15.2.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 48/51

---

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Răspunsul UE la redistribuirea puterii economice mondiale” (aviz din proprie inițiativă)

2011/C 48/10

Raportor: dl Brian CALLANAN

La 18 februarie 2010, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a decis să elaboreze un aviz din proprie inițiativă pe tema

Răspunsul UE la redistribuirea puterii economice mondiale (aviz din proprie inițiativă).

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 20 iulie 2010.

La cea de-a 465-a sesiune plenară, organizată la data de 15 și 16 septembrie 2010 (ședința din 15 septembrie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 135 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă și 3 abțineri.

1.   Rezumat și concluzii

1.1   Statele membre ale Uniunii Europene suferă cea mai gravă criză înregistrată din perioada anilor 1930 și până în prezent, iar redresarea rămâne fragmentată, fragilă și vulnerabilă. În urma celei mai profunde crize de după cel de-al Doilea Război Mondial, echilibrul mondial s-a schimbat, iar Europa trebuie să își redefinească poziția și strategiile în noul context. Dat fiind că 85 % din comerțul UE se desfășoară pe propria sa piață, unele dintre răspunsurile la noile provocări vor fi găsite pe plan intern. Creșterea cererii interne este esențială pentru o Uniune durabilă, dacă aceasta dorește să facă față provocărilor globale. CESE a emis o serie de avize pe această temă. Prezentul aviz analizează dimensiunea externă a reacției UE la criza economică globală (noua poziționare a Europei pe piața globală), prezentând modificările în performanța economică a UE pe piața economică mondială și efectele internaționale ale recentei ascensiuni a Chinei și a altor economii în plină dezvoltare; textul cuprinde întrebări care au ca obiectiv să îndemne la analizarea acestor chestiuni și la discuții despre implicațiile lor pentru relațiile politice și economice ale UE cu restul lumii; în cele din urmă, avizul oferă soluții și idei ale societății civile pentru o dezbatere politică ale cărei concluzii vor avea consecințe considerabile.

1.2   Europa se confruntă cu provocări fundamentale în cadrul răspunsului său la adevăratul seism din domeniul relațiilor economice, politice și comerciale, pe care această recesiune l-a agravat. Ținând seama de acest lucru, ea trebuie să se adapteze prin: stimularea creșterii economice, crearea mai multor locuri de muncă de mai bună calitate și ecologizarea și inovarea în economie, realizarea obiectivului de 75 % pentru rata de ocupare a forței de muncă (prevăzut în Strategia 2020), asigurându-se că acest obiectiv include și categoriile vulnerabile precum tinerii, femeile, persoanele de vârstă medie și persoanele cu dizabilități.

1.3   Până în prezent, proiectul european s-a concentrat în cea mai mare parte pe aspectele interne: construirea unei piețe unice, crearea de instituții, dezbaterea problemelor financiare, negocierea continuă de tratate. Pentru a ieși din această recesiune și a se reorganiza cu succes în vederea abordării provocărilor secolului XXI, în următorii zece ani, Europa trebuie să privească dincolo de granițe. În acest sens, UE trebuie să conștientizeze mai rapid și să reacționeze mai prompt la noile realități determinate în special de noile relații dintre S.U.A. și China și de influența grupurilor puternice de țări în curs de dezvoltare, precum grupul BRIC.

1.4   După cum subliniază Manuel Barroso, președintele Comisiei, dacă se va merge în această direcție, Europa are „resursele, inteligența, capacitatea de analiză, istoria, potențialul uman, intelectual și cultural” pentru a reuși.

1.5   În Programul său de lucru, Comisia se angajează: să reducă barierele din calea fluxurilor internaționale comerciale și de investiții, să încheie negocierile bilaterale în curs, să îmbunătățească punerea în aplicare a acordurilor existente, să demareze inițiative de deschidere a comerțului către domenii de creștere economică, cum ar fi tehnologiile avansate, serviciile și serviciile de mediu.

1.6   O tendință îngrijorătoare este faptul că nu există niciun sector de înaltă tehnologie în care Europa să fie lider la nivel mondial și nici nu există suficiente întreprinderi europene de prim plan în domeniu care să exploateze în mod adecvat tehnologiile generice esențiale ale viitorului (TGE).

1.7   CESE subliniază importanța problemelor situate în afara obiectivului imediat al acestui aviz, care vizează daunele provocate de protecționism și reacția la schimbările climatice, chestiuni precum: încurajarea societăților antreprenoriale având obiective de nivel mondial, aflate la început; sprijinirea inovării în domeniile consolidate; susținerea sectoarelor vitale din punct de vedere strategic pentru Europa; luarea în considerare a potențialului de export în domeniul serviciilor publice precum sănătatea și educația și încurajarea orașelor din UE să „se înfrățească” cu orașe din întreaga lume.

1.8   O consecință a recesiunii mondiale este atracția mărită pe care o prezintă politicile protecționiste. Directorul general al Organizației Mondiale a Comerțului, Pascal Lamy, a avertizat că țările trebuie să evite o astfel de tentație.

1.9   Pe plan extern, runda de negocieri de la Doha trebuie să ajungă la un rezultat mulțumitor, dar acest obiectiv se dovedește a fi unul dificil. Între timp, UE construiește un nou cadru pentru relațiile și acordurile bilaterale, atât cu țările în curs de dezvoltare cât și cu cele dezvoltate, care va influența din ce în ce mai mult politicile comerciale generale.

1.10   Alte obiective importante ale politicii UE cuprind: reciprocitatea acestor noi acorduri bilaterale ale UE, inclusiv, dacă este posibil, un echilibru în cea ce privește securitatea energetică, asigurarea flexibilității și adaptabilității reglementărilor la un context în schimbare, eliminarea barierelor netarifare, inclusiv a celor „transfrontaliere”, transparența în privința standardelor de muncă și de calitate, în conformitate cu normele OIM, acorduri de liber schimb (ALS) pentru bunurile și serviciile ecologice.

1.11   Acordurile ecologice multilaterale trebuie să se armonizeze cu acordurile comerciale internaționale, astfel încât să se potențeze reciproc, în loc să se anuleze.

1.12   Securitatea energetică se află în centrul provocării privind schimbările climatice cu care se confruntă UE. De exemplu, acest lucru este vizibil în eforturile comune în vederea: negocierii acordurilor de aprovizionare din exterior (așa cum se procedează deja în contextul acordurilor comerciale bilaterale); vânzării expertizei și tehnologiei pentru dezvoltarea infrastructurilor, precum „rețelele inteligente” sau noua generație de tehnologii producătoare de energie electrică, care folosesc materii prime altele decât combustibilii fosili; schimbului de noi tehnologii în curs de proiectare, pentru a îndeplini obiectivul actual al UE de atingere a unei producții de energie din surse alternative de 20 % din totalul energiei produse; căutării de oportunități pentru a exporta know-how în domeniul proiectării și dezvoltării de stimulente în vederea reducerii emisiilor de dioxid de carbon.

1.13   Pe măsură ce, la nivel mondial, există tot mai multă interdependență și interconexiune, modul de a gândi al responsabililor politici trebuie să se coreleze. Interacțiunea reciprocă dintre piața unică europeană și politica comercială a UE nu a avut niciodată un rol atât de important. De o importanță la fel de mare este asigurarea colaborării necesare în cadrul UE și între instituțiile sale și statele membre, pentru a sprijini elaborarea, negocierea și aplicarea eficientă a unei politici comerciale mai flexibile.

1.14   La nivel uman, trebuie combătute teama și nesiguranța generate de redistribuirea puterii economice. Societatea civilă organizată are ocazia și datoria de a sprijini oamenii, politicienii și economiile să facă față acestor transformări.

1.15   Noua Strategie 2020 a Comisiei reprezintă prima reacție a UE, în materie de politică strategică, la recesiune și la modificarea echilibrului puterilor economice mondiale. Succesul strategiei necesită un răspuns coordonat la nivel european, în care să fie implicați partenerii sociali și societatea civilă (așa cum afirmă președintele Barroso în comunicarea privind Strategia UE 2020). Ca răspuns la redistribuirea puterii economice mondiale, pentru a atinge un nivel înalt de coeziune socială și de performanță economică, UE trebuie să se bazeze pe parteneriatul dintre stat și societatea civilă organizată.

1.16   Cu toate acestea, Comisia are la dispoziție prea puține instrumente directe pentru influențarea progreselor; responsabilitatea aparține în continuare, în cea mai mare parte, guvernelor statelor membre, care se confruntă, de asemenea, în prezent, cu presiuni financiare, politice și sociale din ce în ce mai mari pe plan intern.

2.   Introducere

2.1   „Statele membre ale Uniunii Europene suferă cea mai gravă criză înregistrată din perioada anilor 1930 și până în prezent (…) și redresarea rămâne fragmentată, fragilă și vulnerabilă” (1). În urma celei mai profunde crize de după cel de-al Doilea Război Mondial, echilibrul mondial s-a schimbat, iar Europa trebuie să își redefinească poziția și strategiile în noul cadru. Dat fiind că 85 % din comerțul UE se desfășoară pe propria sa piață, unele dintre răspunsurile la noile provocări vor fi găsite pe plan intern. Creșterea cererii interne este esențială pentru o Uniune durabilă, dacă aceasta dorește să facă față provocărilor globale. CESE a emis o serie de avize pe această temă (2). Prezentul aviz analizează dimensiunea externă a reacției UE la criza economică globală (noua poziționare a Europei pe piața globală), prezentând modificările în performanța economică a UE pe piața economică mondială și efectele internaționale ale recentei ascensiuni a Chinei și a altor economii în plină dezvoltare; textul cuprinde întrebări care au ca obiectiv să îndemne la analizarea acestor chestiuni și la discuții despre implicațiile lor pentru relațiile politice și economice ale UE cu restul lumii; în cele din urmă, avizul oferă soluții și idei ale societății civile pentru o dezbatere politică ale cărei concluzii vor avea consecințe considerabile.

2.2   Europa depinde de economia mondială și, în prezent, domină multe dintre piețele acesteia, dar pentru cât timp? În 1800, Europa și ramificațiile ei în „Lumea Nouă” reprezentau împreună 12 % din populația globului și aproximativ 27 % din totalul veniturilor mondiale. Această dominație a atins punctul culminant în 1913, când aceste economii „dezvoltate”au ajuns să reprezinte 20 % din populația lumii și peste jumătate din veniturile mondiale (adică peste 50 %). În prezent, procentul din populația lumii a scăzut la 12 % și este în continuă scădere, dar cota europeană din veniturile mondiale se menține la aproximativ 45 % (3).

Pentru a rezolva eficient problema impactului schimbărilor care apar în prezent pe piețele mondiale, CESE consideră că responsabilii politici ai UE ar putea fi nevoiți să acorde o mai mare atenție și prioritate noilor realități din sfera relațiilor comerciale ale Europei cu lumea, în special performanței acesteia în materie de exporturi.

3.   Context

3.1   Comerțul european

3.1.1   Valoarea totală a exporturilor europene este estimată la aproximativ 1300 de miliarde USD. În 2008, când principalii parteneri de export erau Statele Unite, Rusia, Elveția, China și Turcia, în afara comerțului dintre statele membre, UE era sursa a 16 % din totalul exporturilor mondiale.

3.1.2   Într-o lume globalizată, în care statele UE sunt actori majori pe piețe importante, politicile care orientează relațiile dintre statele europene trebuie să răspundă evoluțiilor de la nivel global, cum ar fi impactul asupra relațiilor politice al puterii economice tot mai mari de care se bucură parteneri comerciali cum ar fi China, India și Brazilia. Dar cum ar trebui să se adapteze Europa? Prin asumarea de către UE a unui rol mai important pe plan extern? Sau, dimpotrivă, prin acceptarea unei ordini mondiale diferite care se construiește cu repeziciune – în care rolul principal este deținut de noul „G2” format din Washington și Beijing?

3.1.3   În Programul său de lucru, Comisia recunoaște rolul de motor al comerțului internațional în materie de ocupare a forței de muncă și de investiții în Uniune și se angajează: să reducă barierele din calea fluxurilor internaționale comerciale și de investiții, să încheie negocierile bilaterale în curs, să îmbunătățească punerea în aplicare a acordurilor existente, să demareze inițiative de deschidere a comerțului către domenii de creștere economică, cum ar fi tehnologiile avansate, serviciile și serviciile de mediu. Un domeniu de mare importanță îl va constitui îmbunătățirea relațiilor bilaterale cu SUA, China, Japonia și Rusia.

