Jurnalul Oficial C 247/13 i

13.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/1

Avizul Comitetului European al Regiunilor — Punerea în aplicare a Agendei europene privind migrația

(2018/C 247/01)

Raportor:

Dimitrios KALOGEROPOULOS (EL-PPE), responsabil politic în fața Consiliului Local din Palaio Faliro

Document de referință:

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor cu privire la rezultatele Agendei europene privind migrația

COM(2017) 558 final

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Observații preliminare

subliniază că mișcările migratorii determinate de diverse cauze fac parte integrantă din istoria umanității, în special cea europeană; subliniază că orașele și regiunile Europei se află în prezent sub presiunea unui mare număr de migranți, ca urmare a instabilității din țările din afara UE. Continentul european, și în special regiunile aflate la extremitățile sale sudice și estice, iar în ultimul an și regiunile din Mediterana occidentală și zonele de coastă spaniole, a constituit multă vreme punctul de plecare al emigranților, dar a devenit în ultimii ani o destinație principală a fluxurilor de migranți și de refugiați din afara UE;

în ultimii ani, a crescut vertiginos numărul migranților și refugiaților, proveniți în cea mai mare parte din țări din Africa și Asia, precum și din Orientul Mijlociu, care încearcă să intre în statele membre ale Uniunii Europene (UE). În perioada de după 2015, Europa a primit cel mai mare număr de migranți și refugiați de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Factori cum ar fi criza persistentă din Siria, emergența unor focare de nemulțumire în diferite regiuni din Africa și Asia, și aspirația a numeroase persoane de pe aceste continente de a se bucura de condiții mai bune de trai în Europa au avut o contribuție decisivă la accentuarea acestui fenomen. Printre principalele țări de intrare în UE se numără cele riverane Mării Mediterane, în special Grecia și Italia;

pentru a aborda această provocare fără precedent în modul cel mai eficace posibil, în mai 2015, Comisia Europeană a prezentat Agenda europeană privind migrația (1). Având în vedere tragediile umanitare din Marea Mediterană, prioritatea imediată consta în salvarea de vieți omenești pe mare și, prin urmare, în dezvoltarea de acțiuni europene în următoarele domenii: 1. îmbunătățirea operațiunilor de căutare și salvare; 2. combaterea rețelelor infracționale de persoane care introduc ilegal migranți și de traficanți de migranți; 3. transferul refugiaților în interiorul frontierelor UE; 4. returnarea persoanelor strămutate în locurile lor de origine; 5. cooperarea cu țări terțe pentru abordarea în amonte a problemei fluxurilor de migrație; și 6. acordarea de ajutor statelor membre ale UE aflate în prima linie a fluxurilor de migranți și refugiați. Totodată, Agenda europeană privind migrația stabilea patru piloni pentru adoptarea unei politici cuprinzătoare a UE în materie de migrație: 1. reducerea stimulentelor pentru migrația neregulamentară; 2. salvarea de vieți omenești și securizarea frontierelor externe; 3. asigurarea unei baze pentru o punere în aplicare coerentă a sistemului european comun de azil; și 4. elaborarea unei noi politici în domeniul migrației legale;

experiența trecutului arată că migranții sunt nevoiți să caute rute mai periculoase pentru a ajunge în țările de destinație, în absența unor canale legale de migrație. Acest lucru îi determină pe oameni să apeleze la rețele de traficanți de persoane, riscându-și viața și siguranța personală. În cazul femeilor, această situație le sporește considerabil vulnerabilitatea;

Observații specifice

Comitetul European al Regiunilor (CoR) observă de la bun început că, deși Agenda europeană privind migrația intră în principal în sfera de competență a guvernelor naționale, autoritățile locale și regionale (ALR) joacă un rol important în acest domeniu;

subliniază că autoritățile locale și regionale joacă un rol important în primirea numărului tot mai mare de refugiați și de migranți. Aceasta se datorează faptului că autoritățile locale și regionale sunt organismele care primesc refugiații și migranții, pe care trebuie să îi ajute și să îi găzduiască și de care trebuie să se ocupe, respectând demnitatea lor umană, adesea pentru perioade de timp nedeterminate. În numeroase cazuri, ele trebuie, totodată, să-i ajute să se integreze. Această situație afectează îndeosebi regiunile aflate la frontierele cele mai îndepărtate ale UE (cum ar fi insulele grecești din Marea Egee situate în apropierea coastei turce și anumite regiuni insulare ale Italiei, precum și coastele andaluze, fiind vorba în special de sosirile în provinciile Cadiz, Granada și Almeria și în teritoriile Ceuta și Melilla, dar și în Insulele Canare), care constituie punctele de sosire a migranților pe teritoriul UE;

având în vedere aceste elemente, consideră că autoritățile locale și regionale trebuie să fie implicate în toate etapele de elaborare și de punere în aplicare a Agendei europene privind migrația, inclusiv stabilirea priorităților, evaluarea rezultatelor și monitorizarea impactului asupra autorităților locale și regionale al politicilor guvernamentale în acest domeniu; acest proces ar trebui să implice toate nivelurile de guvernare, în mod transparent, începând cu administrațiile și autoritățile locale;

salută eforturile UE de a sprijini instituirea unor structuri politice și administrative perene pentru problemele privind migrația și azilul, și consideră că aceste eforturi ar trebui să includă sprijinul pentru crearea sau dezvoltarea de instituții la nivel local și regional, prin asigurarea de finanțare, asistență tehnică și formare eficace pentru autoritățile locale și regionale, astfel încât ajutoarele umanitare și resursele financiare existente și viitoare să fie utilizate în mod optim, în principal în contextul primirii inițiale; în acest sens, este necesar ca regiunile cele mai afectate de fluxurile de migrație sau în care trăiesc mulți imigranți să aibă acces direct la fondurile pentru integrare ale Uniunii Europene;

reamintește că autoritățile subnaționale reprezentate în cadrul său depun un efort considerabil și investesc, în consecință, resurse importante pentru a răspunde pe teren problemelor umanitare legate de fluxurile de refugiați și migranți. În acest context, CoR a demonstrat deja că reprezintă un partener valoros pentru ceilalți actori implicați (inclusiv Comisia Europeană) în ceea ce privește punerea în aplicare a Agendei europene privind migrația;

Priorități

10.

consideră evident, pe de o parte, că, dată fiind complexitatea acestei probleme, este necesară o colaborare strânsă între statele membre ale UE și, pe de altă parte, că orice acțiune întreprinsă de UE și statele membre trebuie să fie întotdeauna guvernată de principiile supreme ale respectării dreptului internațional și apărării drepturilor omului;

11.

consideră că este absolut esențial ca UE să își continue atât eforturile în vederea creării și consolidării cadrului european comun pentru migrație și azil, cât și acțiunile de prevenție, astfel încât să contribuie la abordarea problemei migrației neregulamentare, să ajute la promovarea stabilității și la respectarea drepturilor fundamentale în vecinătatea sa. UE trebuie să fie în măsură să ofere ajutor acelor state membre care suportă o povară mai grea în ceea ce privește fluxurile de migrație și de refugiați, întemeindu-și acțiunea politică pe principiul fundamental al solidarității; în acest sens, este necesar un sprijin considerabil nu numai pentru bazinul mediteraneean, dar și pentru teritoriile spaniole din afara peninsulei Iberice, precum Ceuta și Melilla;

12.

subliniază necesitatea de a intensifica acțiunile de prevenție în domeniul migrației neregulamentare, astfel încât ajutorul acordat să se poată concentra asupra persoanelor care au cu adevărat nevoie de protecție. Își exprimă, de asemenea, profunda îngrijorare cu privire la comerțul cu sclavi care s-a dezvoltat în unele state africane ca urmare a rutelor și activităților de introducere ilegală de migranți și care se centrează în mod special pe traficul cu femei și minore, ce devin victime ale exploatării sexuale;

13.

consideră că Uniunea Europeană, în calitate de principal donator internațional, trebuie să depună eforturi pentru ca politica în domeniul migrației și cooperarea internațională pentru dezvoltare să fie politici publice coordonate. În același timp, CoR consideră ca fiind periculoasă tendința anumitor organizații internaționale (precum Comitetul de asistență pentru dezvoltare al OCDE) de a permite ca costurile suportate de țările dezvoltate legate de ajutorarea refugiaților să fie considerate asistență oficială pentru dezvoltare;

14.

subliniază importanța crucială a cooperării internaționale pentru dezvoltare, ca politică publică menită să promoveze îmbunătățirea condițiilor de viață din țările terțe care urmărește să elimine inegalitățile și, de asemenea, în ce privește acțiunile umanitare, să aibă un impact asupra situațiilor care duc la strămutarea forțată a populației;

15.

în circumstanțele actuale, CoR identifică șase domenii de acțiune: 1. furnizarea unui răspuns rapid și asigurarea unei asistențe imediate statelor membre care se confruntă cu situații de urgență ca urmare a creșterii fluxurilor de refugiați și de migranți; 2. reducerea factorilor care stimulează continuarea migrației neregulamentare; 3. gestionarea frontierelor externe ale UE; 4. azilul politic; 5. gestionarea migrației legale și integrarea migranților în societate; și 6. cooperarea cu țările de origine;

Răspuns la situațiile de urgență

16.

salută măsurile care au fost luate de UE până în prezent pentru a aborda situațiile critice apărute ca urmare a creșterii fluxurilor de migrație și de refugiați în ultimii ani. Printre aceste măsuri se numără:

—	operațiunile comune Triton și Poseidon din centrul și, respectiv, estul Mediteranei;

—	acordarea de asistență financiară de urgență statelor membre care întâmpină cele mai mari dificultăți și care trebuie să consolideze serviciile-standard prestate de regiuni pentru ajutorarea persoanelor respective, și anume, servicii medicale, sociale și juridice;

—	crearea și gestionarea de centre de primire și identificare („hotspoturi”) nu numai în Grecia și Italia, dar și în punctele de sosire din Andaluzia;

—

acordul UE-Turcia, care a avut ca efect limitarea drastică a fluxurilor de migrație necontrolate din Turcia către Grecia (deși acest acord nu trebuie luat drept model pentru soluționarea problemelor legate de migrație), ridicând în același timp anumite probleme în ceea ce privește compatibilitatea cu standardele internaționale în materie de drepturi ale omului și „sustenabilitatea” sa ca parte a unui răspuns politic cuprinzător al UE la criză;

—	furnizarea de asistență gărzii de coastă libiene, care a contribuit la reducerea fluxurilor către Italia în cadrul operațiunii EUNAVFOR Med Sophia;

—	creșterea finanțării destinate Fondului pentru azil, migrație și integrare, care a permis să se acorde mai mult sprijin statelor membre, această finanțare trebuind să ajungă la regiuni;

17.

recunoaște necesitatea ca UE să ia măsuri și mai radicale astfel încât:

—

să consolideze asistența oferită statelor membre situate în prima linie a fluxurilor de migranți și refugiați, punând accentul îndeosebi pe acordarea de sprijin autorităților locale și regionale în regiunile care primesc cel mai mare număr de refugiați și migranți, dată fiind situația lor geografică (cum ar fi insulele grecești din Marea Egee și anumite regiuni insulare din Italia, precum și insulele și coasta de sud din Spania);

—	să reducă presiunea exercitată asupra regiunilor care primesc cea mai mare parte a refugiaților și migranților, ținând seama de factori precum caracteristicile insulelor;

—	să asigure punerea în aplicare cu strictețe a acordului UE-Turcia, inclusiv a dispozițiilor privind returnarea de persoane în Turcia, cu respectarea deplină a normelor de drept umanitar și internațional, asigurând totodată accesul celor îndreptățiți la proceduri de azil corespunzătoare;

—	să furnizeze asistența necesară acelor grupuri de persoane care suferă cel mai mult de pe urma deplasărilor, în special minorilor neînsoțiți;

18.

atrage atenția asupra rolului pozitiv jucat de anumite organizații neguvernamentale (ONG-uri) în abordarea problemelor acute în materie de locuințe, alimentație, asistență medicală etc. pentru refugiați și migranți, în special în regiunile care primesc cel mai mare număr de refugiați și migranți, dar constată necesitatea unei mai bune coordonări a acțiunii ONG-urilor în strâns parteneriat cu autoritățile locale și regionale, astfel încât contribuția ONG-urilor să fie, pe de o parte, mai rațională și mai eficace, și, pe de altă parte, compatibilă cu nevoile și situația de la nivel local, dar și să se supună, totodată, cerințelor necesare în materie de transparență și responsabilitate socială; consideră că, în colaborare cu ONG-urile sau administrațiile publice, Serviciul european de voluntariat ar putea juca un rol esențial în primirea migranților și a refugiaților;

19.

subliniază importanța asistenței umanitare internaționale oferite de UE și statele sale membre acelor țări terțe a căror situație de urgență este strâns legată de creșterea fluxurilor de migrație;

Descurajarea migrației neregulamentare

20.

consideră că este absolut indispensabil să se continue eforturile realizate de UE în cooperare cu țările terțe pentru combaterea rețelelor de migrație neregulamentară, cu precădere în țările de origine și de tranzit;

21.

subliniază necesitatea de a furniza un temei juridic solid operațiunii EUNAVFOR Med Sophia, pentru a-i spori eficacitatea și a-i îmbunătăți capacitatea de a submina modul de acțiune al persoanelor care introduc ilegal migranți și al traficanților de persoane; de exemplu, solicită instituțiilor UE să coopereze cu garda de coastă din Libia pentru a opri ambarcațiunile pneumatice și bărcile care pleacă ilegal pentru a ajunge în UE; ia act de faptul că activitățile de patrulare, inclusiv sprijinul pentru activitățile de căutare și salvare s-au deplasat treptat din apele din apropierea teritoriului italian spre apele din apropierea Libiei; recunoaște că una dintre consecințele directe ale acestei acțiuni a fost modificarea modului de operare al persoanelor care introduc ilegal migranți, care îi îmbarcă pe refugiați și pe migranții aflați în situație neregulamentară în bărci pneumatice ieftine și complet nesigure, care nu au șanse de a ajunge vreodată pe coastele italiene, pornind de la premisa că acestea vor fi interceptate în apele teritoriale libiene sau în apropierea acestora;

22.

salută înființarea Centrului european privind introducerea ilegală de migranți, pe care o consideră deosebit de utilă;

23.

solicită Comisiei Europene să întreprindă și alte inițiative pentru a stabili un plan de acțiune coerent, care să implice toate statele membre ale UE, organele sale competente, precum și alte organisme implicate, astfel încât să se combată în mod mai eficace rețelele de persoane care introduc ilegal migranți;

24.

consideră că este esențial să se îmbunătățească eficacitatea cadrului european pentru returnarea persoanelor fără drept de ședere, astfel încât să poată crește numărul de returnări, în conformitate cu normele europene și internaționale;

Gestionarea frontierelor

25.

salută înființarea Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, care reprezintă o evoluție extrem de importantă și un pas decisiv în direcția unei supravegheri mai eficace a frontierelor externe ale UE. Activitatea acestei agenții permite îmbunătățirea coordonării dintre statele membre ale UE și asigură un răspuns prompt și eficace la situații care necesită acțiuni urgente la frontierele externe;

26.

recunoaște că Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă dispune de o marjă de acțiune și mai mare pentru a realiza acțiuni pozitive în domenii cum ar fi: 1. asigurarea unei asistențe tehnice și operaționale pentru a sprijini operațiunile de căutare și salvare a persoanelor aflate în pericol pe mare în timpul operațiunilor de supraveghere a frontierelor; 2. organizarea, coordonarea și efectuarea operațiunilor de returnare și a intervențiilor; 3. promovarea cooperării operaționale între statele membre și țările terțe în ceea ce privește gestionarea frontierelor externe ale UE; subliniază necesitatea urgentă de a reduce numărul de treceri și de a împiedica ambarcațiunile pneumatice și bărcile să plece ilegal pentru a ajunge în UE;

27.

îndeamnă Comisia Europeană să dezvolte o serie de orientări pentru crearea și funcționarea unor centre de primire și identificare („hotspoturi”) la frontierele externe ale tuturor statelor membre ale UE. Printre altele, aceste orientări ar urma să garanteze respectarea deplină a drepturilor fundamentale definite la nivelul UE și la nivel internațional și să stabilească un cadru administrativ specific pentru aceste centre. Acest lucru va implica exploatarea experienței acumulate (inclusiv de către autoritățile locale și regionale) în materie de creare și operare a unor astfel de centre în Grecia și în Italia. Printre altele, aceasta evidențiază necesitatea de a analiza tratamentul specific aplicat refugiaților și cel aplicat migranților;

Politica comună în materie de azil

28.

consideră că este esențial ca sistemul european comun de azil să fie adaptat la actualele nevoi urgente și, în acest context, crede că este absolut necesar să se revizuiască rolul sistemului de la Dublin, care stabilește criteriile și mecanismele pentru determinarea statului membru al UE care este responsabil pentru examinarea unei cereri de azil; în acest context, invită statele membre să facă progrese în ceea ce privește propunerea de reformă a legislației UE relevante, care, deși nu este probabil suficientă, merge în direcția cea bună;

29.

subliniază că sistemul în vigoare determină o distribuție inegală a migranților și refugiaților între statele membre, presiunea fiind mai puternică asupra acelor state membre care, ca urmare a situării geografice, primesc majoritatea covârșitoare a nou-veniților (în special Grecia și Italia). Situația actuală contribuie la crearea de tensiuni sociale și generează nemulțumire în rândul țărilor care se confruntă cu un număr disproporționat de sosiri de refugiați și migranți în situație neregulamentară, în special la nivel local, și, prin urmare, provoacă fluxuri de migrație secundară în interiorul UE. Dacă se dorește găsirea unui răspuns mai eficace la această problemă, este esențial să se ia în considerare, împreună cu autoritățile locale și regionale cele mai afectate, posibilitatea pe termen lung de a transfera responsabilitatea pentru examinarea cererilor de azil de la nivel național la nivelul UE. Prin urmare, CoR solicită statelor membre ale UE să accelereze procedurile privind examinarea cererilor de azil, fără a pune însă în pericol securitatea juridică;

30.

consideră constructiv planul de repartizare proporționată a refugiaților între toate statele membre ale UE, recunoscând totodată că, deși a înregistrat progrese, sistemul nu este pe deplin eficient;

31.

CoR consideră că aplicarea principiului solidarității între statele membre reprezintă o condiție prealabilă pentru gestionarea rațională a numărului mare de solicitanți de azil;

32.

subliniază că trebuie să se acorde o atenție deosebită protecției femeilor (în special a mamelor și a femeilor însărcinate) și a copiilor (în special a copiilor neînsoțiți), care constituie grupurile cele mai vulnerabile de refugiați. În statele membre în care protecția minorilor neînsoțiți ține de competența administrativă a regiunilor, acestea trebuie să primească asistența financiară necesară îngrijirii minorilor imigranți;

Migrația legală și integrarea

33.

subliniază că este necesar să se creeze rute sigure către UE pentru migranții legali sau persoanele care, în temeiul dreptului internațional, pot să beneficieze de protecție internațională, prin intermediul acordării de vize umanitare, al reîntregirii familiilor extinse sau al programelor private de sponsorizare. Pentru a realiza acest lucru, este esențial atât să se consolideze, cât și să se extindă formele de cooperare existente cu țările terțe, indiferent dacă este vorba despre țările de origine ale persoanelor strămutate sau despre țările prin care trec aceste persoane pentru a ajunge în UE. Înființarea de hotspoturi pe teritoriul țărilor terțe reprezintă un pas important în acest sens și, prin urmare, UE ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a ajunge la acorduri relevante cu aceste țări, garantând respectarea deplină a legislației UE și a normelor internaționale în domeniul drepturilor omului. În același timp, va fi necesar să se elaboreze un cadru coerent de orientări și norme care să garanteze că există toate elementele esențiale pentru buna funcționare a hotspoturilor;

34.

consideră că integrarea cât mai rapidă și deplină a resortisanților țărilor terțe (migranți legali și refugiați) în societățile statelor membre ale UE constituie o prioritate. Această integrare trebuie să intervină la niveluri multiple și în mod coerent. Cu toate acestea, trebuie să se țină seama atât de particularitățile locale ale țărilor-gazdă, cât și de specificitățile și diversitatea (naționalitatea, limba, religia etc.) resortisanților țărilor terțe. Această abordare trebuie, așadar, adaptată la circumstanțele specifice fiecărui caz;

35.

observă că succesul politicilor de integrare va continua să se bazeze pe principiile democrației, respectării drepturilor omului, egalității de gen, toleranței, libertății de exprimare și statului de drept, întrucât acestea reprezintă fundamentul valorilor europene;

36.

consideră că este esențială implicarea societății civile și a sectorului privat, la nivel local și regional, pe întreg parcursul de integrare a migranților, fără a uita că munca decentă este o condiție sine qua non pentru ca orice proiect de integrare să fie încununat de succes. În acest sens, atrage atenția Comisiei asupra bunelor practici existente la nivel internațional, care și-au construit reușita, încă de la început, tocmai pe implicarea populației din teritoriile-gazdă;

37.

consideră că este esențial rolul autorităților locale și regionale în elaborarea unor „foi de parcurs” care să aibă ca obiectiv integrarea deplină a migranților și a refugiaților. În acest sens, îndeamnă Comisia să țină seama de bunele practici și de experiențele-pilot adoptate de organizații internaționale precum UNHCR, implementate deja de autoritățile locale și regionale europene;

Rolul autorităților locale și regionale și al CoR

38.

subliniază rolul special pe care autoritățile locale și regionale pot și trebuie să-l joace în toate domeniile mai sus menționate. Autoritățile locale și regionale sunt cele care gestionează la fața locului toate aspectele legate de fluxurile de migranți și refugiați, și, prin urmare, este esențial ca ele să fie dotate cu resursele financiare necesare pentru a face față acestor provocări; în acest scop, este necesar să se dispună de un buget european – care să fie distribuit între entități în funcție de activitățile desfășurate efectiv – pe măsura exigențelor sporite în ce privește responsabilitatea UE de a-și proteja frontierele externe și a face față migrației. O puternică implicare a administrațiilor și organismelor subnaționale ar ajuta la construirea unei guvernanțe în măsură să conceapă și să pună în aplicare politici coerente și coordonate între diferitele niveluri. În acest sens, autoritățile locale și regionale ar trebui să-și asume, în parte, gestionarea Fondului pentru azil, migrație și integrare;

39.

în încheiere, subliniază rolul care îi revine atât în calitate de principal organism oficial care reprezintă autoritățile locale și regionale la nivelul UE, cât și în calitate de organism în măsură să promoveze în mod concret dialogul cu țările de origine și/sau cele de tranzit ale refugiaților și migranților, prin intermediul unor instituții precum Adunarea autorităților locale și regionale din zona euromediteraneeană (ARLEM) și Conferința autorităților locale și regionale din Parteneriatul estic (CORLEAP).

Bruxelles, 22 martie 2018.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Karl-Heinz LAMBERTZ

(1) COM(2015) 240 final.

13.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/7

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Stimularea conectivității în bandă largă în Europa

(2018/C 247/02)

Raportor:

Mart Võrklaev (EE-ALDE), primarul comunei Rae

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Observații generale

subliniază că, conform Băncii Mondiale (1), dezvoltarea rapidă a tehnologiilor digitale în întreaga lume a cauzat importante schimbări societale și, între timp, internetul a devenit o infrastructură-cheie, care reduce costurile legate de schimbul de informații și contribuie la inovații, care, la rândul lor, asigură o mai bună conectivitate între persoane, întreprinderi și stat;

salută activitatea Platformei pentru comunicații în bandă largă, desfășurată împreună cu Comisia Europeană, cu scopul de a garanta o mai bună cooperare, o mai bună legiferare și punere în aplicare a conectivității digitale în Europa și, bineînțeles, finanțare adecvată;

este conștient de faptul că, în 2015, în Uniunea Europeană, 97 % din gospodării beneficiau de un acces de bază la internet în bandă largă prin linie fixă (rata de utilizare fiind de 72 %), rata de acoperire a serviciilor bazate pe tehnologii fără fir fiind chiar și mai mare. Cu toate acestea, există diferențe între statele membre în ceea ce privește disponibilitatea și caracterul accesibil al serviciilor în bandă largă fixă în zonele urbane și în cele rurale;

atrage atenția asupra faptului că, în conformitate cu cel de-al șaptelea raport privind coeziunea, sunt necesare mai multe investiții, deoarece, chiar dacă toate gospodăriile din UE dispun de un acces de bază la conexiune în bandă largă, numai 40 % dintre locuitorii din zonele rurale – în comparație cu 90 % dintre locuitorii orașelor – beneficiază de un acces de generație următoare (next generation access, NGA), prin rețele în bandă largă mult mai rapide;

arată că conexiunea lentă la internet și acoperirea redusă în zonele rurale, precum și problemele specifice cu care se confruntă zonele slab populate și regiunile ultraperiferice pot reprezenta un obstacol în calea realizării obiectivelor ambițioase ale UE pentru perioada 2020-2025. Potrivit unei estimări anuale a Comisiei Europene, atingerea acestor obiective ar putea aduce UE aproximativ 146,5 miliarde EUR pe an și, în același timp, ar putea crea până la 2,4 milioane de noi locuri de muncă;

este de acord cu opinia exprimată cu ocazia G20 (2), conform căreia, prin depășirea decalajului digital, se urmărește ca toți cetățenii, în mod incluziv, să aibă posibilitatea de a beneficia în aceleași condiții de avantajele dezvoltării digitale, printre care se numără eficiența sporită, participarea mai intensă la viața socială și economică și mai multe oportunități de participare la o nouă economie. Decalajul digital are două dimensiuni: posibilitatea de a avea acces la o conexiune bună la internet în bandă largă și posibilitatea și motivația de a utiliza servicii de internet;

subliniază că soluționarea problemei așa-numitului „ultim kilometru” este importantă pentru dezvoltarea UE în ansamblul său și presupune luarea unor măsuri flexibile;

atrage atenția asupra rolului potențial important al infrastructurii TIC și al conexiunii în bandă largă în ceea ce privește extinderea capacității în contextul schimbărilor structurale determinate de declinul demografic din zonele rurale, întrucât depopularea și marginalizarea zonelor rurale reprezintă o problemă din ce în ce mai mare în întreaga Europă;

Probleme de conectivitate și posibile soluții

este de părere că trebuie abordate o serie de provocări importante, cum ar fi:

—	caracterul limitat al conectivității de foarte mare viteză pentru infrastructurile fixe și mobile în întreaga UE;

—	riscul de a dispune de capacități insuficiente pentru a face față evoluțiilor rapide ale pieței și tehnologiilor, cum ar fi dezvoltarea internetului obiectelor;

—	obstacolele administrative, din cauza reglementării excesive și a lipsei de coerență, inclusiv în ce privește normele privind ajutoarele de stat;

10.

