21.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/1

21.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/2

(1)

Uniunea Europeană și-a stabilit obiectivul de a menține și de a dezvolta un spațiu de libertate, securitate și justiție.

(2)

În conformitate cu articolul 82 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), cooperarea judiciară în materie penală în Uniune se întemeiază pe principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și a deciziilor judiciare.

(3)

În conformitate cu Programul de la Stockholm – O Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora (2), recunoașterea reciprocă ar trebui să se extindă la toate tipurile de hotărâri și decizii de natură judiciară, care ar putea fi, în funcție de sistemul juridic, penale sau administrative. Acest program solicită de asemenea Comisiei și statelor membre să analizeze modalitățile de îmbunătățire a legislației și a măsurilor practice de sprijin pentru protecția victimelor. De asemenea, programul evidențiază faptul că victimelor criminalității li se poate oferi o protecție specială, care ar trebui să fie aplicată la nivelul Uniunii. Prezenta directivă face parte dintr-o serie de măsuri coerente și cuprinzătoare privind drepturile victimelor.

(4)

Rezoluția Parlamentului European din 26 noiembrie 2009 referitoare la eliminarea violenței împotriva femeilor invită statele membre să-și îmbunătățească legislația și politicile naționale pentru a combate toate formele de violență împotriva femeilor și să acționeze în vederea combaterii cauzelor violenței împotriva femeilor, nu în ultimul rând prin utilizarea de măsuri preventive și invită Uniunea să garanteze dreptul la asistență și sprijin pentru toate victimele violenței. Rezoluția Parlamentului European din 10 februarie 2010 referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2009 aprobă propunerea de introducere a ordinului european de protecție pentru victime.

(5)

În rezoluția sa din 10 iunie 2011 privind o foaie de parcurs pentru consolidarea drepturilor și a protecției victimelor, în special în cadrul procedurilor penale, Consiliul a afirmat că ar trebui luate măsuri la nivelul Uniunii pentru a consolida drepturile și protecția victimelor infracționalității și a invitat Comisia să prezinte propuneri corespunzătoare în acest sens. În acest cadru, ar trebui creat un mecanism pentru garantarea recunoașterii reciproce între statele membre a deciziilor privind măsurile de protecție a victimelor infracționalității. Potrivit rezoluției respective, prezenta directivă, care vizează recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție luate în materie penală, ar trebui completată de un mecanism corespunzător privind măsurile luate în materie civilă.

(6)

Într-un spațiu comun de justiție fără frontiere interne, este necesar să se asigure faptul că protecția acordată unei persoane fizice într-un stat membru este menținută și continuată în orice alt stat membru în care se mută sau în care s-a mutat persoana respectivă. Ar trebui, de asemenea, garantat faptul că exercitarea legitimă de către cetățenii Uniunii a dreptului de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și cu articolul 21 din TFUE, nu duce la reducerea protecției acestora.

(7)

Pentru a realiza aceste obiective, prezenta directivă ar trebui să stabilească norme prin care protecția generată de anumite măsuri de protecție adoptate în conformitate cu legislația unui stat membru („stat membru emitent”) poate fi extinsă la alt stat membru în care persoana protejată hotărăște să își stabilească reședința sau să locuiască („stat membru de executare”).

(8)

Prezenta directivă ia în considerare diferitele tradiții juridice ale statelor membre, precum și faptul că o protecție eficace poate fi asigurată prin intermediul ordinelor de protecție emise de o altă autoritate decât o instanță penală. Prezenta directivă nu creează obligații de modificare a sistemelor naționale pentru adoptarea măsurilor de protecție și nici obligații de introducere sau de modificare a sistemului de drept penal pentru executarea ordinului european de protecție.

(9)

Prezenta directivă se aplică măsurilor de protecție care sunt destinate în mod particular să protejeze o persoană împotriva unei fapte penale a unei alte persoane care poate, în orice fel, să îi pună în pericol viața sau integritatea fizică, psihologică și sexuală, de exemplu prin prevenirea oricărei forme de hărțuire, precum și demnitatea sau libertatea personală a acesteia, de exemplu prin prevenirea răpirilor, a urmăririi în scop de hărțuire și a altor forme de constrângere indirectă și care sunt destinate să prevină noi acte infracționale și să reducă consecințele actelor infracționale anterioare. Aceste drepturi personale ale persoanei protejate reprezintă valori fundamentale recunoscute și susținute în toate statele membre. Cu toate acestea, un stat membru nu este obligat să emită un ordin european de protecție pe baza unei măsuri penale care nu servește în mod particular la protejarea unei persoane, ci vizează în principal alte scopuri, de exemplu reabilitarea socială a autorului faptei. Este important să se sublinieze faptul că prezenta directivă se aplică măsurilor de protecție care vizează protejarea tuturor victimelor, nu numai a victimelor violenței bazate pe criterii de gen, ținând seama de specificul fiecărui tip de infracțiune în cauză.

(10)

Prezenta directivă se aplică măsurilor de protecție adoptate în materie penală și, în consecință, nu acoperă măsurile de protecție adoptate în materie civilă. Pentru ca o măsură de protecție să poată fi executată în conformitate cu prezenta directivă, nu este necesar ca o infracțiune să fi fost stabilită printr-o hotărâre definitivă. Nu este relevantă nici natura autorității care adoptă o măsură de protecție, fie ea penală, administrativă sau civilă. Prezenta directivă nu obligă statele membre să își modifice dreptul intern pentru a putea adopta măsuri de protecție în contextul procedurilor penale.

(11)

Prezenta directivă urmărește aplicarea unor măsuri de protecție adoptate în favoarea victimelor sau a posibilelor victime ale infracțiunilor. Prin urmare, prezenta directivă nu ar trebui să se aplice măsurilor adoptate în vederea protecției martorilor.

(12)

În cazul în care, pentru protecția unei rude a persoanei care face în principal obiectul protecției, este adoptată o măsură de protecție în sensul prezentei directive, se poate solicita și emite un ordin european de protecție cu privire la această rudă, cu respectarea condițiilor prevăzute de prezenta directivă.

(13)

Toate cererile prin care se solicită emiterea unui ordin european de protecție ar trebui soluționate cu rapiditatea corespunzătoare, ținând seama de circumstanțele specifice ale cazului, inclusiv urgența situației, de data prevăzută pentru sosirea persoanei protejate pe teritoriul statului de executare și, în cazul în care este posibil, de gradul de risc la care este supusă persoana protejată.

(14)

În cazul în care persoanei protejate sau persoanei care reprezintă un pericol ar trebui să i se furnizeze informații în conformitate cu prezenta directivă, aceste informații ar trebui să fie furnizate, dacă este cazul, și tutorelui sau reprezentantului persoanei în cauză. De asemenea, ar trebui acordată atenția cuvenită necesității ca persoana protejată, persoana care reprezintă un pericol sau tutorele ori reprezentantul în cadrul procedurilor să primească informații, în conformitate cu prezenta directivă, într-o limbă pe care persoana respectivă o înțelege.

(15)

În cadrul procedurilor de emitere și recunoaștere a ordinelor europene de protecție, autoritățile competente ar trebui să aibă în vedere, în mod corespunzător, nevoile victimelor, inclusiv, în special, pe acelea ale persoanelor vulnerabile, cum ar fi minori sau persoane cu handicap.

(16)

Pentru aplicarea prezentei directive, o măsură de protecție poate fi impusă ca urmare a unei hotărâri judecătorești, în sensul Deciziei-cadru 2008/947/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești și al deciziilor de probațiune în vederea supravegherii măsurilor de probațiune și a sancțiunilor alternative (3) sau ca urmare a unei decizii privind măsuri de supraveghere judiciară, în sensul Deciziei-cadru 2009/829/JAI a Consiliului din 23 octombrie 2009 privind aplicarea, între statele membre ale Uniunii Europene, a principiului recunoașterii reciproce în materia deciziilor privind măsurile de supraveghere judiciară ca alternativă la arestarea preventivă (4). În cazul în care o decizie a fost adoptată în statul emitent pe baza uneia dintre aceste decizii-cadru, procedura de recunoaștere ar trebui urmată în consecință în statul de executare. Cu toate acestea, nu ar trebui să fie exclusă posibilitatea transferării unui ordin european de protecție către un alt stat membru decât statul care execută deciziile bazate pe aceste decizii-cadru.

(17)

În conformitate cu articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu articolul 47 paragraful al doilea din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, persoanei care reprezintă un pericol ar trebui să i se asigure, fie în decursul procedurii care conduce la adoptarea unei măsuri de protecție, fie înaintea emiterii unui ordin european de protecție, posibilitatea de a fi ascultată și de a contesta măsura de protecție.

(18)

Pentru a preveni săvârșirea unei infracțiuni împotriva victimei în statul de executare, statul respectiv ar trebui să dispună de mijloacele juridice pentru recunoașterea deciziei adoptate anterior în statul emitent în favoarea victimei, evitându-se totodată necesitatea ca victima să înceapă noi proceduri sau să furnizeze probe în statul de executare, ca și când statul emitent nu ar fi adoptat decizia respectivă. Recunoașterea ordinului european de protecție de către statul de executare implică, inter alia, faptul că autoritatea competentă a statului respectiv, sub rezerva limitărilor stabilite în prezenta directivă, acceptă existența și validitatea măsurii de protecție adoptate în statul emitent, recunoaște situația de fapt descrisă în ordinul european de protecție și este de acord că ar trebui acordată protecție și că acordarea acesteia ar trebui menținută în conformitate cu legislația sa națională.

(19)

Prezenta directivă cuprinde o lista exhaustivă de interdicții și restricții care, atunci când sunt impuse în statul emitent și incluse în ordinul european de protecție, ar trebui recunoscute și aplicate în statul de executare, sub rezerva limitărilor stabilite în prezenta directivă. La nivel național pot exista și alte tipuri de măsuri de protecție, cum ar fi obligația impusă persoanei care reprezintă un pericol de a rămâne într-un anumit loc, dacă aceasta este prevăzută în dreptul intern. Astfel de măsuri ar putea fi impuse în statul emitent în cadrul procedurii care conduce la adoptarea uneia dintre măsurile de protecție care, în conformitate cu prezenta directivă, ar putea constitui temeiul unui ordin european de protecție.

(20)

Întrucât în statele membre diferite autorități (civile, penale sau administrative) dețin competența de a adopta și de a aplica măsuri de protecție, este oportun să se acorde un grad ridicat de flexibilitate în cadrul mecanismelor de cooperare dintre statele membre în temeiul prezentei directive. Prin urmare, nu este obligatoriu, în toate cazurile, ca autoritatea competentă a statului de executare să ia aceeași măsură de protecție ca cea adoptată în statul emitent, ci are un anume grad de libertate de a lua orice măsură pe care o consideră adecvată și corespunzătoare în temeiul legislației naționale într-un caz similar, pentru a asigura protecția continuă a persoanei protejate, având în vedere măsura de protecție adoptată în statul emitent astfel cum este descrisă în ordinul european de protecție.

(21)

Printre interdicțiile sau restricțiile cărora li se aplică prezenta directivă se numără, printre altele, măsurile care vizează limitarea contactelor personale sau la distanță dintre persoana protejată și persoana care reprezintă un pericol, de exemplu, prin impunerea anumitor condiții pentru astfel de contacte sau prin impunerea unor restricții privind conținutul comunicării.

(22)

Autoritatea competentă a statului de executare ar trebui să informeze persoana care reprezintă un pericol, autoritatea competentă a statului emitent și persoana protejată cu privire la orice măsură adoptată în baza ordinului european de protecție. În notificarea trimisă persoanei care reprezintă un pericol, ar trebui să se acorde atenția cuvenită interesului persoanei protejate de a nu se i dezvălui adresa sau alte detalii de contact. Aceste detalii ar trebui excluse din notificare, cu condiția ca adresa sau alte date de contact să nu fie incluse în interdicția sau restricția impusă ca măsură de executare asupra persoanei care reprezintă un pericol.

(23)

Atunci când autoritatea competentă a statului emitent retrage ordinul european de protecție, autoritatea competentă a statului de executare ar trebui să pună capăt măsurilor adoptate în aplicarea ordinului european de protecție, înțelegându-se că autoritatea competentă a statului de executare poate adopta - în mod autonom și în conformitate cu dreptul său intern – orice măsură de protecție în temeiul dreptului său intern pentru protejarea persoanei vizate.

(24)

Având în vedere faptul că prezenta directivă vizează situațiile în care persoana protejată este cea care se mută în alt stat membru, emiterea sau executarea unui ordin european de protecție nu ar trebui să implice niciun transfer de competențe către statul de executare în ceea ce privește pedepsele principale, pedepsele cu suspendare, pedepsele alternative, pedepsele cu amânarea executării sau pedepsele secundare sau măsurile de siguranță impuse persoanei care reprezintă un pericol, dacă aceasta continuă să își aibă reședința în statul care a adopta măsura de protecție.

(25)

După caz, ar trebui să fie posibilă utilizarea de mijloace electronice în vederea punerii în practică a măsurilor adoptate în aplicarea prezentei directivă, în conformitate cu dreptul și procedurile interne.

(26)

În contextul cooperării dintre autoritățile implicate în asigurarea protecției persoanei vizate, autoritatea competentă a statului de executare ar trebui să comunice autorității competente a statului emitent orice încălcare a măsurilor adoptate în statul de executare în vederea executării ordinului european de protecție. Această comunicare ar trebui să permită autorității competente a statului emitent să decidă prompt cu privire la un răspuns adecvat cu privire la măsura de protecție impusă în statul său cu privire la persoana care reprezintă un pericol. Un astfel de răspuns poate include, după caz, impunerea unei măsuri privative de libertate, ca substituent al unei măsuri neprivative de libertate adoptate inițial, de exemplu, ca o alternativă la detenția preventivă sau ca o consecință a suspendării condiționate a executării pedepsei. Se înțelege că o astfel de decizie, întrucât nu impune ex novo o sancțiune în legătură cu o nouă infracțiune, nu afectează posibilitatea ca statul de executare să impună, atunci când este cazul, sancțiuni în eventualitatea încălcării măsurilor adoptate în vederea executării ordinului european de protecție.

(27)

Având în vedere diferitele tradiții juridice ale statelor membre, atunci când nicio măsură de protecție nu ar fi disponibilă în statul de executare într-un caz similar situației de fapt descrise în ordinul european de protecție, autoritatea competentă a statului de executare ar trebui să raporteze autorității competente a statului emitent orice încălcare a măsurii de protecție descrise în ordinul european de protecție de care are cunoștință.

(28)

Pentru a asigura aplicarea fără dificultăți a prezentei directive în fiecare caz specific, autoritățile competente ale statului emitent și statului de executare ar trebui să își exercite competențele în conformitate cu dispozițiile prezentei directive, ținând seama de principiul ne bis in idem.

(29)

Persoanei protejate nu ar trebui să i se ceară să suporte costuri în legătură cu recunoașterea ordinului european de protecție, care sunt disproporționate față de cele aferente cazurilor naționale similare. La punerea în aplicare a prezentei directive, statele membre ar trebui să garanteze că, după recunoașterea ordinului european de protecție, persoana protejată nu este obligată să inițieze și alte proceduri naționale pentru a obține de la autoritatea competentă a statului de executare, ca o consecință directă a recunoașterii ordinului european de protecție, o decizie prin care să se adopte măsuri care, în conformitate cu dreptul intern, ar fi disponibile, într-un caz similar, pentru asigurarea protecției persoanei protejate.

(30)

Având în vedere principiul recunoașterii reciproce pe care se întemeiază prezenta directivă, statele membre ar trebui să promoveze în cea mai mare măsură posibilă contactul direct între autoritățile competente atunci când aplică prezenta directivă.

(31)

Fără a aduce atingere independenței judiciare și diferențelor organizatorice dintre sistemele judiciare din Uniune, statele membre ar trebui să analizeze eventualitatea de a le solicita celor răspunzători de formarea judecătorilor, procurorilor, forțelor de poliție și personalului judiciar implicat în procedurile care vizează emiterea sau recunoașterea unui ordin european de protecție să asigure o pregătire adecvată în raport cu obiectivele prezentei directive.

