29.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 171/1

(1)

Stabilirea prețului multor instrumente financiare și contracte financiare depinde de exactitatea și integritatea indicilor de referință. Cazurile grave de manipulare a indicilor de referință ai ratei dobânzii, cum ar fi LIBOR și EURIBOR, precum și acuzațiile de manipulare a indicilor de referință pentru energie, petrol și cursul de schimb demonstrează că indicii de referință pot face obiectul conflictelor de interese. Utilizarea de puteri discreționare și regimuri de slabă guvernanță măresc vulnerabilitatea la manipulare. Lipsa exactității sau a integrității indicilor de referință sau îndoielile cu privire la aceștia pot submina încrederea în piață, pot cauza pierderi pentru consumatori și investitori și pot denatura economia reală. Prin urmare, este necesar să se asigure exactitatea, soliditatea și integritatea indicilor de referință și a procesului de stabilire a acestora.

(2)

Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) conține anumite cerințe cu privire la fiabilitatea indicilor de referință utilizați pentru stabilirea prețului unui instrument financiar cotat. Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) conține anumite cerințe cu privire la indicii de referință utilizați de către emitenți. Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) conține anumite cerințe cu privire la indicii de referință utilizați de către organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM). Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (7) conține anumite dispoziții care interzic manipularea indicilor de referință utilizați pentru produsele energetice angro. Cu toate acestea, actele legislative respective acoperă doar anumite aspecte ale anumitor indici de referință și nici nu abordează toate vulnerabilitățile existente în procesul de furnizare a tuturor indicilor de referință, nici nu acoperă toate utilizările indicilor de referință financiari în sectorul financiar.

(3)

Indicii de referință sunt esențiali pentru stabilirea prețurilor tranzacțiilor transfrontaliere, facilitând astfel funcționarea eficace a pieței interne cu privire la o varietate mare de instrumente și servicii financiare. Numeroși indici de referință care sunt utilizați ca rate de referință în contractele financiare, în special în creditele ipotecare, sunt furnizați într-un stat membru, dar sunt utilizați de către instituții de credit și consumatori din alte state membre. În plus, astfel de instituții de credit de multe ori își acoperă riscurile sau obțin fondurile pentru acordarea acestor contracte financiare pe piața interbancară transfrontalieră. Numai câteva state membre au adoptat norme legislative naționale privind indicii de referință, însă cadrele lor legislative respective privind indicii de referință indică deja divergențe cu privire la aspecte precum domeniul lor de aplicare. În plus, Organizația Internațională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (IOSCO) a adoptat la 17 iulie 2013 principii privind indicii de referință financiari (denumite în continuare „Principii IOSCO privind indicii de referință financiari”), la 5 octombrie 2012 principii pentru agențiile de raportare a prețului petrolului (denumite în continuare „Principii IOSCO pentru agențiile de raportare a prețurilor la petrol”) (denumite împreună „principiile IOSCO”) și, având în vedere că respectivele principii oferă o anumită flexibilitate în ceea ce privește sfera lor exactă de aplicare și mijloacele de punere în aplicare a acestora, este probabil ca statele membre să adopte norme la nivel național care ar pune în aplicare aceste principii în mod divergent.

(4)

Aceste abordări divergente vor conduce la fragmentarea pieței interne, deoarece administratorii și utilizatorii de indici de referință se vor supune unor norme diferite de la un stat membru la altul. Astfel, indicii de referință furnizați într-un stat membru este posibil să nu poată fi utilizați în alte state membre. În absența unui cadru armonizat pentru a asigura acuratețea și integritatea indicilor de referință utilizați în cazul instrumentelor financiare și al contractelor financiare în Uniune, sau pentru a măsura performanța fondurilor de investiții, este, prin urmare, probabil că diferențele dintre legile statelor membre vor crea obstacole în calea bunei funcționări a pieței interne pentru furnizarea de indici de referință.

(5)

Normele Uniunii în materie de protecție a consumatorilor nu abordează situația punctuală a adecvării informațiilor privind indicii de referință în cazul contractelor financiare. Ca urmare a reclamațiilor consumatorilor și a litigiilor referitoare la utilizarea indicilor de referință în mai multe state membre, este probabil că vor fi adoptate la nivel național măsuri divergente, inspirate de preocupările legitime de protecție a consumatorilor, care ar putea duce la fragmentarea pieței interne din cauza condițiilor de concurență diferite, corespunzătoare diferitelor niveluri de protecție a consumatorilor.

(6)

Prin urmare, pentru a asigura funcționarea adecvată a pieței interne și pentru a îmbunătăți condițiile de funcționare a acesteia, în special cu privire la piețele financiare, precum și pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și a investitorilor, este necesar să se stabilească un cadru de reglementare comun pentru indicii de referință la nivelul Uniunii.

(7)

Este adecvat și necesar ca respectivul cadru să ia forma unui regulament pentru a avea garanția că dispozițiile care impun în mod direct obligații persoanelor implicate în furnizarea, aducerea de contribuții la elaborarea indicilor de referință și utilizarea acestor indici sunt aplicate în mod uniform în întreaga Uniune. Întrucât un cadru legislativ pentru furnizarea de indici de referință presupune neapărat măsuri care prevăd cerințe precise privind diferitele aspecte inerente furnizării indicilor de referință, chiar și mici divergențe referitoare la abordarea adoptată în ceea ce privește unul dintre aceste aspecte ar putea duce la obstacole semnificative în calea furnizării transfrontaliere a indicilor de referință. Prin urmare, utilizarea unui regulament care este direct aplicabil ar trebui să reducă posibilitatea adoptării unor măsuri divergente la nivel național și ar trebui să asigure o abordare coerentă și o mai mare securitate juridică, și ar trebui să prevină apariția unor obstacole semnificative în calea furnizării transfrontaliere a indicilor de referință.

(8)

Domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să fie suficient de extins pentru a crea un cadru de reglementare preventiv. Furnizarea de indici de referință presupune exercitarea de puteri discreționare în stabilirea lor și este în mod inerent supusă anumitor tipuri de conflicte de interese, ceea ce presupune existența unor oportunități și stimulente în a manipula acești indici de referință. Acești factori de risc sunt comuni tuturor indicilor de referință și ar trebui să respecte cerințe adecvate în materie de guvernanță și de control. Cu toate acestea, gradul de risc este variabil și, prin urmare, abordarea adoptată ar trebui să fie adaptată la circumstanțele specifice. Întrucât vulnerabilitatea și importanța unui indice de referință variază în timp, reducerea domeniului de aplicare la indicii care sunt în prezent importanți sau vulnerabili nu ar aborda riscurile pe care orice indice de referință le poate prezenta în viitor. În special, indicii de referință care în prezent nu sunt încă utilizați pe scară largă ar putea să aibă o sferă de utilizare mai largă în viitor, astfel încât, în privința acestora, chiar și o manipulare minoră poate avea un impact semnificativ.

(9)

Factorul determinant privind domeniul de aplicare a prezentului regulament ar trebui să îl constituie influența valorii indicilor asupra valorii unui instrument financiar sau a unui contract financiar, sau în ce măsura acesta măsoară performanțele unui fond de investiții. Prin urmare, domeniul de aplicare nu ar trebui să fie condiționat de natura datelor de intrare. Indicii de referință calculați pe baza datelor de intrare, cum ar fi prețurile acțiunilor, și pe baza unor cifre sau valori neeconomice, cum ar fi parametrii meteorologici, ar trebui, prin urmare, să fie incluși în domeniul de aplicare. Cadrul stabilit prin prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să recunoască existența unui număr mare de indici de referință și impactul diferit pe care aceștia îl au asupra stabilității financiare și a economiei reale. Prezentul regulament ar trebui să prevadă, de asemenea, un răspuns proporțional la riscurile pe care le prezintă diferiții indici de referință. Așadar, prezentul regulament ar trebui să includă indicii de referință care sunt utilizați pentru stabilirea prețului instrumentelor financiare cotate sau tranzacționate în locuri de tranzacționare reglementate.

(10)

Un număr mare de consumatori au încheiat contracte financiare, în special contracte de credit de consum garantate cu ipoteci, care se raportează la indici de referință supuși acelorași riscuri. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să includă în domeniul său de aplicare contractele de credit astfel cum sunt definite în Directivele 2008/48/CE (8) și 2014/17/UE (9) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(11)

Mulți indici de investiții implică conflicte importante de interese și sunt utilizați pentru a evalua performanțele unui fond, cum ar fi un fond OPCVM. O parte dintre acești indici de referință sunt publicați, iar alții sunt puși la dispoziția publicului sau a unei părți a publicului, gratuit sau contra plății unei taxe, iar manipularea lor poate să îi afecteze pe investitori. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să includă în domeniul său de aplicare indicii sau ratele de referință care sunt utilizate pentru a măsura performanțele unui fond de investiții.

(12)

Toți contribuitorii cu date de intrare la indicii de referință pot să exercite puteri discreționare și pot face obiectul unor conflicte de interese și, prin urmare, pot constitui o sursă de manipulare. Contribuția la un indice de referință este o activitate voluntară. Dacă o inițiativă ar impune contribuitorilor obligația de a-și modifica substanțial modelele de afaceri, s-ar putea ca aceștia să înceteze să mai contribuie la indicii de referință în cauză. Cu toate acestea, pentru entitățile care fac deja obiectul reglementării și supravegherii, impunerea de obligații referitoare la existența unor sisteme fiabile de guvernanță și de control nu ar trebui să conducă la costuri substanțiale sau la o sarcină administrativă disproporționată. Prin urmare, prezentul regulament impune anumite obligații contribuitorilor supravegheați. În cazul în care un indice de referință este stabilit pe baza unor date deja disponibile, sursa acestor date nu ar trebui considerată a fi contribuitor.

(13)

Indicii de referință financiari nu sunt utilizați doar la emiterea și producerea de instrumente și de contracte financiare. Sectorul financiar se bazează, de asemenea, pe indici de referință pentru măsurarea performanțelor unui fond de investiții cu scopul urmăririi randamentului sau stabilirii alocării activelor dintr-un portofoliu sau cu scopul calculării comisioanelor de performanță. Un anumit indice de referință poate fi utilizat direct, ca referință pentru instrumentele financiare și contractele financiare sau pentru a măsura performanțele fondurilor de investiții, sau indirect, în cadrul unei combinații de indici de referință. În cel de al doilea caz, stabilirea și revizuirea ponderilor ce trebuie aplicate diverșilor indici din cadrul unei combinații cu scopul de a stabili beneficiul financiar preconizat sau valoarea unui instrument financiar sau a unui contract financiar sau cu scopul de a măsura performanțele unui fond de investiții sunt considerate, de asemenea, utilizare, deoarece o astfel de activitate nu implică utilizarea de puteri discreționare, spre deosebire de activitatea de producere a indicilor. Deținerea unor instrumente financiare care se raportează la un anumit indice de referință nu este considerată utilizare a indicelui de referință.

(14)

Băncile centrale respectă deja principiile, standardele și procedurile care asigură integritatea și independența acestora în activitate. Prin urmare, nu este necesar ca băncile centrale să facă obiectul prezentului regulament. În cazul în care băncile centrale furnizează indici de referință, în special dacă aceștia sunt destinați unor tranzacții, este responsabilitatea băncilor centrale să stabilească proceduri interne corespunzătoare pentru a asigura acuratețea, integritatea, fiabilitatea și independența acestor indici de referință, în special în ceea ce privește transparența guvernanței și metodologiei de calcul.

(15)

De asemenea, autoritățile publice, inclusiv agențiile naționale de statistică, nu ar trebui să facă obiectul prezentului regulament în cazul în care furnizează date, indici de referință sau dețin controlul asupra furnizării indicilor de referință în scopuri legate de politicile publice, inclusiv pentru măsuri legate de ocuparea forței de muncă, activitatea economică și inflație.

(16)

Administratorul este persoana fizică sau juridică care deține controlul asupra furnizării unui indice de referință, și, în special care administrează mecanismele de stabilire a indicelui de referință, colectează și analizează datele de intrare, stabilește indicele de referință și îl publică. Administratorul ar trebui să poată externaliza către un terț una sau mai multe din aceste funcții, inclusiv publicarea sau calcularea unui indice de referință, sau alte servicii sau activități pertinente privind furnizarea indicelui. Cu toate acestea, atunci când o persoană doar publică sau face referire la un indice de referință în contextul activităților sale jurnalistice, dar nu are niciun control asupra furnizării acestui indice de referință, persoana în cauză nu ar trebui să facă obiectul cerințelor impuse administratorilor prin prezentul regulament.

(17)

Un indice se calculează utilizând o formulă sau orice altă metodă care se bazează pe valori subiacente. Există o putere discreționară în elaborarea formulei respective, în efectuarea calculului sau în stabilirea datelor de intrare, care creează riscul de manipulare. Prin urmare, toți indicii de referință care au în comun această caracteristică discreționară ar trebui să fie incluși în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(18)

Cu toate acestea, în cazul în care un preț unic sau o valoare unică sunt utilizate ca referință pentru un instrument financiar, de exemplu în cazul în care prețul unui singur titlu de valoare constituie prețul de referință pentru o opțiune sau o tranzacție future, nu intervine în proces niciun calcul, nicio dată de intrare și nicio putere discreționară. Prin urmare, prețul unic sau prețurile de referință cu valoare unică nu ar trebui să fie considerate indici de referință în sensul prezentului regulament.

(19)

Prețurile de referință sau prețurile de compensare stabilite de contrapărți centrale (CPC) nu ar trebui să fie considerate indici de referință pentru că sunt utilizate pentru a determina compensarea, marjele și gestionarea riscurilor și, prin urmare, acestea nu determină cuantumul de plată în cadrul unui instrument financiar sau valoarea unui instrument financiar.

(20)

Furnizarea de către creditori a nivelurilor ratelor de împrumut nu ar trebui să fie considerată furnizare în sensul prezentului regulament. O rată de împrumut furnizată de un creditor fie este stabilită printr-o decizie internă, fie este calculată ca marjă (spread) sau ca marjă comercială la un indice (de exemplu EURIBOR). În primul caz, se acordă creditorului o derogare de la prezentul regulament pentru activitatea privind contractele financiare încheiate de creditorul respectiv cu propriii clienți, în timp ce în al doilea caz creditorul este considerat a fi numai utilizatorul unui indice de referință.

(21)

Pentru a asigura integritatea indicilor de referință, administratorii acestora ar trebui să aibă obligația de a institui mecanisme adecvate de guvernanță pentru a controla conflicte de interese și pentru a menține încrederea în integritatea indicilor de referință. Chiar și în cazul în care sunt administrați în mod eficace, majoritatea administratorilor fac obiectul unor conflicte de interese și ar putea fi nevoiți să ia hotărâri și decizii care afectează diferite părți interesate. Prin urmare, este important ca administratorii să aibă o funcție care operează cu integritate pentru supravegherea punerii în aplicare și a eficacității mecanismelor de guvernanță care asigură o supraveghere eficace.

(22)

Manipularea sau lipsa de fiabilitate a indicilor de referință pot aduce prejudicii investitorilor și consumatorilor. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să stabilească un cadru pentru ținerea evidențelor de către administratori și contribuitori, precum și să asigure transparența cu privire la scopul unui indice de referință și la metodologia care facilitează o soluționare mai eficientă și mai echitabilă a pretențiilor formulate în conformitate cu dreptul intern sau al Uniunii.

(23)

Evaluarea și punerea efectivă în aplicare a prezentului regulament necesită o analiză ex-post și prezentarea de documente justificative. Prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să stabilească cerințe pentru ca administratorii indicilor de referință să țină evidențe corespunzătoare cu privire la metoda de calculare a indicelui de referință pentru o perioadă suficient de lungă de timp. Realitatea pe care un indice de referință vizează să o măsoare și mediul în care aceasta este măsurată se pot modifica în timp. Prin urmare, este necesar ca procesul și metodologia de furnizare a indicilor de referință să fie revizuite în mod periodic în vederea identificării deficiențelor și a posibilelor îmbunătățiri. Multe părți interesate pot fi afectate de deficiențele legate de furnizarea indicilor de referință și pot contribui la identificarea acestor deficiențe. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să instituie un cadru pentru a stabili un mecanism de soluționare a plângerilor de către administratorii indicilor de referință, pentru a permite părților interesate să informeze administratorul indicelui de referință cu privire la eventualele plângeri și pentru a asigura faptul că administratorul indicelui de referință evaluează în mod obiectiv caracterul întemeiat al plângerilor.

(24)

Furnizarea indicilor de referință implică frecvent externalizarea unor funcții importante, cum ar fi calcularea indicelui de referință, colectarea datelor de intrare și difuzarea indicelui de referință. Pentru a asigura eficacitatea mecanismelor de guvernanță este necesar să se asigure că orice astfel de externalizare nu scutește administratori ai indicilor de referință de obligațiile și responsabilitățile care le revin și că aceasta este realizată astfel încât să nu interfereze cu capacitatea administratorilor de a-și respecta obligațiile sau responsabilitățile și nici cu capacitatea autorității competente relevante de a-i supraveghea.

(25)

Administratorul de indici de referință este principalul destinatar al datelor de intrare și poate evalua integritatea și exactitatea acestora în mod constant. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să impună administratorilor să ia anumite măsuri atunci când un administrator consideră că datele de intrare nu reprezintă realitatea de pe piață sau a economiei pe care un indice este destinat să o măsoare, inclusiv măsuri de schimbare a datelor de intrare, a contribuitorilor sau a metodologiei sau în ultimă instanță să înceteze să furnizeze acel indice. În plus, un administrator ar trebui, ca parte a cadrului său de control, să stabilească, în măsura în care este fezabil, măsuri de monitorizare a datelor de intrare înainte de publicarea indicelui de referință, și de validare a datelor de intrare după publicare, inclusiv o comparație cu modelele tradiționale, dacă este cazul.

(26)

Orice putere discreționară care poate fi exercitată în furnizarea de date de intrare creează oportunități de manipulare a indicilor de referință. În cazul în care datele de intrare sunt date bazate pe tranzacții, puterea discreționară exercitată este mai scăzută, prin urmare posibilitatea de a manipula datele este redusă. De regulă, administratorii de indici de referință ar trebui să folosească, prin urmare, date de intrare bazate pe tranzacții reale, atunci când este posibil, însă, în cazurile în care datele de tranzacție sunt insuficiente sau necorespunzătoare pentru a asigura integritatea și exactitatea indicelui de referință, pot fi utilizate și alte date.

(27)

Exactitatea și fiabilitatea unui indice de referință în ceea ce privește măsurarea realității economice pe care este menit să o reprezinte depind de metodologia și de datele de intrare utilizate. Prin urmare, este necesar să se adopte o metodologie transparentă care să garanteze exactitatea și fiabilitatea indicelui de referință. O asemenea transparență nu înseamnă publicarea formulei aplicate pentru calcularea unui anumit indice de referință, ci, mai degrabă, publicarea de elemente care sunt suficiente pentru a permite părților interesate să înțeleagă cum este calculat indicele de referință respectiv și să analizeze măsura în care acesta este reprezentativ, relevant și adecvat pentru scopul pentru care a fost stabilit.

(28)

Ar putea fi necesară modificarea metodologiei pentru a se asigura exactitatea permanentă a indicelui de referință, însă orice modificare a metodologiei va avea un impact asupra părților interesate și a utilizatorilor indicelui de referință. Prin urmare, este necesar să se menționeze procedurile de urmat în momentul modificării metodologiei de elaborare a indicelui de referință, inclusiv necesitatea unei consultări, astfel încât utilizatorii și părțile interesate să poată lua măsurile necesare în lumina acestor modificări sau să informeze administratorul dacă au preocupări legate de modificările respective.

(29)

Angajații unui administrator pot identifica posibile încălcări ale prezentului regulament sau potențiale vulnerabilități care ar putea conduce la manipulare sau la tentative de manipulare. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să instituie un cadru care să permită angajaților să îi prevină în mod confidențial pe administratori cu privire la posibile încălcări ale acestuia.

(30)

Integritatea și exactitatea indicilor de referință depinde de integritatea și exactitatea datelor de intrare furnizate de către contribuitori. Este esențial ca obligațiile contribuitorilor cu privire la astfel de date de intrare să fie specificate în mod clar, conformitatea cu respectivele obligații să fie fiabilă și obligațiile să fie în concordanță cu controalele și metodologia administratorului indicelui de referință. Prin urmare, este necesar ca administratorul indicelui de referință să elaboreze un cod de conduită pentru a preciza aceste cerințe și responsabilitățile contribuitorilor cu privire la furnizarea datelor de intrare. Pentru administrator, angajamentul contribuitorilor de a respecta codul de conduită ar trebui să reprezinte o garanție suficientă. În cazul în care contribuitorii se află în țări terțe, garanția ar trebui să fie suficientă în măsura în care este posibil.

(31)

Contribuitorii pot face obiectul unor conflicte de interese și pot exercita puteri discreționare în procesul de stabilire a datelor de intrare. Prin urmare, este necesar ca aceștia să fie supuși unor mecanisme de control pentru a se garanta faptul că astfel de conflicte sunt gestionate și că datele de intrare sunt exacte, sunt conforme cu cerințele administratorului și pot fi validate.

(32)

Mulți indici de referință sunt stabiliți prin aplicarea unei formule ce folosește date de intrare care sunt furnizate de următoarele entități: un loc de tranzacționare, un mecanism de publicare abilitat, un furnizor de sisteme centralizate de raportare sau un mecanism de raportare abilitat, de bursa de energie sau de platforma de licitație pentru certificatele de emisii. În anumite situații, colectarea de date este externalizată către un furnizor de servicii care primește datele în întregime și direct de la entitățile respective. În aceste cazuri, reglementările și supravegherea actuale asigură integritatea și transparența datelor de intrare și prevăd cerințe de guvernanță și proceduri pentru notificarea cazurilor de încălcare. Prin urmare, indici de referință respectivi sunt mai puțin vulnerabili la manipulare, fac obiectul unor verificări independente și, prin urmare, administratorii relevanți sunt scutiți de anumite obligații stabilite prin prezentul regulament.

