21.10.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 285/1

A.

întrucât negocierile pe marginea unui acord internațional global privind schimbările climatice pentru perioada de după 2012 urmează să fie încheiate la Copenhaga în decembrie 2009; întrucât acordul ar trebui să fie obligatoriu din punct de vedere juridic și în concordanță cu cele mai recente dovezi științifice, care indică faptul că schimbările climatice evoluează mai rapid și mai agresiv decât s-a estimat inițial, și să aibă obiectivul de limitare a creșterii globale a temperaturii medii anuale la suprafață la cel mult 2°C peste nivelurile preindustriale („obiectivul 2șC”);

B.

întrucât, în vederea atingerii obiectivului 2°C, este necesar ca țările dezvoltate să își asume rolul de lider în ceea ce privește reducerea semnificativă a emisiilor interne, iar țările în curs de dezvoltare să contribuie și ele la atingerea acestui obiectiv;

C.

întrucât țările în curs de dezvoltare au contribuit cel mai puțin la schimbările climatice, dar se confruntă cu consecințele cele mai severe ale acestora, și întrucât schimbările climatice reprezintă un risc pentru 40 % din investițiile internaționale vizând reducerea sărăciei, punând astfel în pericol eficacitatea și durabilitatea eforturilor de dezvoltare; întrucât este necesar în mod evident să se îmbunătățească coordonarea, complementaritatea și coerența dintre inițiativele vizând schimbările climatice și cele vizând dezvoltarea;

D.

întrucât schimbările climatice ar putea accentua posibilitatea izbucnirii unor conflicte pentru resurse naturale din cauza reducerii suprafeței terenurilor cultivabile, a diminuării resurselor de apă, a despăduririi sau ca urmare a migrației cauzate de schimbările climatice; întrucât potențialul impact asupra sănătății publice ar trebui luat, de asemenea, în considerare;

E.

întrucât despăduririle sunt responsabile de aproximativ 20 % din emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial, reprezintă o cauză importantă a reducerii biodiversității și o amenințare gravă la adresa dezvoltării și, în special, la adresa mijloacelor de subzistență ale populației sărace;

F.

întrucât este nevoie de mult mai multe resurse financiare pentru a permite aplicarea măsurilor de atenuare și adaptare necesare în țările în curs de dezvoltare și, prin urmare, pentru combaterea schimbărilor climatice, ar trebui puse la dispoziție resurse implicând un angajament similar cu angajamentul necesar pentru soluționarea crizei financiare actuale;

G.

întrucât majoritatea sumelor promise pentru schimbările climatice provin din bugetele asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD), redirecționând astfel fondurile aferente asistenței pentru dezvoltare și punând în pericol în mod grav reducerea sărăciei și atingerea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM);

H.

întrucât un cadru internațional obligatoriu care duce la reducerea emisiilor la un nivel adecvat va avea ca rezultat, de asemenea, avantaje importante imediate pentru starea de sănătate la nivel mondial și întrucât în absența unui astfel de cadru progresele în direcția realizării ODM-urilor se află în pericol și ar putea fi anulate;

I.

întrucât UE este singura entitate regională din lume care a acceptat obiective obligatorii pentru realizarea reducerilor de emisii de gaze prin adoptarea pachetului climă-energie, menționat anterior, care constă în măsuri legislative de aplicare a unei reduceri unilaterale de 20 % a emisiilor de gaze cu efect de seră, comparativ cu nivelurile din 1990, până în 2020, asumându-și angajamentul să evolueze spre o reducere de 30 % sau mai mult, în funcție de ultimele evoluții științifice, în cazul în care, la Copenhaga, se va încheia un acord internațional suficient de ambițios și cu caracter obligatoriu, care să solicite un efort similar din partea altor țări dezvoltate și contribuții adecvate din partea țărilor în curs de dezvoltare mai avansate din punct de vedere economic, care să fie pe măsura responsabilităților și capacităților lor;

J.

întrucât se impune o transformare globală în sectorul tehnologiei și cooperării tehnologice pentru accelerarea ritmului inovării și sporirea gradului demonstrației și aplicării, astfel încât toate țările să aibă acces la tehnologii abordabile și durabile;

K.

întrucât eficacitatea energetică joacă un rol crucial în reducerea emisiilor de CO2, în special recentele inițiative luate în materie de performanță energetică a clădirilor și normele în materie de etichetare energetică;

L.

întrucât adoptarea unor măsuri ambițioase privind clima ar contribui la soluționarea crizei economice actuale grație creării de locuri de muncă și relansării activității economice și întrucât Agenția Internațională a Energiei consideră că se impune ajungerea la un acord ambițios la Copenhaga, dacă se dorește canalizarea investițiilor întârziate de criză pentru a face din ele investiții durabile pe plan ecologic;

M.

întrucât o serie de țări terțe au adoptat măsuri vizând combaterea schimbărilor climatice, stabilindu-și, spre exemplu, o serie de obiective în materie de reducere a emisiilor;

N.

întrucât se impune ajungerea la un acord global la Copenhaga pentru abordarea problemei privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon și instituirea unor condiții echitabile de concurență în contextul unei evoluții spre o reducere de 30 % a emisiilor de gaze cu efect de seră;

O.

întrucât o reducere efectivă a emisiilor de gaze cu efect de seră presupune o strategie globală care acoperă toate sectoarele de producție și de mobilitate aflate la originea emisiilor și întrucât această abordare ar trebui avută în vedere în cadrul unei tranziții reușite către un model economic durabil, în care calitatea ecologică este indisociabilă de creșterea economică, crearea de bogății și de progresul tehnologic,

1.

îndeamnă UE să continue să dezvolte o politică externă privind clima și să adopte o poziție unitară pentru a-și menține rolul de lider în negocierile din cadrul COP 15, precum și să susțină obiective ambițioase în discuțiile sale cu partenerii internaționali pentru a se ajunge la Copenhaga la un acord internațional ambițios și obligatoriu din punct de vedere juridic, adaptat la cele mai recente descoperiri științifice și în concordanță cu obiectivul 2°C;

2.

subliniază că, până la sfârșitul acestui an, la Copenhaga, părțile trebuie să ajungă la un acord obligatoriu din punct de vedere juridic privind țintele de reducere a emisiilor produse în țările industrializate și finanțarea acestuia și să stabilească un proces oficial pentru a ajunge, în prima parte a anului 2010, la un acord detaliat privind clima, obligatoriu din punct de vedere juridic, care să intre în vigoare la 1 ianuarie 2013;

3.

invită șefii de stat și de guvern ai tuturor membrilor COP 15 să acorde prioritate absolută acestei chestiuni și să dea dovadă de voință politică și subliniază că este important ca aceștia să aibă disponibilitatea de a participa la reuniunea la nivel înalt a COP 15 pentru a evita situația în care nu se reușește încheierea unui acord care să implice angajamente substanțiale și pe termen lung la nivel național din cauza faptului că negociatorii prezenți nu dispun de mandatul politic sau de autoritatea necesară;

4.

subliniază că, în vederea garantării menținerii angajamentelor după expirarea primei perioade de angajament din cadrul Protocolului de la Kyoto, este esențial ca negocierile privind un acord pentru perioada de după 2012 să fie încheiat la Copenhaga și subliniază că orice întârzieri suplimentare ale acțiunii la nivel mondial pot conduce la o situație în care generațiile viitoare nu vor mai putea controla schimbările climatice;

5.

subliniază faptul că acordul internațional ar trebui să se bazeze pe principiul „responsabilității comune, dar diferențiate”, conform căruia țările industrializate preiau conducerea în ceea ce privește reducerea emisiilor lor interne; consideră, însă, că, având în vedere ponderea lor economică,China, India și Brazilia, ar trebui să se oblige să realizeze obiective similare cu cele ale țărilor industrializate, în timp ce alte țări emergente în conformitate cu Planul de acțiune de la Bali, ar trebui să ia la nivel național măsurile adecvate de atenuare, în contextul dezvoltării durabile, sprijinite și înlesnite, într-o manieră măsurabilă, raportabilă și verificabilă, de tehnologie, finanțare și construirea de capacități din partea țărilor dezvoltate, acordând atenția cuvenită, în transferurile de tehnologie, protecției drepturilor de proprietate industrială și nevoilor speciale ale țărilor celor mai puțin dezvoltate;

6.

consideră că acordul de la Copenhaga ar trebui să angajeze părțile la reduceri obligatorii și să prevadă sancțiuni la nivel internațional, care urmează a fi definite, în cazul nerespectării obligațiilor;

7.

reamintește că acordul internațional ar trebui să garanteze o reducere colectivă a emisiilor de gaze cu efect de seră în țările dezvoltate la un nivel care să se apropie de limita superioară a intervalului de 25-40 % pentru anul 2020 față de nivelurile din 1990, conform recomandării din cadrul celui de-al patrulea raport de evaluare al Comitetului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC 4AR), și că date științifice recente arată că este necesară o reducere a emisiilor de cel puțin 40 %; solicită ca aceste reduceri să fie interne; reamintește că ar trebui stabilit un obiectiv de reducere pe termen lung pentru UE și celelalte țări dezvoltate de cel puțin 80 % până în 2050, comparativ cu nivelurile din 1990; reamintește că emisiile de gaze cu efect de seră ar trebui să înceapă să scadă până cel mai târziu în anul 2015; subliniază necesitatea ca obiectivele de reducere a emisiilor convenite prin acordul internațional să fie în conformitate cu obiectivul 2°C și cu evoluțiile științifice recente; solicită, prin urmare, revizuiri periodice ale acordului, mai precis la fiecare cinci ani, pentru a garanta că obiectivele de reducere a emisiilor de gaze sunt destul de ambițioase pentru a putea îndeplini obiectivul 2°C și că acele obiective își mențin actualitatea în raport cu cele mai recente date științifice; solicită instituirea unui mecanism de contabilizare a carbonului la nivel mondial;

8.

invită UE să menționeze clar în ce condiții își va mări angajamentul în vederea reducerilor emisiilor, având în vedere faptul că, potrivit ultimelor recomandări științifice, este necesară o reducere cu 40 % a emisiilor;

9.

solicită includerea în acordul de la Copenhaga a unor cerințe de raportare în temeiul cărora părțile vizate la anexa 1 vor avea obligația de a stabili planurile de acțiune pentru obținerea de reduceri de emisii până în 2050, în concordanță cu obiectivul 2°C;

10.

recunoaște angajamentul Japoniei de a-și reduce emisiile cu 25 % până în 2020 și salută semnalele pozitive din China; având în vedere această situație, îndeamnă SUA să confere un caracter obligatoriu obiectivelor stabilite în timpul campaniei electorale, oferind astfel o dovadă clară a hotărârii principalelor state dezvoltate de a continua lupta împotriva schimbărilor climatice; subliniază în acest sens că este, de asemenea, extrem de important ca India să contribuie la această luptă;

11.

salută Comunicarea Comisiei din 10 septembrie 2009, menționată anterior, ca pas important în acest proces și subliniază îndeosebi rolul Parlamentului ca autoritate bugetară;

12.

reamintește că acordul internațional ar trebui să garanteze că țările în curs de dezvoltare, luate în ansamblu, își limitează creșterea emisiilor cu 15-30 % sub nivelul la care s-ar ajunge în situația actuală pentru a se asigura că obiectivul 2șC este atins;

13.

subliniază că țările care nu sunt enumerate în anexa I nu pot fi tratate în bloc, deoarece capacitățile lor de investiții în măsuri de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea și capacitățile lor de adaptare la schimbările climatice nu sunt identice;

14.

solicită UE să invite membrii COP 15 să elaboreze un plan comun pentru anul 2050 și după acesta;

15.

reamintește, în plus, recomandarea sa ca anumite principii adoptate în cadrul pachetului climă-energie să fie utilizate ca model pentru acordul internațional, în special foaia de parcurs liniară, cu caracter obligatoriu, aplicabilă angajamentelor țărilor dezvoltate, diferențierea pe baza emisiilor verificate și a PIB-ului și un sistem consolidat de respectare a unui factor anual de reducere;

16.

subliniază că un acord la Copenhaga ar putea oferi impulsul necesar pentru încheierea unui „nou acord durabil”, care să stimuleze creșterea economică și socială durabilă, promovând tehnologiile durabile din punct de vedere ecologic , energiile regenerabile și eficiența energetică, reducând consumul de energie și garantând noi locuri de muncă și coeziune socială, atât în țările dezvoltate, cât și în țările în curs de dezvoltare; constată, de asemenea, că implicațiile schimbărilor climatice asupra sănătății publice ar trebui analizate în mod corespunzător; reamintește de Raportul Stern privind economia schimbărilor climatice care demonstrează că acțiunile cât mai rapide de combatere a schimbărilor climatice reprezintă stimulente economice clare pentru comunitatea internațională; recunoaște că investițiile inițiale ale sectorului public într-o infrastructură energetică durabilă și în continuarea cercetării și dezvoltării vor conduce la reducerea costurilor sociale ale schimbărilor climatice;

17.

subliniază că participarea activă a tuturor țărilor la acțiunile de combatere a schimbărilor climatice va deveni o realitate, doar dacă țările în curs de dezvoltare și cu economii emergente vor putea menține o creștere economică durabilă; din acest motiv, solicită răspunsuri politice cu un grad de integrare sporit atunci când se au în vedere provocările legate de dezvoltare și climă;

18.

constată că schimbările climatice reprezintă o provocare pentru care nu există o soluție politică unică, însă combinarea oportunităților existente și creșterea considerabilă a eficienței în toate domeniile economice și sociale în țările dezvoltate și în curs de dezvoltare ar contribui la soluționarea problemei privind resursele și distribuția, pregătind calea pentru o a treia revoluție industrială;

19.

subliniază că popoarele țărilor în curs de dezvoltare vor fi și mai grav afectate de consecințele schimbărilor climatice și că este astfel și în interesul acestor țări să contribuie la încheierea cu succes a unei convenții privind schimbările climatice;

20.

subliniază responsabilitatea țărilor dezvoltate de a acorda sprijin financiar și tehnic suficient, durabil și previzibil țărilor în curs de dezvoltare pentru a le permite să își asume angajamente privind reducerea emisiilor lor de gaze cu efect de seră, să se adapteze la efectele schimbărilor climatice și să reducă emisiile cauzate de despăduriri și de degradarea pădurilor, precum și să-și accelereze consolidarea capacităților în vederea îndeplinirii obligațiilor aferente unui viitor acord internațional privind schimbările climatice;

21.

insistă asupra faptului că astfel de angajamente de acordare a sprijinului financiar previzibil necesar pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea în contextul CCONUSC trebuie să fie unele noi, care să se adauge la AOD și să fie independente de procedurile bugetare anuale din statele membre; reamintește faptul că resursele nu ar trebui distribuite sub formă de împrumuturi concesionale, ci sub formă de subvenții; reamintește angajamentele AOD deja existente, care își propun atingerea a 0,7 % din PIB până în 2015;

22.

subliniază necesitatea unei manifestări rapide a sprijinului public internațional în vederea ajungerii la un acord ambițios la Copenhaga și solicită UE să respecte cel puțin estimarea Comisiei de finanțare totală de 5-7 miliarde EUR anual pentru perioada 2010-2012;

23.

reamintește că nivelul total al contribuției colective a UE la eforturile de atenuare și la necesitățile de adaptare ale țărilor în curs de dezvoltare ar trebui să se ridice la cel puțin 30 000 de milioane EUR pe an până în 2020, un nivel care ar putea crește în funcție de noile informații obținute cu privire la gravitatea schimbărilor climatice și la amploarea costurilor acestora;

24.

invită comunitatea internațională să mărească în mod semnificativ sprijinul financiar acordat țărilor în curs de dezvoltare pentru adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora, explorând alte mecanisme financiare inovatoare (de exemplu schimburi de tipul „datorie externă contra investiții în protecția mediului”);

25.

subliniază că o mare parte a veniturilor generate în urma licitațiilor din cadrul sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisie, inclusiv a licitațiilor în domeniul transporturilor aeriene și maritime, ar trebui alocată pentru măsuri care să le permită țărilor în curs de dezvoltare să lupte împotriva schimbărilor climatice și să se adapteze la acestea; subliniază totuși faptul că peste 50 % din emisiile din UE nu sunt acoperite de sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisie care a debutat în 2005; reamintește, prin urmare, că este necesară elaborarea unor strategii alternative, astfel încât toate componentele economiei, nu numai industria, și, în special, statele membre, să-și ia angajamentul de a reduce emisiile și să-și asume responsabilitățile;

26.

subliniază faptul că revizuirea bugetară a UE, care urmează să aibă loc, trebuie să se axeze pe punerea la dispoziție a unor resurse suficiente pentru măsuri de protecție împotriva schimbărilor climatice și de adaptare la acestea;

27.

recomandă că țările dezvoltate să prevadă consacrarea unei părți din PIB pentru crearea unui fond de cooperare pentru realizarea de tehnologii energetice ecologice, independent de fondurile de ajutoare pentru dezvoltare existente;

28.

sprijină propunerea Norvegiei în privința unităților de cantitate atribuită și propunerile Danemarcei și Mexicului;

29.

solicită ca structurile de guvernare stabilite în scopul finanțării măsurilor privind clima în temeiul acordului de la Copenhaga să asigure o reprezentare echitabilă a țărilor dezvoltate și a celor în curs de dezvoltare; subliniază în continuare că, pentru a garanta faptul că transferurile financiare sunt folosite într-o manieră durabilă, ar trebui să se recurgă la experiențele acumulate în cadrul politicii de dezvoltare și să se aplice principii consacrate, precum cel al „bunei guvernări”; atrage atenția asupra faptului că țările donatoare trebuie să investească în creșterea „capacității de absorbție” în țările în curs de dezvoltare, astfel încât acestea din urmă să fie capabile să folosească resursele în mod eficient;

30.

invită UE și statele sale membre să consolideze parteneriatele existente în domeniul climei cu țările în curs de dezvoltare și să încheie noi parteneriate acolo unde acestea nu există, furnizând sprijin financiar crescut în mod semnificativ pentru dezvoltarea și transferul de tehnologie, acorduri privind drepturile de proprietate intelectuală și construirea de capacități instituționale, inclusiv pentru programele de acțiune naționale pentru adaptare (PANA), ca instrumente importante pentru adaptarea la schimbările climatice și care promovează asumarea responsabilității;

31.

insistă asupra faptului că acordul internațional pentru perioada de după 2012 cu privire la schimbările climatice ar trebui să țină seama de procesele de dezvoltare existente atât la nivel internațional, cât și la nivel național; invită Comisia și statele membre să creeze legăturile necesare între schimbările climatice și ODM-uri, prin încorporarea adaptării la schimbările climatice și atenuării acestora în proiectele și programele care au ca scop realizarea ODM și în toate strategiile de reducere a sărăciei;

32.

invită Comisia și statele membre să mărească în mod substanțial bugetul pentru Alianța mondială împotriva schimbărilor climatice (AMSC) și sugerează că una dintre sursele de finanțare ar putea fi reprezentată de veniturile preconizate de pe urma licitațiilor din cadrul sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisie; îndeamnă Comisia să se asigure că AMSC va deveni un centru de informare și consiliere privind finanțarea măsurilor pentru adaptare în țările în curs de dezvoltare, evitându-se astfel crearea unor noi inițiative bilaterale UE;

33.

consideră că schimbările climatice duc la strămutări ale populației, creând astfel un nou tip de migrare forțată, care trebuie să fie abordată într-o manieră adecvată de către comunitatea internațională; solicită comunității internaționale să identifice și să abordeze carențele legislative existente în ceea ce privește protecția refugiaților din cauza schimbărilor climatice și să inițieze un sistem specific de asistență și protecție;

34.

subliniază necesitatea garantării responsabilității și a încrederii la nivel instituțional, prin instituirea unei reprezentări echitabile a țărilor donatoare și beneficiare în organele administrative ale instituțiilor care se ocupă cu finanțarea pentru adaptare;

35.

consideră că este necesar ca economia să devină eficientă și durabilă la nivel mondial nu numai pentru a preveni schimbări climatice periculoase prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, dar și datorită faptului că aceasta are potențialul de a spori investițiile, locurile de muncă, creșterea economică, competitivitatea și de a îmbunătăți standardele de viață, fără a renunța la obiectivul de garantare a accesului la servicii energetice moderne pentru toți; prin urmare, subliniază nevoia urgentă de a îmbunătăți eficiența energetică la scară mondială și de a crește ponderea surselor regenerabile de energie;

36.

subliniază că o orientare internațională spre o economie cu emisii scăzute de carbon va face ca energia nucleară să devină o componentă importantă a configurației energetice pe termen mediu; atrage atenția, însă, că problema siguranței și securității ciclului combustibilului nuclear trebuie să fie soluționată corespunzător pe plan internațional pentru a garanta nivelul de siguranță cel mai înalt posibil;

37.

invită toate guvernele, inclusiv cele ale statelor membre, precum și UE, să stimuleze eficiența energetică; îndeamnă statele membre ale Uniunii Europene să aibă obiective mai ambițioase în ceea ce privește pachetul privind eficiența energetică, în special în ceea ce privește Directiva privind performanța energetică a clădirilor (reformare), care este în prezent în curs de adoptare (COM(2008)0780), pentru a face posibil un acord dinamic și coerent cu Consiliul, transmițând astfel un mesaj hotărât în ceea ce privește angajamentul UE în vederea acordului de la Copenhaga și facilitând realizarea obiectivului de trecere la o reducere de 30 % a emisiilor de gaze cu efect de seră;

38.

subliniază că utilizarea la scară largă a combustibililor fosili pentru producția de energie electrică reprezintă o sursă majoră de emisii de CO2la nivel mondial; recunoaște că, pe termen mediu, combustibilii fosili vor continua să joace un rol important în furnizarea de energie; solicită părților implicate în negociere să acorde o importanță sporită dezvoltării și folosirii viitoare a tehnologiilor durabile, eficiente în ceea ce privește consumul de combustibili și care contribuie la reducerea emisiilor de gaze, în scopul producerii de energie electrică pe bază de combustibili fosili;

39.

consideră că atât obiectivele de reducere a emisiilor, precum și angajamentele financiare, trebuie să facă obiectul unui sistem de respectare mai strict, care să includă mecanisme de alertă rapidă și sancțiuni, precum retragerea viitoarelor unități de cantitate atribuită;

40.

subliniază responsabilitatea istorică a țărilor dezvoltate în ceea ce privește caracterul ireversibil al schimbărilor climatice și reamintește obligația de a sprijini țările în curs de dezvoltare și țările cel mai puțin dezvoltate în adaptarea la aceste schimbări;

41.

invită, astfel, UE și statele membre să acorde asistență țărilor în curs de dezvoltare în consolidarea capacităților, în scopul adaptării la schimbările climatice și să furnizeze sprijin tehnologic în măsură suficientă țărilor celor mai afectate de un mediu aflat în schimbare;

42.

recunoaște importanța adaptării proactive la schimbările climatice inevitabile, în special în cele mai vulnerabile regiuni și grupuri ale societății, și subliniază importanța sensibilizării opiniei publice ca cel mai eficient mijloc de realizare a adaptării la schimbările climatice;

43.

subliniază că UE și statele membre trebuie, de asemenea, să consolideze acțiunile în favoarea implementării fără întârziere a măsurilor de adaptare în interiorul UE, în vederea economisirii resurselor pentru inițiative internaționale viitoare;

44.

consideră că este nevoie de o nouă abordare în ceea ce privește cooperarea tehnologică pentru a se accelera ritmul inovării și pentru a se spori amploarea aplicării, astfel încât toate țările să poată avea acces la tehnologii fără efecte asupra climei pe care să și le poată permite, respectând în același timp drepturile de proprietate intelectuală în cauză;

45.

consideră că acordul de la Copenhaga ar trebui să prevadă programe de acțiune în domeniul tehnologiei, astfel încât tehnologiile esențiale de adaptare și atenuare să ofere sprijin pe parcursul întregului lanț tehnologic, având obiective precum creșterea semnificativă a finanțării pentru activități de CD&D legate de atenuarea efectelor climatice și adaptarea la acestea; în acest context, sprijină evaluarea Comisiei, conform căreia, la nivel mondial, activitățile de CD&D legate de energie ar trebui să atingă un nivel cel puțin dublu până în 2012 și să depășească nivelul actual de până la patru ori până în 2020;

46.

îndeamnă țările dezvoltate să investească mai mult în cercetarea în domeniul tehnologiilor inovatoare și avansate care vizează procese de producție durabile și eficiente din punct de vedere energetic; consideră că este esențială majorarea finanțării pentru cooperare internațională în domeniul schimbărilor climatice în cadrul celui de-al șaptelea Program-cadru (PC7);

47.

subliniază faptul că, deși soluțiile de pe piață, inclusiv dezvoltarea unei piețe mondiale a carbonului prin mecanisme de limitare și comercializare sau regimuri de impozitare în țările dezvoltate, nu reprezintă soluția în viitorul apropiat pentru țările în curs de dezvoltare, acestea trebuie să rămână obiectivele pe termen lung ale tuturor negocierilor; invită UE și partenerii săi mondiali să găsească, în viitorul imediat, modalitatea cea mai eficientă pentru promovarea legăturilor dintre EU ETS și sistemele de comercializare regionale sau federale din SUA și alte regiuni, ceea ce ar deschide, în schimb, perspectiva unei mai mari diversități a opțiunilor de reducere a emisiilor, a unei dimensiuni mai adecvate a pieței și a lichidităților și, în final, a unei alocări mai eficiente a resurselor;

48.

subliniază că o piață mondială operațională a carbonului este esențială pentru economia UE în vederea respectării angajamentelor ambițioase ale UE de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020; subliniază necesitatea unui acord internațional cuprinzător pentru perioada de după 2012 care să implice eforturi comparabile din partea altor țări dezvoltate pentru a evita riscul relocării emisiilor de dioxid de carbon, în special, în vederea atingerii obiectivelor pe termen lung de reducere a gazelor cu efect de seră; subliniază în acest sens rolul-cheie al unei strânse cooperări între economiile emergente și economiile dezvoltate;

49.

salută Mecanismul de dezvoltare nepoluantă din cadrul Protocolului de la Kyoto ca un posibil mijloc care le-ar permite țărilor în curs de dezvoltare să participe pe piața carbonului și să beneficieze de tehnologii moderne și eficiente; subliniază, cu toate acestea, că utilizarea compensațiilor de către țările dezvoltate, pentru a-și îndeplini obiectivele de reducere a emisiilor, nu poate fi considerată ca făcând parte din responsabilitățile țărilor în curs de dezvoltare de a-și reduce emisiile de gaze cu efect de seră în cadrul unui acord internațional cu privire la schimbările climatice și nici nu poate înlocui sprijinul financiar și tehnologic acordat țărilor în curs de dezvoltare pentru acțiunile lor de reducere a emisiilor;

50.

insistă, de asemenea, ca viitoarele mecanisme de compensare să cuprindă standarde calitative riguroase în ceea ce privește proiectele pentru a evita ca țările dezvoltate să-și însușească opțiunile ieftine de reducere de la țările în curs de dezvoltare și pentru a garanta că aceste proiecte răspund unor standarde înalte, realizând reduceri suplimentare fiabile, verificabile și reale ale emisiilor care să sprijine, de asemenea, o dezvoltare durabilă a acestor țări;

51.

consideră că mecanismul de dezvoltare nepoluantă și mecanismul de implementare în comun ar trebui reformate, luând în considerare aceste standarde calitative în ceea ce privește proiectele, mai mult, sprijină opinia Comisiei potrivit căreia ar trebui să se ajungă la un acord cu privire la mecanisme sectoriale pentru țările în curs de dezvoltare mai avansate, pentru perioada de după 2012, transformându-le astfel într-un instrument eficient pentru protecția climei și dezvoltarea durabilă în țările în curs de dezvoltare;

52.

insistă asupra faptului că UE și statele membre trebuie să-și respecte angajamentele de reducere în primul rând în cadrul UE și reamintește tuturor părților că recurgerea la mecanisme flexibile trebuie menținută la minimum;

53.

consideră că țările în curs de dezvoltare trebuie să beneficieze de un sprijin financiar semnificativ, precum și de asistență tehnică și administrativă pentru a pune capăt, cel târziu până în 2020, despăduririi brute a pădurii tropicale și că demonstrarea angajamentului în acest sens va fi decisivă în cadrul negocierilor internaționale pe marginea unui acord mondial global privind clima pentru perioada de după 2012;

54.

subliniază că modalitatea cea mai eficientă și mai practică de atenuare a efectelor schimbărilor climatice și care nu implică niciun efect secundar negativ o reprezintă conservarea mijloacelor naturale de captare a carbonului; mai mult, consideră că dezvoltarea unei politici ample de împădurire este indispensabilă în lupta împotriva schimbărilor climatice;

55.

solicită UE să se angajeze să finanțeze eforturile internaționale de stopare a despăduririlor și să promoveze împădurirea la nivel mondial în scopuri necomerciale;

56.

subliniază faptul că protecția pădurilor este esențială pentru protecția climei la nivel mondial și îndeamnă UE și statele membre să recunoască necesitatea conservării pădurilor și integrării acestui aspect într-un acord internațional;

57.

sprijină opinia Comisiei potrivit căreia finanțarea publică este cel mai realist instrument de încurajare a combaterii despăduririlor în perioada 2013-2020; solicită, în plus, statelor membre și UE să ofere fonduri pentru perioada 2010-2012 pentru luarea de măsuri timpurii în țările în curs de dezvoltare și sprijină propunerea Comisiei de creare a unui mecanism mondial privind carbonul forestier (MMCF) în cadrul CCONUSC, bazat pe un sistem de finanțare permanentă; invită statele membre să-și consolideze angajamentul pentru oprirea despăduririlor și a degradării pădurilor și solurilor la nivel mondial, precum și a deșertificării, alocând o parte semnificativă din veniturile obținute din licitații în cadrul sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisie pentru măsurile de reducere a despăduririlor și a degradării pădurilor din țările în curs de dezvoltare; invită statele membre să sprijine propunerea Comisiei privind acceptarea sugestiei de finanțare prezentate de Norvegia și alocarea pentru MMCF a unei părți din veniturile viitoare obținute în urma licitării unităților de cantitate atribuită;

58.

subliniază faptul că viitorul MMCF trebuie să fie corelat cu deciziile și să contribuie la atingerea obiectivelor Convenției privind diversitatea biologică și că efectele trebuie luate în mod explicit în considerare în activitățile, dispozițiile și modalitățile aferente programului ONU de reducere a emisiilor cauzate de despăduriri și de degradarea pădurilor (REDD) consideră că MMCF trebuie în primul rând să garanteze protecția pădurilor bătrâne; subliniază faptul că activitățile industriale de exploatare forestieră care au un potențial scăzut de atenuare a efectelor schimbărilor climatice și pot pune în pericol biodiversitatea nu trebuie să fie eligibile pentru finanțare în cadrul MMCF;

59.

subliniază că orice viitor MMCF trebuie să respecte drepturile popoarelor indigene și ale comunităților locale inclusiv dreptul acestora la proprietatea colectivă și la teritorii autonome locuite de acestea și să asigure participarea deplină și efectivă a acestora, precum și competențe decizionale la toate nivelurile, inclusiv în dezvoltarea și aplicare proiectelor naționale privind REDD, precum și alocarea și distribuția finanțării.

60.

invită UE să promoveze standarde sociale și de mediu stricte pentru REDD; invită UE să promoveze mecanismele REDD care depășesc strategia actuală bazată pe proiecte din cadrul Mecanismului de dezvoltare nepoluantă și care abordează cauzele fundamentale ale despăduririlor, cum ar fi guvernarea slabă, sărăcia, corupția și neaplicarea legilor, prin sprijinirea unor reforme vizând politicile și instituțiile la nivel local, regional și național;

61.

solicită ca eficiența ecologică a obiectivelor de reducere a emisiilor prevăzute în anexa I să constituie principiul director în ce privește abordarea de către UE a normelor internaționale de contabilitate pentru administrarea pădurilor și pentru utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor și silvicultură (LULUCF) în general;

62.

subliniază că practicile aplicate în anumite sectoare, inclusiv în gestionarea apelor, conservarea ecosistemelor, producția agricolă, condițiile pedologice, schimbările în exploatarea terenurilor, sănătatea, siguranța alimentară și riscurile de catastrofe au cauzat și au agravat schimbările climatice, aceste sectoare suferind în același timp consecințele grave ale schimbărilor climatice; consideră că aceste două dimensiuni ar trebui incluse în acordul de la Copenhaga alături de măsuri specifice în vederea atenuării într-o mare măsură a efectelor schimbărilor climatice în aceste sectoare și de adaptare la acestea;

63.

reamintește că, pe lângă emisiile de CO2, aviația are o serie de efecte care aproape îi dublează potențialul de încălzire globală; solicită UE să asigure luarea în considerare a acestor date în cadrul acordului de la Copenhaga;

64.

insistă ca – în condițiile eșecului negocierilor din cadrul Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI) și al Organizației Maritime Internaționale (OMI)– sectoarele transporturilor aeriene și maritime internaționale să fie incluse într-un acord în conformitate cu Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite referitoare la schimbările climatice (CCONUSC);

65.

îndeamnă ca acordurile internaționale în sectoarele transporturilor aeriene și maritime să stabilească aceleași obiective obligatorii ca și pentru alte sectoare industriale; îndeamnă, în plus, ca , la nivel mondial, cel puțin 50 % din cotele în acest domeniu să fie alocate prin licitații;

66.

subliniază faptul că este extrem de important ca cetățenii să primească informații detaliate și consiliere, precum și să ia parte la procesul decizional și încurajează, în special, centrele urbane, regiunile și marile aglomerări urbane să-și lanseze propriile campanii de informare, cu sprijin guvernamental, care poate fi legat de obiective specifice de reducere;

67.

recunoaște, în lumina faptului că două treimi din populația mondială va locui în centre urbane până în 2030, că orașele și autoritățile locale și regionale au un rol esențial în aplicarea unor măsuri practice privind clima; salută angajamentul demonstrat în cadrul Acordului mondial al primarilor și autorităților locale privind protecția climei și solicită UE să promoveze implicarea orașelor și a autorităților locale și regionale în elaborarea și implementarea strategiilor naționale privind schimbările climatice, inclusiv a planurilor de acțiune pentru atenuarea schimbărilor climatice și ale programelor de acțiune pentru adaptare;

68.

este de opinie că delegația UE joacă un rol important în cadrul acestor negocieri privind schimbările climatice și, prin urmare, consideră inacceptabil faptul că deputații în Parlamentul European care fac parte din această delegație nu au putut participa la reuniunile de coordonare ale UE în cadrul Conferinței anterioare a părților; se așteaptă ca participanții din cadrul Parlamentului European să aibă acces la astfel de reuniuni la Copenhaga, cel puțin în calitate de observatori, cu sau fără drept de luare a cuvântului;

69.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Secretariatului Convenției-cadru a Națiunilor Unite referitoare la schimbările climatice, cu rugămintea de a fi adusă la cunoștința tuturor părților contractante care nu sunt membre UE.

21.10.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 285/12

A.

întrucât, încă de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, SLSJ a reprezentat un obiectiv esențial al Uniunii Europene; întrucât este esențială reîntoarcerea la spiritul original al Programului de la Tampere, care aborda aspecte legate de dreptul penal și civil, axându-se pe statul de drept, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

B.

întrucât globalizarea nu afectează doar sectorul financiar, ci, într-o măsură din ce în ce mai mare, și SLSJ; întrucât acesta necesită o abordare politică mai cuprinzătoare, precum și măsuri pentru soluționarea problemelor urgente legate de migrare și azil, și solicită în special schimburi mai aprofundate și cooperare între actorii implicați în politicile din domeniul justiție și afacerilor interne, dezvoltării, comerțului internațional și afacerilor sociale;

C.

întrucât Tratatul de la Lisabona, ratificat recent fie prin vot în cadrul parlamentului, fie printr-o procedură de referendum, va redefini temeiurile juridice, obiectivele, instrumentele și metodele de luare a deciziilor care caracterizează politicile aferente din domeniul SLSJ;

D.

întrucât drepturile și rolul instituțional atribuite parlamentelor naționale pentru prima dată de Tratatul de la Lisabona vor avea un impact pozitiv, în primul rând asupra dezvoltării și funcționării SLSJ, în special datorită faptului că respectarea principiului subsidiarității va fi mai bine garantată;

E.

întrucât în multe domenii ale justiției și afacerilor interne soluțiile naționale nu mai sunt suficiente și este nevoie, prin urmare, să se elaboreze răspunsuri europene la provocările pe care le reprezintă migrația, securitatea și tehnologia, inclusiv tehnologia informației și comunicațiilor;

F.

întrucât eliminarea controalelor la frontierele interne ale UE este una dintre cele mai mari realizări ale procesului de integrare europeană;

G.

întrucât, la nivelul Uniunii, cetățenii sunt direct reprezentați în Parlamentul European, iar statele membre sunt reprezentate în cadrul Consiliului de guvernele lor respective, care, la rândul lor, răspund în mod democratic în fața parlamentelor naționale; întrucât, prin urmare, parlamentarizarea necesară a Uniunii Europene trebuie să se sprijine, pe de o parte, pe extinderea prerogativelor Parlamentului European în ceea ce privește întregul proces de luare a deciziilor în cadrul Uniunii și, pe de altă parte, pe un control sporit al guvernelor naționale de către parlamentelor lor respective;

H.

întrucât acțiunile comune trebuie să se înscrie în domeniul de competență al Comunității și întrucât abordările europene trebuie adoptate doar atunci când acestea se anunță a fi mai eficiente decât acțiunile la nivel național;

I.

întrucât drepturile și drepturile la protecție ale cetățenilor europeni, în special protecția datelor, trebuie să fie garantate și întrucât politica comună din domeniul justiției și afacerilor interne trebuie să rămână supusă în continuare controlului parlamentar;

J.

întrucât transparența trebuie să reprezinte o preocupare esențială în cadrul procesului legislativ și întrucât parlamentele naționale și cetățenii ar trebui să poată urmări și monitoriza elaborarea și punerea în aplicare a politicilor aferente din domeniul SLSJ;

K.

întrucât aderarea Uniunii la CEDO, prevăzută în Tratatul de la Lisabona, nu va afecta protejarea drepturilor fundamentale în cadrul unei Uniuni fondate pe Carta drepturilor fundamentale și pe jurisprudența Curții de Justiție, și va constitui un element important de protecție suplimentară, ținând cont, totodată, de necesitatea stabilirii unei distincții clare între jurisdicția Curții Europene a Drepturilor Omului și cea a Curții de Justiție;

L.

întrucât, în vederea combaterii criminalității organizare, a fraudei și a corupției într-o manieră fermă și la timp, precum și a protejării intereselor financiare ale UE, este necesară consolidarea cooperării polițienești și judiciare, implicarea Europol și Eurojust într-un mod mai sistematic în investigații, crearea funcției de Procuror european și obținerea de rezultate reale și cuantificabile și întrucât cetățenii UE doresc ca Uniunea să joace un rol mai mare în combaterea corupției;

M.

întrucât în domeniul justiției civile prioritățile pentru următorii cinci ani trebuie să reflecte nevoile exprimate de cetățeni și întreprinderi;

N.

întrucât recunoașterea reciprocă, ca piatră de temelie a SLSJ, necesită încredere reciprocă în sistemele juridice ale celorlalte țări și întrucât aceste valori pot fi garantate doar prin cunoaștere și înțelegere reciprocă, creând astfel o cultură judiciară europeană;

O.

întrucât spațiul judiciar european trebuie să se sprijine pe o cultură judiciară europeană împărtășită de către practicieni, judecători și procurori și care să nu se bazeze exclusiv pe legislația Uniunii, ci să se dezvolte prin intermediul cunoașterii și înțelegerii reciproce a sistemelor judiciare naționale, al revizuirii în profunzime a programelor universitare, al schimburilor, vizitelor de studiu și cursurilor de formare comune, cu sprijinul activ al Rețelei europene de formare judiciară și a Academiei de Drept European;

P.

întrucât încrederea reciprocă depinde și de o evaluare permanentă a eficienței și performanțelor diferitelor sisteme naționale, realizată atât la nivel național, cât și european; întrucât, în acest sens, trebuie menționată munca inestimabilă depusă de Comisia Europeană pentru eficientizarea justiției din cadrul Consiliului Europei;

Q.

întrucât rețelele europene din diferitele sectoare ale sistemului judiciar (Rețeaua europeană de formare judiciară, Rețeaua europeană a consiliilor judiciare, Rețeaua Președinților Curților Supreme ale Uniunii Europene, Rețeaua Eurojustice a procurorilor generali europeni, Rețeaua judiciară europeană în materie civilă și comercială și rețelele de practicieni) trebuie să joace un rol activ în realizarea culturii judiciare europene și având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 1991 privind instituirea unei Academii de Drept European (1), poziția sa din 24 septembrie 2002 în vederea adoptării unei decizii a Consiliului de instituire a unei Rețele europene de formare judiciară (2), Rezoluția sa din 9 iulie 2008 privind rolul judecătorului național în sistemul jurisdicțional al Uniunii Europene (3), precum și Recomandarea sa din 7 mai 2009 adresată Consiliului privind crearea unui spațiului UE al justiției penale (4);

R.

întrucât numărul infracțiunilor cibernetice a crescut în mod semnificativ în ultimii ani, complicând astfel procedurile judiciare și punând la încercare capacitățile tribunalelor; întrucât, ținând seama de aceste evoluții, este necesar să se examineze posibilitatea înființării unui Tribunal european pentru infracțiuni cibernetice, specializat în acest domeniu,

1.

ia act de faptul că noul program multianual din domeniul SLSJ va fi probabil adoptat și pus în aplicare în noul cadru juridic definit de Tratatul de la Lisabona, ceea ce înseamnă că acesta trebuie să cuprindă deja toate elementele noi prevăzute în tratat, potrivit cărora:

2.

constată că acțiunile UE vor deveni mai credibile deoarece se vor întemeia pe un cadru juridic nou sau reformulat, inclusiv noi dispoziții referitoare la protecția drepturilor fundamentale, inclusiv la drepturile minorităților naționale, noi dispoziții referitoare la prevenirea oricărei forme de inegalitate, în special între femei și bărbați (articolul 8 din TFUE) sau a oricărei forme de discriminare (articolul 10 din TFUE), dispoziții de promovare a transparenței în toate instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE (articolul 15 TFUE), dispoziții referitoare la protejarea datelor cu caracter personal față de utilizarea lor abuzivă de către persoanele fizice sau juridice (articolul 16 din TFUE), dispoziții referitoare la protecția consulară și diplomatică (articolul 23 din TFUE), dispoziții referitoare la politicile comune în domeniul azilului și al imigrației (articolul 77 și următoarele din TFUE), dispoziții referitoare la favorizarea gradului de integrare a resortisanților din statele terțe [articolul 79 alineatul (4) din TFUE] și dispoziții referitoare la o mai bună administrare (articolul 298 din TFUE);

3.

subliniază importanța extinderii nerestricționate a competenței Curții de Justiție, atât în ceea ce privește pronunțarea de hotărâri preliminarii în toate chestiunile relevante pentru SLSJ, cât și în vederea lansării de către Comisie a procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar (5);

4.

subliniază că accesul la justiție al cetățenilor și al întreprinderilor din Europa devine mai complicat și mai puțin transparent din cauza existenței clauzelor naționale de excludere voluntară și că, prin urmare, din motive de echitate, coerență și simplitate, acestea ar trebui să fie evitate de câte ori este posibil;

5.

salută introducerea, prin Tratatul de la Lisabona, a procedurii de codecizie ca procedură legislativă ordinară în acele domenii ale SLSJ în care aceasta nu se aplica până acum, garantând astfel că diversele fațete ale politicii europene de justiție și afaceri interne, precum și măsurile adoptate în vederea respectării acesteia, vor fi supuse controlului parlamentar; consideră că asocierea Parlamentului European la ratificarea acordurilor internaționale nu reprezintă decât complementul necesar al competențelor și responsabilităților care îi vor fi atribuite pe plan intern, în special în domeniile aflate sub incidența celui de-al treilea pilon, în configurația actuală;

6.

consideră că principiul solidarității între statele membre și între statele membre și Uniune capătă, în cadrul SLSJ, o semnificație deosebită și ar trebui să se transforme într-o solidaritate activă, obligatorie, în special în ceea ce privește controlul frontierelor, imigrația, protecția civilă și clauza de solidaritate;

7.

subliniază că la temelia UE stă principiul libertății; atrage atenția că, în sprijinul acestei libertăți, securitatea trebuie asigurată în conformitate cu principiul statului de drept și sub rezerva respectării drepturilor fundamentale; declară că echilibrul dintre securitate și libertate trebuie văzut din această perspectivă;

8.

Consideră că Programul de la Stockholm ar trebui în special:

9.

consideră că, în procesul de punere în aplicare a acestui program, un obiectiv prioritar ar trebui să îl constituie garantarea, într-un spirit de cooperare loială, a faptului că cetățenii beneficiază de un nivel echivalent de protecție a drepturilor lor fundamentale, indiferent de locul în care se află, dacă se confruntă cu puterea publică exercitată de către Uniune, inclusiv agențiile și alte organisme, și de către statele membre și că nimeni nu ar trebui să fie dezavantajat când își exercită libertățile fundamentale conferite cetățenilor Uniunii, în conformitate cu tradiția privind drepturile omului și statul de drept, comună statelor membre;

10.

subliniază că, în noul cadru juridic și instituțional creat prin Tratatul de la Lisabona, activitățile din domeniul SLSJ nu vor putea continua decât prin asocierea în mod adecvat a Parlamentului European, a parlamentelor naționale și a societății civile, în vederea inițierii unei dezbateri deschise și continue;

11.

solicită un proces legislativ mai transparent la nivelul UE și la nivel național și salută utilizarea procedurii legislative ordinare, care va permite aplicarea cea mai largă a dreptului de acces la documente și a dreptului la informare în procesul decizional, în special în cazurile în care o propunere ar putea aduce atingere drepturilor individului sau ale cetățeanului, indiferent dacă propunerea aparține Comisiei sau unui grup de state membre;

12.

anunță că - în interesul unei legiferări transparente la nivel internațional, domeniu în care Comisia a câștigat competențe comunitare, lăsând Parlamentului doar dreptul de aviz conform, așa cum demonstrează în special evoluțiile legate de Conferința de la Haga cu privire la dreptul internațional privat - își asumă angajamentul de a urmări îndeaproape evoluțiile Conferinței de la Haga cu privire la dreptul internațional privat; se angajează să sponsorizeze crearea unui Forum parlamentar, la care să poată participa deputații interesați din Parlamentul European și deputații din parlamentele naționale, pentru a le oferi acestora un mijloc de informare cu privire la evoluțiile legate de conferință, activitățile și realizările acesteia și pentru a permite dezbaterea diverselor aspecte într-un forum public;

13.

salută crearea, prin Tratatul de la Lisabona, a unui cadru de evaluare a politicilor SLSJ și solicită instituirea unui sistem concret de monitorizare și evaluare, în special în domeniul justiției, care să se axeze pe calitatea, eficiența și echitatea instrumentelor juridice în vigoare, a administrării justiției și a protecției drepturilor fundamentale, implicând îndeaproape Parlamentul European și parlamentele naționale; prin urmare:

14.

consideră că ar trebui acordată prioritate reducerii discrepanței importante dintre normele și politicile aprobate la nivel european și punerea lor în aplicare la nivel național;

15.

solicită ca evaluarea periodică a rezultatelor obținute în cadrul programului multianual să facă obiectul unei dezbateri anuale în Parlamentul European, dezbatere care să implice societatea civilă și să se axeze pe protecția drepturilor fundamentale în UE și care ar trebui să aibă la bază rapoarte ale Consiliului, Comisiei, Autorității europene pentru protecția datelor și ale Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), precum și evaluările și studiile efectuate de experți independenți, contribuțiile organizațiilor societății civile și rezoluțiile Parlamentului;

16.

consideră că protecția și promovarea eficiente ale drepturilor fundamentale stau la baza democrației în Europa și reprezintă premisele consolidării SLSJ; prin urmare, are convingerea fermă că Consiliul și Comisia au responsabilitatea de a propune activ măsuri de promovare a drepturilor fundamentale;

17.

reamintește, în același timp, faptul că Uniunea aderă la CEDO și că, prin urmare, negocierile care vizează aderarea Uniunii la Convenția europeană ar trebui să înceapă imediat;

18.

invită Comisia să dezvolte în continuare acordul interinstituțional, ținând seama de Tratatul de la Lisabona și de consecințele legăturii dintre CEDO, Curtea Europeană a Drepturilor Omului și instituțiile UE;

19.

solicită o propunere clară și cuprinzătoare privind drepturile care trebuie acordate acuzaților pentru a se asigura că beneficiază de un proces echitabil și respinge abordarea progresivă adoptată în prezent;

20.

reamintește că, prin Tratatul de la Lisabona, Carta capătă același caracter juridic obligatoriu ca și tratatele și devine aplicabilă în integralitatea sa tuturor măsurilor adoptate în domeniul SLSJ, iar respectarea acesteia va fi controlată de către Curtea de Justiție; regretă totuși introducerea protocolului care limitează efectul Cartei asupra legislației naționale a două state membre și își reiterează îngrijorarea cu privire la inegalitatea dintre oameni pe care acesta ar putea-o genera;

21.

solicită o revizuire aprofundată și imparțială a necesității, proporționalității și eficienței măsurilor existente în domeniul libertății și justiției, inclusiv a impactului acestora asupra protecției și promovării valorilor și principiilor UE, precum și a drepturilor fundamentale ale cetățenilor; solicită o evaluare de impact în ceea ce privește drepturile fundamentale și valorile UE pentru toate politicile, propunerile legislative și programele noi, evaluare ce urmează să stabilească în mod clar care drepturi fundamentale sunt în pericol de a fi afectate și ce măsuri se au în vedere pentru a le proteja în conformitate cu principiile proporționalității și necesității; consideră că FRA ar trebui să fie consultată pe parcursul întregului ciclu de elaborare a propunerilor legislative care au implicații asupra drepturilor fundamentale și drepturilor omului și solicită Comisiei să emită un răspuns oficial pentru fiecare dintre rapoartele FRA, inclusiv o listă cu acțiunile propuse pentru soluționarea chestiunilor ridicate de FRA;

22.

solicită ca promovarea valorilor europene, inclusiv integrarea sistematică a drepturilor omului, să fie inclusă în mod sistematic ca unul dintre obiectivele fundamentale ale acordurilor pe care Uniunea le încheie cu țări terțe, precum și ale dimensiunii externe globale a SLSJ, în special luând în considerare noile instrumente prevăzute în acest sens de Tratatul de la Lisabona; recunoaște importanța unei politici interne adecvate și consecvente privind drepturile omului pentru dobândirea și menținerii credibilității necesare pe plan extern;

23.

consideră că pedeapsa cu moartea este crudă, inumană și degradantă și îndeamnă Uniunea și statele membre să depună eforturi susținute în vederea abolirii acestei pedepse în toate țările lumii;

24.

solicită ca dimensiunea externă a politicilor SLSJ să respecte, să protejeze și să promoveze drepturile omului și libertățile fundamentale și insistă asupra faptului că cooperarea internațională trebuie să se bazeze pe aceste valori, că tortura nu trebuie tolerată, că extrădările extraordinare trebuie abandonate definitiv și că aceste practici trebuie monitorizate în mod corespunzător pentru a evita reproducerea lor în viitor;

25.

solicită luarea de măsuri pentru a informa pe deplin cetățenii și rezidenții UE cu privire la drepturile lor fundamentale, inclusiv organizarea unor campanii de sensibilizare destinate atât publicului larg, cât și grupurilor vulnerabile, a unor inițiative educative informale și promovarea nediscriminării și egalității în prim-planul programelor școlare oficiale, precum și pentru a sensibiliza mai mult instituțiile UE și cele din statele membre active în domeniul SLSJ în legătură cu importanța deosebită a drepturilor fundamentale și pentru a identifica căi de soluționare, fie la nivel național, fie la nivel european în cazurile în care aceste drepturi au fost încălcate;

26.

subliniază că nivelul tot mai ridicat de intoleranță din UE trebuie soluționat nu doar prin aplicarea integrală a Deciziei-cadru a Consiliului 2008/913/JAI din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal (6), ci și prin alte acte legislative la nivel european în domeniul infracțiunilor inspirate de ură;

27.

consideră că diversitatea reprezintă o sursă de bogăție pentru Uniune și că Uniunea trebuie să constituie un mediu sigur, în care diferențele și sensibilitățile naționale sunt respectate, iar cei mai vulnerabili, precum romii, sunt protejați; insistă, prin urmare, ca una dintre prioritățile Programului de la Stockholm să fie sensibilizarea activă cu privire la legislația împotriva discriminării, egalitatea de gen, precum și combaterea sărăciei, a discriminării bazate pe gen, orientare sexuală, vârstă, handicap, apartenență religioasă sau convingere, culoare, descendență, origine națională sau etnică, lupta împotriva rasismului, antisemitismului, xenofobiei și homofobiei, precum și protecția copiilor și minorităților; consideră că utilizarea deplină a instrumentelor și măsurilor existente vizând combaterea violenței împotriva femeilor ar trebui continuată și pusă în aplicare cu fermitate; invită, prin urmare, președinția spaniolă și viitoarele președinții ca, pe parcursul mandatelor acestora, să facă progrese cu privire la ordinul european de protecție, pentru a se asigura că victimele acestor infracțiuni beneficiază de același nivel de protecție în toate statele membre;

28.

reamintește că, din perspectiva cetățeanului obișnuit, excluderea socială reprezintă una dintre cele mai mari amenințări la adresa securității interne; subliniază că șomajul și problemele legate de venit, precum îndatorarea excesivă, agravate de criza financiară mondială, sporesc riscul de excludere și că minoritățile etnice sunt foarte vulnerabile, acestea confruntându-se și cu riscul de a deveni victime ale discriminării și infracțiunilor rasiste;

29.

solicită colectarea și compilarea de către FRA a unor statistici fiabile și comparabile cu privire latoate criteriile de discriminare, inclusiv discriminarea împotriva minorităților naționale și tratamentul egal al acestor criterii diferite, și a unor date comparative privind violențele împotriva femeilor în UE, precum și publicarea acestora într-o formă accesibilă și împărtășește opinia „trio-președinției Consiliului” (Spania, Belgia și Ungaria), conform căreia eventuala revizuire a mandatului FRA ar trebui realizată cât mai curând posibil, iar o astfel de revizuire va oferi ocazia consolidării cooperării cu Consiliul Europei și va permite o posibilă prelungire a mandatului FRA, care prevede în prezent examinarea situației drepturilor fundamentale pe teritoriul Uniunii Europene;

30.

reafirmă faptul că Uniunea și statele membre trebuie să își unească eforturile pentru integrarea deplină a grupurilor vulnerabile și în special a romilor în societate, prin promovarea integrării lor în sistemul școlar și pe piața forței de muncă și prin combaterea violenței împotriva acestora;

31.

subliniază că, deși factorii de decizie legislativi și politici la nivel comunitar au adoptat numeroase acte legislative vizând combaterea discriminării multiple a femeilor care aparțin minorităților, mai ales a femeilor rome, nu se poate observa niciun progres semnificativ; invită, așadar, statele membre să revizuiască punerea în aplicare a tuturor politicilor care au legătură cu fenomenul de discriminare multiplă;

32.

consideră că este esențial ca EU să elaboreze o directivă și un plan de acțiune european privind violența împotriva femeilor, prin care să asigure prevenirea violenței, protecția victimelor și urmărirea în justiție a făptașilor; consideră că este necesar ca UE să elaboreze mecanisme care să garanteze că dimensiunea de gen și analiza traficului de ființe umane sunt componente ale tuturor politicilor menite să prevină și să combată traficul de ființe umane;

33.

subliniază că, prin introducerea „inițiativei cetățenilor” în Tratatul de la Lisabona, cetățenii vor juca un rol direct în exercitarea puterii suverane a Uniunii, fiind, pentru prima dată, implicați în mod direct în inițierea unor propuneri legislative europene; solicită cu tărie ca acest nou instrument să fie pus în aplicare într-un mod care să încurajeze cetățenii să îl utilizeze și invită Comisia să ia în considerare în mod corespunzător toate inițiativele care îndeplinesc criteriile legale;

34.

salută faptul că în Tratatul de la Lisabona se prevede o inițiativă a cetățenilor și îndeamnă Comisia să țină seama în mod corespunzător de rolul Parlamentului și de dreptul existent de a adresa petiții la momentul prezentării unei propuneri referitoare la modalitățile practice de punere în aplicare a acesteia;

35.

intenționează să lanseze o nouă propunere de reformă fundamentală a legislației aplicabile în cazul alegerilor pentru Parlamentul European; își reiterează poziția potrivit căreia, pentru a încuraja cetățenii europeni să participe la alegerile europene în locul în care își au reședința, Consiliul, în cadrul competențelor ce îi revin, ar trebui să ia măsuri pentru a favoriza dreptul de vot și dreptul de a candida;

36.

solicită statelor membre să pună în aplicare integral drepturile aferente cetățeniei Uniunii, astfel încât cetățenii Uniunii să își poată exercita dreptul la liberă circulație împreună cu membrii familiei lor, permițându-le, astfel, să călătorească, să lucreze, să studieze, să se pensioneze, să participe la viața politică și să aibă o viață de familie fără restricții pe întreg teritoriul Uniunii, garantând faptul că aceștia își păstrează dreptul la toate beneficiile sociale, indiferent de locul în care trăiesc; consideră că statele membre ar trebui să se asigure că cetățenii europeni își pot exercita cu ușurință dreptul de vot la alegerile locale;

37.

solicită statelor membre fără a aduce atingere legislațiilor lor naționale privind dreptul familiei, să asigure libera circulație a cetățenilor europeni și a familiilor lor (atât parteneriate înregistrate, cât și căsătorii), în conformitate cu articolele 2 și 3 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora (7) și să evite orice formă de discriminare pe orice motiv, inclusiv pe motiv de orientare sexuală;

38.

invită Comisia și statele membre să identifice modalități de facilitare a libertății de circulație a cetățenilor europeni, ajutându-i pe cetățenii europeni care aleg să facă uz de acest drept să se integreze și să participe în țara gazdă în care aleg să migreze la exercitarea dreptului lor la liberă circulație în cadrul Uniunii Europene;

39.

consideră că exercitarea acestor libertăți trebuie garantată dincolo de granițele naționale și că cetățenii UE trebuie să își poată exercita pe deplin drepturile specifice, chiar și în afara Uniunii; prin urmare, subliniază importanța consolidării coordonării și cooperării în domeniul protecției consulare;

40.

solicită statelor membre să pună în aplicare într-un mod echitabil și coerent obligația acestora de a asigura protecție consulară și diplomatică pentru cetățenii Uniunii prin aplicarea unui acord privind nivelul minim de asistență consulară oferită cetățenilor UE în afara teritoriului Uniunii;

41.

solicită Consiliului și Comisiei să acorde prioritate creșterii transparenței și accesului la documente, deoarece acestea sunt elemente esențiale pentru crearea unei Uniuni în slujba cetățenilor;

42.

salută trimiterea făcută în Programul de la Stockholm la participarea la viața democratică a Uniunii Europene; îndeamnă Consiliul să includă în Programul de la Stockholm o secțiune specifică privind măsurile adecvate necesare pentru a stimula participarea femeilor la campanii electorale și la viața politică în general, în vederea eliminării deficitului democratic care încă există din cauza prezenței reduse a femeilor la alegerile municipale, naționale și europene;

43.

consideră că orice abordare globală a imigrației trebuie să ia în considerare în primul rând factorii determinanți care îi împing pe oameni să își părăsească țările și subliniază necesitatea unor planuri clare de dezvoltare și investiții în țările de origine și de tranzit, în special prin facilitarea transferurilor financiare între migranți și țara de origine sau prin elaborarea unor politici comerciale și agricole care să favorizeze activitățile economice, precum și prin dezvoltarea democrației, a statului de drept, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

44.

subliniază necesitatea elaborării permanente de programe de protecție regională ambițioase și finanțate corespunzător, în cooperare strânsă cu Înaltul Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) și țările terțe implicate;

45.

solicită ca politicile comunitare referitoare la integrare, imigrație și azil să fie elaborate pe baza respectării depline a drepturilor fundamentale și a CEDO, astfel încât să se asigure protecția eficientă a drepturilor omului pentru resortisanții unor țări terțe, precum și respectarea deplină a principiului nereturnării; atrage atenția că politicile privind imigrația și azilul ar trebui să abordeze, de asemenea, nevoile grupurilor celor mai vulnerabile, cum ar fi refugiații și solicitanții de azil, în special minorii și minorii neînsoțiți; solicită instituirea unui cadru legal consecvent și cuprinzător care să faciliteze migrația legală;

46.

insistă pentru elaborarea unei politici mai stricte în domeniul imigrației în legătură strânsă cu alte politici comunitare, îndeosebi cu politica în domeniul ocupării forței de muncă, astfel încât imigrarea legală să constituie o alternativă la imigrarea ilegală și să se obțină un efect pozitiv maxim atât pentru statele membre, cât și pentru bunăstarea imigranților;

47.

insistă asupra necesității de a consolida abordarea globală a UE față de migrare astfel încât să se ofere posibilitatea unor modalități noi de angajare a dialogului politic și a cooperării cu țările terțe, pentru a ameliora fluxurile migratoare, a preveni tragediile umanitare;

48.

subliniază necesitatea de a realiza o armonizare strânsă între migrare și politicile în domeniul dezvoltării și de a intensifica dialogul cu țările de origine și de tranzit, în special în vederea eliminării problemei imigrării ilegale; accentuează în această privință că măsurile comune eficiente luate împotriva migrării ilegale vor pune statele membre într-o poziție mai favorabilă pentru a asigura rezerve pentru imigrarea legală;

49.

solicită dezvoltarea în continuare a Sistemului european comun de azil pentru a institui o „Europă a azilului”, după cum se prevede în Pactul European cu privire la imigrare și azil; consideră că o procedură comună ar trebui să asigure mai multă consecvență și să îmbunătățească calitatea procesului decizional privitor la azil în rândul statelor membre pentru a reduce decalajul existent între țările europene în domeniul protecției;

50.

îndeamnă Consiliul și statele membre să respecte definiția legală a refugiaților din Convenția ONU privind statutul refugiaților;

51.

consideră că, chiar dacă solidaritatea trebuie să rămână în centrul unei politici comune în domeniul imigrării și azilului, ea trebuie să includă, de asemenea, solidaritatea cu statele membre care își respectă obligațiile internaționale referitoare la protecția refugiaților și a solicitanților de azil, fiind necesar, prin urmare, să se garanteze că nici un stat membru nu își încalcă aceste obligații;

52.

reamintește că dreptul la azil trebuie garantat tuturor celor care fug de conflicte și violență; condamnă respingerea și expulzările colective către țări în care drepturile omului nu sunt respectate sau care nu au semnat ConvențiaONU privind statutul refugiaților;

53.

încurajează derularea de negocieri cu privire la propunerile legislative în curs și la cele viitoare privind instrumentele europene referitoare la azil, pentru a îmbunătăți normele și a rezolva lacunele din cadrul juridic existent;

54.

face un apel, totodată, la solidaritate între statele membre, pe de o parte, și solicitanții de azil și alte tipuri de refugiați, de cealaltă parte;

55.

solicită statelor membre să se implice activ și să își manifeste angajamentul deplin față de mecanismele de solidaritate, precum proiectul pilot planificat de Comisie de realocare internă a persoanelor care beneficiază de protecție internațională, precum și față de alte inițiative care au ca efect stabilirea unei veritabile solidarități de lungă durată între statele membre și să promoveze programe de protecție regionale; în acest context, consideră că ar trebui introdus un sistem transparent de evaluare a capacităților de primire ale statelor membre și că ar trebui clarificat rolul EASO; pe această bază, solicită organizarea unei dezbateri deschise cu privire la diferitele opțiuni disponibile în vederea înființării unui mecanism obligatoriu care să asigure o solidaritate efectivă, îndeosebi prin intermediul realocării interne;

56.

solicită, în acest context, oficializarea rapidă a principiului solidarității și al partajării echitabile a responsabilității, prevăzut la articolul 80 din TFUE, care ar trebui să implice un sistem de „solidaritate obligatorie și irevocabilă”, precum și o intensificare a cooperării cu țările terțe și, mai ales, cu țările învecinate, menite să contribuie la dezvoltarea sistemelor de azil și de protecție ale acestora, astfel încât să se respecte drepturile fundamentale și normele de protecție internaționale, să se fixeze un orizont de așteptare realist și să nu se submineze accesul la protecție în Uniune sau să se încerce înlocuirea acestuia;

57.

consideră că este necesară o abordare de tip parteneriat cu țările de origine și de tranzit pentru a garanta că acestea joacă un rol activ în încercarea de a ține sub control fluxurile migratoare, de a preveni imigrația ilegală prin informarea potențialilor emigranți în legătură cu riscurile la care se expun și de a lansa campanii de informare în legătură cu posibilitățile de a intra și/sau de a munci în condiții de legalitate în statele membre UE;

58.

subliniază că toate acordurile cu țările de origine și de tranzit, precum Turcia și Libia, ar trebui să includă capitole privind cooperarea în domeniul imigrării, ținând cont în mod corespunzător de situația statelor membre celor mai expuse la fluxurile migratoare și punând accent pe combaterea imigrației ilegale și a traficului de ființe umane prin facilitarea activității FRONTEX;

59.

solicită mai multă cooperare în privința intensificării măsurilor menite să asigure o returnare efectivă și rapidă a imigranților în situație de ședere ilegală care nu au nevoie de protecție, acordând prioritate întoarcerii voluntare;

60.

solicită adoptarea de măsuri pentru a înlătura obstacolele în calea exercitării dreptului la reîntregirea familiei de către cetățenii țărilor terțe care sunt rezidenți legali în statele membre;

61.

subliniază că este important să se acorde migranților acces în justiție, la locuințe, educație și servicii medicale, în special în conformitate cu Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor muncitorilor migranți și a membrilor familiilor acestora;

62.

invită Comisia să prezinte propuneri practice de acțiuni eficace împotriva abuzurilor care afectează procedurile de azil;

63.

evidențiază faptul că ar trebui promovată migrația circulară, dar reamintește că această abordare nu trebuie să ducă la un dumping social și salarial și nu trebuie să ignore necesitatea măsurilor de integrare;

64.

solicită adoptarea unui proiect cuprinzător care să formuleze obiective generale și arhitectura strategiei de gestionare integrată a frontierelor Uniunii, pentru a implementa cu adevărat o politică comună în domeniul azilului, imigrației și controlului frontierelor externe, în temeiul articolului 67 alineatul (2) din TFUE;

65.

solicită o abordare strategică în privința politicii în domeniul vizelor pentru a menține coerența acțiunilor, a normelor interne și a angajamentelor externe, inclusiv protejarea egalității de tratament a statelor membre de către țările terțe;

66.

invită Comisia să tragă concluziile care se impun din procesul de aplicare a acordurilor privind vizele și readmisia și a acordurilor bilaterale privind traficul local de frontieră încheiate deja de Uniunea Europeană cu vecinii săi din est și, în contextul procesului de liberalizare a vizelor în Balcanii de Vest, să stabilească un set de criterii și repere clare, de la caz la caz, pentru evaluarea și îmbunătățirea acordurilor existente de facilitare a vizelor și să depună eforturi pentru crearea unei zone în care să se poată călători fără vize cu scopul de a intensifica contactele personale;

67.

îndeamnă Comisia, pentru a pune în vigoare în mod mai eficient principiul reciprocității vizelor în relațiile cu țările terțe, asigurând, astfel, egalitatea de tratament între toți cetățenii UE în această privință, să-și reinventeze strategia prin utilizarea instrumentelor de care dispune, ca, de exemplu, adoptarea de sancțiuni și incluzând această chestiune în negocierile cu țările terțe vizate;

68.

consideră că FRONTEX, în calitatea sa de instrument esențial în cadrul strategiei generale a Uniunii în domeniul imigrării, trebuie să respecte întrutotul drepturile omului în relațiile cu imigranții; solicită exercitarea unui control parlamentar mai strict asupra activităților FRONTEX și susține revizuirea mandatului acesteia – inclusiv elaborarea unui cadru clar pentru operațiunile de returnare care să respecte standardele internaționale în materie de drepturi ale omului, precum și înființarea de birouri regionale și specializate – pentru consolidarea rolului său;

69.

reamintește că este cât se poate de necesar ca FRONTEX să se poată baza, atât pentru coordonarea operațiunilor sale punctuale comune, cât și pentru misiunile permanente, pe disponibilitatea mijloacelor puse la dispoziție de statele membre;

70.

solicită tuturor statelor membre vizate să rezolve toate problemele potențiale practice și/sau legale în ceea ce privește utilizarea resurselor statelor membre respective implicate în operațiunile comune;

71.

reamintește necesitatea absolută ca Sistemul de informații Schengen II (SIS II) și Sistemul de informații privind vizele (VIS) să poată să intre în funcțiune cât mai curând posibil; consideră că SIS II va aduce îmbunătățiri notabile și noi funcții, cum ar fi introducerea de date biometrice și interconectarea sistemelor de alertare, ceea ce va contribui la ameliorarea controlului la frontierele externe și la întărirea securității;

72.

insistă asupra faptului că noile instrumente de gestionare a frontierelor sau sistemele de stocare a datelor de mari dimensiuni nu ar trebui lansate până când actualele instrumente nu sunt pe deplin operaționale, sigure și fiabile și solicită o evaluare cuprinzătoare a necesității și proporționalității noilor instrumente în ceea ce privește aspecte precum intrările și ieșirile, programul privind călătorii înregistrați, registrul cu numele pasagerilor și sistemul de autorizare prealabilă a călătoriei;

73.

subliniază importanța Tratatului de la Lisabona, care conferă caracter obligatoriu din punct de vedere juridic Cartei, al cărei articol 24 prevede în mod specific drepturile copilului și reglementează, printre altele, că „în toate acțiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorități publice sau de instituții private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial”;

74.

consideră că este esențial ca toate măsurile UE din acest domeniu să respecte și să promoveze drepturile copiilor, astfel cum se prevede în Convenția ONU privind drepturile copiilor și cum sunt recunoscute în Cartă, și solicită o acțiune susținută a UE în domeniul protecției copilului prin intermediul SLSJ;

75.

solicită statelor membre să respecte și să aplice drepturile copilului astfel cum sunt consfințite prin Convenția ONU privind drepturile copilului;

76.

îndeamnă UE să combată cu mai multă hotărâre orice abuz săvârșit împotriva copiilor, ca, de exemplu, violența, discriminarea, excluderea socială și rasismul, munca copiilor, prostituția și traficul de copii și să încurajeze un efort coordonat pentru protecția și apărarea drepturilor acestora, folosind Convenția ONU privind drepturile copilului ca un îndrumar pentru măsurile UE și ca bază pentru modificarea legislației existente;

77.

consideră că se impune ca o necesitate urgentă rezolvarea chestiunii protejării copiilor neînsoțiți și separați, având în vedere riscurile deosebite la care sunt expuși;

78.

subliniază că este important să se țină seama de drepturile copilului și să se acorde o atenție specială copiilor aflați în situații deosebit de vulnerabile în contextul politicii privind imigrarea; consideră că în acest domeniu trebuie adoptată o strategie europeană ambițioasă;

79.

îndeamnă statele membre să se asigure că politicile UE privind azilul, migrația și traficul din acest domeniu tratează copiii migranți în primul rând în calitatea acestora de copii și să garanteze că aceștia beneficiază fără discriminare de drepturile lor în calitate de copii, în special de dreptul la reîntregirea familiei; insistă, așadar, că toate planurile de acțiune ale UE referitoare la minorii neînsoțiți care provin din țări terțe trebuie să garanteze că:

80.

solicită acordarea unei atenții speciale minorilor, care sunt sau nu însoțiți, pentru a se asigura că aceștia nu sunt reținuți în nicio formă de detenție;

81.

subliniază că copiii din țările terțe pot fi deosebit de vulnerabili în ceea ce privește situațiile de exploatare prin muncă, în special în țări în care acestora nu li se oferă asistența și protecția adecvate din cauza lipsei documentelor de identitate; insistă ca aceste realități să fie recunoscute și abordate în cadrul politicilor Uniunii din domeniul muncii, azilului, migrației și al traficului de ființe umane;

82.

constată importanța din ce în ce mai mare a internetului și remarcă faptul că internetul, având un caracter global și deschis, necesită standarde globale de protecție a datelor, securitate și libertate de exprimare; invită Consiliul și Comisia să inițieze crearea unei platforme mondiale pentru elaborarea unor astfel de standarde; consideră că este extrem de important să limiteze, să definească și să reglementeze în mod strict cazurile în care unei întreprinderi private de servicii de internet i se poate cere să dezvăluie date autorităților guvernamentale și să se asigure că utilizarea acestor date de către autoritățile guvernamentale este supusă celor mai stricte standarde de protecție a datelor;

83.

insistă asupra garantării faptului că dimensiunea drepturilor fundamentale din cadrul protecției datelor și dreptul la viață privată vor fi respectate în cadrul tuturor politicilor Uniunii;

84.

subliniază necesitatea integrării protecției datelor personale și a vieții private, ținând seama de dezvoltarea tehnologiilor și de crearea sistemelor de informații de mari dimensiuni;

85.

consideră că o abordare care reflectă respectarea vieții private din momentul conceperii („privacy by design”) trebuie să fie o caracteristică esențială a oricărei inițiative care ar putea afecta securitatea informațiilor personale ale persoanelor, precum și încrederea persoanelor în cei care dețin informații personale despre ele;

86.

subliniază că principiul disponibilității este susceptibil de a permite schimbul de date personale care nu au fost colectate în mod legitim și legal, precum și că acest principiu trebuie să se bazeze pe norme comune; își exprimă îndoielile în ceea ce privește facilitarea activităților operaționale care nu cuprind o definiție europeană și standarde comune referitoare la investigațiile sub acoperire, supravegherea cetățenilor etc.;

87.

consideră că, înainte de a se avea în vedere o acțiune la nivelul UE în acest domeniu, ar trebui stabilite criterii clare de evaluare a proporționalității și a necesității limitării drepturilor fundamentale; consideră că, de asemenea, înainte de a se lua o hotărâre, ar trebui să se analizeze cu mare atenție consecințele acesteia;

88.

își exprimă îngrijorarea cu privire la folosirea tot mai intensă a creării de profiluri delictuale pe baza unor tehnici de extragere a datelor și pe colectarea generalizată de date privind persoane nevinovate, în scopuri de prevenire și alte scopuri polițienști; reamintește importanța respectării drepturilor omului, de la principiul prezumției de nevinovăție la dreptul la viață privată și protecția datelor, în acțiunile de aplicare a legii;

89.

salută propunerea de instituire a unor standarde internaționale privind protecția datelor; subliniază că acordurile cu țările terțe referitoare la protecția datelor ar trebui încheiate într-o atmosferă de transparență totală, cu supravegherea democratică a Parlamentului, și că standardele europene de protecție trebuie să constituie o condiție minimă pentru a se realiza schimburi de date cu țările terțe;

90.

salută propunerea de creare a unui sistem complet de protecție a datelor în UE și în țările terțe; solicită o evaluare temeinică a întregii legislații relevante (referitoare la antiterorism, cooperare polițienească și judiciară, imigrație, acorduri transatlantice etc.) în ceea ce privește protecția vieții private și a datelor;

91.

salută importanța care se acordă tehnologiei în cadrul Programului de la Stockholm, în contextul unei protecții eficiente a datelor personale și a vieții private;

92.

îndeamnă Uniunea Europeană să-și demonstreze voința de a lua în considerare nevoile speciale ale persoanelor vulnerabile, la nivelul tuturor politicilor sale;

93.

subliniază necesitatea unor limite mai clare și mai restrictive pentru schimburile de informații între statele membre, precum și pentru folosirea unor registre comune ale UE; consideră că, în caz contrar, constituirea de registre de mari dimensiuni la nivelul UEpoate afecta integritatea personală, iar registrele pot deveni ineficiente, crescând totodată, pericolul de scurgeri de informații și corupție;

94.

invită statele membre să-și sporească încrederea reciprocă în capacitatea fiecăruia de a consolida securitatea; consideră că încrederea reciprocă depinde, de asemenea, de o evaluare eficientă, temeinică și continuă a eficienței și a rezultatelor acțiunilor diferitelor state membre;

95.

consideră că prioritățile în materie de justiție civilă trebuie să corespundă în primul rând necesităților exprimate individual de către cetățeni și mediul de afaceri, simplificând totodată mașinăria justiției și creând proceduri mai simple, mai clare și mai accesibile, pentru a garanta aplicarea adecvată a drepturilor fundamentale și a protecției consumatorilor;în vederea îndeplinirii acestor obiective, salută deciziile Comisiei de a prezenta o propunere referitoare la testamente și succesiuni și o Carte Verde privind regimurile matrimoniale de proprietate în cazul separării și al divorțului și solicită:

96.

insistă ca eliminarea procedurii de exequatur în contextul Regulamentului Bruxelles I (9) să nu fie grăbită și să fie însoțită de garanții adecvate;

97.

ar dori foarte mult să examineze propuneri de elaborare a unei scheme opționale, cea de-a 28-a, pentru chestiuni de drept civil care să abordeze aspecte transfrontaliere care au impact asupra dreptului familiei, drepturilor individuale și a legislației proprietății;

98.

subliniază că este necesar să se promoveze în continuare prezența internațională a UE în domeniul juridic, prin soluții globale și instrumente multilaterale; consideră că este deosebit de importantă cooperarea strânsă cu organizații internaționale, cum ar fi Conferința de la Haga de drept internațional privat și Consiliul Europei; în plus, consideră că UE ar trebui să încurajeze și să sprijine aderarea țărilor terțe, în special a statelor vecine cu Uniunea, la acordurile judiciare internaționale și că acest lucru este de o importanță vitală în special în domeniul dreptului familiei și al protecției copilului;

99.

solicită Comisiei să își intensifice activitatea privind dreptul contractual european, pe baza proiectului academic de cadru comun de referință (PCCR) și a altor lucrări academice în domeniul dreptului contractual european și să implice pe deplin Parlamentul în procesul deschis și democratic care trebuie să conducă la adoptarea unui cadru comun de referință politic (CCR); subliniază faptul că acest cadru comun de referință politic (CCR) trebuie să constituie un instrument opțional și direct aplicabil, care să permită părților contractante, inter alia întreprinderi și consumatori, să aleagă în mod liber dreptul contractual european ca bază a tranzacției;

100.

reiterează faptul că PCCR ar trebui pus la dispoziție de către Comisie în cât mai multe limbi relevante, împreună cu alte lucrări științifice, în scopul de a asigura accesibilitatea acestora pentru toate părțile interesate și că acesta ar trebui să fie deja utilizat cu titlul de instrument juridic neobligatoriu destinat legislatorilor europeni și naționali; insistă asupra necesității de a analiza sistematic și în detaliu dispozițiile relevante ale PCCR în toate propunerile și analizele de impact care urmează să fie prezentate de Comisie și care aduc atingere dreptului contractual;

101.

încurajează Comisia să dea curs ideii sale recent prezentate de a propune contracte standard pentru uz voluntar în sectoare specifice, pe baza cadrului comun de referință (CCR);

102.

subliniază faptul că legislația europeană în domeniul cooperării judiciare trebuie să fie de cea mai înaltă calitate și să se bazeze pe evaluări de impact desfășurate corespunzător, astfel încât să ofere instrumente eficiente pentru cetățeni și mediul de afaceri; își exprimă regretul că evaluările de impact nu au fost desfășurate în trecut în mod corespunzător; constată o îmbunătățire recentă a situației și se angajează să analizeze critic în viitorul apropiat o evaluare de impact făcută de Comisie;

103.

crede cu fermitate că, pentru a garanta un grad minim de control independent în procesul de elaborare a evaluărilor de impact, trebuie creat un grup de experți independenți, care să urmărească, făcând apel la verificări prin sondaj, calitatea avizelor emise de Comitetul pentru evaluări de impact, reprezentanții părților interesate trebuind, de asemenea, să aibă dreptul de a asista la realizarea acestora;

104.

consideră că cooperarea judiciară reprezintă elementul cheie în apropierea atât a procedurilor civile, cât și a celor penale din diferite state membre; consideră, prin urmare, că apropierea drepturilor procedurale ale cetățenilor între statele membre ar trebui promovată atât în procedurile civile, cât și în cele penale;

105.

solicită crearea unei culturi judiciare europene care să cuprindă toate aspectele de drept; în acest sens, subliniază că:

106.

invită așadar, Comisia să promoveze înființarea de către universități, alte institute specializate de educație superioară și organizațiile profesionale competente, a unui sistem comun de pregătire profesională bazat pe puncte/credite pentru judecători și practicieni din domeniul dreptului; invită Comisia să creeze o rețea de organisme de pregătire juridică la nivelul UE, acreditată să ofere în mod constant și continuu cursuri de familiarizare în dreptul naționalpentru practicieni și judecători;

107.

solicită sporirea eforturilor, în vederea promovării și dezvoltării e-justiției la nivelul Uniunii, astfel încât cetățenii și întreprinderile să aibă acces la justiție și consideră că:

108.

consideră că e-justiția ar trebui să simplifice accesul cetățenilor la asistență juridică, să scurteze procedurile judiciare și să îmbunătățească eficiența procesului judiciar și solicită includerea în viitorul portal multilingv de e-justiție a accesului la bazele de date juridice, căile de atac judiciare și extrajudiciare electronice, sistemele inteligente destinate să ajute cetățenii să afle cum își pot soluționa problemele juridice, precum și la registre complete, liste cu profesioniști din domeniul dreptului și ghiduri clare ale sistemului juridic al fiecărui stat membru;

109.

consideră că portalul ar trebui conceput și ca un instrument destinat a fi utilizat de judecători, funcționarii din instanțe, funcționarii din ministerele naționale ale justiției și avocații practicanți, care ar urma să beneficieze de acces securizat la secțiunile pertinente ale portalului; solicită ca această secțiune a portalului să permită comunicații, videoconferințe și schimburi de documente securizate între instanțe și părțile în procese (dematerializarea procedurilor), să ofere posibilitatea de a verifica semnăturile electronice, să prevadă sisteme de verificare adecvate și să ofere un mijloc de a schimba informații;

110.

invită Comisia să se asigure că toate viitoarele acte legislative din domeniul dreptului civil sunt concepute astfel încât să poată fi utilizate în aplicațiile on-line care necesită un spațiu minim de text liber de completat; solicită să se ia măsuri care să asigure, în cazul în care este necesar, acordarea de asistență on-line în toate limbile oficiale și disponibilitatea unor servicii on-line de traducere electronică; de asemenea, atunci când este necesar să se prevadă notificarea sau comunicarea actelor, aceasta ar trebui făcută astfel încât notificarea sau comunicarea să se poată face prin poșta electronică, inclusiv semnăturile, iar atunci când este necesară o depoziție orală, să se încurajeze recurgerea la videoconferințe; considerăm, în plus, că toate viitoarele propuneri ar trebui să cuprindă o declarație motivată a Comisiei prin care să se ateste realizarea unei evaluări a textului prezentat din punctul de vedere al facilității de utilizare în cadrul e-justiție;

111.

solicită ca ECRIS să confere o poziție importantă evidențelor actelor de violență de gen;

112.

solicită crearea unui spațiu al justiției penale la nivelul UE, care să aibă la bază respectarea drepturilor fundamentale, principiul recunoașterii reciproce, precum și necesitatea menținerii coerenței sistemelor penale naționale, și care să se dezvolte prin intermediul următoarelor elemente:

113.

subliniază faptul că măsurile adoptate în domeniul imigrării ilegale trebuie să țină seama de eforturile de combatere a traficului de persoane și, sub nicio formă, nu trebuie să se permită ca acestea să fie utilizate pentru a penaliza victimele deosebit de vulnerabile ale infracționalității, în special femeile și copiii, sau pentru a le periclita drepturile;

114.

subliniază faptul că în Europa, una din patru femei a suferit sau suferă din cauza violenței bărbaților; invită așadar Comisia să consolideze temeiul juridic din cadrul structurii comunitare actuale pentru a se asigură că toate formele de violență împotriva femeilor sunt tratate pe baza unei definiții cuprinzătoare a violenței împotriva femeilor, bazată pe criterii de gen; solicită ca, utilizând acest temei juridic, să se elaboreze o directivă și un plan de acțiune european referitor la violența împotriva femeilor, care să asigure prevenirea violenței, protecția victimelor și urmărirea în justiție a făptașilor; invită statele membre să țină seama în măsura cuvenită de situația specială a femeilor imigrante, în special a tinerelor care s-au integrat pe deplin în UE (care au adesea naționalitate dublă) și care, în cadrul relațiilor parentale sau intime, sunt victime ale răpirilor, sechestrărilor ilegale, ale violenței fizice și abuzurilor psihologice pe motive religioase, culturale sau legate de tradiție, precum și să garanteze adoptarea unor măsuri care să permită accesul efectiv la asistență și protecție;

115.

insistă ca perspectivele de gen să fie luate în considerare în toate etapele elaborării politicilor de combatere a traficului de ființe umane;

116.

critică lipsa unui plan director global care să stabilească obiectivele generale și arhitectura strategiei UE în materie de securitate și de gestionare a frontierelor, precum și absența detaliilor privind modul în care ar trebui să funcționeze împreună programele și schemele conexe (care fie sunt aplicate deja, fie în stadiul de pregătire sau de dezvoltare a politicii) și modul în care pot fi optimizate relațiile dintre acestea; este de opinie că, în contextul examinării arhitecturii strategiei UE în materie de securitate și de gestionare a frontierelor, Comisia ar trebui să analizeze, mai întâi, eficacitatea legislației existente, pentru a obține o sinergie optimă între acestea;

117.

solicită Comisiei și statelor membre să garanteze faptul că acțiunile viitoare ale UE în acest domeniu respectă pe deplin importanța primordială a drepturilor și libertăților fundamentale și asigură echilibrul între securitate și libertate și că acest obiectiv este monitorizat și raționalizat în mod adecvat; crede cu tărie în importanța statului de drept, în asigurarea unui control jurisdicțional eficient și în principiul responsabilității;

118.

își ia angajamentul, în contextul noului cadru instituțional definit de Tratatul de la Lisabona, să colaboreze cu Comisia și Consiliul în efortul de promovare a libertății cetățenilor UE, dezvoltând în același timp cadrul juridic al UE în materie penală; consideră, într-adevăr, că imperativul protejării cetățenilor împotriva terorismului și a crimei organizate ar trebui să fie sprijinit prin instrumente legislative și operaționale eficiente, ținând seama de dimensiunea transfrontalieră a acestor fenomene, și integrat într-o legislație clară, care să le permită cetățenilor UE deplina exercitare a drepturilor lor, inclusiv a dreptului de a contesta normele disproporționate sau neclare și punerea în aplicare neadecvată a normelor;

119.

consideră că statele membre ar trebui să examineze în ce măsură este realizabilă crearea unui cadru juridic al UE în materie penală;

120.

invită UE să recunoască demnitatea, curajul și suferința victimelor indirecte ale terorismului și subliniază faptul că apărarea și promovarea drepturilor victimelor terorismului, și implicit oferirea de compensații economice acestora, ar trebui să constituie o prioritate; recunoaște vulnerabilitatea extremă a femeilor ca victime indirecte ale terorismului;

121.

solicită adoptarea unui cadru legal cuprinzător, care să ofere victimelor protecție și compensare adecvată, prin adoptarea, mai precis, a unui proiect de decizie-cadru care să modifice instrumentele existente pentru protecția victimelor; consideră că este de o importanță crucială să se elaboreze o abordare comună însoțită de un răspuns consecvent și mai substanțial față de nevoile și drepturile tuturor victimelor, garantând faptul că tratamentul acordat victimelor este cel adecvat, nu cel rezervat infractorilor;

122.

salută faptul că sprijinul acordat victimelor infracționalității, inclusiv femeilor victime ale actelor de violență și de hărțuire sexuală, figurează printre prioritățile Președinției suedeze; îndeamnă Consiliul să includă în Programul de la Stockholm o strategie europeană cuprinzătoare cu scopul de a elimina violența împotriva femeilor, care să cuprindă măsuri de prevenire (cum ar fi sensibilizarea publicului în problema violenței bărbaților față de femei), politici de protecție a victimelor, inclusiv o secțiune specifică referitoare la drepturile victimelor infracționalității, și care să consolideze sprijinul acordat victimelor infracționalității, în special tinerelor, care sunt din ce în ce mai des victime ale infracțiunilor grave, precum și măsuri concrete de pedepsire a autorilor infracțiunilor; invită Președinția spaniolă ca, în decursul mandatului său, să pună în aplicare pe deplin planul de acțiune prevăzut în Programul de la Stockholm și să prezinte un raport lunar Parlamentului European cu privire la progresele înregistrate;

123.

consideră că obiectivul unei Europe sigure este legitim și admite că este important ca politicile comune ale UE în domeniul combaterii terorismului, crimei organizate, imigrației ilegale, traficului de persoane și exploatării sexuale să fie constant elaborate și consolidate;

124.

solicită dezvoltarea unei strategii cuprinzătoare, transeuropene, în domeniul luptei împotriva crimei organizate, care să combine eforturile și resursele aflate la dispoziția statelor membre, instituțiilor europene, agențiilor specializate ale UE și rețelelor de schimb de informații; subliniază, de această dată, faptul că criminalitatea economică organizată, cum ar fi contrabanda cu tutun, determină reducerea veniturilor fiscale, care înrăutățește situația deja gravă a finanțelor publice din numeroase state membre ale UE și solicită adoptarea de urgență a unor măsuri preventive eficace;

125.

consideră că acțiunile viitoare ce au ca scop combaterea criminalității organizate și a terorismului ar trebui orientate în mai mare măsură către protejarea drepturilor fundamentale și ar trebui să garanteze o protecție adecvată pentru martori, stimulente pentru cei care cooperează în cadrul acțiunilor de anihilare a rețelelor teroriste și politici de prevenire și integrare, care să vizeze în special persoanele aparținând categoriilor cu risc ridicat, acordând prioritate în toate circumstanțele măsurilor etice de prevenire la nivel economic și social, precum și măsurilor compensatorii și reparatorii pentru victimele terorismului;

126.

consideră că este deosebit de important ca UE să depună eforturi serioase pentru a aborda problema traficului de persoane, care devine tot mai pregnantă, ca traficul de persoane să fie combătut atât în interiorul, cât și în afara UE, precum și ca toate propunerile de măsuri să fie supuse unei analize din perspectiva criteriilor de gen; consideră că UE și statele membre ar trebui, în special, să răspundă serviciilor solicitate de victimele traficului de persoane prin introducerea de sancțiuni, de măsuri educaționale și de campanii de sensibilizare a publicului; consideră că, întrucât traficul de persoane în scopuri sexuale constituie cea mai răspândită formă a acestei infracțiuni în termeni absoluți (79 %, potrivit datelor ONU), relația dintre cererea de acest tip de servicii și traficul de persoane trebuie clarificată și recunoscută și că, dacă cererea de servicii sexuale este controlată, traficul de persoane va fi, de asemenea, redus;

127.

solicită promovarea transparenței și a integrității și mai multă fermitate în combaterea corupției, pe baza unui plan axat pe obiective și a unei evaluări periodice a măsurilor anticorupție luate de statele membre, și, mai ales, consolidarea instrumentelor care au fost dezvoltate chiar de către Uniunea Europeană, punându-se accentul în special pe corupția transfrontalieră; solicită, de asemenea, elaborarea unei politici anticorupție exhaustive și revizuirea periodică a aplicării acesteia;

128.

solicită acordarea unui sprijin activ monitorizării de către societatea civilă a activităților anticorupție și a integrității, precum și angajării cetățenilor în combaterea corupției, nu doar oferindu-le posibilitatea de a participa la consultările asupra politicilor respective și stabilind canale directe de comunicare, dar și consacrând resurse și programe prin care să se asigure că cetățenii pot utiliza cu ușurință spațiile care le sunt oferite;

129.

subliniază creșterea numărului de cazuri de furt de identitate și solicită elaborarea unei strategii cuprinzătoare a UE pentru combaterea criminalității informatice în acest domeniu, în cooperarea cu furnizorii de servicii de internet și cu organizațiile consumatorilor, precum și crearea unui oficiu UE de asistență pentru victimele furtului de identitate și ale fraudei de identitate;

130.

solicită clarificarea normelor referitoare la jurisdicție și a cadrului legal aplicabil spațiului virtual în scopul promovării investigațiilor transfrontaliere și a acordurilor de cooperare între autoritățile cu atribuții în aplicarea legii și operatori, în special pentru a combate pornografia infantilă pe internet;

131.

solicită politici mai eficiente și orientate în mai mare măsură spre obținerea de rezultate pentru a continua punerea în aplicare a cooperării polițienești și judiciare în materie penală, prin asocierea într-un mod mai sistematic a Europol și Eurojust în cadrul anchetelor, îndeosebi în cazurile de criminalitate organizată, fraudă, corupție și alte infracțiuni grave care constituie o amenințare serioasă la adresa siguranței cetățenilor și a intereselor financiare ale UE;

132.

solicită publicarea anuală a unui raport cuprinzător privind criminalitatea în UE care să reunească rapoartele referitoare la domenii specifice, cum ar fi evaluarea gradului de amenințare reprezentat de criminalitatea organizată și raportul anual Eurojust și subliniază necesitatea unei abordări interdisciplinare și a unei strategii cuprinzătoare pentru prevenirea și combaterea terorismului și a unor infracțiuni transfrontaliere precum traficul de ființe umane și criminalitatea informatică;

133.

invită Comisia și statele membre să coopereze strâns în scopul de a face schimb de bune practici și de experiențe dobândite în domeniul politicilor de combatere a radicalizării; consideră, în această privință, că autoritățile locale și regionale sunt în măsură să facă schimb de bune practici în materie de combatere a radicalizării și polarizării și solicită, prin urmare, implicarea acestora la elaborarea strategiilor antiterorism;

134.

solicită încurajarea cooperării polițienești între statele membre prin promovarea cunoașterii și a încrederii reciproce, formarea comună și crearea de echipe mixte de cooperare polițienească și a unui program de schimburi de studenți în cooperare cu Colegiul European de Poliție;

135.

invită Comisia Europeană și Consiliul European să remedieze de urgență situația juridică generată de hotărârile Curții de Justiție în cauze cu privire la înscrierea pe liste negre, în special în cauza Kadi (12), și să respecte pe deplin, prin aceste demersuri, drepturile fundamentale ale persoanelor vizate, inclusiv dreptul la un proces echitabil și la căi de atac eficiente;

136.

solicită consolidarea ECRIS pentru a permite prevenirea recidivelor în diferite state membre, în special în ceea ce privește infracțiunile ale căror victime sunt copiii;

137.

invită în special Comisia să inițieze o serie de prime discuții și consultări cu părțile interesate, inclusiv societatea civilă, asupra tuturor aspectelor legate de înființarea unui Parchet European în scopul combaterii infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, astfel cum prevede articolul 86 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

138.

subliniază nevoia elaborării unei ample strategii europene de securitate, la baza căreia să se afle planurile de securitate ale statelor membre, un principiu de solidaritate mai solid și o evaluare obiectivă a valorii adăugate a agențiilor, rețelelor și schimburilor de informații din cadrul UE; intenționează să urmărească îndeaproape, împreună cu parlamentele naționale, toate activitățile Consiliului, în contextul cooperării operaționale în domeniul securității interne a UE;

139.

îndeamnă Consiliul și Comisia să dezvolte strategii de securitate care să ia în considerare atât aspectele interne, cât și pe cele externe ale criminalității organizate și terorismului; insistă asupra adoptării de către UE a unei abordări mai integrate în domeniul politicii europene de securitate și apărare și al justiției și afacerilor interne;

140.

solicită Consiliului, Comisiei și statelor membre să evalueze și să revizuiască legislația și politicile internaționale, europene și naționale actuale privind drogurile și să promoveze politici de reducere a efectelor nocive, de prevenire și de recuperare, în special în perspectiva conferințelor cu privire la aceste chestiuni organizate la nivelul ONU;

141.

acordă o mare importanță consolidării Eurojust și Europol și este hotărât să participe pe deplin, alături de parlamentele naționale, la definirea, evaluarea și controlul activității acestor agenții, în special în vederea explorării posibilităților de a progresa în direcția creării Parchetului European;

142.

declară că eforturile de combatere a infracțiunilor financiare și economice ar trebui să continue, și chiar să fie intensificate; declară că, în acest context, protecția euro ca simbol al Uniunii dobândește o importanță deosebită; declară că lupta împotriva contrafacerii și consolidarea și întărirea Programului Pericles ar trebui să se numere printre principalele obiective ale UE;

143.

solicită revizuirea Deciziei-cadru a Consiliului 2008/977/JAI din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală (13), precum și a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (14) și a articolului 13 din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (15);

144.

solicită o cooperare consolidată și aprofundată între administrațiile naționale, agențiile europene și echipele operaționale comune prin intermediul unor rețele specializate [cum ar fi SIS II, VIS, Sistemul de Informare Vamală, Eurodac- un sistem de comparare a amprentelor în vederea aplicării efective a Convenției de la Dublin și rețelele judiciare] și o cooperare specifică între serviciile de informații și de poliție la nivel național și european în combaterea terorismului și a criminalității organizate; consideră că trebuie garantată o cooperare polițienească europeană mai eficientă între toate țările terțe și statele membre ale Uniunii Europene, însoțită de garanții corespunzătoare, care să asigure un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal;

145.

regretă lipsa de progrese în domeniul punerii în aplicare a variantei actualizate a SIS II și a noului VIS și îndeamnă Comisia și statele membre să se asigure că toate pregătirile la nivelul acestora sunt sporite pentru evitarea întârzierilor viitoare;

146.

subliniază necesitatea de a elabora planuri administrative eficiente, durabile și sigure pentru sistemele europene IT de importanță majoră precum SIS II, VIS și Eurodac, asigurând astfel că toate normele aplicabile acestor sisteme, atât în ceea ce privește scopul și dreptul de acces, cât și dispozițiile referitoare la siguranță și la protecția datelor, sunt pe deplin aplicate; subliniază că, în această privință, este esențial ca UE să dispună de un set cuprinzător, uniform de norme cu privire la protecția datelor cu caracter personal;

147.

reamintește faptul că, în anumite domenii, crearea unor agenții, cum ar fi FRA, Eurojust, Europol, Frontex și EASO, a fost extrem de utilă pentru instituirea unui spațiu de libertate, securitate și justiție; consideră că, având în vedere faptul că Schengen reprezintă nucleul spațiului de libertate, securitate și justiție, este fundamentală și vitală crearea unei agenții europene pentru gestionarea sistemelor de informații substanțiale în acest domeniu, și anume SIS II, VIS și Eurodac, deoarece aceasta reprezintă soluția cea mai fiabilă;

148.

regretă faptul că Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare înainte ca Consiliul și Comisia să fi pregătit în mod adecvat măsurile necesare pentru un „nou început” în SLSJ; atrage atenția că, spre deosebire de ceea ce s-a făcut în domeniul Politicii europene de securitate și de apărare, în special pentru Serviciul de acțiune externă, nu s-au făcut pregătiri pentru punerea în aplicare a noilor temeiuri legale privind transparența (articolul 15 din TFUE), protecția datelor (articolul 16 din TFUE) și nediscriminare (articolul 18 din TFUE) și că această situație ar putea da naștere unei perioade îndelungate de insecuritatejuridică, care va afecta în mod deosebit SLSJ; solicită Comisiei ca, ținând seama de cele de mai sus și cu trimitere la articolul 265 din TFUE, să prezinte următoarele în conformitate cu procedura legislativă ordinară înainte de 1 septembrie 2010:

149.

solicită Comisiei să propună consolidarea celor 1 200 de măsuri diverse adoptate în cadrul SLSJ începând cu 1993, pentru a asigura coerența în acest domeniu politic, ținând, în același timp, cont de noile misiuni și roluri ale Uniunii, precum și de noul cadru juridic oferit de către Tratatul de la Lisabona, începând cu acele domenii considerate a fi prioritare, cu acordul Parlamentului European; reamintește Comisiei faptul că Parlamentul va evalua angajamentele asumate de aceasta în acest domeniu în cursul audierilor comisarilor care urmează să aibă loc; solicită, prin urmare, Comisiei, să prezinte clar, de la caz la caz, propunerile pe care intenționează să le codifice sau să le reformeze și își rezervă dreptul de a se folosi pe deplin de competențele dale de a modifica legislația; consideră că noul cadrul legal pentru SLSJ ar trebui să aibă prioritate față de nevoia de continuitate sau consolidare a unei legislații care a fost conturată într-un cadru constituțional substanțial diferit;

150.

subliniază că, în special pentru propunerile legislative legate de SLSJ, procesul decizional ar trebui să fie, încă din prima zi după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, transparent și conform normelor care reglementează:

consideră că, în cazurile în care o procedură legislativă a fost inițiată în temeiul dispozițiilor Tratatului de la Nisa, care prevăd o simplă consultare a Parlamentului, așa cum este cazul în numeroase domenii care țin de SLSJ, și Parlamentul a emis deja avizul, procedura legislativă respectivă ar trebui reinițiată în primă lectură, în temeiul dispozițiilor Tratatului de la Lisabona, astfel încât Parlamentul să aibă ocazia să se exprime în deplina cunoaștere a prerogativelor sale;

151.

subliniază că, spre deosebire de cele declarate în proiectul Președinției pentru Programul de la Stockholm, atunci când sunt amenințate drepturile fundamentale, politica externă a UE ar trebui să respecte cadrul legal intern al UE și nu invers; solicită să fie informat imediat cu privire la negocierile planificate sau în curs asupra unor acorduri internaționale care influențează SLSJ, în special cele bazate pe articolul 24 și 38 din Tratatul UE; consideră că ar trebui să se acorde o prioritate deosebită formulării, înainte de următorul summit UE-SUA, a unei strategii comune coerente cu privire la viitorul relațiilor cu SUA în legătură cu SLSJ, în special în ceea ce privește încheierea următoarelor acorduri pendinte:

152.

invită Comisia să simplifice programele financiare instituite pentru a sprijini creareaSLSJ și să sporească gradul lor de accesibilitate; în acest context, subliniază necesitatea solidarității pe plan financiar în pregătirea noilor perspective financiare;

153.

își rezervă dreptul de a reveni cu propuneri specifice, atunci când va fi consultat cu privire la programul de acțiune legislativă;

154.

solicită să se realizeze o revizuire la jumătatea perioadei și o evaluare a Programului de la Stockholm până la începutul anului 2012;

155.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelorși parlamentelor statelor membre.

21.10.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 285/35

A.

întrucât Conferința de la Barcelona din 1995 a lansat un proiect foarte ambițios, și anume crearea unor legături politice, economice, sociale și culturale noi și mai strânse între țărmurile de nord și de sud ale Mediteranei și întrucât acest proiect este încă departe de a fi finalizat;

B.

întrucât procesul de instituire a UpM, menit să revitalizeze procesul de integrare euro-mediteraneană prin proiecte concrete și vizibile, încă este curs de desfășurare;întrucât nu au fost programate reuniuni Euromed în perioada ianuarie-iulie 2009 din cauza conflictului din Fâșia Gaza;

C.

întrucât reuniunea miniștrilor afacerilor externe Euromed, care urma să aibă loc în perioada 24-25 noiembrie 2009 la Istanbul, a trebuit amânată din cauza boicotării de către statele arabe, care protestau împotriva poziției Israelului asupra procesului de pace din Orientul Mijlociu;

D.

întrucât Uniunea Europeană a semnat acorduri de asociere cu toți partenerii săi din Mediterana de sud, cu excepția Siriei și a Libiei; întrucât negocierile cu Siria pentru un acord de asociere au fost încheiate, însă semnarea sa a fost amânată de Siria, și întrucât Comisia a deschis negocieri cu Libia;

E.

întrucât abordarea bilaterală, care reprezintă o componentă a tuturor proceselor de acest fel și o consecință a diferențelor culturale, sociale, economice și politice specifice dintre țările implicate, ar trebui să fie dirijată și sprijinită de o viziune și un plan mai global privind relațiile dintre diferiții parteneri, fiind însoțită, prin urmare, de o abordare regională;

F.

întrucât cele două țărmuri ale Mediteranei continuă să prezinte o imagine surprinzător de asimetrică din punct de vedere economic, social și demografic, care evidențiază decalajul de prosperitate aflat la originea instabilității și a presiunilor exercitate de migrație, precum și a celor asupra mediului; întrucât există diferențe semnificative între țările mediteraneene în termeni de dezvoltare; întrucât mai mult de 30 % din populația din TSEM trăiește cu mai puțin de 2 USD pe zi;

G.

întrucât economiile TSEM depind în mare măsură decomerțul extern; întrucât în jur de 50 % din fluxurile lor comerciale au ca destinație UE, deși ele reprezintă doar 8 % din comerțul extern al UE, cu o balanță comercială pozitivă pentru UE; întrucât structurile exportatoare ale TSEM sunt foarte puțin diversificate, aceste țări rămânând specializate în sectoare care au o contribuție minoră în termeni de creștere economică;

H.

întrucât UE este principalul investitor străin din regiune, dar investițiile directe străine (ISD) sunt în continuare foarte scăzute în această regiune, în comparație cu alte părți ale lumii, și întrucât există diferențe notabile, de la o țară la alta, la nivelul capacității de a atrage ISD;

I.

întrucât integrarea regională sud-sud este departe de a fi realizată, iar fluxurile comerciale sud-sud sunt subdezvoltate și reprezintă, în rândul TSEM, doar 6 % din volumul total al schimburilor comerciale ale acestora;

J.

întrucât această situație ar putea avea importante efecte nocive asupra procesului de integrare euro-mediteraneană și, în special, a securității și a suveranității alimentare a TSEM, deoarece exacerbează efectele concentrării schimburilor comerciale, cum ar fi dependența crescândă de câteva produse, în principal agricole, exportate în UE, și accentuează, în paralel, necesitatea importurilor de alimente de bază, nefiind, prin urmare, în avantajul TSEM și al întreprinderilor din aceste țări;

K.

întrucât TSEM trebuie să elimine obstacolele politice și economice existente care încetinesc procesul de integrare în toată zona, pentru a realiza o colaborare mai fructuoasă între ele;

L.

întrucât producătorii de textile, îmbrăcăminte și încălțăminte de pe cele două țărmuri ale Mediteranei pierd o bună parte din cotele lor de piață din cauza globalizării pieței și a concurenței puternice din Asia;

M.

întrucât, pentru a avea efecte cu adevărat pozitive, ZLS ar trebui să dea un nou elan integrării TSEM în comerțul internațional și să permită diversificarea lor economică, precum și un partaj echitabil al avantajelor care rezultă din aceasta, pentru a realiza obiectivul principal al parteneriatului economic și comercial euro-mediteraneean, care constă în reducerea diferenței de dezvoltare între țărmurile de nord și de sud ale Mediteranei;

N.

întrucât efectele crizei economice și financiare au agravat provocările politice, economice și sociale deja existente în țările partenere, în special în ceea ce privește șomajul; întrucât este în interesul comun al țărilor respective și al UE să fie redus nivelul șomajului în regiune și să fie oferite perspective decente populațiilor în cauză și în special femeilor, tinerilor și populației din mediul rural,

1.

își exprimă regretul în legătură cu faptul că, deși s-au înregistrat unele progrese, principalele obiective ale parteneriatului euro-mediteraneean sunt încă departe de a fi realizate; subliniază că succesul acestui proces și, în special, al ZLS, care ar putea contribui la pacea, prosperitatea și securitatea în întreaga regiune, necesită un efort susținut și convergent din partea tuturor părților, precum și o mai mare implicare a societății civile și a populației din cele două părți ale Mediteranei;

2.

consideră că numeroase dificultăți, nu numai de natură economică, dar și politice, cum ar fi conflictul din Orientul Mijlociu, au avut un impact negativ considerabil asupra progresului și dezvoltării acestui proces și a ZLS în special; își exprimă regretul în legătură cu faptul că, din aceleași motive politice, reuniunea Euromed a miniștrilor de afaceri externe, care trebuia să aibă loc la 24 și 25 noiembrie 2009 la Istambul, a fost amânată și UpM nu progresează;

3.

reamintește elaborarea, în cadrul UpM, a unor proiecte semnificative în sectoare strategice, cum ar fi construcția de noi infrastructuri, cooperarea dintre întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri), sectorul comunicațiilor și exploatarea surselor de energie regenerabile, în scopul contribuirii la dezvoltarea și facilitarea comerțului și investițiilor din zona euro-mediteraneeană; solicită ca reuniunile programate în cadrul UpM să aibă loc în continuare și să fie înființat un secretariat permanent la Barcelona;

4.

consideră că obstacolele actuale demonstrează că aprofundarea relațiilor economice trebuie neapărat să fie însoțită de o aprofundare a relațiilor politice; crede că o adevărată integrare regională și economică nu poate fi realizată decât în cazul în care se înregistrează progrese concrete în soluționarea conflictelor existente și în domeniul democrației și al drepturilor omului;

5.

invită Comisia, statele membre și TSEM să țină seama de efectele crizei financiare, economice și de mediu, integrând într-o mai mare măsură preocupările sociale și de mediu în parteneriatul economic și comercial; invită guvernele TSEM să pună în aplicare politici coerente și eficiente în materie de ocuparea forței de muncă și de protecție socială, pentru a atenua efectele crizei;

6.

subliniază, în acest sens, că obiectivul unei ZLS nu poate fi evaluat doar prin prisma creșterii economice, ci, în primul rând, din punctul de vedere al creării de locuri de muncă; subliniază faptul că șomajul în rândul tinerilor și al femeilor constituie prioritatea socială absolută în țările mediteraneene;

7.

subliniază importanța pe care o au integrarea regională a TSEM și consolidarea schimburilor comerciale sud-sud; regretă dezvoltarea insuficientă a colaborării sud-sud;

8.

încurajează energic TSEM să dezvolte schimburile comerciale sud-sud, inspirându-se din Acordul de la Agadir, semnat de Egipt, Iordania, Maroc și Tunisia; consideră că această măsură este esențială pentru integrarea regională; invită celelalte țări din regiune să adere la acordul menționat pentru a dezvolta în continuare inițiativele de integrare în care sunt angajate TSEM și să exploateze sinergiile produse de aprofundarea acordurilor de asociere euro-mediteraneene dintre TSEM și UE; subliniază că instituțiile UE trebuie să răspundă pozitiv cererilor de asistență tehnică și financiară în vederea promovării acestui tip de integrare economică sud-sud;

9.

consideră că ar trebui consolidată cumularea sistemelor de origine, deoarece acesta este un instrument vamal util pentru revitalizarea comerțului din regiune și că regulile de origine ar trebui actualizate și simplificate pentru a ține seama de interesele partenerilor Euromed; îi invită pe miniștrii euro-mediteraneeni ai comerțului să semneze convenția regională referitoare la regulile de origine pan-euro-mediteraneene, care deschide calea simplificării regulilor de origine, și să ia măsuri complementare destinate instituirii sistemului pan-euro-mediteraneean de cumul al originii;

10.

ia act de faptul că miniștrii comerțului din zona euro-mediteraneană urmează să discute măsuri de remediere a fragilității ce caracterizează în prezent relațiile comerciale și economice din zona Euromed, o nouă foaie de parcurs euro-mediteraneană în materie de comerț și un nou mecanism pentru facilitarea comerțului și a investițiilor în regiune; salută toate inițiativele comune de revizuire a acordurilor de asociere existente în lumina noilor cerințe și provocări economice;

11.

subliniază că aceste discuții trebuie să se înscrie într-un context de încredere și de respect reciproce între parteneri, pentru a garanta TSEM dreptul de control asupra ritmului deschiderii lor comerciale și asupra strategiilor lor naționale de dezvoltare economică și socială; reamintește că negocierile privind ZLS ar trebui planificate în mod concertat și treptat în cadrul unui parteneriat rațional și previzibil care să reflecte realitățile socioeconomice ale TSEM;

12.

subliniază că orice nouă liberalizare în domeniul agriculturii și al pescuitului ar trebui să țină seama de necesitatea de a proteja bunurile sensibile, evaluând, în același timp, în mod sistematic efectele sociale ale proceselor de liberalizare și standardelor de sănătate a plantelor; invită miniștrii comerțului din zona Euromed să garanteze că acest proces este treptat, ținând seama de timpul necesar pentru punerea în aplicare a unor reforme fiscale echitabile menite să compenseze reducerea veniturilor bugetare aferente activității vamale; invită partenerii euromediteraneeni să analizeze ideea instituirii unei politici agricole euromediteraneene integrate, bazată pe complementaritatea lanțului logistic și pe o politică viabilă a apei și consacrând întâietatea imperativelor suveranității alimentare în raport cu considerațiile comerciale;

13.

consideră că sectorul serviciilor este esențial pentru dezvoltarea TSEM; consideră că liberalizarea serviciilor ar trebui să se realizeze concertat cu TSEM, recunoscându-le dreptul de a gradua și de a controla deschiderea sectoarelor sensibile și fragile ale economiilor lor; consideră că trebuie făcută o distincție între servicii comerciale și servicii publice;

14.

solicită ca programul liberalizării sectorului industrial să fie ajustat în funcție de condițiile economice și sociale din fiecare țară, inclusiv nivelul șomajului și impactul său asupra mediului; subliniază că parteneriatul economic și social ar trebui să promoveze o mai mare diversificare a producției de bunuri industriale, precum și o mai mare valoare adăugată a acestora; invită TSEM să elaboreze politici regionale care să ia în considerare rolul microîntreprinderilor și al IMM-urilor;

15.

observă că fabricanții de textile euromediteraneeni întâmpină dificultăți considerabile într-un context de concurență mondială în creștere; atrage atenția asupra necesității consolidării parteneriatului nord-sud, pentru a menține competitivitatea producției și comerțului cu textile și îmbrăcăminte euro-mediteraneene și asupra necesității promovării activităților TSEM cu valoare adăugată mai mare, bazate pe creativitate și inovare, și nu numai pe externalizare;

16.

subliniază necesitatea promovării siguranței investițiilor în regiunea mediteraneeană cu ajutorul unui sistem care coordonează strategiile adresate IMM-urilor și cuprinde mai multe domenii: mecanisme de protecție, finanțare, informare a IMM-urilor și crearea de rețele între acestea;

17.

consideră că noua propunere de creare a unui mecanism euro-mediteraneean de facilitare a investițiilor reprezintă un pas semnificativ în direcția centralizării și difuzării de informații prin intermediul unei rețele unice, fapt care ar trebui să permită agenților economici să aibă o imagine cuprinzătoare a condițiilor comerciale și investiționale din regiune; subliniază faptul că acest instrument ar trebui să completeze rețelele existente;

18.

atrage atenția asupra necesității de a înființa o bancă euro-mediteraneeană pentru investiții și dezvoltare, care ar atrage donatori de pe ambele țărmuri ale Mării Mediterane și ar fi în măsură să atragă ISD, de care regiunea euro-mediteraneeană duce lipsă;

19.

salută înființarea fondului Inframed, care a fost anunțat în cadrul UpM ca un fond de investiții pe termen lung destinat finanțării proiectelor de infrastructură;

20.

consideră că UpM ar trebui să intensifice formele existente de colaborare în cadrul Euromed pentru a oferi tuturor țărilor-partenere posibilitatea de a participa la programele și politicile corespunzătoare ale UE pe baza priorităților și obiectivelor stabilite de comun acord; subliniază că este important să fie extins domeniul de aplicare a programelor comunitare în vederea participării la acestea a țărilor partenere, în special în domeniul cooperării transfrontaliere (InterReg) educației, cercetării și formării profesionale (schimburi de studenți etc.);

21.

încurajează utilizarea energiei solare și eoliene în regiunea mediteraneeană; salută recentele inițiative de tipul „Plan Solaire” și al ideilor de început din cadrul Inițiativei industriale DESERTEC de a dezvolta vastul potențial al energiei solare din Orientul Mijlociu și Africa de nord, însă regretă că acțiunile sunt încă prea mult concepute la un nivel național; subliniază că UE trebuie să abordeze proiectul DESERTEC în mod coerent și să contribuie în mod activ la dezvoltarea internă a țărilor din nordul Africii și din Orientul Mijlociu și invită Comisia să coordoneze în mod proactiv eforturile UE;

22.

ia act cu îngrijorare de concluziile EID; invită Comisia să urmeze în mod sistematic recomandările EID cu privire la impactul social și de mediu al procesului de liberalizare, pentru a ține seama de aspectele legate de coeziunea socială și de dezvoltarea durabilă; subliniază, de asemenea, că acest impact poate varia în mod semnificativ de la un sector la altul și de la o țară la alta; subliniază, în vederea realizării unui adevărat progres social, importanța promovării în parteneriatul economic și comercial a muncii decente și a unor coduri de conduită negociate cu societățile multinaționale care să încorporeze obiectivele furnizării unor locuri de muncă decente;

23.

este de părere că ZLS ar trebui completată cu deschiderea treptată și condiționată a liberei circulații a lucrătorilor, ținând seama totodată de situația pieței europene a munci și de opiniile actuale ale comunității internaționale cu privire la legăturile dintre migrație și dezvoltare; consideră urgentă crearea de modalități juridice și administrative care ar putea facilita acordarea vizelor, în special pentru actorii parteneriatului euro-mediteraneean, pentru studenți, cadre universitare și actorii socioeconomici; subliniază că este important și necesar să fie redus costul transferurilor de bani efectuate de lucrătorii migranți, în scopul de a maximiza utilizarea lor în economia locală;

24.

solicită Comisiei să îl informeze pe deplin cu privire la progresele realizate în legătură cu acordul de asociere cu Siria, a cărui semnare a fost recent amânată de Siria; consideră că există anumite dificultăți în readucerea Libiei în procesul de negociere privind un acord de asociere și, în plan mai general, în UpM; solicită Comisiei să îl informeze și să îl implice pe deplin și să îl consulte în fiecare etapă a negocierilor;

25.

notează, de asemenea, că mai multe țări mediteraneene și-au exprimat interesul de a aprofunda și/sau extinde acordurile comerciale cu UE, și solicită Comisiei, având în vedere noile competențe oferite PE în sectorul comerțului prin Tratatul de la Lisabona, să țină seama, când va negocia aceste noi acorduri, de rezoluția adoptată în prealabil de către Parlament;

26.

subliniază faptul că abordările bilaterale nu ar trebui folosite în defavoarea unei abordări regionale multilaterale; consideră că, deși pledează pentru o cooperare consolidată cu partenerii cei mai avansați, și acordă considerația cuvenită caracteristicilor politice, culturale și sociale specifice acestora, Comisia trebuie să mențină principiul negocierilor interregionale;

27.

subliniază că, având în vedere situația din Palestina, ar trebui adoptate măsuri specifice și speciale de asistență pentru populația, în vederea integrării acestei zone în fluxurile comerciale mediteraneene; în acest sens, consideră că ar trebui să se găsească o soluție pentru a rezolva problema certificării originii și a tratamentului preferențial ulterior în cadrul Acordului de asociere CE-Israel aplicabil bunurilor provenind din Fâșia Gaza și din Cisiordania;

28.

consideră că o foaie de parcurs echilibrată bazată pe un consens larg și, printre altele, o evaluare de impact pozitivă la nivel social și de mediu, ar putea fi un instrument util pentru relansarea cooperării economice și comerciale în anii următori; invită, prin urmare, miniștrii comerțului din zona euro-mediteraneeană, să o sprijine la reuniunea lor ministerială din decembrie 2009; invită oficialii de rang superior din domeniul comerțului din regiunea euro-mediteraneeană să monitorizeze punerea în aplicare a foii de parcurs în următorii ani și să propună eventuale modificări, solicitând totodată să fie informat cu privire la astfel de măsuri;

29.

subliniază necesitatea ca procesul de integrare euro-mediteraneeană să devină din nou o prioritate politică pe agenda UE;

30.

subliniază rolul jucat, în cadrul parteneriatului, de Adunarea Parlamentară Euro-Mediteraneeană (APEM) ca organ democratic ce reunește parlamentari de pe ambele țărmuri ale Mediteranei în jurul celor trei piloni ai procesului de la Barcelona; solicită, în cele in urmă, o mai strânsă cooperare între APEM, Comisie și Consiliu în domeniul economic;

31.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, șefilor de stat și de guvern și parlamentelor statelor membre și ale TSEM, precum și APEM.

21.10.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 285/42

A.

întrucât Directiva 90/314/CEE (Directiva privind pachetele de servicii pentru călătorii) reglementează aspectele comerciale ale pachetelor de vacanță și prevede condiții adecvate de compensare și repatriere pentru consumatori în cazul falimentului societăților de turism care au furnizat pachetele de vacanță;

B.

întrucât Regulamentul (CE) nr. 2027/97 stabilește natura răspunderii operatorilor de transport aerian în caz de accidente și aranjamentele privind despăgubirile pentru pasageri;

C.

întrucât Regulamentul (CE) nr. 785/2004 stabilește cerințele de asigurare care trebuie respectate de operatorii de transport aerian și de operatorii de aeronave;

D.

întrucât Regulamentul (CE) nr. 261/2004 prevede compensarea și oferirea de asistență pasagerilor cărora li se refuză îmbarcarea sau ale căror zboruri sunt anulate sau au întârzieri prelungite;

E.

întrucât Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 stabilește condiții financiare stricte pentru operatorii de aeronave;

F.

întrucât, în ultimul deceniu, s-au înregistrat creșteri substanțiale ale numărului de transportatori aerieni relativ mici cu tarife reduse, care operează pe destinații de vacanță cunoscute, precum și ale numărului de pasageri transportați;

G.

întrucât în ultimii nouă ani s-au înregistrat 77 falimente în industria aviației, care au avut ca rezultat, în anumite cazuri, situații în care mii de pasageri s-au regăsit blocați la destinația călătoriei, fără a putea să utilizeze biletul de întoarcere,

1.

ia act de faptul că Comisia a inițiat consultări la scară largă cu părțile interesate privind chestiunea falimentului companiilor aeriene;

2.

reamintește că Comisia a întreprins un studiu important privind dificultățile ce survin în cazul falimentului unei companii aeriene și impactul pe care îl are starea de faliment asupra pasagerilor și a prezentat rezultatele acestuia Parlamentului în februarie 2009;

3.

ia act de rezultatele studiului și de opțiunile examinate;

4.

reamintește, în acest sens, că Comisia are la dispoziție mai multe opțiuni pentru a consolida poziția pasagerilor în cazurile de faliment al unei companii aeriene, printre care asigurarea obligatorie pentru companiile aeriene, servicii de asigurare voluntară pentru pasageri pe care companiile aeriene ar trebui să aibă obligația de a le propune, precum și stabilirea unui fond de garanție;

5.

invită Comisia să examineze posibilitatea unei propuneri legislative care să aibă ca obiectiv specific acordarea de compensări pasagerilor acelor companii aeriene care intră în faliment și care să prevadă aranjamente financiare și administrative, inclusiv principiul răspunderii colective, conform căruia toate companiile aeriene care zboară pe aceeași rută și care au locuri disponibile ar putea astfel asigura repatrierea acelor pasageri care se regăsesc blocați într-un aeroport străin, în caz de faliment al companiei aeriene, precum și, în cazul în care Comisia consideră adecvat acest lucru, să prezinte respectiva propunere legislativă până la 1 iulie 2010; solicită Comisiei să propună, la revizuirea Directivei privind pachetele de servicii pentru călătorii, o extindere a repatrierii sau modificarea itinerariului pentru pasagerii în cauză;

6.

solicită Comisiei să aibă în vedere posibilitatea extinderii acestor măsuri în cazul companiilor care și-au încetat activitatea și au provocat pasagerilor inconveniențe asemănătoare celor cauzate de companiile aeriene care intră în faliment;

7.

invită Comisia să examineze posibilitatea eliberării rapide a aeronavelor sechestrate de autoritățile naționale de reglementare, pentru ca acestea să poată fi utilizate pentru repatrierea persoanelor blocate la destinație;

8.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

21.10.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 285/44

A.

întrucât în prezent nu există dispoziții armonizate sau practici uniforme privind indicarea originii la nivelul UE; întrucât disparitățile dintre normele în vigoare în statele membre și absența unor norme comunitare clare în acest domeniu au drept rezultat un cadru legal fragmentar;

B.

întrucât măsurile naționale care impun indicarea obligatorie a originii bunurilor importate din alte state membre sunt interzise, în timp ce nu există asemenea limitări în ceea ce privește indicarea obligatorie a originii bunurilor importate din țări terțe;

C.

întrucât unii dintre principalii parteneri comerciali ai UE, precum SUA, China, Japonia și Canada, au adoptat cerințe privind indicarea obligatorie a originii;

D.

întrucât, prin Agenda de la Lisabona, UE și-a propus ca obiectiv consolidarea economiei europene, printre altele, prin creșterea competitivității industriei sale în cadrul economiei mondiale; întrucât concurența poate fi considerată echitabilă atunci când funcționează după reguli clare, atât pentru producători, cât și pentru exportatori și importatori, și se bazează pe considerente și valori sociale și de mediu comune;

E.

întrucât un sistem de indicare a originii ar avea drept scop să permită consumatorilor din UE să cunoască precis țara de origine a produselor pe care le achiziționează; întrucât consumatorii ar putea astfel identifica produsele respective cu normele sociale, de mediu și de siguranță asociate în general cu țara în cauză;

F.

întrucât propunerea de introducere în UE a unui sistem obligatoriu de indicare a țării de origine se limitează la un număr restrâns de produse de import, precum textilele, bijuteriile, articolele de îmbrăcăminte, de încălțăminte și din piele, mobila, corpurile și sursele de iluminat, produsele din sticlă, din ceramică și de marochinărie, în cazul cărora mențiunea „fabricat în” oferă consumatorului informații utile pentru alegerea sa finală;

G.

întrucât este esențial să se asigure condiții echitabile în relația cu producătorii din principalele țări partenere ale UE, care au pus în aplicare cerințe privind indicarea originii;

H.

întrucât intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009 va plasa Parlamentul European și Consiliul pe picior de egalitate în privința politicii comerciale comune; întrucât viitoarele norme privind indicarea originii vor fi stabilite în cadrul procedurii legislative ordinare prevăzute la articolul 207 din Tratatul de la Lisabona,

1.

reafirmă că protecția consumatorilor impune existența unor norme comerciale transparente și consecvente, inclusiv indicarea originii;

2.

invită Comisia și Consiliul să ia toate măsurile necesare pentru a asigura condiții echitabile în relația cu partenerii comerciali care au adoptat cerințe privind indicarea originii;

3.

invită Comisia și Consiliul să instituie mecanisme corespunzătoare de supraveghere a vămilor și de control al aplicării legii;

4.

îndeamnă statele membre să adopte o abordare coerentă a acestei chestiuni la nivel comunitar pentru a permite consumatorilor să primească informații mai cuprinzătoare și precise; consideră că obligativitatea indicării originii este un pas important în direcția unei informări mai cuprinzătoare cu privire la standardele sociale și ecologice în domeniul producției și al prelucrării;

5.

încurajează Comisia să intervină cu fermitate, împreună cu statele membre, pentru a apăra drepturile și așteptările legitime ale consumatorilor ori de câte ori apar dovezi ale indicării originii în mod fraudulos sau înșelător de către importatori sau de către producătorii din țări terțe;

6.

consideră că propunerea mai sus-menționată de regulament al Consiliului de introducere a indicării obligatorii a țării de origine a anumitor produse importate din țări terțe în Uniunea Europeană este utilă pentru a realiza obiectivul care vizează transparența și informarea corespunzătoare a consumatorului, precum și existența unor norme comerciale internaționale coerente;

7.

consideră că, de la 1 decembrie 2009, în contextul procedurii legislative ordinare introduse prin Tratatul de la Lisabona, ar trebui să înceapă oficial consultările și schimburile de opinii cu Consiliul și că orice întârziere suplimentară ar prejudicia grav drepturile cetățenilor, ocuparea forței de muncă în UE și principiul unui comerț liber și echitabil;

8.

invită Comisia să își mențină propunerea neschimbată și să o prezinte din nou Parlamentului în conformitate cu articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, imediat după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona;

9.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

21.10.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 285/47

A.

întrucât, în temeiul articolului 49 din Tratatul UE, „Orice stat european (…) poate solicita să devină membru al Uniunii”;

B.

întrucât viitorul regiunii Balcanilor de Vest este legat de Uniunea Europeană, fapt reiterat de Consiliul European de la Salonic din 19-20 iunie 2003, de Consiliul European de la Bruxelles din 15-16 iunie 2006, precum și cu ocazia summiturilor ulterioare; întrucât trebuie onorate toate angajamentele în vigoare asumate față de țările din Europa de Sud-Est;

C.

întrucât Turcia are statutul de țară candidată din 1999, Croația din 2004, iar Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei din 2005; întrucât Albania, Muntenegru și Islanda au solicitat aderarea la Uniune, iar Comisia evaluează în prezent cererile de aderare depuse de Muntenegru și Islanda; întrucât s-au semnat acorduri de stabilizare și asociere cu Bosnia și Herțegovina, precum și cu Serbia; întrucât Comisia și-a anunțat intenția de a propune încheierea de acorduri comerciale și de liberalizare a regimului de acordare a vizelor cu Kosovo pe termen mediu;

D.

întrucât, deoarece extinderile anterioare au reprezentat fără îndoială un succes atât pentru Uniunea Europeană, cât și pentru statele membre care au aderat, contribuind la stabilitatea, dezvoltarea și prosperitatea întregii Europe, este esențial să se creeze condițiile necesare în vederea asigurării succesului și al viitoarelor extinderi;

E.

întrucât strategia de extindere trebuie să reprezinte mult mai mult decât o simplă metodologie de negociere, reflectând convingerea fundamentală că UE este o comunitate la baza căreia stau valori comune, și este legată inevitabil de dezbaterea privind obiectivele și eficacitatea UE, viitorul acesteia și rolul său în raport cu țările vecine și la nivel mondial;

F.

întrucât anumite țări candidate și potențial candidate la aderarea la UE au în continuare probleme nerezolvate cu vecinii lor; întrucât cooperarea regională și bunele relații de vecinătate rămân factori-cheie ai procesului de integrare,

1.

își reiterează angajamentul ferm față de politica de extindere, care s-a dovedit a fi una dintre cele mai de succes politici ale UE, aducând beneficii atât statelor membre existente, cât și celor noi; reamintește că valurile de extindere anterioare au contribuit la o dezvoltare fără precedent a spațiului de pace, securitate și prosperitate în Europa și reafirmă angajamentul Uniunii Europene de a continua procesul de extindere;

2.

consideră că se pot trage învățăminte din extinderile anterioare și că modalitățile de îmbunătățire a procesului de extindere trebuie să se bazeze pe experiențele pozitive acumulate până în prezent; reamintește, de asemenea, după cum a precizat și în rezoluțiile sale anterioare, că este necesar să se permită o consolidare corespunzătoare la nivel instituțional, financiar și politic, simultan cu continuarea procesului de extindere;

3.

subliniază că principiile exprimate în concluziile Președinției Consiliului European de la Bruxelles din 14-15 decembrie 2006 referitoare la consensul reînnoit privind extinderea, în special capacitatea Uniunii Europene de a funcționa eficace și de a se dezvolta, trebuie să rămână elemente indispensabile ale politicii de extindere a UE;

4.

reafirmă că un angajament hotărât pentru respectarea deplină și strictă a criteriilor stabilite de Consiliul European de la Copenhaga în21 și 22 iunie 1993 atât de țările candidate, cât și de Uniunea Europeană, este imperativ, inclusiv în ceea ce privește capacitate de integrare a Uniunii Europene;

5.

invită instituțiile UE să analizeze și să intensifice capacitatea de integrare a Uniunii Europene;

6.

subliniază că statul de drept este un principiu esențial al dezvoltării democratice, economice și sociale și una dintre condițiile principale pentru aderarea la UE; salută eforturile depuse în regiune în vederea aplicării reformelor respective, dar constată că unele țări se confruntă în continuare cu probleme serioase, în special în ceea ce privește combaterea corupției și a criminalității organizate; face apel la țările în cauză să-și intensifice eforturile în acest domeniu;

7.

subliniază că libertatea de exprimare este unul dintre principiile fundamentale ale democrației și observă cu îngrijorare că în unele țări nu este încă respectată pe deplin; consideră că pentru țările din regiunea Balcanilor de Vest și pentru Turcia este prioritar să asigure libertatea mass-media față de intervențiile politice și să garanteze independența organismelor de reglementare; face apel la țările în cauză să instituie un cadru legislativ corespunzător și să asigure respectarea legii;

8.

subliniază că deplina cooperare cu Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie (TPII) constituie pentru țările din regiunea Balcanilor de Vest o condiție fundamentală pentru a progresa pe calea aderării la Uniune; subliniază totuși faptul că acordarea de reparații pentru crimele de război este la fel de importantă și ar trebui percepută de societățile din aceste țări drept o etapă crucială, atât pentru a le face dreptate victimelor, cât și pentru a facilita reconcilierea regională;

9.

subliniază importanța relațiilor bune de vecinătate drept condiție necesară pentru stabilitatea și cooperarea regională și pentru desfășurarea nestânjenită a procesului de extindere; invită așadar toate țările implicate să depună toate eforturile posibile în vederea soluționării neînțelegerilor cu țările vecine în fazele incipiente ale procesului de extindere; subliniază totuși că aceste conflicte bilaterale ar trebui să fie rezolvate de către părțile implicate; sugerează ca, în cazul în care părțile implicate nu reușesc să-și rezolve conflictele, Uniunea Europeană să facă tot posibilul pentru a găsi o soluție; atrage atenția că, deși aceste conflicte nu ar trebui să reprezinte în sine un obstacol pentru aderare, Uniunea Europeană ar trebui să evite să se împovăreze cu astfel de conflicte bilaterale nerezolvate și să încerce să le soluționeze înainte de aderare;

10.

observă cu îngrijorare problemele economice cu care se confruntă regiunea Balcanilor de Vest ca urmare a crizei financiare; salută disponibilitatea Comisiei de a oferi un ajutor financiar excepțional, sub formă de asistență macroeconomică și sprijin bugetar direct; subliniază că situația este deosebit de dificilă, având în vedere sărăcia extremă și rata ridicată a șomajului din unele dintre țările în cauză; invită Comisia și țările implicate să depună toate eforturile posibile pentru a atenua efectele crizei, în special în cazul celor mai vulnerabili membri ai societății;

11.

subliniază importanța cooperării regionale în zona Balcanilor de Vest, ca factor important pentru procesul de extindere și, totodată, ca element vital în procesul de reconciliere, intensificând contactele interpersonale; în plus, reamintește beneficiile unei asemenea cooperări în ceea ce privește creșterea volumului schimburilor comerciale, siguranța energetică sporită prin diversificarea furnizorilor și a surselor de energie, precum și a rutelor de aprovizionare cu energie, politicile de mediu și lupta împotriva criminalității organizate și a traficului ilegal; în acest context, ia act cu satisfacție de activitatea Consiliului de Cooperare Regională; solicită o voință politică mai fermă și o mai bună coordonare pentru punerea în aplicare a strategiei de combatere a traficului, în special în privința protecției victimelor; subliniază că această cooperare politică și economică regională trebuie să implice toți actorii politici, precum și societatea civilă, în special organizațiile de femei, și nu ar trebui să fie îngreunată de problemele politice bilaterale; în această privință, invită toate părțile implicate să găsească soluții pragmatice pentru a asigura participarea tuturor la procesul de cooperare regională, fără a aduce atingere diferitelor poziții referitoare la statutul regiunii Kosovo;

12.

solicită țărilor implicate să depună eforturi sporite în domeniul drepturilor femeilor și al egalității de gen, în special în ceea ce privește combaterea violenței între genuri, promovarea accesului la căi legale de atac pentru discriminarea de gen și promovarea participării femeilor la viața politică;

13.

consideră că este crucial să se încurajeze participarea sporită a societății civile și a organizațiilor neguvernamentale (ONG-uri) la nivel central și local, precum și să se îmbunătățească sprijinul și finanțarea ONG-urilor, să se încurajeze participarea lor la planificarea și utilizarea Facilității pentru societatea civilă din cadrul Instrumentului pentru Asistență de Preaderare și să se amelioreze dialogul social pe piața muncii;

14.

invită țările din regiune să își intensifice eforturile în direcția îmbunătățirii situației minorităților etnice și, în special, a romilor; subliniază faptul că romii sunt frecvent victime ale discriminării, iar participarea lor la procesul decizional, pe piața muncii și în sistemele educaționale ar trebui să fie sporită semnificativ; în această privință, ia act de acordurile bilaterale de readmisie dintre țările din Balcanii de Vest și statele membre și invită țările implicate să își intensifice eforturile pentru a crea condițiile sociale și infrastructura corespunzătoare și pentru a asigura accesul adecvat la serviciile publice, astfel încât să se garanteze respectarea drepturilor fundamentale ale romilor și să se faciliteze reintegrarea lor după întoarcere; solicită țărilor din Balcanii de Vest și statelor membre să monitorizeze îndeaproape reintegrarea romilor repatriați și să prezinte anual Comisiei rapoarte cu privire la realizările lor, astfel încât să se faciliteze evaluarea politicilor de reintegrare și schimburile de bune practici;

15.

subliniază importanța vitală a procesului de liberalizare a vizelor pentru țările din Balcanii de Vest; salută faptul că Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru și Serbia au îndeplinit criteriile pentru liberalizarea vizelor, astfel încât se așteaptă ca regimul fără vize să se aplice cetățenilor lor începând cu 19 decembrie 2009; salută acțiunile întreprinse de autoritățile din Bosnia și Herțegovina și din Albania pentru a accelera procesul de îndeplinire a condițiilor din foaia de parcurs pentru regimul de circulație fără vize și le îndeamnă să avanseze cu pregătirile pentru îndeplinirea tuturor criteriilor, astfel încât cetățenii acestor țări să poată beneficia de liberalizarea vizelor din iulie 2010; consideră că, pentru a continua procesul de punere în aplicare a Agendei de la Salonic și ca parte a strategiei sale regionale, Comisia ar trebui să inițieze cât mai curând posibil, în limitele competențelor sale și în temeiul Rezoluției Consiliului de Securitate al ONU nr. 1244 din 10 iunie 1999, un dialog cu Kosovo privind regimul vizelor, urmărind stabilirea unei foi de parcurs pentru facilitarea și liberalizarea regimului vizelor, similară cu cele stabilite cu alte țări din Balcanii de Vest;

16.

îndeamnă toate țările din regiune să adopte sau să aplice în mod eficient dispoziții legale privind interzicerea discriminării cât mai curând posibil, în special ținând seama de faptul că, în continuare, multe cazuri de amenințări, atacuri, intimidări sau discriminări asupra unor lesbiene, homosexuali, bisexuali și transsexuali nu sunt făcut publice și nu sunt pedepsite;

17.

invită autoritățile internaționale și autoritățile kosovare să depună toate eforturile pentru închiderea imediată a taberelor pentru persoanele strămutate intern de la Cesmin Lug, Osterode și Leposavić, care sunt contaminate cu plumb pentru că se află în apropierea haldelor extrem de toxice de la minele de plumb din Trepca, și să asigure respectarea celor mai elementare drepturi ale omului pentru familiile care locuiesc acolo mutându-le în zone sigure, cu condiții sanitare decente;

18.

consideră că, pentru a menține sprijinul cetățenilor UE pentru extinderi ulterioare și angajamentul cetățenilor din țările candidate pentru continuarea reformelor, este esențial să li se prezinte acestora informații clare și complete despre beneficiile și implicațiile acestei politici; invită Comisia și statele membre să depună eforturi în această direcție; consideră că este la fel de esențial să se cunoască și să se răspundă la întrebările și preocupările cetățenilor;

19.

felicită Croația pentru progresul continuu către îndeplinirea criteriilor de aderare la Uniune, precum și a obligațiilor care decurg din statutul de membru; salută acordul bilateral cu privire la soluționarea litigiilor frontaliere cu Slovenia, care a creat condițiile pentru deschiderea unor noi capitole în procesul de aderare; consideră că negocierile de aderare pot fi încheiate până la mijlocul lui 2010, cu condiția ca Croația să își intensifice eforturile și să îndeplinească toate criteriile și condițiile necesare, printre care se numără cooperarea deplină cu TPII;

20.

felicită Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei pentru progresul înregistrat de la ultimul raport de țară, și în special în ultimele luni; constată cu satisfacție că acest progres a fost recunoscut de către Comisie, care a recomandat deschiderea negocierilor de aderare cu această țară; invită Consiliul să acționeze în conformitate cu recomandarea Comisiei la summitul ce va avea lor în decembrie 2009; se așteaptă ca negocierile să înceapă în viitorul apropiat cu speranța că pot fi găsite soluții satisfăcătoare pentru toate părțile la problemele încă nesoluționate cu țările vecine, inclusiv disputa privind numele dintre Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Grecia; solicită guvernelor ambelor țări să își intensifice eforturile în acest sens; reamintește importanța unor bune relații de vecinătate și îndeamnă Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei să fie receptivă la problemele care afectează țările învecinate; ia act de recenta instituire a relațiilor diplomatice cu Kosovo, precum și de încheierea acordului privind demarcarea fizică a frontierelor, ca o contribuție vitală la stabilitatea regională;

21.

invită autoritățile Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei să își continue eforturile depuse în procesul de reformă, în special în ceea ce privește reforma administrației publice și a justiției, politica anticorupție, drepturile femeilor și relațiile interetnice, inclusiv garantarea drepturilor persoanelor de orice origine etnică, precum și creșterea participării minorităților la viața și administrația publică;

22.

salută progresele realizate de Turcia în calitate de țară candidată pe calea îndeplinirii criteriilor politice de la Copenhaga; îndeamnă guvernul turc și toate partidele parlamentare din Turcia să ajungă la un consens cu privire la formularea și aplicarea reformelor-cheie; salută faptul că guvernul a aprobat strategia de reformă a justiției și atrage atenția asupra importanței cruciale a realizării sale rapide pentru funcționarea statului și societății turce; își exprimă îngrijorarea cu privire la situația din domeniul libertății de expresie și al libertății presei, în special în urma aplicării unei amenzi fără precedent unui grup media; constată cu satisfacție dezbaterea publică tot mai deschisă care are loc în Turcia asupra unor foste tabuuri; regretă progresele limitate înregistrate în domeniul libertății religioase și îndeamnă guvernul să instituie un cadrul legal, în conformitate cu Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care să permită funcționarea fără restricții a tuturor comunităților nemusulmane și a comunității Alevi; ia act cu regret de nerespectarea continuă a angajamentelor ce decurg din Protocolul adițional la Acordul de asociere CE-Turcia și îndeamnă Turcia să îl aplice integral și fără discriminare; solicită guvernului turc și tuturor părților implicate să contribuie activ la găsirea rapidă a unei soluții complete în disputa cu Cipru, conform rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU și principiilor de bază ale UE; salută eforturile depuse în direcția soluționării problemei kurde, în contextul proiectului de „deschidere democratică”, încurajează guvernul turc să ia măsuri concrete pentru a remedia situația cetățenilor de origine kurdă și solicită tuturor forțelor politice să sprijine acest proces; salută eforturile diplomatice depuse în vederea normalizării relațiilor cu Armenia și îndeamnă Marea Adunare Națională a Turciei, precum și Parlamentul din Armenia să ratifice protocoalele relevante; salută semnarea de către Turcia a Acordului interguvernamental privind conducta de gaz Nabucco, a cărui punere în aplicare constituie în continuare pentru UE una dintre marile priorități în domeniul securității energetice, și solicită deschiderea capitolului energie în negocierile de aderare; ia act de reluarea negocierilor asupra unui acord de readmisie UE-Turcia și îndeamnă Turcia ca, între timp, să aplice integral acordurile bilaterale de readmisie existente între Turcia și statele membre; invită guvernul turc să își intensifice coordonarea politicii externe cu UE, în special în ceea ce privește Iranul; regretă totuși că obiecțiile Turciei continuă să blocheze cooperarea strategică NATO-UE care se extinde în afara acordurilor „Berlin plus”, fapt care are consecințe negative pentru protecția personalului UE mobilizat, și îndeamnă Turcia să renunțe la aceste obiecții cât mai curând posibil;

23.

ia act cu satisfacție de progresele realizate de Serbia și, în special, de punerea în aplicare unilaterală a Acordului interimar; consideră că o astfel de punere în aplicare unilaterală, realizată în contextul crizei financiare, demonstrează angajamentul acestei țări de a progresa pe calea aderării la Uniune; îndeamnă, prin urmare, Consiliul să ia o decizie cu privire la ratificarea neîntârziată a Acordului interimar; solicită Serbiei să coopereze pe deplin cu TPII; salută, în această privință, raportul din 4 iunie 2009 prezentat de procurorul șef al TPII, conform căruia Serbia a făcut progrese suplimentare în cooperarea sa TPII; acordă importanță faptului că procesele continuă în Camera pentru crime de război a Tribunalului Districtual din Belgrad; salută semnarea de către autoritățile sârbe a protocolului privind activitatea polițienească cu Misiunea Uniunii Europene de sprijinire a statului de drept în Kosovo (EULEX) și invită Serbia să își intensifice în continuare cooperarea cu EULEX, în special în ceea ce privește operațiunile EULEX din zona de nord a Kosovo; regretă invitația adresată de autoritățile sârbe sârbilor kosovari de a boicota alegerilor locale din 15 noiembrie 2009 și le îndeamnă să adopte o abordare constructivă destinată să încurajeze participarea activă a comunității sârbilor kosovari la viața instituțiilor din Kosovo;

24.

admite că Bosnia și Herțegovina a înregistrat unele progrese în domeniul securității și al gestiunii frontierelor; își exprimă totuși nemulțumirea față de progresele limitate realizate de Bosnia și Herțegovina în calitate de posibilă țară candidată la aderarea la Uniune; constată cu îngrijorare crescândă instabilitatea climatului politic și lipsa unei viziuni comune, la care să adere ambele entități, și condamnă recurgerea la o retorică incendiară, de natură să submineze progresele realizate în procesul de reconciliere interetnică și funcționarea structurilor statale; încurajează Consiliul să își continue eforturile, cu sprijinul comunității internaționale, în vederea continuării dialogului cu liderii politici ai Bosniei și Herțegovinei, astfel încât să ajute această țară și populația sa să-și continue drumul spre integrarea europeană; subliniază importanța creării unui cadru constituțional mai durabil, care să permită instituțiilor acestei țări să funcționeze mai eficient; prin urmare, ia act de cele mai recente eforturi diplomatice comune depuse de Președinția de Consiliului, Comisie și de administrația SUA și recomandă continuarea negocierilor, ținând seama de înțelegerile anterioare dintre politicienii din Bosnia și Herțegovina; reamintește necesitatea de implica mai mult parlamentarii și societatea civilă în susținerea unei țări viabile;

25.

salută intenția Comisiei de a-și consolida relațiile cu Kosovo (5), inclusiv de a explora posibilitatea de participare a acestei țări la programele Comunității; se așteaptă ca procesul de descentralizare să se încheie înainte de sfârșitul anului în vederea îndeplinirii cerințelor minime ale planului Ahtisaari pentru a se asigura reprezentarea politică a tuturor locuitorilor din Kosovo, în special a minorității sârbe; solicită autorităților kosovare să-și continue eforturile pentru îmbunătățirea și garantarea respectării drepturilor minorităților; salută desfășurarea fără incidente a alegerilor locale din 15 noiembrie 2009 și recunoaște eforturile depuse de Comisia electorală centrală pentru pregătirea lor; în plus, salută rata de participare fără precedent a sârbilor kosovari și consideră acest lucru ca un semnal încurajator al voinței comunității sârbilor kosovari de a-și asuma responsabilități în instituții kosovare; salută faptul că EULEX a dezvoltat o capacitate complet operațională care îi va permite să-și îndeplinească mandatul de promovare a statului de drept, a ordinii și a siguranței publice în condiții de transparență și cu asumarea răspunderii pe întreg teritoriul kosovar, precum și să deschidă calea integrării acestei țări în Uniune, dacă îndeplinește condițiile și cerințele necesare;

26.

recunoaște progresele înregistrate de Muntenegru de la ultimul raport de țară; ia act de faptul că această țară a solicitat aderarea la Uniune și de decizia Consiliului de a invita Comisia să-și pregătească avizul privind cererea de aderare depusă de Muntenegru; salută realizările Muntenegrului, în special desfășurarea fără probleme a recentelor alegeri și performanța sa economică solidă în pofida crizei economice mondiale, și încurajează această țară să își continue eforturile pe calea reformelor;

27.

recunoaște progresul înregistrat de Albania de la ultimul raport de țară, în special în procesul de emitere a cărților de identitate și îmbunătățirile cadrului legislativ și administrativ al procesului electoral, așa cum s-a văzut la ultimele alegeri naționale; îndeamnă opoziția să înceteze boicotarea parlamentului și îi solicită să își îndeplinească datoria de a-și reprezenta alegătorii în parlament; invită guvernul și opoziția să găsească un teren comun pentru continuarea procesului început de ultimele alegeri în parlament; ia act de faptul Albania a solicitat aderarea la Uniune și de decizia Consiliului de a invita Comisia să-și pregătească avizul privind cererea de aderare depusă de această țară; încurajează autoritățile albaneze să-și continue eforturile pe calea reformelor în favoarea progresului economic și social al cetățenilor săi, pentru ca țara să poată progresa pe calea aderării la Uniunea Europeană;

28.

salută cererea de aderare a Islandei și se așteaptă ca, în curând, Comisia să emită un aviz și o recomandare privind această cerere și ca, în viitorul apropiat, Islanda să dobândească statutul de țară candidată, având în vedere tradiția democratică bine întemeiată a acestei țări și gradul ridicat de aliniere la acquis-ul comunitar; cu toate acestea, consideră că istoricul îndeplinirii de către Islanda a obligațiilor ce decurg din Acordul privind Spațiul Economic European ar trebui să constituie un element esențial în evaluarea efectuată de Comisie; își reiterează apelul adresat Comisiei de a deschide un birou al delegației Comisiei în Reykjavik în prima jumătate a anului 2010;

29.

invită Comisia și Consiliul să dezvolte un model funcțional și coerent pentru noile delegații UE în zona de extindere, menținând coerența măsurilor UE după instituirea Serviciului european pentru acțiunea externă (SEAE), în special în cazul în care competențele privind politica de extindere nu intră în aria de competențe a SEAE;

30.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor în cauză.

21.10.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 285/53

A.

întrucât Programul de acțiune al ONU adoptat la Beijing definește violența împotriva femeilor ca orice act de violență bazat pe criteriul genului, care are sau poate avea ca rezultat vătămări sau suferințe de natură fizică, sexuală sau psihologică, inclusiv amenințările privind astfel de acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate;

B.

întrucât Planul de acțiune ONU de la Beijing a declarat că violența împotriva femeilor este o manifestare a relațiilor de putere dintotdeauna inegale între femei și bărbați, ceea ce a condus la dominarea și discriminarea femeilor de către bărbați și împiedicarea dezvoltării depline a acestora;

C.

întrucât violența bărbaților împotriva femeilor nu este doar o problemă de sănătate publică, ci și o chestiune de inegalitate între femei și bărbați, domeniu în care UE are competența de a lua măsuri;

D.

întrucât egalitatea între femei și bărbați constituie un principiu fundamental al Uniunii Europene, recunoscut de Tratatul de instituire a Comunității Europene și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

E.

întrucât violența bărbaților împotriva femeilor reprezintă o încălcare a drepturilor omului, în special a dreptului la viață, dreptului la siguranță, dreptului la demnitate și dreptului la integritate fizică și psihică, precum și a dreptului la alegere și sănătate sexuală și reproductivă;

F.

întrucât violența bărbaților împotriva femeilor este un obstacol în calea participării femeilor la activitățile sociale, la viața politică și publică și la piața muncii și poate duce la marginalizarea și sărăcia femeilor;

G.

întrucât violența împotriva femeilor, în formele sale extreme, poate avea ca rezultat omorârea acestora;

H.

întrucât violența împotriva femeilor este însoțită de violența împotriva copiilor și exercită o influență asupra bunăstării psihice și asupra vieții acestora;

I.

întrucât violența împotriva femeilor-mame afectează direct și indirect sănătatea emoțională și mentală a copiilor lor și are efecte negative de lungă durată asupra acesteia și poate da naștere la un ciclu de violență și abuzuri care se perpetuează de-a lungul generațiilor;

J.

întrucât violența masculină împotriva femeilor este o problemă structurală și larg răspândită în toată Europa și în lume, un fenomen care afectează victimele și făptuitorii, indiferent de vârstă, educație, venit sau poziție socială și este legată de distribuția inegală a puterii între femei și bărbați în societatea noastră;

K.

întrucât tipurile de violență împotriva femeilor variază în diverse culturi și tradiții și întrucât mutilarea genitală a femeilor, așa-numitele crime de onoare și căsătoriile forțate reprezintă o realitate în UE;

L.

întrucât situațiile de război, conflictele armate, reconstrucția post-conflict, crizele economice, sociale și/sau financiare cresc vulnerabilitatea femeilor, individuală și colectivă, față de violența masculină și întrucât nu ar trebui să fie considerate ca o scuză pentru tolerarea violenței masculine;

M.

întrucât traficul de femei în scopuri sexuale și de altă natură constituie o încălcare fundamentală a drepturilor femeii și este nociv atât pentru victime, cât și pentru societate în ansamblu;

N.

întrucât toleranța prostituției în Europa conduce la o intensificare a traficului de femei în Europa în scopuri sexuale, precum și la turismul sexual;

O.

întrucât nu se înregistrează o activitate de colectare a unor date statistice periodice și comparabile cu privire la diversele tipuri de violență împotriva femeilor din UE, ceea ce îngreunează procesul de evaluare a dimensiunii reale a fenomenului și identificarea unor soluții adecvate pentru această problemă;

P.

întrucât numărul femeilor care sunt victime ale violenței de gen este alarmant;

Q.

întrucât imaginea, deseori deformată și comercială, pe care mass-media o oferă despre femei subminează respectul față de demnitatea umană;

R.

întrucât, pe lângă dependența economică (caz frecvent în rândul femeilor), alți factori importanți care le determină pe femei să nu raporteze cazurile de violență se regăsesc în cultura și reprezentările societale conform cărora violența masculină împotriva femeilor este o chestiune de ordin privat sau femeile sunt cele care deseori poartă vina pentru această violență;

S.

întrucât în mod frecvent femeile nu raportează actele de violență comise de bărbați împotriva lor, din motive complexe și diverse, de natură psihologică, financiară, socială și culturală, și câteodată din lipsă de încredere în serviciile de poliție, de justiție sau de asistență socială și medicală;

T.

întrucât Parlamentul a solicitat în mod repetat declararea unui An european al eliminării tuturor formelor de violență împotriva femeilor;

U.

întrucât ONU a declarat 25 noiembrie drept Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor, iar în decembrie 2009 va fi organizat la Parlamentul European un seminar internațional consacrat luptei împotriva violenței la adresa femeilor;

V.

întrucât este urgent nevoie de un instrument juridic amplu menit să combată toate formele de violență împotriva femeilor în Europa, inclusiv traficul de femei,

1.

îndeamnă statele membre să îmbunătățească legislația și politicile naționale pentru combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeii, în special prin elaborarea unor planuri de acțiune naționale de anvergură de combatere a violenței împotriva femeilor, bazate pe o analiză a implicațiilor pe care le are violența împotriva femeilor din punct de vedere al egalității de gen și a obligațiilor statelor membre, în conformitate cu tratatele internaționale, de a elimina toate formele de discriminare a femeilor, și care să cuprindă măsuri concrete de prevenire a violenței masculine, de protecție a victimelor și de urmărire penală a făptuitorilor;

2.

îndeamnă statele membre să susțină, prin programe și scheme de finanțare naționale adecvate, organizațiile și asociațiile de voluntari care oferă adăpost și asistență psihologică femeilor victime ale violenței, mai ales acordându-le sprijin pentru a se reintegra pe piața muncii și pentru a-și putea recăpăta pe deplin demnitatea lor umană;

3.

invită Comisia să prezinte Parlamentului și Consiliului un plan de politici specific și mai coerent la nivelul UE pentru combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor, în conformitate cu Comunicarea Comisiei din 1 martie 2006 intitulată „Foaia de parcurs a CE privind egalitatea între femei și bărbați 2006-2010” (COM(2006)0092), să includă activități de combatere a violenței împotriva femeilor în programul de acțiune pentru egalitatea dintre bărbați și femei pentru perioada 2011-2016, precum și măsuri concrete de eliminare a tuturor formelor de violență, de protecție a victimelor și de urmărire penală a făptuitorilor, precum și să asigure o analiză a implicațiilor violenței masculine împotriva femeilor din punct de vedere al egalității de gen în toate domeniile sale de politici și să asigure o reacție coordonată, angajată și coerentă a instituțiilor și statelor membre UE în vederea eradicării acestei violențe;

4.

îndeamnă Comisia să analizeze posibilitatea adoptării de noi măsuri de combatere a violenței împotriva femeilor;

5.

invită Comisia să organizeze o conferință specială la nivel înalt, la care să participe reprezentanți ai organismelor politice, ai societății civile, ai organizațiilor sociale și instituționale, cu scopul de a contribui la procesul de dezvoltare a unor politici mai coerente, care să abordeze toate formele de violență împotriva femeilor;

6.

invită UE să garanteze dreptul la asistență și sprijin pentru toate victimele violenței, inclusiv cele ale traficului de ființe umane, indiferent de naționalitatea lor, și asigurând protecția victimelor de sex feminin ale violenței domestice, al căror statut juridic ar putea depinde de partener;

7.

invită UE să creeze mecanisme pentru a asigura că analiza traficului de ființe umane din punct de vedere al egalității de gen este inclusă în toate actele normative și politicile menite să prevină și să combată acest trafic și să abordeze cauzele reale ale violenței prin măsuri preventive, precum sancțiuni, campanii de educare și de sensibilizare;

8.

subliniază că așteaptă în continuare rezultatele studiului Comisiei cu privire la legislația referitoare la violența pe criterii de gen și violența împotriva femeilor;

9.

invită Comisia și statele membre să garanteze accesul efectiv al femeilor victime ale violenței la asistență juridică și la protecție, indiferent de naționalitatea lor și de modul de participare la anchetele inițiate de autoritățile de poliție;

10.

îndeamnă Consiliul și Comisia să stabilească o bază juridică clară pentru combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor, inclusiv a traficului de ființe umane;

11.

invită Comisia să inițieze elaborarea unei propuneri de directivă cuprinzătoare privind măsurile de prevenire și combatere a tuturor formelor de violență împotriva femeilor;

12.

invită Comisia și statele membre să ia măsuri pentru a aborda cauzele violenței împotriva femeilor, în special prin măsuri preventive și campanii de sensibilizare cu privire la diversele forme de violență împotriva femeilor;

13.

invită Comisia și statele membre să inițieze măsuri concertate, inclusiv campanii de sensibilizare și de informare a opiniei publice cu privire la violența domestică și strategii menite să schimbe, prin educație și mass-media, stereotipurile sociale referitoare la poziția femeilor în societate și să încurajeze schimbul de bune practici;

14.

invită Comisia și statele membre să abordeze la nivel internațional violența împotriva femeilor și dimensiunea de gen a încălcărilor drepturilor omului, în special în contextul acordurilor bilaterale de asociere și de comerț internațional în vigoare și în curs de negociere;

15.

regretă, în acest context, lipsa unei dimensiuni semnificative de gen în evaluările obligatorii de impact asupra dezvoltării durabile, efectuate înainte de încheierea unor astfel de acorduri, pe lângă chestiunea violenței sexuale, precum și a unui set de instrumente care să analizeze impactul asupra egalității de gen, și invită Comisia să prezinte cât mai curând o propunere pentru a rezolva această problemă;

16.

invită statele membre să țină cont în mod corespunzător de circumstanțele specifice ale anumitor categorii de femei care sunt în mod special vulnerabile la violență, precum femeile care aparțin minorităților, femeile migrante, femeile refugiate, femeile care trăiesc în sărăcie în comunitățile rurale sau izolate, femeile închise în penitenciare sau în alte instituții, fetițele, femeile homosexuale, femeile cu handicap și femeile de vârstă înaintată;

17.

îndeamnă statele membre să-și intensifice acțiunile de prevenire a violenței pe criterii de gen în rândul tinerilor, prin campanii de educare specifice și o mai bună colaborare între factorii interesați și diversele medii implicate în acest fenomen, precum familia, școala, spațiul public și mass-media;

18.

invită Comisia să abordeze, de asemenea, dimensiunea internațională a violenței împotriva femeilor în contextul activității sale în domeniul responsabilității sociale a întreprinderilor, în special în ceea ce privește întreprinderile europene care activează în zonele libere industriale de export;

19.

subliniază importanța instruirii adecvate a persoanelor care acordă asistență femeilor victime ale violenței masculine, inclusiv a reprezentanților sistemului judiciar și de aplicare a legii, în special a poliției, a instanțelor, a serviciilor de asistență socială, medicală și juridică, a agențiilor de ocupare a forței de muncă, a asociațiilor patronale și a sindicatelor;

20.

solicită crearea unor mecanisme menite să faciliteze accesul femeilor care sunt victime ale violenței pe criterii de gen sau ale rețelelor de trafic de persoane la asistență juridică gratuită care să le permită să beneficieze de drepturile lor pe întreg teritoriul Uniunii; insistă asupra necesității de a îmbunătăți colaborarea dintre personalul din justiție și a schimbului de bune practici în combaterea discriminării și a violenței pe criterii de gen, precum și de a mobiliza toate mijloacele necesare pentru a înlătura obstacolele în calea recunoașterii hotărârilor judecătorești în alte state membre, inclusiv a condamnărilor pentru violența pe criterii de gen și a ordinelor de interdicție împotriva autorilor agresiunilor;

21.

salută crearea, în anumite state membre, a unor tribunale care se ocupă de cazurile de violență împotriva femeilor și invită toate statele membre să preia această inițiativă;

22.

solicită ca în sistemul european al informațiilor legate de cazierele judiciare (ECRIS) să se acorde un loc important antecedentelor de violență de gen;

23.

îndeamnă statele membre să creeze un sistem coerent pentru colectarea datelor statistice cu privire la violența împotriva femeilor, acordând o atenție specială violenței împotriva minorilor, și inclusiv la crimele săvârșite pe fondul unor violențe comise asupra membrilor apropiați ai familiei sau rudelor, în colaborare strânsă cu Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, pentru a putea utiliza date comparabile de pe întreg teritoriul UE cu privire la violența împotriva femeilor;

24.

îndeamnă statele membre să recunoască faptul că violența sexuală și violul având ca victime femei, inclusiv în cadrul căsătoriei și al relațiilor intime neoficializate și/sau săvârșite de rudele de sex masculin, constituie infracțiuni penale în cazurile în care victima nu și-a dat consimțământul și să urmărească penal din oficiu autorii acestui tip de infracțiune, precum și să respingă orice referire la practicile culturale, tradiționale sau religioase și la tradiții ca circumstanțe atenuante în cazurile de violență împotriva femeilor, inclusiv cazurile așa-numitelor crime de onoare și de mutilare genitală a femeilor;

25.

constată că anumite state membre au pus în aplicare politici menite să recunoască violența sexuală între parteneri, în special violența conjugală, drept infracțiune; invită statele membre să analizeze rezultatele acestor politici pentru a favoriza schimbul de bune practici la scară europeană;

26.

invită statele membre să adopte măsuri adecvate pentru a opri mutilarea genitală a femeilor; subliniază faptul că imigranții care își au rezidența în Comunitate ar trebui să fie conștienți că mutilarea genitală este un abuz grav la adresa sănătății femeilor și o încălcare a drepturilor omului; invită statele membre fie să pună în aplicare dispoziții juridice specifice privind mutilarea genitală a femeilor, fie să adopte astfel de legi și să urmărească penal toate persoanele care săvârșesc mutilări genitale;

27.

invită UE să garanteze dreptul la asistență și sprijin pentru toate victimele violenței masculine împotriva femeilor;

28.

îndeamnă statele membre să investigheze fără întârziere încălcările extrem de grave ale drepturilor omului comise împotriva femeilor rome, să sancționeze vinovații și să ofere compensare adecvată victimelor sterilizării forțate;

29.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor statelor membre și Secretarului General al ONU.

21.10.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 285/59

A.

întrucât reluarea recentă a luptelor dintre insurgenții din Uniunea Tribunalelor Islamice, guvernul federal de tranziție (GFT) și trupele Misiunii Uniunii Africane în Somalia (AMISOM) a condus la creșterea instabilității și la pierderi de vieți omenești în Somalia;

B.

întrucât comunitatea internațională respectă suveranitatea, integritatea teritorială, independența politică și unitatea Somaliei;

C.

întrucât, de la înlăturarea regimului Said Barre în 1991, Somalia nu a avut un guvern funcțional și întrucât de atunci situația politică a fost una de anarhie, marcată de lupte între clanuri și de acte de banditism;

D.

întrucât insecuritatea din ce în ce mai mare din capitala Somaliei, Mogadiscio, a împiedicat ONG-urile naționale și internaționale să facă față catastrofei umanitare care are loc și să rezolve cazurile urgente;

E.

întrucât abuzurile la adresa drepturilor omului și încălcarea pe scară largă a dreptului internațional umanitar de către toate părțile aflate în conflict în Somalia, mai exact tortura și alte rele tratamente, violurile, execuțiile extrajudiciare, detenția arbitrară și atacurile împotriva civililor, a jurnaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului, precum și a infrastructurilor civile continuă să aibă loc în Somalia;

F.

întrucât este preocupat de războiul civil prelungit din Somalia și de implicațiile acestuia pentru procesul de pace și de reconciliere din țară, precum și pentru securitatea și stabilitatea din regiunea Cornului Africii în ansamblul ei;

G.

întrucât atacurile piraților aveau drept țintă, cu foarte puțin timp în urmă, nu numai navele comerciale, ci și navele Programului alimentar mondial (PAM), navele de pescuit și navele de turism;

H.

întrucât astfel de acte de piraterie sunt în parte rezultatul violenței și instabilității politice din Somalia, dar și contribuie la acestea, având repercusiuni asupra restului regiunii Cornului Africii și consecințe asociate pentru populația civilă a Somaliei în ceea ce privește expunerea la amenințări, lipsa dezvoltării și întreruperea ajutoarelor alimentare și a altor eforturi umanitare;

I.

întrucât, la 8 decembrie 2008, Consiliul a decis să lanseze, ca parte a acțiunii globale coordonate de UE în Cornul Africii, prima operațiune navală a UE din toate timpurile, (EUNAVFOR – Atalanta, menționată anterior), al cărei mandat este de a reprima, a descuraja și a preveni actele de piraterie și de jaf armat din largul coastelor Somaliei și de a contribui la protecția navelor comerciale și, în special, a navelor PAM care livrează ajutoare alimentare pentru persoanele strămutate din Somalia;

J.

întrucât, din decembrie 2008, Operațiunea EUNAVFOR Atalanta a asigurat o protecție crucială unui număr de 50 de nave ale PAM, care au livrat aproximativ 300 000 de tone de produse alimentare, de care au beneficiat direct, în final, 1,6 milioane de somalezi;

K.

întrucât în cadrul reuniunii Consiliului de Afaceri Externe din 27 iulie 2009, menționată anterior, Consiliul a decis să intensifice implicarea UE în promovarea păcii și dezvoltării în Somalia, în strânsă cooperare cu toți actorii relevanți, în special cu ONU și Uniunea Africană (UA) și, în acest scop, a examinat modalitățile în care UE ar putea să contribuie la eforturile internaționale, inclusiv în domeniul securității;

L.

întrucât, în cadrul reuniunii Consiliului de Afaceri Externe din 17 noiembrie 2009, Consiliul a aprobat un concept de gestionare a crizelor aplicabil în cadrul unei posibile misiuni PESA (Politica Europeană de Securitate și Apărare), al cărei scop este să contribuie la instruirea celor 2 000 de membri ai forțelor de securitate ale Guvernului Federal de Tranziție (GFT) al Somaliei;

M.

întrucât pirateria a devenit o afacere profitabilă, cu răscumpărări uriașe cerute pentru persoanele capturate și întrucât pirații din zilele noastre folosesc metode mai sofisticate, sunt foarte bine înarmați, se ghidează după o strategie clară și au capacitatea de a se adapta rapid la noi tactici;

N.

întrucât această asistență pe termen lung din partea partenerilor internaționali nu poate fi eficientă fără o stabilizare a situației în materie de securitate;

O.

întrucât insurgenții Uniunii Tribunalelor Islamice au exclus orice legătură politică și orice reconciliere în vederea restabilirii păcii pe baza Procesului de pace de la Djibouti, care oferă un cadru pentru găsirea unei soluții politice durabile în Somalia;

P.

întrucât forțele militare care participă la operațiunea EUNAVFOR Atalanta pot să aresteze, să rețină sau să transfere persoanele suspectate de comiterea unor acte de piraterie sau jaf armat în zonele în care se află acestea; întrucât suspecții pot fi de asemenea judecați de un stat membru UE sau de Kenya, în temeiul acordului semnat cu UE la 6 martie 2009, prin care se acordă autorităților din Kenya dreptul de a judeca;

Q.

întrucât, potrivit unui raport al Programului pentru Mediu al Organizației Națiunilor Unite (UNEP), un număr mare de transporturi ilegale de deșeuri toxice, al căror conținut prezintă scurgeri, au fost depozitate de-a lungul coastei Somaliei, demonstrând un dispreț total față de sănătatea populației locale și conservarea mediului,

1.

condamnă cu fermitate încălcările grave ale dreptului internațional umanitar și ale legislației drepturilor omului de către toate părțile implicate în conflictul din Somalia; solicită încetarea imediată a ostilităților și solicită tuturor grupărilor armate să depună de urgență armele și să se alăture unui veritabil dialog extins cu GFT; solicită tuturor părților beligerante să se abțină de la comiterea unor atacuri neselective asupra civililor și solicită crearea unei comisii independente pentru investigarea crimelor de război și a încălcărilor drepturilor omului;

2.

își reafirmă sprijinul pentru GFT, sub conducerea Președintelui Sheikh Sharif Sheikh Ahmed, precum și pentru angajamentele asumate de președinte în sensul respectării principiilor prevăzute în Acordul de pace de la Djibouti, inclusiv pentru spiritul de reconciliere și încercarea de asigurare a unui proces politic incluziv; condamnă atacurile armate împotriva GFT al Somaliei, a ONU și a ONG-urilor;

3.

reamintește faptul că toate părțile implicate în acest conflict și comunitatea internațională au responsabilitatea de a proteja civilii, de a permite furnizarea ajutoarelor și de a respecta spațiul umanitar și siguranța personalului de asistență umanitară; solicită, așadar, să se creeze de urgență condițiile potrivite pentru a soluționa în mod adecvat catastrofa umanitară din Somalia;

4.

ia act cu mare satisfacție de faptul că operațiunea EUNAVFOR – Atalanta contribuie în continuare cu succes la securitatea maritimă din largul coastelor Somaliei, protejând navele afretate care livrează în cadrul Programului alimentar mondial ajutoare alimentare către Somalia, vasele care livrează încărcături deosebit de importante pentru operațiunea UA de sprijinire a păcii în Somalia și alte nave vulnerabile; solicită Consiliului să extindă durata operațiunii cu încă un an după încheierea actualului mandat, la 12 decembrie 2009; își exprimă sprijinul pentru o eventuală extindere spre sud a zonei de operațiuni, în funcție de activitatea de piraterie, dar subliniază că o astfel de extindere nu ar trebui să aducă atingere scopului principal al misiunii, și anume protecția convoaielor din cadrul Programului alimentar mondial și a altor nave vulnerabile, precum flota comercială și navele de pescuit;

5.

subliniază faptul că actele de piraterie pe mare subminează în mod grav cadrul de securitate și afectează semnificativ furnizarea de ajutoare alimentare în contextul unei situații umanitare deja critice;

6.

subliniază că succesul luptei împotriva pirateriei va fi posibil numai prin abordarea cauzelor care stau la baza acestei probleme, care sunt determinate de situația din teren, constând în sărăcie și un stat eșuat, cauze care pot fi eradicate numai prin realizarea păcii, dezvoltării și a consolidării statului în Somalia;

7.

consideră că, până când o soluție politică este găsită de comunitatea internațională la problema credibilității Somaliei ca stat, strategia de securitate implementată prin intermediul Operațiunii EUNAVFOR Atalanta trebuie să prevaleze în continuare și chiar să fie consolidată în ceea ce privește resursele puse la dispoziția forțelor desfășurate în cadrul operațiunii propriu-zise;

8.

invită Consiliul, prin urmare, să analizeze posibilitatea creării unei operațiuni PESA noi, la scară redusă, în paralel cu Operațiunea EUNAVFOR Atalanta, pentru a contribui la instruirea forțelor de securitate ale GFT, armonizând astfel între ele inițiativele existente – inclusiv inițiativa Franței în Djibouti și inițiativa Ugandei ca parte a programului de instruire instituit de AMISOM – prin garantarea faptului că acestea recurg la același tip de acțiuni; salută, în acest sens, aprobarea de către statele membre la 17 noiembrie 2009 conceptului de gestionare a crizelor în vederea unei posibile noi operațiuni PESA în Somalia, dar insistă ca adoptarea acestui concept să nu aducă niciun prejudiciu deciziei de lansare a unei misiuni, care poate fi luată numai după o examinare mai atentă a situației din teren, asigurându-se respectarea drepturilor omului, plata salariilor, furnizarea echipamentului necesar și integrarea forțelor de securitate instruite în cadrul structurilor statului și al structurilor de conducere, astfel încât, odată revenite în țară, acestea să nu se întoarcă împotriva guvernului pe care ar trebui să îl protejeze;

9.

regretă faptul că un procent între 35 % și 40 % dintre navele din regiune nu sunt înregistrate la organismul central de coordonare a securității maritime și, drept consecință, echipajele acestor nave nu sunt conștiente de riscurile specifice în ceea ce privește securitatea; solicită, prin urmare, statelor membre să garanteze că toate navele lor sunt înregistrate; solicită tuturor navelor să respecte recomandările emise de EUNAVFOR - Operațiunea Atalanta, pentru a garanta cel mai înalt nivel de siguranță și pentru a reduce astfel riscul de a fi atacate sau capturate;

10.

regretă faptul că o atitudine excesiv de îngăduitoare față de cererile piraților somalezi, în absența aplicării măsurilor coercitive necesare, poate genera efecte contraproductive și indezirabile în viitor, încurajând noi cazuri de piraterie în zonă;

11.

își exprimă în continuare sprijinul pentru AMISOM, având în vedere rolul său esențial în procesul de pace; insistă asupra faptului că implicarea în continuare, alături de UA și AMISOM, ar trebui să identifice cele mai urgente nevoi și posibile modalități de sprijin suplimentar din partea UE pentru a asista AMISOM în vederea dezvoltării capacităților, proporțional cu mandatul acesteia;

12.

invită comunitatea internațională și în special UE să mărească sprijinul constând în asistență umanitară pentru persoanele strămutate intern și pentru populația aflată în nevoie;

13.

consideră că implicarea organizațiilor de femei din Somalia și a societății civile ar putea juca un rol pozitiv în procesul de reconciliere națională;

14.

invită statele membre să analizeze posibilitatea instruirii membrilor echipajelor și a pescarilor, pentru a-i pregăti în eventualitatea unei luări de ostatici;

15.

solicită să se dea dovadă de strictețe în aplicarea și monitorizarea embargoului asupra armelor impus Somaliei de către ONU în 1992 și să se reia aceste proceduri, având în vedere că gradul de respectare al embargoului este redus; solicită tragerea la răspundere a celor care au încălcat embargoul asupra armelor impus Somaliei;

16.

invită ONU și Comisia Europeană să investigheze sub toate aspectele deversarea deșeurilor toxice și pescuitul ilegal de-a lungul coastelor Somaliei, să stabilească responsabilitățile la toate nivelurile, să sprijine eforturile de a deferi justiției persoanele responsabile pentru aceste infracțiuni și să asigure faptul că actele de contaminare a mediului sunt tratate la nivel global;

17.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Secretarilor generali ai Uniunii Africane, ONU și Autorității Interguvernamentale pentru Dezvoltare (IGAD), Președintelui GFT al Somaliei, Guvernului Etiopiei și Parlamentului Panafrican.

21.10.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 285/63

A.

întrucât tutunul reprezintă cauza cea mai importantă a deceselor evitabile, cauzând anual în UE peste o jumătate de milion de decese (4);

B.

întrucât se estimează că 25 % din totalul deceselor provocate de cancer și 15 % din totalul deceselor din UE pot fi puse pe seama fumatului (5); întrucât, potrivit unor estimări prudente, 7 300 de adulți, inclusiv 2 800 de nefumători, au decedat în 2002 în Uniunea Europeană ca urmare a expunerii la fumul de tutun din mediul ambiant (FTMA) la locul de muncă, iar decesul a încă 72 000 de persoane adulte, inclusiv a 16 400 de nefumători, a fost asociat expunerii la FTMA la domiciliu (6);

C.

întrucât, potrivit sondajului Eurobarometru din martie 2009, 70 % din populația UE nu fumează, iar o mare majoritate a cetățenilor sunt în favoarea interzicerii fumatului în toate locurile publice (locul de muncă, restaurante, baruri și braserii);

D.

întrucât, în ciuda faptului evident că copiii sunt îndeosebi de vulnerabili în fața FTMA, datele respective, axate în mod specific pe rezultatele expunerii sistematice a copiilor pe termen lung la FTMA, sunt fie insuficiente, fie inexistente, iar un studiu care să furnizeze datele pertinente poate fi realizat mai eficient la nivel paneuropean și este de preferat în locul a 27 de studii diferite realizate în cele 27 de state membre diferite;

E.

întrucât expunerea la FTMA – cunoscut și sub denumirea de „fum de tutun secundar” – reprezintă o sursă suplimentară importantă de mortalitate, morbiditate și handicap în UE;

F.

întrucât fumul de tutun este un amestec toxic complex, compus din mai mult de 4 000 de compuși gazoși și particule, inclusiv 69 de carcinogeni cunoscuți și mulți agenți toxici;

G.

întrucât FTMA a fost clasificat de către Agenția Internațională de Cercetare în Domeniul Cancerului a OMS ca un carcinogen uman cunoscut;

H.

întrucât nu există un nivel de expunere fără pericol la fumul de tutun secundar; întrucât fiecare persoană are dreptul la un nivel înalt de protecție a sănătății și ar trebui protejată de astfel de expunere și întrucât copiii sunt îndeosebi de vulnerabili la poluarea cu fum de tutun;

I.

întrucât fumătorii iau mai multe concedii medicale din cauza bolilor de scurtă și lungă durată decât nefumătorii și foștii fumători, contribuind la majorarea costului enorm al consumului de tutun, suportat de persoane fizice, angajatori, agenți economici și economie în general;

J.

întrucât copiii nu sunt în măsură să consimtă la expunerea lor la FTMA în spații închise și au dreptul să fie protejați și să nu fie prejudiciați de practici dăunătoare sănătății lor;

K.

întrucât expunerea la fumul de tutun în timpul sarcinii poate duce la creșterea riscului de malformații, de pierderi de sarcină, de naștere a unui copil mort și nașteri premature, de împiedicare a creșterii fetusului, de circumferință redusă a capului și o greutate redusă la naștere și întrucât există o legătură între fumatul pasiv și infecții ale urechii medii, funcționarea deficitară a plămânilor, astm și sindromul morții infantile subite;

L.

întrucât dovezile demonstrează că introducerea politicilor de eliminare a fumului de tutun a avut ca rezultat îmbunătățirea globală a condițiilor de muncă și reducerea incidenței morbidității aferente fumatului (de exemplu, evenimente coronare acute, probleme respiratorii sau infecții miocardice);

M.

întrucât costurile pentru sistemele de sănătate ca urmare a consumului de tutun sunt suportate de întreaga populație și nu de cei responsabili pentru generarea lor;

N.

întrucât UE, precum și 26 dintre cele 27 de state membre au semnat și ratificat deja FCTC; reamintește, de asemenea, preambulul la Constituția OMS, în care se declară că atingerea celui mai înalt standard de sănătate cu putință este unul dintre drepturile fundamentale ale fiecărei ființe umane;

O.

întrucât articolul 8 din FCTC instituie o obligație juridică pentru părțile la convenție de a adopta și de a aplica în domeniile jurisdicției naționale existente, astfel cum sunt stabilite de legislația internă, și de a promova activ la alte niveluri jurisdicționale adoptarea și aplicarea unor măsuri eficace pentru protejarea cetățenilor împotriva expunerii la fumatul pasiv în toate spațiile închise de la locul de muncă, în transportul public și în spațiile publice închise, precum și în alte spații publice, după caz;

P.

întrucât Parlamentul a invitat statele membre să adopte, până în octombrie 2009, interzicerea generală a fumatului în toate spațiile închise de la locul de muncă, inclusiv în unitățile de alimentație publică, precum și în toate clădirile publice și în mijloacele de transport în comun din UE;

Q.

întrucât legislația internă diferă semnificativ de la un stat membru la altul,

1.

își exprimă regretul cu privire la faptul că Președinția a decis să adopte recomandarea Consiliului fără avizul Parlamentului;

2.

își exprimă regretul cu privire la faptul că lipsa în majoritatea statelor membre a unor reglementări cuprinzătoare privind mediile fără fum de tutun (în special în sectoarele hotelier și de recreare) duce la inegalități între diferite grupuri profesionale și socio-economice, lucrătorii din sectorul hotelier având o probabilitate de trei ori mai mare decât lucrătorii din birouri de a se expune la fumul de tutun timp de peste cinci ore pe zi;

3.

subliniază faptul că Parlamentul a promovat în mod consecvent măsuri stricte pentru abordarea dependenței de tutun și pentru reducerea gradului de expunere a tinerilor la fumatul pasiv;

4.

evidențiază efectele dăunătoare grave ale fumatului pasiv, efectele specifice pe care expunerea la substanțe dăunătoare le poate provoca în perioada vulnerabilă a copilăriei și faptul că copiii nu au capacitatea juridică de a-și da consimțământul privind expunerea sistematică și pe termen lung la medii pline de fum;

5.

subliniază că diferențele dintre legislațiile interne duc la diferențe enorme între statele membre în ceea ce privește protecția împotriva fumatului pasiv;

6.

consideră că este esențial ca legislația în vigoare din statele membre privind interzicerea fumatului să respecte, oferind totodată securitate juridică, principiul egalității dintre diferite tipuri de întreprinderi din sectorul de alimentație publică și cel hotelier;

7.

salută faptul că UE dezvoltă activ o politică cuprinzătoare de control al tutunului, care se caracterizează prin măsuri legislative, sprijinirea acțiunilor de prevenire a fumatului și a acțiunilor de renunțare la fumat la nivelul UE, integrarea măsurilor de control al tutunului într-o serie de alte politici comunitare și afirmarea UE ca actor important în domeniul controlului tutunului la nivel global;

8.

salută disponibilitatea UE de a lupta împotriva consumului de tutun, precum și noua coerență a politicilor sale demonstrată recent;

9.

subliniază că acte legislative cu caracter obligatoriu, întemeiate pe articolele 137 și 152 din Tratat, ar putea eventual avea ca rezultat reducerea prevalenței FTMA și a poverii sanitare și economice aferente; recunoaște, cu toate acestea, că articolele menționate, în special articolul 137, nu vizează direct problema specifică a copiilor;

10.

subliniază că numai o interzicere generală a fumatului în toate spațiile închise de la locul de muncă, inclusiv în unitățile de alimentație publică, precum și în toate clădirile publice și în mijloacele de transport în comun poate proteja sănătatea angajaților și a nefumătorilor și facilita în mod considerabil renunțarea la fumat în rândul fumătorilor;

11.

salută acțiunile întreprinse de acele state membre care au adoptat deja măsuri eficiente pentru garantarea protecției împotriva fumatului pasiv; invită statele membre să adopte în continuare, în scopul protecției nefumătorilor, norme în domeniul protecției sănătății lucrătorilor și să consolideze eforturile curente de protejare a nefumătorilor;

12.

invită Comisia să elaboreze un raport privind costurile suportate de sistemele naționale de sănătate și de economia UE ca urmare a fumatului și a efectelor expunerii la fumul de tutun;

13.

propune Consiliului să recomande statelor membre să instituie un dialog și o consultare permanente cu toate părțile interesate, în conformitate cu orientările de punere în aplicare a articolului 5 alineatul (3) din FCTC adoptate de Conferința părților la FCTC în 2009, în vederea garantării sprijinului tuturor actorilor pentru punerea în aplicare a unor strategii și programe naționale de control al tutunului;

14.

își reînnoiește invitația către Comisie de a prezenta o propunere de modificare a Directivei 2001/37/CE (7) privind produsele din tutun, inclusiv cel puțin modificările cuprinse în rezoluția Parlamentului din 24 octombrie 2007 menționată anterior;

15.

invită Comisia să realizeze un studiu cuprinzător privind efectele expunerii sistematice pe termen lung a copiilor la fumul de tutun secundar și terț în toate locurile în care se află;

16.

invită Comisia și statele membre să folosească atât propunerea de recomandare a Consiliului, cât și cele mai bune practici ale statelor membre ca bază pentru elaborarea de orientări în vederea punerii în aplicare a articolului 14 din FCTC („Măsuri de reducere a cererii, privind dependența de tutun și pe renunțarea la acesta”), care urmează să fie adoptate în cadrul următoarei Conferințe a părților la FCTC;

17.

încurajează Comisia să continue punerea în aplicare a măsurilor de sprijin la nivelul UE, cum ar fi măsuri de sensibilizare a opiniei publice, inclusiv informațiile de pe ambalajele produselor din tutun, care sunt integrate în campaniile de comunicare naționale vizând descurajarea fumatului;

18.

consideră că este esențială, ca și în cazul măsurilor pentru o „Europă fără tutun”, cooperarea strânsă dintre Comisie și statele membre în vederea echipării Comisiei cu noi mijloace de combatere a diferitelor tipuri de trafic cu produse din tutun și a contrafacerii lor, în special pe Internet, având în vedere pericolele imediate și importante pe care le comportă acestea pentru sănătatea consumatorilor;

19.

amintind de necesitatea unor măsuri stricte pentru asigurarea unei monitorizări și a unei aplicări depline și precise, invită statele membre, care au ratificat deja FCTC, să aplice recomandările conținute în aceasta, conform obligațiilor care le revin în temeiul articolului 8 din FCTC, precum și să raporteze Comisiei de două ori pe an cu privire la progresele realizate în aplicarea acestora;

20.

invită, încă o dată, Președintele și Biroul, având în vedere datoria lor de a fi un exemplu pentru statele membre, să adopte interzicerea fumatului în toate spațiile Parlamentului fără excepție, cu efect imediat; solicită o aplicare riguroasă a acestei interdicții;

21.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și OMS.

21.10.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 285/67

A.

întrucât valorile fundamentale ale libertății, demnității umane, justiției sociale, securității sociale și ale egalității sunt elemente esențiale ale dezvoltării economice și sociale durabile;

B.

întrucât, în contextul actualei crize economice mondiale și a locurilor de muncă, aceste principii devin și mai importante;

C.

întrucât, din 1919, OIM a menținut și a dezvoltat un sistem de standarde internaționale în domeniul muncii care acoperă o gamă vastă de subiecte, cum ar fi munca, ocuparea forței de muncă, securitatea socială, politica socială și drepturile omului conexe;

D.

întrucât trebuie să se asigure o coerență între politicile interne și externe ale UE,

1.

salută convențiile clasificate de către OIM drept actualizate, rezultat al procesului tripartit al OIM, care a implicat angajatori, lucrători și guverne;

2.

invită statele membre să ia în considerare argumentele sociale solide pentru ratificarea și punerea în aplicare a convențiilor care au fost clasificate de către OIM drept actualizate, în conformitate cu tratatele UE;

3.

invită Comisia să indice în mod clar Parlamentului European și statelor membre care convenții se înscriu în domeniul de competență al Uniunii Europene și care dintre ele intră în domeniul de aplicare al principiului subsidiarității;

4.

invită Președintele ales al Consiliului European să dea dovadă de cât mai multă ambiție pe parcursul mandatului său și să încurajeze statele membre să ratifice și să pună în aplicare convențiile actualizate ale OIM;

5.

invită Comisia să ia în considerare adoptarea unei recomandări către statele membre pentru a încuraja ratificarea convențiilor care au fost clasificate de către OIM drept actualizate și să contribuie în mod activ la punerea în aplicare a acestora, ținând seama de principiul subsidiarității;

6.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

21.10.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 285/69

A.

întrucât Uniunea Europeană este donatorul mondial principal în materie de ajutor pentru dezvoltare și ajutor umanitar, dar întrucât, la nivel internațional, partea din asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) dedicată agriculturii, în special cea din partea Uniunii Europene, a continuat să scadă după anii 1980, reducându-se de la 17 % în 1980 la 3,8 % în 2006; întrucât se estimează că cererea mondială de produse alimentare se va dubla până în 2050 și că va fi necesară o creștere a producției mondiale de alimente, pe fondul presiunii asupra resurselor naturale;

B.

întrucât în declarația finală a summit-ului privind alimentația din 2009 nici nu se analizează suficient motivele pentru care foametea nu a fost eradicată și nici nu se fac propuneri concrete privind accelerarea combaterii foametei; întrucât, conform FAO, ar fi suficient dacă s-ar investi 30 de miliarde de euro pe an pentru a asigura securitatea alimentară a unei populații mondiale care va atinge cifra de 9 miliarde de locuitori în 2050;

C.

întrucât Uniunea Europeană rămâne un producător important de alimente, dar și un importator important de produse agricole, producția sa agricolă fiind în mare parte inferioară pragului de autosuficiență pentru numeroase produse agricole de bază; întrucât creșterea prețurilor la furaje determină creșterea costurilor de producție, cu riscul ca producția de produse animale să scadă;

D.

întrucât fluctuațiile majore ale prețurilor bunurilor de consum pot deveni o caracteristică mai pronunțată și obișnuită a pieței mondiale; întrucât creșterea prețurilor alimentelor nu generează automat venituri mai ridicate pentru agricultori, în special din cauza ritmului de creștere a costurilor mijloacelor de producție, dar și a diferenței din ce în ce mai mari dintre costurile de producție și prețurile de consum;

E.

întrucât rezervele alimentare mondiale s-au redus, atingând niveluri scăzute critice, de la o rezervă de produse alimentare disponibilă timp de un an după cel de-al doilea război mondial, la o rezervă disponibilă timp de 57 de zile în 2007 și doar 40 de zile în 2008;

F.

întrucât rezervele diminuate, chiar și în UE, au un efect negativ asupra programului de ajutor alimentar de urgență, care are, în momentul de față, mai puține alimente de distribuit; întrucât această problemă și criza globală a prețurilor alimentelor au avut drept consecință gravă și imediată creșterea numărului de persoane care suferă de foame în lume la un miliard în 2009, în conformitate cu FAO, ceea ce înseamnă că o persoană din șase este în prezent subnutrită și suferă de foame cronică;

G.

întrucât peste 40 de milioane de oameni mor de foame și sărăcie în fiecare an, dintre care un copil la fiecare șase secunde; întrucât această situație a generat revolte și tensiuni în lume, contribuind la destabilizarea țărilor și regiunilor la nivel mondial; întrucât la summit-ul mondial privind alimentația din 1996, reprezentanții a 185 de state s-au angajat să reducă la jumătate numărul persoanelor care suferă de foame, până în 2015; întrucât micii agricultori de familie, ciobanii și lucrătorii rurali reprezintă peste jumătate din populația mondială și sunt principalele victime ale foametei;

H.

întrucât schimbările climatice au un impact major asupra activităților agricole, de exemplu prin reducerea recoltelor datorită lipsei apei care afectează activitățile agricole locale în cele mai sărace țări;

I.

întrucât agricultura asigură locuri de muncă și mijloace de existență pentru peste 70 % din forța de muncă din țările în curs de dezvoltare, iar în multe țări din Africa pentru peste 80 %, și, drept urmare, politicile de dezvoltare rurală sunt esențiale pentru combaterea eficientă a sărăciei și a foametei; întrucât estimările Băncii Mondiale arată că creșterea în sectorul agricol este de două ori mai eficientă în reducerea sărăciei decât creșterea în alte sectoare,

J.

întrucât Uniunea Europeană asigură peste 50 % din totalul ajutorului pentru dezvoltare la nivel mondial, incluzând contribuțiile statelor membre; confirmarea acestui fapt este oferită de contribuția actuală prin intermediul instrumentelor CE (aproximativ 1,8 miliarde de euro: un miliard prin intermediul mecanismului de reacție rapidă la creșterea prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare și restul sumei prin intermediul instrumentelor de ajutor pentru dezvoltare și ajutor umanitar existente);

K.

întrucât a crescut proporția de teren defrișat, precum și resursele utilizate pentru producția destinată hranei animalelor, cărnii și biomasei pentru biocarburanți, ceea ce a contribuit considerabil la speculațiile la nivel mondial în domeniul mărfurilor agricole,

1.

subliniază faptul că peste un miliard de persoane suferă în prezent de foame și de sărăcie, impact inacceptabil asupra vieților unei șesimi din populația mondială; ia act de faptul că efectele anilor de investiții insuficiente în securitate alimentară, agricultură și dezvoltare rurală au fost recent exacerbate de crizele alimentară, financiară și economică, printre alți factori și de faptul că ansamblul eforturilor depuse până acum nu au fost suficiente pentru realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM); ia act de faptul că trebuie luate măsuri colective pentru a inversa această tendință și pentru a face din dreptul la alimentație corespunzătoare o realitate, în contextul securității naționale în domeniul produselor alimentare;

2.

subliniază dreptul universal de acces la resurse alimentare sigure, suficiente și nutritive; militează pentru o lume ieșită de sub imperiul amenințării foametei și subliniază că o luptă adevărată împotriva foametei necesită stabilirea unor politici cuprinzătoare care să consolideze cultivarea sustenabilă și sisteme de aprovizionare alimentară sustenabile, astfel încât să îmbunătățească capacitatea țărilor în curs de dezvoltare de a-și hrăni populația; invită țările să pună în aplicare „Orientările facultative pentru realizarea progresivă a dreptului la alimentație corespunzătoare în contextul securității naționale în domeniul produselor alimentare” ale FAO și sprijină implementarea acestor orientări, pe baza principiilor participării, al transparenței și al responsabilității; salută angajamentele de principiu asumate la summit-ul de la Roma, declarându-se, cu toate acestea, dezamăgit de lipsa angajamentelor specifice de acordare de ajutor financiar și de prezența slabă a reprezentanților la nivel înalt a statelor membre ale G8; invită statele membre, în acest context, să-și reafirme angajamentele pentru obținerea ODM 1 (de înjumătățire a numărului persoanelor afectate de foamete până în 2015) și sprijină obiectivul global de eradicare a foametei și a malnutriției până în 2025 sau, dacă nu la această dată, până la cea mai apropiată dată posibil;

3.

subliniază importanța politicii agricole comune (PAC) ca instrument de protecție a producției alimentare în Uniunea Europeană; consideră că PAC a oferit cetățenilor UE securitate în ceea ce privește aprovizionarea cu alimente încă de la înființarea sa, în 1962, și a contribuit la protejarea și îmbunătățirea mediului rural și a standardelor de producție a alimentelor, care sunt cele mai înalte din lume; subliniază că agricultura comunitară trebuie să continue să joace același rol și în viitor;

4.

subliniază că, începând din 2007, costurile produselor agricole de bază au cunoscut fluctuații spectaculoase, cu o creștere bruscă între jumătatea anului 2007 și jumătatea anului 2008, urmată de o creștere importantă a prețurilor de consum; ia act de faptul că această creștere bruscă a prețurilor bunurilor de consum de bază a fost urmată de o scădere importantă a prețurilor bunurilor de consum la niveluri nesustenabile; este în continuare preocupat de o eventuală creștere importantă a prețurilor la alimente odată cu relansarea economiei mondiale, întrucât multe din problemele structurale persistă, inclusiv lipsa investițiilor și o cerere importantă în anumite regiuni;

5.

observă cu îngrijorare ritmul de creștere a costurilor mijloacelor de producție (de exemplu, creșterea prețurilor îngrășămintelor și ale semințelor), care a însemnat o creștere a cheltuielilor care nu a fost compensată în același mod în cazul tuturor agricultorilor (în special în sectorul creșterii animalelor) și care a subminat considerabil orice creștere potențială cauzată de creșterea prețurilor bunurilor de consum și ale alimentelor, reducând astfel motivația creșterii producției agricole sustenabile; își exprimă îngrijorarea față de faptul că creșterea de proporții înregistrată de prețurile mijloacelor de producție ar putea avea ca rezultat utilizarea la scară mai mică a acestora și o producție agricolă mai scăzută, care nu ar face decât să agraveze criza alimentară în Europa și în lume;

6.

reamintește că volatilitatea prețurilor din ultimii ani – atât limitele superioare, cât și cele inferioare – a făcut ca securitatea alimentară să rămână doar un deziderat; subliniază că dacă agricultorii nu primesc un preț echitabil pentru produsele lor, aceștia își vor înceta producția; subliniază din nou faptul că exploatațiile din Uniunea Europeană asigură între 17 % și 30 % din producția de grâu, lapte și carne de vită la nivel mondial; subliniază faptul că menținerea exploatațiilor viabile în UE va avea o importanță capitală în aprovizionarea cu alimente în UE și pe plan mondial în anii viitori;

7.

atrage atenția asupra cauzelor structurale pe termen lung pe care le implică recenta creștere a prețurilor bunurilor agricole de bază, inclusiv creșterea cererii la nivel mondial și reducerile susținute ale investițiilor în producția agricolă; observă că, dintre factorii menționați, creșterea prețului energiei, în special a prețului petrolului, a afectat considerabil producția agricolă mondială (din cauza costurilor ridicate ale producției agricole și ale distribuției de alimente) și contribuie la apariția crizelor alimentare în țările sărace (din cauza costurilor transportului de alimente în interiorul statelor);

8.

ia în considerare faptul că, pentru a fi posibilă asigurarea resurselor alimentare pentru populația mondială, ce se presupune că va depăși 9 miliarde de persoane în 2050, producția agricolă va trebui să crească cu 70 % între momentul actual și anul 2050; subliniază că peste 860 de milioane de oameni la nivel mondial se confruntă cu foametea cronică; subliniază că Banca Mondială estimează că creșterea prețurilor alimentelor și actuala criză alimentară și a carburanților va duce la o situație în care încă 130-155 de milioane de oameni se vor confrunta cu o sărăcie și mai accentuată, în comparație cu 2008;

9.

consideră că PAC ar trebui să rămână baza politicii de securitate alimentară a UE și că ar trebui adaptată în continuare, astfel încât să răspundă problemelor privind securitatea alimentară la nivel european și mondial; atrage atenția asupra eliminării măsurilor de sprijinire a pieței și reducerilor plăților pentru sprijinirea exploatațiilor agricole, în lumina volatilității extreme a prețurile bunurilor de consum și, prin urmare, a veniturilor exploatațiilor agricole;

10.

subliniază importanța solidarității și a cooperării internaționale, precum și necesitatea abținerii de la aplicarea de măsuri unilaterale ce nu sunt conforme cu dreptul internațional și cu Carta ONU și care pot periclita securitatea alimentară; solicită acorduri comerciale echilibrate, întrucât acestea constituie un element esențial în cadrul unei reacții globale privind securitatea alimentară;

11.

îndeamnă Comisia și statele membre să includă în viitoarele negocieri de la Copenhaga mecanisme financiare echitabile precum și conceptul de partajare a costurilor induse de adaptările climatice, acordând o atenție specială transformării ajutorului acordat practicilor agricole care protejează mediul într-un instrument coerent de combatere a foametei, să adopte măsuri coordonate împotriva scăderii în continuare a fertilității solului și a biodiversității, în calitate de componente esențiale ale sistemelor de producție alimentară, să crească eficiența globală și să reducă pierderile în lanțurile alimentare globale și să promoveze accesul la piețele locale;

12.

împărtășește opinia FAO, conform căreia țările importatoare nete de alimente sunt afectate cel mai puternic de creșterea prețurilor alimentelor, multe dintre aceste țări fiind unele dintre cele mai puțin dezvoltate din lume; subliniază din nou că sărăcia și dependența de importurile de alimente reprezintă cauzele principale ale insecurității alimentare; este conștient de faptul că doar un procent scăzut din producția mondială de alimente, care provine din ce în ce mai mult numai dintr-un mic număr de țări exportatoare, se comercializează de fapt pe piețele internaționale;

13.

își exprimă îngrijorarea cu privire la actuala criză financiară care ar putea determina o reducere a finanțării destinate agriculturii; invită Comisia să analizeze efectele crizei financiare asupra sectorului agricol și să țină seama de propunerile care vizează asigurarea stabilității acestui sector, inclusiv în termeni de acces la împrumuturi și garanții de credit; subliniază faptul că criza alimentară este strâns legată de criza financiară în contextul căreia este posibil ca injecțiile de lichidități efectuate de băncile centrale pentru evitarea falimentelor să fi dus la creșterea investițiilor speculative în produse de bază; invită FMI și Forumul pentru stabilitate financiară să evalueze acest efect secundar și să îl ia în considerare în propunerea unor soluții globale;

14.

consideră că PAC este un element important al politicii UE în domeniul siguranței alimentare, atât în perioada prezentă, cât și după 2013, și că ar trebui să joace un rol semnificativ în politicile de dezvoltare, cu o atenție specifică pentru politica externă privind siguranța alimentară; este de părere că un sistem ecologic funcțional, soluri fertile, resurse de apă stabile și o economie rurală polivalentă sunt elemente indispensabile pentru o securitate alimentară pe termen lung; consideră că PAC, pe lângă faptul că asigură producția alimentară a UE, poate contribui la satisfacerea, la nivel mondial, a cererii crescute de alimente, fără a denatura piața; solicită măsuri de stabilizare a sistemelor locale și regionale de cultivare a terenurilor care au la bază practici agricole sustenabile și care furnizează rezerve de hrană strategice;

15.

consideră că punerea la punct a unui mecanism de finanțare pentru reacție rapidă la creșterea prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare reprezintă un prim pas către satisfacerea nevoilor imediate ale celor mai afectați de criza alimentară; consideră că Comisia ar trebui să efectueze un audit privind modul de cheltuire a fondurilor, garantând că aceste fonduri sunt utilizate în domeniile în care necesitățile sunt cele mai mari, și consideră că Comisia ar trebui să transmită rapoarte periodice Parlamentului;

16.

invită Comisia să își intensifice programele actuale destinate garantării securității alimentare în Europa și în lume; solicită o consolidare a programului tematic pentru siguranța alimentară (2007-2010), finanțat la ora actuală cu un buget de 925 de milioane EUR pentru întreaga perioadă de desfășurare; invită Comisia să realizeze o evaluare de impact completă a politicilor și programelor UE în domeniul agriculturii, al dezvoltării și al comerțului, pentru a garanta o abordare politică coerentă și sustenabilă a securității alimentare mondiale;

17.

reafirmă că securitatea alimentară constituie o responsabilitate națională și că toate planurile care au ca scop abordarea provocărilor privind securitatea alimentară trebuie să fie elaborate, coordonate, deținute și conduse la nivel național, și să se bazeze pe colaborarea cu toate părțile implicate; subliniază că securitatea alimentară ar trebui să fie o prioritate principală și că acest lucru ar trebui să se reflecte în programele și în bugetele naționale; subliniază că buna guvernanță ar trebui să joace un rol-cheie, iar corupția la nivel național ar trebui combătută; consideră că lupta împotriva foametei trebuie să se bazeze pe recunoașterea dreptului la suveranitate alimentară, definit drept capacitatea unei țări sau a unei regiuni de a-și implementa democratic propriile politici, priorități și strategii referitoare la agricultură și produse alimentare;

18.

consideră că cercetarea continuă privind sistemele de producție agricolă sustenabile este esențială; subliniază rolul programelor de cercetare finanțate din fonduri publice, al platformei tehnologice a UE pentru cercetare agricolă ecologică și al celui de-al șaptelea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică; solicită ca programele destinate transferului de tehnologie către țările în curs de dezvoltare să fie puse în aplicare acolo unde este cazul; face apel la guvernele statelor membre FAO să respecte recomandările făcute în IAASTD cu privire la înlocuirea conceptelor de transfer al tehnologiilor de sus în jos (top-down transfer-of-technology) cu conceptul participării ascendente (bottom-up participatory) și cel al inovațiilor centrate pe agricultori;

19.

consideră că accesul limitat al micilor agricultori la împrumuturi și micro-credite care le-ar permite să investească în semințe, îngrășăminte și sisteme de irigație constituie un obstacol major în calea creșterii producției agricole în țările în curs de dezvoltare; subliniază, de asemenea, faptul că de cele mai multe ori garanțiile pentru împrumut nu sunt disponibile; invită Banca Europeană de Investiții să analizeze mijloacele de elaborare de programe pentru a asista producătorii locali de alimente din țările în curs de dezvoltare prin acordarea de garanții pentru împrumut pentru a facilita accesul la credite și micro-credite;

20.

hotărăște să înființeze un grup de lucru la nivel înalt dedicat contribuției UE la realizarea securității alimentare mondiale, în vederea elaborării punctelor de acțiune comună în fața marilor provocări, așa cum au fost definite de către Comisie, în domeniile agriculturii, pescuitului și dezvoltării rurale sustenabile;

21.

ia act de faptul că criza alimentară globală reprezintă una dintre amenințările majore la adresa păcii și securității globale; în acest sens, salută eforturile recente ale Comisiei de a găsi căi de abordare a problemelor legate de securitatea alimentară globală; invită statele membre să sprijine astfel de inițiative la nivel național și local;

22.

subliniază că achiziția de terenuri agricole de către investitorii străini, în special în Africa, nu trebuie să aibă un impact negativ asupra securității alimentare locale sau să ducă la o utilizare nesustenabilă a terenurilor; subliniază că aceasta poate avea, de asemenea, efecte pozitive, conferind terenurilor o utilizare productivă; îndeamnă FAO și statele membre să depună eforturi în vederea unor norme și inițiative legislative comune, care să recunoască dreptul populației locale din fiecare țară de a controla terenurile agricole și alte resurse naturale esențiale pentru asigurarea siguranței lor alimentare;

23.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

21.10.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 285/74

A.

întrucât Asociația de presă Inter American (IAPA) și-a exprimat îngrijorarea cu privire la o serie de acțiuni și afirmații ale guvernului nicaraguan care împiedică libertatea presei în această țară;

B.

întrucât, în prezent, în conformitate cu articolul 147 din Constituția nicaraguană, care a fost introdus în 1995, nu este posibilă candidatura pentru un al doilea mandat consecutiv de președinte și întrucât președintele Ortega încearcă să eludeze în mod ilegal această dispoziție pentru a putea candida pentru un al doilea mandat la alegerile din 2011;

C.

întrucât numai organul legislativ se poate pronunța asupra modificării Constituției și întrucât partidul care se află în prezent la guvernare, Frontul Sandinist Național de Eliberare (FSLN) nu dispune de majoritatea necesară de două treimi;

D.

întrucât la 19 octombrie 2009 Curtea Supremă de Justiție din Nicaragua s-a reunit în timpul nopții, în lipsa a trei dintre cei șase magistrați titulari, care nu au fost invitați și care au fost înlocuiți de trei judecători pro-guvern, și a declarat în unanimitate că articolul 147 din Constituție este inaplicabil;

E.

întrucât toate partidele politice de opoziție reprezentate în Adunarea Națională, precum și numeroase asociații ale societății civile, juriști și organizații negurnamentale au respins această declarație judiciară ca fiind ilegală și au convenit să colaboreze pentru a proteja democrația și statul de drept în Nicaragua;

F.

întrucât această declarație judiciară a fost imediat salutată de statele membre ale Alianței Bolivariene pentru Popoarele Americii Noastre (ALBA);

G.

întrucât o delegație a grupului Internaționalei Liberale a fost amenințată și insultată în cursul unei vizite în Nicaragua, iar președintele acesteia, Johannes Cornelis van Baalen, deputat în PE, a fost chiar amenințat cu expulzarea din Nicaragua și declarat persona non grata de către autoritățile sandiniste;

H.

întrucât, după presupusa fraudare a alegerilor locale din 2008, s-a înregistrat un regres al democrației în Nicaragua, iar organizațiile de apărare a drepturilor omului și membrii acestora, precum și jurnaliști și reprezentanți ai mass-media au suferit atacuri și acte de hărțuire din partea unor persoane, forțe politice și organisme care au legături cu autoritățile statului;

I.

întrucât dezvoltarea și consolidarea democrației și a statului de drept, precum și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale trebuie să facă parte integrantă din politica externă a UE;

J.

întrucât UE și partenerii săi, atunci când adoptă acorduri cu țările terțe care includ o clauză referitoare la drepturile omului, își asumă responsabilitatea ca standardele internaționale privind drepturile omului să fie respectate și întrucât aceste clauze sunt reciproce;

K.

întrucât Uniunea Europeană ar trebui să exercite un control mai riguros asupra utilizării fondurilor acordate proiectelor de dezvoltare din Nicaragua, pentru a se asigura că acești bani nu ajung în mâna sandiniștilor;

L.

întrucât ONU, UE, SUA, precum și un număr de ONG-uri din Nicaragua și-au exprimat îngrijorarea în legătură cu lipsa de transparență a recentelor alegeri,

1.

regretă numeroasele atacuri și acte de hărțuire la care sunt supuse organizațiile de apărare a drepturilor omului, membrii acestora și jurnaliștii independenți de către persoane, forțe politice și organisme care au legături cu autoritățile statului;

2.

condamnă modificările constituționale care implică încălcarea ordinii constituționale în Nicaragua în special strategia îndoielnică din punct de vedere juridic folosită de guvern de a utiliza judecători pro-guvern în cadrul Curții Supreme de Justiție;

3.

face apel la președintele Ortega să respecte Constituția statului Nicaragua, care interzice existența a două mandate succesive de președinte a statului, și reamintește că numai organul legislativ se poate pronunța asupra modificării Constituției și că instanțele nu pot face în niciun caz acest lucru;

4.

consideră că atitudinea președintelui Ortega reflectă foarte puțină înțelegere și respect pentru democrație, statul de drept și exercitarea drepturilor fundamentale de bază, precum libertatea de exprimare și de asociere politică;

5.

sprijină toți cetățenii din Nicaragua care sunt împotriva încălcării ordinii constituționale de către autoritățile guvernamentale și solicită reinstituirea imediată a ordinii și anularea declarației judiciare din 19 octombrie 2009;

6.

condamnă și regretă toate amenințările, insultele și actele de intimidare la adresa delegației Internaționalei Liberale condusă de Johannes Cornelis van Baalen, deputat în PE, și își exprimă solidaritatea cu membrii delegației;

7.

regretă profund modul în care s-au desfășurat alegerile locale din 9 noiembrie 2008, în timpul cărora guvernul nicaraguan a acționat în scopul de a exclude partidele politice de opoziție și s-au înregistrat numeroase nereguli în privința votării, acuzații de fraudă electorală, precum și refuzul de a acredita observatori electorali independenți, atât străini, cât și locali; invită Comisia să trimită o misiune de observare electorală din partea UE pentru a monitoriza viitoarele alegeri prezidențiale;

8.

regretă faptul că Organizația Statelor Americane, care de obicei abordează alte probleme de pe continent extrem de prompt, nu a considerat potrivit să comenteze această încălcare clară a ordinii constituționale a unuia dintre statele sale membre;

9.

subliniază că, în cadrul negocierilor pentru Acordul de asociere între Uniunea Europeană și țările din America Centrală, trebuie să se reamintească Republicii Nicaragua necesitatea de a respecta principiul statului de drept, al democrației și al respectării drepturilor omului, principii apărate și promovate de Uniunea Europeană;

10.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Statelor Americane, Adunării Parlamentare Euro-Latinoamericane, Parlamentului Americii Centrale, precum și Guvernului, Parlamentului și Curții Supreme de Justiție ale Republicii Nicaragua.

21.10.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 285/76

A.

întrucât guvernul vietnamez a refuzat să răspundă numeroaselor recomandări făcute pe parcursul evaluării periodice universale (EPU) a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, care s-a desfășurat în perioada mai-septembrie 200 în vederea îmbunătățirii situației drepturilor omului;

B.

întrucât sute de persoane sunt în prezent încarcerate în Vietnam pentru convingerile lor politice și religioase, inclusiv un preot catolic, Montagnard Christians, pastori menoniți, adepți ai credinței Cao Dai și budiști Hoa Hao;

C.

întrucât, la 27 septembrie 2009, sute de călugări budiști tineri de la mănăstirea Bat Nha au fost atacați cu violență și bătuți, iar mănăstirea de care aparțin a fost vandalizată, în timp ce autoritățile statului și poliția nu a ținut seama de apelul acestora la ajutor; întrucât alți călugări care s-au refugiat în templul Phuoc Hue au fost brutalizați fizic și hărțuiți de poliție; întrucât călugării sunt expuși riscului de a fi expulzați de către guvern pe motiv că au ocupat mănăstirea Bat Nha fără permisiune sau fără a se înregistra în prealabil;

D.

întrucât asaltul asupra mănăstirii este considerat de mulți ca având legătură cu propunerea de reformă religioasă în zece puncte pe care Thich Nhat Hanh a prezentat-o președintelui vietnamez, Triet, în 2007;

E.

întrucât toate grupurile religioase trebuie să fie autorizate de guvern și supravegheate de comitete de gestionare numite de guvern, și întrucât multe organizații religioase se confruntă cu interzicerea și persecutarea membrilor lor, dacă aceștia încearcă să rămână independenți față de guvern;

F.

întrucât înalții prelați ai Bisericii Budiste Unificate a Vietnamului sunt practic toți în închisoare, începând cu patriarhul Thich Quang Do (în vârstă de 81 de ani), cel mai eminent dintre disidenții vietnamezi, care s-a aflat în detenție peste 27 de ani, aflându-se în prezent la mănăstirea Zen Thanh Minh din orașul Ho Chi Minh;

G.

întrucât dna Khai Thanh Thuy, scriitoare vietnameză și reprezentantă de frunte a mișcării pentru democrație în Vietnam, a fost din nou arestată, după executarea unei sentințe de nouă luni de închisoare în 2007; întrucât aceasta suferă de diabet zaharat sever și, în ciuda acestei situații, autoritățile vietnameze refuză să o elibereze pe cauțiune sau să îi permită să primească vreun tratament;

H.

întrucât mai mulți prizonieri de conștiință, inclusiv Nguyen Van Ly, Le Thi Cong Nhan, și Nguyen Binh Thanh, toți condamnați pentru „propagandă împotriva guvernului Republicii Socialiste a Vietnamului” au fost privați de îngrijire medicală corespunzătoare în închisoare, deși starea lor de sănătate necesită spitalizarea imediată a acestora;

I.

întrucât, în absența unor organizații independente pentru drepturile omului, liderii bisericii își asumă de multe ori rolul de apărători ai drepturilor omului, luptând pentru mai multă toleranță și principii mai democratice;

J.

întrucât Vietnamul, care va prelua președinția ASEAN în 2010, ar trebui să dea un exemplu prin îmbunătățirea practicilor sale în domeniul drepturilor omului; întrucât guvernul ar putea începe prin eliberarea a sute de opozanți pașnici ai guvernului, activiști ai bisericii independente, bloggeri, apărători ai democrației, care se află în închisoare, cu încălcarea dreptului internațional, din motive neîntemeiate de siguranță națională, pentru că și-au exprimat opoziția în mod pașnic;

K.

întrucât, la 25 septembrie 2009, Republica Populară Democrată Laos a ratificat Pactul internațional privind drepturile civile și politice, care garantează, în special, dreptul la libertatea de credință, de asociere, de exprimare și libertatea presei, dreptul de a demonstra și drepturi politice;

L.

întrucât, la aproape o lună de la cea de-a 10-a aniversare a „Mișcării Studenților din 26 octombrie 1999”, care a fost inițiată de către studenți și profesori din Vientiane, principalii lideri ai mișcării, Thongpaseuth Keuakaoun, Seng-Aloun Phenghphanh, Bouavanh Chanmanivong și Kèochay, se află încă în detenție secretă, în timp ce, potrivit unor declarații, Khamphouvieng Sisa-At a murit în închisoare în circumstanțe necunoscute;

M.

întrucât, la 2 noiembrie 2009, mai mult de 300 de persoane care se pregăteau pentru o demonstrație pașnică în Vientiane, dedicată celei de-a 10-a comemorări de la represiune, cu scopul de a cere respectarea drepturilor omului și un sistem multipartit, au fost arestați de poliția secretă a Republicii Populare Democrate Laos, și întrucât nouă dintre aceste persoane, dna Kingkèo și dna Somchit, dl Soubinh, dl Souane, dl Sinpasong, dl Khamsone, dl Nou, dl Somkhit și dl Sourigna se află încă în detenție;

N.

întrucât Laosul continuă să persecute comunitățile Hmong din cauza revoltei Hmong din anii 1960, inclusiv prin arestarea, tortura, abuzul sexual și execuțiile extrajudiciare la care este supusă populația Hmong care trăiește în regiunile din Laos suspectate de a fi centre de insurecție;

O.

întrucât 5 000 de persoane Hmong din Laos sunt în prezent deținute în tabăra Huay Nam Khao din Thailanda, făcând obiectul deportării ca urmare a acordului dintre guvernele Thailandei și Laosului, și întrucât alte 158 de persoane, inclusiv 85 de copii, au fost deținute în Nong Khai peste trei ani în condiții inumane;

P.

întrucât există o preocupare cu privire la situația politică generală din Laos, care a fost condus din 1975 de un singur partid și a cărui populație este privată în continuare de drepturile fundamentale de bază,