își exprimă îngrijorarea în legătură cu cererea de conectivitate în anumite regiuni, ceea ce arată cât de importante sunt programele școlare și de e-learning pentru adulți. Internetul în bandă largă nu trebuie privit doar din perspectiva problematicii financiare, ci și a cererii de dezvoltare și utilizare a infrastructurii. Toate instituțiile publice, școlile și instituțiile de învățământ trebuie să fie dotate cu o conexiune în bandă largă de mare viteză;

11.

constată că, în unele țări și regiuni, și cunoștințele tehnice limitate și lipsa de informații privind posibilitățile de finanțare a infrastructurii în bandă largă și privind bunele practici în materie pot fi o problemă;

12.

salută călduros crearea unor centre de competență specializate în materie de bandă largă (Broadband Competence Offices) și cooperarea dintre diferitele direcții generale ale Comisiei Europene pentru urmărirea obiectivului comun, ceea ce ar trebui să se reflecte și în viitorul buget al UE;

13.

consideră că este necesar ca în toate statele membre să se înființeze centre de competență, care să alcătuiască o rețea comună de cooperare, și ca regiunile și autoritățile locale să contacteze aceste centre înainte să caute soluții; consultările ar trebui să aibă loc în amonte, iar soluțiile optime ar trebui căutate ținând seama de particularitățile naționale și regionale;

14.

salută setul de instrumente ce conține cinci acțiuni pentru zonele rurale ale UE, care promite progrese în direcția unei mai bune acoperiri în bandă largă;

15.

urmărește cu atenție modul în care se valorifică potențialul conceptului de „sate inteligente” introdus prin Declarația de la Cork 2.0, intitulată „O viață mai bună în zonele rurale”. Este vorba despre investiții în sectorul TIC, în vederea îmbunătățirii calității vieții și asigurării accesului la servicii publice și la infrastructură, ținând seama, totodată, de caracteristicile teritoriale;

16.

salută, în această privință, atenția sporită acordată reglementării proporționate și concurenței în materie de infrastructură pentru a promova investițiile, care caracterizează dispozițiile privind accesul la rețea, precum și accentul pus pe soluțiile colaborative bazate pe piață care promovează implementarea de infrastructuri la nivel local și regional, unde nu există o justificare comercială clară. Este important ca reglementarea în materie de acces să contribuie la evitarea decalajului digital în ceea ce privește rețelele de foarte mare capacitate și să consolideze coeziunea teritorială;

17.

consideră că, în interesul concurenței, atât în rețeaua fixă cât și pe piața 5G, este necesară o separare între servicii și rețele, după modelul sectorului energetic (decuplare). De exemplu, într-o serie de state membre ale UE (Suedia, Regatul Unit etc.) s-a efectuat o separare completă a serviciilor de telecomunicații de exploatarea rețelelor. CoR este de părere că rețelele prin fibră optică ar trebui să aparțină unor companii de telecomunicații al căror model de afaceri se bazează pe accesul egal la rețea pentru toți prestatorii de servicii. În acest fel, s-ar permite unui număr mare de prestatori de servicii să opereze pe piață, consumatorii ar fi în măsură să aleagă servicii cu raportul calitate-preț dorit, și, pe lângă aceasta, ar fi garantată dezvoltarea pe termen lung a sectorului;

18.

este de părere că, într-o astfel de situație, există o egalitate de șanse pentru toți în ce privește dezvoltarea rețelelor 5G; nu ar trebui să existe nicio dependență de infrastructurile de bază ale societăților de telecomunicații care domină piața. Prin urmare, UE ar trebui să sprijine dezvoltarea de rețele deschise și să conducă statele membre în această direcție, astfel încât toate rețelele prin fibră optică – atât cele existente, cât și cele noi – să fie independente de operatori;

19.

subliniază importanța unor studii geografice mai precise din perspectiva analizei pieței cu privire la infrastructurile existente și acțiunile planificate, pentru identificarea zonelor cu acoperire deficitară. Dat fiind că aceste zone se găsesc cu precădere în regiunile cu densitate scăzută a populației și în regiuni cu întârzieri de dezvoltare, identificarea corectă a acestor zone ar putea spori eficiența fondurilor publice;

20.

pledează pentru dispoziții legislative în statele membre, care să permită utilizarea cât se poate de flexibilă a infrastructurii existente (rețele electrice, stâlpi de electricitate etc.) pentru extinderea rețelei în bandă largă, economisind astfel resurse și timp la crearea de noi infrastructuri în bandă largă;

21.

subliniază că, în actuala perioadă de programare, sunt prevăzute 14 miliarde EUR din fondurile ESI pentru crearea unor infrastructuri în bandă largă;

22.

sprijină promovarea extinderii benzii largi prin consolidarea politicii de coeziune, pentru a garanta – între altele – că acest lucru poate să contracareze cele mai grave neajunsuri ale pieței în zonele rurale și slab populate din UE. Acest lucru nu exclude consolidarea instrumentelor financiare (cum ar fi finanțarea creditelor), în colaborare cu Banca Europeană de Investiții și cu alte bănci de dezvoltare;

23.

pledează pentru un rol sporit al Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) și al FEIS în finanțarea instrumentelor financiare și a mecanismelor de finanțare mixtă (combinarea granturilor cu instrumentele financiare), pentru a contracara tipurile mai moderate de disfuncționalități ale pieței, cum ar fi lipsa de finanțare prin capitaluri proprii pentru proiecte mici din zonele mai viabile. Astfel de intervenții complementare ar asigura o înaltă calitate a conectivității în bandă largă în toate regiunile UE;

24.

recomandă folosirea unei platforme pentru banda largă comune ca instrument de cooperare și includerea DG REGIO în activitățile acestei platforme;

25.

sprijină promovarea utilizării programelor UE și dezvoltarea unor concepte noi privind parteneriatele public-privat pentru investiții în dezvoltarea rețelelor în bandă largă;

26.

reamintește solicitarea sa ca, în zonele în care întreprinderile mari nu sunt interesate de investiții, iar întreprinderile mici se confruntă cu dificultăți în respectarea cerințelor, să poată fi elaborate modele simplificate pentru ca întreprinderile mici să poată investi mai ușor, aducând soluții pentru aceste zone slab deservite sau ca proiectele de dezvoltare a rețelelor în bandă largă să fie recunoscute ca servicii de interes economic general (3);

27.

în acest context, subliniază că este important să se simplifice procedurile, deoarece tehnologia se dezvoltă mai rapid decât structurile corespunzătoare;

28.

este de părere că planurile de dezvoltare cu adevărat funcționale pentru extinderea benzii largi pot fi elaborate numai în consens cu societățile de telecomunicații, cu guvernele și autoritățile locale și regionale, ținând seama de interesul tuturor statelor, regiunilor și orașelor. În țările în care s-a ajuns la un astfel de acord (Suedia, Regatul Unit etc.), implementarea rețelelor în bandă largă este deja într-un stadiu avansat. În cazul în care nu se ajunge la un acord, acoperirea în bandă largă riscă să rămână insuficientă în afara aglomerărilor urbane;

29.

salută inițiativa excelentă a Băncii Europene de Investiții privind instituirea unui fond pentru extinderea benzii largi și îndeamnă la implementarea rapidă a acestuia; speră ca acest lucru să contribuie la finanțarea în special a proiectelor de mică anvergură și la eliminarea „zonelor albe”;

30.

reiterează recomandările CoR adresate Grupului la nivel înalt privind simplificarea pentru perioada de după 2020, în care se subliniază necesitatea armonizării normelor privind ajutorul de stat și privind achizițiile publice în cadrul fondurilor ESI cu dispozițiile aplicabile programelor gestionate la nivel central. CoR își reiterează apelul pentru o evaluare care să stabilească dacă o parte sau toate cheltuielile din fondurile ESI pot fi scutite de procedurile privind ajutoarele de stat pentru perioada de după 2020. În acest context, CoR remarcă cu satisfacție că recomandările sale privind necesitatea unor definiții comune pentru a compara și a combina fondurile au fost preluate de către grupul la nivel înalt (4);

31.

constată că orientările UE pentru aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul dezvoltării rapide a rețelelor de comunicații în bandă largă ar trebui coordonate cu diferitele posibilități de finanțare a extinderii benzii largi ale UE; își exprimă îngrijorarea cu privire la numărul înregistrărilor prealabile respinse, ceea ce va duce în cele din urmă la încetinirea mobilizării investițiilor sau chiar la împiedicarea acesteia, situație care va determina ritmul lent de dezvoltare a infrastructurii în bandă largă în aceste zone;

32.

astfel cum semnala și în recomandările sale de simplificare transmise grupului la nivel înalt, își exprimă satisfacția cu privire la faptul că se are în vedere și principiul unei abordări diferențiate. O astfel de abordare ar trebui să permită reducerea semnificativă a sarcinilor administrative și luarea în considerare în mai mare măsură a particularităților legate de punerea în aplicare în regiunile în cauză, facilitând astfel o abordare la nivel local și încurajând investițiile adaptate în extinderea benzii largi;

33.

recomandă să se dezvolte cât mai curând posibil conexiuni cuprinzătoare în bandă largă de mare viteză, pentru a crea condițiile pentru o societate a gigabiților, a valorifica la maximum oportunitățile oferite de piața unică digitală și a contribui, astfel, la dezvoltarea tuturor statelor membre în acest domeniu. În vederea atingerii acestui obiectiv, trebuie urmărite diferite modalități de soluționare, dat fiind că conectarea tuturor gospodăriilor la rețeaua de fibră optică poate fi costisitoare și cronofagă, mai ales în zonele slab populate;

34.

pe lângă rețeaua de cabluri, în așezările dispersate și în zonele inaccesibile ar trebui să se aibă în vedere și să se evalueze posibilitățile oferite de banda largă mobilă, banda largă prin satelit și instalarea de rețele Wi-Fi în spațiile publice și în instituțiile publice, după exemplul inițiativei „WiFi4EU”. Prin intermediul soluțiilor alternative va fi accelerată implementarea rețelelor și, în același timp, se vor face economii, dar trebuie adoptată o abordare sistematică și bine gândită, pentru ca soluțiile să corespundă exigențelor, iar tehnologia aplicată să poată fi utilizată pe termen lung;

35.

subliniază că este important să se analizeze problemele apărute ca urmare a extinderii rapide a rețelelor de comunicații 5G în ceea ce privește gestionarea spectrului de frecvențe radio, întrucât tehnologia 5G necesită rețele performante pe întreg teritoriul UE. Este foarte important să se urmărească o abordare comună în ceea ce privește alocarea de licențe (licențe de utilizare) pentru frecvențele (respectiv spectrul de frecvențe radio) mai înalte folosite în viitor, ceea ce, după caz, presupune și o mai mare fiabilitate a cadrului de reglementare pentru utilizarea colectivă a spectrului și o mai mare flexibilitate, pentru a răspunde diferențelor la nivel național sau regional în ceea ce privește cererea de benzi de frecvență armonizate;

36.

este de acord cu principalele măsuri din Codul comunicațiilor electronice, cum ar fi introducerea de noi dispoziții menite să sprijine dezvoltarea rețelelor de foarte mare viteză în întreaga Europă, care fac posibilă atingerea unor viteze de gigabiți pe secundă, extinderea domeniului de aplicare a cadrului juridic la noile instrumente de comunicare, așa-numitele servicii „over-the-top”, precum și furnizarea de acces funcțional la internet la prețuri accesibile pentru consumatorii finali;

37.

salută concursul intitulat „Premiul pentru banda largă europeană” lansat de Comisia Europeană, care contribuie la găsirea de soluții alternative la problema acoperirii în bandă largă și la diseminarea de bune practici.

Bruxelles, 22 martie 2018.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Karl-Heinz LAMBERTZ

(1) „Raport privind dezvoltarea mondială 2016: dividende digitale”.

(2) „Infrastructura digitală: depășirea decalajului digital în economiile emergente”, perspective ale G20, aprilie 2017.

(3) COR-2016-02880.

(4) COR-2017-04842-00-00-PAC-TRA (EN).

13.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/11

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Evaluarea intermediară a FSE, în pregătirea propunerii post-2020

(2018/C 247/03)

Raportor:

Catiuscia MARINI (IT-PSE), președinta Consiliului Regional Umbria Document de referință

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Politica de coeziune

atrage atenția asupra importanței politicii de coeziune regională, ca politică de bază a Uniunii Europene, care urmărește obiectivele Uniunii, astfel cum sunt definite în tratatele UE, prin implicarea și responsabilizarea tuturor nivelurilor de guvernare, ținând seama de trăsăturile specifice teritoriale;

subliniază că politica de coeziune este una dintre cele mai monitorizate și evaluate politici europene, cum poate fi observat cu ușurință din numeroasele exerciții de evaluare efectuate și din observațiile disponibile în rapoartele privind coeziunea, elaborate periodic de Comisia Europeană și discutate în anumite foruri;

atrage atenția asupra caracterului general al acestei politici, care o face cunoscută pe scară largă cetățenilor europeni, contribuind astfel la o percepție pozitivă asupra Europei a cetățenilor înșiși, într-o perioadă istorică în care UE are urgentă nevoie să-și îmbunătățească imaginea;

consideră că este importantă înființarea unui nou cadru strategic comun cu caracter juridic obligatoriu, care să acopere toate politicile UE și să păstreze actualele instrumente teritoriale de punere în aplicare finanțate din mai multe fonduri (CLLD și ITI). De asemenea, consideră că este important un regulament robust privind dispozițiile comune, care să acopere toate fondurile ESI, dat fiind că este esențial pentru a asigura sinergiile necesare între politicile care urmăresc obiective complementare;

face trimitere la avizul său recent privind viitorul politicii (1) de coeziune (adoptat în mai 2017) și la avizul privind simplificarea (2) (adoptat în februarie 2018), unde sunt menționate principalele orientări pentru îmbunătățirea în continuare a acestei politici, în special astfel încât să fie mai orientată spre rezultate și mai simplificată;

cu toate acestea, este conștient că rezultatele și impactul politicii de coeziune sunt insuficient recunoscute și, ca urmare a faptului că această politică nu este valorificată în mod adecvat, percepția opiniei publice asupra fondurilor structurale este uneori negativă;

solicită, ca atare, să se pună la punct un dispozitiv de comunicare mai puternic și mai incluziv, capabil să redea astfel o imagine pozitivă și atractivă cu privire la utilizarea fondurilor;

Rolul Fondului social european

reamintește că Fondul social european (FSE) a fost primul instrument de finanțare al UE, creat de Tratatul de la Roma (1957), și rămâne principalul instrument al Uniunii Europene orientat direct spre cetățeni, în raport cu politicile de ocupare a forței de muncă, de incluziune socială și de educație și joacă un rol însemnat în reformarea administrațiilor publice și a sistemului judiciar. Ca atare, FSE promovează ocuparea deplină a forței de muncă, urmărește îmbunătățirea productivității muncii, încurajează incluziunea socială, reduce decalajele dintre ratele de ocupare a forței de muncă între diversele regiuni europene, în interiorul lor și între diversele orașe și zone rurale;

subliniază efectele pozitive ale punerii în aplicare a programelor finanțate prin FSE: se estimează că, în perioada cuprinsă între 2007 și 2014, mulțumită sprijinului oferit de FSE, 9,4 milioane de cetățeni europeni au găsit de lucru și 8,7 milioane au obținut o calificare profesională (3);

10.

regretă că multe state membre au redus cofinanțarea măsurilor FSE, adesea și ca o consecință a politicilor de consolidare bugetară, invitând – prin urmare – statele membre să asigure o cofinanțare națională suficientă;

11.

cu toate acestea, subliniază rolul de „stabilizator automat” – consolidat în ultimii ani ai perioadei de programare anterioare – jucat de FSE în sprijinirea măsurilor din Planul european de redresare economică în timpul crizei economice, demonstrând astfel flexibilitatea cerută, prin intermediul creșterii ratelor de cofinanțare UE și al modulării prefinanțărilor pentru protejarea investițiilor sociale în regiunile afectate de șocuri economice asimetrice și pentru a răspunde provocărilor și a interveni în favoarea grupurilor mai vulnerabile și mai expuse;

12.

solicită o corelare mai strânsă între proporția de persoane excluse din punct de vedere social și alocarea resurselor. Subliniază că o abordare mai orientată spre regiuni și mai adaptată la situația de la fața locului pentru utilizarea fondurilor ar spori eficiența și eficacitatea sprijinului;

13.

subliniază, de asemenea, că rolul FSE în ceea ce privește cota globală a investițiilor publice în politicile sociale rămâne cu atât mai important, cu cât deficitul infrastructural minim al investițiilor în infrastructura socială a UE este estimat la 100-150 de miliarde EUR pe an și se va ridica, în total, la 1 500 de miliarde EUR pentru perioada 2018-2030. Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) compensează acest deficit doar într-o măsură foarte limitată, dat fiind că, în prezent, doar 4 % din finanțările aprobate sunt alocate proiectelor de infrastructură socială; subliniază necesitatea de a atinge un echilibru și de a evita duplicarea eforturilor între, pe de o parte, investițiile în capital social deja planificate și cofinanțate în cadrul FSE și, pe de altă parte, investițiile în capitalul social, capitalul de competențe și capitalul uman în cadrul unui posibil viitor fond InvestEU;

14.

salută măsurile luate în perioada 2014-2020 pentru a consolida rolul FSE – atât pentru politicile active în domeniul forței de muncă, cât și pentru incluziunea socială – cum ar fi introducerea unei cote minime garantate pentru FSE, măsurile specifice de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor (inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri”), accentul pus pe rezultate și eficiență;

15.

subliniază rezultatele pozitive obținute în actuala perioadă de programare, conform datelor din Raportul strategic pe 2017: 4,2 milioane de șomeri și 2,1 milioane de persoane inactive au făcut obiectul unor măsuri de facilitare a accesului pe piața forței de muncă; 14,6 miliarde au fost investite în învățământ și formare, 700 000 de persoane îmbunătățindu-și competențele; 634 000 de persoane cu handicap au fost ajutate să-și găsească loc de muncă;

16.

constată valoarea adăugată europeană ridicată a FSE în perioada de programare anterioară și în cea actuală, dat fiind că intervențiile FSE au avut, în multe state membre și regiuni, un impact palpabil și cuantificabil în ce privește soluționarea unor probleme precum ratele ridicate ale șomajului, declinul demografic și sărăcia, identificate în cadrul Strategiei Europa 2020 ca priorități la nivel european;

17.

evidențiază că este important ca o parte semnificativă a resurselor să fie alocată măsurilor de creare și consolidare a capacităților administrațiilor publice locale și regionale, pentru a le ajuta să pună în aplicare reformele structurale, printre altele în conformitate cu Planul de reformă al fiecărui stat membru;

18.

cu toate acestea, este îngrijorat de întârzierile înregistrate în punerea în aplicare a măsurilor care vizează promovarea integrării zonelor rurale sau periferice, solicitând mai multă atenție pentru promovarea incluziunii sociale în zonele urbane și rurale defavorizate, în special în ceea ce privește integrarea socială și economică a tinerilor;

Dimensiunea socială în politicile europene

19.

consideră că Pilonul european al drepturilor sociale este important pentru contribuția pe care UE o poate aduce la progresul economic și social, la combaterea discriminării și a excluziunii sociale, ajutându-i pe cetățeni să se adapteze la cerințele pieței muncii și să culeagă beneficiile revoluției digitale și protejându-i de amenințările și incertitudinile tot mai mari, atât în interiorul, cât și în afara teritoriului său;

20.

reafirmă că pentru regiunile de frontieră este importantă promovarea mobilității transfrontaliere reale a lucrătorilor prin înlăturarea obstacolelor ce țin de dreptul muncii și securitatea socială (eliminarea piedicilor fiscale, exportul indemnizațiilor de șomaj și posibilitatea transferării drepturilor de pensie. De asemenea, reiterează faptul că autoritățile locale și regionale pot juca un rol important și în domeniul acordării de consultanță navetiștilor prin serviciile EURES sau prin structurile transfrontaliere existente (4);

21.

subliniază, ca atare, importanța specială a pilonului european al drepturilor sociale, care plasează dimensiunea socială în centrul agendei europene. În acest sens, subliniază necesitatea de a coordona strategiile și obiectivele comune care ar trebui să existe între pilonul social și FSE (5) și recomandă ca dintre cele 20 de principii-cheie cuprinse în pilon, cele care sunt relevante să-și găsească toate răspuns în programele sprijinite de FSE;

22.

recomandă ca punerea în aplicare a principiilor din pilonul social în programarea FSE să țină seama cum se cuvine de necesitatea de a pune la punct acțiuni integrate care să reflecte caracteristicile teritoriale, tendințele pe termen mediu ale pieței forței de muncă a Uniunii astfel cum sunt ele formulate la nivelurile local și regional de guvernare și perspectivele de ocupare a forței de muncă în Uniunea Europeană;

23.

subliniază zonele puternic integrate între pilonul social și politica de coeziune, dat fiind că aceasta din urmă – grație modelului său unic de guvernanță pe mai multe niveluri – poate combina optim realizarea proiectelor în „format” european, cu respectarea contractelor sociale, specifice fiecărui stat membru;

24.

consideră că este necesar ca dezbaterea privind pilonul social să fie însoțită de o primă evaluare, la nivel european, a procesului și rezultatelor implementării obiectivului tematic 9 (Incluziune socială și combaterea sărăciei), sub aspectul legăturii lor cu modelele sociale din diversele state membre și cu situațiile de criză/transformările care le afectează, dat fiind că este dificil de înțeles contribuția obiectivului la acest „pilon” în absența unei astfel de raportări la realitatea concretă;

25.

avertizează cu privire la eventualele duplicări între un viitor program pentru reforme structurale și eventualele cadre de sprijinire a reformelor structurale care fac obiectul fondurilor structurale și de investiții prin intermediul concentrării tematice bazate în prezent pe obiectivele Strategiei Europa 2020 și, mai târziu, pe cele ale strategiei care îi va urma. În acest sens, solicită definirea domeniului de aplicare a reformelor structurale eligibile pentru sprijin din partea UE pe baza competențelor și a valorii adăugate europene și stabilirea unei distincții clare între sprijinul eligibil în temeiul politicii de coeziune (articolul 175) și cel eligibil pe baza cooperării administrative (articolul 197);

Recomandări pentru perioada post 2020

26.

solicită ca procesul de întocmire a propunerii pentru următorul cadru financiar multianual (CFM) să fie lansat în timp util, pentru a permite o implicare adecvată a cetățenilor și a principalelor părți interesate, evitându-se astfel întârzierea adoptării regulamentelor și orientărilor, aspect care a încetinit demararea actualei perioade de programare;

27.

pornind de la studiul CoR intitulat „Situația actuală și provocările viitoare ale Fondului social european în promovarea coeziunii sociale în orașele și regiunile Europei”, reamintește că FSE trebuie să joace un rol tot mai însemnat în anii următori, mai ales în legătură cu provocările induse de: șomajul de lungă durată, integrarea tinerilor pe piața forței de muncă, îmbătrânirea populației și marginalizarea unor zone periferice și de frontieră din hinterland, depopularea zonelor rurale, schimbările demografice ca urmare a migrației, integrarea refugiaților și migranților, combaterea excluziunii sociale în zonele urbane, deficitul de anumite competențe și adaptarea învățământului general, profesional și superior la evoluția tehnologică, combaterea excluziunii sociale a grupurilor dezavantajate, sprijinirea educației, de la învățământul preșcolar și până la formarea continuă a persoanelor în vârstă, luarea unor măsuri în cazul adulților cu un nivel scăzut de cunoștințe și competențe, alături de adaptarea standardelor educative la nevoile pieței muncii din UE;

28.

insistă asupra complementarității dintre FEG și FSE ca parte a fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI), dat fiind că FEG este un mecanism de acordare de asistență pe termen scurt, în timp ce măsurile pe termen lung sunt sprijinite prin fondurile ESI, care pot interveni ca măsuri de monitorizare în domeniile FEG;

29.

subliniază amploarea fără precedent a actualei revoluții digitale și efectele puternică a pieței muncii pe care această revoluție le produce acum, dar și mai mult în viitor, subliniind provocările pe care acest fenomen le aduce în sistemele de învățământ și formare din perspectiva adaptării la noile cerințe în materie de competențe și a consolidării oportunităților de învățare oferite tuturor cetățenilor, la toate nivelurile de educație, atât în învățământul general, cât și în cel profesional și în învățământul superior;

30.

propune ca în viitor, în cadrul FSE să se elaboreze un pachet de bază de măsuri care să le asigure tinerilor defavorizați accesul la un nivel minim de studii și mijloacele necesare pentru însușirea unui nivel adecvat de competențe;

31.

consideră că este extrem de relevant să se asigure flexibilitatea necesară pentru a adapta programarea FSE la noile provocări care pot apărea;

32.

reafirmă necesitatea de a sprijini această revoluție digitală, astfel încât investițiile în domeniul digital să fie însoțite de măsuri care li se adresează persoanelor, inclusiv celor care activează în organizațiile publice locale și regionale;

33.

consideră – prin urmare – că, pentru a aborda cu succes provocările care decurg din nevoia de adaptare la evoluțiile tehnologice și la globalizare este nevoie ca diversele instrumente europene de stimulare și sprijin să fie utilizate în mod integrat și sinergic, în vederea realizării obiectivelor definite în cadrul strategiilor aferente de specializare inteligentă;

34.

este convins că, pentru abordarea adecvată a acestor chestiuni, FSE ar trebui să rămână o parte integrantă a fondurilor ESI și o componentă esențială a politicii regionale de coeziune, fructificând toate sinergiile posibile, prin integrarea cu alte acțiuni finanțate din celelalte fonduri structurale și din fondurile pentru dezvoltare rurală. În practică, FSE trebuie să interacționeze cu alte fonduri structurale, în special cu FEDR, pentru a se ajunge la o politică regională integrată, prin intermediul unor acțiuni comune la care să participe mai multe fonduri structurale;

35.

este, de asemenea, convins că trebuie menținută posibilitatea ca FSE să rămână un fond cu gestiune partajată și, prin urmare, respinge cu fermitate orice propunere de a lega FSE de un model de gestiune directă de către Comisia Europeană și, de asemenea, orice tentativă de centralizare sub responsabilitatea exclusivă a statelor membre, cu excepția cazului în care acest lucru reiese în mod necesar din sistemul instituțional al statului membru;

36.

consideră că un factor important de succes în punerea în aplicare a FSE este abordarea ascendentă, care permite o mai bună adaptare a măsurilor la nevoile beneficiarilor, prin utilizarea parteneriatului dintre instituțiile europene, statele membre, administrațiile regionale și locale și forțele economice și sociale prezente în teritoriu;

37.

solicită introducerea unor mecanisme specifice, la nivel local și regional, vizând coordonarea dintre FSE și alte fonduri ESI și instrumente. Acestea ar trebui să permită complementarități la nivelul operațiunilor, inclusiv posibilitatea de a beneficia de sprijin din mai multe surse de finanțare în cadrul aceleiași operațiuni;

38.

este de acord cu opțiunea de a integra în FSE alte fonduri utilizate în domeniul social și în cel al politicilor de ocupare a forței de muncă (sub forma unui FSE+ sau a unui fond-umbrelă), cu condiția ca această operație să ducă la realizarea unor sinergii și ca aceste fonduri să urmeze, la rândul lor, modelul gestiunii partajate. Aceste sinergii ar trebui să fie evidente mai ales în cazul Fondului pentru azil, migrație și integrare (FAMI), care funcționează în regim de gestiune partajată;

39.

subliniază că FSE va fi și în continuare important la nivel local și regional pentru abordarea problemei abandonului școlar timpuriu și a tranziției de la educație și formare la încadrarea în muncă și pentru consolidarea capacității sistemelor de învățământ de a rezolva aceste probleme;

40.

atrage atenția că Fondul social european poate fi adaptat la nivel regional pentru a acoperi nevoile în materie de competențe ale întreprinderilor din diferite regiuni, și anume prin formare adecvată și prin corelarea dintre persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și angajatori. Fondul social european este esențial pentru formarea la nivel regional pentru a asigura oferta de lucrători calificați. Este la fel de important pentru reconversia din unele sectoare, de exemplu, în cele care se confruntă cu provocări majore în contextul digitizării;

41.

își exprimă în același timp îngrijorarea că înființarea unui FSE–umbrelă ar putea duce la reducerea globală a resurselor destinate ocupării forței de muncă și incluziunii sociale și la diminuarea rolului autorităților locale și regionale în programarea și gestionarea acestor fonduri;

42.

este de acord cu necesitatea unei mai mari vizibilități a FSE în CFM și consideră că este de dorit ca – în cadrul capitolului alocat politicii de coeziune – să fie create tot atâtea secțiuni pentru coeziunea economică, teritorială și socială, favorizând, în general, o mai mare transparență a structurii CFM, pentru a le permite cetățenilor europeni să recunoască mai bine prioritățile UE;

43.

regretă că recenta Comunicare a Comisiei Europene pe tema „Un nou cadru financiar multianual, modern și capabil să asigure îndeplinirea eficientă a obiectivelor prioritare ale Uniunii după anul 2020” (6) omite orice informație cu privire la modul în care următorul CFM ar trebui să abordeze provocările sociale pentru Uniunea Europeană, lăsând părților interesate o marjă de acțiune foarte redusă pentru a influența propunerea Comisiei Europene pentru următorul cadru financiar multianual, care urmează să fie prezentată la 2 mai 2018;

44.

reamintește că urmărirea obiectivelor de dezvoltare economică și de integrare socială necesită o abordare globală și integrată, care poate fi realizată mai bine prin aplicarea unor programe finanțate din mai multe fonduri sau dintr-un singur fond cu un domeniu de aplicare mai larg și mai flexibil. Ca atare, CoR recunoaște importanța unor instrumente de dezvoltare teritorială finanțate din mai multe fonduri, cum ar fi programele operaționale finanțate din mai multe fonduri, investițiile teritoriale integrate și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității, respingând orice tentativă de a introduce obligația unor programe și instrumente finanțate dintr-un singur fond;

45.

solicită, prin urmare, o mai mare armonizare și optimizare a Regulamentului privind dispozițiile comune, astfel încât diferențele, lacunele și duplicările în normele de funcționare ale fondurilor să fie reduse la minimum, iar regulile să fie definite într-un mod simplu și transparent, lăsând suficientă flexibilitate pentru soluțiile specifice care trebuie dezvoltate la nivel național, regional și local, inclusiv pentru extinderea instrumentelor de plată pe baza rezultatelor, precum și a planurilor de acțiune comune și a opțiunilor simplificate în materie de costuri; solicită, în acest scop, mai multe orientări din partea Comisiei Europene privind utilizarea opțiunilor simplificate în materie de costuri la toate nivelurile, fără a se impune restricții sau cerințe suplimentare cu privire la pragurile minime;

46.

reamintește rolul important jucat de FSE în urmarea orientărilor în materie de ocupare a forței de muncă, de educație și incluziune socială cuprinse în recomandările specifice fiecărei țări, cerând o mai bună corelare între politica de coeziune și un semestru european reformat. Într-adevăr, semestrul european ar trebui să fie democratizat în continuare la nivel european și național, să fie mai bine definit în termeni de valoare adăugată europeană și de relație cu competențele UE și ar trebui să se concentreze mai mult pe asumare. La aceasta ar trebui să contribuie adoptarea unui cod de conduită, care să stabilească standarde pentru participarea autorităților locale și regionale, și instituirea unui „dialog structural privind situația coeziunii în Europa”, care să fie integrat în procesul semestrului european;

47.

se opune, prin urmare, ca politica de coeziune să se afle în relație de simplă subordonare cu semestrul european, ceea ce ar contraveni rolului său consacrat în tratate, solicitând, în schimb, implicarea structurată a autorităților locale și regionale, ca parteneri în cadrul procesului semestrului european, integrarea unei analize teritoriale în întregul proces și introducerea unor recomandări teritoriale specifice acolo unde este posibil;

48.

propune ca, în siajul avizelor pe tema „Indicatori pentru dezvoltarea teritorială – dincolo de PIB” și „Viitorul politicii de coeziune după 2020”, adoptate de CoR, să se utilizeze, pe lângă PIB, și alți indicatori care să țină seama de datele demografice, sociale și de mediu, ca de exemplu indicele de progres social (Social Progress Index – SPI) al regiunilor Uniunii.

Bruxelles, 22 martie 2018.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Karl-Heinz LAMBERTZ

(1) COR 1814/2016.

(2) COR 4842/2017.

(3) Document de lucru al serviciilor Comisiei privind evaluarea ex-post a programelor FSE 2007-2013 [SWD(2016) 452 final].

(4) COR 1319/2014.

(5) COR-03141/2017.

(6) COM(2018) 98 final, publicată la 14 februarie 2018.

13.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/16

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Costurile și riscurile lipsei de coeziune: valoarea strategică a politicii de coeziune pentru atingerea obiectivelor tratatului și abordarea noilor provocări la adresa regiunilor europene

(2018/C 247/04)

Raportor:

Mieczysław Struk (PL-PPE), mareșalul voievodatului Pomerania

Document de referință:

Raport al Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Regiunea mea, Europa mea, Viitorul nostru: Cel de al 7-lea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială

COM(2017) 583 final

RECOMANDĂRI PRIVIND POLITICILE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Observații generale

salută publicarea celui de al 7-lea raport privind coeziunea ca punct important de plecare pentru dezbaterea privind noua politică de coeziune pentru perioada de după 2020; subliniază, în acest sens, că în perioada 2014-2020, politica de coeziune trebuie să asigure peste 7,4 milioane de locuri de muncă, o mai bună calificare pentru aproape 9 milioane de persoane și internet în bandă largă pentru aproximativ 15 milioane de gospodării, dar și să sprijine investițiile în 1,1 milioane de IMM-uri și să injecteze16 miliarde EUR în economia digitală; subliniază, prin urmare, costul inestimabil al lipsei de coeziune, întrucât convergența teritorială europeană este mai importantă ca oricând pentru Europa și cetățenii săi, pentru economia sa, precum și pentru orașele și regiunile sale;

apreciază faptul că Parlamentul European cartografiază în mod regulat costul non-Europei, întrucât astfel demonstrează că absența acțiunilor comune în anumite domenii, la nivel european, duce la o eficiență semnificativ mai mică a economiei, precum și la o disponibilitate limitată a bunurilor publice importante;

regretă, în acest context, că Parlamentul European și Comisia Europeană nu au inclus până acum problema legată de costul lipsei de coeziune în activitatea lor analitică și în procesele de luare a deciziilor;

mulțumește Președinției bulgare a Consiliului Uniunii Europene pentru solicitarea adresată CoR de a elabora un aviz pe tema „Costurile și riscurile lipsei de coeziune”, care oferă CoR o oportunitate excelentă de a iniția o analiză mai extinsă referitoare la rolul strategic al politicii de coeziune;

reamintește ideea fundamentală conform căreia consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale a Uniunii Europene este unul dintre obiectivele principale ale UE, prevăzut la articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene; prin urmare, CoR subliniază că politica de coeziune trebuie să-și îndeplinească în continuare mandatul de a combina sprijinul pentru regiunile mai slab dezvoltate sau problematice cu o ofertă care se adresează tuturor regiunilor, pentru a ține seama de provocările și potențialele regionale specifice și pentru a promova dezvoltarea armonioasă a UE în ansamblu, demonstrând astfel în mod clar cetățenilor valoarea adăugată a finanțării din partea UE; reamintește în acest sens trăsăturile specifice ale regiunilor menționate la articolul 349 din TFUE;

subliniază că politica de coeziune este principala politică europeană de investiții care vizează atingerea obiectivelor tratatului menționate mai sus, dar care poate, de asemenea, stimula inovarea, gestiona impactul schimbărilor climatice și tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, precum și atenua șocurile economice asimetrice, prin garantarea investițiilor publice favorabile creșterii în regiuni, contribuind la reducerea șomajului în rândul tinerilor și pe termen lung și la promovarea incluziunii sociale; prin urmare, CoR își reafirmă sprijinul ferm pentru #CohesionAlliance (1);

ia act de faptul că politica de coeziune beneficiază de unul dintre cadrele de performanță cel mai bine dezvoltate dintre politicile UE și este politica UE monitorizată cu cea mai mare precizie și cel mai bine evaluată, capabilă să-și amelioreze treptat eficacitatea pe parcursul ultimului deceniu;

Coeziunea economică

salută observațiile celui de al 7-lea raport privind coeziunea, potrivit cărora economia UE își revine după criza economică, iar disparitățile regionale au reînceput de curând să se reducă. Cu toate acestea, întrucât în multe regiuni nivelul PIB-ului pe cap de locuitor și gradul de ocupare a forței de muncă nu au revenit la valorile dinaintea crizei, dar și pentru că s-au întâmpinat întârzieri semnificative în ceea ce privește investițiile publice, impactul crizei economice nu a fost încă depășit;

salută dovezile prezentate, potrivit cărora, între 2000 și 2015, regiunile mai puțin dezvoltate au putut să recupereze decalajul față de media europeană, acesta fiind în special cazul majorității regiunilor din țările UE-13. Cu toate acestea, ia act cu îngrijorare de faptul că situația din mai multe regiuni, în principal în sudul Europei, nu s-a îmbunătățit și este chiar mai rea decât înainte de criză;

10.

subliniază că creșterea economică a fost, de asemenea, mult mai rapidă în regiunile cu un PIB deja peste media europeană și în special în multe zone metropolitane, care sunt principalii vectori ai competitivității regionale. Pe de altă parte, se poate observa că regiunile cu un PIB pe cap de locuitor apropiat de media UE par a fi blocate într-o „capcană a veniturilor medii”, cu niveluri de creștere semnificativ mai mici decât media UE;

11.

își exprimă îngrijorarea cu privire la marea diversitate a performanțelor în materie de inovare, care nu doar că rămân concentrate teritorial în cele mai dezvoltate regiuni din nord-vestul UE, ci au și tendința să se extindă, regiunile-lider îmbunătățindu-și performanțele, iar regiunile periferice, mai puțin dezvoltate și de tranziție înregistrând o scădere în acest sens. Acest lucru demonstrează importanța unei abordări ascendente și bazate pe realitatea zonei – așa cum este cazul strategiilor de specializare inteligente – pentru sprijinirea capacității de inovare a regiunilor;

Coeziunea socială

12.

salută faptul că situația ocupării forței de muncă în UE se îmbunătățește, în concordanță cu redresarea economică. Totuși, disparitățile regionale în ceea ce privește ratele șomajului rămân în continuare semnificative, mai multe regiuni din statele membre din sudul Europei înregistrând rate ale șomajului de peste 20 %;

13.

ia act cu îngrijorare de faptul că șomajul în rândul tinerilor rămâne o problemă stringentă, deoarece continuă să depășească nivelul înregistrat înainte de criză, fiind de peste două ori mai ridicat decât rata globală a șomajului. Situația din regiunile mai puțin dezvoltate și de tranziție este deosebit de îngrijorătoare;

14.

atrage atenția asupra situației persoanelor expuse riscului de sărăcie și excluziune socială care, în ciuda unor evoluții pozitive, rămâne inacceptabil de ridicat;

15.

subliniază că multe teritorii, în special regiunile și zonele rurale din UE-13, s-au confruntat cu un declin demografic semnificativ, cauzat atât de modificări naturale, cât și de emigrație, în timp ce alte regiuni au înregistrat o creștere mare a populației totale. Numărul mare de migranți și refugiați care sosesc în UE din 2015 are, de asemenea, un impact semnificativ în ceea ce privește demografia și coeziunea socială asupra anumitor state membre, regiuni și orașe;

Coeziunea teritorială

16.

subliniază importanța dimensiunii de mediu pentru dezvoltarea durabilă a orașelor și regiunilor Europei și pentru sănătatea și bunăstarea cetățenilor săi. Numărul tot mai mare de considerații legate de mediu – în special schimbările climatice și creșterea, din această cauză, a frecvenței și intensității dezastrelor naturale, extinderea așezărilor umane, a suprafețelor construite și a activităților industriale, declinul biodiversității și fragmentarea habitatelor, precum și alte presiuni asupra mediului, cum ar fi poluarea apei și a aerului – au consecințe potențial nefaste asupra economiilor și societăților din UE. În pofida progreselor înregistrate în reducerea presiunilor asupra mediului, CoR își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că obiectivele fundamentale de mediu rămân neîndeplinite, în special în partea centrală și de est a UE;

17.

salută progresele substanțiale înregistrate prin limitarea consumului de energie și a emisiilor de gaze cu efect de seră, dar ia act, de asemenea, de faptul că o parte din aceste progrese au fost determinate doar de reducerea activității ca urmare a încetinirii creșterii economice, ceea ce înseamnă că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a asigura tranziția către energia din surse curate, inclusiv regenerabile, precum și o economie mai eficientă din punct de vedere energetic, inclusiv transporturi cu emisii reduse;

18.

atrage atenția asupra dimensiunii teritoriale a schimbărilor climatice și a dezastrelor naturale cauzate de acestea, care au un impact neuniform asupra regiunilor. Prin urmare, CoR subliniază importanța măsurilor de evaluare aprofundată a vulnerabilității și de adaptare pentru orașele și regiunile europene, precum și a luării în considerare a infrastructurii verzi;

19.

subliniază că rețeaua de transport a UE și, în principal, sistemul feroviar, sunt departe de a fi optime, în special în regiunile din țările UE-13. În acest sens, CoR subliniază că finalizarea TEN-T, în special conectarea nodurilor primare ale rețelei centrale (Core Network), și integrarea sa în sistemele de transport naționale și regionale sunt necesare nu doar pentru a înlătura blocajele, a reduce timpul de călătorie și a atenua efectele adverse ale amplasării periferice a anumitor regiuni, ci și, mai presus de toate, pentru a stimula dezvoltarea economică în întreaga UE, prin eficientizarea pieței unice. Din aceleași motive, CoR subliniază că transformarea digitală este una dintre principalele provocări cu care se confruntă toate regiunile din UE și subliniază importanța creșterii investițiilor în infrastructura de bandă largă și în competențele digitale;

20.

subliniază că aproximativ o treime din cetățenii UE trăiesc și muncesc în regiuni frontaliere, care au, în general, rezultate economice mai puțin bune decât alte regiuni. În pofida progreselor semnificative înregistrate în ultimele decenii, frontierele continuă să obstrucționeze circulația mărfurilor, a serviciilor, a persoanelor, a capitalului și a ideilor. Acest lucru împiedică concretizarea pe deplin a avantajelor integrării. Eliminarea obstacolelor specifice legate de frontiere ar aduce regiunilor frontaliere câștiguri semnificative în termeni de PIB, dar și o reducere semnificativă a costurilor specifice generate de contextul transfrontalier;

Provocările pentru orașe și regiuni

21.

subliniază că schimbările demografice reprezintă una dintre provocările principale cu care se confruntă UE, având implicații economice, sociale și de mediu extinse. Acestea includ îmbătrânirea populației, scăderea numărului de tineri, o natalitate mai mică, reducerea forței de muncă active și exodul de creiere (emigrarea talentelor). Drept urmare, creșterea demografică depinde în mare măsură de migrație, care variază mult între regiunile din UE. Aceste dezechilibre generează un impact socioeconomic substanțial, atât în zonele afectate de depopulare și îmbătrânire – în special cele aflate în regiunile în tranziție –, care se confruntă adesea cu o trecere la servicii locale necomercializabile, ceea ce le limitează potențialul în materie de export, creștere și inovare, cât și în centrele urbane principale care înregistrează un aflux de persoane. Prin urmare, CoR subliniază că politica de coeziune ar trebui să joace un rol mai important în abordarea provocărilor sociale, inclusiv a îmbătrânirii, a bolilor determinate de modul de viață și a șomajului – în special în rândul tineretului și al tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare –, precum și a integrării migranților și a refugiaților, a sărăciei și a excluziunii sociale;

22.

subliniază că este probabil ca frecvența și impactul fenomenelor meteorologice extreme să crească în întreaga Europă. Efectele schimbărilor climatice diferă în mare măsură între regiuni, dar expunerea mărită la riscul de dezastre crește posibilitatea înregistrării de pierderi, în special în zonele dens populate;

23.

subliniază importanța cooperării transfrontaliere, transnaționale și interregionale pentru consolidarea coeziunii teritoriale, încurajarea solidarității între regiunile UE și conferirea unei valori adăugate substanțiale obiectivelor UE;

24.

subliniază faptul că regiunile și orașele se confruntă cu provocări fără precedent, de la concurența globală, transformarea digitală și dezvoltarea tehnologiilor disruptive, schimbările demografice și migrație, riscul sărăciei și al excluziunii sociale, la securitatea energetică, schimbările climatice și declinul biodiversității. Toate aceste provocări au un puternic impact teritorial, cu o distribuție neuniformă a avantajelor și costurilor la nivelul economiilor și comunităților regionale ale Europei, fapt confirmat în cel de al 7-lea raport privind coeziunea, care indică apariția unor așa-numite grupuri de dezvoltare regională. Potențialul acestor provocări de a se consolida reciproc și de a transforma în mod negativ peisajul economic, social și teritorial al Europei este imens și poate contribui în mod semnificativ la extinderea inegalităților existente, împiedicând astfel realizarea obiectivului tratatului, de consolidare a coeziunii în UE;

25.

în acest context, subliniază că politica de coeziune trebuie să continue să investească în toate regiunile UE, dat fiind că adaptarea lor la șocurile menționate mai sus necesită strategii pe termen lung, bazate pe realitatea zonei, care să ia în considerare amplasarea zonei și care să poată integra dimensiunile economice, sociale și teritoriale și să valorifice sinergiile dintre toate fondurile structurale și de investiții europene și alte instrumente ale UE. Prin urmare, CoR își reiterează ferm obiecțiile în ceea ce privește luarea în considerare a dimensiunii sociale și a Fondului social european în mod separat de politica de coeziune; totodată, CoR își reafirmă poziția în ceea ce privește rolul tot mai important pe care FSE ar trebui să îl joace în promovarea convergenței teritoriale sociale și reamintește necesitatea de a consolida rolul autorităților locale și regionale în programarea și gestionarea FSE;

26.

subliniază că, în temeiul articolului 174 din TFUE, este fundamental să se ia în considerare impactul teritorial al intervențiilor publice și, prin urmare, reiterează importanța evaluărilor impactului teritorial în conceperea tuturor politicilor publice ale UE, pentru a le maximiza eficiența;

Rolul politicii de coeziune

27.

subliniază că politica de coeziune ar trebui să se afle în centrul dezbaterii cu privire la modul în care potențialul tuturor părților UE poate contribui la creșterea economică și în care toți cetățenii UE pot beneficia de integrarea europeană într-un mod favorabil incluziunii, dar și cu privire la modul în care toate teritoriile UE pot exploata oportunitățile oferite de transformarea globală. Prin urmare, CoR își reiterează sprijinul pentru garantarea unei politici de coeziune puternice și îmbunătățite pentru toate regiunile în perioada de după 2020 și subliniază rolul semnificativ pe care politica de coeziune ar trebui să continue să-l joace în ceea ce privește viitorul UE, astfel cum a subliniat în avizul său privind viitorul politicii de coeziune după 2020 (2);

28.

reamintește că politica de coeziune, sprijinită de politicile regionale ale statelor membre, vizează asigurarea unor condiții de concurență echitabile care permit întregii UE să exploateze pe deplin beneficiile pieței unice, care – împreună cu reziliența teritorială – reprezintă factori-cheie ce determină poziția competitivă a UE pe scena mondială. În același timp, CoR subliniază că, deși piața unică a fost un „motor de convergență” de succes pentru UE, câștigurile nu sunt distribuite în mod egal și nu au un efect ulterior automat pentru regiunile dezavantajate, inclusiv cele confruntate cu constrângeri geografice specifice, și nici pentru grupurile sociale dezavantajate. Prin urmare, există încă riscul creșterii decalajului economic și social între „motoarele” creșterii UE și ale altor regiuni;

29.

subliniază, în acest context, că misiunea politicii de coeziune rămâne valabilă, întrucât le permite tuturor cetățenilor UE, în special celor din teritoriile mai puțin dezvoltate, să beneficieze de avantajele oferite de integrarea în UE. Prin utilizarea instrumentelor acesteia, regiunile mai puțin dezvoltate își pot debloca și exploata potențialul endogen, în timp ce regiunile cele mai puternice sunt mai bine echipate pentru a răspunde provocărilor globale. În acest sens, politica de coeziune este expresia cea mai concretă a solidarității europene, oferind oportunități egale și o mai bună calitate a vieții cetățenilor din toate regiunile UE. Prin urmare, CoR subliniază că politica de coeziune viitoare nu ar trebui să fie tratată ca un dar, ci ca un pilon indispensabil al unei piețe unice care face legătura între țări și regiuni diferite, cu niveluri inegale de dezvoltare;

30.

subliniază că politica de coeziune este principala politică europeană de combatere a dezechilibrelor teritoriale și de reducere a decalajelor de dezvoltare care rezultă din diverse provocări. Aceasta își aduce cu succes o contribuție semnificativă la schimbarea economică, socială și teritorială pozitivă în UE, datorită unei abordări intersectoriale complexe, care vizează sprijinirea inovării, a IMM-urilor, a economiei cu emisii scăzute de dioxid de carbon, a infrastructurii de transport, a regenerării urbane, a transformării industriale, a diversificării rurale, dar și a educației, a competențelor, a ocupării forței de muncă, a culturii și a infrastructurii sociale, precum și a incluziunii sociale – pentru a da numai câteva exemple. În acest sens, CoR subliniază nevoia de a asigura sinergii mai puternice și coordonarea dintre politica de coeziune și politicile și programele sectoriale ale UE;

31.

având în vedere numărul mare de provocări și dimensiunile teritoriale serioase ale acestora, subliniază faptul că o politică de coeziune puternică și eficientă pentru toate regiunile UE este necesară mai mult ca oricând pentru o Uniune Europeană puternică și eficientă. CoR reafirmă că politica de coeziune are capacitatea de a oferi un răspuns flexibil și care să ia în considerare amplasamentul regiunilor, în ceea ce privește provocările actuale și provocările emergente, în special cele care rezultă din situații acute de criză legate de globalizare; subliniază, totodată, că obiectivul prioritar care vizează o Europă solidă din punct de vedere economic, social și ecologic, precum și o mai mare coeziune teritorială poate fi atins doar dacă atât zonele urbane, cât și cele rurale, ca spații funcționale complementare, devin mai puternice și dispun de un sprijin specific, bine adaptat la necesitățile lor;

32.

subliniază că instrumentele politicii de coeziune ar trebui să fie îmbunătățite în viitor în vederea unei mai mari simplități și a unei mai mari capacități de a reacționa la noile provocări, dar că acestea nu trebuie să devină prea complicate, întrucât este dificil să se combine asigurarea convergenței economice și sociale, adaptarea la ciclurile economice, protejarea disciplinei fiscale și prevenirea degradării politice; reamintește, în acest context, că sprijină o abordare diferențiată în vederea simplificării și consolidării sistemului de gestionare și a controalelor în cadrul politicii de coeziune;

33.

subliniază nevoia de a consolida rolul cooperării teritoriale europene pentru înlăturarea obstacolelor de la frontiere și stimularea cooperării transfrontaliere destinate obținerii de rezultate concrete pentru cetățenii UE. În acest context, solicită ca viitoarele programe de cooperare teritorială europeană să fie suficient de flexibile pentru a ține cont de nevoile specifice ale diferitelor regiuni de frontieră, inclusiv în domeniul de aplicare al proiectelor de tip interpersonal și al proiectelor la scară mică. CoR consideră că este, de asemenea, nevoie să se elimine limita de 150 km impusă cooperării maritime și să se adopte abordări mai proporționale cu privire la cerințele referitoare la notificarea ajutoarelor de stat și la cerințele în materie de control și audit în cadrul programelor de cooperare teritorială europeană (3). De asemenea, CoR subliniază nevoia sporită de a utiliza într-o mai mare măsură strategiile macroregionale, care ar trebui sprijinite de politica de coeziune și de alte politici ale UE;

34.

solicită Parlamentului European și Comisiei Europene să elaboreze o metodologie pe tema „Costurile lipsei de coeziune”, pentru a furniza dovezi suplimentare cuantificabile privind valoarea adăugată europeană a politicii de coeziune;

Valorile politicii de coeziune

35.

subliniază că punerea în aplicare a politicii de coeziune are multe efecte de propagare pozitive, întrucât contribuie la o mai bună calitate a guvernanței și la instituții mai bune în multe regiuni. Politica de coeziune nu este doar o condiție esențială pentru creșterea economică, ci și o bază solidă pentru bunăstarea societății în general, inclusiv pentru încrederea cetățenilor și legitimitatea politică a UE. CoR ia act de faptul că politica de coeziune ar trebui să continue să militeze pentru o nouă cultură administrativă în regiuni prin consolidarea guvernanței pe mai multe niveluri, a principiului parteneriatelor, a planificării economice pe termen mediu, a finanțării și programării multianuale, a abordărilor și instrumentelor integrate bazate pe realitatea zonei, dar și a proceselor de luare a deciziilor transparente și bazate pe dovezi, a condiționalităților ex ante, a orientării către rezultate, a concentrării tematice, a mecanismelor bazate pe stimulente, a sistemelor avansate de gestionare, precum și a măsurilor de comunicare, pentru a transfera cetățenilor efectele sale directe;

36.

subliniază că politica de coeziune este cea mai eficientă politică a UE pentru a soluționa compartimentarea politicilor. Aceasta are potențialul de a fi principalul motor al transformării structurale în UE, reunind diferite politici sectoriale prin strategii integrate, bazate pe realitatea zonei, precum și politici de specializare inteligentă care furnizează soluții adaptate bazate pe avantajele comparative, pe oportunitățile de dezvoltare și pe provocările dintr-un anumit teritoriu, astfel cum sunt definite de cetățenii, antreprenorii și administrațiile de la fața locului;

37.

în acest sens, CoR subliniază că politica de coeziune poate fi mult mai eficientă dacă statele membre sunt hotărâte să pună în aplicare acele reforme structurale și condiționalități ex-ante care contribuie la crearea unui mediu mai bun de implementare a politicii de coeziune, inclusiv prin îmbunătățirea capacității instituționale. De asemenea, CoR insistă asupra faptului că orice legătură ulterioară, inclusiv pe plan financiar, între reformele structurale și politica de coeziune va necesita implicarea activă a autorităților locale și regionale prin intermediul unui cod de conduită pentru semestrul european, în vederea creșterii eficienței și a asumării procesului; în plus, fiecare reformă structurală trebuie să treacă, în prealabil, un test al valorii adăugate europene și să confirme legătura sa directă cu obiectivele menționate în tratat (4);

38.

ia act de faptul că politica de coeziune a dovedit că responsabilizarea actorilor regionali și locali este esențială pentru a facilita transformarea structurală. În plus, cercetările arată că există un potențial neexploatat de a crește productivitatea la nivel național prin îmbunătățirea performanței regiunilor. De aceea, CoR subliniază că autoritățile regionale și locale au nevoie de legături mai puternice cu o politică de coeziune inteligentă și puternică, ca parte a unei promovări ample a strategiilor complexe și solide de dezvoltare. Acest lucru ar trebui să ofere legitimitate UE la nivel local și regional, făcând procesul de integrare european mai tangibil pentru cetățeni;

Costurile și riscurile lipsei de coeziune pentru Uniunea Europeană: mesaj de alertă timpurie

39.

subliniază necesitatea stringentă de a asigura un cadru politic care să îi succeadă Strategiei Europa 2020, pentru a permite continuarea concentrării tematice și adaptării teritoriale a politicii de coeziune după 2020;

40.

subliniază că reducerea sau fragmentarea politicii de coeziune, de exemplu prin limitarea acesteia la anumite categorii de regiuni sau prin separarea de Fondul social european, ar provoca riscuri politice majore, punând sub semnul întrebării capacitatea UE de a îndeplini obiectivele tratatului referitoare la consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale, din cauza lipsei unei mase critice de sprijin în mai multe regiuni, care se traduce și prin investiții mai mici în obiectivele europene fundamentale;

41.

subliniază, în acest sens, preocuparea că lipsa de coeziune în Uniunea Europeană ar putea, în cel mai rău caz, să ducă la:

(a)	o creștere a disparităților economice și sociale dintre regiuni și tensiuni mai mari între statele membre;

(b)	dezintegrarea pieței unice și o guvernanță economică a UE mai puțin eficientă;

(c)	nepunerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale;

(d)	obstacole importante în abordarea provocării reprezentate de migrație;

(e)	un declin al încrederii în instituțiile politice ale UE și în democrația propriu-zisă, conducând, în schimb, la creșterea populismului și a naționalismului și, astfel, la instabilitate politică, și în cele din urmă, chiar la dezintegrarea UE;

42.

consideră, prin urmare, că depășirea diviziunii economice, sociale și teritoriale încă persistente în UE reprezintă provocarea fundamentală pe termen lung pentru Uniunea Europeană în ansamblul său;

43.

reiterează, în acest context, că politica de coeziune nu poate face obiectul unor condiționalități ex post la nivel european, care nu sunt accesibile pentru autoritățile locale și regionale sau din cauza cărora acestea din urmă ar putea avea de suferit ca urmare a politicilor adoptate de guvernele naționale.

Bruxelles, 22 martie 2018.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Karl-Heinz LAMBERTZ

(1) www.cohesionalliance.eu

(2) JO C 306, 15.9.2017, p. 8

(3) Atelierul CoR privind simplificarea cooperării teritoriale europene (https://cor.europa.eu/Documents/Migrated/Events/ETC-WORKSHOP-FINAL-REPORT.pdf).

(4) Rezoluția CoR privind modificarea Regulamentului privind dispozițiile comune pentru fondurile ESI în vederea sprijinirii reformelor structurale – COR-2017-06173-00-00-RES.

13.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/22

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Extindere: Includerea autorităților locale și regionale din Balcanii de Vest în inițiativele UE privind cooperarea macroregională, transfrontalieră și alte tipuri de cooperare transnațională

(2018/C 247/05)

Raportor general:	Franz SCHAUSBERGER (AT-PPE), delegat al landului Salzburg la Comitetul Regiunilor
Document de referință:	COM(2018) 65 final

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Observații generale

salută faptul că Președinția bulgară vede în Balcanii de Vest o prioritate și a solicitat contribuția CoR pe această temă;

salută și sprijină strategia pentru o perspectivă credibilă de aderare pentru Balcanii de Vest și un angajament sporit al UE în regiune, prezentată de Comisia Europeană (CE) la 6 februarie 2018;

împărtășește convingerea Comisiei că țările din Balcanii de Vest fac parte din Europa, având un patrimoniu cultural comun, o istorie comună și un viitor comun, și că o perspectivă credibilă de aderare reprezintă un factor esențial pentru transformarea regiunii și, astfel, pentru siguranță, bunăstare, prosperitate socială, reconciliere și stabilitate;

salută perspectivele de aderare a Serbiei și Muntenegrului la UE până în 2025, de începere a negocierilor de aderare a Albaniei și a fostei Republici iugoslave a Macedoniei, de dobândire a statutului de țară candidată de către Bosnia și Herțegovina și de avansare pe calea către Uniunea Europeană a Kosovo (1) prin punerea în aplicare a Acordului de stabilizare și de asociere;

sprijină, de asemenea, poziția clară a Comisiei, care afirmă că aceste perspective se pot concretiza numai dacă țările din Balcanii de Vest îndeplinesc toate criteriile și condițiile necesare în acest sens, îndeosebi în ceea ce privește consolidarea democrațiilor lor, și realizează toate reformele necesare, în special în domeniile statului de drept, respectării drepturilor fundamentale, competitivității, cooperării regionale și reconcilierii, excluzând orice posibilitate de a acorda excepții pe criterii politice și de a schimba condițiile în timpul procesului;

salută intenția Comisiei de a-și consolida în mod semnificativ sprijinul acordat pentru procesul de transformare a țărilor din Balcanii de Vest, spre exemplu printr-o extindere progresivă a instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA) până în anul 2020, pe baza unui plan concret de acțiune cuprinzând șase inițiative emblematice;

consideră că strategia de extindere a Uniunii Europene pentru țările din Balcanii de Vest trebuie să facă parte dintr-o strategie mai amplă de consolidare a Uniunii până în anul 2025, întrucât Uniunea trebuie să fie mai puternică și mai stabilă înainte de a se putea extinde, iar cele 27 de state membre și populația lor trebuie să fie convinse de valoarea adăugată a acestei extinderi a UE;

salută reînnoirea angajamentului solemn asumat de țările din Balcanii de Vest în timpul summitului de la Triest din 2017, de a se sprijini reciproc pe drumul spre Europa, de a-și rezolva divergențele politice în cadrul instituțiilor democratice și de a-și consolida dialogul politic reciproc, dat fiind că edificarea unor relații bune de vecinătate reprezintă un pas important pe calea apropierii de Uniunea Europeană;

reamintește numeroasele sale avize în care s-a subliniat în mod repetat faptul că reprezentanții locali și regionali trebuie implicați în procesul de integrare europeană, precum și că standardele și bunele practici ale UE trebuie implementate cât mai curând posibil la nivel regional și local în cursul procesului de extindere. Doar astfel se pot dobândi în mod adecvat și în timp util cunoștințele necesare la nivel subnațional, în perspectiva sarcinilor și responsabilităților viitoare care decurg din acquis-ul UE;

10.

salută agenda privind conectivitatea adoptată de UE și celelalte inițiative regionale, cum ar fi Procesul de la Berlin, și recomandă insistent includerea autorităților locale și regionale din țările implicate în procesul de aderare și utilizarea experienței noilor state membre în punerea în aplicare, îndeosebi în domeniile transporturilor, energiei, dezvoltării digitale, educației și tineretului;

11.

solicită măsuri speciale și angajamente irevocabile pentru asigurarea faptului că noile state membre nu pot bloca aderarea altor candidați din Balcanii de Vest;

Rolul nivelului subnațional în procesul de extindere

12.

constată cu îngrijorare că, în majoritatea statelor balcanice, administrația publică de la toate nivelurile, în special de la nivelul autorităților locale, continuă să fie slab dezvoltată, fiind caracterizată de o capacitate administrativă limitată, un grad ridicat de politizare și corupție, precum și o lipsă de transparență și resurse financiare insuficiente;

13.

subliniază faptul că funcționarea instituțiilor democratice trebuie consolidată, în special la nivel local și regional, inclusiv prin procese electorale solide și o funcționare corespunzătoare a adunărilor regionale și a consiliilor locale, precum și printr-un dialog constructiv și susținut cu societatea civilă;

14.

solicită, cu privire la toate țările din Balcanii de Vest, elaborarea și punerea în aplicare a unor programe de reformă, creșterea calității și responsabilizarea administrației publice, vizând îndeosebi gestionarea transparentă a finanțelor publice, și elaborarea unor strategii de guvernare electronică, servicii mai bune pentru cetățeni, legi noi în materie de proceduri administrative generale, norme echilibrate și echitabile privind remunerația în serviciul public și pentru funcționarii autorităților locale și regionale, precum și proceduri transparente de recrutare și de eliberare din funcție;

15.

constată că, în majoritatea statelor din Balcanii de Vest, s-au înregistrat progrese importante ca urmare a adoptării de legi noi pentru reformarea administrației locale, consideră însă că trebuie depuse în continuare eforturi considerabile și că se impune un transfer al resurselor financiare necesare pentru a întări capacitatea administrativă a autorităților locale, astfel încât acestea să își poată exercita competențele sporite în pregătirea adeziunii și în beneficiul populației locale;

16.

evidențiază ca exemplu pozitiv adoptarea, în Serbia, a legii privind serviciul public la nivelul Provinciei Autonome Voivodina și la nivel local, amintește însă că legea privind resursele Provinciei Autonome Voivodina – prevăzută de constituție – nu a fost încă adoptată;

17.

consideră că este un element pozitiv faptul că, în mai multe state din Balcanii de Vest, în special în Albania, au fost decise și implementate reforme teritoriale la nivel local prin transferul de noi competențe către administrația locală, însă nu există progrese suficiente în ceea ce privește consolidarea financiară și administrativă a administrațiilor locale recent create;

18.

salută faptul că, în strategia de extindere a Comisiei pentru Balcanii de Vest, se face referire expresă la necesitatea de a asigura un echilibru adecvat între autoritățile centrale, regionale și locale, în logica guvernanței pe mai multe niveluri, în contextul în care dimensiunea guvernării regionale și locale a fost aproape absentă din planificarea strategică și operativă pentru extinderea UE, în țările implicate în procesul de aderare din Balcanii de Vest;

19.

consideră că este imperios necesară o abordare „de jos în sus” pentru realizarea punctuală a integrării statelor din Balcanii de Vest în UE;

20.

apreciază ca fiind un element pozitiv faptul că, mai ales la nivel local, în statele din Balcanii de Vest cooperarea transnațională s-a intensificat prin schimbul de experiență, transferul de know-how, transferul de bune practici și introducerea de metode și abordări noi. În acest sens, trebuie menționate cu precădere activitățile și inițiativele asociațiilor și organizațiilor locale și regionale, precum Euroregiunea adriatico-ionică (EAI) și rețeaua regională NALAS (Rețeaua asociațiilor autorităților locale din Europa de Sud-Est), care ar trebui să beneficieze de o implicare și o susținere mai puternice de la nivel european;

21.

regretă faptul că deocamdată nu s-a creat nicio platformă amplă și durabilă pentru colaborarea municipală și nicio legătură strânsă cu instituțiile UE, menită să sprijine implementarea standardelor UE și a acquis-ului UE la nivel local, precum și că inițiativele bine-venite de cooperare care există în prezent, precum Consiliul de Cooperare Regională (CCR), ReSPA (2) și Procesul de la Berlin, se concentrează în special asupra nivelului administrației centrale și nu țin cont de nivelul local și regional;

Decentralizare și democrație

22.

regretă faptul că, în ultimii zece ani, evoluțiile din statele din Balcanii de Vest s-au caracterizat prin blocări de reforme, nerăbdare și un scepticism în creștere față de aderarea la UE, precum și prin adâncirea instabilității, a corupției, a naționalismului și a politizării extreme a instituțiilor de stat și a administrațiilor publice, ceea ce a dus într-o anumită măsură la forme de guvernare cu tendințe autocrate și spre centralism;

23.

reafirmă, mai ales în ce privește Bosnia și Herțegovina, importanța unei bune coordonări între toate nivelurile de guvernare și administrație pentru buna funcționare a țării, pentru o aplicare eficace a programului de reformă, mobilitate, precum și pentru crearea unui spațiu economic unic și salută faptul că toate nivelurile au convenit între timp asupra completării amplului chestionar al Comisiei;

24.

constată că legile electorale privind organizarea alegerilor locale și regionale în Balcanii de Vest corespund în mare parte standardelor europene și că alegerile de la nivel local s-au desfășurat în general calm și ordonat, dar și că există încă deficiențe grave din cauza lipsei de imparțialitate și a politizării autorităților electorale, în ceea ce privește transparența finanțării campaniilor electorale, procesul de înregistrare a candidaturilor și soluționarea conflictelor electorale;

25.

are convingerea că descentralizarea, ca pilon al procesului de reforme democratice, este esențială pentru coeziunea socială, stabilitatea, pacea și reconcilierea din Balcanii de Vest și, astfel, pentru viitorul Europei;

26.

este pe deplin conștient că, în demersul imperios necesar de consolidare a descentralizării bine înțelese, trebuie să se asigure faptul că nu are loc o adâncire a divizării și a tensiunilor etnice;

27.

este convins că depolitizarea serviciului public este vitală pentru întărirea încrederii între serviciul public și cetățeni, la nivel local și regional;

Statul de drept, drepturile fundamentale și lupta împotriva corupției la nivel local și regional în Balcanii de Vest

28.

regretă că, după mai mulți ani în care UE și-a asumat angajamente față de țările din Balcanii de Vest, la nivelul guvernelor naționale și al autorităților locale și regionale există în continuare legături strânse cu criminalitatea organizată și corupție și că primează interconexiunile strânse dintre interesele publice și private;

29.

pledează, de aceea, pentru consolidarea substanțială a organelor specializate de procuratură în vederea combaterii corupției și a criminalității organizate, precum și a autorităților judiciare, cu scopul recuperării bunurilor dobândite în mod ilicit, retragerii dreptului de exercitare a unei funcții publice, adoptării de dispoziții mai stricte pentru funcționari și al asigurării unor mecanisme de informare și de soluționare a plângerilor mai accesibile pentru cetățeni;

30.

subliniază, prin urmare, faptul că trebuie să se consolideze în mod semnificativ și să se asigure independența, calitatea și eficiența sistemului judiciar nu doar la nivel național, ci și la nivelul autorităților locale și regionale, unde este nevoie de o transparență clară îndeosebi în procedurile de achiziții publice, și salută exemplele pozitive în acest sens, spre exemplu înființarea unei agenții anticorupție și elaborarea de planuri de acțiune aferente în aproape toate municipalitățile din Muntenegru, precum și eforturile actuale din Albania;

31.

așteaptă din partea țărilor vizate intensificarea eforturilor depuse pentru dezvoltarea statului de drept și a justiției, garantarea drepturilor fundamentale, a libertății și siguranței, precum și pentru consacrarea protecției minorităților, în special a comunității rome – a căror incluziune socială ar trebui promovată mai bine – și a comunității LGBTI și a egalității de gen, inclusiv combaterea violenței domestice; salută în acest sens introducerea de către Serbia, ca prima țară în procesul de aderare, a indicatorului UE privitor la egalitatea între femei și bărbați;

32.

își pune speranțe mari în Președinția bulgară că va reuși să mobilizeze toate forțele politice din Bosnia și Herțegovina în sensul găsirii unei soluții comune pentru o reformă electorală conformă cu principiile constituționale în perspectiva alegerilor din octombrie 2018. În acest context, trebuie să se țină seama de dispozițiile care decurg din faptul că cele trei popoare din Bosnia și Herțegovina sunt popoare constitutive și cu drepturi egale. Acest lucru se traduce, totodată, prin necesitatea punerii în aplicare a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Sejdić-Finci, Zornić și Pilav, astfel încât evreii, romii și reprezentanții altor minorități naționale să poată candida la alegerile prezidențiale și pentru Casa Popoarelor Federației, iar în Mostar să fie posibilă organizarea de noi alegeri locale, după mai mult de șapte ani;

33.

subliniază importanța libertății de exprimare și a libertății presei într-o cultură politică democratică ca garanții ale pluralismului specific unei societăți democratice. Este vorba aici și de influența problematică exercitată asupra jurnaliștilor și a relatărilor acestora ca urmare a structurilor netransparente de proprietate din mass-media;

34.

subliniază faptul că o cultură democratică europeană presupune un comportament exemplar din partea factorilor de decizie politică de la toate nivelurile, precum și abținerea de la confruntări și provocări, evitarea unei retorici sau a unor acte radicale și naționaliste, sensibilitate la nevoile grupurilor de populație vulnerabile și defavorizate, luarea în considerare a situației minorităților etnice, lingvistice sau religioase și un respect absolut față de toate persoanele, indiferent de culoarea pielii lor, de orientarea lor sexuală sau de identitatea de gen;

35.

face un apel la liderii politici să evite și să condamne orice act ce poate duce la intensificarea tensiunilor interetnice, să contracareze discursurile naționaliste și glorificarea crimelor de război, să combată rasismul, xenofobia, extremismul, radicalizarea și terorismul, precum și să promoveze acțiuni preventive în rândul tinerilor;

Cooperarea transfrontalieră la nivel regional și local

36.

consideră cooperarea regională și relațiile de bună vecinătate între statele din Balcanii de Vest ca fiind indispensabile pentru progresul european și crearea de noi oportunități economice;

37.

sprijină toate inițiativele de consolidare a relațiilor reciproce dintre țările din Balcanii de Vest, a cooperării transfrontaliere la nivel regional și local, precum și a programelor de parteneriat și programelor TAIEX, și se oferă să acorde asistență în vederea posibilei includeri a țărilor candidate din Balcanii de Vest în conceptul de GECT;

38.

precizează că litigiile transfrontaliere bilaterale trebuie să fie rezolvate de urgență de către autoritățile statelor în cauză, respectiv supuse unei hotărâri judecătorești sau unei soluționări definitive și cu caracter obligatoriu la nivel internațional; deplânge, în acest context, disputa continuă dintre Slovenia și Croația în ceea ce privește delimitarea granițelor și accesul la apele internaționale din Golful Piran, care a devenit o problemă internă a UE în urma aderării celor două țări la Uniune, și salută semnarea acordurilor de demarcare a granițelor dintre Muntenegru și Bosnia și Herțegovina, respectiv Kosovo;

39.

salută recenta ratificare de către Republica Serbia a Convenției de la Madrid și se așteaptă ca și fosta Republică iugoslavă a Macedoniei și Kosovo să devină semnatare ale acestei convenții, care oferă soluții concrete pentru depășirea principalelor obstacole aflate în calea cooperării transfrontaliere;

40.

are convingerea că, în lipsa unei normalizări efective și cuprinzătoare a relațiilor dintre Belgrad și Priština prin dialogul promovat de UE în regiune, nu se poate asigura o stabilitate durabilă, motiv pentru care încheierea unui acord de normalizare cuprinzător și obligatoriu din punct de vedere juridic este imperios necesară; salută normalizarea relațiilor dintre Serbia și Croația și continuarea dialogului dintre Belgrad și Priština;

41.

constată cu satisfacție că situația din nordul regiunii Kosovo a rămas în general calmă, comunicarea dintre municipalitățile din nord și instituțiile centrale s-a îmbunătățit, iar actele izolate de provocare și de violență, care trebuie condamnate, nu au dus la o degradare gravă a dialogului inițiat între Belgrad și Priština;

42.

vede în Spațiul Economic Regional, convenit cu ocazia summitului organizat la Trieste în iulie 2017 privitor la Balcanii de Vest, un pas important în direcția promovării integrării economice dintre UE și țările din Balcanii de Vest și a creșterii atractivității pieței regionale și așteaptă cu interes implementarea planului de acțiune convenit cât mai curând posibil;

43.

consideră că este extrem de important să se intensifice cooperarea strategică și operațională transfrontalieră cu și între statele din Balcanii de Vest în domeniile migrației și al gestionării frontierelor, prin asigurarea accesului la protecție internațională, schimbul de informații relevante, îmbunătățirea controlului la frontiere etc. și încurajează autoritățile locale să sprijine lupta împotriva introducerii ilegale de imigranți și a traficului de persoane;

44.

apreciază foarte mult faptul că, recent, s-au înregistrat semne pozitive de progres în negocierile dintre Grecia și fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, în cadrul cărora persistă de mai mulți ani conflicte latente, referitoare la nume; speră ca Președinția bulgară a Consiliului să reușească, pe lângă negocierile aflate în curs de desfășurare sub egida ONU, să contribuie semnificativ la aplanarea acestor conflicte și la găsirea unei soluții;

Situația economică și strategii macroregionale în Balcanii de Vest

45.

constată cu regret că, în prezent, niciuna dintre țările din Balcanii de Vest nu poate fi considerată ca având o economie de piață funcțională și nu este în măsură să facă față presiunilor concurențiale și forțelor prezente pe piață în cadrul Uniunii, în special în contextul influenței politice predominante și al sectorului privat slab dezvoltat, factori care au un impact deosebit de negativ asupra piețelor forței de muncă, îndeosebi prin lipsa oportunităților de locuri de muncă pentru tineri;

46.

subliniază faptul că, în majoritatea localităților din țările candidate, persistă opinia conform căreia proiectele și programele UE sunt prea complexe pentru condițiile existente la nivelul administrațiilor locale, eforturile Comisiei de simplificare a accesului la proiecte și programe fiind astfel umbrite de existența unui mecanism din ce în ce mai sofisticat și complex de control;

47.

sprijină extinderea rețelei transeuropene de transport (TEN-T) actuale, inclusiv finalizarea coridorului și prelungirea sa către sud-estul Europei, care ar putea permite soluționarea problemei actuale legată de lipsa de conexiuni în materie de transport a țărilor din Balcanii de Vest și îmbunătățirea legăturilor rutiere, maritime, aeriene și feroviare între est și vest, aceasta constituind o condiție indispensabilă pentru dezvoltarea întregii regiuni;

48.

recomandă, prin urmare, includerea reprezentanților autorităților locale și regionale, respectiv ai asociațiilor locale în procesul de negociere, planificare, monitorizare și evaluare al IPA;

49.

salută intenția UE de a majora treptat fondurile IPA până în 2020 în vederea punerii în aplicare a strategiei prezentate, răspunzând astfel mai eficient la nevoile țărilor din regiune;

50.

remarcă ca un exemplu pozitiv „Innovation Fund” finanțat prin intermediul IPA, ale cărui obiective principale constau în finanțarea unor proiecte pilot de inovare și în consolidarea cercetării și dezvoltării în întreprinderile private, sprijinind, spre exemplu prin intermediul „Innovation Serbia Project”, înființarea de întreprinderi noi sau rezultate prin sciziune, precum și dezvoltarea de tehnologii și servicii orientate spre piață și inovatoare, și contribuind, astfel, în mod semnificativ, la creșterea competitivității economiei private sârbe;

51.

menționează, ca un bun exemplu de colaborare regională transfrontalieră de succes, inițiativa comună româno-sârbă împotriva cancerului din cadrul „Programului de Cooperare Transfrontalieră Interreg-IPA” pentru îmbunătățirea diagnosticării și tratării tumorilor maligne;

52.

face referire la disparitățile economice și sociale mari dintre diferitele regiuni ale statelor din Balcanii de Vest și salută programul UE privind competitivitatea întreprinderilor și IMM-urilor pentru dezvoltarea unui sector privat puternic, precum și planul de elaborare a unui program pentru sprijinirea transferurilor de tehnologie și a întreprinderilor nou-înființate;

53.

subliniază faptul că strategiile macroregionale (SMR) și alte instrumente ale UE de cooperare transfrontalieră, ca de exemplu programele GECT și Interreg, reprezintă pietre de temelie pentru viitorul UE;

54.

salută faptul că Președinția bulgară pune accent și pe economia digitală și sprijină toate eforturile de conectare a infrastructurii dintre Balcanii de Vest și UE în domeniul transporturilor, energiei și al serviciilor digitale;

55.

se așteaptă ca toate statele din Balcanii de Vest să se implice într-o manieră constructivă în inițiativele de cooperare regională, precum Procesul de la Berlin, Strategia Dunării, Inițiativa adriatico-ionică, Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est, Consiliul de Cooperare Regională și Acordul central-european de comerț liber și subliniază faptul că biroul regional pentru cooperarea tinerilor din Balcanii de Vest este important pentru reconcilierea din regiune;

56.

consideră că strategia UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice (EUSAIR) poate reprezenta o oportunitate majoră pentru întreaga regiune, însă atrage atenția totodată asupra unor probleme persistente, precum lipsa de resurse, guvernanța și provocările ridicate de criza migrației;

57.

sprijină strategiile macroregionale, întrucât acestea constituie un instrument de integrare europeană bazat pe principiul stabilității, al reconcilierii și al relațiilor de bună vecinătate între statele membre și țările candidate și potențial candidate; este de părere că strategiile macroregionale ale UE ar trebui să cuprindă întreaga regiune a Balcanilor de Vest în ansamblul său. Kosovo și fosta Republică iugoslavă a Macedoniei nu participă nici la Strategia macroregională pentru regiunea Dunării, nici la Strategia pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice. Prin urmare, recomandă ca aceste strategii macroregionale să implice și țările din Balcanii de Vest care nu participă încă, dar care au o legătură cu ele din punct de vedere geografic și economic, astfel încât toată această regiune să fie inclusă în sectorul acoperit de aceste strategii și să beneficieze de posibilitățile de finanțare oferite în cadrul proiectelor puse în aplicare.

Bruxelles, 22 martie 2018.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Karl-Heinz LAMBERTZ

(1) Această denumire nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este conformă cu RCSONU 1244/99, precum și cu Avizul CIJ privind Declarația de independență a Kosovo.

(2) ReSPA este o organizație internațională care are misiunea de a stimula cooperarea regională în domeniul administrației publice în Balcanii de Vest (https://www.respaweb.eu)

13.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/28

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Pachetul privind comerțul

(2018/C 247/06)

Raportor:

Micaela FANELLI (IT-PSE), primarul localității Riccia (Campobasso)

Documente de referință:

Propunere de regulament de stabilire a unui cadru pentru examinarea investițiilor străine directe în Uniunea Europeană

COM(2017) 487 final

Comunicare privind lista din 2017 a materiilor prime critice pentru UE

COM(2017) 490 final

Raport privind punerea în aplicare a strategiei de politică comercială „Comerț pentru toți” – O politică comercială progresistă pentru valorificarea oportunităților oferite de globalizare

COM(2017) 491 final

Comunicare pe tema „O politică comercială echilibrată și progresistă în vederea valorificării oportunităților oferite de globalizare”

COM(2017) 492 final

Comunicarea pe tema „Încurajarea investițiilor străine directe, asigurându-se totodată protejarea intereselor esențiale”

COM(2017) 494 final

Recomandări de decizii ale Consiliului

COM(2017) 469 final, COM(2017) 472 final și COM(2017) 493 final

I. RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE

Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui cadru pentru examinarea investițiilor străine directe în Uniunea Europeană

COM(2017) 487 final

Amendamentul 1

Considerentul 13

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(13)

Este necesar să se stabilească elementele esențiale ale cadrului procedural pentru examinarea investițiilor străine directe de către statele membre pentru a permite investitorilor, Comisiei și altor state membre să înțeleagă modul în care astfel de investiții sunt susceptibile de a fi examinate și pentru a garanta că aceste investiții fac obiectul unei examinări transparente și nediscriminatorii între țările terțe. Aceste elemente ar trebui să includă cel puțin stabilirea termenelor pentru examinare și posibilitatea investitorilor străini de a recurge la o cale de atac judiciară împotriva deciziilor de examinare.

(13)

Este necesar să se stabilească elementele esențiale ale cadrului procedural pentru examinarea investițiilor străine directe de către statele membre pentru a permite investitorilor, Comisiei și altor state membre, ca și autorităților locale și regionale și partenerilor sociali interesați să înțeleagă modul în care astfel de investiții sunt susceptibile de a fi examinate și pentru a garanta că aceste investiții fac obiectul unei examinări transparente și nediscriminatorii între țările terțe. Aceste elemente ar trebui să includă cel puțin stabilirea termenelor pentru examinare și posibilitatea investitorilor străini de a recurge la o cale de atac judiciară împotriva deciziilor de examinare.

Expunere de motive

Deciziile luate de statele membre vor avea un impact important asupra autorităților din regiunile în care este prevăzută sau a fost realizată investiția străină directă (ISD), autorități care ar trebui, ca atare, să fie implicate în aceste decizii.

Amendamentul 2

Considerentul 18

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(18)

În acest scop, este, de asemenea, important să se asigure un nivel minim de informare și de coordonare în ceea ce privește investițiile străine directe care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament în toate statele membre. Aceste informații ar trebui să fie puse la dispoziție de statele membre în care investiția străină directă este planificată sau a fost realizată, la cererea statelor membre sau a Comisiei. Informațiile pertinente includ aspecte precum structura de proprietate a investitorului străin și finanțarea investiției planificate sau realizate, inclusiv, dacă sunt disponibile, informații privind subvențiile acordate de țări terțe.

(18)

În acest scop, este, de asemenea, important să se asigure un nivel minim de informare și de coordonare în ceea ce privește investițiile străine directe care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament în toate statele membre. Aceste informații ar trebui , după consultarea autorităților locale și regionale interesate, să fie puse la dispoziție de statele membre în care investiția străină directă este planificată sau a fost realizată, la cererea statelor membre sau a Comisiei. Informațiile pertinente includ aspecte precum structura de proprietate a investitorului străin și finanțarea investiției planificate sau realizate, inclusiv, dacă sunt disponibile, informații privind subvențiile acordate de țări terțe.

Expunere de motive

Amendamentul 3

Articolul 3 alineatul (2)

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Articolul 3	Articolul 3
Examinarea investițiilor străine directe	Examinarea investițiilor străine directe
(2) Comisia poate examina investițiile străine directe care sunt de natură să afecteze proiecte sau programe de interes pentru Uniune din motive de securitate sau de ordine publică.	(2) Comisia poate examina investițiile străine directe care sunt de natură să afecteze proiecte existente sau planificate în mod responsabil sau programe de interes pentru Uniune din motive de securitate sau de ordine publică.

Amendamentul 4

Articolul 6 alineatele (1) și (2)

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Articolul 6	Articolul 6
Cadrul referitor la examinarea efectuată de statele membre	Cadrul referitor la examinarea efectuată de statele membre
(1) Mecanismele de examinare ale statelor membre sunt transparente și nu fac discriminări între țările terțe. În special, statele membre stabilesc condițiile de declanșare a examinării, motivele examinării și normele procedurale detaliate aplicabile.	(1) Mecanismele de examinare ale statelor membre sunt transparente și nu fac discriminări între țările terțe. În special, statele membre stabilesc condițiile de declanșare a examinării, motivele examinării și normele procedurale detaliate aplicabile. În plus, în cadrul procedurii menționate și dacă este posibil, statele membre informează autoritățile locale și regionale din teritoriile în care este planificată sau a fost realizată investiția străină directă, consultându-le.
(2) Statele membre stabilesc termenele pentru emiterea deciziilor de examinare. Aceste termene le permit să țină cont de observațiile statelor membre menționate la articolul 8 și de avizul Comisiei menționat la articolele 8 și 9.	(2) Statele membre stabilesc termenele pentru emiterea deciziilor de examinare. Aceste termene le permit să țină cont de observațiile autorităților locale și regionale din teritoriile în care este planificată sau a fost realizată investiția străină directă și ale statelor membre menționate la articolul 8 și de avizul Comisiei menționat la articolele 8 și 9.
[…]	[…]

Expunere de motive

Amendamentul 5

Articolul 8 alineatul (1)

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Articolul 8	Articolul 8
Mecanismul de cooperare	Mecanismul de cooperare
(1) Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la orice investiții străine directe care sunt în curs de examinare în cadrul mecanismelor lor de examinare, în termen de 5 zile lucrătoare de la începerea examinării. Ca parte a informațiilor de furnizat și, dacă este cazul, statele membre care efectuează examinarea se străduiesc să indice dacă consideră că investițiile străine directe care fac obiectul examinării intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 139/2004.	(1) Statele membre consultă autoritățile locale și regionale din teritoriile în care este planificată sau a fost realizată investiția străină directă și informează Comisia și celelalte state membre cu privire la orice investiții străine directe care sunt în curs de examinare în cadrul mecanismelor lor de examinare, în termen de 5 zile lucrătoare de la începerea examinării. Ca parte a informațiilor de furnizat și, dacă este cazul, statele membre care efectuează examinarea se străduiesc să indice dacă consideră că investițiile străine directe care fac obiectul examinării intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 139/2004.

Expunere de motive

Este important ca autoritățile locale și regionale să fie consultate în cadrul examinării unei anumite ISD.

Amendamentul 6

Articolul 8 alineatul (6)

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Articolul 8	Articolul 8
Mecanismul de cooperare	Mecanismul de cooperare
(6) Statele membre în care investiția străină directă este planificată sau a fost realizată țin cont în mod corespunzător de observațiile celorlalte state membre menționate la alineatul (2) și de avizul Comisiei menționat la alineatul (3).	(6) Statele membre în care investiția străină directă este planificată sau a fost realizată țin cont în mod corespunzător de observațiile autorităților locale și regionale din teritoriile în care este planificată sau a fost realizată investiția străină directă, menționate la alineatul (1), de observațiile celorlalte state membre menționate la alineatul (2) și de avizul Comisiei menționat la alineatul (3).

Expunere de motive

Este important ca autoritățile locale și regionale să fie consultate în cadrul examinării unei anumite ISD.

Amendamentul 7

Articolul 12

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Articolul 12	Articolul 12
Puncte de contact	Puncte de contact
Fiecare stat membru desemnează un punct de contact pentru examinarea investițiilor străine directe (denumit în continuare „punct de contact pentru examinarea ISD”). Comisia și celelalte state membre implică aceste puncte de contact pentru examinarea ISD în toate chestiunile legate de punerea în aplicare a prezentului regulament.	Fiecare stat membru desemnează cel puțin un punct de contact pentru examinarea investițiilor străine directe (denumit în continuare „punct de contact pentru examinarea ISD”). Comisia și celelalte state membre implică aceste puncte de contact pentru examinarea ISD în toate chestiunile legate de punerea în aplicare a prezentului regulament. Tot astfel, la solicitarea autorităților locale și regionale interesate, punctele de contact pentru examinarea investițiilor străine directe trebuie să furnizeze toate informațiile relevante pentru examinarea acestor investiții.

Expunere de motive

(i)	Dat fiind că – în unele state membre – politica comercială ține de nivelul regional, ar fi oportun să se prevadă și în aceste cazuri puncte de contact la nivel regional.

(ii)	Este important ca autoritățile locale și regionale să dispună de informații cât mai complete posibil în momentul adoptării unei poziții privind examinarea unei anumite ISD.

II. RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

salută pachetul de propuneri în materie de comerț și investiții prezentat de Comisie în siajul documentului de reflecție privind valorificarea oportunităților oferite de globalizare, document care răspunde mizelor cu care trebuie să se confrunte politica comercială a UE;

consideră că politica comercială este chemată să facă față unor provocări polimorfe, prin găsirea justului echilibru între diversele obiective multiple: consolidarea poziției comerciale a UE (legând-o de centrele de creștere globale), asumarea unui rol de lider în sprijinirea sistemului comercial multilateral, accelerarea creșterii economice și reducerea sărăciei, protejarea întreprinderilor, cetățenilor și regiunilor UE împotriva concurenței neloiale și gestionarea costurilor sociale și teritoriale, în special în sectoarele vulnerabile și în rândul lucrătorilor mai slab calificați;

împărtășește opinia conform căreia, în ultimii ani, comerțul internațional a stimulat creșterea și a promovat competitivitatea atât în interiorul UE, cât și în afara sa. Cu toate acestea, scoate în evidență preocuparea crescândă legată de distribuția inegală în societate a beneficiilor sale, de efectele puternice ale proceselor accentuate de aglomerare și marginalizare teritorială și – în special – de greaua încercare căreia trebuie să-i facă față unele economii și comunități locale, în termeni de reziliență;

sprijină ferm poziția Comisiei, conform căreia rolul important pe care politica comercială îl poate juca este de a garanta că globalizarea are efecte pozitive pe plan economic, social, teritorial și ecologic asupra cetățenilor și întreprinderilor din Europa și din restul lumii;

subliniază rolul fundamental al Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) în sprijinirea persoanelor care și-au pierdut locul de muncă ca urmare a unor schimbări structurale în sistemul schimburilor comerciale mondiale, din cauza globalizării. Cu toate acestea, reamintește (1) necesitatea reformării mecanismelor de funcționare, prin simplificarea procedurii de aprobare a FEG, prin coborârea pragurilor de declanșare a fondului (2) și prin majorarea bugetului său la cel puțin 500 de milioane EUR pe an și integrarea FEG în CFM, pentru a ține seama de faptul că, după 2014, domeniul de aplicare a FEG a fost extins pentru a-i cuprinde pe tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) și că poate va fi necesară o altă extindere, pentru a include măsuri preventive. Insistă asupra complementarității dintre FEG și Fondul social european, ca parte a fondurilor structurale și de investiții europene (ESI), dat fiind că FEG este un mecanism care oferă asistență pe termen scurt, în timp ce măsurile pe termen lung, susținute de fondurile ESI, pot interveni în siajul celor din domeniile acoperite de FEG;

subliniază că, așa cum s-a scos în evidență într-o analiză (3) a fluxurilor comerciale din unele state membre, rezultatele regiunilor în termeni de exporturi se corelează pozitiv cu PIB-ul, că randamentul exporturilor se află în corelație pozitivă cu indicele competitivității regionale (ICR) și că, în fiecare stat membru analizat, propensiunea către exporturi și participarea țesutului productiv la acestea sunt concentrate puternic în câteva regiuni;

observă cu preocupare că aceste analize sunt confirmate de un alt studiu (4), conform căruia beneficiile ce rezultă din ISD par a fi mult mai mici în regiunile rurale, nemetropolitane și mai puțin dezvoltate în raport cu alte regiuni și că efectele în termeni de creștere a productivității sunt mai mici în regiunile rurale și nemetropolitane și de-a dreptul inexistente în regiunile mai puțin dezvoltate. Ca atare, contribuția la convergența impactului direct al ISD și a deschiderii piețelor este probabil să fie foarte limitată;

subliniază în acest sens rolul fundamental jucat de politica de coeziune în asigurarea unui nivel adecvat de investiții publice în regiunile și teritoriile UE marginalizate în raport cu aceste fluxuri, în sporirea competitivității acestor regiuni prin stimularea investițiile străine directe și prin favorizarea creșterii întreprinderilor neeuropene prezente deja în Europa;

reamintește că cel de al 7-lea Raport privind coeziunea al Comisiei Europene (din 9 octombrie 2017) a subliniat că valorificarea oportunităților oferite de globalizare, prin sprijinirea transformării economice în regiuni, inovare, modernizarea industriei și adoptarea unor noi tehnologii, ar trebui să se numere printre cele trei priorități ale viitoarei politici de coeziune post-2020;

10.

atrage atenția asupra faptului că încheierea de noi acorduri de liberalizare a comerțului reduce cuantumul taxelor vamale, care constituie o resursă proprie importantă pentru bugetul UE, și îndeamnă Comisia să prezinte, în scurt timp, o propunere de reformă substanțială a sistemului de resurse proprii ale UE, așa cum se solicită în avizul CoR 2017/1530 privind reforma sistemului de resurse proprii al UE în contextul următorului CFM, pentru perioada de după 2020;

Transparența și legitimitatea democratică a politicii comerciale a UE

11.

salută angajamentul Comisiei de a spori transparența negocierilor comerciale, fiind încrezător că această abordare va oferi statelor membre posibilitatea de a implica autoritățile locale și regionale și/sau alte părți interesate încă din etapa de formulare a obiectivelor politicii comerciale, specifică anumitor procese de negociere în cadrul comerțului exterior al UE;

12.

în acest sens, face trimitere la studiul CoR „Dimensiunea democratică a negocierilor UE privind acordurile comerciale: rolul și responsabilitatea cetățenilor și a autorităților locale și regionale”, în care se evidențiază că simpla disponibilitate a informațiilor nu este suficientă pentru a asigura un proces transparent și participativ și că trebuie acordată atenție specială mecanismelor de la nivel național și local menite să garanteze accesul la aceste informații. Autoritățile locale și regionale scot în evidență mai ales absența frecventă a mecanismelor formale de dialog cu nivelurile naționale respective în materie de politică comercială, un neajuns care se resimte și mai mult la nivelul UE;

13.

apreciază eforturile depuse de Comisie pentru a asigura mai multă claritate cu privire la natura mixtă a numeroase acorduri comerciale, prin reliefarea capitolelor despre investiții. Cu toate acestea, consideră că lipsa de consens cu privire la deschiderea piețelor la nivel mondial și la încheierea de noi acorduri comerciale este cauzată în mare parte de documentarea superficială privind efectele pozitive și negative ale anumitor acorduri și de imaginea neclară a responsabilității guvernelor în contracararea efectelor distributive negative generate de aceste acorduri;

14.

în siajul celor afirmate mai sus, reamintește poziția sa conform căreia este esențial ca, înaintea trecerii la fiecare nouă etapă de liberalizare a comerțului, să fie elaborate evaluări ale impactului teritorial care pot reprezenta un instrument puternic de identificare și cuantificare – înainte de începutul negocierilor – a impactului unui anumit acord comercial asupra regiunilor europene, permițând astfel luarea unor decizii mai solide, informate, transparente și bazate pe date concrete cu privire la conținut și adoptarea unui sprijin adaptat pentru regiunile respective, în vederea anticipării sau gestionării efectelor acordului;

15.

regretă, în acest sens, că Evaluarea de impact care însoțește Recomandare de decizie a Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor pentru un acord de liber schimb cu Australia nu prevede acest tip de evaluări ale impactului teritorial în capitolul referitor la Efectele diverselor opțiuni strategice și la identificarea actorilor implicați (5);

16.

consideră că studiul privind impactul economic cumulat al viitoarelor acorduri de liber schimb dintre UE și alți 12 parteneri comerciali asupra agriculturii UE (6), realizat de Centrul Comun de Cercetare, este un bun exemplu al modului în care evaluările de impact pot contribui la formularea unor politici comerciale solide, transparente și bazate pe date concrete;

17.

salută susținerea științifică, bazată pe date concrete, oferită de studiul menționat procesului de elaborare a politicilor europene, dat fiind că agricultorii din UE sunt informați în legătură cu rezultatele scontate ale acordurilor comerciale, în special ale celor cu Australia și Noua Zeelandă. Consideră că, în contextul acestor negocieri, Comisia ar trebui să pună un accent deosebit pe efectele negative probabile asupra anumitor sectoare agricole (așa cum este evidențiat în studiu), protejând aceste sectoare și ținând seama de principiile de bază ale politicii agricole comune și de faptul că agricultura reprezintă activitatea principală și unica ocupație care susține locurile de muncă, spiritul întreprinzător și aprovizionarea cu alimente locale în multe zone ale UE (ca, de exemplu, în zonele de munte, unde agricultorii mențin viabile zone rurale aflate în circumstanțe dificile și contribuie, între altele, la păstrarea unor echilibre ecologice determinante);

18.

își reafirmă propria poziție, susținută de mult timp, mai ales în vederea negocierilor cu Australia și Noua Zeelandă, conform căreia acordurile comerciale ale UE nu trebuie să împiedice administrațiile publice de la orice nivel să furnizeze, să sprijine sau să reglementeze serviciile publice, nici să sporească gama de servicii în folosul cetățenilor (7) și nici să prevadă introducerea anumitor clauze sociale, menite – între altele – să stimuleze dezvoltarea economiei sociale, în conformitate cu concluziile Consiliului European din 7 decembrie 2015;

19.

salută faptul că Comisia a instituit, la 22 decembrie 2017, un grup consultativ privind acordurile comerciale ale UE, cu scopul de a spori transparența și caracterul favorabil incluziunii al politicii comerciale a UE, dar, în lumina celor de mai sus, regretă că niciunul dintre cei 28 de experți (8) nu reprezintă vreo autoritate sau vreo asociație locală sau regională. În cazul în care Comisia își va menține această poziție, și anume ca nicio instituție sau organ al Uniunii să nu aibă reprezentanți în cadrul grupului consultativ, CoR se așteaptă să fie cel puțin invitat să participe în calitate de observator;

20.

solicită ca normele dreptului muncii în vigoare în UE și la nivel național, precum și standardele legale privind siguranța produselor, protecția datelor, a consumatorilor, a sănătății, a mediului și bunăstarea animalelor să fie garantate fără uniformizare la nivel inferior și să poată fi adaptate la nivelul statelor membre, în conformitate cu dreptul Uniunii; de asemenea, solicită ca, în acest domeniu, marja de apreciere de reglementare și financiară de la nivel regional și local să nu fie pusă sub presiune prin acorduri internaționale comerciale și de investiții;

Căutarea echității în afara UE

21.

subliniază că politica comercială nu se referă doar la interesele economice, ci reprezintă și un instrument important de solidaritate cu țările în curs de dezvoltare și cu cele aflate în situații de criză regională. În acest sens, reamintește decizia comună UE-Iordania referitoare la relaxarea regulilor de origine aplicabile schimburilor bilaterale, care reprezintă un exemplu optim pentru acest tip de abordare;

22.

salută documentul informal al Comisiei referitor la Capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă (CDD) din acordurile de liber schimb (ALS) ale UE (9), document care a deschis calea dezbaterii privind respectarea, execuția și modalitățile de corelare a dispozițiilor în materie de durabilitate cu cele privind comerțul;

23.

în ceea ce privește chestiunea de a stabili dacă încălcarea unei dispoziții din capitolul privind comerțul și dezvoltarea durabilă ar trebui să cuprindă efecte comerciale sau de-a dreptul sancțiuni, CoR subscrie ideii că țările care exercită o concurență neloială prin scăderea standardelor convențiilor de bază în domeniul muncii, de exemplu în ceea ce privește munca copiilor, ar trebui să fie pasibile de sancțiuni; consideră că, în acest context, este nevoie de studii suplimentare și de proiecte de cercetare, pentru a garanta că elaborarea politicilor se bazează pe probe concludente;

24.

salută angajamentul Comisiei de consolidare a sistemului comercial multilateral în centrul căruia se află OMC și constată că, fără această organizație, comerțul mondial s-ar subordona dinamicilor de putere dintre state și mai puțin anumitor valori; consideră că OMC ar putea oferi cadrul ideal pentru reducerea la minimum a externalităților negative ale acordurilor comerciale bilaterale în cazul țărilor terțe, ar putea conferi caracter multilateral cooperării în materie de reglementare realizate până acum între țări care împărtășesc aceleași principii și ar putea oferi altor membri interesați un parcurs explicit pentru aderarea la OMC;

Tribunalul multilateral pentru investiții

25.

salută recomandarea de decizie a Consiliului de autorizare a lansării de negocieri pentru instituirea unui tribunal multilateral pentru investiții (TMI), ca soluție pentru multe dintre problemele legate de soluționarea litigiilor dintre investitori și stat (ISDS), în special pentru lipsa legitimității și a garanției de independență, lipsa predictibilității și a coerenței procesului legislativ, absența posibilităților de a se recurge la o cale de atac judiciară, costurile ridicate, lipsa de transparență în soluționarea litigiilor dintre investitori și stat și nivelul scăzut al accesului IMM-urilor;

26.

menționează că, potrivit studiului CoR pe tema „Dimensiunea democratică a negocierilor UE privind acordurile comerciale: rolul și responsabilitatea cetățenilor și a autorităților locale și regionale”, aspectul semnalat cel mai des de autoritățile locale și regionale în legătură cu efectele acordurilor de liber schimb se referă la ISDS, care – din punctul lor de vedere – permite întreprinderilor private să conteste deciziile autorităților locale;

27.

subliniază că este nevoie de un echilibru între protecția drepturilor investitorilor privați, asigurată prin mecanisme de sancționare și protecția drepturilor lucrătorilor (în prezent lipsită de astfel de mecanisme) și invită Comisia să garanteze că propunerea privind înființarea unui TMI nu va prevedea păstrarea unui sistem juridic paralel, cu un tribunal special pentru investitorii străini, care să permită eludarea sistemelor juridice naționale doar în favoarea acestor investitori. De asemenea, solicită ca TMI să protejeze nu doar drepturile investitorilor, ci și drepturile statelor de a legifera și drepturile terților;

28.

cere Comisiei să precizeze cât mai repede dacă acest tribunal multilateral pentru investiții poate fi considerat o instituție unilaterală sau poate fi legat de jurisdicția unei alte instanțe și în ce fel pot participa comunitățile interesate la procedurile judiciare;

29.

cere Comisiei să limpezească mai bine care vor fi consecințele previzibile asupra litigiilor în cadrul actualelor tratate bilaterale de investiții (TBI) și interconexiunile dintre tribunalul multilateral pentru investiții și jurisdicțiile naționale, în special în ceea ce privește chestiunea epuizării căilor de atac naționale; în ce privește TBI încheiate în interiorul UE, în contextul cauzei în curs C-284/16 Achmea, susține opinia Comisiei potrivit căreia mecanismele ISDS prevăzute în TBI încheiate (înainte de aderare) în interiorul UE intră în conflict cu legislația UE privind competența exclusivă a tribunalelor UE pentru acțiunile care privesc legislația UE;

30.

își exprimă încrederea că solicitarea pe care Belgia a trimis-o, la 6 septembrie 2017, Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), de a emite un aviz cu privire la legitimitatea noului sistem jurisdicțional bilateral în materie de investiții (SJI), prevăzut de Acordul UE-Canada (CETA), va aduce mai multă lumină asupra întregii dezbateri privind protejarea investițiilor;

31.

observă cu preocupare că unii dintre principalii parteneri comerciali ai UE, între care SUA și Japonia, nu sprijină crearea TMI și că preferința Japoniei pentru un sistem ISDS reprezintă una dintre principalele chestiuni rămase nesoluționate, în contextul acțiunilor întreprinse pentru a da curs acordului de principiu referitor la un acord de liber schimb, încheiat la 6 iulie 2016;

Propunerea de regulament de stabilire a unui cadru pentru examinarea investițiilor străine directe în UE

32.

subliniază importanța ISD pentru economia UE în ansamblul său și – mai concret – pentru unele din regiunile sale, în condițiile în care – în perioada 2003-2015 – investitorii din afara Europei au executat peste 52 000 de proiecte de investiții străine directe în Europa, în valoare de peste 2 600 de miliarde EUR (10);

33.

împărtășește opinia Comisiei, conform căreia deschiderea către ISD rămâne un principiu esențial pentru UE și o importantă sursă de creștere, care trebuie să fie însoțită de politici solide și eficace, menite – pe de o parte – să deschidă alte economii și să garanteze respectarea de către toate părțile implicate a acelorași reguli și – pe de altă parte – să protejeze activele europene de importanță esențială împotriva investițiilor care ar fi în detrimentul intereselor legitime ale UE sau ale statelor sale membre;

34.

salută, ca atare, principiile care stau la baza propunerii de regulament al Comisiei Europene, dat fiind că, în prezent, investițiile străine directe pot fi tratate diferit de statele membre, la nivel european neexistând reglementări unice în ceea ce privește examinarea lor;

35.

își exprimă preocuparea în legătură cu dreptul Comisiei Europene de a efectua o examinare din motive de securitate sau de ordine publică în cazul unei investiții străine directe care ar putea afecta proiecte sau programe de interes pentru Uniune, dat fiind că acest criteriu este foarte vag și poate cuprinde toate tipurile de ISD, iar lista din anexa respectivă nu este exhaustivă. În plus, nu există o definiție clară pentru securitate și ordine publică și, ca atare, nu există securitate juridică în ceea ce privește întinderea competențelor de intervenție ale Comisiei Europene. De aici ar putea rezulta că statele membre nu ar mai fi în măsură să decidă autonom cu privire la ISD din motive de securitate și ordine publică;

36.

regretă că o propunere atât de importantă a fost prezentată de Comisie fără o evaluare a impactului; consideră că studiul anunțat în comunicarea ce însoțește propunerea privind fluxurile de investiții în UE și studiul de impact ar fi trebuit să preceadă prezentarea propunerii, pentru a garanta că dezbaterile interinstituționale aferente se bazează pe date concrete;

37.

solicită să se precizeze în propunerea de regulament că restricțiile existente în calea liberei circulații a capitalurilor între UE și țările terțe pot fi menținute fără rezerve, din motive de ordine publică și siguranță publică sau fără a prevedea un cadru procedural specific;

38.

consideră că Comisia ar trebui să evalueze și politicile aflate la originea condițiilor care au dus la investiții cu probleme, dat fiind că – în multe cazuri – investițiile străine directe în infrastructură sau în întreprinderi aflate anterior în proprietatea statului sunt consecința politicilor de austeritate și a liberalizării unor sectoare strategice;

39.

subliniază că justificarea îngrădirii investițiilor străine directe prin rațiuni de securitate națională și de ordine publică este diferită de limitarea din cauza temerilor de distorsiuni pe piață și invită Comisia să prezinte garanții că mecanismul nu va fi utilizat ca măsură protecționistă disimulată. În acest sens, observă că un mecanism de examinare a ISD care limitează o investiție doar pentru că este subvenționată nu poate fi un motiv suficient pentru a o bloca și că trebuie să se demonstreze că ISD respectivă face parte dintre obiectivele industriale strategice sau naționale ale unui stat străin;

40.

cere Comisiei să aducă mai multe clarificări cu privire la consecințe, în cazul în care un stat membru nu se conformează poziției sale, și la măsura în care cadrul propus va permite reacții rapide și adecvate, având în vedere că examinarea de către UE a investițiilor nu ar trebui să dureze mai mult timp decât termenul specificat pentru procedurile naționale;

41.

pledează pentru instaurarea unui dialog cu privire la examinarea investițiilor cu principalii parteneri comerciali ai UE. Apropierea pe plan internațional a normelor privind examinarea investițiilor străine directe ar putea, într-adevăr, să limiteze conflictele și să promoveze siguranța investițiilor;

42.

salută acordul la care au ajuns colegiuitorii în legătură cu modificarea actualei metodologii antidumping a UE, care va trebui să țină seama de convențiile fundamentale ale OIM în momentul evaluării existenței unor distorsiuni semnificative;

43.

observă, cu toate acestea, că noile norme vor fi pe deplin eficiente doar dacă UE își va aduce la zi propriile instrumente de apărare comercială (IAC) și că impactul pozitiv asupra industriei este legat de reușita planurilor de modernizare a IAC propuse în 2013;

44.

recunoaște că Uniunea Europeană deține competențe exclusive în ceea ce privește investițiile străine directe, dat fiind că acestea intră în sfera politicii comerciale comune, în temeiul articolului 207 alineatul (1) din TFUE. Cu toate acestea, subliniază că Comisia propune prezentul regulament numai pentru acele state membre care au înființat mecanisme de examinare a investițiilor și că propunerea nu impune statelor membre să înființeze mecanisme proprii de examinare a investițiilor. Prin urmare, propunerea respectă pe deplin principiul subsidiarității.

Bruxelles, 23 martie 2018.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Karl-Heinz LAMBERTZ

(1) Avizul CoR „Document de reflecție privind valorificarea oportunităților oferite de globalizare”, raportor: doamna Micaela Fanelli, adoptat la 10 octombrie 2017.

(2) Având în vedere mai ales că programul american echivalent („Trade Adjustment Assistance” – TAA) nu prevede un prag minim de disponibilizări.

(3) EPRS.

(4) Rețeaua europeană de observare a dezvoltării și coeziunii teritoriale (ESPON): „The World in Europe, global FDI flows towards Europe” („Lumea în Europa, fluxuri globale de ISD către Europa”).

(5) Pagina 18; documentul poate fi consultat aici: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?qid=1505372743628&uri=SWD:2017:293:FIN

(6) Studiu publicat la 15 noiembrie 2016; poate fi consultat aici: https://ec.europa.eu/jrc/en/publication/eur-scientific-and-technical-research-reports/cumulative-economic-impact-future-trade-agreements-eu-agriculture

(7) Avizul CoR pe tema „Pentru o politică comercială și de investiții mai responsabilă” [raportor: Neale Richmond (IE-PPE)], adoptat la 8 aprilie 2016.

(8) http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2017/december/tradoc_156487.pdf

(9) Disponibil aici: http://trade.ec.europa.eu/doclib/press/index.cfm?id=1689

(10) Proiect de cercetare al Rețelei europene de observare a dezvoltării și coeziunii teritoriale (ESPON) pe tema „The World in Europe, global FDI flows towards Europe” („Lumea în Europa, fluxuri globale de ISD către Europa”).

13.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/38

Avizul Comitetului European al Regiunilor – O strategie europeană pentru industrie: rolul și perspectiva autorităților locale și regionale

(2018/C 247/07)

Raportor:

Heinz LEHMANN (DE-PPE), membru al Parlamentului landului Saxonia

Document de referință:

Comunicarea Comisiei „Investițiile într-o industrie inteligentă, inovatoare și durabilă – O strategie reînnoită privind politica industrială a UE”

[COM(2017) 479 final]

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

salută Comunicarea Comisiei (1) ca pe un alt pas important și solicită Comisiei să elaboreze și să dezvolte o strategie industrială ambițioasă pentru UE pe această bază, după cum au solicitat Consiliul European (2), Parlamentul European (3), Consiliul Competitivitate (4), CoR (5) și grupul „Prietenii industriei” (6);

solicită o strategie privind politica industrială la nivel european care să răspundă actualelor și viitoarelor provocări, oportunităților și factorilor din domeniul competitivității industriale, într-un context global; este de părere că, plecând de la o viziune clar articulată, această strategie pentru industria europeană ar trebui să fie elaborată pe termen mediu și să fie dezvoltată în continuare, în perspectiva anului 2030 și dincolo de acesta;

solicită includerea unei puternice dimensiuni teritoriale în această strategie, ținând seama de specializarea regională inteligentă; reamintește de obligația comună și continuă, prevăzută la articolul 173 din TFUE, de a asigura o politică industrială europeană eficace și își exprimă disponibilitatea de a sprijini în acest sens Comisia, Consiliul și Parlamentul, într-un spirit de parteneriat, cu atât mai mult cu cât punerea în aplicare a strategiei va necesita un angajament comun și eforturile tuturor părților implicate, la toate nivelurile;

solicită o strategie industrială orizontală, cu obiective, măsuri strategice și indicatori, cu o evaluare riguroasă a impactului și un cadru adecvat pentru monitorizare și gestionare. De asemenea, solicită măsuri sectoriale specifice, care urmează să fie puse în aplicare, în mod direcționat, atât în sectoarele supuse schimbărilor economice, cât și în cele care au un potențial de creștere ridicat; subliniază că această strategie ar trebui să pună un accent deosebit pe inovare, tehnologii generice esențiale (TGE), proiecte importante de interes european comun (PIIEC), digitalizare și IMM-uri, dată fiind relevanța lor transversală;

Industria Europei într-o nouă eră

subliniază că industria este de o importanță vitală pentru regiunile și orașele Europei – generând 50 de milioane de locuri de muncă, exporturi și inovare – și că garantarea, în viitor, a competitivității industriei europene într-un context global aflat în schimbare rapidă este esențială pentru o dezvoltare echilibrată și durabilă;

atrage atenția asupra importanței relativ mari a comerțului exterior pentru generarea PIB-ului (83,05 % în 2015) (7); solicită, în acest context, să se acorde mai multă atenție stimulării consumului intern, care asigură funcționarea stabilă a industriei europene și accelerarea creșterii;

consideră că garantarea păcii sociale presupune posibilitatea unei creșteri endogene în orice loc, astfel încât toate teritoriile, inclusiv zonele rurale, să poată contribui la crearea de valoare și să aibă posibilitatea de a crea și de a păstra locuri de muncă calificate la nivel local;

sprijină crearea unui mediu favorabil inovării și îndeamnă totodată la abordarea provocărilor economice, pentru a îmbunătăți șansele de acceptare socială a activităților industriale la toate nivelurile, începând de la grădinițe până la întreprinderi și administrații;

observă că schimbarea modelelor de afaceri generată de progresul digitalizării se află din ce în ce mai mult în centrul dezvoltării viitoare; astfel, se recomandă o diferențiere a măsurilor luate de autoritățile publice nu doar în funcție de sectoare, ci și în funcție de diferitele modele de afaceri;

Consolidarea industriei europene

10.

solicită menținerea, și dincolo de anul 2020, a obiectivului strategic de a avea o pondere a industriei în PIB-ul UE de 20 %;

11.

este de părere că șansa Europei pentru menținerea și dezvoltarea în continuare a unei industrii competitive la nivel global constă în suveranitatea tehnologică a Europei;

12.

solicită crearea și păstrarea unor condiții de concurență echitabile la nivel european și global, în special în legătură cu tehnologiile de importanță strategică pentru Europa (de exemplu, microelectronica, celulele de baterii);

13.

reamintește că condițiile-cadru aplicabile altor domenii de reglementare, care au un efect restrictiv doar pentru întreprinderile din UE (de exemplu, anumite reglementări privind materialele), pot duce la abandonarea sau relocalizarea în țări terțe a unor domenii de activitate economică, cu impact asupra întregului lanț valoric din UE;

14.

subliniază importanța strategică a PIIEC pentru competitivitatea industriei europene și invită Comisia să valorifice în mod consecvent potențialul oferit de acestea. Salută propunerea Comisiei de a crea, într-o etapă pregătitore, forumuri strategice pentru a îmbunătăți coordonarea internațională a părților interesate; solicită dezvoltarea în continuare, în mod coerent și în timp util, a conceptului de PIIEC, luând în considerare experiența acumulată în acest sens;

15.

salută afirmațiile Comisiei cu privire la industria de apărare și sprijină o abordare coordonată și strategică, dată fiind importanța majoră a acesteia din punct de vedere economic, tehnologic și al politicii de securitate; Fondul european de apărare ar trebui să poată fi utilizat și pentru cercetare și ar trebui să dispună de propria sa linie bugetară;

16.

subliniază rolul important pe care îl joacă industriile maritime în abordarea provocărilor legate de economia albastră și în valorificarea întregului său potențial și salută realizările în domenii cum ar fi navele de pasageri și sursele marine de energie regenerabilă; solicită ca, după încheierea inițiativei LeaderSHIP 2020, să fie facilitată elaborarea unei foi de parcurs pentru sprijinirea industriilor maritime, cu implicarea tuturor domeniilor de politici europene;

O piață unică mai profundă și mai echitabilă: responsabilizarea cetățenilor și întreprinderilor

17.

împărtășește opinia potrivit căreia o piață unică funcțională de bunuri și servicii poate facilita integrarea întreprinderilor în lanțurile valorice europene, fiind astfel esențială pentru succesul industriei europene;

18.

reamintește că, pentru regiuni, piața europeană este mai importantă decât piața globală și solicită, prin urmare, ca strategia privind piața unică (8) să fie pusă în practică și legislația privind piața unică să fie aplicată în mod efectiv, iar măsurile bilaterale care conduc la compartimentare în interiorul UE (cum ar fi tratatele bilaterale de investiții intraeuropene) să fie combătute cu fermitate; subliniază că serviciile competitive pentru întreprinderi constituie mediatori din ce în ce mai importanți, în măsură să promoveze productivitatea și competitivitatea prin costuri a industriei prelucrătoare;

19.

solicită o mai mare flexibilitate în materie de achiziții publice, pentru a le conferi un caracter mai favorabil inovării și mai puțin limitat din punct de vedere tehnologic;

20.

salută adoptarea pilonului european al drepturilor sociale, dar subliniază necesitatea de a-l completa cu o agendă socială europeană puternică, care, printre altele, ar deschide calea către o convergență reală a salariilor, în conformitate cu productivitatea;

21.

subliniază că personalul calificat și de conducere, care a beneficiat de o formare profesională corespunzătoare, reprezintă coloana vertebrală a unui număr mare de întreprinderi, în special a IMM-urilor; reamintește că atât cerințele ridicate în materie de competențe, cât și existența unui echilibru corespunzător între experiența practică și pregătirea teoretică sunt esențiale pentru sectoarele industriale de înaltă specializare, puternic axate pe tehnologie și cunoștințe;

22.

reamintește de sarcina care revine nivelului național sau regional, de a elabora strategii referitoare la dobândirea și păstrarea competențelor-cheie;

Modernizarea industriei pentru era digitală

23.

subliniază faptul că preocuparea fundamentală legată de viitorul digital trebuie să fie cea de a pregăti industria și societatea în ansamblu pentru provocările viitorului;

24.

reamintește că sarcina autorităților locale și regionale este de a dezvolta în continuare, cu gândul spre viitor, toate infrastructurile necesare pentru digitalizare, păstrându-și deschiderea față de ansamblul soluțiilor tehnice posibile și acordând atenție unui bun echilibru al sistemelor de bandă largă, frecvențe radio și de gestionare digitală, asigurând totodată compatibilitatea reciprocă a acestora;

25.

reamintește că bunele exemple de calcul al raportului costuri-beneficii în momentul introducerii tehnologiilor digitale în întreprinderile existente au capacitatea de a reduce obstacolele din calea introducerii și utilizării și pot sprijini schimbarea modelelor de afaceri; solicită ca infrastructura care oferă sprijin pentru digitalizarea IMM-urilor (centrele de inovare digitală) să beneficieze de sprijin;

26.

invită Comisia să includă rolul de lider al industriei europene ca un obiectiv și în cel de Al nouălea program-cadru pentru cercetare și inovare; propune intensificarea eforturilor în vederea îndeplinirii obiectivului de a se cheltui 3 % din PIB pentru cercetare și dezvoltare, precum și consolidarea capacității de schimbare și inovare a industriei prin intermediul altor platforme tematice pentru modernizare industrială, de exemplu prin parteneriate pentru noi procese de fabricație, producție durabilă, imprimare 3D, industria 4.0;

Consolidarea poziției de lider a Europei într-o economie circulară, cu emisii scăzute de dioxid de carbon

27.