(33)

Diferitele tipuri de indici de referință și diferitele sectoare de referință prezintă caracteristici, vulnerabilități și riscuri diferite. Dispozițiile prezentului regulament ar trebui să fie mai detaliate pentru anumite sectoare și tipuri de indici de referință. Indicii de referință ai ratei dobânzii sunt indici de referință care joacă un rol important în transmiterea politicii monetare, prin urmare este necesar să se prevadă dispoziții specifice pentru astfel de indici de referință, în prezentul regulament.

(34)

Piețele de mărfuri prezintă caracteristici unice care trebuie avute în vedere. Indicii de referință bazați pe mărfuri sunt utilizați pe scară largă și prezintă caracteristici sectoriale specifice, astfel încât este necesar să se precizeze dispoziții specifice pentru astfel de indici de referință, în prezentul regulament. Anumiți indici de referință bazați pe mărfuri nu sunt prevăzuți de prezentul regulament, dar aceștia ar trebui să respecte totuși principiile IOSCO. Indicii de referință bazați pe mărfuri pot deveni critici, deoarece acest regim nu se limitează la indici de referință care se bazează pe ceea ce pun la dispoziție contribuitorii, care sunt, în majoritate, entități supravegheate. Pentru indicii de referință bazați pe mărfuri considerați critici care fac obiectul anexei II, cerințele din prezentul regulament privind contribuția obligatorie și colegiile nu se aplică.

(35)

Eșecul indicilor de referință poate avea un impact asupra integrității pieței, asupra stabilității financiare, a consumatorilor și a economiei reale, sau asupra finanțării gospodăriilor și afacerilor din statele membre. Aceste potențiale efecte destabilizatoare ale eșecului unui indice de referință critic ar putea fi resimțite de unul sau de mai multe state membre. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să prevadă un proces de stabilire a indicilor de referință care ar trebui considerați a fi indici de referință critici și să se aplice cerințe suplimentare pentru a asigura integritatea și caracterul solid al acestor indici de referință.

(36)

Indicii de referință critici pot fi stabiliți folosind un criteriu calitativ sau o combinație de criterii cantitative și calitative. În plus, chiar dacă un indice de referință nu atinge pragul cantitativ corespunzător, acesta ar putea fi totuși considerat critic dacă nu are niciun substitut determinat de piață sau numai foarte puțini astfel de substituți și dacă existența și acuratețea sa sunt importante pentru integritatea pieței, stabilitatea financiară sau pentru protecția consumatorilor în unul sau mai multe state membre și dacă toate autoritățile competente relevante sunt de acord că un astfel de indice de referință ar trebui considerat critic. În cazul în care autoritățile competente relevante nu ajung la un acord, ar trebui să aibă prioritate decizia autorității competente a administratorului cu privire la măsura în care un astfel de indice de referință ar trebui considerat critic. Într-un astfel de caz, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (10), ar trebui să poată publica un aviz referitor la evaluarea realizată de autoritatea competentă a administratorului. De asemenea, o autoritate competentă poate stabili că un indice de referință este critic pe baza anumitor criterii calitative, dacă administratorul și majoritatea contribuitorilor la indicele de referință se află în același stat membru ca și aceasta. Toți indicii de referință critici ar trebui să fie incluși într-o listă introdusă printr-un act de punere în aplicare de către Comisie, care ar trebui să fie revizuită și actualizată periodic.

(37)

Încetarea administrării unui indice de referință critic de către un administrator ar putea duce la încetarea validității unor contracte financiare sau a unor instrumente financiare, ar putea produce pierderi pentru consumatori și investitori și ar putea avea un impact asupra stabilității financiare. Este necesar, prin urmare, ca autoritatea competentă relevantă să fie împuternicită să solicite administrarea obligatorie a unui indice de referință critic pentru ca indicele de referință respectiv să fie menținut. În cazul unor proceduri de insolvență vizând un administrator de indici de referință, autoritatea națională competentă ar trebui să transmită spre analiză autorității judiciare relevante o evaluare a măsurii și modului în care un indice de referință critic ar putea să fie tranziționat către un alt administrator sau ar putea să nu mai fie furnizat.

(38)

Fără a aduce atingere punerii în aplicare a dreptului Uniunii în materie de concurență și capacității statelor membre de a lua măsuri de facilitare a respectării acestuia, este necesar să se solicite din partea administratorilor indicilor de referință critici, inclusiv ai indicilor de referință bazați pe mărfuri și considerați critici, să ia măsuri corespunzătoare pentru a asigura transmiterea către toți utilizatorii a autorizațiilor și informațiilor aferente indicilor de referință într-un mod corect, rezonabil, transparent și nediscriminatoriu.

(39)

Contribuitorii care încetează să mai contribuie cu date de intrare pentru indici de referință critici pot submina credibilitatea acestor indici de referință critici, deoarece ar fi afectată capacitatea acestor indici de referință de a aprecia piața sau realitatea economică subiacentă. Este necesar, prin urmare, ca autoritatea competentă responsabilă să fie împuternicită să solicite de la entitățile supuse supravegherii contribuții obligatorii la indicii de referință critici, pentru a menține credibilitatea indicelui de referință în cauză. Contribuția obligatorie cu date de intrare nu are scopul de a impune obligații asupra entităților supravegheate de a încheia sau de a se angaja să încheie tranzacții.

(40)

Având în vedere marea diversitate a tipurilor și dimensiunilor indicilor de referință, este important să se introducă în prezentul regulament principiul proporționalității și să se evite impunerea unei sarcini administrative excesive asupra administratorilor de indici de referință a căror eliminare implică mai puține riscuri la adresa sistemului financiar în general. De aceea, pe lângă regimul pentru indici de referință critici ar trebui introduse două regimuri distincte pentru indicii de referință: unul pentru indicii de referință semnificativi și unul pentru indicii de referință nesemnificativi.

(41)

Administratorii indicilor de referință semnificativi ar trebui să aibă posibilitatea de a decide să nu aplice un număr restrâns de cerințe detaliate din prezentul regulament. Autoritățile competente ar trebui însă să își rezerve în continuare dreptul de a solicita aplicarea acestor cerințe pe baza criteriilor subliniate în prezentul regulament. Actele delegate și actele de punere în aplicare ce vizează administratorii indicilor de referință semnificativi ar trebui să țină seama în mod corespunzător de principiul proporționalității și să încerce să evite sarcina administrativă pe cât posibil.

(42)

Administratorii de indici de referință nesemnificativi sunt supuși unui regim mai puțin detaliat, în cadrul căruia aceștia ar trebui să poată alege să nu aplice anumite cerințe din prezentul regulament. În acest caz, administratorul în cauză ar trebui să explice de ce este oportun să nu procedeze așa într-o declarație de conformitate care ar trebui să fie publicată și transmisă autorităților competente. Autoritatea competentă în cauză ar trebui să verifice declarația de conformitate, și ar trebui să poată cere informații suplimentare sau să solicite modificări pentru a asigura conformitatea cu prezentul regulament. Deși indicii de referință nesemnificativi ar putea rămâne în continuare vulnerabili la manipulare, aceștia pot fi mai ușor substituiți, prin urmare transparența față de utilizatori ar trebui să constituie în continuare principalul instrument folosit pentru ca participanții pe piață să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la indicii de referință pe care îi consideră adecvați. Din acest motiv, pentru administratorii de indici de referință nesemnificativi nu ar trebui să se aplice acte delegate prevăzute în titlul II.

(43)

Pentru ca utilizatorii indicilor de referință să aleagă în cunoștință de cauză între aceștia și să înțeleagă riscurile asociate acestuia, ei trebuie să cunoască ce intenționează să măsoare un anumit indice de referință și care sunt posibilitățile acestuia de a fi manipulat. Prin urmare, administratorul indicelui de referință ar trebui să publice o declarație privind indicii de referință în care să indice aceste lucruri. Pentru a asigura o aplicare uniformă și faptul că declarațiile privind indicii de referință au o lungime rezonabilă, dar se concentrează, totodată, pe furnizarea informațiilor esențiale necesare utilizatorilor într-un mod ușor accesibil, ESMA ar trebui să pună la dispoziție mai multe specificații cu privire la conținutul declarației privind indicii de referință, făcând o diferențiere corespunzătoare între diferitele tipuri și caracteristici ale indicilor de referință și administratori ai acestora.

(44)

Prezentul regulament ar trebui să țină seama de Principiile IOSCO, care servesc drept standarde globale pentru cerințele de reglementare în cazul indicilor de referință. Ca principiu general, pentru a asigura protecția investitorilor, activitățile de supraveghere și de reglementare desfășurate într-o țară terță ar trebui să fie echivalente cu activitățile de supraveghere și reglementare desfășurate în cadrul Uniunii cu privire la indicii de referință. Prin urmare, indicii de referință furnizați din țara terță respectivă pot fi utilizați de entități supravegheate din Uniune, în cazul în care Comisia a luat o decizie favorabilă cu privire la echivalența regimului din țara terță respectivă. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să încheie acorduri de cooperare cu autoritățile de supraveghere din țările terțe. ESMA ar trebui să coordoneze elaborarea acestor acorduri de cooperare și schimbul, între autoritățile competente, de informații primite de la țările terțe. Cu toate acestea, pentru a evita orice efecte negative ale unei încetări abrupte a utilizării în Uniune a indicilor de referință furnizați dintr-o țară terță, prezentul regulament prevede și alte mecanisme (mai precis recunoaștere și aprobare) prin care indicii de referință din țări terțe pot fi utilizați de entități supravegheate din Uniune.

(45)

Prezentul regulament introduce un proces de recunoaștere a administratorilor dintr-o țară terță de către autoritatea competentă din statul membru de referință. Recunoașterea ar trebui acordată administratorilor care respectă cerințele prezentului regulament. Recunoscând rolul principiilor IOSCO de standard global, autoritatea competentă din statul membru de referință ar trebui să poată acorda recunoaștere administratorilor pe baza faptului că aceștia aplică principiile IOSCO. În acest scop, autoritatea competentă ar trebui să evalueze aplicarea principiilor IOSCO de către un anumit administrator și să stabilească dacă această aplicare este echivalentă, în cazul administratorului respectiv, cu respectarea diverselor cerințe stabilite în prezentul regulament, ținând seama de caracteristicile regimului de recunoaștere în comparație cu regimul de echivalare.

(46)

Prezentul regulament introduce de asemenea un regim de aprobare care permite, în anumite condiții, administratorilor sau entităților supravegheate din Uniune să aprobe utilizarea în Uniune a indicilor de referință furnizați dintr-o țară terță. În acest scop, autoritatea competentă ar trebui să țină seama dacă, atunci când se furnizează indicele de referință ce trebuie aprobat, respectarea principiilor IOSCO ar fi echivalentă cu respectarea prezentului regulament, luând în considerare caracteristicile regimului de aprobare în comparație cu regimul de echivalare. Un administrator sau o entitate supravegheată care a aprobat un indice de referință furnizat dintr-o țară terță ar trebui să poarte întreaga responsabilitate pentru astfel de indici de referință aprobați și pentru respectarea condițiilor relevante menționate în prezentul regulament.

(47)

Toți administratorii de indici de referință pot exercita puteri discreționare, pot face obiectul unor conflicte de interese și pot risca să aibă sisteme inadecvate de guvernanță și de control. Întrucât administratorii controlează procesul de stabilire a indicilor de referință, impunerea obligației de autorizare sau înregistrare și de supraveghere a administratorilor este cea mai eficace modalitate de a asigura integritatea indicilor de referință.

(48)

Anumiți administratori ar trebui să fie autorizați și supravegheați de către autoritatea competentă din statul membru în care sunt situați. Entitățile care fac deja obiectul supravegherii și care furnizează indici de referință financiari diferiți de indicii de referință critici ar trebui să fie înregistrate și supravegheate de autoritatea competentă în sensul prezentului regulament. Entitățile care furnizează doar indici de referință considerați nesemnificativi ar trebui să fie înregistrate și de autoritatea competentă în cauză. Autorizarea și înregistrarea ar trebui să fie procese diferite, autorizarea implicând o evaluare mai extinsă a cererii administratorului. Măsura în care un administrator este autorizat sau înregistrat nu ar trebui să afecteze supravegherea acelui administrator de către autoritățile competente relevante. În plus, ar trebui introdus un regim de tranziție, conform căruia ar putea fi înregistrate persoanele care furnizează indici de referință care nu sunt critici și nu sunt utilizați la scară largă în unul sau mai multe state membre, pentru a facilita faza inițială de depunere a cererilor prevăzută în prezentul regulament. ESMA ar trebui să mențină la nivelul Uniunii un registru care conține informații privind administratorii autorizați și informați, privind indicii de referință și administratorii care furnizează acești indici în temeiul unei decizii pozitive privind fie regimul de echivalență, fie regimul de recunoaștere, privind administratorii Uniunii sau entitățile supravegheate care au autorizat indici de referință și administratorii lor stabiliți într-o țară terță.

(49)

În anumite situații, o persoană furnizează un indice fără să aibă cunoștință de faptul că acesta este utilizat ca referință pentru un instrument financiar, un contract financiar sau un fond de investiții. Acest lucru se întâmplă în special atunci când utilizatorii și administratorul indicilor de referință sunt situați în state membre diferite. Prin urmare, este necesar să fie crescut nivelul de transparență privind care indice de referință este utilizat. Asemenea transparență poate fi realizată prin îmbunătățirea conținutului prospectelor sau al documentelor cu informații-cheie impuse de legislația Uniunii și a conținutului notificărilor impuse de Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (11).

(50)

Autoritățile competente ale statelor membre dispun de o serie de instrumente, competențe și resurse eficace, care garantează eficacitatea măsurilor de supraveghere. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să prevadă în special un set minim de competențe de supraveghere și de investigare care ar trebui încredințate autorităților competente din statele membre în conformitate cu legislația națională. În exercitarea competențelor conferite de prezentul regulament, autoritățile competente și ESMA ar trebui să acționeze în mod obiectiv și imparțial și să își mențină autonomia în luarea deciziilor.

(51)

În vederea identificării încălcărilor prezentului regulament, este necesar ca autoritățile competente să aibă acces, în conformitate cu dispozițiile legale naționale, în sediile persoanelor fizice, pentru a confisca documente. Accesul în astfel de sedii este necesar atunci când există suspiciuni întemeiate că există documente și alte date referitoare la obiectul unei inspecții sau al unei investigații și că acestea ar putea fi relevante pentru a dovedi un caz de încălcare a prezentului regulament. În plus, accesul în astfel de sedii este necesar atunci când: persoana căreia i s-au solicitat deja informații nu se conformează acestei obligații; sau atunci când există motive întemeiate pentru a considera că, dacă s-ar formula o astfel de solicitare, persoana în cauză nu s-ar conforma sau că documentele sau informațiile la care se referă solicitarea ar fi sustrase, falsificate sau distruse. În cazul în care este necesară o autorizare prealabilă din partea autorității judiciare a statului membru în cauză, în conformitate cu legislația națională, accesul în sedii ar trebui să aibă loc după obținerea unui mandat judiciar.

(52)

Înregistrările existente ale convorbirilor telefonice și registrele referitoare la schimburile de date ale entităților supravegheate pot constitui dovezi cruciale, iar, uneori, pot fi singurele probe pe baza cărora poate să fie identificată și dovedită existența unor încălcări ale prezentului regulament, în special cele legate de respectarea cerințelor în materie de guvernanță și de control. Aceste registre și înregistrări pot contribui la verificarea identității persoanei responsabile de o anumită transmitere de date de intrare, a persoanelor responsabile de aprobarea acesteia și a gradului de respectare a separării organizaționale între membrii personalului. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să solicite înregistrările existente ale convorbirilor telefonice, registrele cu comunicațiile electronice și schimburile de date deținute de entitățile supravegheate, în acele cazuri în care există o suspiciune întemeiată că aceste înregistrări sau registre legate de obiectul inspecției sau al investigației ar putea fi relevante pentru a dovedi o încălcare a prezentului regulament.

(53)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la respectarea vieții private și a celei de familie, protecția datelor cu caracter personal, dreptul la libertatea de exprimare și de informare, libertatea de a desfășura o activitate economică, dreptul la proprietate, dreptul la protecția consumatorilor, dreptul la o cale de atac eficace și dreptul la apărare. În consecință, prezentul regulament ar trebui interpretat și aplicat în conformitate cu aceste drepturi și principii.

(54)

Dreptul la apărare al persoanelor în cauză ar trebui să fie respectat pe deplin. În special, persoanelor care fac obiectul procedurilor ar trebui să li se ofere acces la constatările care au stat la baza deciziei autorităților competente și ar trebui să li se recunoască dreptul de a fi audiate.

(55)

Transparența în ceea ce privește indicii de referință este necesară din motive de stabilitate a pieței financiare și de protecție a investitorilor. Orice schimb sau transmitere de informații efectuat(ă) de autoritățile competente ar trebui să se efectueze în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal, stabilite în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (12). Orice schimb sau transmitere de informații efectuat(ă) de autoritățile competente ar trebui să se efectueze în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal, stabilite în Directiva (CE) nr. 45/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (13).

(56)

Ținând seama de principiile descrise în comunicarea Comisiei din 8 decembrie 2010 privind consolidarea regimului sancțiunilor în sectorul serviciilor financiare, și de actele juridice ale Uniunii adoptate în urma comunicării respective, și pentru a asigura o abordare comună și un efect de descurajare, statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile administrative și alte măsurile administrative, inclusiv sancțiuni pecuniare, aplicabile în cazurile de încălcare a dispozițiilor prezentului regulament și să asigure aplicarea acestora. Respectivele sancțiuni și alte măsuri administrative ar trebui să fie eficace, proporționale și disuasive.

(57)

Sancțiunile administrative și alte măsuri administrative, aplicate în cazuri specifice ar trebui să fie stabilite luând în considerare, după caz, factori precum rambursarea oricăror beneficii financiare identificate, gravitatea și durata încălcării, orice circumstanțe agravante sau atenuante, necesitatea ca sancțiunile administrative pecuniare să aibă un efect disuasiv și, după caz, să includă posibilitatea unei reduceri în schimbul cooperării cu autoritatea competentă. În special, cuantumul real al sancțiunilor administrative pecuniare aplicate în cazuri specifice ar trebui să poată atinge nivelul maxim stabilit în prezentul regulament sau nivelul mai mare prevăzut în dreptul intern, pentru încălcări foarte grave, în timp ce sancțiunile administrative pecuniare semnificativ inferioare nivelului maxim ar trebui să poată fi aplicate încălcărilor minore sau în cazul unei tranzacții. Autoritatea competentă ar trebui să dispună de posibilitatea de a impune interdicția de a ocupa funcții de conducere în cadrul administratorilor indicilor de referință sau al contribuitorilor.

(58)

Prezentul regulament nu ar trebui să limiteze capacitatea statelor membre de a stabili niveluri mai ridicate pentru sancțiunile administrative și nu ar trebui să aducă atingere niciunei dispoziții din dreptul statelor membre legate de sancțiunile penale.

(59)

În pofida faptului că nimic nu împiedică statele membre să stabilească norme pentru sancțiuni administrative și pentru sancțiuni penale pentru aceeași încălcare, nu ar trebui ca statelor membre să li se impună stabilirea de norme pentru sancțiuni administrative privind acele încălcări prezentului regulament care fac obiectul dreptului penal național. În conformitate cu dreptul național, statele membre nu sunt obligate să aplice și sancțiuni administrative, precum și sancțiuni penale pentru aceeași infracțiune, dar ar trebui să poată face acest lucru dacă dreptul lor național le-o permite. Cu toate acestea, menținerea sancțiunilor penale în locul sancțiunilor administrative pentru încălcarea prezentului regulament nu ar trebui să reducă sau să afecteze în vreun fel capacitatea autorităților competente de a coopera, de a accesa și de a schimba informații în timp util cu autoritățile competente din alte state membre în sensul prezentului regulament, inclusiv după eventuala sesizare a cazurilor relevante de încălcare pe lângă autoritățile judiciare competente în vederea urmăririi penale.

(60)

Este necesar să se consolideze dispozițiile privind schimbul de informații dintre autoritățile competente, precum și obligațiile reciproce ale acestor autorități în materie de asistență și cooperare. În contextul unei activități transfrontaliere în intensificare, autoritățile competente ar trebui să își furnizeze reciproc informațiile necesare pentru exercitarea funcțiilor lor, astfel încât să asigure aplicarea eficace a prezentului regulament, inclusiv în cazul în care o încălcare sau o încălcare suspectată prezintă interes pentru autoritățile din două sau mai multe state membre. La schimbul de informații secretul profesional se impune întotdeauna, pentru a asigura buna transmitere a informațiilor respective, precum și protecția anumitor drepturi.