(32)

Pentru a facilita evaluarea modului de aplicare a prezentei directive, statele membre ar trebui să comunice Comisiei date relevante în legătură cu aplicarea procedurilor naționale privind ordinul european de protecție, cel puțin cu privire la numărul de ordine europene de protecție care au fost solicitate, emise și/sau recunoscute. În acest sens, ar fi utile și alte feluri de date, cum ar fi, de exemplu, tipul infracțiunilor în cauză.

(33)

Prezenta directivă ar trebui să contribuie la protecția persoanelor aflate în pericol, prin suplimentarea, fără a le aduce atingere, a instrumentelor deja existente în domeniu, precum Decizia-cadru 2008/947/JAI și Decizia-cadru 2009/829/JAI.

(34)

Atunci când o decizie referitoare la o măsură de protecție intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (5), a Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești (6) sau a Convenției de la Haga din 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilor (7), recunoașterea și aplicarea deciziei respective ar trebui să aibă loc în conformitate cu dispozițiile instrumentului juridic relevant.

(35)

Statele membre și Comisia ar trebui să includă informații referitoare la ordinul european de protecție, acolo unde este oportun, în campaniile educative și de sensibilizare a opiniei publice existente privind protejarea victimelor infracționalității.

(36)

Datele cu caracter personal prelucrate în cadrul punerii în aplicare a prezentei directive ar trebui să fie protejate în conformitate cu Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală (8) și cu principiile stabilite în Convenția din 1981 a Consiliului Europei pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal.

(37)

Prezenta directivă ar trebui să respecte drepturile fundamentale garantate de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu articolul 6 din TUE.

(38)

În punerea în aplicare a prezentei directive, statele membre sunt încurajate să țină seama de drepturile și principiile consacrate de Convenția din 1979 a Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor.

(39)

Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume protecția persoanelor aflate în pericol, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, în consecință, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(40)

În conformitate cu articolul 3 din Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Regatul Unit a notificat intenția sa de a participa la adoptarea și aplicarea prezentei directive.

(41)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din Protocolul respectiv, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei directive, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(42)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul (nr. 22) privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale,

(1)

„ordin european de protecție” înseamnă o decizie, adoptată de o autoritate judiciară sau echivalentă a unui stat membru în legătură cu o măsură de protecție, pe baza căreia o autoritate judiciară sau echivalentă a altui stat membru adoptă măsura sau măsurile corespunzătoare în temeiul propriei legislații naționale în vederea continuării asigurării protecției persoanei protejate.

(2)

„măsură de protecție” înseamnă o decizie în materie penală, adoptată în statul emitent în conformitate cu legislația națională și procedurile sale, prin care una sau mai multe dintre interdicțiile sau restricțiile menționate la articolul 5 sunt impuse unei persoane care reprezintă un pericol pentru a proteja o persoană protejată de o faptă penală care i-ar putea pune în pericol viața, integritatea fizică sau psihologică, demnitatea, libertatea personală sau integritatea sexuală.

(3)

„persoană protejată” înseamnă o persoană fizică beneficiară a protecției care decurge dintr-o măsură de protecție adoptată de statul emitent.

(4)

„persoană care reprezintă un pericol” înseamnă o persoană fizică căreia i-au fost impuse una sau mai multe dintre interdicțiile sau restricțiile menționate la articolul 5.

(5)

„stat emitent” înseamnă statul membru în care a fost adoptată o măsură de protecție, care stă la baza emiterii unui ordin european de protecție.

(6)

„stat de executare” înseamnă statul membru căruia i s-a transmis un ordin european de protecție, în vederea recunoașterii sale.

(7)

„stat de supraveghere” înseamnă statul membru căruia i-a fost transferată o hotărâre judecătorească, în sensul articolului 2 din Decizia-cadru 2008/947/JAI, sau o decizie privind măsuri de supraveghere judiciară, în sensul articolului 4 din Decizia-cadru 2009/829/JAI.

(a)

interdicția de a se deplasa în anumite localități, locuri sau zone definite în care își are reședința persoana protejată sau pe care le vizitează;

(b)

o interdicție sau o reglementare a contactului, sub orice formă, cu persoana protejată, inclusiv la telefon, prin mijloace electronice sau prin poștă obișnuită, prin fax sau orice alte mijloace; sau

(c)

o interdicție sau o reglementare a apropierii de persoana protejată la o distanță mai mică decât cea prevăzută.

(a)

identitatea și cetățenia persoanei protejate precum și identitatea și cetățenia tutorelui sau a reprezentantului dacă persoana protejată este minoră sau nu are capacitate juridică;

(b)

data de la care persoana protejată intenționează să își stabilească reședința sau să locuiască în statul de executare și perioada sau perioadele de ședere, dacă acestea sunt cunoscute;

(c)

denumirea, adresa, numărul de telefon și de fax și adresa de e-mail a autorității competente a statului emitent;

(d)

identificarea (de exemplu, printr-un număr și o dată) a actului juridic care conține măsura de protecție pe baza căreia este emis ordinul european de protecție;

(e)

un rezumat al faptelor și împrejurărilor care au dus la adoptarea măsurii de protecție în statul emitent;

(f)

interdicțiile sau restricțiile impuse, prin măsura de protecție care stă la baza ordinului european de protecție, persoanei care reprezintă un pericol, durata acestora și indicarea sancțiunii, dacă există, în cazul încălcării oricărei interdicții sau restricții;

(g)

utilizarea unui dispozitiv tehnic, dacă acesta există, care a fost pus la dispoziția persoanei protejate sau a persoanei care reprezintă un pericol, ca mijloc de executare a măsurii de protecție;

(h)

identitatea și cetățenia persoanei care reprezintă un pericol, precum și datele de contact ale acesteia;

(i)

în cazul în care aceste informații sunt cunoscute de autoritatea competentă a statului emitent fără a necesita cercetări suplimentare, dacă persoana protejată și/sau persoana care reprezintă un pericol au beneficiat de asistență juridică gratuită în statul emitent;

(j)

după caz, o descriere a altor împrejurări care ar putea influența evaluarea pericolului la care este supusă persoana protejată;

(k)

o menționare explicită, după caz, a faptului că o hotărâre judecătorească, în sensul articolului 2 din Decizia-cadru 2008/947/JAI, sau o decizie privind măsuri de supraveghere judiciară, în sensul articolului 4 din Decizia-cadru 2009/829/JAI, a fost deja transferată statului de supraveghere, atunci când acesta este diferit de statul de executare a ordinului european de protecție, și identificarea autorității competente a statului respectiv în ceea ce privește executarea unei astfel de hotărâri sau decizii.

(a)

ordinul european de protecție nu este complet sau nu a fost completat în termenul stabilit de către autoritatea competentă a statului de executare;

(b)

nu se respectă cerințele prevăzute la articolul 5;

(c)

măsura de protecție se referă la un act care nu constituie o infracțiune în conformitate cu dreptul statului de executare;

(d)

protecția are la bază executarea unei pedepse sau a unei măsuri care, în conformitate cu dreptul statului de executare, face obiectul unei amnistii și se referă la un act sau la un comportament care intră în domeniul său de competență, în conformitate cu dreptul respectiv;

(e)

persoanei care reprezintă un pericol îi este conferită imunitate în temeiul dreptului statului de executare, ceea ce face imposibilă adoptarea măsurilor de protecție pe baza ordinului european de protecție;

(f)

urmărirea penală împotriva persoanei care reprezintă un pericol pentru actul sau comportamentul în legătură cu care s-a adoptat măsura de protecție este prescrisă în temeiul dreptului statului de executare, în situația în care actul sau comportamentul intră în sfera sa de competență în temeiul dreptului său intern;

(g)

recunoașterea ordinului european de protecție ar contraveni principiului ne bis in idem;

(h)

în temeiul dreptului statului de executare, persoana care reprezintă un pericol nu poate, din cauza vârstei sale, să răspundă penal pentru actul sau comportamentul în legătură cu care s-a adoptat măsura de protecție;

(i)

măsura de protecție este în legătură cu o infracțiune care, în conformitate cu dreptul statului de executare, este considerată a fi fost săvârșită în întregime sau într-o măsură semnificativă pe teritoriul acestuia.

(a)

informează fără întârziere nejustificată statul emitent și persoana protejată cu privire la refuz și temeiurile acestuia;

(b)

dacă este cazul, informează persoana protejată cu privire la posibilitatea de a solicita adoptarea unei măsuri de protecție în conformitate cu dreptul său intern;

(c)

informează persoana protejată cu privire la orice cale de atac aplicabilă disponibilă în conformitate cu dreptul său intern pentru a contesta o astfel de decizie.

(a)

să impună sancțiuni penale și să ia orice altă măsură ca urmare a încălcării, dacă această încălcare este considerată infracțiune în temeiul dreptului statului de executare;

(b)

să ia orice alte decizii fără caracter penal legate de încălcarea respectivă;

(c)

să ia orice măsură urgentă și provizorie pentru a pune capăt încălcării, în așteptarea, atunci când este cazul, a unei decizii ulterioare din partea statului emitent.

(a)

înnoirea, revizuirea, modificarea, revocarea și retragerea măsurii de protecție și, în consecință, a ordinului european de protecție;

(b)

impunerea unei măsuri privative de libertate ca urmare a revocării măsurii de protecție, cu condiția ca măsura de protecție să se fi aplicat pe baza unei hotărâri judecătorești, în sensul articolului 2 din Decizia-cadru 2008/947/JAI sau pe baza unei decizii privind măsuri de supraveghere judiciară, în sensul articolului 4 din Decizia-cadru 2009/829/JAI.

(a)

modifică măsurile adoptate pe baza ordinului european de protecție, hotărând în conformitate cu articolul 9; sau

(b)

refuză să aplice interdicția sau restricția modificată atunci când nu se încadrează în tipurile de interdicții sau restricții menționate la articolul 5 sau dacă informațiile transmise împreună cu ordinul european de protecție în conformitate cu articolul 7 sunt incomplete sau nu au fost completate în termenul stabilit de autoritatea competentă a statului de executare în conformitate cu articolul 9 alineatul (4).

(a)

atunci când există dovezi clare că persoana protejată nu își are reședința sau nu locuiește pe teritoriul statului de executare sau a părăsit definitiv acel teritoriu;

(b)

atunci când, în conformitate cu dreptul său intern, durata maximă a măsurilor adoptate în vederea executării unui ordin european de protecție a expirat;

(c)

în cazul prevăzut la articolul 13 alineatul (7) litera (b); sau

(d)

în cazul în care o hotărâre judecătorească, în sensul articolului 2 din Decizia-cadru 2008/947/JAI, sau o decizie privind măsuri de supraveghere judiciară, în sensul articolului 4 din Decizia-cadru 2009/829/JAI, este transferată către statul de executare după recunoașterea ordinului european de protecție.

21.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/19

(1)

La 25 februarie 2008, Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 194/2008 de reînnoire și de întărire a măsurilor restrictive instituite împotriva Birmaniei/Myanmar.

(2)

În conformitate cu Decizia 2011/859/PESC a Consiliului de modificare a Deciziei 2010/232/PESC de reînnoire a măsurilor restrictive împotriva Birmaniei/Myanmar (2), informațiile referitoare la o entitate de pe lista din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 194/2008 ar trebui actualizate.

(3)

Anexa V la Regulamentul (CE) nr. 194/2008 ar trebui actualizată în consecință,

21.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/20

(1)

Regulamentul (UE) nr. 57/2011 al Consiliului din 18 ianuarie 2011 de stabilire, pentru anul 2011, a posibilităților de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupuri de stocuri de pește, aplicabile în apele UE și, pentru navele din UE, în anumite ape din afara UE (2) stabilește cotele pentru 2011.

(2)

Conform informațiilor primite de Comisie, capturile din stocul menționat în anexa la prezentul regulament, efectuate de nave care arborează pavilionul statului membru menționat în aceeași anexă sau care sunt înmatriculate în respectivul stat membru, au epuizat cota alocată pentru 2011.

(3)

Prin urmare, este necesară interzicerea pescuitului din acest stoc,

21.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/22

(1)

Regulamentul (UE) nr. 57/2011 al Consiliului din 18 ianuarie 2011 de stabilire, pentru anul 2011, a posibilităților de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupuri de stocuri de pește, aplicabile în apele UE și, pentru navele din UE, în anumite ape din afara UE (2) stabilește cotele pentru 2011.

(2)

Conform informațiilor primite de Comisie, capturile din stocul menționat în anexa la prezentul regulament efectuate de nave care arborează pavilionul statului membru menționat în aceeași anexă sau care sunt înmatriculate în respectivul stat membru au epuizat cota alocată pentru 2011.

(3)

Prin urmare, este necesară interzicerea pescuitului din acest stoc,

21.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/24

(1)

Regulamentul (UE) nr. 57/2011 al Consiliului din 18 ianuarie 2011 de stabilire, pentru anul 2011, a posibilităților de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupuri de stocuri de pește, aplicabile în apele UE și, pentru navele din UE, în anumite ape din afara UE (2) stabilește cotele pentru 2011.

(2)

Conform informațiilor primite de Comisie, capturile din stocul menționat în anexa la prezentul regulament efectuate de nave care arborează pavilionul statului membru menționat în aceeași anexă sau care sunt înmatriculate în respectivul stat membru au epuizat cota alocată pentru 2011.

(3)

Prin urmare, este necesară interzicerea pescuitului din acest stoc,

21.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/26

(1)

În conformitate cu articolul 130 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, pentru a gestiona importurile, Comisiei i s-a conferit competența de a stabili produsele pentru care importul face obiectul prezentării unei licențe. Atunci când evaluează necesitatea unui sistem de licențe, Comisia ia în considerare instrumentele adecvate de gestionare a piețelor și în special cele de monitorizare a importurilor.

(2)

La articolul 1 alineatul (2) litera (a) punctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 376/2008 (2) al Comisiei se prevede obligativitatea prezentării unei licențe în cazul importurilor de „banane, proaspete importate în condițiile ratei taxei vamale din Tariful vamal comun” care intră sub incidența codului NC 0803 00 19.

(3)

În prezent, există alte mijloace care permit monitorizarea eficace a importurilor. In vederea simplificării și în scopul reducerii sarcinii administrative pentru statele membre și pentru operatorii economici, trebuie anulată cerința prezentării de licențe în cazul importurilor de banane. La articolul 1 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2014/2005 al Comisiei din 9 decembrie 2005 privind certificatele în cadrul regimului de import de banane în Comunitate pentru bananele puse în liberă circulație la taxa vamală din Tariful vamal comun (3), valabilitatea licențelor este limitată la anul eliberării acestora. Prin urmare, este necesar să se anuleze obligația de obținere a licențelor de import începând de la 1 ianuarie 2012.

(4)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 376/2008 trebuie modificat în consecință.

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

21.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/27

(1)

Pentru a favoriza aprovizionarea cu cereale a pieței comunitare în timpul primelor luni ale anului de comercializare 2011/2012, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 633/2011 al Comisiei (2) a suspendat, până la 31 decembrie 2011, aplicarea taxelor vamale pentru contingentele tarifare de import pentru grâul comun de calitate inferioară și medie și pentru orzul furajer deschise prin Regulamentul (CE) nr. 1067/2008 al Comisiei (3) și, respectiv, Regulamentul (CE) nr. 2305/2003 al Comisiei (4).

(2)

Perspectivele de evoluție a pieței cerealelor din Uniunea Europeană pentru finele anului de comercializare 2011/2012 duc la estimarea că prețurile vor rămâne invariabile, ținând seama de nivelul scăzut al stocurilor și de situația actuală a estimărilor Comisiei privind cantitățile care vor fi disponibile efectiv în cadrul recoltei din 2011. Pentru a facilita menținerea unor fluxuri ale importurilor care să sprijine echilibrul pieței Uniunii, este necesară garantarea unei continuități în politica de importuri de cereale prin menținerea, până la 30 iunie 2012, a suspendării temporare a taxelor vamale la import pentru anul de comercializare 2011/2012 pentru contingentele tarifare de import care beneficiază în prezent de această măsură.

(3)

Totodată, trebuie ca operatorii să nu fie penalizați în cazul în care expedierea cerealelor în vederea importării acestora în Uniune este deja în derulare. În acest sens, este necesar să se țină seama de termenele de transport și să se permită operatorilor să efectueze punerea în liberă circulație a cerealelor în temeiul regimului de suspendare a taxelor vamale prevăzută de prezentul regulament pentru toate produsele al căror transport cu destinație directă în Uniune a început cel mai târziu la 30 iunie 2012. De asemenea, este necesar să se stabilească dovada care trebuie prezentată pentru a demonstra transportul cu destinație directă în Uniune și data la care a început transportul respectiv.

(4)

În vederea asigurării unei gestionări eficace a procedurii de eliberare a licențelor de import începând cu 1 ianuarie 2012, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(5)

Comitetul de gestionare a organizării comune a piețelor agricole nu a emis un aviz în termenul stabilit de președinte,

21.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/29

(1)

A fost încheiat un Acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană, pe de o parte, și Autoritatea Palestiniană din Cisiordania și Fâșia Gaza, pe de altă parte, privind liberalizarea în continuare a schimburilor comerciale cu produse agricole, produse agricole prelucrate, pește și produse pescărești și de modificare a Acordului de asociere euro-mediteraneean interimar privind schimburile comerciale și cooperarea dintre Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP), care acționează în numele Autorității Palestiniene din Cisiordania și Fâșia Gaza, pe de altă parte (2) („acordul”). Acordul a fost aprobat, în numele Uniunii, prin Decizia 2011/824/UE a Consiliului (3).

(2)

Acordul prevede aplicarea unor concesii tarifare sporite, pe durata unei perioade de zece ani de la data intrării în vigoare a acordului, pentru importurile în Uniunea Europeană a unor cantități nelimitate de produse originare din Cisiordania și din Fâșia Gaza. Acordul mai prevede posibilitatea prelungirii perioadei concesiilor tarifare sporite, în funcție de evoluția economică viitoare a Cisiordaniei și a Fâșiei Gaza.

(3)

Deoarece acordul prevede liberalizarea suplimentară a schimburilor comerciale cu produse agricole, produse agricole prelucrate, pește și produse pescărești, este necesar să se suspende, pe durata perioadei de aplicare a acordului, aplicarea contingentelor tarifare și a cantităților de referință stabilite în anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 747/2001 privind produsele originare din Cisiordania și din Fâșia Gaza.

(4)

Regulamentul (CEE) nr. 4088/87 al Consiliului din 21 decembrie 1987 de stabilire a condițiilor de aplicare a taxelor vamale preferențiale la importul anumitor produse de floricultură originare din Cipru, Israel, Iordania și Maroc, precum și Cisiordania și Fâșia Gaza (4) a fost abrogat de Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (5).

(5)

Regulamentul (CEE) nr. 700/88 al Comisiei din 17 martie 1988 de stabilire a normelor de aplicare a regimului aplicabil importului în Comunitate al anumitor produse de floricultură originare din Cipru, Israel, Iordania și Maroc, precum și Cisiordania și Fâșia Gaza (6) a fost abrogat de Regulamentul (CE) nr. 1227/2006 al Comisiei (7).

(6)

Ca urmare a abrogărilor, articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 747/2001, care prevede neeligibilitatea florilor proaspete tăiate și a bobocilor de flori pentru concesii tarifare în cazul nerespectării condițiilor de preț stabilite în Regulamentul (CEE) nr. 4088/87, a devenit redundant și trebuie eliminat.

(7)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 747/2001 trebuie modificat în consecință.

(8)

Deoarece acordul intră în vigoare la 1 ianuarie 2012, prezentul regulament trebuie să se aplice începând cu aceeași dată.

(9)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Codului vamal,

1.

Se introduce articolul 1a, cu următorul text:

„Articolul 1a

Suspendarea aplicării contingentelor tarifare și a cantităților de referință pentru produse originare din Cisiordania și din Fâșia Gaza

Aplicarea contingentelor tarifare și a cantităților de referință stabilite în anexa VIII privind produsele originare din Cisiordania și din Fâșia Gaza se suspendă temporar pentru o perioadă de zece ani începând de la 1 ianuarie 2012.

Totuși, în funcție de evoluția economică viitoare a Cisiordaniei și a Fâșiei Gaza, se poate lua în considerare o prelungire cu o perioadă suplimentară, cel târziu cu un an înainte de expirarea perioadei de zece ani prevăzută de acord, sub forma unui schimb de scrisori aprobat în numele Uniunii prin Decizia 2011/824/UE a Consiliului (8).

2.

Articolul 2 se elimină.

21.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/31

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 impune o interdicție cu privire la exportul de bunuri care nu au nicio altă utilizare practică decât cea de a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, precum și controale ale exportului de anumite bunuri care ar putea fi utilizate în acest scop. Acesta respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special respectul și protecția demnității umane, dreptul la viață și interzicerea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane și degradante.

(2)

În câteva cazuri recente, unele medicamente exportate către țări terțe au fost deturnate și folosite pentru a impune pedeapsa capitală, în special prin administrarea unei supradoze letale prin injectare. Uniunea dezaprobă pedeapsa capitală în toate circumstanțele și acționează în vederea abolirii universale a acesteia. Exportatorii au obiectat față de asocierea lor involuntară la o astfel de utilizare a produselor pe care le-au creat pentru uz medical.

(3)

Prin urmare, este necesar să se completeze lista bunurilor care fac obiectul restricțiilor de comercializare, în vederea prevenirii utilizării anumitor medicamente pentru a impune pedeapsa capitală și în vederea garantării faptului că toți exportatorii de medicamente din Uniune fac obiectul unor condiții uniforme în acest sens. Medicamentele în cauză au fost elaborate, inter alia, pentru a fi utilizate în anestezii și sedări, prin urmare, exportul acestora nu ar trebui să facă obiectul unei interdicții complete.

(4)

Este necesar, de asemenea, să se extindă interdicția privind comerțul de centuri electrice, pentru ca în domeniul de aplicare al acesteia să intre și alte dispozitive purtate pe corp similare, cum ar fi manșoane și manșete electrice care au același efect ca și centurile electrice.

(5)

Este necesar să se interzică comerțul de bastoane cu ținte care nu sunt admisibile în vederea aplicării legii. Deși țintele pot provoca dureri sau suferințe semnificative, bastoanele cu ținte nu par a fi mai eficace în combaterea luptelor de stradă sau în vederea autoapărării decât bastoanele obișnuite, iar durerea sau suferința provocată de ținte este, prin urmare, crudă și nu este strict necesară în vederea combaterii luptelor de stradă sau în vederea autoprotecției.

(6)

Numerotarea anumitor părți ale Nomenclaturii combinate (NC) a fost modificată după adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1236/2005 și, prin urmare, codurile NC relevante ar trebui actualizate în consecință.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru regimul comun aplicabil exporturilor de produse.

(8)

Pentru a garanta eficacitatea măsurilor prevăzute în prezentul regulament, acesta trebuie să intre în vigoare de îndată,

21.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/35

(1)

Articolul 70 alineatul (4c) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) (2) permite ca rata contribuției FEADR să fie majorată la maximum 95 % pentru statele membre care se confruntă cu dificultăți grave cu privire la stabilitatea lor financiară.

(2)

Pentru a permite statelor membre să beneficieze cât mai curând posibil de pe urma creșterii ratei de cofinanțare, regulile de calculare a contribuției Uniunii în contextul conturilor FEADR, prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 883/2006 (3), trebuie adaptate cu aplicare imediată.

(3)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 883/2006 ar trebui modificat în consecință.

(4)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru fondurile agricole,

21.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/36

(1)

Contingentele tarifare din Uniune pentru ovine și caprine și pentru carnea de oaie și de capră trebuie să fie deschise începând cu 2012. Taxele și cantitățile trebuie stabilite în conformitate cu acordurile internaționale respective, aflate în vigoare în 2012. Ca urmare a negocierilor care au condus la acordul sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Noua Zeelandă în temeiul articolului XXIV alineatul (6) și articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) 1994 referitor la modificarea concesiilor din listele de angajamente ale Republicii Bulgaria și ale României în cadrul procesului lor de aderare la Uniunea Europeană (2), Uniunea s-a angajat să mărească volumul anual din Noua Zeelandă cu 400 tone, și să includă în lista sa de angajamente un contingent tarifar anual erga omnes de import de carne de oaie și de capră pentru 200 de tone greutate carcasă.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 312/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de punere în aplicare pentru Comunitate a dispozițiilor tarifare prevăzute de Acordul de instituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Chile, pe de altă parte (3), a prevăzut deschiderea de la 1 februarie 2003 pentru codul 0204 a unui contingent tarifar bilateral suplimentar de 2 000 tone și o creștere anuală suplimentară de 10 % a cantității inițiale. Prin urmare, se adaugă 200 de tone anual contingentului tarifar GATT/OMC pentru Chile, iar ambele contingente trebuie gestionate în continuare împreună în același mod.

(3)

Regulamentul (UE) nr. 1245/2010 al Comisiei din 21 decembrie 2010 privind deschiderea contingentelor tarifare din Uniune pentru anul 2011 pentru ovine și caprine și pentru carnea de oaie și de capră (4) a deschis, pentru anul 2011, contingente tarifare în Uniune, în conformitate cu acordurile internaționale respective, aflate în vigoare în anul 2011. Aceste contingente tarifare trebuie menținute și deschise anual, luând în considerare dispozițiile acordurilor cu Noua Zeelandă și Chile menționate mai sus. Regulamentul (UE) nr. 1245/2010 devine, de asemenea, caduc la sfârșitul anului 2011 și trebuie, așadar, să fie abrogat. Prezentul regulament trebuie, de asemenea, să fie aplicabil pentru mai mult de un an și să răspundă unui obiectiv de simplificare prin evitarea adoptării unui regulament în fiecare an.

(4)

Importurile în temeiul prezentului regulament trebuie să fie gestionate per an calendaristic.

(5)

Trebuie stabilit un echivalent greutate carcasă pentru a se asigura buna funcționare a contingentelor tarifare din Uniune.

(6)

Prin derogare de la Regulamentul (CE) nr. 1439/95 al Comisiei din 26 iunie 1995 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 3013/89 al Consiliului privind importul și exportul produselor din sectorul cărnii de oaie și de capră (5), contingentele tarifare pentru produsele din carne de oaie și de capră trebuie gestionate în conformitate cu articolul 144 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. Aceasta trebuie să se realizeze în conformitate cu articolele 308a, 308b și 308c alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar (6).

(7)

Contingentele tarifare alocate în temeiul prezentului regulament trebuie considerate inițial ca nefiind critice în sensul articolului 308c din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 atunci când sunt gestionate conform principiului „primul venit, primul servit”. Prin urmare, autoritățile vamale trebuie autorizate să renunțe la solicitarea constituirii de garanții în legătură cu mărfurile importate inițial în cadrul acestor contingente tarifare în conformitate cu articolul 308c alineatul (1) și cu articolul 248 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93.

(8)

Este necesar să se precizeze ce tip de dovadă a originii produselor trebuie să furnizeze agenții economici pentru a beneficia de contingentele tarifare după principiul „primul venit, primul servit”.

(9)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

(a)

pentru animale vii: 0,47;

(b)

pentru carne de miel dezosată și carne de ied dezosată: 1,67;

(c)

pentru carne de oaie dezosată și carne de capră dezosată, alta decât carnea de ied, și pentru orice amestecuri din acestea: 1,81;

(d)

pentru produsele nedezosate: 1,00.

(a)

în cazul unui contingent tarifar care face parte dintr-un acord tarifar preferențial, dovada de origine stabilită în acordul respectiv;

(b)

în cazul altor contingente tarifare, dovada de origine stabilită în conformitate cu articolul 47 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 care, pe lângă elementele prevăzute la articolul menționat, conține următoarele date:

(c)

în cazul unei țări ale cărei contingente tarifare intră sub incidența literelor (a) și (b) și sunt combinate, dovada de origine este cea menționată la litera (a).

21.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/39

(1)

În anexa V la Regulamentul (CE) nr. 329/2007 sunt enumerate persoanele, entitățile și organismele cărora, în urma desemnării acestora de către Consiliu, li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice în temeiul regulamentului menționat.

(2)

La data de 19 decembrie 2011, Consiliul a decis să modifice lista persoanelor, a entităților și a organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice. În consecință, anexa V ar trebui actualizată.

(3)

Pentru a se garanta eficacitatea măsurilor prevăzute în prezentul regulament, acesta trebuie să intre în vigoare imediat,

21.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/48

21.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/50

(1)

Regulamentul (CE) nr. 620/2009 al Comisiei din 13 iulie 2009 privind modul de gestionare a unui contingent tarifar de import pentru carnea de vită și mânzat de calitate superioară (3) stabilește norme detaliate privind depunerea cererilor și eliberarea licențelor de import.

(2)

Articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1301/2006 prevede că, în cazul în care cantitățile la care se referă cererile de licențe depășesc cantitățile disponibile pentru perioada de contingent tarifar, trebuie stabiliți coeficienți de atribuire pentru cantitățile la care se referă fiecare cerere de licență. Cererile pentru licențe de import depuse în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 620/2009 în perioada 1-7 decembrie 2011 depășesc cantitățile disponibile. Prin urmare, trebuie să se determine în ce măsură se pot elibera licențele de import, stabilindu-se coeficientul de alocare,

21.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/51

(1)

Articolul 19.1 din Statutul SEBC prevede că Banca Centrală Europeană (BCE) este împuternicită să impună instituțiilor de credit stabilite în statele membre obligația de a constitui rezerve minime obligatorii la BCE și la băncile centrale naționale, în conformitate cu obiectivele de politică monetară, și Consiliul guvernatorilor poate adopta regulamente privind calcularea și determinarea rezervelor minime obligatorii.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 al Băncii Centrale Europene din 12 septembrie 2003 privind aplicarea rezervelor minime obligatorii (BCE/2003/9) (1) prevede, printre altele, categoriile de instituții care fac obiectul cerințelor de constituire de rezerve minime obligatorii și ratele rezervelor minime obligatorii aplicabile anumitor categorii de pasiv.

(3)

La 8 decembrie 2011, Consiliul guvernatorilor a adoptat măsuri suplimentare pentru intensificarea susținerii creditării, acestea fiind menite să susțină creditarea bancară și lichiditatea pe piața monetară din zona euro. Întrucât nu este necesar ca sistemul rezervelor minime obligatorii al BCE să fie aplicat în aceeași măsură în care ar fi aplicat în condiții normale în vederea direcționării factorilor de pe piața monetară, pentru majorarea nivelului de lichiditate furnizată contrapărților la operațiunile de politică monetară ale Eurosistemului este necesară reducerea ratei rezervelor minime obligatorii la 1 %. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 (BCE/2003/9) ar trebui modificat,

21.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/52

(1)

La 12 decembrie 2005, Consiliul a adoptat Acțiunea comună 2005/889/PESC privind instituirea Misiunii de Asistență la Frontieră a Uniunii Europene pentru punctul de trecere Rafah (EU BAM Rafah) (1).

(2)

La 26 mai 2011, Consiliul a adoptat Decizia 2011/312/PESC (2) de modificare a Acțiunii comune 2005/889/PESC și de prelungire a acesteia până la 31 decembrie 2011.

(3)

La 8 noiembrie 2011, Comitetul politic și de securitate (COPS) a recomandat prelungirea tehnică a misiunii cu încă șase luni.

(4)

EU BAM Rafah ar trebui să fie prelungită în continuare, de la 1 ianuarie 2012 până la 30 iunie 2012, în baza mandatului său actual.

(5)

Este de asemenea necesar să se stabilească valoarea de referință financiară destinată acoperirii cheltuielilor aferente EU BAM Rafah pentru perioada 1 ianuarie 2012-30 iunie 2012.

(6)

EU BAM Rafah se va desfășura în contextul unei situații care s-ar putea deteriora și care ar putea aduce atingere realizării obiectivelor acțiunii externe a Uniunii prevăzute la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

1.

Articolul 12 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 12

Securitatea

(1)   Prin coordonare cu Direcția de securitate a Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), comandantul operației civile oferă șefului misiunii îndrumări cu privire la planificarea măsurilor de securitate și asigură punerea în aplicare corespunzătoare și eficientă a acestora pentru EU BAM Rafah, în conformitate cu articolele 5 și 9.

(2)   Șeful misiunii răspunde de securitatea EU BAM Rafah și de asigurarea respectării cerințelor minime de securitate aplicabile EU BAM Rafah, în conformitate cu politica UE privind securitatea personalului desfășurat în afara UE cu atribuții operaționale în temeiul titlului V din TUE și cu instrumentele sale conexe.

