Acțiune introdusă la 30 noiembrie 2007 — Ryanair Ltd/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-442/07)

(2008/C 37/44)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Ryanair Ltd (Dublin, Irlanda) (reprezentant: E. Vahida, lawyer)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

Motivele și principalele argumente

Prin cererea depusă, reclamanta a introdus o acțiune în temeiul articolului 232 CE, susținând că Comisia nu și-a definit poziția în legătură cu plângerile depuse la 3 noiembrie 2005, la 13 decembrie 2005, la 16 iunie 2006 și la 10 noiembrie 2006, urmate de o scrisoare de punere în întârziere din 2 august 2007.

Prin motivul principal se susține că nu a fost efectuată și finalizată de către Comisie o examinare diligentă și imparțială a plângerilor depuse de reclamantă prin care aceasta afirma că statul italian a acordat un ajutor ilegal sub formă de avantaje companiilor Alitalia, Air One și Meridiana. În subsidiar, reclamanta susține că Comisia nu și-a definit poziția cu privire la plângerile reclamantei prin care aceasta susține existența unei discriminări anticoncurențiale și, prin urmare, a unei încălcări a articolului 82 CE.

Reclamanta afirmă că măsurile care fac obiectul plângerii sale, și anume: (i) plata către Alitalia a unui ajutor constând într-o „compensație 9/11”, (ii) preluarea de către Fintecna a Alitalia Servizi în condiții favorabile, (iii) nesolicitarea de către statul italian a plății datoriilor avute de Alitalia către aeroporturile italiene, (iv) finanțarea publică a indemnizațiilor de concediere ale companiei Alitalia, (v) reduceri la costurile privind combustibilul, (vi) reduceri la taxele de aeroport la centrele de trafic aerian italiene, (vii) transferarea a peste 100 de lucrători de la Alitalia la Meridiana și la Air One și (viii) restricțiile discriminatorii privind activitatea reclamantei pe aeroporturile regionale inclusiv pe aeroportul Ciampino pot fi atribuite statului italian, constituie beneficii nerealizate iar unele dintre măsurile respective aduc beneficii companiei Alitalia, precum și companiilor Air One și Meridiana. În opinia reclamantei, aceste măsuri constituie ajutoare de stat, care îndeplinesc toate condițiile prevăzute de articolul 87 alineatul (1) CE.

În subsidiar, reclamanta susține că neobținerea de către aeroporturile italiene a plății datoriilor avute de Alitalia, reducerea taxelor de aeroport la centrele de trafic aerian italiene, reducerile la costurile privind combustibilul și restricțiile discriminatorii privind activitatea reclamantei pe aeroporturile regionale constituie o încălcare a dreptului concurenței. Prin urmare, reclamanta susține că în cazul în care Curtea va considera că unele dintre avantajele acordate companiilor Alitalia, Air One și Meridiana nu puteau fi atribuite statului întrucât aeroporturile italiene și furnizorii de combustibil care au acordat avantajele menționate anterior ar fi acționat în mod autonom, astfel de avantaje ar reprezenta o discriminare anticoncurențială care nu poate fi justificată de motive obiective și, în consecință, încalcă articolul 82 CE.

În plus, reclamanta susține că are un interes legitim pentru a depune o astfel de plângere atât în calitate de client al serviciilor aeroportuare și al combustibilului pentru aviație, cât și în calitate de concurent al companiilor Alitalia, Air One și Meridiana.

De asemenea, reclamanta susține că, potrivit dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului (1), ale Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (2) și ale Regulamentului (CE) nr. 773/2004 al Comisiei (3), aceasta avea obligația de a acționa. Cu toate acestea, Comisia nu a acționat în niciun fel în urma primirii plângerilor și nici în urma primirii scrisorii de punere în întârziere.

Drept urmare, reclamanta susține că a existat o încălcare prima facie a dreptului concurenței și că perioada inexplicabil de lungă, cuprinsă între 9 și 21 de luni care s-a scurs, în funcție de obiectul plângerii, între momentul în care Comisia a primit scrisoarea de punere în întârziere și inacțiunea Comisiei, constituie o abținere de a acționa în sensul articolului 232 CE.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 81 și 82 din Tratatul CE (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 123, p. 18, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 242).