(61)

Pentru a se garanta faptul că deciziile luate de autoritățile competente de a impune sancțiuni administrative sau alte măsuri administrative au un efect disuasiv asupra publicului larg, acestea ar trebui să fie publicate. Publicarea deciziilor de a impune sancțiuni administrative sau alte măsuri administrative este, de asemenea, un instrument important pentru autoritățile competente pentru a informa participanții la piață cu privire la tipul de comportament care este considerat că încalcă prezentul regulament și pentru a promova la un nivel mai larg un comportament adecvat în rândul participanților pe piață. În cazul în care o astfel de publicare aduce prejudicii disproporționate persoanelor implicate, pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau o investigație aflată în desfășurare, autoritatea competentă ar trebui să publice sancțiunile administrative sau alte măsuri administrative în mod anonim sau să amâne publicarea acestora. Mai mult, autoritățile competente ar trebui să aibă opțiunea de a nu publica o decizie de a impune sancțiuni administrative sau alte măsuri administrative în cazul în care publicarea anonimă sau întârzierea publicării sunt considerate insuficiente pentru a garanta faptul că stabilitatea piețelor financiare nu va fi pusă în pericol. De asemenea, autoritățile competente nu sunt obligate să publice sancțiunile administrative sau alte măsuri administrative care sunt considerate a fi minore, în cazul în care publicarea lor ar fi disproporționată.

(62)

Indicii de referință critici pot implica contribuitori, administratori și utilizatori din mai multe state membre. Astfel, încetarea furnizării unui astfel de indice de referință sau orice eveniment care poate submina în mod semnificativ integritatea sa poate avea implicații în mai multe state membre, ceea ce înseamnă că supravegherea unui astfel de indice de referință doar de către autoritatea competentă a statului membru în care acesta este situat administratorul indicilor de referință nu va fi eficientă și eficace din punctul de vedere al abordării riscurilor pe care le prezintă respectivul indice de referință critic. Într-un astfel de caz, pentru a asigura schimbul eficient de informații în scopul supravegherii între autoritățile competente, precum și coordonarea activităților acestora și a măsurilor de supraveghere întreprinse, ar trebui să se formeze colegii care cuprind autoritățile competente și ESMA. Activitățile colegiilor ar trebui să contribuie la aplicarea armonizată a dispozițiilor prezentului regulament și la convergența în materie de practici de supraveghere. Autoritatea competentă a administratorului ar trebui să stabilească proceduri scrise privind schimbul de informații, procesul decizional care ar putea include norme privind procedurile de votare, orice cooperare privind măsurile ce vizează contribuția obligatorie și cazurile în care autoritățile competente ar trebui să se consulte reciproc. Rolul de mediere al ESMA, care este obligatoriu din punct de vedere juridic, este un element-cheie pentru asigurarea coordonării, a coerenței în materie de supraveghere și a convergenței practicilor de supraveghere.

(63)

Indicii de referință pot fi utilizați ca referință pentru instrumentele financiare și contractele financiare de lungă durată. În anumite cazuri, furnizarea unor astfel de indici de referință riscă ca respectivii indici de referință să nu mai poate fi autorizați după intrarea în vigoare a prezentului regulament, deoarece aceștia comportă caracteristici care nu pot fi adaptate pentru a se asigura conformitatea lor cu cerințele prezentului regulament. În același timp, interzicerea furnizării în continuare a unui astfel de indice de referință ar putea să ducă la rezilierea sau ineficacitatea instrumentelor financiare sau a contractelor financiare și, astfel, poate aduce prejudicii investitorilor. Prin urmare, este necesar să se elaboreze dispoziții pentru a permite furnizarea în continuare a acestor indici de referință pentru o perioadă de tranziție.

(64)

În cazurile în care prezentul regulament se aplică sau ar putea să se aplice entităților supravegheate și piețelor care fac obiectul Regulamentului (UE) nr. 1227/2011, ESMA ar trebui să consulte Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) cu scopul de a valorifica cunoștințele de specialitate ale ACER cu privire la piețele energiei și de a reduce orice dublă reglementare.

(65)

În vederea identificării mai precise a elementelor tehnice ale prezentului regulament, ar trebui să fie delegată Comisiei, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, competența de a adopta acte delegate privind explicitarea elementelor tehnice ale definițiilor, calcularea valorilor nominale ale instrumentelor financiare, a valorii noționale a instrumentelor derivate și valorii nete a activelor fondurilor de investiții care se raportează la un indice de referință pentru a stabili dacă un astfel de indice de referință este critic, în ceea ce privește revizuirea metodei de calcul folosite pentru a stabili pragul indicilor de referință critici și a celor semnificativi; privind stabilirea motivelor obiective care stau la baza aprobării unui indice de referință sau a unei familii de indici de referință furnizați într-o țară terță, elementele prin care se analizează dacă eliminarea sau schimbarea unui indice de referință existent ar putea să ducă la un eveniment de forță majoră, să afecteze sau să încalce în alt mod termenii unui contract financiar sau instrument financiar, sau regulile vreunui fond de investiții, care se raportează la un astfel de indice de referință; și privind prelungirea perioadei de 24 de luni prevăzute pentru înregistrarea, în locul autorizării anumitor administratori. Când adoptă actele respective, Comisia ar trebui să țină seama de piață sau de progresele tehnologice și de convergența la nivel internațional a practicilor de supraveghere referitoare la indicii de referință, în special la activitatea IOSCO. Este deosebit de important ca în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind o mai bună legiferare (14) din 13 aprilie 2016. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(66)

Standardele tehnice ar trebui să asigure armonizarea consecventă a cerințelor privind furnizarea indicilor utilizați ca indici de referință și contribuția la aceștia, precum și protecția adecvată a investitorilor și a consumatorilor din întreaga Uniune. Ar fi eficient și oportun să se încredințeze ESMA, ca organism care deține cunoștințe de specialitate de un nivel înalt, sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare care nu implică alegeri strategice și de a le înainta Comisiei. Comisia ar trebui să adopte, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, și în conformitate cu articolele 10 și 14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, proiecte de standarde tehnice de reglementare elaborate de ESMA referitoare la procedurile aferente funcției de supraveghere; și la caracteristicile acesteia; la modalitatea de a asigura utilitatea și verificabilitatea datelor de intrare, precum și ale procedurilor de supraveghere și verificare internă ale unui contribuitor; la informațiile ce trebuie furnizate de un administrator cu privire la indicii de referință și metodologia aferente acestora; la elementele codului de conduită; la cerințele privind sistemele și controalele; la criteriile ce ar trebui luate în considerare de autoritatea competentă atunci când aceasta decide dacă să aplice anumite cerințe suplimentare; la conținutul declarației privind indicele de referință și cazurile în care este necesară o actualizare a unei astfel de declarații; la conținutul minim al acordurilor de cooperare dintre autoritățile competente și ESMA; la forma și conținutul cererii de recunoaștere depuse de un administrator dintr-o țară terță; și la prezentarea informațiilor ce trebuie furnizate împreună cu o astfel de cerere, informațiile ce trebuie furnizate în cererea de autorizare sau înregistrare.

(67)

În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare pentru crearea și revizuirea unei liste a autorităților publice din Uniune, crearea și revizuirea listei indicilor de referință critici și stabilirea echivalenței dintre cadrul juridic care se aplică furnizorilor de indici de referință din țările terțe în vederea obținerii unei echivalențe totale sau parțiale. Aceste competențe trebuie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (15).

(68)

Comisiei ar trebui să i se încredințeze, de asemenea, competența de a adopta, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare elaborate de ESMA care să stabilească modele de declarații de conformitate, precum și procedurile și formularele utilizate pentru schimbul de informații între autoritățile competente și ESMA.

(69)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, respectiv stabilirea unui regim coerent și eficace pentru abordarea vulnerabilităților pe care le implică utilizarea indicilor de referință, nu pot fi realizate într-o măsură suficientă de către statele membre, dat fiind că impactul global al problemelor legate de indicii de referință poate fi perceput pe deplin numai într-un context al Uniunii,dar, având în vedere amploarea și efectele prezentului regulament, obiectivele respective pot fi mai bine realizate la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la același articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(70)

Având în vedere urgența nevoie de a restaura încrederea în indicii de referință și de a promova piețe financiare corecte și transparente, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei sale de publicare.

(71)

Consumatorii pot încheia contracte financiare, în special credite ipotecare și contracte de credit de consum care se raportează la un indice de referință, dar, având în vedere raportul inegal de forțe și utilizarea unor clauze standard, aceștia au o libertate de alegere limitată în ceea ce privește indicele de referință utilizat. Prin urmare, este necesar să se asigure cel puțin faptul că la dispoziția creditorilor sau a intermediarilor de credite pentru consumatori se pun informații corespunzătoare. În acest scop, Directivele 2008/48/CE și 2014/17/UE ar trebui prin urmare modificate în consecință.

(72)

Regulamentul (UE) nr. 596/2014 prevede cerința pentru persoanele care exercită responsabilități de conducere, precum și pentru persoanele care au o legătură strânsă cu acestea, să informeze emitentul și autoritatea competentă cu privire la fiecare tranzacție desfășurată pe contul lor ce are legătură cu instrumentele financiare care au, la rândul lor, legătură cu acțiunile sau instrumentele de datorie ale emitentului. Cu toate acestea, există o gamă largă de instrumente financiare care au legătură cu acțiunile și instrumentele de datorie ale unui anumit emitent. Aceste instrumente financiare includ titluri de participare la organisme de plasament colectiv, produse structurate sau instrumente financiare care conțin un instrument derivat care implică expunerea la performanțele unor acțiuni sau instrumente de datorie emise. Fiecare tranzacție cu astfel de instrumente financiare ce depășește un prag minim ar trebui notificată emitentului și autorității competente. Ar trebui exceptat cazul în care fie instrumentul financiar implicat presupune o expunere de 20 % sau mai puțin la acțiunile sau instrumentele de datorie ale emitentului, fie persoana care exercită responsabilități de conducere sau persoana care are o legătură strânsă cu aceasta nu a cunoscut și nu putea cunoaște structura investiției instrumentului financiar implicat. Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 596/2014 ar trebui modificat,

(a)

unei bănci centrale;

(b)

unei autorități publice care contribuie cu date la furnizarea de indici de referință, furnizează indici de referință sau deține controlul asupra furnizării acestora în scopuri legate de politicile publice, inclusiv pentru măsuri legate de ocuparea forței de muncă, activitatea economică și inflație;

(c)

unei contrapărți centrale (CPC), în cazul în care acestea furnizează prețuri de referință sau prețuri de compensare folosite pentru gestionarea riscurilor CPC și compensare;

(d)

furnizării prețurilor de referință cu valoare unică pentru instrumentul financiar definit în anexa I secțiunea C a Directivei 2014/65/UE;

(e)

presei, altor mijloace de comunicare în masă și jurnaliștilor care nu fac decât să publice sau să facă trimitere la un indice de referință în cadrul activității lor de jurnalism, neavând niciun control asupra furnizării indicelui respectiv;

(f)

unei persoane fizice sau juridice care acordă sau promite să acorde credit în cadrul activității sale comerciale, al activității sale profesionale sau al profesiei sale, numai în măsura în care persoana respectivă publică sau pune la dispoziția publicului propriile sale rate de împrumut, variabile sau fixe, stabilite prin decizii interne și aplicabile numai contractelor financiare încheiate de persoana respectivă sau de o societate din cadrul aceluiași grup, cu clienții proprii;

(g)

unui indice de referință bazat pe mărfuri și calculat în funcție de date furnizate de contribuitori, care sunt în majoritate entități nesupravegheate pentru care se aplică ambele condiții următoare:

(h)

unui furnizor de indici în ceea ce privește un indice furnizat de acesta în cazul în care furnizorul de indici în cauză nu are cunoștință și nu ar putea în mod rezonabil să fi avut cunoștință de faptul că respectivul indice este utilizat în scopurile menționate la articolul 3 alineatul (1) punctul 3.

1.

„indice” înseamnă orice cifră:

2.

„furnizor de indici” înseamnă persoana fizică sau juridică care deține controlul asupra furnizării unui indice de referință;

3.

„indice de referință” înseamnă orice indice prin raportare la care este stabilit cuantumul de plătit în cadrul unui instrument financiar sau al unui contract financiar sau este stabilită valoarea unui instrument financiar ori indicele respectiv este folosit pentru a măsura performanța unui fond de investiții cu scopul de a urmări randamentul unui astfel de indice sau de a defini structura activelor dintr-un portofoliu sau de a calcula comisioanele de performanță;

4.

„familie de indici de referință” înseamnă un grup de indici de referință furnizați de același administrator și stabiliți pe baza datelor de intrare de aceeași natură, care oferă evaluări specifice ale aceleași piețe sau realități economice;

5.

„furnizarea unui indice de referință” înseamnă:

6.

„administrator” înseamnă o persoana fizică sau juridică care deține controlul asupra furnizării unui indice de referință;

7.

„utilizarea unui indice de referință” înseamnă:

8.

„contribuție cu date de intrare” înseamnă furnizarea oricăror date de intrare ce nu sunt disponibile încă, unui administrator sau unei alte persoane în scopul transmiterii acestora către un administrator, datele respective fiind necesare în vederea stabilirii unui indice de referință și fiind furnizate în acest scop;

9.

„contribuitor” înseamnă o persoană fizică sau juridică care contribuie cu date de intrare;

10.

„contribuitor supravegheat” înseamnă o entitate supravegheată care contribuie cu date de intrare către un administrator situat pe teritoriul Uniunii;

11.

„transmițător” înseamnă o persoană fizică angajată de către contribuitor în scopul contribuirii cu date de intrare;

12.

„evaluator” înseamnă angajatul unui administrator al unui indice de referință bazat pe mărfuri sau orice altă persoană fizică sau parte terță ale cărei servicii sunt puse la dispoziția administratorului sau se află sub controlul administratorului, care este responsabilă de aplicarea unei metodologii sau a unui raționament datelor de intrare sau altor informații, pentru a ajunge la o evaluare concludentă cu privire la prețul unei anumite mărfi;

13.

„avizul expertului” înseamnă exercitarea puterii discreționare de către un administrator sau de către un contribuitor în ceea ce privește utilizarea datelor la stabilirea unui indice de referință, inclusiv extrapolarea valorilor aferente tranzacțiilor anterioare sau conexe, ajustarea valorilor în funcție de factori care pot influența calitatea datelor, cum ar fi evenimente de pe piață sau deprecierea calității creditului unui cumpărător sau al unui vânzător, și ponderarea ofertelor la un nivel mai ridicat decât cel al unei anumite tranzacții încheiate;

14.

„date de intrare” înseamnă datele cu privire la valoarea unuia sau mai multor active-suport sau prețuri, inclusiv prețuri estimate, cotații, oferte ferme de preț sau alte valori utilizate de către un administrator în vederea stabilirii unui indice de referință;

15.

„date de tranzacție” înseamnă prețuri, rate, indici sau valori observabile care reprezintă tranzacții între contrapărți neafiliate pe o piață activă supusă forțelor cererii și ofertei;

16.

„instrument financiar” înseamnă oricare dintre instrumentele enumerate în secțiunea C din anexa I la Directiva 2014/65/UE, pentru care a fost făcută o cerere de admitere la tranzacționare într-un loc de tranzacționare conform definiției de la articolul 4 alineatul (1) punctul 24 din Directiva 2014/65/UE sau care este tranzacționat într-un loc de tranzacționare conform definiției de la articolul 4 alineatul (1) punctul 24 din Directiva 2014/65/UE, sau prin intermediul unui internalizator sistematic, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 20 din respectiva directivă;

17.

„entitate supravegheată” înseamnă oricare dintre următoarele entități:

18.

„contract financiar” înseamnă:

19.

„fond de investiții” înseamnă un FIA, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE sau OPCVM conform definiției de la articolul 1 alineatul (2) din Directivei 2009/65/CE;

20.

„organ de conducere” înseamnă organul sau organele unui administrator sau ale altei entități supravegheate, numite în conformitate cu dreptul național, abilitate să stabilească strategia, obiectivele și direcția generală a administratorului sau a altei entități supravegheate, și care supervizează și monitorizează procesul decizional și din care fac parte persoane care conduc efectiv activitatea administratorului sau a altei entități supravegheate;

21.

„consumator” înseamnă o persoană fizică care, în cadrul contractelor financiare care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, acționează în scopuri care se află în afara activității sale comerciale, economice sau profesionale;

22.

„indice de referință al ratei dobânzii” înseamnă un indice de referință care, în sensul punctului 1 litera (b) punctul (ii) din prezentul alineat, se stabilește pe baza ratei la care băncile pot acorda sau solicita împrumuturi altor bănci sau entități nebancare pe piața monetară;

23.

„indice de referință bazat pe mărfuri” înseamnă un indice de referință în care activul suport, în sensul punctului 1 litera (b) punctul (ii) din prezentul alineat, este o marfă, în sensul articolului 2 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1287/2006 al Comisiei (21), cu excepția certificatelor de emisii menționate la punctul 11 din secțiunea C a anexei I la Directiva 2014/65/UE;

24.

„indice de referință bazat pe date reglementate” înseamnă un indice de referință stabilit prin aplicare unei formule derivate din:

25.

„indice de referință critic” înseamnă un indice de referință care nu este bazat pe date reglementate, care îndeplinește oricare dintre condițiile prevăzute la articolul 20 alineatul (1) și care se găsește pe lista stabilită de Comisie în conformitate cu articolul respectiv;

26.

„indice de referință semnificativ” înseamnă un indice de referință care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 24 alineatul (1);

27.

„indice de referință nesemnificativ” înseamnă un indice de referință care nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 20 alineatul (1) și la articolul 24 alineatul (1);

28.

„situată” înseamnă, în ceea ce privește o persoană juridică, țara în care se află sediul social al persoanei respective sau un alt sediu oficial al acesteia, iar în ceea ce privește o persoană fizică, țara în care persoana respectivă își are domiciliul fiscal;

29.

„autoritate publică” înseamnă:

(a)

asigură confidențialitatea informațiilor la care a contribuit administratorul sau care au fost elaborate de acesta, sub rezerva obligațiilor privind divulgarea și transparența prevăzute de prezentul regulament; și

(b)

aplanează în mod special conflictele de interese cauzate de dreptul de proprietate sau de control asupra administratorului sau cele cauzate de alte interese din grupul administratorului sau de alte persoane care pot exercita influență sau control asupra administratorului în ceea ce privește stabilirea indicelui de referință.

(a)

au competențele, cunoștințele și experiența necesare pentru realizarea sarcinilor ce le sunt atribuite și sunt coordonați și supravegheați în mod corespunzător;

(b)

nu fac obiectul unei influențe necuvenite sau al unor conflicte de interese, iar remunerarea și evaluarea performanței persoanelor respective nu creează conflicte de interese și nu afectează în alt mod integritatea procesului de stabilire a indicelui de referință;

(c)

nu au niciun fel de interese sau legături comerciale care să compromită activitățile administratorului în cauză;

(d)

nu au dreptul să contribuie la elaborarea unui indice de referință prin angajarea în licitații, oferte și tranzacții fie în nume propriu, fie în numele participanților pe piață, exceptând cazul când acest tip de contribuție este cerut în mod explicit în cadrul metodologiei de elaborare a indicelui de referință și face obiectul normelor specificate de aceasta; și

(e)

fac obiectul unor proceduri eficace de control al schimburilor de informații cu alți angajați implicați în activități care pot crea un risc de conflicte de interese sau cu persoane terțe sau în cazul în care informațiile în cauză pot afecta indicele de referință.

(a)

revizuirea cel puțin o dată pe an a definiției și a metodologiei de elaborare a indicelui de referință;

(b)

supravegherea oricăror modificări aduse metodologiei de elaborare a indicelui de referință și posibilitatea de a solicita administratorului să realizeze consultări cu privire la astfel de modificări;

(c)

supravegherea cadrului de control al administratorului, a gestionării și exploatării indicelui de referință și, în cazul în care un indice de referință se bazează pe date de intrare de la contribuitori, a codului de conduită menționat la articolul 15;

(d)

reexaminarea și aprobarea procedurilor de încetare a elaborării indicelui de referință, inclusiv orice consultare cu privire la o încetare;

(e)

supravegherea oricărei părți terțe implicate în furnizarea indicelui de referință, inclusiv agenții de calcul sau de difuzare;

(f)

evaluarea auditurilor sau a verificărilor interne și externe și monitorizarea punerii în practică a acțiunilor corective identificate;

(g)

în cazul în care indicele de referință se bazează pe date de intrare provenite de la contribuitori, monitorizarea datelor de intrare și a contribuitorilor și a acțiunilor administratorului de contestare sau validare a datelor de intrare furnizate de contribuitori;

(h)

în cazul în care indicele de referință se bazează pe date de intrare provenite de la contribuitori, luarea de măsuri eficace pentru a sancționa orice încălcare a codului de conduită menționat la articolul 15; și

(i)

raportarea către autoritățile competente relevante a oricărei abateri din partea contribuitorilor, în cazul în care indicele de referință se bazează pe date de intrare provenite de la contribuitori, sau a administratorilor, identificate prin funcția de supraveghere, precum și a oricăror date de intrare anormale sau suspecte.

(a)

gestionarea riscului operațional;

(b)

o continuitate adecvată și eficace a activității și planuri de redresare în caz de dezastru;

(c)

procedurile pentru situații de urgență instituite în cazul unei întreruperi a procesului de furnizare a indicilor de referință.

(a)

a asigura faptul că contribuitorii se angajează să respecte și respectă efectiv codul de conduită menționat la articolul 15 și standardele aplicabile în ceea ce privește datele de intrare;

(b)

monitorizarea datelor de intrare, inclusiv, acolo unde este fezabil, monitorizarea datelor de intrare înainte de publicarea indicelui de referință și validarea datelor de intrare după publicare, în vederea identificării erorilor și anomaliilor.

(a)

tuturor datelor de intrare și a modului de utilizare a acestora;

(b)

metodologiei folosite pentru stabilirea unui indice de referință;

(c)

oricărei exercitări a puterii de decizie sau a puterii discreționare de către administrator și, dacă este cazul, de către evaluatori, în stabilirea indicelui de referință, inclusiv raționamentul care stă la baza respectivei decizii sau aprecieri;

(d)

tuturor datelor de intrare neluate în considerare, în special atunci când acestea corespund cerințelor din metodologia privind indicele de referință, precum și motivele care stau la baza neluării în considerare a acestor date;

(e)

altor modificări ale procedurilor și metodologiilor standard sau abateri de la acestea, inclusiv celor făcute în timpul perioadelor de criză sau perturbare a pieței;

(f)

identităților transmițătorilor și a persoanelor fizice angajate de administratori pentru stabilirea indicilor de referință;

(g)

tuturor documentelor legate de orice plângere, inclusiv a celor transmise de un reclamant; și a

(h)

conversațiilor telefonice sau comunicațiilor electronice dintre orice persoană angajată de administrator și contribuitori sau transmițători cu privire la indicele de referință.

(a)

administratorul pune la dispoziție o politică de tratare a reclamațiilor, prin care pot fi depuse reclamații cu privire la caracterul reprezentativ pentru valoarea de piață al stabilirii unui anumit indice de referință, la modificările propuse ale procesului de stabilire a unui indice de referință, la aplicarea metodologiei în cazul stabilirii unui anumit indice de referință și la alte decizii legate de procesul de stabilire a indicelui de referință;

(b)

reclamațiile sunt investigate cu promptitudine și onestitate, iar rezultatul investigației este comunicat reclamantului într-un termen rezonabil, exceptând cazul când o asemenea comunicare ar contraveni obiectivelor de politică publică sau Regulamentului (UE) nr. 596/2014; și

(c)

investigația este desfășurată în mod independent față de personalul care poate sau ar fi putut fi implicat în obiectul reclamației.

(a)

furnizorul de servicii are competența, capacitatea și toate autorizațiile cerute de lege pentru a îndeplini în mod responsabil și profesionist funcțiile, serviciile sau activitățile care îi sunt externalizate;

(b)

administratorul pune la dispoziția autorităților competente aplicabile identitatea și sarcinile furnizorului de servicii care participă la procesul de stabilire a indicelui de referință;

(c)

administratorul ia măsuri corespunzătoare în cazul în care se pare că furnizorul de servicii nu se poate achita de sarcinile externalizate în mod eficace și în conformitate cu legislația și cu cerințele de reglementare aplicabile;

(d)

administratorul dispune în continuare de cunoștințele de specialitate necesare pentru a supraveghea într-un mod eficace funcțiile externalizate și pentru a gestiona riscurile aferente externalizării;

(e)

furnizorul de servicii îi comunică administratorului orice evoluție care ar putea avea un impact semnificativ asupra capacității sale de a îndeplini sarcinile externalizate în mod eficace și în conformitate cu legislația și cu cerințele de reglementare aplicabile;

(f)

furnizorul de servicii cooperează cu autoritatea competentă responsabilă în ceea ce privește activitățile externalizate, iar administratorul și autoritatea competentă responsabilă au acces efectiv la datele legate de activitățile externalizate, precum și la spațiile comerciale ale furnizorului de servicii, și autoritatea competentă responsabilă poate să își exercite aceste drepturi de acces;

(g)

administratorul poate rezilia acordurile de externalizare încheiate în acest sens, în cazul în care este necesar;

(h)

administratorul ia măsuri rezonabile, inclusiv planuri de urgență, pentru a evita riscuri operaționale nejustificate legate de participarea furnizorului de servicii la procesul de stabilire a indicelui de referință.

(a)

datele de intrare sunt suficiente pentru a reprezenta în mod exact și fiabil piața sau realitatea economică pe care indicele de referință este destinat să o măsoare.

Datele de intrare sunt date de tranzacție, dacă sunt disponibile și concludente. Dacă datele de tranzacție disponibile nu sunt suficiente sau nu sunt concludente pentru a reprezenta în mod exact și fiabil piața sau realitatea economică pe care indicele de referință este destinat să o măsoare, pot fi folosite date de intrare care nu sunt date de tranzacție, inclusiv estimări de preț, cotații și cotații ferme sau alte valori;

(b)

datele de intrare menționate la litera (a) trebuie să poată fi verificate;

(c)

administratorul stabilește și publică orientări clare cu privire la tipul datelor de intrare, prioritatea de utilizare a diferitelor tipuri de date de intrare și exercitarea avizului experților, în conformitate cu litera (a) și metodologia;

(d)

în cazul în care indicele de referință se bazează pe date de intrare de la contribuitori, administratorul obține, după caz, datele de intrare de la un grup sau un eșantion fiabil și reprezentativ de contribuitori, astfel încât să garanteze faptul că indicele de referință rezultat este fiabil și reprezentativ pentru piața sau realitatea economică pe care indicele de referință este destinat să o măsoare;

(e)

administratorul nu va folosi date de intrare de la un contribuitor dacă are informații că acest contribuitor nu aderă la codul de conduită menționat la articolul 15 sau dacă ei obțin date reprezentative disponibile în mod public.

(a)

criterii care stabilesc cine poate contribui cu date de intrare către administrator și o procedură de selecție a contribuitorilor;

(b)

o procedură de evaluare a datelor de intrare ale contribuitorului și de interzicere a furnizării de date de intrare de către un contribuitor sau de aplicare a altor penalități pentru neconformitate împotriva contribuitorului, după caz; și

(c)

o procedură de validare a datelor de intrare, inclusiv în raport cu alți indicatori sau alte date, pentru a asigura integritatea și exactitatea acestora.

(a)

obține date din alte surse care confirmă respectivele date de intrare; și

(b)

se asigură că contribuitorii dispun de proceduri interne adecvate de supraveghere și de verificare.

(a)

este solidă și fiabilă;

(b)

cuprinde norme clare care identifică modul și momentul când pot fi exercitate puteri discreționare în stabilirea indicelui de referință respectiv;

(c)

este riguroasă, consecventă și poate fi validată, incluzând, dacă este cazul, testări ex-post în raport cu datele de tranzacționare disponibile;

(d)

este rezilientă și garantează faptul că indicele de referință poate fi calculat în cea mai mare varietate de situații posibile, fără a-i compromite integritatea;

(e)

poate fi urmărită și verificată.

(a)

ia în considerare factori precum dimensiunea și lichiditatea normală a pieței, transparența tranzacțiilor și pozițiile participanților pe piață, concentrarea pieței, dinamica pieței și capacitatea oricărui eșantion de a reprezenta piața sau realitatea economică pe care indicele de referință vizează să o măsoare;

(b)

determină ceea ce constituie o piață activă în sensul indicelui de referință respectiv; și

(c)

stabilește prioritatea acordată diferitelor tipuri de date de intrare.

(a)

elementele-cheie ale metodologiei pe care o utilizează administratorul pentru fiecare indice de referință furnizat și publicat și, dacă este cazul, pentru fiecare familie de indici de referință furnizați și publicați;

(b)

detalii privind procedura de evaluare internă și de aprobare a unei anumite metodologii, precum și frecvența acestei evaluări;

(c)

procedura de consultare în cazul oricărei propuneri de modificare substanțială a metodologiei administratorului, precum și justificarea acestei modificări, furnizând inclusiv o definiție a ceea ce reprezintă o modificare substanțială și circumstanțele în care administratorul urmează să indice termenul în care va notifica utilizatorii cu privire la orice astfel de modificări.

(a)

o notificare prealabilă, cu un calendar clar, care oferă posibilitatea de a analiza și de a face comentarii cu privire la impactul acestor modificări substanțiale propuse; și

(b)

comentariile menționate la litera (a) din prezentul alineat și răspunsul administratorului la respectivele comentarii, care sunt puse la dispoziție după fiecare consultare, cu excepția cazului în care a fost solicitată confidențialitatea de către autorul comentariilor.

(a)

o descriere clară a datelor de intrare care urmează să fie furnizate și cerințelor necesare pentru a garanta că datele de intrare sunt furnizate în conformitate cu articolele 11 și 14;

(b)

identificarea persoanelor care pot furniza date de intrare administratorului și procedurile pentru verificarea identității unui contribuitor și a oricăror transmițători, precum și autorizarea eventualilor transmițători de a furniza date de intrare în numele unui contribuitor;

(c)

politici prin care să se asigure că contribuitorii furnizează toate datele de intrare relevante;

(d)

sistemele și controalele pe care un contribuitor trebuie să le instituie inclusiv:

(a)

contribuitorul supravegheat se asigură că furnizarea datelor de intrare nu este afectată de niciun conflict de interese existent sau potențial și că, în cazul în care este necesară exercitarea de puteri discreționare, acest lucru se realizează în mod independent și onest, pe baza informațiilor relevante, în conformitate cu codul de conduită menționat la articolul 15;

(b)

contribuitorul supravegheat dispune de un cadru de control care să asigure integritatea, exactitatea și fiabilitatea datelor de intrare și să garanteze faptul că datele de intrare sunt furnizate în conformitate cu prezentul regulament și cu codul de conduită menționat la articolul 15.

(a)

controale privind persoanele care pot să transmită date de intrare unui administrator, inclusiv, în limitele proporționalității, un proces de aprobare de către o persoană fizică care deține o poziție superioară ierarhic transmițătorului;

(b)

formare profesională adecvată pentru transmițători, acoperind cel puțin prezentul regulament și Regulamentul (UE) nr. 596/2014;

(c)

măsuri de gestionare a conflictelor de interese, inclusiv separarea organizatorică a angajaților, dacă este cazul, și examinarea modalităților de înlăturare a factorilor, creați prin politici de remunerare, ce pot incita la manipularea unui indice de referință;

(d)

păstrarea pentru o perioadă de timp corespunzătoare a înregistrărilor comunicațiilor referitoare la furnizarea datelor de intrare, a tuturor informațiilor folosite pentru a-i permite contribuitorului să facă fiecare transmitere, precum și a tuturor conflictelor de interese existente sau potențiale inclusiv, fără a se limita la aceasta, expunerea contribuitorului la instrumentele financiare care folosesc indicele de referință ca referință;

(e)

păstrarea evidențelor legate de auditurile interne și externe.

(a)

indicele de referință este utilizat direct sau indirect într-o combinație de indici drept referință pentru instrumente financiare sau contracte financiare ori pentru măsurarea performanței fondurilor de investiții cu o valoare totală de cel puțin 500 de miliarde EUR pe baza întregii game de scadențe ale indicelui de referință, dacă este cazul;

(b)

indicele de referință se bazează pe date furnizate de contribuitori care sunt în majoritate situați într-un stat membru și este recunoscut ca fiind de importanță critică în statul membru respectiv, în conformitate cu procedura stabilită la alineatele (2), (3), (4) și (5) din prezentul articol;

(c)

indicele de referință îndeplinește toate criteriile următoare:

În cazul în care un indice de referință întrunește criteriile prevăzute la litera (c) punctele (ii) și (iii), dar nu întrunește criteriul prevăzut la litera (c) punctul (i), autoritatea competentă din statul membru vizat împreună cu autoritatea competentă din statul membru în care își are sediul administratorul pot conveni că indicele de referință respectiv ar trebui să fie recunoscut ca fiind critic pe baza prezentului paragraf. În orice caz, autoritatea competentă a administratorului se consultă cu autoritățile competente ale statului membru vizat. În cazul unui dezacord între autoritățile competente, decizia dacă indicele de referință respectiv ar trebui să fie recunoscut ca fiind critic pe baza prezentului paragraf este luată de autoritatea competentă a administratorului, ținând cont de motivele dezacordului. Autoritățile competente sau, în cazul unui dezacord, autoritatea competentă a administratorului transmit evaluarea Comisiei. După primirea evaluării, Comisia adoptă un act de punere în aplicare în conformitate cu prezentul alineat. În plus, în cazul unui dezacord, autoritatea competentă a administratorului transmite evaluarea către ESMA, care poate publica un aviz.

(a)

valoarea instrumentelor financiare și a contractelor financiare care utilizează ca referință indicele respectiv și valoarea fondurilor de investiții care utilizează ca referință indicele respectiv pentru a își măsura performanțele în interiorul statului membru și relevanța acestora în ceea ce privește valoarea totală a instrumentelor și contractelor financiare pendinte și valoarea totală a fondurilor de investiții în statul membru respectiv;

(b)

valoarea instrumentelor financiare și a contractelor financiare care utilizează ca referință indicele respectiv și valoarea fondurilor de investiții care utilizează ca referință indicele respectiv pentru a își măsura performanțele în statul membru respectiv și importanța acestora în ceea ce privește produsul național brut al statului membru respectiv;

(c)

orice alt indicator pentru a evalua în mod obiectiv impactul potențial al întreruperii sau al lipsei de fiabilitate a indicelui de referință asupra integrității piețelor, stabilității financiare, consumatorilor, sau finanțării gospodăriilor și întreprinderilor din statul membru respectiv.

(a)

a specifica modul în care urmează să se evalueze valoarea nominală a instrumentelor financiare, altele decât instrumentele derivate, valoarea noțională a instrumentelor derivate și valoarea netă a activelor fondurilor de investiții, inclusiv în cazul unei referințe indirecte la un indice de referință din cadrul unei combinații de indici de referință, pentru a se putea compara cu pragurile menționate la alineatul (1) din prezentul articol și la articolul 24 alineatul (1) litera (a);

(b)

a revizui metoda de calcul folosită pentru a stabili pragurile menționate la alineatul (1) din prezentul articol în lumina evoluției pieței, prețurilor și cadrului de reglementare precum și justețea clasificării indicilor de referință care se raportează la o valoare totală a instrumentelor financiare, contractelor financiare sau a fondurilor de investiții apropiată de cea a pragului; o astfel de revizuire are loc cel puțin o dată la doi ani începând cu 1 ianuarie 2018;

(c)

a specifica cum urmează să fie aplicate criteriile menționate la alineatul (1) litera (c) punctul (iii) din prezentul articol ținând cont de orice informație ajutătoare pentru a evalua în mod obiectiv impactul potențial al întreruperii sau al lipsei de fiabilitate a indicelui de referință asupra integrității piețelor, stabilității financiare, consumatorilor sau finanțării gospodăriilor și întreprinderilor dintr-unul sau mai multe state membre.

(a)

își notifică imediat autoritatea competentă; și

(b)

în termen de patru săptămâni de la notificarea respectivă transmite o evaluare privind modul în care indicele de referință:

(a)

informează ESMA și, dacă este cazul, colegiul instituit în temeiul articolului 46; și

(b)

în termen de patru săptămâni realizează propria analiză a modului în care indicele de referință urmează să fie tranziționat unui nou administrator sau a modului în care urmează să fie încetată furnizarea acestuia, ținând cont de procedura stabilită conform articolului 28 alineatul (1).

(a)

furnizarea indicelui de referință a fost tranziționată unui nou administrator;

(b)

se poate înceta furnizarea indicelui de referință fără a provoca perturbări; sau

(c)

indicele de referință încetează să mai fie critic.

(a)

de a solicita entităților supravegheate selectate în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol, inclusiv entităților care nu sunt încă contribuitoare la indicele de referință critic vizat, să contribuie cu date de intrare către administrator în conformitate cu metodologia administratorului, codul de conduită menționat la articolul 15 și alte norme. Această cerință rămâne în vigoare pentru o perioadă de timp corespunzătoare, fără însă a depăși 12 luni de la data la care a fost luată decizia inițială prin care se solicită contribuțiile obligatorii în conformitate cu alienatul (5) sau, pentru entitățile care nu sunt încă contribuitori, de la data la care a fost luată decizia prin care se solicită contribuțiile obligatorii în temeiul prezentei litere;

(b)

de a prelungi perioada de contribuții obligatorii cu o perioadă de timp corespunzătoare, fără însă a depăși 12 luni, în urma unei analize conform alineatului (9), a oricăror măsuri adoptate în temeiul literei (a) din prezentul alineat;

(c)

de a stabili forma în care și termenul până la care trebuie furnizate datele de intrare, fără a le impune entităților care fac obiectul supravegherii obligația de a efectua tranzacții sau de a se angaja să efectueze tranzacții;

(d)

de a obliga administratorul să modifice metodologia, codul de conduită menționat la articolul 15, sau alte norme ale indicelui de referință critic.

(a)

este probabil ca contribuitorii să furnizeze în continuare date de intrare pentru o perioadă de cel puțin un an, dacă măsura ar fi revocată, lucru care trebuie dovedit cel puțin prin următoarele elemente:

(b)

indicele de referință poate fi menținut și după ce contribuitorii obligați să contribuie cu date de intrare încetează să mai contribuie;

(c)

există un substitut acceptabil al indicelui de referință, iar utilizatorii indicelui de referință critic pot adopta acest substitut cu costuri minime, lucru care trebuie dovedit cel puțin printr-un raport scris al administratorului care să prezinte în detaliu mijloacele de trecere la un substitut al indicelui de referință și capacitatea utilizatorilor de a trece la acest indice și costurile suportate de aceștia ca urmare a tranziționării la acest nou indice de referință sau

(d)

nu pot fi identificați contribuitori alternativi corespunzători, iar încetarea contribuțiilor din partea entităților supravegheate respective ar afecta indicele de referință într-o asemenea măsură astfel încât să fie necesară încetarea indicelui de referință.

(a)

este utilizat direct sau indirect într-o combinație de indici drept referință pentru instrumente financiare sau contracte financiare ori pentru măsurarea performanței fondurilor de investiții cu o valoare medie totală de cel puțin 50 de miliarde EUR pe baza întregii game de scadențe ale indicelui de referință pe o perioadă de șase luni, dacă este cazul; sau

(b)

nu poate fi înlocuit sau există foarte puține mecanisme adecvate determinate de piață care ar putea să-l înlocuiască, iar dacă indicele de referință nu mai este furnizat sau este furnizat pe baza unor date de intrare ce nu mai sunt pe deplin reprezentative în raport cu piața subiacentă sau realitatea economică ori nu sunt fiabile, ar fi afectate în mod semnificativ și cu urmări negative integritatea piețelor, stabilitatea financiară, consumatorii, economia reală sau finanțarea gospodăriilor ori a afacerilor în unul sau mai multe state membre.

(a)

vulnerabilitatea indicelui de referință în fața manipulării;

(b)

natura datelor de intrare;

(c)

nivelul conflictelor de interese;

(d)

puterea discreționară a administratorului;

(e)

impactul indicelui de referință asupra piețelor;

(f)

natura, scara și complexitatea procesului de furnizare a indicelui de referință;

(g)

importanța indicelui de referință pentru stabilitatea financiară;

(h)

valoarea instrumentelor financiare, a contractelor financiare sau a fondurilor de investiții care utilizează ca referință indicele respectiv;

(i)

dimensiunea, forma organizațională sau structura administratorului.

(a)

definește în mod clar și neechivoc piața sau realitatea economică măsurată de indicele de referință și situațiile în care această măsură poate deveni nefiabilă;

(b)

stabilește specificații tehnice care identifică în mod clar și neechivoc elementele de calcul al indicelui de referință cu privire la care ar putea fi exercitate puteri discreționare, criteriile aplicabile exercitării acestor puteri discreționare și poziția persoanelor care le pot exercita, precum și modul în care aceste puteri pot fi evaluate ulterior;

(c)

prevede posibilitatea ca anumiți factori, inclusiv factori externi care sunt în afara controlului administratorului, pot face necesară modificarea indicelui de referință sau încetarea furnizării acestuia; și

(d)

informează utilizatorii că modificarea indicelui de referință sau încetarea furnizării acestuia poate afecta contractele financiare și instrumentele financiare care se raportează la indicele de referință sau măsura performanței fondurilor de investiții.

(a)

definițiile tuturor termenilor esențiali legați de indicele de referință;

(b)

argumentele care justifică adoptarea metodologiei de elaborare a indicelui de referință și a procedurilor pentru revizuirea și aprobarea metodologiei;

(c)

criteriile și procedurile utilizate pentru a stabili indicele de referință, inclusiv o descriere a datelor de intrare, prioritatea acordată diferitor tipuri de date de intrare, datele minime necesare pentru stabilirea unui indice de referință, utilizarea eventualelor modele sau metode de extrapolare și a eventualelor proceduri de reechilibrare a elementelor unui indicator al indicelui de referință;

(d)

controalele și normele care reglementează exercitarea puterii de decizie sau a puterii discreționare de către administrator sau de către contribuitori, pentru a asigura coerența în utilizarea unei astfel de puteri de decizie sau discreționare;

(e)

procedurile care reglementează stabilirea indicelui de referință în perioadele de criză sau în perioadele în care sursele de date privind tranzacțiile ar putea fi insuficiente, inexacte sau nefiabile și posibilele limitări ale indicelui de referință în astfel de perioade;

(f)

procedurile pentru remedierea erorilor apărute în datele de intrare sau în stabilirea indicelui de referință, inclusiv cazurile în care va fi necesară recalcularea acestuia; și

(g)

identificarea limitărilor potențiale ale unui indice de referință, inclusiv ale funcționării acestuia pe piețe nelichide sau fragmentate, precum și posibila concentrare a intrărilor.

(a)

o decizie de echivalare este adoptată de către Comisie, în conformitate cu alineatul (2) sau (3) din prezentul articol;

(b)

administratorul este autorizat sau înregistrat în țara terță respectivă și este supus supravegherii în țara terță respectivă;

(c)

ESMA este informată de către administrator cu privire la consimțământul său ca indicii de referință pe care îi furnizează sau i-ar putea furniza să fie utilizați de către entitățile supravegheate din Uniune, cu privire la lista indicilor de referință pentru care și-a dat consimțământul ca să fie utilizați în Uniune și cu privire la autoritatea competentă responsabilă de supravegherea sa în țara terță respectivă; și

(d)

mecanismele de cooperare menționate la alineatul (4) din prezentul articol sunt operaționale.

(a)

administratorii autorizați sau înregistrați în țara terță respectivă respectă cerințe obligatorii care sunt echivalente cu cerințele din prezentul regulament, ținând cont, în special, de cazul în care cadrul juridic și practicile de supraveghere dintr-o țară terță asigură conformitatea cu principiile IOSCO privind indicii financiari de referință, sau, dacă este cazul, cu principiile IOSCO pentru agențiile de raportare a prețurilor la petrol; și

(b)

cerințele obligatorii sunt supuse, în țara terță respectivă, unei supravegheri eficace și unor măsuri eficace de asigurare a respectării lor.

(a)

cerințele obligatorii care există într-o țară terță și care vizează anumiți administratori sau anumiți indici de referință ori familii de indici de referință sunt echivalente cu cerințele care decurg din prezentul regulament, ținând cont, în special, de cazul în care cadrul juridic și practicile de supraveghere dintr-o țară terță asigură conformitatea cu principiile IOSCO privind indicii financiari de referință, sau, dacă este cazul, cu principiile IOSCO pentru agențiile de raportare a prețurilor la petrol; și

(b)

acești administratori sau indici de referință ori categorii de indici de referință fac permanent obiectul în țara terță respectivă al unei supravegheri eficace și al unor măsuri eficace de asigurare a aplicării.

(a)

mecanismul utilizat pentru schimbul de informații dintre ESMA și autoritățile competente din țările terțe în cauză, inclusiv accesul la toate informațiile pertinente solicitate de ESMA cu privire la administratorul autorizat în țara terță respectivă;

(b)

mecanismul pentru notificarea promptă a ESMA în cazul în care o autoritate competentă dintr-o țară terță consideră că administratorul autorizat în țara terță respectivă pe care îl supraveghează încalcă condițiile în baza cărora a fost autorizat sau alte legi interne din țara terță respectivă;

(c)

procedurile referitoare la coordonarea activităților de supraveghere, inclusiv inspecțiile la fața locului.

(a)

acționează într-un mod care aduce prejudicii clare intereselor utilizatorilor indicilor săi de referință sau bunei funcționări a piețelor; sau

(b)

a încălcat în mod grav legislația națională sau alte dispoziții care i se aplică în țara terță și pe baza cărora Comisia a adoptat decizia de punere în aplicare în conformitate cu articolul 30 alineatul (2) sau alineatul (3).

(a)

ESMA a sesizat autoritatea competentă din țara terță, iar respectiva autoritate competentă nu a luat măsurile adecvate necesare pentru a proteja investitorii sau buna funcționare a piețelor din Uniune sau nu a reușit să demonstreze că administratorul în cauză respectă cerințele care îi sunt aplicabile în țara terță respectivă;

(b)

ESMA a informat autoritatea competentă din țara terță cu privire la intenția sa de a retrage înregistrarea administratorului respectiv, cu cel puțin 30 de zile înainte de retragerea efectivă.

(a)

în cazul în care administratorul face parte dintr-un grup care conține o entitate supravegheată situată în Uniune, statul membru de referință este statul membru în care este situată entitatea supravegheată respectivă. Această entitate supravegheată este numită drept reprezentant juridic în sensul alineatului (3);

(b)

în cazul în care litera (a) nu se aplică, iar administratorul face parte dintr-un grup care conține mai multe entități supravegheate situate în Uniune, statul membru de referință este statul membru în care sunt situate cele mai multe entități supravegheate, sau, în cazul în care există un număr egal de entități supravegheate, statul membru de referință este cel în care valoarea instrumentelor financiare, a contractelor financiare sau a fondurilor de investiții la care se referă indicii de referință este cea mai mare. Una dintre entitățile supravegheate situate în statul membru de referință stabilit în conformitate cu prezenta literă este numită drept reprezentant juridic în sensul alineatului (3);

(c)

în cazul în care nici litera (a), nici litera (b) din prezentul alineat nu se aplică, iar unul sau mai mulți indici de referință furnizați de administrator sunt utilizați ca referință pentru instrumentele financiare admise spre tranzacționare într-un loc de tranzacționare conform definiției de la articolul 4 alineatul (1) punctul 24 din Directiva 2014/65/UE în unul sau mai multe state membre, statul membru de referință este statul membru în care instrumentul financiar ce se raportează la oricare dintre acești indici de referință a fost admis spre tranzacționare sau în care a fost tranzacționat pentru prima dată și mai este încă tranzacționat într-un loc de tranzacționare. În cazul în care instrumentele financiare vizate au fost admise spre tranzacționare sau au fost tranzacționate pentru prima dată simultan în locuri de tranzacționare situate în mai multe state membre, fiind tranzacționate în continuare, statul membru de referință este cel în care valoarea instrumentelor financiare, a contractelor financiare sau a fondurilor de investiții la care se referă indicii de referință este cea mai mare;

(d)

în cazul în care literele (a), (b) și (c) nu se aplică, iar unul sau mai mulți indici de referință furnizați de administrator sunt folosiți de entități supravegheate în mai multe state membre, statul membru de referință este statul membru în care sunt situate cele mai multe entități supravegheate de acest fel, sau, în cazul în care există un număr egal de entități supravegheate, statul membru de referință este cel în care valoarea instrumentelor financiare, a contractelor financiare sau a fondurilor de investiții la care se referă indicii de referință este cea mai mare;

(e)

în cazul în care literele (a), (b), (c) și (d) nu se aplică, iar administratorul a încheiat un acord cu o entitate supravegheată prin care își dă consimțământul pentru utilizarea unui indice de referință pe care îl furnizează, statul membru de referință este statul membru în care este situată o asemenea entitate supravegheată.

(a)

în cazul în care un administrator situat într-o țară terță face obiectul supravegherii, există un mecanism adecvat de cooperare între autoritatea competentă din statul membru de referință și autoritatea competentă din țara terță în care este situat administratorul, în conformitate cu standardele tehnice de reglementare adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (5), pentru a se asigura un schimb eficient de informații care să-i permită autorității competente să-și îndeplinească atribuțiile în conformitate cu prezentul regulament;

(b)

exercitarea efectivă de către autoritatea competentă a funcțiilor sale de supraveghere în temeiul prezentului regulament nu este obstrucționată de actele cu putere de lege sau de actele administrative ale țării terțe în care se situează administratorul și nici, dacă este cazul, de limitarea competențelor de supraveghere și de investigare ale autorităților de supraveghere respective din țara terță.

(a)

administratorul care solicită aprobarea sau orice altă entitate supravegheată a verificat și poate demonstra în permanență autorității sale competente că furnizarea indicelui de referință sau a categoriei de indici care trebuie aprobați îndeplinește, în mod opțional sau obligatoriu, cerințe care sunt cel puțin la fel de stricte precum cele din prezentul regulament;

(b)

administratorul care solicită aprobarea sau altă entitate supravegheată are competențele de specialitate necesare pentru monitorizarea efectivă a activităților de furnizare de indici de referință într-o țară terță, precum și pentru gestionarea riscurilor conexe;

(c)

există un motiv obiectiv pentru furnizarea indicelui de referință sau a familiei de indici de referință într-o țară terță și aprobarea acestora în vederea utilizării lor în Uniune.

(a)

o autorizație în cazul în care furnizează sau intenționează să furnizeze indici care sunt utilizați sau sunt meniți să fie utilizați în sensul prezentului regulament;

(b)

o înregistrare, în cazul în care o entitate supravegheată, alta decât un administrator, este cea care furnizează sau intenționează să furnizeze indici care sunt utilizați sau sunt meniți să fie utilizați în sensul prezentului regulament, cu condiția ca activitatea de furnizare a unui indice de referință să nu fie împiedicată de normele sectoriale care se aplică entității supravegheate și ca niciunul dintre indicii furnizați să nu fie calificat drept un indice de referință critic; sau

(c)

o înregistrare în cazul în care furnizează sau intenționează să furnizeze numai indici care ar fi calificați drept indici de referință nesemnificativi.

(a)

examinează cererea de autorizare și adoptă o decizie prin care autorizează sau refuză autorizația solicitantului, în termen de patru luni de la primirea unei cereri complete;

(b)

examinează cererea de înregistrare și adoptă decizia de a înregistra solicitantul sau de a-i refuza înregistrarea în termen de 45 de zile lucrătoare de la primirea unei cereri complete.

(a)

renunță în mod expres la autorizație ori la înregistrare sau nu a mai furnizat indici de referință în ultimele 12 luni;

(b)

a obținut autorizația sau înregistrarea ori a solicitat aprobarea unui indice de referință prin declarații false sau prin orice altă modalitate incorectă;

(c)

nu mai îndeplinește condițiile în temeiul cărora a primit autorizația sau a fost înregistrat; sau

(d)

a încălcat grav sau în mod repetat dispozițiile prezentului regulament.

(a)

identitățile administratorilor autorizați sau înregistrați în temeiul articolului 34 și autoritățile competente responsabile de supravegherea acestora;

(b)

identitățile administratorilor care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 30 alineatul (1), lista indicilor de referință menționată la articolul 30 alineatul (1) litera (c) și autoritățile competente din țara terță responsabile de supraveghere;

(c)

identitățile administratorilor care au fost recunoscuți în conformitate cu articolul 32, lista indicilor de referință menționată la articolul 32 alineatul (7) și, după caz, autoritățile competente din țara terță responsabile de supraveghere;

(d)

indicii de referință aprobați în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 33, identitățile administratorilor acestora și identitățile administratorilor care aprobă sau ale entităților supravegheate care aprobă.

(a)

a obținut acordul scris al autorității competente respective, iar informațiile sunt divulgate doar în scopurile pentru care respectiva autoritate competentă și-a dat acordul; sau

(b)

divulgarea este necesară în cadrul procedurilor judiciare.

(a)

să efectueze ea însăși inspecția la fața locului sau investigația;

(b)

să permită participarea autorității competente care a formulat cererea la inspecția la fața locului sau la investigație;

(c)

să numească auditori sau experți care să sprijine sau să efectueze inspecția la fața locului sau investigația.

(a)

de a avea acces la orice document și orice alte date, sub orice formă, și de a primi sau a face o copie a acestora;

(b)

de a solicita sau a cere informații de la orice persoană implicată în furnizarea unui indice de referință sau care contribuie la un indice de referință, inclusiv de la orice furnizor de servicii a căror funcții, servicii sau activități de furnizare a indicilor de referință au fost externalizate în temeiul articolului 10, precum și de la mandatarii acestora și, dacă este necesar, de a cita și a audia orice astfel de persoană în vederea obținerii de informații;

(c)

de a solicita informații referitoare la indicii de referință bazați pe mărfuri, de la contribuitori cu privire la piețele la vedere (spot) conexe în conformitate cu, acolo unde este cazul, formatele standardizate, precum și rapoarte privind tranzacțiile și de a avea acces direct la sistemele traderilor;

(d)

de a efectua inspecții sau investigații la fața locului, cu excepția reședințelor private ale persoanelor fizice;

(e)

de a pătrunde în sedii ale persoanelor juridice, fără a aduce atingere Regulamentului (UE) nr. 596/2014, pentru a confisca documente și alte date sub orice formă, în cazul în care există o suspiciune rezonabilă că există documente și alte date legate de scopul inspecției sau al investigației care pot fi relevante pentru a dovedi un caz de încălcare a prezentului regulament. În cazul în care este necesară autorizarea prealabilă din partea autorității judiciare a statului membru în cauză, în conformitate cu legislația națională, o astfel de competență este utilizată numai după ce s-a obținut autorizația prealabilă respectivă;

(f)

de a solicita înregistrările existente ale convorbirilor telefonice, ale comunicațiilor electronice sau alte înregistrări ale schimburilor de date deținute de entitățile supravegheate;

(g)

de a solicita blocarea sau punerea sub sechestru a activelor sau ambele;

(h)

de a solicita încetarea temporară a oricărei practici pe care autoritatea competentă o consideră contrară dispozițiilor prezentului regulament;

(i)

de a impune o interdicție temporară a exercitării activității profesionale;

(j)

de a lua toate măsurile necesare pentru a se asigura că publicul este corect informat cu privire la furnizarea unui indice de referință, inclusiv prin impunerea obligației ca administratorul vizat sau persoana care a publicat sau care a difuzat indicele de referință, sau ambele, să publice o declarație de rectificare cu privire la contribuțiile anterioare la elaborarea indicelui de referință sau la valorile acestuia.

(a)

direct;

(b)

în colaborare cu alte autorități sau cu întreprinderi de pe piață;

(c)

prin delegare către alte autorități sau întreprinderi de pe piață, pe proprie răspundere;

(d)

prin sesizarea autorităților judiciare competente.

(a)

orice încălcare a articolelor 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 21, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29 și 34, dacă se aplică; și

(b)

orice refuz de a coopera în cadrul unei investigații sau de a respecta o inspecție sau o solicitare care fac obiectul articolului 41.

(a)

un ordin prin care se impune administratorului sau entității supravegheate răspunzătoare de încălcare să pună capăt respectivului comportament și să se abțină de la repetarea acestuia;

(b)

restituirea profiturilor obținute din încălcare sau a pierderilor evitate prin aceasta, în măsura în care acestea pot fi stabilite;

(c)

un avertisment public care să indice administratorul sau entitatea supravegheată răspunzătoare și natura încălcării;

(d)

retragerea sau suspendarea autorizației sau înregistrării unui administrator;

(e)

o interdicție temporară adresată oricărei persoane fizice care este considerată răspunzătoare de o asemenea încălcare de a exercita funcții de conducere în cadrul administratorilor sau al contribuitorilor supravegheați;

(f)

impunerea de sancțiuni pecuniare administrative maxime cu un cuantum de cel puțin triplul profiturilor câștigate sau al pierderilor evitate ca urmare a încălcării, în cazurile în care acestea pot fi stabilite;

(g)

în ceea ce privește persoanele fizice, sancțiuni pecuniare administrative maxime de cel puțin:

(h)

în ceea ce privește persoanele juridice, sancțiuni pecuniare administrative maxime de cel puțin:

(a)

gravitatea și durata încălcării;

(b)

importanța indicelui de referință pentru stabilitatea financiară și economia reală;

(c)

gradul de răspundere al persoanei răspunzătoare;

(d)

puterea financiară a persoanei răspunzătoare, astfel cum este indicată în special de cifra de afaceri anuală totală a persoanei juridice răspunzătoare sau de venitul anual al persoanei fizice răspunzătoare;

(e)

importanța profiturilor obținute sau a pierderilor evitate de către persoana răspunzătoare, în măsura în care acestea pot fi stabilite;

(f)

nivelul de cooperare al persoanei răspunzătoare cu autoritatea competentă, fără a aduce atingere necesității de a asigura confiscarea profiturilor obținute sau a pierderilor evitate de persoana respectivă;

(g)

încălcările anterioare comise de persoana în cauză;

(h)

măsurile luate, după încălcare, de către o persoană răspunzătoare pentru a preveni repetarea încălcării.

(a)

amână publicarea deciziei până în momentul în care motivele pentru respectiva amânare încetează să mai existe;

(b)

publică decizia în mod anonim, în conformitate cu legislația națională, în cazul în care o astfel de publicare anonimă asigură o protecție eficace a datelor cu caracter personal în cauză;

(c)

nu publică deloc decizia, în cazul în care opțiunile prevăzute la literele (a) sau (b) sunt considerate insuficiente pentru a se asigura:

(a)

informațiile care trebuie schimbate între autoritățile competente;

(b)

procesul de luare a deciziilor între autoritățile competente și termenele pentru luarea fiecărei decizii;

(c)

cazurile în care autoritățile competente trebuie să se consulte reciproc;

(d)

cooperarea care urmează să aibă loc în conformitate cu articolul 23 alineatele (7) și (8).

(a)

modificarea codului de conduită menționat la articolul 15, a metodologiei sau a altor norme referitoare la indicele de referință;

(b)

o perioadă de tranziție în care să se aplice procedurile preconizate la articolul 28 alineatul (2).

(a)

în cazul în care o autoritate competentă nu a transmis informații esențiale;

(b)

în cazul în care, în urma unei cereri prezentate în conformitate cu alineatul (3), autoritatea competentă a administratorului a informat autoritatea solicitantă că cerințele de la alineatul respectiv nu sunt îndeplinite sau în cazul în care aceasta nu a luat o hotărâre pe baza cererii respective într-un termen rezonabil de timp;

(c)

în cazul în care autoritățile competente nu au reușit să ajungă la un acord cu privire la aspectele prevăzute la alineatul (6);

(d)

în cazul în care există un dezacord cu privire la măsura care trebuie luată în conformitate cu articolele 34, 35 și 42;

(e)

în cazul în care există un dezacord cu privire la măsura care trebuie luată în conformitate cu articolul 23 alineatul (6);

(f)

în cazul în care există un dezacord cu privire la măsura care trebuie luată în conformitate cu alineatul (8) al treilea paragraf din prezentul articol.

(a)

furnizorul de indici nu furnizează un indice de referință critic;

(b)

autoritatea competentă are cunoștință, în mod rezonabil, de faptul că indicele sau indicii furnizați de furnizorul de indici nu sunt utilizați pe scară largă, în sensul prezentului regulament, nici în statul membru în care este situat furnizorul de indici, și nici într-un alt stat membru.

(a)

funcționarea și eficacitatea indicelui de referință critic, administrarea obligatorie și regimul de contribuții obligatorii în conformitate cu articolele 20, 21 și 23, precum și definiția indicelui de referință critic de la articolul 3 alineatul (1) punctul 25;

(b)

eficacitatea regimului de autorizare, înregistrare și supraveghere a administratorilor prevăzute la titlul VI și colegiile prevăzute la articolul 46, precum și oportunitatea supravegherii anumitor indici de referință de către un organ al Uniunii;

(c)

funcționarea și eficacitatea articolului 19 alineatul (2), în special domeniul său de aplicare.

1.

Articolul 19 se modifică după cum urmează:

2.

Articolul 35 se modifică după cum urmează:

3.

La articolul 38 se adaugă următoarele paragrafe:

„Până la 3 iulie 2019 și după consultarea ESMA, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind nivelul plafoanelor prevăzute la articolul 19 alineatul (1a) literele (a) și (b) în legătură cu tranzacțiile personalului de conducere în cazurile în care acțiunile sau titlurile de creanță ale emitentului fac parte dintr-un organism de plasament colectiv sau implică o expunere la un portofoliu de active, pentru a evalua dacă respectivul nivel este adecvat sau ar trebui ajustat.

Comisia este competentă să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 35 privind ajustarea pragurilor prevăzute la articolul 19 alineatul (1a) literele (a) și (b), în cazul în care, în raportul menționat, ajunge la concluzia că pragurile respective ar trebui ajustate.”

1.

La articolul 5 alineatul (1), următorul paragraf se introduce după al doilea paragraf:

„În cazul în care un acord de credit se raportează la un indice de referință în sensul definiției de la articolul 3 alineatul (1) punctul 3 din Regulamentul (UE) 2016/1011 al Parlamentului European și al Consiliului (*), creditorul sau, dacă este cazul, intermediarul creditului îi precizează consumatorului denumirea și administratorul indicelui de referință, precum și potențialele implicații asupra consumatorului, într-un document separat ce poate fi anexat la formularul Informații standard la nivel european privind creditul de consum.

(*)  Regulamentul (UE) 2016/1011 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind indicii utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare sau pentru a măsura performanțele fondurilor de investiții și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2014/17/UE și a Regulamentului (UE) nr. 596/2014 (JO L 171, 29.6.2016, p. 1).”;"

2.

La articolul 27 alineatul (1) se introduc următoarele paragrafe după paragraful al doilea:

„Până la 1 iulie 2018, statele membre adoptă și publică dispozițiile necesare pentru a se conforma articolului 5 alineatul (1) al treilea paragraf și le comunică Comisiei. Ele aplică dispozițiile în cauză începând cu 1 iulie 2018.”

1.

La articolul 13 alineatul (1) al doilea paragraf se introduce următoarea literă:

(**)  Regulamentul (UE) 2016/1011 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind indicii utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare sau pentru a măsura performanțele fondurilor de investiții și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2014/17/UE și a Regulamentului (UE) nr. 596/2014 (JO L 171, 29.6.2016, p. 1).”;"

2.

La articolul 42 alineatul (2) se introduce următorul paragraf după primul paragraf:

„Până la 1 iulie 2018, statele membre adoptă și publică dispozițiile necesare pentru a se conforma articolului 13 alineatul (1) al doilea paragraf litera (ea) și le comunică Comisiei. Ele aplică dispozițiile în cauză de la 1 iulie 2018.”;

3.

La articolul 43 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Articolul 13 alineatul (1) al doilea paragraf litera (ea) nu se aplică acordurilor de credit existente înainte de 1 iulie 2018.”

29.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 171/66

(1)

Creșterea animalelor din speciile bovină, porcină, ovină, caprină și ecvină ocupă un loc strategic din punct de vedere economic și social în agricultura Uniunii și face parte din patrimoniul cultural al Uniunii. Această activitate agricolă, care contribuie la securitatea alimentară a Uniunii, reprezintă o sursă de venit pentru populația agricolă. Cea mai bună metodă de a promova creșterea animalelor din aceste specii este de a încuraja utilizarea animalelor de reproducție de rasă pură sau porci de reproducție hibrizi cu o calitate genetică înaltă înregistrată.

(2)

Prin urmare, statele membre, în cadrul politicilor lor agricole, au depus eforturi consecvente pentru a promova, uneori prin investiții publice, producția de animale cu caracteristici genetice specifice, prin stabilirea unor standarde. Diferențele dintre standardele respective ar putea crea bariere tehnice în calea comerțului cu animale de reproducție și cu material germinativ provenit de la acestea și a introducerii acestora în Uniune.

(3)

Cadrul juridic de drept al Uniunii privind ameliorarea animalelor de reproducție de rasă pură din speciile bovină, porcină, ovină, caprină și ecvină și a porcilor de reproducție hibrizi este prevăzut în Directivele 88/661/CEE (3), 89/361/CEE (4), 90/427/CEE (5), 91/174/CEE (6), 94/28/CE (7) și 2009/157/CE (8) ale Consiliului. Directivele menționate au urmărit dezvoltarea sectorului creșterii animalelor în Uniune și au reglementat, în același timp, comerțul cu animale de reproducție și cu material germinativ provenit de la acestea și introducerea acestora în Uniune, contribuind astfel la menținerea competitivității sectorului animalelor de reproducție din Uniune.

(4)

Directivele 87/328/CEE (9), 90/118/CEE (10) și 90/119/CEE (11) ale Consiliului au fost adoptate pentru a evita menținerea sau adoptarea de către statele membre a unor norme de drept intern referitoare la acceptarea în scopul reproducției a animalelor de reproducție din speciile bovină și porcină, precum și privind producția și utilizarea de material seminal, ovule și embrioni provenind de la acestea care ar putea atrage după sine interdicții sau restricții asupra comerțului sau obstacole în calea acestuia, indiferent dacă este vorba de montă naturală, inseminare artificială sau colectarea de material seminal, ovule și embrioni.

(5)

Pe baza Directivelor 88/661/CEE, 89/361/CEE, 90/427/CEE, 91/174/CEE, 94/28/CE și 2009/157/CE, Comisia, după consultarea statelor membre în cadrul Comitetului zootehnic permanent instituit în conformitate cu Decizia 77/505/CEE a Consiliului (12), a adoptat o serie de decizii care stabilesc criterii specifice în funcție de specii privind autorizarea sau recunoașterea organizațiilor de ameliorare și a asociațiilor de crescători, privind înscrierea animalelor de reproducție în registrele genealogice, acceptarea animalelor de reproducție de rasă pură din speciile ovină și caprină pentru reproducție și pentru inseminare artificială, privind testarea performanțelor și evaluarea genetică a animalelor de reproducție din speciile bovină, porcină, ovină și caprină, precum și privind instituirea certificatelor de pedigri sau zootehnice pentru comerțul cu animale de reproducție și cu material germinativ provenit de la acestea.

(6)

De asemenea, Comisia a stabilit o listă cu organismele de ameliorare din țările terțe și modelele de certificate de pedigri sau de certificate zootehnice pentru introducerea în Uniune de animale de reproducție și de material seminal, ovule și embrioni provenind de la acestea.

(7)

Directivele 88/661/CEE, 89/361/CEE, 90/427/CEE, 91/174/CEE, 94/28/CE și 2009/157/CE sunt, în mare măsură, similare ca structură și conținut. Mai multe dintre aceste directive au fost modificate de-a lungul timpului. Pentru a simplifica și a asigura coerența dreptului Uniunii, este oportună raționalizarea normelor Uniunii prevăzute în directivele în cauză.

(8)

În ultimii douăzeci de ani, Comisia a trebuit să răspundă unui număr important de plângeri formulate de crescători și de operatorii care desfășoară programe de ameliorare, în ceea ce privește transpunerea în legislațiile naționale și interpretarea actelor juridice ale Uniunii privind ameliorarea animalelor în diferite state membre. Pentru a asigura o aplicare uniformă a normelor Uniunii privind animalele de reproducție și pentru a evita obstacolele în calea comerțului cu animale de reproducție și cu material germinativ provenit de la acestea ca urmare a transpunerii divergente în legislația națională a directivelor în cauză, condițiile zootehnice și genealogice aplicabile comerțului cu animale de reproducție și cu material germinativ provenit de la acestea și introducerii acestora în Uniune ar trebui să fie prevăzute într-un regulament.

(9)

În plus, experiența a arătat că, pentru a facilita aplicarea normelor prevăzute în directivele respective, o serie de dispoziții necesită o formulare mai precisă și o terminologie coerentă și uniformă la nivelul tuturor statelor membre. De asemenea, din motive de claritate și de coerență a dreptului Uniunii, este necesar să se prevadă mai multe definiții, inclusiv o definiție a termenului „rasă”.

(10)

Eforturile depuse pentru ca sectorul ameliorării animalelor să fie competitiv nu ar trebui să ducă la dispariția unor rase ale căror caracteristici sunt adaptate la contexte biofizice specifice. Dacă efectivele sunt reduse, rasele locale ar putea fi amenințate, ceea ce ar duce la o pierdere de biodiversitate genetică. Resursele genetice animale reprezintă o parte importantă a biodiversității agricole și sunt elemente esențiale pentru dezvoltarea sustenabilă a sectorului creșterii animalelor, oferind oportunități pentru adaptarea animalelor la medii, condiții de producție și cerințe ale pieței și consumatorilor variabile. Prin urmare, legislația Uniunii privind ameliorarea animalelor ar trebui să contribuie la conservarea resurselor genetice animale, la protecția biodiversității și la producția de produse regionale tipice de calitate care se bazează pe caracteristicile ereditare specifice ale raselor locale de animale domestice. Actele juridice ale Uniunii ar trebui să promoveze programe de ameliorare viabile pentru ameliorarea raselor, în special a raselor pe cale de dispariție sau a raselor autohtone care nu sunt întâlnite frecvent în Uniune, pentru conservarea raselor și a diversității genetice la nivelul aceleiași rase sau al mai multor rase.

(11)

Prin selecție și ameliorare, s-au realizat progrese semnificative în ceea ce privește dezvoltarea caracteristicilor legate de productivitatea animalelor de fermă, ceea ce a însemnat reducerea costurilor de producție pentru ferme. Cu toate acestea, în anumite cazuri, au existat efecte secundare nedorite care au suscitat preocupări la nivelul societății privind bunăstarea animalelor și diferite aspecte legate de mediu. Aplicarea genomicii și utilizarea de tehnologii informatice avansate cum ar fi „zootehnia de precizie”, care face posibilă înregistrarea de seturi mari de date privind caracteristicile alternative legate direct sau indirect de bunăstarea animalelor și de alte chestiuni referitoare la sustenabilitate, oferă un potențial semnificativ de a răspunde preocupărilor societății și de a realiza obiectivele de creștere durabilă a animalelor în ceea ce privește creșterea eficienței resurselor și a rezilienței și robusteții animalelor. Colectarea de date privind aceste caracteristici alternative ar trebui să devină din ce în ce mai importantă în cadrul programelor de ameliorare și la definirea obiectivelor de selecție. În acest context, resursele genetice ale raselor aflate pe cale de dispariție ar trebui considerate ca fiind un rezervor de gene care ar putea contribui la realizarea obiectivelor legate de bunăstarea animalelor și de sustenabilitate.

(12)

Prezentul regulament ar trebui să vizeze animalele de reproducție din speciile bovină, porcină, ovină, caprină și ecvină și materialul germinativ provenit de la acestea, în cazul în care se intenționează ca animalele respective sau descendenții care rezultă din materialele germinative ale acestora să fie înregistrate ca animale de reproducție de rasă pură într-un registru genealogic sau înscrise ca porci de reproducție hibrizi într-un registru zootehnic, în special în scopul comercializării în cadrul Uniunii, inclusiv în cadrul unui stat membru, a animalelor de reproducție în cauză și a materialului germinativ provenit de la acestea, sau în scopul introducerii lor în Uniune.

(13)

Termenul „animal de reproducție” sau „animal de reproducție de rasă pură” nu ar trebui să fie înțeles ca referindu-se doar la animalele care încă au funcția de reproducere. Într-adevăr, animale castrate ar putea contribui grație registrelor lor genealogice și zootehnice la evaluarea calității genetice a populației de reproducție și, astfel, la caracterul fiabil al clasificării animalelor de reproducție pe baza acestor rezultate. În funcție de obiectivele programului de ameliorare, lipsa sau pierderea unor date ca urmare a excluderii explicite a animalelor castrate de la înscrierea în registrul genealogic sau zootehnic ar putea altera rezultatele evaluării calității genetice a animalelor de reproducție înrudite din punct de vedere genetic cu animalele castrate.

(14)

Normele privind animalele de reproducție de rasă pură prevăzute în prezentul regulament ar trebui să aibă ca obiectiv acordarea accesului la comerț pe baza unor principii comune aplicabile recunoașterii societăților de ameliorare care gestionează rase și aprobării programelor lor de ameliorare. De asemenea, prezentul regulament ar trebui să stabilească norme referitoare la înscrierea animalelor de reproducție de rasă pură în secțiunea principală a registrelor genealogice și, în cazul în care există, în diferitele clase de merit ale secțiunii principale. De asemenea, prezentul regulament ar trebui să stabilească norme pentru testarea performanțelor și evaluarea genetică și criteriile de acceptare a animalelor de reproducție în scopul reproducției, precum și conținutul certificatelor zootehnice.

(15)

În mod similar, normele privind porcii de reproducție hibrizi prevăzute în prezentul regulament ar trebui să aibă ca obiectiv acordarea accesului la comerț pe baza unor principii comune aplicabile recunoașterii exploatațiilor de ameliorare care gestionează diferite rase, linii sau hibride din specia porcină și aprobării programelor lor de ameliorare. De asemenea, prezentul regulament ar trebui să stabilească norme referitoare la înscrierea porcilor de reproducție hibrizi în registrele zootehnice. De asemenea, prezentul regulament ar trebui să stabilească normele pentru testarea performanțelor și evaluarea genetică și criteriile de acceptare a porcilor de reproducție hibrizi în scopul reproducției, precum și conținutul certificatelor zootehnice.

(16)

Prezentul regulament nu ar trebui să reglementeze aspectele referitoare la clonare.

(17)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume acela de a asigura o abordare armonizată a comerțului cu animale de reproducție și cu material germinativ provenit de la acestea și a introducerii acestora în Uniune, precum și a controalelor oficiale care trebuie efectuate asupra programelor de ameliorare ale societăților de ameliorare și ale exploatațiilor de ameliorare, nu poate fi îndeplinit în mod satisfăcător de către statele membre ci, având în vedere efectele sale, complexitatea sa, natura sa transfrontalieră și internațională, poate fi îndeplinit mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la același articol, dispozițiile prezentului regulament se limitează la măsurile necesare pentru atingerea obiectivului menționat.

(18)

Calitatea serviciilor furnizate de societățile de ameliorare și exploatațiile de ameliorare și modul de evaluare și de clasificare a animalelor de reproducție afectează calitatea și acuratețea informațiilor zootehnice și genealogice colectate sau stabilite în cazul animalelor în cauză și valoarea pe piață a animalelor respective. În consecință, este necesar să se stabilească norme pentru recunoașterea societăților de ameliorare și a exploatațiilor de ameliorare și pentru aprobarea programelor lor de ameliorare pe baza unor criterii armonizate ale Uniunii. Normele respective ar trebui să privească și supravegherea acestora de către autoritățile competente din statele membre, pentru a se asigura că normele stabilite de societățile de ameliorare și exploatațiile de ameliorare nu creează disparități între programele de ameliorare și nu introduc astfel obstacole tehnice în calea comerțului în cadrul Uniunii.

(19)

Prezentul regulament ar trebui să prevadă proceduri similare celor prevăzute de Directivele 88/661/CEE, 89/361/CEE, 90/427/CEE, 91/174/CEE, 94/28/CE și 2009/157/CE pentru înscrierea pe liste a societăților de ameliorare și a exploatațiilor de ameliorare recunoscute, inclusiv pentru actualizarea, transmiterea și publicarea listelor.

(20)

Obiectivul general al programelor de ameliorare a animalelor de reproducție de rasă pură este de a îmbunătăți în mod sustenabil caracteristicile legate de producție sau de altceva decât producția ale animalelor de o anumită rasă sau de a conserva o rasă. Aceste programe de ameliorare ar trebui să acopere un număr suficient de mare de animale de reproducție de rasă pură ținute de crescători care, prin reproducere și selecție, promovează și dezvoltă caracteristici dezirabile la aceste animale sau garantează conservarea rasei, în conformitate cu obiectivele acceptate de comun acord de către crescătorii participanți. De asemenea, programele de ameliorare a porcilor de reproducție hibrizi urmăresc să dezvolte caracteristici dezirabile prin încrucișarea deliberată a mai multor rase, linii sau hibrizi de porci. Animalele de reproducție (de rasă pură sau hibride) care participă la un program de ameliorare sunt înscrise într-un registru genealogic sau zootehnic ce conține informații genealogice și, în funcție de obiectivele programului de ameliorare, fac obiectul testării performanțelor sau al oricăror alte evaluări, prin înregistrarea datelor privind caracteristicile în raport cu obiectivele programului de ameliorare în cauză. În cazul în care acest lucru este prevăzut în programul de ameliorare, se efectuează o evaluare genetică pentru a estima valoarea de ameliorare a animalelor, care pot fi clasificate în consecință. Aceste valori de ameliorare și rezultatele testării performanțelor, precum și informațiile genealogice stau la baza ameliorării și selecției.

(21)

Dreptul unei societăți de ameliorare sau al unei exploatații de ameliorare care îndeplinește criteriile stabilite de a fi recunoscută ca atare ar trebui să reprezinte un principiu fundamental al dreptului Uniunii în domeniul ameliorării animalelor și al pieței interne. Protecția activității economice a unei societăți de ameliorare recunoscute existente nu ar trebui să justifice refuzul autorității competente de a recunoaște o societate de ameliorare suplimentară pentru aceeași rasă sau încălcarea principiilor care reglementează piața internă. În mod similar, aceasta nu ar trebui să justifice refuzul aprobării unui nou program de ameliorare sau al extinderii geografice a unui program de ameliorare existent pentru aceeași rasă sau pentru animale de reproducție din rasa respectivă care pot fi selecționate din populația de reproducție a societății de ameliorare care desfășoară deja un program de ameliorare al rasei în cauză. Cu toate acestea, în cazul în care, într-un stat membru, una sau mai multe societăți recunoscute de ameliorare desfășoară deja un program aprobat de ameliorare al unei rase, autoritatea competentă a statului membru în cauză ar trebui, în anumite cazuri specifice, să poată refuza aprobarea unui program de ameliorare suplimentar pentru aceeași rasă, chiar dacă programul de ameliorare în cauză respectă toate cerințele necesare pentru a fi aprobat. Unul din motivele refuzului ar putea fi faptul că aprobarea unui nou program de ameliorare pentru aceeași rasă ar compromite în statul membru respectiv conservarea rasei în cauză sau diversitatea genetică a acesteia. Conservarea rasei respective ar putea fi compromisă în special ca urmare a fragmentării populației de reproducție, ceea ce ar putea duce la creșterea numărului de cazuri de consangvinizare și de anomalii genetice constatate, la pierderea potențialului de selecție sau la un acces redus al crescătorilor de animale la animale de reproducție de rasă pură sau la materialul germinativ provenit de la acestea. Un alt motiv de refuz ar fi legat de inconsecvențe în ceea ce privește caracteristicile definite ale rasei sau obiectivele principale ale programelor de ameliorare în cauză. Într-adevăr, indiferent de scopul programului de ameliorare și anume conservarea rasei sau ameliorarea rasei, autoritatea competentă ar trebui să aibă posibilitatea de a refuza aprobarea unui nou program de ameliorare pentru aceeași rasă în cazul în care diferențele în ceea ce privește obiectivele principale ale celor două programe de ameliorare sau caracteristicile esențiale ale rasei definite în programele de ameliorare ar determina o pierdere a eficacității în ceea ce privește progresul genetic pentru realizarea obiectivelor sau obținerea caracteristicilor dorite sau a caracteristicilor corelate sau în cazul în care un schimb de animale între cele două populații de reproducție ar însemna un risc de excludere de la selecție sau ameliorare a acelor caracteristici esențiale ale populației de reproducție inițială. În sfârșit, în cazul unei rase pe cale de dispariție sau al unei rase autohtone care nu este întâlnită frecvent într-una sau mai multe regiuni ale Uniunii, o autoritate competentă ar trebui, de asemenea, să poată refuza aprobarea unui nou program de ameliorare pentru aceeași rasă pe motiv că programul de ameliorare în cauză ar împiedica punerea în aplicare efectivă a programului de ameliorare existent, în special din cauza necoordonării informațiilor genealogice și zootehnice sau a lipsei unor schimburi de astfel de informații ce ar împiedica să se profite de evaluarea comună a datelor colectate privind rasa respectivă. În caz de refuz al aprobării unui program de ameliorare, autoritatea competentă ar trebui să le ofere solicitanților în toate cazurile o explicație motivată și să dreptul de a contesta decizia de refuz.

(22)

Crescătorii ar trebui să aibă dreptul de a concepe și de a implementa un program de ameliorare a animalelor pentru uz propriu, fără ca acest program de ameliorare să fie necesar a fi aprobat de autoritățile competente. Cu toate acestea, fiecare stat membru sau autoritățile sale competente ar trebui să își păstreze posibilitatea de a reglementa activitățile respective, de îndată ce un astfel de program de ameliorare implică tranzacții comerciale cu animale de reproducție sau material germinativ provenit de la acestea sau pune în pericol un program de ameliorare deja existent și aprobat pentru aceeași rasă.

(23)

În cazul în care programul de ameliorare urmărește conservarea rasei, cerințele programului de ameliorare ar putea fi completate de măsuri de conservare ex situ și in situ sau de orice alte instrumente de monitorizare a situației rasei care ar asigura conservarea sustenabilă pe termen lung a rasei în cauză. Ar trebui să fie posibil ca măsurile în cauză să fie prevăzute în programul de ameliorare.

(24)

Asociațiile de crescători, organizațiile de crescători, care pot fi și întreprinderi private, sau organismele publice ar trebui să fie recunoscute ca societăți de ameliorare doar în cazul în care la programele lor de ameliorare participă crescători și în cazul în care se asigură că crescătorii în cauză au libertatea de alegere în ceea ce privește selecția și ameliorarea animalelor lor de reproducție de rasă pură, au dreptul de a înscrie în registrele genealogice descendenții proveniți din animalele respective și au posibilitatea de a fi proprietarii animalelor în cauză.

(25)

Înainte de efectuarea unor modificări legate de programul de ameliorare aprobat, o societate de ameliorare sau o exploatație de ameliorare ar trebui să prezinte modificările în cauză autorității competente care a recunoscut societatea de ameliorare sau exploatația de ameliorare. Pentru ca autoritatea competentă și societatea de ameliorare sau exploatația de ameliorare să nu se confrunte cu o sarcină administrativă inutilă, societatea de ameliorare sau exploatația de ameliorare ar trebui să comunice autorității competente numai acele modificări care sunt susceptibile să afecteze în mod substanțial programul de ameliorare. Modificările ar trebui să vizeze, în special, extinderea teritoriului geografic, schimbări legate de scopul sau obiectivele de selecție și ameliorare ale programului de ameliorare, de descrierea caracteristicilor rasei sau de delegarea de sarcini unor părți terțe, schimbări majore în ceea ce privește sistemul de înregistrare a pedigriului sau metodele utilizate pentru testarea performanțelor și evaluarea genetică, precum și orice alte modificări pe care autoritatea competentă le-ar considera ca fiind o modificare substanțială a programului de ameliorare. Pe lângă transmiterea obligatorie a modificărilor semnificative autorității competente, societatea de ameliorare sau exploatația de ameliorare ar trebui să furnizeze la cererea acesteia o versiune actualizată a programului de ameliorare.

(26)

În cazul în care există o nevoie recunoscută de a menține sau de a promova dezvoltarea unei rase pe un anumit teritoriu sau în cazul unei rase pe cale de dispariție, autoritatea competentă ar trebui să aibă posibilitatea de a desfășura temporar ea însăși un program de ameliorare pentru rasa în cauză, cu condiția să nu existe niciun program de ameliorare în curs pentru rasa respectivă. O autoritate competentă care desfășoară un astfel de program de ameliorare ar trebui totuși să nu mai aibă această posibilitate dacă programul de ameliorare poate fi preluat de un operator care îndeplinește cerințele necesare pentru a pune în aplicare în mod corespunzător programul de ameliorare în cauză.

(27)

Întrucât conservarea raselor pe cale de dispariție necesită înființarea și recunoașterea unor societăți de ameliorare cu un număr limitat de animale de reproducție care participă la programele lor de ameliorare, mărimea populației de reproducție nu ar trebui, în general, să fie considerată drept o condiție esențială pentru recunoașterea societăților de ameliorare care gestionează specii pe cale de dispariție sau pentru aprobarea programelor lor de ameliorare, cu atât mai mult cu cât recunoașterea se realizează la nivel național.

(28)

Prezentul regulament ar trebui să prevadă norme specifice, în special privind trecerea de la secțiunea suplimentară la secțiunea principală și derogări pentru testarea performanțelor și evaluarea genetică, pentru a se ține seama de situația specifică a raselor aflate pe cale de dispariție.

(29)

Uniunea este parte contractantă la Convenția privind diversitatea biologică, aprobată prin Decizia 93/626/CEE a Consiliului (13) și care are drept obiective, în special, conservarea diversității biologice, utilizarea sustenabilă a elementelor acesteia și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea resurselor genetice. Această convenție prevede că părțile contractante au drepturi suverane asupra resurselor lor biologice și sunt responsabile de conservarea diversității lor biologice și de utilizarea sustenabilă a resurselor lor biologice. Uniunea este, de asemenea, parte la Protocolul de la Nagoya referitor la accesul la resursele genetice și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora la Convenția privind diversitatea biologică și aprobat prin Decizia 2014/283/UE a Consiliului (14). Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să țină seama, după caz, de Convenția privind diversitatea biologică, precum și de Protocolul de la Nagoya și ar trebui să le aplice fără a aduce atingere Regulamentului (UE) nr. 511/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (15).

(30)

Societățile de ameliorare și exploatațiile de ameliorare recunoscute într-un stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a-și desfășura programul de ameliorare aprobat într-un alt stat membru sau în mai multe alte state membre cu scopul de a asigura cea mai bună utilizare, în cadrul Uniunii, a animalelor de reproducție cu valoare genetică ridicată. În acest scop, o procedură de notificare simplificată ar trebui să asigure faptul că autoritatea competentă din celălalt stat membru a luat la cunoștință faptul că se preconizează desfășurarea unor activități transfrontaliere. Cu toate acestea, deplasările sezoniere ale animalelor de reproducție care au loc în interiorul granițelor unui stat membru sau pe teritoriul mai multor state membre nu ar trebui să presupună însă în mod obligatoriu extinderea teritoriului geografic.

(31)

Cooperarea transfrontalieră ar trebui să fie facilitată între societățile de ameliorare și între exploatațiile de ameliorare care doresc să coopereze, asigurându-se totodată libertatea antreprenorială și înlăturarea obstacolelor în calea liberei circulații a animalelor de reproducție și a materialului germinativ provenit de la acestea.

(32)

Deoarece este posibil ca o autoritate competentă să trebuiască să aprobe mai multe programe de ameliorare desfășurate de o anumită societate de ameliorare sau exploatație de ameliorare pe care a recunoscut-o și întrucât este posibil ca o autoritate competentă să trebuiască să aprobe extinderea pe teritoriile sale a programelor de ameliorare desfășurate de o societate de ameliorare sau o exploatație de ameliorare recunoscută într-un alt stat membru, recunoașterea societății de ameliorare sau a exploatației de ameliorare ar trebui separată de aprobarea programelor lor de ameliorare. Cu toate acestea, atunci când evaluează o cerere pentru recunoașterea unei societăți de ameliorare sau a unei exploatații de ameliorare, autoritatea competentă ar trebui să primească o cerere de aprobare a cel puțin unui program de ameliorare.

(33)

Din numeroasele plângeri primite de Comisie în ultimii ani reiese faptul că prezentul regulament ar trebui să prevadă norme clare care să reglementeze relația dintre societatea de ameliorare care înființează un registru genealogic filial pentru o anumită rasă de animale de reproducție de rasă pură din specia ecvină și societatea de ameliorare care afirmă că a înființat registrul genealogic de origine al rasei respective.

(34)

Este necesar să se clarifice relațiile dintre crescători și societățile de ameliorare, în special pentru a asigura dreptul acestora de a participa la programul de ameliorare pe teritoriul geografic pentru care este aprobat programul și, în cazul în care este prevăzut un sistem de afiliere, pentru a asigura dreptul de afiliere a crescătorilor. Societățile de ameliorare ar trebui să dispună de norme pentru soluționarea litigiilor cu crescătorii care participă la programele lor de ameliorare și pentru asigurarea egalității de tratament a crescătorilor în cauză. De asemenea, acestea ar trebui să își stabilească propriile drepturi și obligații, precum și pe cele ale crescătorilor care participă la programele lor de ameliorare.

(35)

Crescătorii ale căror animale de reproducție se deplasează sezonier în interiorul frontierelor unui stat membru sau într-o regiune transfrontalieră ar trebui să aibă dreptul de a continua să participe la programul de ameliorare atât timp cât sediul societății lor se situează pe teritoriul geografic al programului de ameliorare în cauză.

(36)

Prezentul regulament ar trebui să țină seama de situația specifică din sectorul porcilor de reproducție hibrizi. Majoritatea întreprinderilor private din sectorul porcilor de reproducție hibrizi au sisteme de producție închise și își gestionează propriile animale de reproducție. Prin urmare, ar trebui să fie prevăzute anumite derogări pentru aceste întreprinderi, în special în ceea ce privește participarea crescătorilor la programul de ameliorare și dreptul de a înregistra porcii de reproducție hibrizi în registrele zootehnice.

(37)

Definiția sintagmei „porc de reproducție hibrid” se referă la animale aflate la toate nivelurile piramidei de ameliorare și de selecție utilizate pentru optimizarea planurilor de încrucișare prin combinarea caracteristicilor valoroase specifice ale diferitelor genotipuri și utilizarea efectului heterozis. În funcție de nivelul piramidei de ameliorare și de selecție, „porc de reproducție hibrid” se referă la rase, linii sau hibrizi. Astfel, nu toate animalele sunt neapărat „hibride” în sensul tradițional al cuvântului.

(38)

Experiența câștigată, în special prin punerea în aplicare a Directivei 90/427/CEE și, într-o mai mică măsură, a Directivelor 89/361/CEE și 2009/157/CE, indică faptul că sunt necesare norme mai precise pentru a soluționa în mod eficace litigiile dintre crescători, pe de o parte, și societățile de ameliorare, pe de altă parte, pe baza unor norme de procedură stabilite în mod clar și pe baza descrierii drepturilor și atribuțiilor crescătorilor. Acest lucru poate fi realizat cel mai bine dacă litigiile sunt soluționate în cadrul sistemului juridic din statul membru în care au apărut.

(39)

Societățile de ameliorare care înființează și conduc registre genealogice pentru animalele de reproducție de rasă pură din speciile bovină, porcină, ovină, caprină și ecvină și exploatațiile de ameliorare care înființează și conduc registre zootehnice pentru porci de reproducție hibrizi, cu excepția întreprinderilor private care își desfășoară activitatea în sisteme de producție închise, ar trebui să înscrie animalele de reproducție în registrele lor genealogice sau în registrele zootehnice, fără discriminare în ceea ce privește statul membru de origine al animalelor sau al proprietarilor lor și să clasifice aceste animale pe baza calităților lor, atunci când acest lucru este prevăzut în programul de ameliorare.

(40)

De asemenea, societățile de ameliorare ar trebui să poată elabora secțiuni suplimentare pentru a înregistra animalele care nu respectă criteriile de filiație, însă, potrivit societăților de ameliorare, respectă caracteristicile rasei prevăzute în programul de ameliorare pentru rasa în cauză, în vederea ameliorării succesive a animalelor respective cu animale de reproducție de rasă pură din rasa prevăzută de programul de ameliorare pentru ca descendenții lor să treacă la secțiunea principală a registrului genealogic. Normele specifice pentru ca descendenții acestor animale să treacă la secțiunea principală a registrului genealogic ar trebui să fie stabilite la nivelul Uniunii.

(41)

Trecerea descendenților la secțiunea principală a registrului genealogic ar trebui permisă numai pe linia feminină, cu excepția speciilor ecvine. Cu toate acestea, în cazul unei rase pe cale de dispariție din speciile bovină, porcină, ovină sau caprină, precum și al unei „rase rustice de ovine” pentru care nu există suficienți masculi de reproducție de rasă pură, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a autoriza societățile de ameliorare să aplice norme mai puțin stricte privind trecerea descendenților acestor animale înregistrate în secțiunea suplimentară la secțiunea principală a registrului genealogic, cu scopul de a evita deteriorarea în continuare a diversității genetice a raselor respective. De asemenea, ar trebui să se prevadă norme speciale care să facă posibilă reconstituirea raselor dispărute sau care se află în pericol grav de dispariție. Statele membre care recurg la aceste derogări ar trebui să evalueze cu atenție riscul prezentat de populațiile de reproducție respective și să asigure gestionarea în condiții de siguranță a resurselor genetice.

(42)

În cazul în care este nevoie să se creeze o rasă nouă prin asocierea de caracteristici ale animalelor de reproducție de rasă pură din rase diferite sau prin împerecherea unor animale suficient de asemănătoare din punct de vedere fizic sau care dau deja dovadă de suficientă stabilitate genetică după reproducere pentru a se considera că au evoluat într-o rasă nouă, societățile de ameliorare ar trebui să aibă posibilitatea de a înființa registre genealogice și de a desfășura programe de ameliorare pentru rasele noi în cauză.

(43)

Nicio dispoziție din prezentul regulament nu ar trebui să împiedice ca animalele înregistrate într-o secțiune suplimentară a unui registru genealogic al unei anumite rase să fie considerate ca făcând obiectul angajamentelor măsurilor de agromediu și climă menționate la articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (16) și, prin urmare, să fie eligibile pentru sprijinul acordat de autoritățile naționale sau regionale în cadrul programelor lor de dezvoltare rurală.

(44)

Pentru animalele de reproducție de rasă pură din specia ecvină, societățile de ameliorare ar trebui să poată stabili norme în programele lor de ameliorare care interzic sau limitează utilizarea anumitor tehnici de reproducție și a anumitor animale de reproducție de rasă pură, inclusiv utilizarea materialului germinativ provenit de la acestea. Societățile de ameliorare pot solicita, de exemplu, ca descendentul să rezulte exclusiv din monta naturală. Societățile de ameliorare care recurg la o astfel de interdicție sau limitare ar trebui să prevadă aceste norme în programul lor de ameliorare în conformitate cu normele stabilite de societatea de ameliorare care conduce registrul genealogic de origine.

(45)

Animalele de reproducție de rasă pură înscrise în registre genealogice ar trebui să fie identificate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului (17).

(46)

În cazul animalelor de reproducție de rasă pură din specia ecvină, Regulamentul (UE) 2016/429 prevede că autoritățile competente în domeniul sănătății animalelor eliberează, pentru animalele din specia ecvină, documentul de identificare unic pe durata vieții, în legătură cu care Comisia va oferi precizări în acte delegate. Pentru ca certificatul zootehnic să fie, pe cât posibil, armonizat cu respectivul document de identificare unic pe durata vieții în ceea ce privește conținutul și procedura administrativă, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește formatul și conținutul documentului de identificare unic pe durata vieții pentru animalele din specia ecvină.

(47)

Eligibilitatea animalelor de reproducție de rasă pură din specia ecvină de a concura la nivel internațional este reglementată de acorduri private internaționale. Având în vedere dimensiunea internațională a sectorului ecvinelor, atunci când pregătește și redactează actele delegate și de punere în aplicare relevante, Comisia ar trebui să țină cont de acordurile în cauză pentru ca respectivele animale de reproducție de rasă pură din specia ecvină să rămână eligibile să concureze la nivel internațional.

(48)

Acceptarea animalelor de reproducție în scopul reproducției, în special prin montă naturală sau reproducție asistată, ar trebui să fie reglementată la nivelul Uniunii pentru a preveni obstacolele în calea comerțului, în special dacă aceste animale de reproducție au fost supuse unor testări ale performanțelor sau unei evaluări genetice efectuate în conformitate cu normele prevăzute în prezentul regulament și, în special, în anexa III.

(49)

Este de la sine înțeles că statele membre sau autoritățile competente ale acestora nu ar trebui să recurgă la prezentul regulament pentru a interzice, restricționa sau împiedica utilizarea animalelor de reproducție de rasă pură sau a materialului germinativ provenit de la acestea pentru producția de animale care nu urmează să fie înscrise sau înregistrate ca animale de reproducție într-un registru genealogic sau într-un registru zootehnic.

(50)

În timp ce normele privind testarea performanțelor și evaluarea genetică au fost stabilite la nivelul Uniunii pentru animalele de reproducție din speciile bovină, porcină, ovină și caprină care sunt testate pentru un anumit număr de caracteristici, numeroasele cerințe aplicabile animalelor de reproducție de rasă pură din specia ecvină în funcție de rasă, utilizări sau selecții a împiedicat până în prezent armonizarea acestora. În schimb, normele specifice în funcție de rasă pentru testarea performanțelor și evaluarea genetică sunt în prezent stabilite în registrul genealogic de origine al rasei.

(51)

Pentru a ține seama de evoluțiile tehnice și progresele științifice sau de necesitatea de a conserva resurse genetice prețioase, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE pentru a modifica anexa III la prezentul regulament ar trebui să fie delegată Comisiei. De asemenea, în vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei, pentru ca aceasta să poată să stabilească norme uniforme mai detaliate pentru testarea performanțelor și evaluarea genetică a animalelor de reproducție de rasă pură din specia bovină, ovină și caprină.

(52)

Ar trebui să fie posibilă testarea performanțelor sau evaluarea genetică de către un terț desemnat de societatea de ameliorare sau de exploatația de ameliorare sau de un organism public, inclusiv o autoritate care îndeplinește această sarcină în calitate de autoritate publică. Terțul respectiv ar putea fi autorizat și evaluat de către autoritatea competentă în contextul aprobării programului de ameliorare. O societate de ameliorare sau o exploatație de ameliorare care externalizează testarea performanțelor sau evaluarea genetică ar trebui, cu excepția cazului în care statul membru sau autoritățile sale competente decid altfel, să rămână responsabilă pentru asigurarea conformității cu cerințele aplicabile activităților în cauză și ar trebui să menționeze terțul desemnat în programul său de ameliorare.

(53)

În funcție, printre altele, de specie sau de rasă, ar putea fi nevoie ca metodele utilizate de societățile de ameliorare sau de terții desemnați de acestea pentru testarea performanțelor și evaluarea genetică a animalelor de reproducție de rasă pură să fie armonizate sau îmbunătățite. În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei pentru ca aceasta să poată să desemneze centrele de referință ale Uniunii Europene. Acolo unde este cazul, în vederea modificării sarcinilor respectivelor centre de referință, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE. Centrele de referință ale Uniunii Europene se califică pentru sprijin financiar din partea Uniunii în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 652/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (18). În cazul animalelor de reproducție de rasă pură din specia bovină, sarcinile în cauză sunt realizate de centrul Interbull, o subcomisie permanentă a Comitetului internațional pentru controlul performanțelor în creșterea animalelor (ICAR), care este centrul de referință al Uniunii Europene desemnat prin Decizia 96/463/CE a Consiliului (19).

(54)

În plus, pentru a oferi sprijin societăților de ameliorare care gestionează rase aflate pe cale de dispariție, în cazul în care există o nevoie recunoscută, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei pentru ca aceasta să poată să desemneze centre de referință ale Uniunii Europene care să promoveze stabilirea sau armonizarea metodelor utilizate de societățile de ameliorare. De asemenea, acolo unde este cazul, în vederea modificării sarcinilor respectivelor centre de referință, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE. Atunci când desemnează aceste centre și descrie sarcinile lor, Comisia trebuie să ia în considerare în mod corespunzător activitățile Punctului focal regional european pentru gestionarea resurselor genetice animale (ERFP), care a fost instituit în cadrul Planului mondial de acțiune pentru resursele genetice animale în Europa al Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO). Metodele stabilite de aceste centre nu ar trebui să fie obligatorii.

(55)

Crescătorii care participă la un program de ameliorare ar trebui să aibă dreptul de a primi certificate zootehnice pentru animalele lor de reproducție care fac obiectul programului de ameliorare respectiv și pentru materialul germinativ provenit de la acestea. Certificatele zootehnice ar trebui să însoțească animalele de reproducție sau materialul germinativ provenit de la acestea atunci când sunt comercializate sau introduse în Uniune în vederea înscrierii sau înregistrării lor sau a descendenților rezultați din materialele germinative respective în alte registre genealogice sau zootehnice. Certificatele zootehnice ar trebui să ofere crescătorului informații cu privire la calitatea genetică și pedigriul animalelor achiziționate. De exemplu, acestea ar trebui eliberate, după caz, pentru a putea fi prezentate împreună cu animalele de reproducție la expoziții sau când sunt plasate în stațiuni de testare sau în centre de inseminare artificială.

(56)

Ar trebui să fie clar faptul că prezentul regulament nu interzice statelor membre sau autorităților competente să prevadă cerința ca, atunci când este comercializat, materialul seminal de la animalele de reproducție de rasă pură din speciile bovină, porcină, ovină, caprină și ecvină destinate inseminării artificiale în vederea producției de animale care nu urmează să devină animalele de reproducție de rasă pură să fie însoțit de informații cu privire la calitatea și pedigriul animalului în cauză. În general, prin punerea la dispoziție a informațiilor privind materialul germinativ, în special materialul seminal, al animalelor de reproducție și a informațiilor aferente în certificatele zootehnice pentru operatorii care reproduc animale fără intenția de a înscrie descendenții acestora într-un registru genealogic, se dorește îmbunătățirea competitivității sectorului creșterii animalelor din Uniune.

(57)

Introducerea în Uniune de animale de reproducție și de material germinativ provenit de la acestea și exportul lor în țări terțe sunt importante pentru agricultura din Uniune. Introducerea în Uniune de animale de reproducție și de material germinativ provenit de la acestea ar trebui, prin urmare, să se desfășoare în condiții care respectă cu strictețe normele aplicabile comerțului în cadrul Uniunii. Cu toate acestea, animalele de reproducție și materialul germinativ provenit de la acestea ar trebui să poată fi înscrise în secțiunea principală a unui registru genealogic sau zootehnic în Uniune doar dacă nivelul controalelor efectuate în țara terță exportatoare asigură același nivel de certitudine privind pedigriul și rezultatele testării performanțelor și ale evaluării genetice ca și cel din Uniune și dacă organismele de ameliorare care furnizează detaliile și rezultatele respective sunt incluse pe o listă păstrată de Comisie. Mai mult, organismele de ameliorare din țările terțe ar trebui să accepte pe bază de reciprocitate animalele de reproducție și materialul lor germinativ provenind de la societatea de ameliorare sau exploatația de ameliorare respectivă recunoscută în Uniune.

(58)

Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului (20) prevede stabilirea de către Comisie a unei nomenclaturi pentru mărfuri, și anume „Nomenclatura Combinată” („NC” în forma prescurtată), care îndeplinește în același timp cerințele Tarifului vamal comun, ale statisticilor de comerț exterior ale Comunității și ale altor politici ale Uniunii privind importul sau exportul de mărfuri. Anexa I la regulamentul respectiv conține o listă a codurilor NC pentru animalele de reproducție de rasă pură din speciile bovină, porcină, ovină, caprină și ecvină și pentru materialul seminal bovin și indică faptul că acestea sunt scutite de ratele taxelor convenționale. În acest caz, animalele respective și materialul germinativ provenit de la acestea ar trebui să fie însoțite de certificatul zootehnic corespunzător care să justifice clasificarea lor ca animale de reproducție de rasă pură sau ca material germinativ provenit de la acestea. Animalele de reproducție de rasă pură ar trebui să fie însoțite de asemenea de un document care să menționeze că acestea urmează să fie înscrise într-un registru genealogic păstrat de o societate de ameliorare sau înregistrate într-un registru zootehnic păstrat de o exploatație de ameliorare.

(59)

La introducerea lor în Uniune, animalele de reproducție și materialul germinativ provenit de la acestea sunt supuse controalelor sanitar-veterinare în conformitate cu Directivele 91/496/CEE (21) și 97/78/CE (22) ale Consiliului. În plus, animalele de reproducție de rasă pură ar trebui să fie supuse controalelor necesare pentru aplicarea scutirii de la rata dreptului convențional pentru animale de reproducție de rasă pură.

(60)

Este necesar să se stabilească norme privind controalele oficiale efectuate pentru verificarea respectării normelor prevăzute în prezentul regulament și privind alte activități oficiale desfășurate de autoritățile competente în conformitate cu prezentul regulament și adaptate la sectorul animalelor de reproducție. Autoritățile competente ar trebui să aibă posibilitatea de a efectua controale oficiale care să vizeze toți operatorii cărora li se aplică prezentul regulament, în special societățile de ameliorare, exploatațiile de ameliorare, terții care efectuează testarea performanțelor sau evaluarea genetică, crescătorii și, dacă eliberează certificate zootehnice, centrele de colectare și de depozitare a materialului seminal, centrele de depozitare a embrionilor și echipele de colectare sau producere a embrionilor.

(61)

Autoritățile competente ar trebui să efectueze controale oficiale în vederea verificării conformității cu normele prevăzute în prezentul regulament și cu cerințele stabilite în programul de ameliorare aprobat. Printre aceste controale s-ar putea număra inspecția echipamentelor utilizate pentru testarea performanțelor sau verificarea procedurilor instituite pentru înregistrarea datelor zootehnice și genealogice sau examinarea documentelor sau a sistemelor utilizate pentru stocarea și prelucrarea datelor de acest tip culese cu privire la animalele de reproducție. Examinarea respectivă ar putea ține cont de controalele de calitate sau sistemele de control care garantează acuratețea datelor înregistrate, cum ar fi controlul filiației efectuat pentru a verifica pedigriul unui animal. Controalele oficiale ale autorităților competente ar putea viza și sediile sau birourile și echipamentele crescătorilor, ale societăților de ameliorare sau ale exploatațiilor de ameliorare și animalele de reproducție sau materialul germinativ colectat de la animalele de reproducție care fac obiectul programului de ameliorare.

(62)

În cazul în care, în prezentul regulament, se face referire la „alte activități oficiale”, acestea ar trebui să fie interpretate ca referindu-se la activități cum ar fi recunoașterea societăților de ameliorare și a exploatațiilor de ameliorare, aprobarea programelor de ameliorare sau acordarea de asistență altor state membre și țări terțe.

(63)

Pentru aplicarea eficace a normelor Uniunii privind animalele de reproducție și materialul germinativ provenit de la acestea, stabilite în prezentul regulament, este necesar ca autoritățile competente ale statelor membre să coopereze reciproc și să ofere asistență administrativă ori de câte ori este necesar. În consecință, prezentul regulament ar trebui să stabilească, cu adaptările necesare, norme generale privind asistența administrativă și cooperarea, similare cu cele stabilite în prezent în titlul IV din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (23).

(64)

Pentru a asigura condițiile uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare să adopte, în cazul în care există dovezi privind existența într-o țară terță a unor neconformități grave la scară largă cu dreptul Uniunii privind animalele de reproducție, măsuri speciale pentru a limita impactul neconformităților.

(65)

Autoritățile competente din statele membre ar trebui, de asemenea, să dispună de competențele necesare pentru a pune în aplicare normele zootehnice și genealogice privind animalele de reproducție, prevăzute în prezentul regulament, inclusiv suspendarea aprobării unui program de ameliorare sau retragerea recunoașterii unei societăți de ameliorare sau a unei exploatații de ameliorare în cazul nerespectării normelor prevăzute în prezentul regulament.

(66)

Comisia ar trebui să efectueze controale în statele membre, după caz, printre altele ca urmare a rezultatelor controalelor oficiale efectuate de către statele membre pentru a asigura aplicarea normelor prevăzute în prezentul regulament în toate statele membre.

(67)

Comisia ar trebui să efectueze controale în țări terțe, după caz, în vederea stabilirii listei cu organismele de ameliorare din țările terțe din care ar trebui să fie permisă introducerea în Uniune de animale de reproducție și de material seminal, de ovule și de embrioni provenind de la acestea, precum și în vederea elaborării condițiilor pentru introducerea acestora în Uniune și a obținerii informațiilor zootehnice și genealogice referitoare la funcționarea acordurilor de echivalență. Comisia ar trebui să efectueze, de asemenea, controale în țări terțe în cazurile justificate de apariția sau recurența unor probleme legate de animalele de reproducție sau a materialului germinativ provenit de la acestea.

(68)

Verificarea conformității cu normele prevăzute în prezentul regulament prin controale oficiale este de o importanță crucială pentru a garanta că obiectivele prezentului regulament sunt realizate efectiv în întreaga Uniune. Deficiențele în cadrul sistemului de control dintr-un stat membru pot, în anumite cazuri, ridica obstacole majore în calea realizării obiectivelor respective și pot conduce la cazuri grave de nerespectare la scară largă a normelor în cauză. Prin urmare, Comisia ar trebui să fie în măsură să reacționeze la deficiențele grave în cadrul sistemului de control al unui stat membru prin adoptarea de măsuri, în așteptarea întreprinderii acțiunilor necesare pentru a remedia problema de către statul membru în cauză. Astfel de măsuri ar putea include interzicerea sau aplicarea unor condiții speciale privind comerțul cu animale de reproducție sau cu material germinativ provenit de la acestea sau orice alte măsuri pe care Comisia le-ar considera adecvate pentru a trata cazurile grave de nerespectare.

(69)

Deoarece Directivele 88/661/CEE, 89/361/CEE, 90/427/CEE, 94/28/CE și 2009/157/CE urmează să fie abrogate și înlocuite prin prezentul regulament, este necesar, de asemenea, ca actele Comisiei adoptate în temeiul acestor directive să fie abrogate și înlocuite, după caz, fie prin acte delegate, fie prin acte de punere în aplicare adoptate în temeiul competențelor conferite prin prezentul regulament. În consecință, respectivele acte ale Comisiei ar trebui să fie abrogate și, dacă este necesar, să fie înlocuite.

(70)

Pentru a se asigura punerea în aplicare corespunzătoare a prezentului regulament și completarea sa sau modificarea anexelor la acesta, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește stabilirea cerințelor privind testarea performanțelor și evaluarea genetică, sarcinile și cerințele impuse centrelor de referință ale Uniunii Europene și conținutul și formatul certificatelor zootehnice.

(71)

Atunci când pregătește și redactează acte delegate, este deosebit de important ca, pe durata lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, iar respectivele consultări să se efectueze în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016 (24). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei care se referă la pregătirea actelor delegate.

(72)

În vederea asigurării unor condiții uniforme privind punerea în aplicare a dispozițiilor din prezentul regulament în ceea ce privește modelele de formulare pentru informațiile care urmează să fie puse la dispoziția publicului de statele membre cu privire la lista cu societățile de ameliorare sau exploatațiile de ameliorare recunoscute, metodele de verificare a identității animalelor de reproducție de rasă pură, testarea performanțelor și evaluarea genetică, desemnarea centrelor de referință ale Uniunii Europene, modelele de formulare pentru documentele de identificare unice pe durata vieții ale ecvideelor, modelele de certificate zootehnice care însoțesc animalele de reproducție și materialul germinativ provenit de la acestea, recunoașterea măsurilor echivalente aplicate în țări terțe, perturbările grave ale sistemului de control al unui stat membru și stabilirea unor măsuri speciale privind introducerea în Uniune de animale de reproducție și de material germinativ provenit de la acestea, ar trebui să fie conferite Comisiei competențe de executare. Competențele respective ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (25). În cazul în care Comitetul permanent pentru zootehnie nu emite niciun aviz, Comisia nu ar trebui să adopte actul de punere în aplicare.

(73)

Normele prevăzute în Directivele 87/328/CEE, 88/661/CEE, 89/361/CEE, 90/118/CEE, 90/119/CEE, 90/427/CEE, 91/174/CEE, 94/28/CE și 2009/157/CE și în Decizia 96/463/CE urmează să fie înlocuite cu normele prevăzute în prezentul regulament și în actele delegate și actele de punere în aplicare ale Comisiei adoptate în temeiul competențelor conferite prin prezentul regulament. În consecință, actele juridice respective ar trebui să fie abrogate.

(74)

Pentru a defini criteriile specifice în funcție de specie pentru autorizarea sau recunoașterea societăților de ameliorare și a exploatațiilor de ameliorare, înscrierea animalelor de reproducție în registre genealogice, acceptarea pentru reproducție și inseminare artificială, precum și pentru testarea performanțelor și evaluarea genetică, în temeiul Directivelor 88/661/CEE, 89/361/CEE, 90/427/CEE, 94/28/CE și 2009/157/CE au fost adoptate Deciziile 84/247/CEE (26), 84/419/CEE (27), 89/501/CEE (28), 89/502/CEE (29), 89/504/CEE (30), 89/505/CEE (31), 89/507/CEE (32), 90/254/CEE (33), 90/255/CEE (34), 90/256/CEE (35), 90/257/CEE (36), 92/353/CEE (37), 96/78/CE (38) și 2006/427/CE (39) ale Comisiei. Prezentul regulament ar trebui să prevadă norme care să le înlocuiască pe cele prevăzute în respectivele decizii ale Comisiei.

(75)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească norme similare celor prevăzute în Decizia 92/354/CEE a Comisiei (40).

(76)

În temeiul Directivelor 88/661/CEE, 89/361/CEE, 90/427/CEE, 94/28/CE și 2009/157/CE au fost adoptate următoarele acte juridice: Deciziile 89/503/CEE (41), 89/506/CEE (42), 90/258/CEE (43), 96/79/CE (44), 96/509/CE (45), 96/510/CE (46), 2005/379/CE (47) ale Comisiei și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/262 al Comisiei (48). Prezentul regulament ar trebui să prevadă norme care să le înlocuiască pe cele prevăzute în actele juridice ale Comisiei menționate.

(77)

Pentru a se asigura claritatea juridică și pentru a se evita paralelismele, actele juridice ale Comisiei menționate la considerentele 74, 75 și 76 ar trebui să fie abrogate la data aplicării prezentului regulament. În plus, cu cel puțin 18 luni înainte de data aplicării prezentului regulament, Comisia ar trebui să adopte actele de punere în aplicare privind modelele de formulare pentru prezentarea informațiilor care urmează să fie puse la dispoziția publicului de statele membre cu privire la lista cu societățile de ameliorare sau exploatațiile de ameliorare recunoscute și privind modelele de formulare pentru certificatele zootehnice pentru animalele de reproducție și materialul germinativ provenit de la acestea. Respectivele acte de punere în aplicare ar trebui să se aplice de la data aplicării prezentului regulament.

(78)

Cu scopul de a asigura o tranziție fără probleme pentru organizațiile de crescători, organizațiile de ameliorare, asociațiile de crescători, întreprinderile private sau alte organizații sau asociații care au fost aprobate sau recunoscute cu sau fără o limitare în timp în temeiul actelor abrogate prin prezentul regulament și pentru programele de ameliorare desfășurate de operatorii în cauză, operatorii în cauză și programele lor de ameliorare ar trebui considerate ca fiind recunoscute sau aprobate în conformitate cu prezentul regulament. Prin urmare, operatorilor în cauză și programelor lor de ameliorare nu ar trebui să li se aplice procedurile de recunoaștere, aprobare și de notificare către celelalte state membre a extinderii teritoriului geografic prevăzute de prezentul regulament, deși celelalte dispoziții ale regulamentului ar trebui să li se aplice. Statele membre ar trebui să se asigure că operatorii în cauză respectă toate normele prevăzute în prezentul regulament, în special aplicându-le controale oficiale bazate pe riscuri. În caz de neconformitate, autoritățile competente ar trebui să se asigure că operatorii în cauză iau măsurile necesare pentru a remedia neconformitatea respectivă și, dacă este necesar, suspendă sau retrag recunoașterea acestora sau aprobarea programelor lor de ameliorare.

(79)

Comisia a adoptat recent o propunere pentru un nou regulament privind controalele oficiale și alte activități oficiale. Noul regulament urmărește să abroge Regulamentul (CE) nr. 882/2004 și Directivele 89/608/CEE (49), 90/425/CEE (50), 91/496/CEE și 97/78/CE ale Consiliului. De asemenea, noul regulament urmărește să includă, cu adaptările necesare, anumite norme prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 882/2004 și în directivele menționate. Cu toate acestea, ameliorarea animalelor nu va intra în domeniul de aplicare al acestui nou regulament. Pentru claritate și securitate juridică și până la abrogarea Directivelor 89/608/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE și 97/78/CE prin noul regulament, este necesar să se elimine referirile la termenul „zootehnic” din Directivele 89/608/CEE și 90/425/CEE, în timp ce Directivele 91/496/CEE și 97/78/CE nu necesită o astfel de modificare. Prin urmare, Directivele 89/608/CEE și 90/425/CEE ar trebui modificate în mod corespunzător.

(80)

Până la data aplicării articolului 110 din Regulamentul (UE) 2016/429, societățile de ameliorare care desfășoară programe de ameliorare aprobate pentru animalele de reproducție de rasă pură din specia ecvină ar trebui să poată continua să elibereze documente de identificare pentru animalele de reproducție de rasă pură respective în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Directiva 90/427/CEE.

(81)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice începând cu prima zi a celei de-a 28-a luni de la data la care a intrat în vigoare,

(a)

norme zootehnice și genealogice privind comerțul cu animale de reproducție și cu materialul germinativ provenit de la acestea și privind introducerea lor în Uniune;

(b)

norme privind recunoașterea societăților de ameliorare și a exploatațiilor de ameliorare și privind aprobarea programelor lor de ameliorare;

(c)

drepturile și obligațiile crescătorilor, ale societăților de ameliorare și ale exploatațiilor de ameliorare;

(d)

norme privind înscrierea animalelor de reproducție în registrele genealogice și registrele zootehnice și privind acceptarea pentru reproducție a animalelor de reproducție și a materialului germinativ provenit de la acestea;

(e)

norme privind testarea performanțelor și evaluarea genetică a animalelor de reproducție;

(f)

norme privind eliberarea de certificate zootehnice pentru animalele de reproducție și materialul germinativ provenit de la acestea;

(g)

norme privind efectuarea de controale oficiale, și în special cele asupra societăților de ameliorare și a exploatațiilor de ameliorare, și norme privind desfășurarea altor activități oficiale;

(h)

norme privind asistența administrativă și cooperarea și privind asigurarea respectării legislației de către statele membre;

(i)

norme pentru controalele desfășurate de către Comisie în statele membre și țările terțe.

1.

„animal” înseamnă un animal domestic din:

2.

„rasă” înseamnă o populație de animale suficient de omogenă pentru a fi considerată a fi diferită de celelalte animale din aceeași specie de către unul sau mai multe grupuri de crescători care au convenit să înscrie animalele în cauză în registre genealogice, cu detalierea ascendenților lor cunoscuți, în scopul reproducerii caracteristicilor moștenite ale acestora prin reproducție, schimb și selecție în cadrul unui program de ameliorare;

3.

„animal de reproducție” înseamnă animal de reproducție de rasă pură sau porc de reproducție hibrid;

4.

„material germinativ” înseamnă material seminal, ovule și embrioni colectați sau produși de la animale de reproducție în scopul reproducției asistate;

5.

„societate de ameliorare” înseamnă orice asociație de crescători, organizație de ameliorare sau organism public, altul decât autoritățile competente, care este recunoscut de către autoritatea competentă a unui stat membru în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) în scopul desfășurării unui program de ameliorare cu animale de reproducție de rasă pură înscrise în registrul genealogic (registrele genealogice) condus(e) sau înființat(e) de aceasta;

6.

„exploatație de ameliorare” înseamnă orice asociație de crescători, organizație de ameliorare, exploatație privată care desfășoară activități într-un sistem de producție închis sau organism public, altul decât autoritățile competente, recunoscut de către autoritatea competentă a unui stat membru în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) în scopul desfășurării unui program de ameliorare cu porci de reproducție hibrizi înregistrați în registrul zootehnic (registrele zootehnice) conduse(e) sau înființate(e) de aceasta;

7.

„organism de ameliorare” înseamnă orice asociație de crescători, organizație de ameliorare, exploatație privată, organizație de creștere a animalelor sau serviciu oficial dintr-o țară terță care, în ceea ce privește animalele de reproducție de rasă pură din speciile bovină, porcină, ovină, caprină sau ecvină sau porcii de reproducție hibrizi, a fost acceptat de către țara terță în cauză în legătură cu introducerea în Uniune de animale de reproducție pentru reproducție;

8.

„autorități competente” înseamnă autoritățile unui stat membru cărora, în conformitate cu prezentul regulament, le revine răspunderea în ceea ce privește:

9.

„animal de reproducție de rasă pură” înseamnă un animal care este înscris sau înregistrat și eligibil pentru a fi înscris în secțiunea principală a unui registru genealogic;

10.

„porc de reproducție hibrid” înseamnă un animal din specia porcină înregistrat într-un registru zootehnic, obținut prin încrucișare intenționată sau utilizat pentru încrucișare intenționată între:

11.

„linie” înseamnă o subpopulație stabilă și omogenă din punct de vedere genetic de animale de reproducție rasă pură dintr-o anumită rasă;

12.

„registru genealogic” înseamnă:

13.

„secțiunea principală” înseamnă secțiunea din registrul genealogic în care animalele de reproducție de rasă pură sunt înscrise sau sunt înregistrate și eligibile pentru a fi înscrise, cu indicarea detaliilor privind ascendenții și, după caz, privind calitățile lor;

14.

„clasă” înseamnă o diviziune orizontală a secțiunii principale în care animalele de reproducție de rasă pură sunt înscrise în funcție de calitățile lor;

15.

„calitate” înseamnă o caracteristică ereditară cuantificabilă sau o particularitate genetică a unui animal de reproducție;

16.

„valoare de ameliorare” înseamnă o estimare a efectului preconizat al genotipului unui animal de reproducție asupra unei caracteristici date a descendenților săi;

17.

„registru zootehnic” înseamnă:

18.

„control oficial” înseamnă orice tip de control efectuat de autoritățile competente pentru verificarea conformității cu normele prevăzute în prezentul regulament;

19.

„alte activități oficiale” înseamnă orice activitate, alta decât un control oficial, care este efectuată de autoritățile competente în conformitate cu prezentul regulament pentru a asigura aplicarea normelor prevăzute în prezentul regulament;

20.

„certificat zootehnic” înseamnă certificate de reproducție, atestate sau documentații comerciale eliberate pe hârtie sau în format electronic pentru animalele de reproducție și materialul germinativ provenit de la acestea care oferă informații privind pedigriul, identificarea și, dacă sunt disponibile, rezultatele testării performanței sau ale evaluării genetice;

21.

„introducerea în Uniune” înseamnă acțiunea de a introduce animale de reproducție și material germinativ provenind de la acestea într-unul dintre teritoriile enumerate în anexa VI din afara teritoriilor respective, cu excepția tranzitului;

22.

„comerț” înseamnă acțiunea de cumpărare, vânzare, schimb sau dobândire în alt mod sau punere pe piață a animalelor sau a materialului germinativ provenit de la acestea în cadrul Uniunii, inclusiv în cadrul unui stat membru;

23.

„operator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică căreia i se aplică normele prevăzute în prezentul regulament, de exemplu, societățile de ameliorare, exploatațiile de ameliorare, părțile terțe desemnate de societățile de ameliorare sau exploatațiile de ameliorare prevăzute la articolul 27 alineatul (1) litera (b), centrele de colectare și de depozitare a materialului seminal, centrele de depozitare a embrionilor, echipele de colectare sau producție a embrionilor și crescătorii;

24.

„rasă pe cale de dispariție” înseamnă o rasă locală recunoscută de un stat membru ca fiind pe cale de dispariție, adaptată genetic la unul sau mai multe sisteme sau medii de producție tradiționale în respectivul stat membru și în cazul căreia statutul de rasă pe cale de dispariție este stabilit din punct de vedere științific de un organism care deține competențele și cunoștințele necesare în domeniul raselor aflate pe cale de dispariție;

25.

„întreprindere privată care își desfășoară activitatea într-un sistem de producție închis” înseamnă o întreprindere privată care desfășoară un program de ameliorare la care fie nu participă crescători, fie numărul lor este limitat și au obligații față de întreprinderea privată, de a accepta să se aprovizioneze cu porci de reproducție hibrizi de la aceasta sau să furnizeze porci de reproducție hibrizi acesteia;

26.

„program de ameliorare” înseamnă un set de acțiuni sistematice, inclusiv înregistrarea, selecția, ameliorarea animalelor de reproducție și de material germinativ provenit de la acestea și schimburile de animale de reproducție și de material germinativ provenit de la acestea, concepute și puse în aplicare cu scopul de a menține sau îmbunătăți caracteristicile fenotipice și/sau genotipice dorite ale populației de reproducție țintă.

(a)

își are sediul pe teritoriul statului membru în care este situată autoritatea competentă;

(b)

demonstrează în cererea sa că este în conformitate cu cerințele stabilite în partea 1 din anexa I în ceea ce privește programele sale de ameliorare pentru care intenționează să solicite aprobare în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) și, după caz, cu articolul 12;

(c)

cererea sa conține, în ceea ce privește fiecare program de ameliorare pe care intenționează să îl desfășoare, un proiect de program de ameliorare care include informațiile menționate în partea 2 din anexa I și, în plus, în cazul ecvideelor de rasă pură, în partea 3 din anexa I.

(d)

atunci când depune cererea menționată la alineatul (1) din prezentul articol, transmite o cerere de aprobare a cel puțin unuia dintre programele de ameliorare pe care intenționează să le desfășoare,în conformitate cu articolul 8 alineatul (2).

(a)

numele, datele de contact și, dacă este disponibil, site-ul internet al societății de ameliorare sau al exploatației de ameliorare;

(b)

pentru fiecare societate de ameliorare sau exploatație de ameliorare de pe această listă:

(a)

acestea urmăresc unul sau mai multe din următoarele obiective:

(b)

descriu în detaliu obiectivele selecției și ameliorării;

(c)

respectă cerințele prevăzute în partea 2 din anexa I și în plus, în cazul animalelor de reproducție de rasă pură din specia ecvină, în partea 3 din anexa I.

(a)

societățile de ameliorare și exploatațiile de ameliorare să rămână responsabile în fața autorității competente pentru asigurarea conformității cu cerințele prevăzute în anexa I părțile 2 și 3;

(b)

să nu existe conflicte de interese între partea terță respectivă și activitățile economice ale crescătorilor care participă la programul de ameliorare.

(c)

partea terță să îndeplinească toate cerințele necesare desfășurării acestor activități;

(d)

societățile de ameliorare și exploatațiile de ameliorare în cauză să fi specificat care sunt activitățile pe care intenționează să le încredințeze unei părți terțe și numele și datele de contact ale părților terțe respective în cererea menționată la alineatul (2).

(a)

caracteristicile esențiale ale rasei sau principalele obiective ale programului de ameliorare;

(b)

conservarea rasei respective sau a diversității genetice din cadrul acelei rase; sau

(c)

în cazul în care programul de ameliorare urmărește conservarea rasei respective, implementarea efectivă a programului de ameliorare în cauză:

(a)

numărul programelor de ameliorare aprobate deja pentru rasa respectivă în statul membru în cauză;

(b)

mărimea populațiilor de reproducție cuprinse de aceste programe de ameliorare;

(c)

aportul genetic potențial al altor programe de ameliorare desfășurate de alte societăți de ameliorare pentru aceeași rasă în alte state membre sau de organisme de ameliorare în țări terțe.

(a)

notifică programul autorității competente din celălalt stat membru, cu cel puțin 90 de zile calendaristice înainte de data prevăzută pentru începerea programului de ameliorare în celălalt stat membru și, la cererea autorității notificate, furnizează traducerea notificării respective într-una din limbile oficiale ale celuilalt stat membru;

(b)

la cererea autorității notificate, furnizează cu cel puțin 60 de zile înainte de data prevăzută pentru începerea programului de ameliorare în celălalt stat membru o copie a programului de ameliorare aprobat în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) însoțită, la solicitarea autorității, de traducerea sa într-una din limbile oficiale ale celuilalt stat membru furnizată de societatea de ameliorare sau exploatația de ameliorare care a depus cererea.

(a)

un program de ameliorare aprobat este deja în curs de desfășurare în celălalt stat membru cu privire la animale de reproducție de rasă pură din aceeași rasă; și

(b)

aprobarea unui nou program de ameliorare ar compromite programul de ameliorare desfășurat de o altă societate de ameliorare pentru aceeași rasă care a fost deja aprobat de celălalt stat membru în ceea ce privește cel puțin unul din următoarele aspecte: