16.2.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 44/109

1.1

Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (proclamată la Nisa la 7 decembrie 2000), în articolul 25, recunoaște și respectă dreptul persoanelor vârstnice de a duce o viață demnă și independentă și de a participa la viața socială și culturală. În Europa, populația cu vârsta de 65 de ani și peste crește considerabil. Provocarea viitorului va consta în a gestiona pozitiv această schimbare demografică și a nu considera fenomenul de vârstă înaintată nici ca pe o povară pentru societate, nici ca pe o amenințare în plan individual.

1.2

Un element al acestei provocări este și preocuparea față de relele tratamente aplicate persoanelor vârstnice, un subiect deosebit de neglijat, care continuă să fie minimalizat și trecut sub tăcere. Un risc deosebit prezintă persoanele vârstnice dependente de îngrijire și/sau care trăiesc izolat sau în centre de îngrijire. De aceea, CESE solicită în mod expres președințiilor Consiliului UE să se dedice temei „relelor tratamente aplicate persoanelor vârstnice”, îndeosebi în cadrul serviciilor de îngrijire care le sunt acordate.

Destinatari: președințiile Consiliului UE; Comisia; guvernele statelor membre.

1.3

Principala responsabilitate în evitarea relelor tratamente aplicate persoanelor vârstnice revine statelor membre. Având în vedere însă că aceste tratamente constituie o problemă în toate statele membre, CESE consideră că este necesară o strategie la nivel european.

Destinatari: Parlamentul European, Comisia; Direcția Generală Ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și egalitate de șanse.

1.4

Singura modalitate eficace de a combate relele tratamente aplicate persoanelor vârstnice, în special în situația în care acestea sunt dependente de îngrijire, se află la nivelul național corespunzător. Din acest motiv, în cadrul dezvoltării unei strategii paneuropene, fiecare stat membru trebuie să elaboreze un plan național de acțiune pentru evitarea relelor tratamente, plan pentru care trebuie puse la dispoziție mijloacele necesare în fiecare stat membru. În cadrul planurilor naționale de acțiune trebuie să se ia îndeosebi în considerare:

Destinatari: statele membre.

1.5

CESE consideră că este imperios necesar să aibă loc o discuție la nivelul UE privind procedeele și modelele de „bune practici”, cu scopul de a asigura calitatea și de a dezvolta standarde în domeniul serviciilor de îngrijire.

Destinatari: statele membre; EUCPN (Rețeaua europeană de prevenire a infracțiunilor).

2.1.1

Prognozele demografice pleacă de la ideea că în Europa populația în vârstă de 65 de ani și peste va crește considerabil (cu 58 de milioane, adică cu 77 %) până în anul 2050; numărul persoanelor foarte vârstnice (de 80 de ani și peste) va înregistra cea mai mare creștere relativă. Aceste evoluții au efecte asupra vieții de zi cu zi din multe domenii și induc provocări în aproape toate domeniile politice.

2.1.2

În contextul evoluțiilor demografice, dar nu numai, nevoia de a se aborda problema relelor tratamente aplicate persoanelor vârstnice devine din ce în ce mai urgentă. Aceasta pentru că relele tratamente constituie o temă deosebit de neglijată, încă minimalizată și trecută sub tăcere. În aceste condiții, baza de date empirice de până acum este insuficientă și lacunară.

2.1.3

Desigur, după cum arată statisticile privind criminalitatea, riscul de violență împotriva bărbaților și femeilor de peste 60 de ani este net inferior celui existent la generațiile mai tinere, iar, în discuții cu victimele violenței, persoanele mai vârstnice semnalează mai rar decât tinerii acte de violență. Statisticile privind criminalitatea și discuțiile cu victimele nu sunt totuși foarte potrivite pentru a pune în evidență și a clarifica riscurile de rele tratamente aplicate persoanelor vârstnice.

2.1.4

Acest lucru este valabil mai ales pentru riscurile de rele tratamente împotriva persoanelor vârstnice apărute în anturajul apropiat din cauza unor persoane cunoscute și cu care întrețin o relație de încredere, eventual și de dependență. De-a lungul ultimelor decenii, știința, politica și experiența practică au „descoperit” că anturajul apropiat reprezintă un cadru în care violența ia o amploare considerabilă. Totuși, acest lucru se producea în primul rând în cazurile de violență în care copiii și femeile sunt victime (1) și doar rareori în cazurile de rele tratamente aplicate persoanelor vârstnice.

2.1.5

Potrivit unei definiții a „Action on Elder Abuse”, care a fost preluată de la Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și care s-a impus în domeniile cercetării și politicii, prin rele tratamente aplicate persoanelor vârstnice se înțelege orice acțiune singulară sau repetată sau orice inacțiune, atunci când acțiunea era necesară, care poate produce daune (2) unei persoane vârstnice sau o poate pune în pericol.