împărtășește punctul de vedere al Comisiei, Parlamentului și Consiliului referitor la consolidarea poziției de lider a Europei într-o economie circulară și cu emisii scăzute de dioxid de carbon, astfel încât aceasta să contribuie în mod esențial la punerea în aplicare a Acordului de la Paris privind schimbările climatice; reamintește solicitarea sa, ca instrumentele de politică energetică, de mediu și de protecție a climei de la nivelul UE și de la nivel național să fie concepute astfel încât industriile mari consumatoare de energie și industriile dependente de comerțul exterior să nu fie împovărate în mod nejustificat și să nu le fie afectată competitivitatea pe plan internațional;

28.

solicită o promovare eficace a sectorului de materii prime de pe piața internă în ceea ce privește explorarea și exploatarea materiilor prime primare, închizând circuitele de materiale într-un mod holistic și util și acordând atenția cuvenită substituirii, pentru a reduce dependența de importurile de materii prime; se pronunță pentru o mai bună cooperare europeană în ce privește eficiența resurselor și fabricația aditivă și solicită să se acorde sprijin pentru modelele de afaceri funcționale și colaborative, mai ales prin intermediul unor stimulente pozitive;

29.

este de acord că dezvoltarea și fabricarea de sisteme de stocare a energiei este de o importanță vitală pentru funcționarea unei economii cu emisii scăzute de dioxid de carbon în UE; solicită să nu se pună piedici în calea dezvoltării acestui sector european; se pronunță în favoarea păstrării unui echilibru între obiectivele de economisire a dioxidului de carbon și securitatea aprovizionării;

Promovarea pe teren a inovației industriale

30.

salută conceptul de specializare inteligentă, elaborat de Comisie, și solicită ca acest nou potențial să fie valorificat, de exemplu, prin intermediul unei abordări de tip cross-innovation, dat fiind că internaționalizarea, interdisciplinaritatea și multitudinea de perspective constituie elemente esențiale ale proceselor de inovare holistice;

31.

reamintește că rețelele regionale și interregionale, cum ar fi clusterul privind construcțiile ușoare MERGE sau inițiativa Vanguard au capacitatea de a inversa spirala negativă a migrației forței de muncă, a lipsei de mână de lucru calificată și a unei economii de dimensiuni mici, contribuind la imaginea unei regiuni ca centru al inovării, încurajând înființarea de noi întreprinderi sau stabilirea întreprinderilor în regiunea respectivă și stimulând apariția unor noi lanțuri de valori;

32.

reamintește simplificările propuse pentru întreprinderile nou-înființate și cele în curs de extindere (9);

33.

recunoaște că reforma amplă a sistemului de subvenții din 2014 a condus la proceduri mult mai simple pentru întreprinderi și autoritățile locale și regionale, dar solicită ca sprijinul dedicat inițiativelor de tip cluster (articolul 27 din Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare – RGECA) să fie îmbunătățit în mod semnificativ, prin creșterea ratelor de finanțare; solicită ca, în viitor, clusterele transfrontaliere și rețelele de clustere, precum și finanțările combinate să beneficieze de prioritate, în special în ce privește infrastructurile-pilot și proiectele emblematice;

Dimensiunea internațională

34.

este conștient de importanța integrării industriei europene în lanțurile valorice globale și de faptul că numai acordurile de liber schimb, recunoașterea reciprocă a standardelor și eliminarea barierelor tarifare și netarifare din calea comerțului pot asigura un acces liber și echitabil la piețele mondiale;

35.

salută, în special, măsurile menite să consolideze instrumentele de protecție comercială, astfel încât să se creeze condiții de concurență echitabile în cadrul comerțului mondial, în special pentru industriile tradiționale, cum ar fi siderurgia (10);

36.

solicită să se insiste ca statele semnatare ale COP să transpună obiectivele de reducere stabilite, pe deplin și cu celeritate, în normele lor naționale și se așteaptă ca toate părțile interesate să se mobilizeze pentru a împiedica dumpingul ecologic, cu toate efectele sale negative;

37.

solicită ca autoritățile locale și regionale să fie implicate în deciziile referitoare la acele domenii strategice, pentru care examinarea investițiilor străine directe este relevantă;

Parteneriat cu statele membre, cu regiunile, cu orașele și cu sectorul privat

38.

subliniază rolul central al regiunilor și al ecosistemelor regionale în modernizarea industrială (dat fiind că, la acest nivel, funcționează bine dialogul dintre IMM-uri, universități, centre de cercetare și autorități locale) și solicită o abordare teritorială a politicii industriale europene; subliniază că autoritățile locale și regionale dețin puteri și competențe importante în domenii de politică precum cercetarea și inovarea, educația și formarea profesională, sprijinirea exporturilor, infrastructura, IMM-urile și reglementarea;

39.

se vede pe sine drept un partener activ al Comisiei, al Parlamentului și al Consiliului; salută propunerea Comisiei de proclamare a unei Zile a Industriei, în special accentul tematic asupra TGE și PIIEC, prevăzut pentru 2018; salută propunerea Comisiei de a institui o masă rotundă la nivel înalt pe tema politicii industriale și solicită ca autoritățile locale și regionale să fie implicate îndeaproape în dezbaterea privind definirea TGE de importanță strategică pentru Europa; solicită ca actorii regionali, cum ar fi antreprenorii, partenerii sociali și societatea civilă, să fie implicați în mod activ și salută măsurile-pilot prin care, într-un spirit de parteneriat, regiunile beneficiază de sprijin la fața locului pentru a face față provocărilor cauzate de schimbările structurale.

Bruxelles, 23 martie 2018.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Karl-Heinz LAMBERTZ

(1) Comunicarea Comisiei „Investițiile într-o industrie inteligentă, inovatoare și durabilă – O strategie reînnoită privind politica industrială a UE” [COM(2017) 479 final].

(2) Concluziile Consiliului European din 15 decembrie 2016 și din 22-23 iunie 2017.

(3) Rezoluția Parlamentului European din 5 iulie 2017 referitoare la elaborarea unei ambițioase strategii industriale europene, ca prioritate strategică pentru creștere economică, ocuparea forței de muncă și inovare în Europa [2017/2732 (RSP)].

(4) Concluziile Consiliului privind „Viitoarea strategie a UE în materie de politică industrială”, Consiliul Competitivitate, 29 mai 2017 (283/17); Concluziile Consiliului privind „O strategie reînnoită privind politica industrială a UE”, 30 noiembrie 2017 (705/17).

(5) Avizul CoR pe tema „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei”, adoptat la 11 aprilie 2013.

Avizul Comitetului European al Regiunilor pe tema „Industria siderurgică: conservarea unor locuri de muncă și a unei creșteri durabile în Europa”, adoptat la 15 iunie 2016, COR-2016-01726-00-00-PAC-TRA (RO).

(6) Declarația comună de la Varșovia, cu ocazia celei de a patra conferințe ministeriale „Prietenii industriei”, Varșovia, 22 aprilie 2016;

Declarația de la Berlin: Declarație comună privind politica industrială, cu ocazia celei de a cincea conferințe ministeriale „Prietenii industriei”, 30 iunie 2017, Berlin.

(7) Date provenind de la Banca Mondială, Comerțul (în procente din PIB), [https://data.worldbank.org/indicator/NE.TRD.GNFS.ZS], 7 ianuarie 2018.

(8) Avizul Comitetului European al Regiunilor „Ameliorarea pieței unice”, aprilie 2016 [raportor: Alessandro Pastacci (IT-PSE)]; Avizul Comitetului European al Regiunilor „Pachetul privind serviciile: O economie a serviciilor avantajoasă pentru europeni”, octombrie 2017 [raportor: Jean-Luc Vanraes (BE-ALDE)].

(9) Acordarea de sprijin întreprinderilor nou-înființate și celor în curs de extindere în Europa: perspectiva locală și regională, COR-2017-00032-00-01-AC-TRA (RO).

(10) Avizul Comitetului European al Regiunilor „Industria siderurgică: conservarea unor locuri de muncă și a unei creșteri durabile în Europa”, iunie 2016 [raportor: Isolde Ries (DE-PSE)].

13.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/43

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Propunere pentru un Fond european de apărare

(2018/C 247/08)

Raportor:

Dainis Turlais (LV-ALDE), membru al Consiliului Local Riga

Documente de referință:

Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului european de dezvoltare industrială în domeniul apărării, pentru sprijinirea competitivității și a capacității de inovare a industriei de apărare a UE

COM(2017) 294 final – 2017/0125(COD)

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Lansarea Fondului european de apărare

COM(2017) 295 final

I. RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE

Amendamentul 1

Se adaugă o nouă referire după ultima referire:

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
	având în vedere cooperarea structurată permanentă în domeniul securității și apărării (PESCO) convenită de 23 de state membre ale Uniunii Europene la 13 noiembrie 2017, astfel cum este descrisă în Tratatul privind Uniunea Europeană, articolele 42 alineatul (6) și 46, precum și în Protocolul nr. 10 la Tratatul privind Uniunea Europeană;

Amendamentul 2

Considerentul 2

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(2)

Pentru a contribui la sporirea competitivității și a capacității de inovare a industriei de apărare a UE, ar trebui instituit programul european de dezvoltare industrială în domeniul apărării (denumit în continuare „programul”). Programul ar trebui să vizeze îmbunătățirea competitivității industriei de apărare a Uniunii, între altele în domeniul apărării cibernetice, prin sprijinirea cooperării între întreprinderi în faza de dezvoltare a produselor și a tehnologiilor din domeniul apărării. Faza de dezvoltare, care urmează după faza de cercetare și tehnologie, implică riscuri și costuri care împiedică în continuare exploatarea rezultatelor cercetării și au un impact negativ asupra competitivității industriei de apărare a UE. Prin sprijinirea fazei de dezvoltare, programul ar contribui la o mai bună exploatare a rezultatelor cercetării în materie de apărare și ar contribui la acoperirea decalajului dintre cercetare și producție, precum și la promovarea tuturor formelor de inovare. Programul ar trebui să completeze activitățile desfășurate în conformitate cu articolul 182 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și nu acoperă producția de produse și de tehnologii din domeniul apărării.

(2)

Pentru a contribui la sporirea competitivității și a capacității de inovare a industriei de apărare a UE și la creșterea eficienței globale a cheltuielilor pentru apărare în Uniune, promovând astfel autonomia strategică a UE , ar trebui instituit programul european de dezvoltare industrială în domeniul apărării (denumit în continuare „programul”). Programul ar trebui să garanteze că competitivitatea industriei de apărare a Uniunii, între altele în domeniul apărării cibernetice, este asigurată prin sprijinirea cooperării între întreprinderi, în special între IMM-uri, din diferite state în faza de dezvoltare a produselor și a tehnologiilor din domeniul apărării. Faza de dezvoltare, care urmează după faza de cercetare și tehnologie, implică riscuri și costuri care împiedică în continuare exploatarea rezultatelor cercetării și au un impact negativ asupra competitivității industriei de apărare a UE. Prin sprijinirea fazei de dezvoltare, programul ar contribui la o mai bună exploatare a rezultatelor cercetării în materie de apărare și ar contribui la acoperirea decalajului dintre cercetare și producție, precum și la promovarea tuturor formelor de inovare. Programul ar trebui să completeze activitățile desfășurate în conformitate cu articolul 182 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și nu acoperă producția de produse și de tehnologii din domeniul apărării.

Amendamentul 3

Considerentul 3

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(3)	Pentru o mai bună valorificare a economiilor de scară în industria de apărare, programul ar trebui să sprijine cooperarea dintre întreprinderi pentru dezvoltarea de produse și tehnologii de apărare.

(3)

Pentru o mai bună valorificare a economiilor de scară în industria de apărare, programul ar trebui să sprijine cooperarea între statele membre și, respectiv , întreprinderi în ceea ce privește dezvoltarea de produse și de tehnologii de apărare, promovând astfel standardizarea sistemelor militare și îmbunătățind în același timp interoperabilitatea acestora.

Amendamentul 4

Considerentul 4

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(4)	Programul ar trebui să acopere o perioadă de doi ani, de la 1 ianuarie 2019 până la 31 decembrie 2020, iar suma necesară pentru punerea în aplicare a programului ar trebui să fie stabilită pentru această perioadă.

(4)

Programul ar trebui să acopere o perioadă de doi ani, de la 1 ianuarie 2019 până la 31 decembrie 2020, iar suma necesară pentru punerea în aplicare a programului ar trebui să fie stabilită pentru această perioadă. În vederea finanțării programului din bugetul general al Uniunii, se recomandă alocarea, în acest scop, a sumei de 500 de milioane EUR în prețuri curente. Având în vedere că programul este o inițiativă nouă care nu a fost prevăzută în cadrul financiar multianual pentru perioada 2014-2020, și pentru a evita orice impact negativ asupra finanțării programelor multianuale existente, această sumă ar trebui să provină din marjele nealocate din cadrul plafoanelor cadrului financiar multianual. Suma finală ar trebui autorizată de Parlamentul European și de Consiliu, prin intermediul procedurii bugetare anuale.

Expunere de motive

Motivele sunt evidente.

Amendamentul 5

Considerentul 5

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(5)

Programul ar trebui implementat în conformitate deplină cu dispozițiile Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (6). Finanțarea poate lua, în special, forma unor subvenții. Se pot utiliza instrumente financiare sau achiziții publice atunci când este cazul.

(5)

Expunere de motive

Nu se aplică.

Amendamentul 6

Considerentul 10

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(10)

Dat fiind că obiectivul programului este de a sprijini competitivitatea industriei de apărare a Uniunii prin reducerea riscurilor din faza de dezvoltare a proiectelor de cooperare, acțiunile legate de dezvoltarea de produse sau de tehnologii de apărare, și anume definirea unor specificații tehnice comune, proiectarea, crearea de prototipuri, testarea, calificarea și certificarea, studiile de fezabilitate și alte măsuri de sprijin ar trebui să fie eligibile pentru a beneficia de acesta. Programul va urmări, de asemenea, modernizarea produselor și a tehnologiilor existente în domeniul apărării.

(10)

Dat fiind că obiectivul programului este de a da un impuls independenței strategice a UE prin consolidarea capacității sale de apărare și de a sprijini sporirea independenței strategice a UE, prin consolidarea capacității sale de apărare, și competitivitatea industriei de apărare a Uniunii prin reducerea riscurilor din faza de dezvoltare a proiectelor de cooperare, acțiunile legate de dezvoltarea de produse sau de tehnologii de apărare, și anume definirea unor specificații tehnice comune, proiectarea, crearea de prototipuri, testarea, calificarea și certificarea, studiile de fezabilitate și alte măsuri de sprijin ar trebui să fie eligibile pentru a beneficia de acesta. Programul va urmări, de asemenea, modernizarea produselor și a tehnologiilor existente în domeniul apărării, dezvoltate de statele membre .

Amendamentul 7

Considerentul 13

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(13)

Întrucât programul urmărește sporirea competitivității industriei de apărare a Uniunii, numai entitățile stabilite în Uniune și controlate efectiv de către statele membre sau de resortisanți ai acestora ar trebui să fie eligibile pentru sprijin. În plus, pentru a se asigura protecția intereselor esențiale în materie de securitate ale Uniunii și ale statelor sale membre, infrastructura, facilitățile, bunurile și resursele utilizate de beneficiari și de contractanți în acțiunile finanțate în cadrul programului nu trebuie să se afle pe teritoriul unei țări terțe.

(13)

În contextul cooperării transfrontaliere, întreprinderile cu sediul în UE ar trebui protejate de încercările de influențare din partea unor întreprinderi din țări terțe.

Amendamentul 8

Considerentul 21

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(21)

Comisia ar trebui să întocmească un program de lucru multianual în conformitate cu obiectivele programului. Comisia ar trebui asistată la stabilirea programului de lucru de către un comitet format de statele membre (denumit în continuare „comitetul programului”). Având în vedere politica Uniunii privind întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) ca element esențial pentru asigurarea creșterii economice, a inovării, a creării de locuri de muncă și a integrării sociale în Uniune și faptul că acțiunile sprijinite vor necesita în general o colaborare transnațională, este important ca programul de lucru să reflecte și să permită o astfel de participare transfrontalieră a IMM-urilor și ca, prin urmare, o astfel de acțiune să beneficieze de o parte din bugetul general.

(21)

Comisia ar trebui să întocmească un program de lucru multianual în conformitate cu obiectivele programului. Comisia ar trebui asistată la stabilirea programului de lucru de către un comitet format de statele membre (denumit în continuare „comitetul programului”). Având în vedere politica Uniunii privind întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) ca element esențial pentru asigurarea creșterii economice, a inovării, a creării de locuri de muncă și a integrării sociale în Uniune și faptul că acțiunile sprijinite vor necesita în general o colaborare transnațională, este important ca programul de lucru să reflecte și să permită o astfel de participare transfrontalieră a IMM-urilor, dacă ajutorul financiar acordat se ridică la cel puțin 20 % din bugetul general anual .

Amendamentul 9

Nou considerent după considerentul 25

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

(26)

Comisia ar trebui să se concentreze pe o abordare locală (respectiv, teritorială), asigurând informarea adecvată a IMM-urilor, a clusterelor regionale și a regiunilor din toate statele membre în legătură cu posibilitățile de utilizare a programului și cu alte posibilități de finanțare a proiectelor din sectorul apărării, în special pe baza principiului protejării strategiilor regionale de specializare inteligentă.

Amendamentul 10

Articolul 2

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Articolul 2

Obiective

Programul are următoarele obiective:

(a)	să promoveze competitivitatea și capacitatea de inovare a industriei de apărare a Uniunii prin sprijinirea acțiunilor în faza de elaborare;

(a)	să promoveze competitivitatea și capacitatea de inovare a industriei de apărare a Uniunii prin sprijinirea acțiunilor în faza de elaborare;

(b)

să sprijine și să stimuleze cooperarea dintre întreprinderi, inclusiv dintre întreprinderile mici și mijlocii, în ceea ce privește dezvoltarea de tehnologii sau de produse în conformitate cu prioritățile în materie de capabilități de apărare stabilite de comun acord de către statele membre în cadrul Uniunii;

(b)

(c)	să încurajeze o mai bună exploatare a rezultatelor cercetării în materie de apărare și să contribuie la eliminarea decalajelor dintre cercetare și dezvoltare.

(c)	să încurajeze o mai bună exploatare a rezultatelor cercetării în materie de apărare și să contribuie la eliminarea decalajelor dintre cercetare și dezvoltare;

(d)	să consolideze capacitățile de apărare și de securitate din statele membre ale UE cu frontiere externe .

Expunere de motive

Programul trebuie să fie favorabil incluziunii și deschis beneficiarilor din toate statele membre, eliminând barierele geografice. Pentru a-și îndeplini obligațiile legate de controlul și protecția frontierelor externe ale UE, statele membre respective ar trebui să aibă posibilitatea de a dezvolta o specializare inteligentă în contextul industriei apărării.

Amendamentul 11

Articolul 3

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Articolul 3	Articolul 3
Buget	Buget
Cuantumul pentru punerea în aplicare a programului pentru perioada 2019-2020 se stabilește la 500 de milioane EUR în prețuri curente.	Cuantumul pentru punerea în aplicare a programului pentru perioada 2019-2020 se stabilește la 500 de milioane EUR în prețuri curente, sumă care să provină exclusiv din marjele nealocate și nu din realocări ale bugetului .

Expunere de motive

Este inacceptabil ca bugetul pentru acest program, care nu a fost prevăzut la momentul stabilirii cadrului financiar multianual, să provină din mijloace prevăzute deja în cadrul programelor actuale ale UE.

Amendamentul 12

Articolul 4 alineatul (1)

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Dispoziții de finanțare generale

Uniunea poate acorda asistență financiară prin intermediul tipurilor de finanțare prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, în special:

(a)

granturi;

(b)	instrumente financiare;

(c)	achiziții publice.

Dispoziții de finanțare generale Uniunea poate acorda asistență financiară prin intermediul tipurilor de finanțare prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, în special prin granturi și, după caz , instrumente financiare și achiziții publice. Asistența financiară din partea Uniunii poate fi acordată pentru servicii de asistență tehnică pentru planificarea de proiecte de către și IMM-uri.

Amendamentul 13

Articolul 7 alineatul (1)

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Entități eligibile	Entități eligibile
Beneficiarii sunt întreprinderi care au sediul în Uniune, în care statele membre și/sau resortisanți ai acestora dețin peste 50 % din întreprindere și au controlul efectiv asupra acesteia în sensul articolului 6 alineatul (3), direct sau indirect printr-una sau mai multe întreprinderi intermediare. În plus, infrastructura, toate echipamentele, activele și resursele utilizate de către participanți, inclusiv de către subcontractanți și alte părți terțe, în cadrul acțiunilor finanțate în cadrul programului nu trebuie să fie situate pe teritoriul unei țări terțe, pe întreaga durată a acțiunii.	Beneficiarii care îndeplinesc criteriile pentru o cooperare transfrontalieră și subcontractorii acestora sunt întreprinderi care au sediul în Uniune, în care statele membre și/sau resortisanți ai acestora dețin peste 50 % din întreprindere și au controlul efectiv asupra acesteia în sensul articolului 6 alineatul (3), direct sau indirect printr-una sau mai multe întreprinderi intermediare. În plus, infrastructura, toate echipamentele, activele și resursele utilizate de către participanți, inclusiv de către subcontractanți și alte părți terțe, în cadrul acțiunilor finanțate în cadrul programului nu trebuie să fie situate pe teritoriul unei țări terțe, pe întreaga durată a acțiunii.

Amendamentul 14

Articolul 10

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Criterii de atribuire

Acțiunile propuse pentru finanțare în cadrul programului se evaluează pe baza următoarelor criterii cumulative:

(a)	excelență;

(a)	excelență;

(b)	contribuția la inovarea și dezvoltarea tehnologică a industriei de apărare și, prin urmare, la promovarea autonomiei industriale a Uniunii în domeniul tehnologiilor de apărare;

(b)	contribuția la inovarea și dezvoltarea tehnologică a industriei de apărare și, prin urmare, la promovarea autonomiei industriale a Uniunii în domeniul tehnologiilor de apărare;

(c)	contribuția la interesele de securitate și de apărare ale Uniunii prin consolidarea tehnologiilor de apărare care contribuie la prioritățile în materie de capabilități stabilite de comun acord de către statele membre în cadrul Uniunii;

(c)	contribuția la interesele de securitate și de apărare ale Uniunii prin consolidarea tehnologiilor de apărare care contribuie la prioritățile în materie de capabilități stabilite de comun acord de către statele membre în cadrul Uniunii;

(d)	viabilitatea, în special prin demonstrarea de către beneficiari a faptului că costurile eligibile rămase ale acțiunii sunt acoperite de alte instrumente de finanțare, cum ar fi contribuții ale statelor membre;

(d)	viabilitatea, în special prin demonstrarea de către beneficiari a faptului că costurile eligibile rămase ale acțiunii sunt acoperite de alte instrumente de finanțare, cum ar fi contribuții ale statelor membre;

(e)

pentru acțiunile descrise la articolul 6 alineatul (1) literele (b)-(e), contribuția la competitivitatea industriei europene de apărare prin demonstrarea de către beneficiari a faptului că statele membre s-au angajat să producă și să achiziționeze în comun produsul final sau tehnologia, într-un mod coordonat, inclusiv prin achiziții publice comune, după caz.

(e)

Măsurile eligibile pentru finanțare în cadrul acelei părți a programului destinate sprijinirii IMM-urilor și consolidării capacităților regiunilor de frontieră ale UE în domeniile apărării și securității vor fi evaluate în funcție de următoarele criterii:

(a)	excelență;

(b)	potențialul de dezvoltare a unui sistem integrat de întreprinderi din domeniul securității și apărării;

(c)	sustenabilitate, beneficiarii furnizând dovezi că costurile restante sunt acoperite din alte surse de finanțare, cum ar fi contribuțiile statelor membre.

Expunere de motive

Nu se aplică.

Amendamentul 15

Articolul 13 alineatul (3)

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Programul de lucru	Programul de lucru
Programul de lucru asigură faptul că o parte credibilă din bugetul general va veni în sprijinul acțiunilor care permit participarea transfrontalieră a IMM-urilor.	Programul de lucru garantează că cel puțin 20 % din bugetul total va veni în sprijinul acțiunilor care permit participarea transfrontalieră a IMM-urilor.

Expunere de motive

Nu se aplică.

II. RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Introducere

observă că gama de amenințări la adresa securității în lume tinde să se extindă (războaie, conflicte armate, terorism, imigrație ilegală, corupție, populism). Problemele de securitate diferă de la un stat membru al UE la altul sau de la o regiune la alta. Comitetul European al Regiunilor (CoR) sprijină propunerea pentru un program de apărare european și obiectivele pe care acesta le urmărește, de a îmbunătăți capacitatea industriei europene de apărare, incluzând securitatea cibernetică, competitivitatea și inovarea, o mai bună exploatare a rezultatelor cercetării în materie de apărare, promovarea colaborării între întreprinderi pentru dezvoltarea de produse și tehnologii din domeniul apărării și utilizarea proiectelor de cooperare pe termen lung între statele membre. Salută inițiativa de a institui un Fond european de apărare (FEA), care cuprinde atât „Programul european de dezvoltare industrială în domeniul apărării”, cât și „Acțiunea pregătitoare privind cercetarea în materie de apărare”;

estimează că securitatea fiecărui stat membru și a UE în ansamblu se bazează pe doi piloni principali: potențialul economic și o societate coerentă și unitară. Între timp, securitatea unui stat membru echivalează cu securitatea Uniunii Europene în ansamblul său. UE trebuie să depună eforturi mai mari în domeniul propriei securități, pentru a câștiga un profil mai clar conturat ca actor cu influență mondială în domeniul păcii;

Respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității

recunoaște articolul 173 din TFUE ca temei juridic adecvat pentru program, întrucât este legat de competitivitatea industriei;

subliniază că punerea în aplicare a programului EDIDP va fi gestionată de Agenția Europeană de Apărare, care funcționează ca o agenție de reglementare responsabilă numai în fața Consiliului. În plus, nu este o practică obișnuită ca o agenție de reglementare să gestioneze alocări bugetare atât de substanțiale. Prin urmare, CoR solicită Comisiei Europene să asigure cel mai înalt nivel de transparență în funcționarea programului EDIDP și să ia ca exemplu funcționarea agențiilor executive care răspund în fața Parlamentului European;

invită Comisia să utilizeze potențialul tuturor statelor membre ale UE și nu să își concentreze sprijinul pe anumite teritorii; nu trebuie să se piardă din vedere că dezvoltarea regională este, de asemenea, importantă pentru securitatea internă a fiecărui stat membru, fiind unul din obiectivele de dezvoltare a acestora;

solicită să se aibă în vedere consolidarea capacităților de securitate și apărare a regiunilor situate la frontierele externe ale Uniunii;

Concentrarea pe valoarea adăugată a UE

pentru a atinge obiectivele de pace, libertate, egalitate și stabilitate, UE colaborează strâns cu guvernele naționale ale statelor membre în toate chestiunile ce țin de valoarea adăugată a Europei. Acest fapt trebuie să se reflecte și în planul de acțiune privind Fondul european de apărare;

sprijină inițiativa Comisiei Europene de a face uz de toate prerogativele sale pentru a îmbunătăți capacitățile de apărare ale statelor membre ale UE și pentru a promova cooperarea între acestea, cu scopul de a asigura un nivel de integrare mai aprofundat și de a furniza dispoziții clare cu privire la direcția de urmat în ce privește sprijinul acordat procesului de planificare a capacităților naționale de apărare și dezvoltării unor lanțuri de aprovizionare integrate, competitive;

atrage atenția că dezvoltarea unor lanțuri de aprovizionare integrate și competitive în UE depinde de angajamentul politic al statelor membre în acest sens. Fondul european de apărare ar trebui să promoveze și să încurajeze cooperarea între statele membre în domeniul dezvoltării de produse și tehnologii de apărare;

10.

subliniază că trebuie promovate în mod activ progresul către o mai mare autonomie strategică a UE și consolidarea capacităților sale de apărare. Competitivitatea industriei de apărare a UE trebuie susținută; trebuie verificat cu deosebită atenție dacă solicitanții de sprijin provin în mod efectiv din Uniunea Europeană. Este imperios necesar ca contractanții și subcontractanții să aibă sediul în Uniunea Europeană; cel puțin 50 % din acțiunile acestor societăți trebuie să fie deținute de state membre sau de persoane fizice sau juridice din UE, iar controlul să fie deținut efectiv de capitaluri europene. Gestionarea acestor întreprinderi și controlul efectiv al acestora trebuie să aibă loc în interiorul UE. Comisia Europeană ar trebui să vegheze ca nicio țară terță să nu își exercite controlul efectiv asupra uneia dintre organizațiile participante într-un consorțiu;

11.

subliniază că Fondul european de apărare nu poate înlocui măsurile luate de statele membre, ci le completează prin intermediul unor proiecte transfrontaliere, pe care statele membre nu ar avea capacitatea de a le finanța singure. Fondul european de apărare oferă – în coordonare cu statele membre, NATO și alte organizații internaționale – o completare a acțiunilor întreprinse de statele membre; contribuția sa reprezintă o valoare adăugată europeană clară pentru politica europeană de apărare;

Integrarea întreprinderilor mici și mijlocii în lanțurile de aprovizionare din domeniul apărării din UE

12.

se bucură că Fondul european de apărare destinat sprijinirii cercetării și dezvoltării de produse și tehnologii din domeniul apărării se bazează pe o abordare care ia în considerare întregul ciclu de viață, prevăzând în acest sens două componente ale fondului;

13.

recomandă insistent ca, atunci când se evaluează cererile de proiecte ale unor consorții, să se atribuie puncte suplimentare consorțiilor la care participă un număr mai mare de IMM-uri;

14.

dorește să atragă atenția că o premisă esențială pentru dezvoltarea ambelor componente ale Fondului european de apărare constă în instituirea unui mecanism eficace de planificare a capacității, în stabilirea priorităților de cercetare și capacități, asigurând în același timp o strânsă coordonare între aceste două componente;

15.

consideră că ar trebui alocată o finanțare suplimentară a UE pentru a sprijini industria de apărare de pe teritoriul său și sprijină definiția beneficiarului, astfel cum figurează în documentul Comisiei;

16.

invită statele membre să se angajeze în mod activ în gestionarea celor două componente ale fondului, în vederea identificării nevoilor și priorităților;

17.

salută planurile Comisiei de a spori eficacitatea utilizării militare a aplicațiilor civile; consideră că realizarea de investiții în aceste tehnologii oferă o excelentă oportunitate pentru a da un impuls creșterii economice în Europa și a crea locuri de muncă de înaltă calificare, dat fiind că aceste tehnologii sunt relevante pentru numeroase sectoare: electronica, aeronautica, robotica, computerele de înaltă performanță, industria spațială și textilă, construcțiile, telecomunicațiile, tehnica de supraveghere, energia, navigația etc.;

18.

solicită să se țină seama de faptul că întreprinderile care aplică aceste tehnologii inovatoare sunt, în principal, întreprinderi nou-înființate și IMM-uri, care, prin intermediul unui sprijin adecvat, pot contribui substanțial la realizarea de progrese tehnologice în domeniul apărării. Decizia Comisiei de a oferi sprijin specific pentru întreprinderile mici și mijlocii active în acest sector trebuie să fie considerată ca un pas esențial în direcția bună;

19.

solicită o mai bună coordonare între serviciile competente, pentru a informa părțile interesate și a promova dezvoltarea de noi produse și tehnologii cu dublă utilizare. Uniunea Europeană ar trebui să facă uz de acest potențial considerabil de creștere și competitivitate;

20.

împărtășește opinia Comisiei cu privire la necesitatea de a facilita participarea IMM-urilor la proiecte transfrontaliere, care – astfel – urmează să beneficieze de sprijin financiar prin intermediul Fondului european de apărare. Este esențial să se înțeleagă că includerea IMM-urilor în lanțurile de aprovizionare ale industriei europene de apărare va contribui la îndeplinirea obiectivelor de securitate și apărare și va consolida competitivitatea și autonomia strategică a Uniunii Europene. Fondul european de apărare ar trebui să ofere stimulente pentru realizarea acestor obiective;

21.

consideră că este esențial ca Comisia să mobilizeze toate instrumentele de care dispune pentru a asigura un acces echitabil al IMM-urilor de pe întregul teritoriu al UE la Fondul european de apărare. Progresele din domeniul inovării nu sunt cuantificabile pe termen scurt; rezultatele nu trebuie evaluate înainte de stadiul de aplicabilitate. Cu siguranță că introducerea unei politici de investiții bine planificate și coordonate la toate nivelurile ar încuraja întreprinderile europene aflate în avangarda inovării tehnologice să preia rolul de investitori strategici pentru IMM-uri;

22.

încurajează ferm Comisia să sprijine următoarele propuneri, care urmăresc să extindă participarea IMM-urilor la proiectele de apărare:

—

în contextul cadrului financiar multianual (CFM) în vigoare, printre criteriile de atribuire pentru finanțarea proiectelor de cooperare se numără și clauza care prevede participarea a cel puțin trei întreprinderi din cel puțin două state membre. Este important ca proiectele propuse să fie proiecte cu adevărat transfrontaliere, care pot contribui la reducerea fragmentării pieței apărării în UE. Criteriile de atribuire ar trebui, de asemenea, să prevadă acordarea de puncte acelor consorții care implică mai multe întreprinderi din mai multe state membre;

—	pentru oferte comparabile, un consorțiu având un număr mai mare de IMM-uri participante ar trebui să aibă prioritate în comparație cu consorțiile cu un număr mai mic de IMM-uri participante;

—	solicită, acolo unde este posibil, să se garanteze că cel puțin un domeniu tematic de cercetare și dezvoltare este de relevanță pentru IMM-uri, astfel cum este deja cazul în achizițiile publice din domeniul cercetării;

—

solicită înființarea unui sistem de comunicații fiabil, care să coordoneze măsurile de informare luate în comun de serviciile implicate ale Comisiei; unul dintre principalele avantaje ale unui astfel de sistem ar fi crearea unui punct unic de informare pentru toate posibilitățile de finanțare, inclusiv pentru ansamblul programelor relevante ale UE din domeniile apărării și al bunurilor cu dublă utilizare. Este important ca acest sistem de comunicare să difuzeze exemple de bune practici;

—

salută decizia Comisiei, care prevede alocarea unei părți a Fondului european de apărare IMM-urilor, pentru proiecte care promovează participarea transfrontalieră a acestora; sprijină propunerea ca asistența financiară din partea Uniunii să nu depășească 20 % din totalul costurilor eligibile ale acțiunii;

Finanțarea

23.

solicită să se ia în considerare că Grupul BEI este un partener important pentru realizarea de investiții în tehnologii cu dublă utilizare în cazul cărora IMM-urile joacă un rol important, din domenii precum echipamentele sau tehnologia militară pentru aplicații civile, securitate cibernetică, vaccinuri, biosecuritate, infrastructura de telecomunicații și informații;

24.

atrage atenția că, având în vedere caracteristicile specifice ale sectorului de apărare, nu toate instrumentele bancare sunt adecvate pentru sprijinirea IMM-urilor; salută abordarea proactivă a BEI, care prevede utilizarea altor instrumente, cum ar fi împrumuturile, garanțiile și capitalul propriu;

25.

consideră că instituirea unui Fond european de apărare nu trebuie să servească drept pretext pentru a reduce alocările pentru politica de coeziune și nici nu ar trebui să le afecteze în vreun fel, această politică trebuind să rămână principalul instrument de investiții publice al Uniunii Europene, menit să îmbunătățească integrarea europeană prin intermediul coeziunii sociale, economice și teritoriale.

Bruxelles, 23 martie 2018.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Karl-Heinz LAMBERTZ

(6) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

13.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/54

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Modificarea programului de sprijin pentru reforme structurale și noi instrumente bugetare pentru zona euro

(2018/C 247/09)

Raportor general:

Olga ZRIHEN (BE-PSE), deputată în Parlamentul valon

Documente de referință:

Comunicare pe tema „Noi instrumente bugetare pentru o zonă euro stabilă în cadrul Uniunii”

COM(2017) 822 final

Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2017/825 pentru a majora pachetul financiar aferent Programului de sprijin pentru reforme structurale și pentru a adapta obiectivul general al acestuia

COM(2017) 825 final

Spre informare:

Comunicare pe tema „Noi pași către finalizarea uniunii economice și monetare a Europei: foaie de parcurs”

COM(2017) 821 final

I. RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE

Amendamentul 1

Considerentul 1

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Programul de sprijin pentru reforme structurale (denumit în continuare „programul”) a fost instituit cu scopul de a consolida capacitatea statelor membre de a elabora și de a pune în aplicare reforme administrative și structurale menite să promoveze creșterea, inclusiv prin acordarea de asistență pentru utilizarea eficientă și eficace a fondurilor Uniunii. Sprijinul acordat în cadrul programului este furnizat de către Comisie, la cererea unui stat membru, și poate acoperi o gamă largă de domenii de politică . Dezvoltarea unor economii reziliente, întemeiate pe structuri economice și sociale solide, care să le permită statelor membre să absoarbă șocurile în mod eficient și să se redreseze rapid în urma acestora contribuie la coeziunea economică și socială. Punerea în aplicare a unor reforme instituționale, administrative și structurale menite să promoveze creșterea este un instrument adecvat în acest sens.

Programul de sprijin pentru reforme structurale (denumit în continuare „programul”) a fost instituit cu scopul de a consolida capacitatea statelor membre de a elabora și de a pune în aplicare reforme administrative și structurale menite să promoveze creșterea, care să fie relevante pentru punerea în aplicare a obiectivelor Tratatului privind Uniunea Europeană și să se refere direct la competențele UE , inclusiv prin acordarea de asistență pentru utilizarea eficientă și eficace a fondurilor Uniunii. Sprijinul acordat în cadrul programului este furnizat de Comisie, la cererea unui stat membru. Dezvoltarea unor economii reziliente, întemeiate pe structuri economice și sociale solide, care să le permită statelor membre să absoarbă șocurile în mod eficient și să se redreseze rapid în urma acestora ar trebui să contribuie la coeziunea economică, socială și teritorială . Asumarea reformelor structurale relevante pentru UE pe teren, mai ales cu ajutorul autorităților locale și regionale și al partenerilor sociali, este o condiție esențială pentru succesul programului.

Amendamentul 2

Considerentul 3

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Întărirea coeziunii economice și sociale prin consolidarea reformelor structurale este esențială pentru o participare reușită la uniunea economică și monetară. Acest aspect este deosebit de important pentru statele membre a căror monedă nu este euro, în vederea pregătirii lor pentru aderarea la zona euro.	Întărirea coeziunii economice, sociale și teritoriale prin reforme structurale relevante pentru UE este esențială pentru o participare reușită la uniunea economică și monetară și o convergență sporită în cadrul acesteia . Acest aspect este deosebit de important pentru statele membre a căror monedă nu este euro, în vederea pregătirii lor pentru aderarea la zona euro.

Amendamentul 3

Considerentul 5

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Este, de asemenea, necesar să se indice faptul că acțiunile și activitățile programului pot sprijini reforme menite să acorde asistență statelor membre care doresc să adopte moneda euro în vederea pregătirii lor pentru participarea la zona euro.

Expunere de motive

Redundant, având în vedere considerentul 3.

Amendamentul 4

Considerentul 6

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Pentru a răspunde cererii crescânde de sprijin din partea statelor membre, precum și prin prisma necesității de a sprijini punerea în aplicare a reformelor structurale în statele membre a căror monedă nu este euro, resursele financiare alocate programului ar trebui să fie majorate pentru a atinge un nivel suficient care să îi permită Uniunii să ofere sprijin pentru a răspunde nevoilor statelor membre solicitante.

Pentru a răspunde cererii crescânde de sprijin din partea statelor membre, precum și prin prisma necesității de a sprijini punerea în aplicare a reformelor structurale relevante pentru UE în statele membre a căror monedă nu este euro, resursele financiare alocate programului ar trebui să fie majorate prin utilizarea Instrumentului de flexibilitate prevăzut la articolul 11 din cadrul financiar multianual actual , pentru a atinge un nivel suficient care să îi permită Uniunii să ofere sprijin pentru a răspunde nevoilor statelor membre solicitante.

Amendamentul 5

Articolul 1

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
„Articolul 4	„Articolul 4
Obiectivul general	Obiectivul general
Obiectivul general al programului este de a contribui la realizarea de reforme instituționale, administrative și structurale favorabile creșterii în statele membre prin acordarea de sprijin autorităților naționale pentru măsurile ce vizează reformarea și consolidarea instituțiilor, a guvernanței, a administrației publice și a sectorului economic și social ca răspuns la provocările de ordin economic și social, în vederea consolidării coeziunii, a competitivității, a productivității, a creșterii economice durabile, a creării de locuri de muncă și a investițiilor, reforme care vor pregăti, de asemenea, terenul pentru participarea la zona euro, în special în contextul proceselor de guvernanță economică, inclusiv prin acordarea de asistență pentru utilizarea eficientă, transparentă și eficace a fondurilor Uniunii.”	Obiectivul general al programului este de a contribui la realizarea de reforme instituționale, administrative și structurale favorabile creșterii în statele membre, care să aducă valoare adăugată europeană în domenii de politică referitoare la competențele partajate între Uniune și statele membre și care să nu fie vizate deja de un program de asistență tehnică , prin acordarea de sprijin autorităților publice din statele membre pentru măsurile ce vizează reformarea și consolidarea instituțiilor, a guvernanței, a administrației publice și a sectorului economic și social ca răspuns la provocările de ordin economic și social, în vederea consolidării coeziunii, a competitivității, a productivității, a creșterii economice durabile, a creării de locuri de muncă și a investițiilor, reforme care vor pregăti, de asemenea, terenul pentru participarea la zona euro, în special în contextul proceselor de guvernanță economică, inclusiv prin acordarea de asistență pentru utilizarea eficientă, transparentă și eficace a fondurilor Uniunii.”

Amendamentul 6

Articolul 1 alineatul (1) litera (a) nou

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Articolul 5 alineatul (2)

Obiectivele specifice prevăzute la alineatul (1) se referă la domenii de politică legate de coeziune, competitivitate, productivitate, inovare, creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, locuri de muncă și investiții, în special la unul sau mai multe din următoarele:

(a)	gestionarea finanțelor și a bunurilor publice, procedura bugetară, gestionarea datoriilor și administrarea veniturilor;

(b)

reforma instituțională și funcționarea eficientă și orientată spre servicii a administrației publice, inclusiv, atunci când este cazul, prin simplificarea normelor, respectarea statului de drept, reforma sistemului de justiție și consolidarea luptei împotriva fraudei, a corupției și a spălării banilor;

(c)

mediul de afaceri (inclusiv pentru IMM-uri), reindustrializarea, dezvoltarea sectorului privat, investițiile, participarea publică în întreprinderi, procesele de privatizare , comerțul și investițiile directe străine, concurența și achizițiile publice, dezvoltarea sectorială durabilă și sprijinul pentru inovare și digitalizare;

(d)

educația și formarea; politicile privind piața forței de muncă, inclusiv dialogul social, vizând crearea de locuri de muncă; lupta împotriva sărăciei; promovarea incluziunii sociale; sistemele de securitate socială și de bunăstare socială; sistemele de sănătate publică și de asistență medicală; precum și coeziunea, politicile din domeniul azilului, migrației și frontierelor;

(e)	politicile privind punerea în aplicare a măsurilor privind clima, promovarea eficienței energetice, realizarea diversificării energetice, precum și politicile privind sectorul agriculturii, al pescuitului și dezvoltarea durabilă a zonelor rurale;

(f)

politicile privind sectorul financiar, inclusiv promovarea educației financiare, stabilitatea financiară, accesul la finanțare și la împrumuturi acordate economiei reale; producerea, furnizarea și monitorizarea de calitate a datelor și statisticilor; și politicile care vizează combaterea evaziunii fiscale.

II. RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Cu privire la modificarea Regulamentului pentru PSRS 2018-2020

este de acord cu principiul care stă la baza acestui program de sprijin, care este menit să ofere – în mod voluntar și la cerere – asistență tehnică cu privire la reformele structurale în statele membre. Cu toate acestea, în opinia CoR, sfera de acțiune a acestor reforme structurale eligibile pentru sprijinul UE ar trebui să se limiteze la domeniile de politică relevante pentru punerea în aplicare a obiectivelor Tratatului privind Uniunea Europeană și să se refere direct la competențele UE. CoR respinge orice propunere de finanțare a unor reforme structurale nespecificate în statele membre, care nu au fost supuse unei evaluări prealabile a valorii adăugate europene și care nu se referă direct la competențele UE stabilite prin Tratat. În acest context, atrage atenția asupra rezoluției sale din 1 februarie 2018 prin care respinge propunerea de regulament a Comisiei din 6 decembrie 2017 (1) de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 privind dispozițiile comune;

este de acord cu Comisia în privința faptului că unul dintre principalele obiective ale programului de sprijin ar trebui să fie îmbunătățirea capacității administrative a autorităților de la nivel național, regional și local din statele membre solicitante; subliniază importanța guvernanței pe mai multe niveluri și a unei abordări locale în identificarea și punerea în aplicare a reformelor;

solicită un set unic de orientări care să acopere toate instrumentele de îmbunătățire a structurilor administrative finanțate de UE și care să permită coordonarea eficace cu programele de asistență tehnică existente la nivelul UE și la nivel de stat membru beneficiar, astfel cum a solicitat Curtea de Conturi Europeană (CCE);

regretă faptul că Comisia nu a demonstrat prin dovezi cantitative și calitative că programul poate face față sarcinii; subliniază că, fiind un program de sprijin tehnic, PSRS ar trebui să devină permanent după 2020 numai în urma unei evaluări pozitive a rezultatelor acestuia pentru perioada 2017-2020;

subliniază că, în conformitate cu repartizarea atribuțiilor și competențelor în vigoare în fiecare stat membru, precum și cu recomandările specifice fiecărei țări, destinate adesea autorităților locale și regionale, programul trebuie să fie accesibil acestora;

salută faptul că Comisia propune creșterea bugetului pentru programul PSRS modificat, prin utilizarea Instrumentului de flexibilitate prevăzut la articolul 11 din Regulamentul privind cadrul financiar multianual actual;

Cu privire la asumarea și finanțarea reformelor structurale relevante pentru UE

subliniază că există multe obstacole în calea planificării adecvate și a punerii în aplicare a reformelor structurale relevante pentru UE în statele membre, inclusiv lipsa de asumare, complexitatea politică și instituțională a reformelor, posibilul impact negativ asupra anumitor grupuri sociale și asupra anumitor teritorii, lipsa marjei de manevră bugetară pentru a suporta costul reformelor, capacitatea administrativă și instituțională insuficientă și lipsa de coordonare între diversele niveluri ale administrației. În general, asumarea la nivel național pentru punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări este considerată în continuare insuficientă, iar acest lucru se datorează, în parte, lipsei de implicare deplină a autorităților locale și regionale în proces, în calitate de parteneri;

subliniază că centrele de cunoaștere, care oferă asistență tehnică gratuită autorităților locale și regionale privind modul de interpretare a normelor UE și de utilizare a fondurilor europene, joacă un rol important în asigurarea aplicării eficace a normelor și a absorbției fondurilor. Invită statele membre care nu au astfel de centre de cunoaștere să aibă în vedere înființarea lor, astfel încât să faciliteze utilizarea eficientă a noului instrument bugetar;

evidențiază faptul că, deși unele recomandări specifice fiecărei țări au un punct de ancorare juridic prin Pactul de stabilitate și de creștere (PSC) relevant și prin procedurile privind dezechilibrele macroeconomice (PDM), altele au relevanță politică dar nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic; remarcă faptul că nici amenințarea cu sancțiuni conform PSC și PDM și nici expunerea politică nu au asigurat o punere în aplicare satisfăcătoare a recomandărilor specifice fiecărei țări sau o asumare sporită a reformelor. Solicită adoptarea unei abordări mai pronunțat ascendente, prin implicarea autorităților locale și regionale în creșterea gradului de asumare;

10.

remarcă faptul că, deși importanța coordonării politicilor economice în UE este de necontestat, trebuie să se verifice dacă stimulentele financiare și angajamentele prevăzute pentru anumite reforme din statele membre dispun într-adevăr de un temei juridic corespunzător în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene; pune, de altfel, la îndoială planul de a asigura și de a angaja resurse financiare substanțiale pentru un instrument de acordare de asistență în mod absolut voluntar și care funcționează pe baza unui sistem opac de selecție și validare a cererilor, ceea ce ar ridica tot atâtea probleme în materie de prioritizare tematică, de planificare bugetară sau de echilibru teritorial echitabil;

11.

semnalează, de asemenea, că, ținând cont de actuala repartizare a atribuțiilor, multe reforme structurale relevante pentru UE afectează domenii de competență partajată de la nivelul național și subnațional al administrației. Prin urmare, pentru a evita încălcarea principiilor subsidiarității și proporționalității, statele membre trebuie să implice administrațiile regionale și locale ca parteneri permanenți în elaborarea și punerea în aplicare a reformelor structurale;

12.

deplânge, așadar, faptul că propunerea Comisiei prevede ca angajamentul de reformă și stimulentele financiare să fie convenite în mod bilateral între Comisie și administrațiile naționale și puse în aplicare în contextul semestrului european, fără a prevedea implicarea formală a nivelului regional sau local, în funcție de distribuirea internă a competențelor în statul membru respectiv. Într-adevăr, există un risc real ca abordarea propusă să ducă la o repunere în discuție a acestei repartizări a competențelor și la încălcarea principiilor subsidiarității și autoguvernării locale sau regionale, astfel cum sunt definite acestea în cartele relevante ale Consiliului Europei. De pildă, documentul de reflecție privind aprofundarea uniunii economice și monetare, publicat de Comisie în mai 2017, se referă, printre altele, la propunerile de a conveni cu privire la standarde obligatorii pentru măsurarea cheltuielilor publice. Supravegherea acestor standarde prin tablourile de bord existente va fi inclusă în semestrul european. Condiționarea accesului la fondurile UE de atingerea unui anumit nivel al acestor standarde ar însemna ca UE să își impună abordarea și orientarea politică în domenii de politică în care aceasta își partajează competențele cu nivelurile inferioare ale administrației – ceea ce ar încălca principiul subsidiarității;

13.

în plus, regretă că criteriile pentru evaluarea îndeplinirii angajamentelor de reformă și a declanșării tranșelor de plată sunt stabilite și administrate doar de Comisie, fără autoritățile din statele membre; remarcă faptul că propunerea este lipsită de transparență cu privire la criteriile de evaluare și că aceste criterii nu pot fi deduse din recomandările specifice fiecărei țări, care, în general, sunt definite fără obiective, etape și dispoziții pentru monitorizare sistematică; consideră, în sfârșit, că stimulentele financiare ale UE nu ar trebui să fie percepute ca fiind o încercare de eludare a proceselor democratice la nivel european sau național, sau de șantaj financiar;

14.

regretă că Comisia nu oferă nicio bază și niciun fel de indicații privind modul în care ar trebui să fie cuantificate stimulentele financiare propuse, recunoscând că cuantificarea costurilor pe termen scurt ale reformelor poate varia considerabil, în funcție de eventualitatea în care aceasta include doar costurile administrative (concepere, punere în aplicare și consolidarea capacităților) sau și costurile sociale;

15.

subliniază că angajamentele de reformă ar trebui să se bazeze pe o evaluare realistă a provocărilor în materie de capacitate instituțională și administrativă cu care se confruntă organismele publice în cauză și ar trebui să includă strategii adecvate de îmbunătățire a structurilor administrative. Trebuie să fie luate în considerate condițiile de concurență inechitabile care există între statele membre ale UE și regiunile UE cu privire la structurile administrative, indicate și în analiza CoR a recomandărilor specifice fiecărei țări din perspectivă teritorială;

16.

remarcă faptul că alte politici ale UE ajută la promovarea reformelor structurale. Acesta este cazul fondurilor ESI, prin condiționalitățile ex ante, în măsura în care ele se referă la punerea în aplicare a dreptului Uniunii, la îmbunătățirea structurilor administrative și, prin concentrare tematică, la punerea în aplicare a reformelor care intră sub incidența domeniului de aplicare al Strategiei Europa 2020; subliniază, așadar, că este extrem de necesar să se instituie un cadru de politică care să urmeze Strategiei Europa 2020, pentru a permite continuarea concentrării tematice în următoarea perioadă de programare. Semnalează că acest nou cadru trebuie să se bazeze pe o nouă viziune teritorială care să actualizeze Schema de dezvoltare a spațiului comunitar, care datează din 1999 (2);

17.

insistă, de asemenea, asupra faptului că orice altă legătură dintre reformele structurale relevante pentru UE și politica de coeziune face să fie cu atât mai importantă democratizarea semestrului european la nivelul Uniunii și completarea acestuia cu un cod de conduită care să stabilească standarde pentru implicarea autorităților locale și regionale, pentru a spori eficiența și asumarea procesului (3); subliniază că principiile subsidiarității, proporționalității, parteneriatului și guvernanței pe mai multe niveluri ar trebui să reprezinte fundamentul comun al politicii de coeziune și al altor politici UE care sprijină reformele structurale;

18.

își reiterează solicitarea ca noile instrumente bugetare pentru UEM să fie finanțate fără excluderea investițiilor private, ori a altor scheme de finanțare publică, precum finanțarea politicii de coeziune a UE;

19.

consideră că propunerea privind stimulentele financiare pentru reformele structurale, astfel cum este prezentată aceasta în comunicare, este insuficientă ca bază pentru dezvoltarea propunerilor legislative necesare; regretă faptul că Comisia nu a efectuat nicio evaluare a impactului și nici nu a consultat părțile interesate înainte de publicarea acesteia;

20.

regretă faptul că propunerea privind o fază-pilot în perioada 2018-2020 pentru instrumentul de realizare a reformelor și pentru modificările regulamentului privind PSRS și ale RDC nu este conformă cu publicarea anunțată a propunerii pentru noul CFM din mai 2018;

21.

prin urmare, sugerează ca următoarele principii să fie luate în considerare la elaborarea unui instrument de asistență financiară pentru a sprijini reformele structurale:

—

sprijinul bugetar pentru reformele structurale destinate să promoveze coeziunea economică, socială și teritorială care intră sub incidența politicii de coeziune ar trebui să fie susținut prin viitoarele programe de fonduri ESI, respectând, în același timp, principiile subsidiarității, parteneriatului și guvernanței pe mai multe niveluri, în loc să se instituie un program de finanțare separat;

—	cota pentru politica de coeziune din următorul CFM trebuie să rămână la același nivel ca în prezent, pentru a asigura eficacitatea politicii, și trebuie să se evite utilizarea resurselor fondurilor ESI pentru a finanța reformele structurale;

—	finanțarea UE pentru reformele structurale care nu intră sub incidența politicii de coeziune ar trebui să fie realizată prin acordarea de împrumuturi în loc de granturi;

—

modul de definire a reformelor structurale și de adoptare a deciziilor cu privire la acestea trebuie să fie revizuit prin implicarea autorităților locale și regionale în procesul semestrului european. Acest lucru ar permite adăugarea unei „dimensiuni teritoriale” la semestrul european și ar încuraja luarea în considerare a diversității teritoriale din Europa, asigurând participarea deplină a autorităților locale și regionale la programele naționale de reformă și respectând repartizarea competențelor în UE;

—	orice propunere de finanțare de către UE a reformelor structurale trebuie să prevadă o evaluare ex ante a impactului și o consultare a părților interesate și ar trebui să includă dispoziții privind o evaluare la jumătatea perioadei;

Instrumente bugetare pentru statele membre care doresc să se alăture zonei euro și pentru uniunea bancară

22.

remarcă că existența unor structuri economice reziliente și a unui grad înalt de convergență durabilă sunt condiții prealabile adoptării monedei euro de către statele membre; salută propunerea de a crea un mecanism de convergență pentru a sprijini statele membre care se angajează în acest demers; îndeamnă Comisia să clarifice rolul mecanismului de convergență, al PSRS, al fondurilor ESI și, respectiv, al Fondului de coeziune;

23.

își reafirmă sprijinul pentru finalizarea uniunii bancare și remarcă faptul că statele membre nu au convenit încă asupra unui mecanism comun de sprijin bugetar în cazul în care Fondul unic de rezoluție se dovedește a fi insuficient; salută propunerea Comisiei de a crea o linie de credit sau garanții în cadrul viitorului Fond Monetar European;

O funcție de stabilizare pentru protejarea investițiilor împotriva șocurilor asimetrice mari

24.

reiterează că diferențele dintre ciclurile economice ale statelor membre din zona euro, determinate de factorii structurali, ar putea fi eliminate prin crearea unui instrument UE pentru a face față șocurilor asimetrice; este de acord cu Comisia cu privire la criteriile pe care trebuie să le îndeplinească funcția de stabilizare;

25.

își reiterează opinia că, pentru a fi eficace, niciun sprijin potențial nu ar trebui să se suprapună instrumentelor existente – cum sunt fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) și Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) –, ci să le completeze;

26.

este de acord cu Comisia că, pentru a fi eficace, capacitatea bugetară ar trebui să fie suficient de mare; își reiterează, însă, opoziția față de transformarea capacității bugetare a zonei euro într-o rubrică pentru zona euro în bugetul UE în timp ce pragul pentru resurse proprii rămâne fix, la nivelul actual de 1,23 % din VNB al UE, pentru a se evita un efect de excludere (crowding out) asupra finanțării pentru fondurile ESI și alte politici ale UE;

27.

subliniază că o funcție de stabilizare care să mențină nivelurile de investiții publice în perioade dificile cauzate de șocuri asimetrice mari este de o importanță deosebită pentru autoritățile locale și regionale; consideră că sistemul european de protecție a investițiilor propus ar putea reprezenta un prim pas spre o astfel de funcție de stabilizare;

28.

insistă asupra importanței „funcției de stabilizare” a politicii de coeziune care, combinată cu elemente de flexibilizare cum ar fi creșterea ratelor de cofinanțare UE și modularea prefinanțării, a jucat un rol important pe perioada crizei financiare pentru protejarea investițiilor publice în regiunile care au suferit șocuri economice asimetrice;

29.

remarcă faptul că sistemul european de protecție a investițiilor ar începe cu împrumuturi, o componentă de granturi relativ mică și un mecanism de asigurare bazate pe contribuțiile voluntare ale statelor membre; subliniază că sistemul poate avea o utilizare limitată în statele membre cu marjă de manevră bugetară insuficientă, care ar putea întâmpina dificultăți în a obține un împrumut în perioade de criză;

30.

invită Comisia să detalieze schemele de stabilizare bazate pe granturi sau pe asigurări, cum ar fi un fond pentru orice eventualitate;

31.

așteaptă cu interes platformele naționale de investiții în care autoritățile locale și regionale vor juca un rol pe baza experiențelor lor cu fondurile ESI și FEIS.

Bruxelles, 22 martie 2018.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Karl-Heinz LAMBERTZ

(1) COM(2017) 826 final.

(2) CdR 4285/2015.

(3) CdR 5386/2016.

13.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/62

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Inițiativa cetățenească europeană

(2018/C 247/10)

Raportor:

Luc VAN DEN BRANDE (BE-PPE), membru al Biroului de legătură Flandra-Europa

Documente de referință:

COM(2017) 482 final

SWD(2017) 294 final

I. RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE

Amendamentul 1

Articolul 1

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Obiect	Obiect
Prin prezentul regulament se stabilesc procedurile și condițiile necesare pentru o inițiativă prin care Comisia Europeană este invitată să prezinte, în limitele atribuțiilor sale, o propunere corespunzătoare în materii în care cetățenii Uniunii consideră că este necesar un act juridic al Uniunii, în vederea aplicării tratatelor („inițiativa cetățenească europeană” sau „inițiativa”).	Prin prezentul regulament se stabilesc procedurile și condițiile necesare pentru o inițiativă prin care Comisia Europeană este invitată să prezinte, în limitele atribuțiilor sale, o propunere corespunzătoare în materii în care cetățenii Uniunii consideră că, în conformitate cu articolul 288 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), este necesar un act juridic al Uniunii, în vederea aplicării tratatelor („inițiativa cetățenească europeană” sau „inițiativa”).

Expunere de motive

Se face trimitere la articolul 288 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pentru a preciza că „act juridic” înseamnă nu numai regulamente, directive și decizii cu caracter obligatoriu, ci și recomandări și avize fără caracter obligatoriu.

Amendamentul 2

Articolul 1

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Obiect	Obiect
Prin prezentul regulament se stabilesc procedurile și condițiile necesare pentru o inițiativă prin care Comisia Europeană este invitată să prezinte, în limitele atribuțiilor sale, o propunere corespunzătoare în materii în care cetățenii Uniunii consideră că este necesar un act juridic al Uniunii, în vederea aplicării tratatelor („inițiativa cetățenească europeană” sau „inițiativa”).	Prin prezentul regulament se stabilesc procedurile și condițiile necesare pentru o inițiativă prin care Comisia Europeană este invitată să prezinte, în limitele atribuțiilor sale, o propunere corespunzătoare în materii în care cetățenii Uniunii consideră că este necesar un act juridic al Uniunii, în vederea aplicării tratatelor („inițiativa cetățenească europeană” sau „inițiativa”).
	„Aplicarea tratatelor” trebuie, de asemenea, să fie înțeleasă în sensul că Comisia, în temeiul articolului 48 din TUE, are posibilitatea de a depune propuneri de modificare a tratatelor.

Expunere de motive

Articolul 48 din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că Comisia poate înainta Consiliului European propuneri de modificare a tratatelor. Întrucât Comisia are autoritatea de a propune astfel de modificări ale Tratatelor, și inițiativele cetățenești care propun astfel de modificări ale Tratatelor trebuie considerate admisibile.

Amendamentul 3

Articolul 4 alineatul (4)

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Informațiile și asistența oferite de Comisie și de statele membre	Informațiile și asistența oferite de Comisie și de statele membre
După ce înregistrează o inițiativă în conformitate cu articolul 6, Comisia asigură traducerea conținutului inițiativei respective în toate limbile oficiale ale Uniunii, în vederea publicării acesteia în registru și a utilizării sale pentru colectarea declarațiilor de susținere în conformitate cu prezentul regulament . Grupurile de organizatori pot, în plus, să asigure traducerea , în toate limbile oficiale ale Uniunii, atât a anexei, în vederea publicării acesteia în registru , cât și a eventualului proiect de act juridic menționat în anexa II și depus în conformitate cu articolul 6 alineatul (2).	După ce înregistrează o inițiativă în conformitate cu articolul 6, Comisia asigură traducerea conținutului inițiativei respective în toate limbile oficiale ale Uniunii, în vederea publicării acesteia în registru și a utilizării sale pentru colectarea declarațiilor de susținere în conformitate cu prezentul regulament , inclusiv traducerea anexei, în vederea publicării acesteia în registru , și, dacă este cazul, a proiectului de act juridic menționat în anexa II și depus în conformitate cu articolul 6 alineatul (2).

Expunere de motive

Pare rezonabil ca, după înregistrarea inițiativei, Comisia Europeană să pună la dispoziție și traducerile documentelor anexate, în special a proiectului de act juridic, dacă acesta face parte din inițiativă.

Amendamentul 4

Articolul 6

Textul propus de Comisia Europeană

Amendamentul CoR

Înregistrarea

1. Declarațiile de susținere a unei inițiative se colectează numai după ce inițiativa în cauză a fost înregistrată de Comisie.

2. Cererea de înregistrare se depune la Comisie de către grupul de organizatori prin intermediul registrului.

La depunerea cererii de înregistrare, grupul de organizatori trebuie, de asemenea:

(a)	să transmită informațiile menționate în anexa II în una dintre limbile oficiale ale Uniunii;

(a)	să transmită informațiile menționate în anexa II în una dintre limbile oficiale ale Uniunii;

(b)	să îi indice, în cazul în care este alcătuit din peste 7 membri, pe cei șapte membri care trebuie luați în considerare în sensul articolului 5 alineatele (1) și (2);

(b)	să îi indice, în cazul în care este alcătuit din peste 7 membri, pe cei șapte membri care trebuie luați în considerare în sensul articolului 5 alineatele (1) și (2);

(c)	să indice, dacă este cazul, că a fost înființată o entitate juridică, după cum se menționează la articolul 5 alineatul (7).

(c)	să indice, dacă este cazul, că a fost înființată o entitate juridică, după cum se menționează la articolul 5 alineatul (7).

Fără a aduce atingere alineatelor (5) și (6), Comisia decide cu privire la cerere în termen de două luni de la depunerea acesteia.

Comisia transmite cererea de înregistrare unui comitet independent format din șapte membri, alcătuit din juriști, cadre universitare și reprezentanți ai societății civile europene, care evaluează admisibilitatea cererii de înregistrare. Comitetul poate organiza o audiere cu grupul organizatorilor. El furnizează Comisiei o decizie motivată, iar Comisia va lua o decizie pe această bază.

3. Comisia înregistrează inițiativa dacă:

(…)

3. Comisia înregistrează inițiativa dacă:

(…)

Expunere de motive

Una dintre principalele controverse ale noului regulament al Comisiei este în continuare conflictul de interese și poziția de monopol în care se află Comisia pe parcursul tuturor etapelor procedurii. Se propune, prin urmare, în conformitate cu avizul din 2015 al CoR, ca decizia de înregistrare să fie încredințată unui comitet independent de juriști, cadre universitare și reprezentanți ai societății civile europene.

Amendamentul 5

Articolul 8

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Perioada de colectare	Perioada de colectare
1. Toate declarațiile de susținere se colectează într-o perioadă de maximum 12 luni de la data stabilită de grupul de organizatori („perioada de colectare”), fără a se aduce atingere articolului 11 alineatul (6). Data în chestiune nu poate surveni mai târziu de trei luni de la înregistrarea inițiativei în conformitate cu articolul 6.	1. Toate declarațiile de susținere se colectează într-o perioadă de maximum 18 luni de la data stabilită de grupul de organizatori („perioada de colectare”), fără a se aduce atingere articolului 11 alineatul (6). Data în chestiune nu poate surveni mai târziu de trei luni de la înregistrarea inițiativei în conformitate cu articolul 6.
Grupul de organizatori trebuie să aducă data stabilită la cunoștința Comisiei cel târziu cu 10 zile lucrătoare înainte de data respectivă.	Grupul de organizatori trebuie să aducă data stabilită la cunoștința Comisiei cel târziu cu 10 zile lucrătoare înainte de data respectivă.
În cazul în care dorește să pună capăt colectării de declarații de susținere înainte de încheierea celor 12 luni de la începerea perioadei de colectare, grupul de organizatori trebuie să aducă la cunoștința Comisiei data la care ia sfârșit perioada de colectare.	În cazul în care dorește să pună capăt colectării de declarații de susținere înainte de încheierea celor 18 luni de la începerea perioadei de colectare, grupul de organizatori trebuie să aducă la cunoștința Comisiei data la care ia sfârșit perioada de colectare.

Expunere de motive

Colectarea a 1 milion de semnături reprezintă deja un efort substanțial și presupune un nivel ridicat de conștientizare și de sensibilizare în rândul cetățenilor. Pentru a atinge obiectivul final în termen de un an, grupul de organizatori ar trebui să fie extrem de bine organizat. Este important să se evite o situație în care numai organizațiile neguvernamentale mari, transnaționale, să fie în măsură să lanseze inițiative cetățenești europene. Prin urmare, sugerăm ca perioada de colectare să fie extinsă la 18 luni, ceea ce ar fi mai puțin descurajant pentru potențialii organizatori de inițiative.

Amendamentul 6

Articolul 14

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Publicarea și audierea publică	Publicarea și audierea publică
1. (…)	1. (…)
2. În termen de trei luni de la depunerea inițiativei, grupului de organizatori i se acordă posibilitatea de a prezenta inițiativa în cadrul unei audieri publice.	2. În termen de trei luni de la depunerea inițiativei, grupului de organizatori i se acordă posibilitatea de a prezenta inițiativa în cadrul unei audieri publice.
Audierea publică se organizează în comun de către Comisie și Parlamentul European la sediul Parlamentului European. Atât reprezentanților celorlalte instituții și organe consultative ale Uniunii, cât și părților interesate li se acordă posibilitatea de a participa la audiere.	Audierea publică se organizează de către Parlamentul European la sediul Parlamentului European. Atât reprezentanților celorlalte instituții și organe consultative ale Uniunii și parlamentelor naționale , cât și părților interesate li se acordă posibilitatea de a participa la audiere.
Comisia și Parlamentul European asigură o reprezentare echilibrată a intereselor publice și private relevante.	Parlamentul European asigură o reprezentare echilibrată a intereselor relevante în cadrul audierii.
3. Comisia trebuie să fie reprezentată în cadrul audierii publice la un nivel corespunzător.	3. Comisia trebuie să fie reprezentată în cadrul audierii publice la un nivel corespunzător.
	4 . În urma audierii, Parlamentul European adoptă o recomandare adresată Comisiei Europene cu privire la modul în care trebuie să răspundă la ICE respectivă.

Expunere de motive

Cel mai bun loc în care grupul de organizatori își poate prezenta inițiativa este Parlamentul European. Prin urmare, ar fi logic ca Parlamentul European să își asume pe deplin responsabilitatea pentru organizarea acestei audieri. Nu există niciun motiv instituțional ca Comisia să fie implicată în organizarea audierii. În plus, acest lucru ar trebui să contribuie la încrederea organizatorilor că acest proces va fi transparent și independent. Implicarea parlamentelor naționale în acest proces ar trebui să sporească șansele de inițiere a unei dezbateri la nivel european.

Este important ca, în urma audierii, Parlamentul European să adopte o poziție proprie referitoare la inițiativă.

Amendamentul 7

Se adaugă un nou articol după articolul 15.

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
	Inițiativele care nu obțin certificatul prevăzut la articolul 12 alineatul (5), dar care colectează 75 % din semnăturile necesare în perioada de colectare, sunt transmise de către Comisie, în scop de informare, Parlamentului European, Comitetului Economic și Social European și Comitetului European al Regiunilor.

Expunere de motive

Experiența a demonstrat că o serie de inițiative care nu au reușit să obțină numărul necesar de declarații de susținere au fost totuși inovatoare pentru politica europeană. Prin urmare, ar fi regretabil ca mesajul politic al acestui tip de inițiative să se piardă. Parlamentul European poate decide, pe baza relevanței sociale și politice a acestor inițiative, să elaboreze inițiative proprii.

Amendamentul 8

Articolul 24

Textul propus de Comisia Europeană	Amendamentul CoR
Revizuirea	Revizuirea
Comisia revizuiește periodic funcționarea inițiativei cetățenești europene și prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la aplicarea prezentului regulament în termen de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament și ulterior o dată la cinci ani. Rapoartele trebuie să fie făcute publice.	Comisia revizuiește periodic funcționarea inițiativei cetățenești europene și prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la aplicarea prezentului regulament în termen de cel mult trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament și ulterior o dată la trei ani. Rapoartele trebuie să fie făcute publice.

Expunere de motive

Este important să se evalueze, la intervale regulate, funcționarea inițiativei cetățenești europene, nu numai din punct de vedere procedural, ci și din perspectiva impactului său politic și a participării efective a cetățenilor la procesul de elaborare a politicilor. Este necesară o revizuire în timp util, astfel încât să poată fi luate măsuri corective; un interval de trei ani ar fi, deci, mai adecvat. Dacă noul regulament nu va duce la rezultatele scontate, acest lucru va însemna sfârșitul ICE.

II. RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

La 13 octombrie 2015, Comitetul Regiunilor a adoptat un aviz privind inițiativa cetățenească europeană (ICE) (1). Acest aviz a fost elaborat ca răspuns la raportul Comisiei Europene în legătură cu aplicarea Regulamentului (UE) nr. 211/2011. Din cauza numeroaselor observații și a conținutului comentariilor primite în cadrul procedurii în curs, Comitetul Regiunilor a solicitat o revizuire a regulamentului menționat mai sus.

Europenii se află în centrul proiectului european. Democrația participativă europeană trebuie înțeleasă ca o posibilitate oferită cetățenilor europeni de a se implica în politica europeană și de a modela viitorul Europei. Tratatul [articolul 10 alineatul (3)] conferă fiecărui cetățean dreptul de a lua parte la viața democratică a Uniunii.

Inițiativa cetățenească europeană este un drept al cetățenilor europeni. Ea poate ajuta pentru a răspunde la ceea ce este perceput ca un deficit democratic al Uniunii Europene și pentru a reduce distanța dintre cetățenii europeni, instituțiile europene și factorii de decizie politică. Având în vedere prelungirea crizei economice și de încredere din UE, este esențial să se creeze posibilitatea de a stabili un dialog deschis între cetățenii europeni, pentru a preîntâmpina apariția unor noi motive de dezamăgire față de conceptul de integrare europeană. Este deosebit de important să se clădească sau să se restabilească încrederea acelor tineri europeni care ar putea să-și fi pierdut optimismul în legătură cu procesul de integrare europeană. Oferind cetățenilor dreptul la inițiativă legislativă, ICE, în calitate de instrument transnațional, oferă posibilitatea de a participa la definirea agendei politice a UE și contribuie la stimularea dezbaterii la nivel paneuropean cu privire la chestiuni care-i preocupă pe cetățenii Europei.

Articolul 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) stipulează obligațiile instituțiilor Uniunii de a oferi informații cetățenilor și organizațiilor reprezentative și de a le acorda posibilitatea de a-și face cunoscute opiniile și de a face schimb de opinii în mod public, în toate domeniile de acțiune ale Uniunii. Același articol conține un mandat explicit acordat Comisiei Europene de a se consulta cu părțile implicate, pentru a asigura coerența și transparența acțiunilor Uniunii; Comisia Europeană ar trebui să țină seama în mod serios de cerința fundamentală a „răspunderii”, ca o condiție prealabilă pentru democrație și bună guvernanță, în conformitate cu ideea care stă la baza tratatelor.

Pentru a garanta că ICE va deveni o componentă de succes a structurii democratice a UE, este de o importanță crucială ca exemplele de ICE reușite să ducă la dezbateri politice veritabile și să beneficieze de o monitorizare politică mai substanțială din partea instituțiilor UE;

Inițiativa cetățenească europeană nu poate înlocui dreptul de inițiativă al Comisiei Europene, care a adus progrese în aprofundarea Uniunii și care trebuie menținut. Ea reprezintă un canal suplimentar pentru înțelegerea reciprocă între cetățeni și conferă dezbaterilor UE o dimensiune transnațională, benefică pentru sistemul instituțional al UE în ansamblu, inclusiv pentru Comisia Europeană; ca atare, ea are potențialul de a fi un exemplu deosebit de elocvent pentru democrația în acțiune.

Inițiativa cetățenească europeană le oferă cetățenilor europeni posibilitatea de a participa la procesul decizional european și de a influența agenda politică europeană. Cu toate acestea, Comisia trebuie să dezvolte inițiative suplimentare pentru a consolida dialogul civil și a-i aduce pe cetățeni mai aproape de politicile europene. Inițiativa cetățenească europeană ar trebui considerată unul dintre instrumentele de realizare a obiectivelor democrației participative, însă nu ar trebui să se presupună că această inițiativă va asigura în mod automat implicarea cetățenilor în procesul de luare a deciziilor.

Trebuie să se țină seama de posibilitățile prevăzute în tratat în ceea ce privește democrația participativă și dialogul civil vertical, în special (2). Pentru a menține „un dialog deschis, transparent și constant cu asociațiile reprezentative și cu societatea civilă” [articolul 11 alineatul (2) din TUE], Comisia Europeană ar putea iniția un „regim al dialogului”, în cadrul căruia instituțiile europene să se concentreze mai mult pe chestiunile de fond și mai puțin pe cele procedurale. ICE nu este un instrument de codecizie: ea trebuie să fie considerată drept un pilon fundamental al democrației participative, consacrată deliberărilor, colaborării, cooperării și conceperii în comun și ca o oportunitate pentru a confrunta Comisia Europeană cu probleme serioase, în scopul asigurării unui nivel de conștientizare și înțelegere reciprocă.

Inițiativa cetățenească europeană constituie expresia democrației participative, care vine în completarea democrației reprezentative; ea sporește setul de drepturi aferente cetățeniei Uniunii și consolidează dezbaterea cu privire la politica europeană; ea ar trebui să întărească măsura în care cetățenii își asumă Uniunea și se identifică cu ea.

10.

Instrumentele participative juridice și politice pentru a ajunge la o nouă arhitectură de guvernanță, bazată pe principiul guvernanței pe mai multe niveluri, ar trebui consolidate. Guvernanța pe mai multe niveluri dispune, în esență, de mai multe canale, permițând astfel o cetățenie europeană mai activă. Provocarea este să proiectăm un sistem cu o reprezentare inovatoare a intereselor, în care oamenii să se simtă reprezentați în măsură egală, în funcție de diversele lor identități.

11.

Un spațiu public european de dezbatere între cetățeni și factorii de decizie politică este important pentru legitimitatea și responsabilitatea UE. Deficitul de democrație nu poate fi eliminat decât dacă apare un spațiu public european în care să fie încorporat procesul democratic.

12.

Recomandările de politică privind democrația participativă la nivel european, astfel cum au fost exprimate în avizul Comitetului Regiunilor din 13 octombrie 2015, rămân în vigoare în întregime.

Noul regulament privind inițiativa cetățenească europeană

13.

În avizul său din 2015, Comitetul Regiunilor a afirmat că ICE în forma sa actuală nu ar promova democrația participativă, deoarece procedura și diferitele norme implică prea multe obstacole administrative și tehnice, care i-ar putea descuraja pe cetățeni să participe la procesul democratic european. În plus, s-ar părea că inițiativa cetățenească, așa cum este concepută în prezent, nu le-a permis cetățenilor să influențeze agenda politică europeană și procesul de luare a deciziilor politice.

14.

În conformitate cu opiniile deja exprimate de Parlamentul European, de Comitetul Economic și Social European și de Ombudsmanul European, Comitetul Regiunilor consideră că noul regulament reprezintă un pas important în direcția cea bună pentru a îmbunătăți procedurile ICE.

Îmbunătățiri procedurale și administrative în noul regulament

15.

Comitetul Regiunilor salută următoarele îmbunătățiri procedurale și administrative în cadrul noului regulament propus de Comisie:

—	Cetățenii care inițiază o inițiativă sunt persoane fizice (organizatori), dar ei pot crea apoi o entitate cu personalitate juridică, astfel încât să limiteze răspunderea penală a organizatorilor pentru cazuri de fraudă și neglijență gravă.

—	Perioada de colectare a semnăturilor rămâne de 12 luni, dar organizatorii au la dispoziție o perioadă suplimentară de 3 luni de la data înregistrării inițiativei pentru a stabili data de începere a colectării.

—	Toți cetățenii cu vârsta de cel puțin 16 ani au dreptul de a semna o declarație de susținere.

—

Cerințele privind datele cu caracter personal care urmează să fie furnizate de către semnatarii unei declarații de susținere au fost simplificate. Va fi posibil ca toți cetățenii UE să își exprime sprijinul pe baza naționalității, indiferent de locul lor de reședință. Comisia propune o alegere între două formulare de declarații de susținere. (În prezent, în statele membre se utilizează 13 formulare diferite).

—	Îmbunătățiri în ceea ce privește procedura de înregistrare, inclusiv posibilitatea de înregistrare parțială a inițiativelor, în loc de respingere a inițiativei în ansamblu, pe baza unor condiții de admisibilitate; Comisia va înregistra doar partea admisibilă.

—	Va fi creată o platformă de colaborare online pentru ICE, cu includerea unui forum pentru discuții, consiliere și sprijin pentru organizatori.

—

De asemenea, va fi realizat un sistem de colectare online (SCO), gestionat de Comisie, cu scopul de a simplifica colectarea și catalogarea declarațiilor de susținere și de a înlesni verificarea acestor declarații de către autoritățile naționale. Comisia va dezvolta și găzdui acest sistem, care va fi oferit în mod permanent și gratuit.

—	După înregistrarea unei ICE, Comisia va asigura traducerea în toate limbile oficiale ale UE și va informa toate celelalte instituții și organe ale Uniunii cu privire la noua ICE.

—	Comisia oferă sprijin pentru organizatorii (potențiali) ai unei ICE (statele membre sunt invitate să instituie unul sau mai multe puncte de contact ICE).

—	Comisia va întreprinde activități de informare și comunicare în legătură cu ICE.

Lipsește încă o abordare politică

16.

În pofida propunerilor de mai sus și măsurilor incluse în noul regulament în vederea îmbunătățirii procedurii ICE și a eliminării numeroaselor obstacole, încă se mai constată o lipsă de deschidere și o atitudine excesiv de defensivă din partea Comisiei. Acest lucru poate fi constatat în special în legătură cu aspectele mai politice ale inițiativei cetățenești:

—

Democrația participativă este o pârghie esențială pentru a restabili sau ridica nivelul de încredere în proiectul european. ICE ar trebui, prin urmare, să fie considerată un instrument transnațional care le permite cetățenilor să participe la democrația europeană și să își facă auzită vocea în procesul de elaborare a politicilor UE: un spațiu public european de dezbatere între cetățeni și factorii de decizie politică. Noile dispoziții nu oferă o bază adecvată în acest sens.

—

Conflictul actual de interese în care se află Comisia afectează în mod serios eficacitatea inițiativei cetățenești europene în promovarea participării publicului și a încrederii: în paralel, Comisia trebuie să fie un furnizor de informații și de structură de sprijin pentru ICE, fiind principalul „destinatar” al inițiativelor cetățenești europene și având drept de decizie cu privire la înregistrarea și admisibilitatea inițiativelor.

—

Noul regulament nu soluționează conflictul de interese în care se află Comisia, ea fiind în același timp (1) principalul furnizor de informații și (2) structura de sprijin pentru inițiativele cetățenești, dar și, totodată, atât (3) instanța competentă la care organizatorii trebuie să își înregistreze inițiativa, cât și (4) instanța care stabilește dacă o inițiativă poate fi înregistrată și (5) instanța care ar trebui să asigure transpunerea în practică a unor inițiative cetățenești reușite. Incapacitatea de a soluționa acest conflict de interese privind inițiativa cetățenească europeană continuă să afecteze în mod negativ eficacitatea și legitimitatea acesteia. Avizul CoR din 2015 a propus, prin urmare, să se instituie un comitet ad-hoc imparțial, format din experți, cadre universitare și juriști, un fel de „Comitet al înțelepților” sau „Comitet de apărare a intereselor cetățenilor europeni”, pentru a analiza criteriile de admisibilitate.

—

Comisia limitează ICE la chestiuni care intră în sfera sa de competență și care pot necesita elaborarea unui act legislativ al Uniunii în cadrul Tratatelor. Astfel, Comisia rămâne prizoniera unei abordări juridice, nereușind să creeze suficientă claritate în ceea ce privește criteriile ce urmează a fi definite. Acest fapt ar putea duce la evaluări arbitrare și riscă să frâneze orice dezbatere politică deschisă și transparentă.

—	De asemenea, Comisia nu a făcut nicio propunere care să abordeze dorința de a accepta acele inițiative care propun o modificare a tratatelor UE.

—	Ar fi fost adecvată o referire la drepturile și îndatoririle cetățenilor și la principiul subsidiarității în criteriile de eligibilitate.

—

Au existat deja inițiative cetățenești europene cu privire la aspecte importante, care, însă, nu au obținut un milion de semnături sau numărul minim de semnături necesar în anumite țări. În prezent, astfel de inițiative au fost clasate fără acțiuni ulterioare. Cu toate acestea, în cazurile în care s-a obținut un număr semnificativ de răspunsuri, Comisia ar trebui să elaboreze tipuri de răspuns adecvate, astfel încât să nu se irosească potențialul mesaj politic și mobilizarea cetățenească aferentă.

—	Comisia ar trebui să explice publicului alegerile sale politice în mod detaliat și transparent în răspunsul oficial pe care-l oferă unei ICE care a adunat mai mult de un milion de semnături. Ar trebui asigurată o monitorizare politică solidă.

—

Parlamentul European are un rol esențial de jucat în ce privește inițierea unor dezbateri politice în rândul publicului larg, de exemplu prin organizarea audierilor publice prevăzute în regulament. În plus, Parlamentul ar trebui să acționeze în calitate de garant al monitorizării politice a unei ICE reușite și să preia mesajul politic al acelor ICE care nu reușesc să obțină numărul necesar de semnături.

—

Ar trebui acordată atenție serioasă posibilităților de organizare a unei monitorizări mai structurate și pe termen mai lung a audierilor din Parlamentul European, oferind cetățenilor posibilitatea de a reexamina acțiunile întreprinse în urma unei ICE încununate de succes și de a continua dezbaterea pe această temă. Ar trebui luată în considerare organizarea unei a doua audieri formale, organizată de PE, inclusiv cu participarea inițiatorilor ICE, în urma publicării răspunsului Comisiei Europene la ICE, și crearea unui spațiu pentru dezbateri suplimentare între toate părțile interesate.

Îmbunătățirea sensibilizării opiniei publice și a cunoștințelor privind ICE

17.

Sensibilizarea publicului cu privire la inițiativa cetățenească europeană este importantă. În acest scop, ar trebui organizate campanii de publicitate și promovare care să confere ICE o mai mare vizibilitate în mass-media și în rândul publicului.

18.

Inițiativa cetățenească europeană ar putea fi un instrument eficient de participare democratică. Comisia și statele membre ar trebui, prin urmare, să-și maximizeze eforturile de comunicare cu privire la acest instrument, pentru a aduce existența sa în atenția unui număr cât mai mare de cetățeni europeni și pentru a încuraja participarea activă la acesta.

Contribuția Comitetului Regiunilor și a ALR

19.

De asemenea, Comisia ar trebui să-i încurajeze și să-i sprijine pe aleșii locali și regionali în eforturile lor de a-i informa pe cetățeni cu privire la instrumentul ICE.

20.

Inițiativa cetățenească europeană le oferă cetățenilor europeni un instrument care le permite să participe în mod activ la procesul de elaborare a politicilor europene. Comitetul European al Regiunilor recunoaște rolul și responsabilitățile care îi revin în acest sens și subliniază în acest context decizia Biroului său (3) privind implicarea Comitetului Regiunilor în inițiativele cetățenești europene. El își reiterează angajamentul de a sprijini acele ICE care se înscriu în cadrul competențelor politice ale CoR și sunt considerate relevante din punct de vedere politic, de exemplu pe următoarele căi: sprijinind Comisia Europeană în efortul de evaluare a propunerilor de ICE din perspectiva relevanței lor locale/regionale și a subsidiarității; găzduind evenimente legate de ICE; sprijinind activitatea de comunicare descentralizată cu privire la ICE; acolo unde este cazul, elaborând un aviz din proprie inițiativă cu privire la tematica unei anumite ICE; participând activ la audierile PE și la monitorizarea politică; sprijinind implementarea acelor ICE încununate de succes și, după caz, a legislației prin care se răspunde la acestea.

Bruxelles, 23 martie 2018.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Karl-Heinz LAMBERTZ

(1) JO C 423, 17.12.2015, p. 1.

(2) Reaching out to EU citizens; A new opportunity ‘About us, with us, for us’ [Stabilirea de contacte cu cetățenii UE; O nouă oportunitate „Despre noi, alături de noi, pentru noi”], un raport elaborat de dl Luc Van den Brande, consilier special al președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, în octombrie 2017.

(3) A 144-a ședință a Biroului Comitetului Regiunilor, 10 aprilie 2013, punctul 8 – CDR1335-2013_11_00_TRA_NB – punctul 8.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 247

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 61 13 iulie 2018

Cuprins		Pagina
	I Rezoluții, recomandări și avize
	AVIZE
	Comitetul Regiunilor
	A 128-a sesiune plenară a CoR, 22.3.2018 - 23.3.2018
2018/C 247/01	Avizul Comitetului European al Regiunilor — Punerea în aplicare a Agendei europene privind migrația	1
2018/C 247/02	Avizul Comitetului European al Regiunilor – Stimularea conectivității în bandă largă în Europa	7
2018/C 247/03	Avizul Comitetului European al Regiunilor – Evaluarea intermediară a FSE, în pregătirea propunerii post-2020	11
2018/C 247/04	Avizul Comitetului European al Regiunilor – Costurile și riscurile lipsei de coeziune: valoarea strategică a politicii de coeziune pentru atingerea obiectivelor tratatului și abordarea noilor provocări la adresa regiunilor europene	16
2018/C 247/05	Avizul Comitetului European al Regiunilor – Extindere: Includerea autorităților locale și regionale din Balcanii de Vest în inițiativele UE privind cooperarea macroregională, transfrontalieră și alte tipuri de cooperare transnațională	22
2018/C 247/06	Avizul Comitetului European al Regiunilor – Pachetul privind comerțul	28
2018/C 247/07	Avizul Comitetului European al Regiunilor – O strategie europeană pentru industrie: rolul și perspectiva autorităților locale și regionale	38
2018/C 247/08	Avizul Comitetului European al Regiunilor – Propunere pentru un Fond european de apărare	43

	III Acte pregătitoare
	COMITETUL REGIUNILOR
	A 128-a sesiune plenară a CoR, 22.3.2018 - 23.3.2018
2018/C 247/09	Avizul Comitetului European al Regiunilor – Modificarea programului de sprijin pentru reforme structurale și noi instrumente bugetare pentru zona euro	54
2018/C 247/10	Avizul Comitetului European al Regiunilor – Inițiativa cetățenească europeană	62