3.2   Comerțul european în economia mondială

3.2.1   Recesiunea redistribuie puterea economică mondială. În perioada 2000-2007, economiile emergente, în special China, și-au lărgit baza de investiții și se află în prezent în fruntea efortului de redresare mondial, având ca motor în principal creșterea exportului (de exemplu, 17,7 % în decembrie 2009). În aceeași perioadă, UE s-a confruntat cu performanțe inegale în materie de exporturi și cu pierderi semnificative pe unele piețe dinamice, în special în Asia și Rusia.

3.2.2   În timp ce în China are loc o redresare a întregii economii bazată pe export, acest lucru rămâne mai mult la nivel de aspirație în UE. Comisia preconizează că exporturile UE vor crește cu 5 % în 2010, iar în 2011 cu 5,1 %, în bună parte datorită scăderii valorii monedei euro în raport cu monedele principalilor parteneri comerciali, însă acest lucru nu înseamnă un salt în redresarea economiilor „naționale”, și nici nu este văzut ca atare, în afara unor țări cum ar fi Germania sau Irlanda, care sunt deja implicate în mare măsură în comerțul internațional (4).

3.2.3   Un raport al Comisiei Europene a remarcat că performanța UE în domeniul exportului de produse de înaltă tehnologie a fost slabă, provocând îngrijorare în legătură cu capacitatea Europei de a se situa în continuare, prin produsele sale, la nivelul de vârf al calității și inovației (5). Performanța serviciilor a scăzut și ea, așa cum o dovedește un declin al cotei de piață între 2004 și 2006. Această tendință este îngrijorătoare, ca și faptul că nu există niciun sector de înaltă tehnologie în care Europa să fie lider și nici nu există întreprinderi europene de prim plan în domeniu care să exploateze cum se cuvine tehnologiile generice esențiale ale viitorului (TGE).

3.2.4   În ciuda acestor carențe, UE este principala putere comercială în domeniul serviciilor, principalul exportator și al doilea mare importator de mărfuri și reprezintă o sursă și o destinație majoră a investițiilor directe la nivel mondial. De aceea, pentru Europa, menținerea și consolidarea poziției sale în arena comerțului mondial reprezintă o miză uriașă, dar acest lucru necesită o nouă concepție, bazată pe realitățile unui mediu comercial diferit și mult mai complex la nivel mondial.

3.2.5   CESE subliniază importanța problemelor situate în afara obiectivului imediat acestui aviz, care vizează daunele provocate de protecționism și reacția la schimbările climatice, chestiuni precum: încurajarea societăților antreprenoriale având obiective de nivel mondial, aflate la început; sprijinirea inovării în domeniile consolidate; susținerea sectoarelor vitale din punct de vedere strategic pentru Europa; luarea în considerare a potențialului de export în domeniul serviciilor publice precum sănătatea și educația și încurajarea orașelor din UE să „se înfrățească” cu orașe din întreaga lume.

3.3   Modificarea echilibrului puterii economice și politice

3.3.1   Falimentul băncii Lehman Brothers, una dintre cele mai vechi bănci de investiții de pe Wall Street, și haosul care a urmat pe piață, care a însemnat cel mai abrupt declin al sectorului industrial de la cel de-al II-lea Război Mondial, au cauzat căderea liberă a economiei mondiale. Intervenția statului a preîntâmpinat un efect de domino în tot sistemul bancar mondial, dar nu a putut preveni declinul brusc și rapid al fluxurilor de capital.

3.3.2   Impactul asupra comerțului s-a produs imediat, deoarece creditele au fost restricționate și nivelul cheltuielilor consumatorilor s-a prăbușit, obligând întreprinderile să reducă producția. Cu toate acestea, dimensiunile acestei adaptări a producției au variat semnificativ între diferitele blocuri comerciale, cu China care și-a revenit cel mai repede, sprijinită semnificativ de decizia guvernului său de a adopta o politică fiscală prin care a pompat 580 de miliarde USD în economie, pentru a stimula redresarea rapidă a acesteia.

3.3.3   În martie 2009, s-a acționat politic la Beijing, Londra, Washington și Frankfurt. Liderii G20 au garantat un ajutor de 1000 de miliarde USD de la FMI și Banca Mondială, ca o oglindire la nivel mondial a acțiunilor separate ale statelor. Această reuniune a scos în evidență „maturizarea” noilor actori puternici și/sau influenți de pe scena mondială, care reprezintă o nouă ordine economică mondială și un adevărat seism pentru relațiile economice, cu potențiale implicații profunde pentru politica comercială a UE.

3.3.4   Țările mari consumatoare, precum SUA, au fost încurajate să-și reducă cheltuielile, iar țările cu bonitate și surplus de valută au fost încurajate să susțină cererea consumatorilor. S-a subliniat necesitatea alegerii unor traiectorii durabile și echilibrate în economie și s-a evidențiat interesul UE pentru o cooperare mai strânsă cu restul lumii.

3.3.5   În ciuda recentei reveniri la creștere economică, există motive de precauție. Economiștii rămân nesiguri în privința viitoarei orientări a economiei mondiale. Există probleme legate de momentul și modul de renunțare la stimulul fiscal, de efectul acestor măsuri asupra durabilității de moment și pe termen lung. În ciuda unei reveniri la o oarecare creștere economică, există și o „recesiune umană” (6). Șomajul ridicat arată că a devenit dificil pentru liderii politici să apere modelul comerțului liberal la nivel politic, intelectual, precum și la nivel național.

3.3.6   Ca răspuns la această redistribuire a puterii mondiale, procesul decizional al UE se confruntă cu provocarea de a se adapta rapid la implicațiile acesteia, de a concepe noi abordări în această direcție, de a acționa la nivel colectiv, de o manieră mai coezivă, cugetată și rapidă, de a sprijini oportunitățile pentru crearea de locuri de muncă, precum „economia verde”, de a ajuta întreprinderile în efortul de reconversie a personalului, de a asigura celor care și-au pierdut locul de muncă mijloacele de recalificare și adaptare la aceste noi posibilități, având în vedere că modificările structurale anterioare au demonstrat că sprijinirea persoanelor în vederea recalificării și adaptării este răspunsul strategic cel mai eficient (7).

4.   Două probleme-cheie

4.1   Protecționismul

4.1.1   O consecință a recesiunii mondiale este atracția mărită pe care o prezintă politicile protecționiste. Directorul general al Organizației Mondiale a Comerțului, Pascal Lamy, a avertizat că țările trebuie să evite o astfel de tentație (8). UE a câștigat în cea mai mare măsură printr-o serie de reguli transparente și ușor de pus în aplicare care sprijină și favorizează în mod echitabil și obiectiv un mediu comercial competitiv. Însă, potrivit comisarului UE însărcinat cu comerțul, Karel De Gucht, în cursul actualei crize economice au fost introduse deja 280 de măsuri cu caracter restrictiv de către principalii parteneri comerciali ai UE. Există temerea că aceste măsuri ar putea deveni un element nou și permanent al cadrului general al relațiilor comerciale.

4.1.2   Unul dintre cele mai importante obstacole actuale în domeniul comerțului îl reprezintă rata de schimb a yuan-ului reminbi chinez, menținută în mod artificial la un nivel scăzut, măsură considerată de guvernul chinez drept garanție a competitivității exporturilor Chinei. Aceasta constituie un obstacol serios în calea comerțului liber și echitabil, astfel încât inițiativele recente de ameliorare a situației sunt binevenite; este nevoie însă și de modificarea susținută și pe termen lung a politicilor guvernului chinez cu privire la rata de schimb.

4.1.3   Pachetele de stimulente sprijină creșterea economică prin sporirea cererii, dar principalul lor scop este acela de a ajuta societățile comerciale de la nivel național. O consecință ar putea fi sprijinirea unor sectoare necompetitive. Reglementările privind concurența și ajutoarele de stat asigură UE o poziție solidă în vederea coordonării eforturilor de preîntâmpinare a unei astfel de consecințe, iar o piață unică complet funcțională scoate din discuție protecționismul cu potențial dăunător.

4.1.4   Pe plan extern, runda de negocieri de la Doha trebuie să ajungă la un rezultat mulțumitor, dar acest obiectiv se dovedește a fi unul dificil. Între timp, UE construiește un nou cadru pentru relațiile și acordurile bilaterale, atât cu țările în curs de dezvoltare cât și cu cele dezvoltate, care va influența din ce în ce mai mult politicile comerciale generale.

4.1.5   Alte obiective importante ale politicii UE cuprind: reciprocitatea acestor noi acorduri bilaterale ale UE, inclusiv, dacă este posibil, un echilibru în ceea ce privește securitatea energetică, asigurarea flexibilității și adaptabilității reglementărilor la un context în schimbare, eliminarea barierelor netarifare, inclusiv a celor „transfrontaliere”, transparența în privința standardelor de muncă și de calitate, în conformitate cu normele OIM, acorduri de liber schimb (ALS) pentru bunurile și serviciile ecologice (9).

4.1.6   Odată cu adoptarea Tratatului de la Lisabona, procesele politice decizionale ale UE sunt în curs de reformare, ceea ce implică, printre altele, extinderea procedurii de codecizie cu Parlamentul asupra unor domenii politice cheie, inclusiv comerțul. Este important ca modalitățile practice de desfășurare a acestor noi procese care implică Parlamentul, Consiliul și Comisia să aibă drept rezultat răspunsuri mai flexibile și mai rapide, care să poată îmbunătăți capacitatea Uniunii de a reacționa eficient și coerent atât în raport cu necesitățile strategice la nivel înalt, cât și cu chestiunile comerciale minore „de zi cu zi”.

4.2   Schimbările climatice

4.2.1   În prezent, la nivel european există un consens cu privire la necesitatea de a acționa imediat în privința schimbărilor climatice. O consecință remarcabilă a globalizării este reprezentată de interdependența pe care o generează. Schimbările climatice necontrolate vor ipoteca viitorul generațiilor următoare și vor perturba globalizarea, provocând creșteri ale prețurilor resurselor, precum și dezastre ecologice, în special în țările în curs de dezvoltare. De aceea, schimbările climatice reprezintă o problemă economică și au o dimensiune comercială semnificativă.

4.2.2   UE și-a asumat rolul de lider în eforturile de limitare a încălzirii globale în contextul Protocolului de la Kyoto. Rezultatul Conferinței privind schimbările climatice de la Copenhaga a constituit un pas înapoi față de eforturile Europei de a consolida cooperarea la nivel internațional, în special cu economiile emergente, ale căror emisii le vor depăși, până în 2020, pe cele ale națiunilor dezvoltate. De asemenea, UE este îngrijorată de faptul că cei care locuiesc în cele mai sărace zone ale lumii vor suferi cel mai mult de pe urma fazei actuale a încălzirii globale, la care UE trebuie să găsească un răspuns politic cuprinzător, realist și practic, pentru a evita riscul ca generațiile următoare să sufere consecințe negative sociale și economice care ar putea fi evitate.

4.2.3   Integrarea schimbărilor climatice în politica comercială și cea de dezvoltare a UE va impune cheltuieli și restricții pentru un obiectiv care nu poate fi atins decât dacă și alte blocuri comerciale mari procedează similar (10). Acordurile ecologice multilaterale trebuie să se armonizeze cu acordurile comerciale internaționale, astfel încât să se potențeze reciproc, în loc să se anuleze. Așadar, se pune întrebarea dacă este prudent să preiei inițiativa dacă ceilalți nu se lasă sau nu pot fi forțați să te urmeze. De exemplu, poate fi China obligată să înlocuiască modelul său de tip „consumatorul plătește” cu modelul UE de reducere sigură a emisiilor de carbon, conform principiului „producătorul plătește” (11)? Sau poate fi oprit avântul actorilor de pe Wall Street care încearcă, cu sprijin de la Washington, asigurarea unui rol de lider pe o piață internațională de comercializare a emisiilor de carbon mult extinsă?

4.2.4   Securitatea energetică se află în centrul provocării privind schimbările climatice cu care se confruntă UE. Deși fiecare stat membru răspunde individual acestei provocări, există o dimensiune europeană reală și substanțială, în special într-un context comercial, vizibilă, de exemplu, în eforturile comune în vederea: negocierii acordurilor de aprovizionare din exterior (așa cum se procedează deja în contextul acordurilor comerciale bilaterale); vânzării expertizei și tehnologiei pentru dezvoltarea infrastructurilor, precum „rețelele inteligente” sau noua generație de tehnologii producătoare de energie electrică, care folosesc materii prime altele decât combustibilii fosili; schimbului de noi tehnologii în curs de proiectare, pentru a îndeplini obiectivul actual al UE de atingere a unei producții de energie din surse alternative de 20 % din totalul energiei produse; căutării de oportunități pentru a exporta know-how în domeniul proiectării și dezvoltării de stimulente în vederea reducerii emisiilor de dioxid de carbon.

5.   Răspuns

5.1   Abordarea provocărilor și valorificarea oportunităților

5.1.1   Pentru a crea oportunități comerțului european, este important să privim cu onestitate provocările pe care le reprezintă un mediu global diferit pentru UE, instituțiile acesteia și statele ei membre. Reformele instituționale introduse prin Tratatul de la Lisabona trebuie puse în aplicare, în opinia CESE, într-o manieră și mai cooperantă și eficientă, pentru a putea răspunde provocărilor de a găsi noi modalități inovatoare de a menține succesele obținute de UE și de a atinge obiectivele viitoare ale acesteia (12). O intervenție eficientă presupune o viziune holistică, bazată pe un grad înalt de cunoaștere, de pătrundere și de înțelegere a lumii contemporane.

5.1.2   Pe măsură ce, la nivel mondial, există tot mai multă interdependență și interconexiune, modul de a gândi al responsabililor politici trebuie să se coreleze. Interacțiunea reciprocă dintre piața unică europeană și politica comercială a UE nu a avut niciodată un rol atât de important. De o importanță la fel de mare este asigurarea colaborării necesare în cadrul UE și între instituțiile sale și statele membre, pentru a sprijini elaborarea, negocierea și aplicarea eficientă a unei politici comerciale mai flexibile.

5.1.3   La nivel uman, trebuie combătută teama și nesiguranța generate de redistribuirea puterii economice. Societatea civilă organizată are ocazia și datoria de a sprijini oamenii, politicienii și economiile să facă față acestor transformări. Aplicarea unor politici protecționiste din perspectiva redistribuirii puterii economice mondiale este, într-un fel, la fel de iluzorie ca încercarea regelui Knut de a opri fluxul mării. Sprijinirea oamenilor, a întreprinderilor și a guvernelor să se adapteze la noile realități este un mod eficient de abordare a temerilor și a nesiguranței. De exemplu, rata scăzută a natalității în Europa și îmbătrânirea populației ridică multe probleme grave și profunde de ordin structural.

5.1.3.1   Cea mai importantă politică este, în conformitate cu obiectivele Strategiei UE 2020, aceea privind creșterea ratei de participare la forța de muncă. O măsură evidentă ar fi asigurarea unor centre de îngrijire a copiilor la prețuri accesibile, pentru toți părinții care doresc acest lucru. În practică, aceasta ar permite mai multor femei să rămână active pe piața muncii. Această măsură ar trebui combinată cu concedii parentale suficient de lungi și de bine remunerate. În consecință, odată cu reducerea sarcinii economice a părinților, rata natalității ar trebui să crească.

5.1.3.2   În plus, în absența politicilor privind imigrarea pentru a mări semnificativ forța de muncă, grava dilemă cu care se confruntă societățile comerciale exportatoare în afara UE: să nu permită creșterea întreprinderilor proprii sau să-și transfere activitățile acolo unde există forță de muncă din belșug (13)? Din acest motiv, pare prudent, justificat și urgent necesar să se aibă în vedere o politică de imigrare a UE cuprinzătoare și incluzivă ca răspuns la provocarea demografică cu care se confruntă Europa.

5.1.4   Noua Strategie 2020 a Comisiei reprezintă prima reacție a UE, în materie de politică strategică, la recesiune și la modificarea echilibrului puterilor economice mondiale. Succesul strategiei necesită un răspuns coordonat la nivel european, în care să fie implicați partenerii sociali și societatea civilă (așa cum a afirmat președintele Barroso în comunicarea privind Strategia UE 2020). Ca răspuns la redistribuirea puterii economice mondiale, pentru a atinge un nivel înalt de coeziune socială și de performanță economică, UE trebuie să se bazeze pe parteneriatul dintre stat și societatea civilă organizată.

5.1.5   Cu toate acestea, inițiativa se va confrunta cu multe dintre dificultățile de care s-a lovit, la rândul ei, Strategia de la Lisabona: este posibil ca prioritățile sale să fie prea diversificate, aplicarea poate fi dificilă, Comisia are la dispoziție prea puține instrumente directe pentru influențarea progreselor, responsabilitatea aparține în continuare, în cea mai mare parte, guvernelor statelor membre, care se confruntă, în prezent, și cu presiuni financiare, politice și sociale din ce în ce mai mari pe plan intern (14).

---

(1)  Fostul președinte al Parlamentului European, Pat Cox, intr-un articol recent intitulat „Europe must raise its game now not later”: http://www.irishtimes.com/newspaper/opinion/2010/0407/1224267827518.html.

(2)  Cf., printre altele: Criza financiară și impactul său asupra economiei reale JO C 255, 22.9.2010, p. 10; Un plan european de redresare economică (aviz suplimentar), JO C 228, 22.9.2009, p. 149; Un plan european de redresare economică, JO C 182/2009, 4.8.2009, p. 71; Strategia de la Lisabona după 2010, JO C 128, 18.5.2010, p. 3.

(3)  Istoricul Niall Ferguson în Financial Times (10.4.2010) despre reforma predării istoriei la nivel secundar în Regatul Unit.

(4)  European Economic Forecast, Spring 2010, European Economy 2/2010

(5)  Direcția Generală pentru Comerț a Comisiei Europene, Global Europe: EU Performance in the global economy, document disponibil la http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2008/october/tradoc_141196.pdf (accesat la 4 feb 2010).

(6)  Falling Flat: More Evidence that America is Experiencing a Jobless Recovery, The Economist, disponibil la adresa http://www.economist.com/world/united-states/displaystory.cfm?story_id=15473802 (6 februarie 2010).

(7)  De exemplu, Avizul CESE privind un plan european de redresare economică, (JO C 228 din 22.9.2009, p.149) sugerează că „Având în vedere și evoluția demografică prevăzută, o restructurare inteligentă a economiei trebuie să urmărească păstrarea și calificarea angajaților unei întreprinderi în locul concedierii acestora, astfel încât în cazul consolidării economiei să fie disponibili specialiști suficient de calificați. Sprijinirea șomerilor trebuie combinată cu programe de recalificare și îmbunătățire a nivelului de calificare.”

(8)  http://www.wto.org/english/news_e/sppl_e/sppl101_e.htm - „Lamy warns on protectionism”, WTO News.

(9)  Nu constituie subiectul prezentului aviz, dar o discuție în materie de proprietate intelectuală merită avută în vedere.

(10)  Grupul „Angajatori” din cadrul CESE a sugerat, de exemplu, că „numărul mare de centre de gravitație printre actorii lumii are ca rezultat o interacțiune foarte complexă în relațiile bilaterale și multilaterale, necesitând (printre alte măsuri) politici de economisire a energiei și de reducere a emisiilor de dioxid de carbon și protejarea piețelor deschise împotriva protecționismului mascat” - A New Phase Ahead: Need for a Political and Economic Impetus (O nouă etapă: necesitatea unui nou impuls politic și economic), p. 10, broșură disponibilă la adresa http://www.eesc.europa.eu/?i=portal.en.group-1-statements&itemCode=9894.

(11)  În termenii logicii pure, poziția Chinei este greu de contestat în totalitate: de ce să accepte o taxă pe producția unor bunuri care sunt consumate apoi în țările dezvoltate, unde nu există nicio taxă specifică pentru consumul de produse care generează emisii de carbon?

(12)  Un exemplu bun pentru tipul de inovații necesare este constituirea recentă, de către președintele Barroso, a unui grup de membri ai Comisiei care să se ocupe de finanțarea cercetării și dezvoltării, în care mai multe direcții generale au fiecare rolul, bugetul și responsabilitățile proprii, care se pot suprapune și/sau sprijini reciproc.

(13)  În realitate, multe întreprinderi au luat deja o decizie, iar cele care s-au transferat din Europa se bucură și de tarife reduse la multe bunuri importate în UE, element care sugerează că aceste taxe/tarife vamale trebuie reechilibrate.

(14)  Dat fiind că este una dintre economiile cele mai mici, mai deschise și mai dependente de schimburi comerciale din Europa, Irlanda poate fi considerată un laborator de analiză a acestei reacții la nivel micro, deoarece, pentru sprijinirea redresării pe baza comerțului, guvernul încurajează: investițiile în educația universitară și post-universitară, pentru a dezvolta știința, tehnologia și inovarea; un sistem de cercetare competitiv la nivel global, care să transfere cunoștințe din centrele de cercetare direct pe piață; o mai mare competitivitate pentru întreprinderile care desfășoară activități de comerț internațional și care își au sediul în Irlanda; o reducere a emisiilor de CO2 cu 20 %; sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare care se adaptează la schimbările climatice.

---