2.1.6

Elementele disponibile fac să persiste concluziile privind relele tratamente grave uneori și aplicate des persoanelor vârstnice, tratamente care, cu mici excepții, nu ies la iveală (3). Un sondaj reprezentativ realizat în anul 2006 în Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord, cu peste 2 000 de respondenți în vârstă de peste 66 de ani, care trăiesc (4) în locuințe private (inclusiv în reședințe pentru persoane vârstnice) a ajuns la următoarele rezultate: 2,6 % din cei chestionați relatează că le-au fost aplicate rele tratamente de către un membru al familiei, un prieten sau un îngrijitor în ultimele 12 luni. Dacă se iau în considerare și relele tratamente aplicate de vecini sau cunoscuți, procentul crește la 4 %. Forma cel mai des întâlnită de rele tratamente a fost neglijența, urmată de exploatarea financiară, de abuzul psihic și fizic și — cel mai rar — de abuzul sexual. Femeile relatează mai des despre rele tratamente decât bărbații. Aceste rezultate sunt comparabile cu cele din alte societăți occidentale și corespund mai mult sau mai puțin datelor violenței domestice. În Spania, un studiu din anul 2004 ajunge la concluzia că incidența relelor tratamente aplicate persoanelor vârstnice este aproape la fel de ridicată ca aceea a relelor tratamente aplicate copiilor.

2.2.1

Noțiunea de „îngrijire” este înțeleasă în sens larg și merge de la ajutor și sprijin în gospodărie până la terapie intensivă (staționară).

2.2.2

Un risc deosebit prezintă persoanele vârstnice dependente de îngrijire și/sau izolate sau aflate în centre de îngrijire. Din acest motiv, situația acestora, pericolele specifice și posibilitățile de prevenire și intervenție constituie un aspect central al prezentului avizul exploratoriu.

2.2.3

Cu excepția grupelor de vârste celor mai înaintate mai există o minoritate de persoane vârstnice care necesită îngrijire: la sfârșitul anului 2003, în Germania, 1,6 % din persoanele cu vârste între 60-64 de ani și 9,8 % dintre persoanele cu vârsta între 75-79 de ani aveau nevoie de îngrijire, procentul fiind însă de 60,4 % la persoanele cu vârste cuprinse între 90-94 de ani (5). Potrivit unor estimări, vor exista nu numai din ce în ce mai multe persoane în vârstă (vezi mai sus), ci și din ce în ce mai multe persoane fragile și dependente. Se preconizează o creștere cu 116 %-136 % a numărului persoanelor dependente, numărul persoanelor din centrele de îngrijire putând crește chiar cu 138 %-160 %. Riscurile vor crește îndeosebi în rândul persoanelor de vârstă foarte înaintată (peste 80 de ani), ceea ce atrage după sine (6) nevoia de ajutor și îngrijire.

2.2.4

Relele tratamente aplicate persoanelor vârstnice aflate în îngrijire sunt înțelese ca o problemă specifică gerontologiei și nu cuprind doar relele tratamente corporale aplicate persoanelor care necesită îngrijire, ci și toate acțiunile și inacțiunile care au efecte negative grave asupra situației de viață și a confortului persoanelor mai în vârstă (7). Formele acestor rele tratamente sunt (8):

2.2.5

Atât în îngrijirea la domiciliu, cât și în îngrijirea în centre specializate se poate ajunge la rele tratamente aplicate persoanelor în vârstă. Pentru Europa, nu există date privind gradul de răspândire a acțiunilor violente împotriva persoanelor care necesită îngrijire. Pe alocuri există informații despre neglijențe, abuzuri și violență în serviciile de îngrijire, un domeniu puțin cunoscut, dar considerat a fi larg răspândit.

2.2.5.1

În ceea ce privește îngrijirea la domiciliu, studiile existente estimează între 5 %-25 % (9) procentul din relațiile de îngrijire în care apar acte de violență împotriva persoanelor care necesită îngrijire.

2.2.5.2

Potrivit unui studiu german (10) privind abuzurile și neglijențele față de cei care locuiesc în cămine de bătrâni și centre de îngrijire a persoanelor în vârstă, un procent de 70 % din personalul de îngrijire chestionat a recunoscut că a comis acte violente sau acte care pot fi considerate îndoielnice, că nu a acționat, atunci când o acțiune era necesară, sau că a asistat la astfel de acțiuni sau inacțiuni (11).

2.3.1

În practică, perceperea relelor tratamente se dovedește adesea a fi foarte dificilă. Printre cauzele principale pentru care relele tratamente nu sunt depistate se numără: pudoarea victimelor; dependența de asistență, îngrijire și sprijin din partea celor care aplică relele tratamente și frica de răzbunare ulterioară și de o înrăutățire a situației; incapacitatea fizică de a relata despre relele tratamente îndurate, din cauza bolii, îndeosebi în cazul atrofierii celulelor creierului, incertitudinile legate de bănuiala că au fost aplicate rele tratamente.

2.4.1

În prezent, domiciliul privat este încă habitatul de zi cu zi al majorității persoanelor în vârstă. În multe țări europene, persoanele dependente sunt îngrijite la domiciliu. În Germania, aproximativ două treimi din aceste persoane sunt îngrijite la domiciliu, numai aproximativ 7 % din persoanele de 65 de ani și cu vârste mai înaintate trăind în cămine de bătrâni. În sânul familiei, îngrijirea este acordată în primul rând de către partenerul de viață, apoi de către fiică și noră. În majoritatea covârșitoare a acestor situații de îngrijire nu apar rele tratamente, însă astfel de cazuri există totuși (a se vedea punctul 2.2.5.1).

2.4.2

Îngrijirea la domiciliu presupune diferite efecte negative, în special pentru sănătatea, starea generală și viața socială a persoanelor care acordă îngrijire. Familiile trebuie să suporte constrângeri destul de mari pentru a-și îngriji rudele în vârstă. Problematica devine și mai acută din cauza insuficientei pregătiri pentru situația de îngrijire și a lipsei de sprijin în timpul îngrijirii. Deosebit de constrângătoare este îngrijirea persoanelor vârstnice care suferă de demență.

2.4.3

Relele tratamente în îngrijirea la domiciliu nu se explică totuși numai prin supraîncărcarea persoanei care îngrijește, ci și prin prezența a nenumărați factori de risc. Dintre aceștia fac parte calitatea relației înainte de apariția nevoii de îngrijire, dependența de droguri și tulburările psihice ale persoanei care îngrijește, izolarea socială și insuficiența sprijinului social, dar și comportamentul agresiv al persoanei care necesită îngrijire (12).

2.5.1

În prezent, doar o mică parte din persoanele în vârstă dependente sunt îngrijite în centre instituționale, însă se preconizează creșterea clară a numărului de persoane din căminele de bătrâni cu servicii de îngrijire, îndeosebi din rândurile persoanelor foarte în vârstă (a se vedea punctul 2.2.3.). Încă de acum se constată o tendință de abandonare a îngrijirii la domiciliu și de utilizare a îngrijirii în centre de îngrijire staționare sau prin intermediul serviciilor de îngrijire în ambulatoriu.

2.5.2

În marea majoritate a centrelor de îngrijire nu se ajunge la rele tratamente. Acest lucru este valabil îndeosebi pentru centrele recunoscute și controlate de statele membre, care respectă cu strictețe dispozițiile de sănătate în vigoare în fiecare stat.

2.5.3

Cu toate acestea, anumite centre de îngrijire au o reputație proastă. Analizele sistematice privind relele tratamente din centrele de îngrijire sunt puține, însă unele verificări, efectuate de exemplu de serviciile medicale ale furnizorilor de asigurări de sănătate, au arătat că relele tratamente din centrele de îngrijire nu sunt cazuri izolate (13).

2.5.3.1

Se observă deteriorări ale stării de sănătate cauzate de proasta îngrijire și lipsuri în serviciile de îngrijire, de exemplu la administrarea de alimente și surse de hidratare, prescrierea de medicamente psihotrope într-un dozaj prea mare, deficiențe grave în raport cu medicamentele și măsuri de împiedicare a mișcării libere.

2.5.4

În centrele de îngrijire prost administrate se întâlnesc adeseori neglijența și indiferența, în locul unei atitudini orientate către persoana aflată în îngrijire. Orarele rigide merg adeseori împotriva autodeterminării și independenței locatarilor centrelor de îngrijire.

2.5.5

Lipsa de timp și suprasolicitarea personalului nu numai că provoacă suferință persoanelor dependente, ci îi nemulțumesc și pe cei care acordă îngrijire. Cazurile de abandonare prematură a profesiei din domeniul îngrijirii persoanelor vârstnice și lipsa de candidați calificați agravează problematica personalului din centrele de îngrijire. În prezent se observă foarte puține eforturi de a promova „îngrijirea persoanelor în vârstă” și de a o face mai atractivă.

2.6.1

Relele tratamente aplicate persoanelor vârstnice sunt inacceptabile, indiferent de circumstanțele sau amploarea acestora, și nu trebuie să fie ignorate în continuare. Comitetul solicită Președințiilor Consiliului UE, Comisiei Europene și guvernelor naționale să ia măsuri pentru a elimina cauzele relelor tratamente, astfel încât persoanele vârstnice să fie protejate, fie că rămân la domiciliu sau merg în centre instituționale.

2.6.2

Propunerile CESE se orientează îndeosebi asupra următoarelor domenii:

—

Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (proclamată la Nisa la 7 decembrie 2000), la articolul 25, recunoaște și respectă dreptul persoanelor vârstnice de a duce o viață demnă și independentă și de a participa la viața socială și culturală.

—

Pentru a îndeplini acest obiectiv, CESE consideră că este esențială schimbarea percepției asupra imaginii vârstei înaintate. Trebuie să se acorde mai multă atenția fenomenului discriminării pe criterii de vârstă, deoarece aceasta este adeseori și cauza relelor tratamente aplicate persoanelor mai vârstnice, dependente. Ar trebui să se facă tot posibilul pentru integrarea socială a persoanelor mai în vârstă și pentru perceperea îngrijirii lor ca pe o sarcină comună.

—

Comitetul accentuează faptul că persoanele vârstnice au dreptul să trăiască unde doresc, fără să le fie teamă de suferințe, și că discriminarea persoanelor vârstnice nu poate fi acceptată. Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene ar trebui să protejeze persoanele vârstnice, oricare ar fi cadrul de viață al acestora.

—

Comitetul accentuează importanța faptului că persoanele vârstnice trebuie să poată alege locul în care doresc să trăiască, în funcție de amploarea sprijinului de care au nevoie. Prin urmare, Comitetul solicită guvernelor naționale să creeze o serie de locuințe și de măsuri de sprijin adecvate persoanelor care decid să rămână la domiciliu, posibilități de cazare, îngrijire la domiciliu sau îngrijire de lungă durată prin intermediul personalului specializat.

—

Persoanele vârstnice trebuie să aibă posibilitatea să comunice incidentele sau preocupările iar această posibilitate trebuie garantată. Acest lucru se aplică rudelor și altor persoane care acordă îngrijire, în egală măsură, acestea trebuind să aibă canale prin care să-și împărtășească preocupările fără teama de răzbunare asupra rudei lor sau de consecințe asupra propriei poziții sau asupra siguranței propriului loc de muncă. Trebuie să existe încrederea că toate informațiile comunicate vor fi tratate cu discreție și eficiență.

—

Comitetul propune continuarea cercetării aprofundate, la nivelul întregii UE, pentru a evalua amploarea relelor tratamente aplicate persoanelor vârstnice, în vederea luării în considerare a următoarelor aspecte:

—

Comitetul solicită guvernelor naționale să ia măsuri de sensibilizare a publicului asupra relelor tratamente aplicate persoanelor vârstnice prin intermediul campaniilor mediatice sprijinite din punct de vedere practic de organe statutare sau voluntare, în vederea eliminării caracterului de tabu al tematicii relelor tratamente asupra persoanelor vârstnice, indiferent de locul apariției acestor rele tratamente.

—

Comitetul recunoaște faptul că mass-media pot juca un rol influent în modificarea gradului de conștientizare a publicului și accentuează faptul că acestea ar trebui să fie bine informate și să acționeze constructiv.

—

Comitetul solicită guvernelor naționale să ia măsuri pentru:

—

Produsele și serviciile din domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) vor oferi multor persoane mai în vârstă posibilitatea de a trăi mai mult timp acolo unde le place cel mai mult, asigurându-le astfel independența și un nivel de trai ridicat. TIC le poate ajuta să rezolve lucruri din viața de zi cu zi și poate fi utilizată, dacă este necesar, și pentru supravegherea sănătății și activității acestora, reducând astfel nevoia de îngrijire în centrele instituționale. TIC va spori siguranța persoanelor mai în vârstă și le va garanta accesul la serviciile sociale și medicale, ca și la servicii de urgență, asigurându-se astfel că aceste persoane pot continua să trăiască relativ independent, autonom și demn.

—

Comitetul solicită guvernelor naționale să creeze rețele între instituții pentru asigurarea cooperării, formării și schimbului sistematic de informații (14).

—

Comitetul invită statele membre să creeze servicii de monitorizare și control la nivel înalt, pentru a garanta furnizarea de servicii de calitate pentru persoanele vârstnice, servicii bazate pe standarde de îngrijire clar exprimate și accesibile publicului, și pentru a garanta că aceste servicii au autoritatea de a lua măsuri de remediere, iar rezultatele acestora ar trebui făcute publice.

—

Comitetul accentuează importanța intensificării depistării relelor tratamente într-un mod discret, fie că acestea au loc la domiciliu sau în centre instituționale, prin implicarea instituțiilor relevante. Trebuie să existe încredere în faptul că acestea vor lua măsuri cu privire la orice rău tratament raportat și că se vor produce schimbări. Trebuie recunoscut faptul că poliția sau acțiunile în justiție ar putea face parte din acest proces.