EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62011CN0216
Case C-216/11: Action brought on 10 May 2011 — European Commission v French Republic
Cauza C-216/11: Acțiune introdusă la 10 mai 2011 — Comisia Europeană/Republica Franceză
Cauza C-216/11: Acțiune introdusă la 10 mai 2011 — Comisia Europeană/Republica Franceză
JO C 226, 30.7.2011, p. 11–12
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
|
30.7.2011 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 226/11 |
Acțiune introdusă la 10 mai 2011 — Comisia Europeană/Republica Franceză
(Cauza C-216/11)
2011/C 226/22
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: W. Mölls și O. Beynet, agenți)
Pârâtă: Republica Franceză
Concluziile reclamantei
|
— |
Constatarea faptului că, prin utilizarea unui criteriu exclusiv cantitativ pentru aprecierea caracterului comercial al deținerii de către particulari de tutun prelucrat provenind dintr-un alt stat membru, prin aplicarea acestui criteriu per vehicul individual (și nu per persoană) și în mod global pentru toate produsele din tutun, prin împiedicarea pură și simplă a importului de către particulari de produse din tutun provenind dintr-un alt stat membru atunci când cantitatea depășește două kilograme per vehicul individual, Republica Franceză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 (1), în special al articolelor 8 și 9 din aceasta, și al articolului 34 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene; |
|
— |
obligarea Republicii Franceze la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
În primul rând, Comisia impută pârâtei că utilizează un criteriu exclusiv cantitativ pentru a stabili existența unei încălcări, deși nivelurile prevăzute la articolul 9 alineatul (2) din Directiva 92/12, citată anterior [și la articolul 32 alineatul (3) din Directiva 2008/118 (2)] sunt numai orientative și nu pot constitui în niciun caz singurul element care trebuie luat în considerare pentru a se stabili dacă tutunul este efectiv deținut în scopuri comerciale sau pentru nevoile proprii ale particularului care îl transportă.
În plus, Comisia arată că limitele de 1 kg și 2 kg prevăzute la articolele 575 G și 575 H din Codul general al impozitelor (code général des impôts) sunt valabile pentru toate produsele din tutun deținute (țigarete, tutun de fumat, trabuce etc.), în timp ce nivelurile minime prevăzute de directive sunt niveluri orientative cumulative, prevăzute pentru fiecare dintre tipurile de produse din tutun.
De asemenea, reclamanta arată că reglementarea franceză instituie limite per vehicul, și nu per persoană, ceea ce conduce la a cumula pur și simplu cantitățile transportate în același vehicul, independent de numărul de persoane prezente la bordul vehiculului.
În al doilea rând, reclamanta invocă încălcarea articolului 34 TFUE în măsura în care dispozițiile naționale împiedică importul anumitor cantități de produse din tutun dintr-un alt stat membru în Franța, chiar dacă sunt deținute pentru nevoile proprii ale persoanei interesate. Prin urmare, acestea ar constitui „măsuri cu efect echivalent restricțiilor cantitative la import” care au ca obiect sau ca efect tratamentul mai puțin favorabil al produselor care provin din alte state membre.
În al treilea rând, Comisia respinge justificările invocate de pârâtă legate, în special, de lipsa de armonizare a fiscalității la nivel european și de necesitatea de a garanta obiectivul de protecție a sănătății publice printr-o intensificare a combaterii fumatului.
(1) Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse (JO L 76, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 129).
(2) Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12/CEE (JO 2009, L 9, p. 12).