și regional;

21.

constată că diminuarea radicală a concentrațiilor locale prin luarea unor măsuri exclusiv locale poate avea repercusiuni semnificative asupra vieții de zi cu zi și ar antrena costuri considerabile. Acestea necesită resurse financiare de care autoritățile locale și regionale adesea nu dispun, și pentru care nu dețin competențele necesare în toate statele membre. În plus, o politică internațională și europeană de reducere a emisiilor la sursă prezintă un raport cost-eficacitate mult mai bun;

22.

constată că autoritățile locale și regionale au competențe reduse (a treia categorie de obstacole) și că, din păcate, în numeroase state membre măsurile de sprijin la nivel național lipsesc sau sunt insuficiente, ceea ce constituie un motiv în plus de descurajare pentru aceste autorități. De exemplu, nu toate statele membre au elaborat un plan național privind calitatea aerului. În cele mai multe cazuri, nu se alege o abordare integrată a calității aerului care să fie obligatorie pentru toate nivelurile administrative. Există și cazuri în care autoritățile naționale descurajează sau chiar împiedică autoritățile locale și regionale să ia măsuri suplimentare sau mai severe. În anumite state membre, autoritățile locale nu au competențe în stabilirea unor zone cu emisii reduse, aceste competențe fiind rezervate autorităților naționale. Și normele pieței interne din UE formează un obstacol pentru opțiunile strategice ale autorităților locale și regionale. Libera circulație a mărfurilor și persoanelor este în cele din urmă împiedicată de introducerea unor zone ecologice întinse (de exemplu, cele regionale) și închiderea unor drumuri și poduri. Din același motiv, interzicerea la nivel național a vehiculelor poluante este imposibilă;

23.

observă că diferite state membre pregătesc legislații naționale care permit transferarea pe umerii autorităților locale și regionale a sancțiunilor financiare datorate scrisorilor de punere în întârziere ale UE. Autoritățile descentralizate trebuie să respecte valorile-limită cu posibilitățile și mijloacele limitate de care dispun. Autoritățile europene și naționale dispun de posibilități și mijloace mult mai extinse și mai eficiente. Ca atare, în cazul în care valorile-limită nu sunt respectate, cele care trebuie să răspundă pentru plata amenzilor sunt statele membre. Comitetul consideră injust orice transfer de sancțiuni financiare în seama autorităților locale și regionale, opunându-se acestui procedeu;

24.

conchide că tendința de încetinire a procesului de îmbunătățire a calității aerului reprezintă în mare măsură consecința lipsei de ambiție a politicii UE de reducere la sursă și a insuficienței măsurilor de la nivel național. Sarcinile și responsabilitățile autorităților locale și regionale în legătură cu rezolvarea problemelor sunt apăsătoare;

25.

constată, de asemenea, că în materie de combatere a poluării aerului nu există o coordonare suficientă între statele membre. Astfel, pragurile de informare și cele de alertă nu sunt identice nici măcar în țări vecine, schimbul de informații în timp real între statele membre în situațiile de poluare intensă nu se face în mod organizat, iar planurile de acțiune nu sunt coordonate între ele în marile zone de poluare comune mai multor state;

26.

subliniază că problemele care afectează calitatea aerului nu pot fi rezolvate de către un singur nivel administrativ, iar politica UE nu poate fi pusă în execuție în cadrul unui singur nivel administrativ. Este necesară o abordare pe mai multe niveluri, în care fiecare nivel de guvernare (cel european, cel național, cel regional și cel local) își asumă propriile responsabilități și adoptă măsurile care pot și trebuie adoptate la respectivul nivel;

27.

menționează că autoritățile locale și regionale depind parțial de măsurile de reducere la sursă la nivel național și internațional care, prin reducerea emisiilor, contribuie la diminuarea semnificativă a concentrațiilor de fond. Pe baza acestor măsuri, autoritățile locale și regionale își pot reformula propriile politici în acest domeniu, de exemplu prin înăsprirea condițiilor de acces la zonele ecologice;

28.

consideră că implementarea legislației privind calitatea aerului nu este doar o problemă de implementare juridică (de transpunere în legislația națională). Dacă structura instituțională internă a statului membru o permite, Comitetul recomandă elaborarea unor planuri naționale și/sau federale privind calitatea aerului și/sau programe de reducere cu o abordare integrată și coordonată, care să țină seama de aspectele transnaționale ale fenomenului care trebuie combătut. Comitetul susține o abordare pe mai multe niveluri și atrage atenția asupra creării unor echipe interadministrative în statele membre, în cadrul cărora experți de la diverse niveluri administrative elaborează în comun planuri și programe naționale (2). Această măsură favorizează coerența și sinergia între măsurile naționale, regionale și locale;

29.

apreciază eforturile Comisiei Europene care urmăresc să atragă atenția asupra celor mai bune practici ale autorităților locale și regionale și solicită continuarea acestei politici;

30.

semnalează importanța coerenței și sinergiei cu evoluțiile de pe plan internațional și subliniază că stabilirea unui prag de emisii în cadrul revizuirii Protocolului de la Göteborg trebuie să fie o completare necesară la revizuirea Directivei UE privind pragurile naționale de emisii (2001/81/CE);

31.

consideră că este important să se asigure coerența și sinergia între măsurile referitoare la diverșii poluanți. În acest context, este esențial să se adopte o abordare integrată a politicii UE privind calitatea aerului și a altor domenii politice precum climatul, industria, transporturile, locuințele și energia. Consolidarea caracterului durabil al politicii în domeniul transporturilor și introducerea de forme durabile de producție și de consum al energiei pot determina reducerea considerabilă a poluării aerului;

32.

regretă faptul că adesea lipsesc sinergiile între diferitele măsuri. Anumite măsuri cu efecte pozitive în unele domenii pot avea consecințe negative în altele. Astfel, utilizarea crescută a biomasei, precum biomotorina, în instalații de mici dimensiuni poate duce la o creștere a emisiilor de negru de fum, ceea ce reprezintă un risc pentru calitatea aerului și pentru sănătatea publică. Creșterea numărului de vehicule pe bază de motorină poate duce la o scădere a emisiilor de CO2, dar are un impact negativ asupra emisiilor de particule fine. Tehnologiile de reducere a emisiilor de particule fine pot, la rândul lor, avea un efect negativ asupra emisiilor de NO2 cauzate de vehiculele pe bază de motorină, ceea ce încetinește (și a încetinit) tendința de scădere a concentrațiilor de NO2. O integrare mai strânsă a politicilor ar trebui să prevină pe cât posibil apariția unor asemenea efecte negative. Se recomandă să se tindă spre o situație general avantajoasă pentru toate domeniile de acțiune implicate sau cel puțin să se stabilească criteriile pe baza cărora se pot decide obiectivele prioritare;

33.

constată că politica de îmbunătățire a calității aerului ar trebui cuplată cu politica de promovare a utilizării surselor alternative de energie. Utilizarea surselor alternative de energie (precum echipamentele de utilizare a geotermiei, panourile solare etc.) ar putea contribui semnificativ la îmbunătățirea calității aerului;

34.

semnalează nereușita corelării politicilor de combatere a schimbărilor climatice cu cele privind calitatea aerului. De regulă, politica în materie de calitate a aerului are un efect pozitiv asupra abordării schimbărilor climatice. În schimb, efectul politicii în domeniul climei asupra poluării aerului este limitat. Politica în domeniul climei are, de fapt, propria sa dinamică și propriul său cadru temporal. Ea cunoaște mai degrabă o orientare pe termen lung, în contrast cu politica privind calitatea aerului, cu priorități pe termen scurt și mediu;

35.

consideră că măsurile privind calitatea aerului și politica în materie de zgomot ambiental au un potențial de sinergie deosebit de ridicat, mai ales dacă poate fi obținută o reducere a traficului, și că și în această privință ar trebui să se tindă spre o situație general avantajoasă pentru ambele domenii de acțiune (4);

36.

solicită extinderea observării emisiilor și imisiilor printr-o așa-zisă „monitorizare integrată”, care să includă observarea și evaluarea armonizată a emisiilor, extinderea gamei de substanțe poluante – cu condiția să se demonstreze în mod corespunzător că afectează cu adevărat sănătatea persoanelor sau mediul ori, în cazul evaluării, să se limiteze la monitorizarea prin modelare –, modele de distribuție, precum și măsurarea concentrației și efectelor în spațiu și timp, cu condiția explicită ca acest lucru să nu genereze o sarcină administrativă prea mare;

37.

subliniază că sinergia și coerența politicilor privind imisiile (valorile-limită la nivelul UE) și emisiile (măsurile de reducere la sursă luate de UE) sunt esențiale. Într-adevăr, imisiile reprezintă consecința nivelului emisiilor, a localizării și diseminării lor, cu alte cuvinte a condițiilor de răspândire a acestora. În plus, reducerea imisiilor (a nivelurilor de concentrare) poate fi realizată efectiv printr-o politică ambițioasă de reducere a emisiilor;

38.

constată că politica ambițioasă a UE privind imisiile nu a dus în mod automat la o politică ambițioasă în ceea ce privește emisiile, ca atare apărând un dezechilibru între cele două politici; ca urmare, problemele de implementare întâlnite în multe orașe europene (cf. partea B) și întârzierile în procesul de îmbunătățire a calității aerului sunt imputabile în mare măsură incoerențelor dintre politicile UE privind imisiile și emisiile, care trebuie deci rezolvate în orice elaborare ulterioară de politici și măsuri în acest domeniu în vederea găsirii unui echilibru între ele:

39.

observă că noile obiective privind calitatea aerului vizată (înăsprirea valorilor-limită) trebuie să rămână realiste și fezabile, trebuind să fie corelate cu măsurile (de reducere la sursă) care diminuează efectiv emisiile în întreaga Europă. Politica UE privind imisiile trebuie cuplată cu cea privind emisiile. În acest sens, în faza de elaborare a politicilor este nevoie de un nivel armonizat de exigență și de calendare corelate în ceea ce privește politica UE de reducere la sursă și politica UE în materie de imisii (a se vedea punctul anterior). În același timp, Comitetul atrage atenția asupra fazei de punere în aplicare, în care se poate ajunge în situația în care anumite măsuri de reducere la sursă (prevăzute în strategia tematică revizuită) nu sunt adoptate sau nu duc în practică la diminuarea preconizată a emisiilor (așa cum prevede politica privind emisiile). În asemenea situații, Comitetul sugerează adoptarea unor măsuri compensatorii de către Comisia Europeană. Astfel se poate evita să se ajungă din nou la lipsa unei sincronizări între politica privind emisiile și cea privind imisiile, care ar confrunta autoritățile locale și regionale cu sarcini imposibil de îndeplinit;

40.

propune următorul calendar de elaborare a politicii UE privind calitatea aerului, în conformitate cu coerența dorită între politica privind emisiile și cea privind imisiile:

41.

constată că poluarea atmosferică este cauzată mai ales de traficul rutier și aerian, de navigație, de încălzire, de gospodării, de industrie și de zootehnia industrială. Este deci necesară o politică ambițioasă de limitare a emisiilor la sursă (5). În acest sens, trebuie să se țină seama și de faptul că transportul rutier motorizat este una dintre cele mai importante cauze ale punctelor nevralgice de poluare atmosferică în zonele urbanizate;

42.

salută – din perspectiva calității aerului – angajamentul exprimat în Cartea albă „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punctul de vedere al resurselor” [COM(2011) 144 final]. Totuși, pentru a atinge nivelul necesar calității aerului, Comitetul pledează pentru elaborarea unui plan de acțiune european însoțit de obiective intermediare, de măsuri concrete (precum măsurile europene de reducere la sursă) și de termene de evaluare (6);

43.

solicită ca, pe lângă reducerea emisiilor din toate sursele mobile și staționare, UE să ia în considerare, într-un mod mai sistematic decât până acum, diminuarea numărului total al diferitelor surse de emisii. Astfel de măsuri cantitative au fost lăsate până acum în mod preponderent în seama localităților și regiunilor. Contribuția UE ar putea să se extindă în primă instanță la următoarele măsuri:

44.

consideră că politica UE în materie de emisii trebuie să se bazeze pe norme (și pe măsuri concentrate pe obiective, însoțite de reglementările respective), pentru a nu împiedica realizarea unor inovații suplimentare în domeniul tehnic;

45.

recomandă introducerea unei obligații de prevenire a poluării, similare legislației-cadru privind deșeurile, care să permită gestionarea corespunzătoare a resurselor existente;

46.

menționează că depășirile generalizate ale valorilor-limită ale NO2 se datorează în esență faptului că valorile-limită pentru emisii (pentru autovehicule) introduse de UE au fost insuficiente sau stabilite prea târziu și recomandă, prin urmare, înăsprirea urgentă a normelor EURO pentru autovehicule în ceea ce privește NO2/NOx și particulele fine. Este importantă respectarea strictă a termenelor stabilite pentru introducerea normelor EURO 6;

47.

recomandă și înăsprirea normelor privind emisiile altor surse mobile, cum ar fi vehiculele de teren (off-road), instalarea de filtre pe vehiculele aflate deja în circulație (retrofit) sau actualizarea normelor europene pentru motociclete, printre altele;

48.

subliniază diferențele dintre legislația UE și emisiile efective ale vehiculelor rutiere. Normele EURO 5 au fost (și sunt) ambițioase, însă, în pofida acestui fapt, ambiția nu s-a materializat într-o reducere substanțială a poluării atmosferice. Motivul cel mai important este faptul că există o marjă între realitatea juridică a legislației UE și emisiile efective ale vehiculelor în trafic. Încă din momentul introducerii normelor EURO 3 pentru vehicule utilitare a fost clar că emisiile produse în condiții reale de circulație erau mai ridicate decât se aștepta și nu corespundeau reducerii preconizate. Această problemă a revenit în momentul introducerii normelor EURO 4 și EURO 5 pentru camioanele pe motorină și, respectiv, automobilele particulare pe motorină, precum și, deși în mai mică măsură, pentru emisiile de oxizi de azot (NOx) ale automobilelor personale. Pentru ca legislația UE să-și atingă scopul, standardele EURO 6 pentru emisiile vehiculelor în ciclul de testare trebuie să corespundă în mai mare măsură emisiilor efective din cursul unei călătorii obișnuite în oraș;

49.

totodată, Comitetul atrage atenția asupra faptului că, în practică, camioanele proaspăt livrate sunt modificate tehnic în mod sistematic, așa încât în condiții reale acestea generează emisii de oxizi de azot și de particule superioare limitelor preconizate pe baza testului de omologare de tip. La introducerea camioanelor conforme normelor Euro VI va trebui ca această practică să fie preîntâmpinată și sancționată cât mai mult posibil. Pentru prevenirea acestei probleme, Comitetul solicită Comisiei Europene și statelor membre să sporească strictețea legislației, a verificărilor tehnice și a inspecțiilor în ceea ce privește camioanele. De asemenea, ar trebui cercetat dacă nu există soluții tehnice pentru ca pe viitor astfel de modificări tehnice să devină imposibile;

50.

cere să se acorde atenție specială vehiculelor grele (autobuze și camioane), care în general sunt cele mai poluante. Vehiculele de greutate medie (printre care furgonetele) emit, de asemenea, mult mai mult NOx decât media parcului de automobile. De aceea, politica UE în materie de emisii ar trebui să acorde o atenție specială adoptării unor norme mai stricte pentru emisiile vehiculelor grele și de greutate medie, precum și pentru emisiile automobilelor cu motor Diesel, care să fie însoțite de măsuri corespunzătoare de gestionare a logisticii comerciale și de stimulare și îmbunătățire a transportului public local;

51.

constată că uzura pneurilor, a discurilor de frână și a suprafeței carosabile, ca și resuspensia pulberilor fine contribuie la concentrațiile ridicate de particule fine și recomandă ca, în contextul programului-cadru de cercetare al UE, să se cerceteze posibilitățile de reducere a acestui tip de emisii. De asemenea, Comitetul propune elaborarea unui manual al bunelor practici, cu recomandări despre modul în care se poate face retenția pulberilor, astfel încât să se evite o nouă poluare atmosferică;

52.

constată că industria continuă să fie la originea unei părți considerabile din emisiile totale din Europa. Reducerea acestor emisii este reglementată de Directiva privind emisiile industriale (2010/75/UE, DEI). Ambițioasele documente de referință tehnice (BREF) și concluziile aferente sunt instrumente cruciale pentru reducerea concentrațiilor de fond. Pentru a putea lucra și în viitor cu cele mai bune tehnici disponibile (BAT), este necesar ca BREF și concluziile să fie revizuite în mod regulat și să fie destul de ambițioase pentru a reduce nivelul concentrațiilor de fond în toată Europa. Se recomandă, de asemenea, evitarea pe cât posibil a utilizării derogărilor (7);

53.

constată că exploatațiile agricole contribuie la poluarea aerului. Emisiile de amoniac au o contribuție importantă la acidifiere și eutrofizare. Pentru a realiza obiectivele în materie de protecție a naturii, în special pentru protecția siturilor Natura 2000, se impune o reducere în continuare a nivelurilor de NH3. Reducerea acestor emisii este reglementată prin Directiva privind emisiile industriale (2010/75/UE, DEI). Și pentru marile exploatații agricole de tip industrial este important să poată lucra în viitor cu cele mai bune tehnici disponibile; de aceea este necesar ca documentele de referință tehnice (BREF) să fie revizuite în mod regulat;

54.

constată că impactul emisiilor provenind de la transportul maritim asupra concentrației de substanțe poluante poate fi considerabil în orașele și zonele portuare și de-a lungul căilor navigabile interioare foarte circulate, precum și în orașele și regiunile de coastă. Comitetul invită autoritățile naționale să ia măsuri pentru ca orientările Organizației Maritime Internaționale (OMI) să fie puse în aplicare în toate apele de coastă europene. Pentru vasele de navigație interioară ar trebui prevăzute măsuri de reducere a emisiilor, atât cu privire la emisiile de particule, cât și pentru cele de NOx;

55.

observă că emisiile generate de traficul aerian contribuie la concentrațiile de fond ale poluanților atmosferici. CoR solicită UE și statelor membre să ia măsurile necesare și să impună reguli mai severe în ceea ce privește emisiile produse de avioane;

56.

subliniază că Directiva privind plafoanele naționale de emisie (PNE) este instrumentul ideal pentru diminuarea concentrațiilor de fond. Poluarea atmosferică transfrontalieră contribuie la o parte considerabilă a concentrațiilor de fond în multe state membre ale UE; nivelul acestora poate să depășească chiar 50 % (ca medie națională) pentru anumite substanțe poluante. Comitetul consideră că este foarte important ca revizuirea Directivei PNE să fie suficient de ambițioasă încât să diminueze nivelul concentrațiilor de fond în toată Europa. Prin aceasta, politicile locale și regionale privind calitatea aerului vor deveni realiste și realizabile;

57.

constată că Directiva privind plafoanele naționale de emisie (PNE) este un instrument important pentru a obliga statele membre să ia măsuri de diminuare la sursă. În acest scop, este totuși necesar ca nivelul de exigență în cazul revizuirii Directivei PNE și al politicii UE de reducere la sursă să corespundă celui din directivele privind calitatea aerului (2008/50/CE și 2004/107/CE). Nivelul ridicat de exigență al directivelor privind calitatea aerului este posibil numai dacă nivelul de exigență al acestor elemente este ridicat. În acest sens, Comitetul consideră că fuziunea Directivei PNE cu directivele privind calitatea aerului va favoriza armonizarea diverselor niveluri de exigență;

58.

este preocupat de nivelul scăzut de exigență al statelor membre în ceea ce privește viitoarea revizuire a Protocolului de la Göteborg (în care sunt consemnate acordurile internaționale privind plafoanele de emisie). Această revizuire are impact asupra revizuirii Directivei PNE și, ca atare, asupra nivelului de exigență al noii legislații UE privind calitatea aerului. Comitetul cere statelor membre să opteze pentru exigență sporită în contextul revizuirii Protocolului de la Göteborg;

59.

solicită cu titlu minimal să fie realizat un inventar al emisiilor de carbon elementar sau negru de fum și să fie organizat un proces de monitorizare care să permită identificarea noilor agenți de poluare atmosferică care ar putea să facă în viitor obiectul acestui protocol;

60.

constată că directivele privind calitatea aerului (2008/50/CE și 2004/107/CE) reprezintă instrumente foarte importante de reducere a expunerii cetățenilor și a mediului la poluarea atmosferică. Definirea unor niveluri minime de protecție a dus în toate statele membre ale UE la măsuri de reducere a emisiilor și a concentrațiilor în punctele nevralgice. O scădere a emisiilor într-un stat duce în același timp la o reducere a poluării atmosferice transfrontaliere, astfel încât țările vecine se ajută reciproc să respecte valorile-limită;

61.

consideră că sănătatea publică și protecția mediului trebuie să fie reperele fundamentale ale revizuirii directivelor privind calitatea aerului. Ar trebui luate în considerare exigențe mai ridicate pentru îmbunătățirea sănătății publice. Cu toate acestea, Comitetul consideră că premisa ar trebui să fie corelarea exigențelor revizuirii cu cele ale plafoanelor naționale de emisii și ale politicii UE privind emisiile (politica de reducere la sursă), așa cum s-a menționat anterior (la punctul 57);

62.

constată că directivele privind calitatea aerului cuprind în prezent 27 de valori-limită și valori-țintă. De asemenea, Comitetul observă că mai multe valori-limită se suprapun (de exemplu, valorile-limită zilnice și anuale pentru PM10 și valorile-limită anuale pentru PM10 și PM2,5) și că deja de mai mulți ani diversele valori-limită nu au fost depășite într-o mare parte a UE. Ca atare, Comitetul propune să se examineze dacă noțiunea de valori-țintă aduce într-adevăr o valoare adăugată în cazul substanțelor pentru care directivele au fixat deja valori-limită;

63.

constată că obligația raportării privind concentrațiile înregistrate și structura și situația planurilor privind calitatea aerului, impusă de directivă, necesită mult timp și sarcini administrative suplimentare pentru autoritățile locale și regionale;

64.

consideră că, din perspectiva sănătății publice și a cercetării științifice și din preocuparea de a îmbunătăți procesul de legiferare, de a diminua sarcina administrativă și de a facilita comunicarea cu cetățenii, poate fi redus numărul de substanțe și de valori-țintă și valori-limită. Acest lucru poate fi realizat prin focalizarea atenției asupra celor mai poluante substanțe și a indicatorilor care redau cel mai bine aspectele de sănătate publică;

65.

recomandă ca pentru poluarea cauzată de trafic să se aleagă indicatori care redau în mod optim aspectele legate de sănătate. În acest sens, directiva actuală indică norme pentru PM10, PM2,5 și NO2. Cu toate acestea, unele studii arată că indicatori mai buni pentru componentele poluării atmosferice legate de circulația automobilelor și relevante pentru sănătatea publică par a fi carbonul elementar (CE/negrul de fum) și concentrația de particule (aerosoli rezultați din combustie). CE/negrul de fum este cota de negru de fum eliberată la arderea tuturor combustibililor pe bază de carbon (între care motorina și benzina), de exemplu în motoarele vehiculelor și navelor. Comitetul recomandă de asemenea să se cerceteze dacă se pot introduce noi norme pentru concentrația de particule și CE/negru de fum;

66.

constată că punerea accentului pe carbon elementar/negru de fum ar putea corespunde recomandărilor Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (PNUM) și ale Convenției asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi (CLRTAP);

67.

propune ca directiva să prevadă posibilitatea unei adaptări intermediare (prin procedura de reformare). Dacă în urma unei analize (a se vedea punctul 65) și a unor experiențe practice pozitive se va dovedi că norma privind CE/negrul de fum se pretează mai bine ca indicator, atunci ar trebui să se ia în considerare dacă și în ce mod să fie preluată în directivă această normă;

68.

observă că directiva actuală cuprinde trei valori-limită și un obiectiv de reducere a pulberilor fine (PM10 și PM2,5). Alături de acestea, există diverse valori pentru pulberi fine, valori medii anuale și valori-limită pentru 24 de ore. Consecința este o execuție complicată în practică și sarcini administrative de execuție inutile. Comitetul este conștient de dezbaterea privind simplificarea acestei situații, prin eliminarea uneia din normele privind pulberile fine, PM10 sau PM2,5, neexprimându-și nicio preferință pentru alegerea uneia sau alteia din aceste pulberi, dacă este justificată adecvat prin studii cu privire la efectele asupra sănătății și mediului;

69.

observă că valorile-limită pentru PM10 sunt foarte dificil de respectat în unele zone, din cauza împrejurărilor locale, a surselor locale, a anumitor circumstanțe meteorologice specifice și/sau a unor perioade de poluare atmosferică de mare amploare. De asemenea, transportul de marfă pe distanțe lungi poate contribui în mod decisiv la poluarea totală. Pentru a obține flexibilitatea dorită, Comitetul propune să se analizeze dacă evaluarea bazată pe valoarea-limită a mediei anuale poate fi efectuată utilizând valori medii de concentrație pe mai mulți ani;

70.

conchide că introducerea pulberilor PM2,5 este pozitivă, pentru că în cazul acestei componente ar putea fi observate mai bine corelațiile cu efectele asupra sănătății decât în cazul PM10. Pentru PM2,5 există însă valori diferite, la fel pentru expunere în general, și un procent de reducere. Aceste aspecte fac ca respectarea de către autorități a tuturor aspectelor acestor valori să fie îngreunată. Este încă neclar dacă autoritățile locale și regionale pot respecta valorile-limită pentru PM2,5 și rata de reducere a emisiilor. Informațiile în legătură cu aceste aspecte sunt încă incomplete, iar impactul măsurilor adoptate nu poate fi încă cuantificat. Comitetul recomandă ca, la evaluarea normelor pentru PM2,5, să fie luată în considerare lipsa acestor informații și să se examineze dacă pentru anumite situații este nevoie de mai mult timp pentru îndeplinirea cerințelor impuse de aceste norme;

71.

propune ca – în așteptarea rezultatelor cercetărilor privind un alt mod de exprimare a normei – Comisia Europeană să reexamineze oportunitatea utilizării valorii-limită privind concentrația de NO2 calculată ca medie pe durata unei ore, dat fiind că valoarea-limită anuală pare a fi „mai severă” și că nu se poate concepe ca la nivel local să fie luate măsuri de limitare a concentrațiilor de NO2 calculate ca medie pe durata unei ore;

72.

propune ca directiva să reglementeze dreptul cetățenilor de a solicita elaborarea unui plan de acțiune în cazul depășirii valorilor-limită ale poluanților;

73.

consideră că, date fiind problemele specifice legate de reducerea nivelurilor de NO2 în atmosferă, trebuie extinsă posibilitatea de a prelungi termenele (derogare suplimentară). Pentru aceasta, condiția este ca statul membru respectiv să poată arăta că, deși au fost luate toate măsurile rezonabile, inclusiv pentru limitarea distanțelor parcurse de automobile, nu s-a coborât sub valoarea-limită la nivelul UE pentru că motoarele vehiculelor nu respectă nivelurile de emisie stabilite de normele Euro (cu alte cuvinte, din cauza unei politici europene inadecvate privind reducerea la sursă);

74.

reamintește că ozonul (O3) se formează în aer sub efectul razelor solare, printr-o reacție a așa-numitelor substanțe precursoare: oxizi de azot, monoxid de carbon, gaz metan și alți compuși organici volatili. Concentrații ridicate de ozon mai pot fi constatate în unele orașe, mai ales în sudul Europei. Autoritățile locale se află practic în imposibilitatea de a influența concentrațiile de ozon înregistrate în localitățile lor, dar pot contribui la reducerea în alte locuri a concentrațiilor prin reducerea emisiilor provenite din transporturi. În opinia Comitetului, reducerea concentrațiilor ridicate de ozon în zonele urbane trebuie să reprezinte o prioritate mai ales pentru politicile naționale și europene privind calitatea aerului. O politică a emisiilor pentru compușii organici volatili este considerată a fi măsura cea mai eficientă;

75.

atrage atenția asupra unei analize efectuate de Institutul regal pentru sănătate publică și mediu din Țările de Jos (8), care arată că statele membre nu pot influența prea mult media anuală a concentrațiilor de ozon și nu pot exercita practic niciun fel de influență asupra valorilor de vârf de O3 de pe teritoriul lor. În același timp, concentrațiile de fond pe scară mare par să cunoască o ușoară creștere. Comitetul consideră că, în cadrul stabilirii unor valori-țintă pentru ozon (obiective pe termen lung), trebuie să se țină seama de această evoluție și de consecințele pe care acest aspect le implică pentru elaborarea politicilor și a rapoartelor. Valorile-țintă pentru ozon pe termen lung sunt greu de respectat în special în cazul țărilor meridionale, care sunt expuse unui număr mai mare de ore de soare (mai multă radiație solară) și unei temperaturi medii mai ridicate, fenomene care favorizează formarea ozonului troposferic. CoR recomandă să se cerceteze dacă acest fenomen poate fi clasat în categoria poluării atmosferice naturale, astfel încât să fie abordat în același mod ca sarea de mare sau nisipul de Sahara;

76.

recomandă ca reducerea concentrației de ozon să aibă loc mai ales prin reducerea emisiilor de gaze precursoare formării ozonului, prin revizuirea Directivei privind plafoanele naționale de emisie (2001/81/CE) și prin impunerea unor reglementări sectoriale mai stricte pentru sursele importante;

77.

subliniază că situația meteorologică poate avea efecte negative considerabile asupra nivelului poluării atmosferice. Astfel, seceta extremă din primele luni ale anului 2011 care a cuprins o mare parte a Europei de vest a adus cu sine concentrații ridicate de PM10. Această influență nu poate fi contracarată prin acțiuni întreprinse la nivel local și regional, iar reglementările europene trebuie să țină cont de acest aspect, prevăzând măsuri pentru anii cu împrejurări meteorologice extreme, de exemplu prin introducerea unei medii multianuale;

78.

subliniază în acest sens relația dintre tendințele economice și poluarea atmosferică, care ar trebui luate în calcul în cursul elaborării viitoarelor politici. Criza economică actuală determină reducerea activităților economice (mobilitate, industrie și navigație) și, ca atare, a emisiilor. În același timp, există mult mai puține mijloace financiare disponibile pentru inovare, atât la nivel privat (cum ar fi renovarea instalațiilor de încălzire sau cumpărarea de autovehicule noi), cât și la nivel industrial. În momentul în care economia se va redresa, este posibil ca aceste tendințe să se inverseze din nou;

79.

observă că modul în care stațiile de monitorizare sunt amplasate variază de la un stat membru la altul. În condițiile în care locurile de amplasament prezintă caracteristici geografice diferite care pot influența valorile măsurate privind calitatea aerului, Comitetul recomandă ca monitorizarea (măsurarea) să rămână obligatorie, dar să fie îmbunătățită prin reguli mai specifice privind amplasarea stațiilor de monitorizare pentru a garanta astfel comparabilitatea valorilor măsurate;

80.

propune în acest context crearea unei platforme destinate schimbului de informații în timp real cu privire la gradul de poluare a aerului, precum și uniformizarea pragurilor de informare și de alertă, în vederea unei mai bune coordonări a măsurilor luate de statele membre în cazurile acute de creștere accentuată a poluării atmosferice.