(3)   Șeful misiunii este asistat de un ofițer superior de securitate al misiunii (OSSM), care raportează șefului misiunii și menține, de asemenea, o strânsă relație funcțională cu Departamentul de securitate al SEAE.

(4)   Personalul EU BAM Rafah urmează o instruire obligatorie în domeniul securității înainte de a își începe exercitarea atribuțiilor, în conformitate cu OPLAN. De asemenea, personalul EU BAM Rafah urmează periodic, în teatrul de operații, instruiri organizate de OSSM.”;

2.

La articolul 13, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Valoarea financiară de referință destinată acoperirii cheltuielilor aferente misiunii în perioada 25 noiembrie 2005-31 decembrie 2011 este de 21 570 000 EUR.

Valoarea financiară de referință destinată acoperirii cheltuielilor aferente misiunii în perioada 1 ianuarie 2012-30 iunie 2012 este de 970 000 EUR.”;

3.

La articolul 16, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Prezenta acțiune comună expiră la 30 iunie 2012.”.

21.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/54

(1)

La 14 noiembrie 2005, Consiliul a adoptat Acțiunea comună 2005/797/CFSP (1) privind Misiunea de Poliție a Uniunii Europene pentru teritoriile palestiniene (EUPOL COPPS), care a fost prelungită ultima dată prin Decizia 2009/955/PESC (2) a Consiliului și care a expirat la 31 decembrie 2010.

(2)

La 17 decembrie 2010, Consiliul a adoptat Decizia 2010/784/PESC (3) privind continuarea, după 1 ianuarie 2011, a activității Misiunii de Poliție a Uniunii Europene pentru teritoriile palestiniene, decizie care expiră la 31 decembrie 2011.

(3)

La 8 noiembrie 2011, Comitetul politic și de securitate (COPS) a recomandat prelungirea tehnică a EUPOL COPPS cu încă șase luni.

(4)

EUPOL COPPS ar trebui să fie prelungită în continuare, de la 1 ianuarie 2012 până la 30 iunie 2012, în baza mandatului său actual.

(5)

Se impune, de asemenea, să se stabilească valoarea de referință financiară destinată acoperirii cheltuielilor aferente EUPOL COPPS pentru perioada 1 ianuarie 2012-30 iunie 2012.

(6)

EUPOL COPPS se va desfășura în contextul unei situații care s-ar putea deteriora și care ar putea aduce atingere realizării obiectivelor acțiunii externe a Uniunii prevăzute la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

1.

Articolul 12 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 12

Securitate

(1)   Prin coordonare cu Direcția de securitate a Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), comandantul operației civile oferă șefului misiunii îndrumări cu privire la planificarea măsurilor de securitate și asigură punerea în aplicare corespunzătoare și eficientă a acestora pentru EUPOL COPPS, în conformitate cu articolele 5, 6 și 9.

(2)   Șeful misiunii răspunde de securitatea EUPOL COPPS și de asigurarea respectării cerințelor minime de securitate aplicabile EUPOL COPPS, în conformitate cu politica Uniunii privind securitatea personalului desfășurat în afara Uniunii cu atribuții operaționale în temeiul titlului V din tratat și cu instrumentele sale conexe.

(3)   Șeful misiunii este asistat de un ofițer superior de securitate al misiunii (SMSO), care raportează șefului misiunii și va menține, de asemenea, o strânsă relație funcțională cu Direcția de securitate a SEAE.

(4)   Personalul EUPOL COPPS urmează o instruire obligatorie în domeniul securității înainte de a își începe exercitarea atribuțiilor, în conformitate cu OPLAN. De asemenea, personalul EUPOL COPPS urmează periodic, în teatrul de operații, instruiri organizate de SMSO.”;

2.

La articolul 13, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Valoarea financiară de referință destinată acoperirii cheltuielilor aferente EUPOL COPPS în perioada 1 ianuarie 2011-31 decembrie 2011 este de 8 250 000 EUR.

Valoarea financiară de referință destinată acoperirii cheltuielilor aferente EUPOL COPPS în perioada 1 ianuarie 2012-30 iunie 2012 este de 5 750 000 EUR.”.

3.

La articolul 16, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Expiră la 30 iunie 2012.”

21.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/55

(1)

La 26 aprilie 2010, Consiliul a adoptat Decizia 2010/232/PESC de reînnoire a măsurilor restrictive împotriva Birmaniei/Myanmar.

(2)

Informațiile referitoare la o entitate de pe lista din anexa I la Decizia 2010/232/PESC ar trebui actualizate.

(3)

Anexa I la Decizia 2010/232/PESC ar trebui modificată în consecință,

21.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/56

(1)

La 22 decembrie 2010, Consiliul a adoptat Decizia 2010/800/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Populare Democrate Coreene.

(2)

Consiliul a efectuat o reexaminare integrală a listei persoanelor și entităților, astfel cum figurează în anexele II și III la Decizia 2010/800/PESC, cărora li se aplică articolul 4 alineatul (1) literele (b) și (c) și articolul 5 alineatul (1) literele (b) și (c) din decizia respectivă.

(3)

Consiliul a ajuns la concluzia că persoanele și entitățile enumerate în anexele II și III la Decizia 2010/800/PESC ar trebui să facă în continuare obiectul măsurilor restrictive specifice prevăzute de aceasta.

(4)

Consiliul a ajuns, de asemenea, la concluzia că rubrica corespunzătoare unei entități incluse pe lista din anexa II la Decizia 2010/800/PESC ar trebui modificată.

(5)

În plus, Consiliul a decis ca persoane și entități suplimentare să fie incluse pe lista persoanelor și entităților care fac obiectul măsurilor restrictive, astfel cum figurează în anexele II și III la Decizia 2010/800/PESC.

(6)

Lista persoanelor și entităților astfel cum figurează în anexele II și III la Decizia 2010/800/PESC ar trebui actualizată în consecință,

21.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/61

(1)

La 16 februarie 2011, în conformitate cu articolul 36 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1528/2007, Kenya a solicitat o derogare pentru o perioadă de un an de la regulile de origine prevăzute în anexa respectivă. La 20 septembrie 2011, Kenya a prezentat informații suplimentare în sprijinul cererii sale. Cererea vizează o cantitate totală de 2 000 de tone de file de ton, clasificat la poziția 1604 din SA. Această cerere este determinată de scăderea capturilor și a rezervei de ton crud originar, precum și de problema pirateriei.

(2)

Conform informațiilor furnizate de Kenya, capturile de ton crud originar sunt neobișnuit de reduse, chiar și în comparație cu variațiile sezoniere normale, și au dus la o scădere a producției de file de ton. În plus, Kenya a semnalat riscul pe care îl prezintă actele de piraterie în timpul livrării tonului crud. Ca urmare a acestei situații anormale, Kenya se află în imposibilitatea de a respecta, pentru o anumită perioadă, regulile de origine prevăzute în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1528/2007.

(3)

Pentru a se asigura continuitatea importurilor din țările ACP către Uniune și pentru a se permite o tranziție fără probleme de la Acordul de parteneriat ACP-CE la Acordul de stabilire a unui cadru pentru un Acord interimar de parteneriat economic (Acordul interimar de parteneriat EAC-UE), este necesar să se acorde o nouă derogare, cu efect retroactiv de la 1 ianuarie 2011.

(4)

Având în vedere importurile în cauză, o derogare temporară de la regulile de origine prevăzute în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1528/2007 nu ar cauza prejudicii grave unui sector economic stabil al Uniunii, sub rezerva respectării anumitor condiții referitoare la cantități, la supraveghere și la durată.

(5)

Prin urmare, se justifică acordarea unei derogări temporare în temeiul articolului 36 alineatul (1) litera (a) din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1528/2007.

(6)

Kenya va beneficia de o derogare automată de la regulile de origine cu privire la fileul de ton clasificat la poziția 1604 din SA, în temeiul articolului 41 alineatul (8) din Protocolul privind originea anexat la Acordul interimar de parteneriat EAC-UE, atunci când acest acord intră în vigoare sau este aplicat provizoriu.

(7)

În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1528/2007, regulile de origine prevăzute în anexa II la respectivul regulament și derogările de la aceste reguli urmează să fie înlocuite cu regulile prevăzute în Acordul interimar de parteneriat EAC-UE, a cărui intrare în vigoare sau aplicare provizorie este prevăzută pentru 2012. Prin urmare, derogarea trebuie să se aplice până la 31 decembrie 2011. Deși urmează să se mai acorde o derogare în 2011, situația generală, inclusiv situația ratificării Acordului interimar de parteneriat EAC-UE, va fi reevaluată în 2012.

(8)

În conformitate cu articolul 41 alineatul (8) din Protocolul privind originea anexat la Acordul interimar de parteneriat EAC-UE, derogarea automată de la regulile de origine este limitată la un contingent anual de 2 000 de tone de file de ton pentru țările care au parafat Acordul interimar de parteneriat EAC-UE (Kenya, Uganda, Tanzania, Rwanda, Burundi). Kenya este singura țară din regiune care exportă, în prezent, file de ton în Uniune. Prin urmare, este oportun să se acorde Kenyei o derogare în conformitate cu articolul 36 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1528/2007 pentru 2 000 de tone de file de ton, cantitate care nu depășește contingentul anual total acordat regiunii EAC în temeiul Acordului interimar de parteneriat EAC-UE.

(9)

În consecință, trebuie să se acorde Kenyei o derogare pentru 2 000 de tone de file de ton pentru o perioadă de un an.

(10)

Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar (2) prevede norme de gestionare a contingentelor tarifare. Pentru a asigura o gestionare eficientă în contextul unei strânse cooperări între autoritățile din Kenya, autoritățile vamale ale statelor membre și Comisie, este necesar ca aceste norme să se aplice mutatis mutandis cantităților importate în temeiul derogării acordate prin prezenta decizie.

(11)

Pentru a se permite o monitorizare eficientă a funcționării derogării, autoritățile din Kenya trebuie să comunice în mod regulat Comisiei informații în legătură cu certificatele de circulație EUR.1 eliberate.

(12)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului Codului vamal,

21.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/64

(1)

Decizia 2009/470/CE stabilește procedurile care reglementează contribuția financiară a Uniunii la programele de eradicare, combatere și monitorizare a anumitor boli ale animalelor și a zoonozelor.

(2)

Decizia 2008/341/CE a Comisiei din 25 aprilie 2008 de stabilire a criteriilor comunitare pentru programele naționale de eradicare, combatere și monitorizare a unor boli animale și a zoonozelor (2) prevede că, pentru a fi aprobate conform măsurilor stabilite la articolul 27 alineatul (1) din Decizia 2009/470/CE, programele transmise Comisiei de statele membre pentru eradicarea, combaterea și monitorizarea bolilor animalelor și zoonozelor enumerate în anexa la decizia respectivă trebuie să îndeplinească cel puțin criteriile stabilite în anexa la Decizia 2008/341/CE.

(3)

Decizia 2010/712/UE a Comisiei din 23 noiembrie 2010 de aprobare a programelor anuale și multianuale și a contribuțiilor financiare din partea Uniunii pentru eradicarea, combaterea și monitorizarea anumitor boli ale animalelor și a anumitor zoonoze, prezentate de statele membre pentru 2011 și anii următori (3) aprobă anumite programe naționale și stabilește nivelul și valoarea maximă a contribuției financiare din partea Uniunii pentru fiecare program prezentat de statele membre.

(4)

Comisia a evaluat rapoartele privind cheltuielile efectuate pentru aceste programe, prezentate de statele membre. Rezultatele evaluării arată că unele state membre nu vor utiliza întreaga sumă alocată pentru anul 2011, în timp ce altele vor cheltui mai mult decât suma alocată.

(5)

Anumite state membre au informat Comisia că, în contextul actualei situații financiare, este necesar un sprijin suplimentar pentru compensarea proprietarilor de animale sacrificate și pentru alte măsuri finanțate la un nivel de 50 %, pentru a asigura continuitatea programelor veterinare cofinanțate de UE, astfel încât să se mențină tendința pozitivă înregistrată în cazul mai multor boli.

(6)

Comisia a examinat cererile pentru creșterea nivelului de finanțare, ținând seama de situația veterinară și de disponibilitatea fondurilor din anul financiar curent, și a considerat că este adecvat ca măsurile eligibile finanțate la un nivel de 50 % să primească un sprijin mai important prin modificarea nivelului de finanțare la 60 %.

(7)

Prin urmare, este necesară modificarea contribuției financiare a Uniunii pentru o serie de programe naționale. Este necesară redistribuirea fondurilor alocate programelor naționale care nu vor utiliza întreaga sumă alocată în favoarea programelor care, conform estimărilor, vor depăși această sumă. Realocarea ar trebui să se bazeze pe cele mai recente informații privind cheltuielile suportate efectiv de statele membre în cauză.

(8)

În plus, Portugalia a prezentat un program modificat de eradicare a brucelozei bovine, Letonia a prezentat un program modificat pentru combaterea salmonelozei, România și Slovacia au prezentat programe modificate pentru combaterea și monitorizarea pestei porcine clasice, Danemarca a prezentat un program modificat de supraveghere pentru gripa aviară la păsările de curte și la păsările sălbatice, Belgia, Republica Cehă, Danemarca, Germania, Estonia, Irlanda, Spania, Franța, Italia, Cipru, Letonia, Luxemburg, Ungaria, Țările de Jos, Austria, Polonia, Portugalia, Slovenia, Slovacia, Finlanda, Suedia și Regatul Unit au prezentat programe modificate pentru encefalopatiile spongiforme transmisibile (EST), encefalopatia spongiformă bovină (ESB) și scrapia, iar România, Slovenia și Finlanda au prezentat programe modificate pentru eradicarea rabiei.

(9)

Comisia a evaluat programele modificate respective atât din punct de vedere veterinar, cât și financiar. S-a constatat că programele respective sunt conforme cu legislația relevantă a Uniunii în domeniul veterinar și în special cu criteriile prevăzute în anexa la Decizia 2008/341/CE. Prin urmare, programele modificate ar trebui aprobate.

(10)

Prin urmare, Decizia 2010/712/UE ar trebui modificată în consecință.

(11)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(a)

programul prezentat de Belgia la 26 iulie 2011;

(b)

programul prezentat de Letonia la 8 martie 2011.

(a)

programul prezentat de România la 7 octombrie 2011;

(b)

programul prezentat de Slovacia la 21 noiembrie 2011.

(a)

programul prezentat de Belgia la 15 iunie 2011;

(b)

programul prezentat de Republica Cehă la 17 iunie 2011;

(c)

programul prezentat de Danemarca la 8 iunie 2011;

(d)

programul prezentat de Germania la 14 iunie 2011;

(e)

programul prezentat de Estonia la 27 iunie 2011;

(f)

programul prezentat de Irlanda la 29 iunie 2011;

(g)

programul prezentat de Spania la 1 iulie 2011;

(h)

programul prezentat de Franța la 13 iulie 2011;

(i)

programul prezentat de Italia la 22 iunie 2011;

(j)

programul prezentat de Cipru la 30 iunie 2011;

(k)

programul prezentat de Letonia la 28 iunie 2011;

(l)

programul prezentat de Luxemburg la 24 iunie 2011;

(m)

programul prezentat de Ungaria la 29 iunie 2011;

(n)

programul prezentat de Țările de Jos la 30 iunie 2011;

(o)

programul prezentat de Austria la 29 iunie 2011;

(p)

programul prezentat de Polonia la 28 iunie 2011;

(q)

programul prezentat de Portugalia la 29 iunie 2011;

(r)

programul prezentat de Slovenia la 8 iunie 2011;

(s)

programul prezentat de Slovacia la 30 iunie 2011;

(t)

programul prezentat de Finlanda la 22 iunie 2011;

(u)

programul prezentat de Suedia la 20 iunie 2011;

(v)

programul prezentat de Regatul Unit la 28 iunie 2011.

(a)

programul prezentat de România la 23 septembrie 2011;

(b)

programul prezentat de Finlanda la 15 septembrie 2011.

1.

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

2.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

3.

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

4.

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

5.

Articolul 5 se modifică după cum urmează:

6.

Articolul 6 se modifică după cum urmează:

7.

Articolul 8 se modifică după cum urmează:

8.

Articolul 9 se modifică după cum urmează: