(1)

Gospodăriile din Uniune înregistrează unele dintre cele mai mari niveluri de economisire din lume, dar cea mai mare parte a acestor economii sunt depuse în conturi bancare cu perioade scurte de scadență. Creșterea investițiilor în piețele de capital ar contribui la soluționarea provocărilor pe care le prezintă îmbătrânirea populației și ratele scăzute ale dobânzii.

(2)

Pensiile pentru limită de vârstă constituie o parte esențială a venitului unui pensionar, iar pentru multe persoane plata unei pensii adecvate determină faptul dacă acestea își vor petrece bătrânețea în confort sau în sărăcie. O astfel de pensie reprezintă o condiție prealabilă pentru exercitarea drepturilor fundamentale prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv la articolul 25 referitor la drepturile persoanelor în vârstă, în care se precizează: „Uniunea recunoaște și respectă dreptul persoanelor în vârstă de a duce o viață demnă și independentă și de a participa la viața socială și culturală.”

(3)

Uniunea se confruntă cu o serie de provocări, inclusiv provocări demografice din cauza faptului că Europa este un continent care îmbătrânește. În plus, viața profesională, piața forței de muncă și distribuirea bogăției sunt supuse unor schimbări radicale, nu în ultimul rând ca urmare a revoluției digitale.

(4)

O parte substanțială a pensiilor pentru limită de vârstă este asigurată de sistemele publice. În pofida faptului că organizarea sistemelor de pensii ține exclusiv de competența statelor membre, fapt prevăzut de tratate, un nivel adecvat al veniturilor și sustenabilitatea financiară a sistemelor naționale de pensii sunt esențiale pentru stabilitatea Uniunii în ansamblu. Prin canalizarea unei proporții mai mari a economiilor cetățenilor europeni de la numerar și depozite bancare către produse de investiții pe termen lung, cum ar fi produsele de pensii voluntare cu o natură de pensie pe termen lung, impactul ar fi așadar benefic atât pentru persoanele fizice (care ar beneficia de venituri mai mari și de pensii mai adecvate), cât și pentru economie în ansamblu.

(5)

În 2015, 11,3 milioane de cetățeni ai Uniunii de vârstă activă (între 20 și 64 de ani) locuiau într-un alt stat membru decât statul membru a cărui cetățenie o aveau, iar 1,3 milioane de cetățeni ai Uniunii lucrau într-un alt stat membru decât statul lor membru de reședință.

(6)

Un produs paneuropean de pensii personale (PEPP) portabil, cu o natură de pensie pe termen lung, va crește atractivitatea sa ca produs, în special pentru tineri și lucrătorii mobili și le va facilita și mai mult cetățenilor Uniunii exercitarea dreptului lor de a trăi și munci în întreaga Uniune.

(7)

Pensiile personale au un rol important prin faptul că pun în legătură deponenții pe termen lung cu oportunități investiționale pe termen lung. O piață europeană mai mare a pensiilor personale va susține furnizarea de fonduri pentru investitorii instituționali și investițiile în economia reală.

(8)

Prezentul regulament permite crearea unui produs de pensii personale care va avea o natură de pensie pe termen lung și va ține seama, pe cât posibil, de factorii de mediu, sociali și de guvernanță (ESG) menționați în principiile pentru investiții responsabile susținute de Organizația Națiunilor Unite, va fi simplu, sigur, la un preț rezonabil, transparent, ușor de utilizat de către consumatori, precum și portabil în întreaga Uniune, venind în completarea sistemelor existente în statele membre.

(9)

În prezent, piața internă a produselor de pensii personale nu funcționează optim. În unele state membre nu există încă o piață pentru produse de pensii personale. În altele, există deja oferte pentru produse de pensii personale, însă piețele naționale sunt puternic fragmentate. Prin urmare, produsele de pensii personale au doar un grad limitat de portabilitate. Din această cauză, persoanele pot avea dificultăți în ceea ce privește exercitarea libertăților fundamentale. De exemplu, acestea ar putea fi împiedicate să accepte un loc de muncă sau să se pensioneze în alt stat membru. În plus, posibilitatea ca furnizorii să utilizeze libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii este afectată de lipsa de standardizare a produselor de pensii personale existente.

(10)

Întrucât piața internă a produselor de pensii personale este fragmentată și diversă, impactul PEPP ar putea să fie foarte diferit de la un stat membru la altul, iar publicul-țintă ar putea să fie la fel de diferit. În unele state membre PEPP ar putea oferi soluții pentru persoanele care nu au acces în prezent la prestații adecvate. În alte state membre PEPP ar putea să extindă oferta disponibilă consumatorilor sau să le ofere soluții cetățenilor mobili. Totuși, PEPP nu ar trebui să vizeze înlocuirea sistemelor naționale de pensii existente, deoarece acesta este un produs de pensii personale suplimentar și complementar.

(11)

Uniunea piețelor de capital va contribui la mobilizarea capitalului în Europa și la direcționarea acestuia către toate societățile, inclusiv întreprinderi mici și mijlocii, proiecte de infrastructură și proiecte sustenabile pe termen lung care au nevoie de finanțare pentru dezvoltare și crearea de locuri de muncă. Unul dintre obiectivele principale ale uniunii piețelor de capital este creșterea investițiilor și a posibilităților de alegere pentru investitorii individuali, asigurând o utilizare mai bună a economiilor cetățenilor europeni. În acest scop, PEPP va reprezenta un pas înainte pentru îmbunătățirea integrării piețelor de capital datorită sprijinului dat finanțării pe termen lung a economiei reale, ținând seama de natura de pensie pe termen lung a produsului și de sustenabilitatea investițiilor.

(12)

Așa cum s-a anunțat în Planul de acțiune privind edificarea unei Uniuni a piețelor de capital, prezentat la 30 septembrie 2015, „Comisia va evalua necesitatea unui cadru de politici pentru crearea unei piețe europene funcționale pentru produse de pensii personale simple, eficiente și competitive și va stabili dacă este necesar să propună legislație la nivelul UE pentru sprijinirea acestei piețe.”

(13)

În Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la bilanțul și la provocările asociate cadrului UE de reglementare a serviciilor financiare: impactul și calea de urmat către un cadru UE de reglementare a sectorului financiar mai eficient și mai eficace și către o uniune a piețelor de capital (3), Parlamentul European a subliniat: „trebuie promovat un mediu care să stimuleze inovarea în materie de produse financiare, aducând beneficii economiei reale și sporind gradul de diversitate a acesteia, care să ofere stimulente mai puternice pentru investiții și care să poată contribui, totodată, la asigurarea de pensii adecvate, sigure și viabile, prin mijloace cum ar fi, spre exemplu, dezvoltarea unui produs de pensii paneuropean (PEPP), cu o structură simplă și transparentă”.

(14)

În Concluziile sale din 28 iunie 2016, Consiliul European a făcut apel la „asigurarea unui acces mai ușor la finanțare pentru întreprinderi și sprijinirea investițiilor în economia reală prin înregistrarea de progrese în ceea ce privește agenda uniunii piețelor de capital.”

(15)

În comunicarea sa din 14 septembrie 2016, intitulată „Uniunea piețelor de capital – Accelerarea reformelor”, Comisia a anunțat că „va examina propunerile pentru un produs de pensii private la nivelul UE, care să fie simplu, eficient și competitiv […]. Opțiunile avute în vedere includ o posibilă propunere legislativă care ar putea fi prezentată în 2017.”

(16)

În comunicarea sa din 8 iunie 2017, intitulată „Evaluarea la jumătatea perioadei a Planului de acțiune privind uniunea piețelor de capital”, Comisia a anunțat că va prezenta „o propunere legislativă privind crearea unui produs paneuropean de pensii personale (PEPP) până la sfârșitul lunii iunie 2017. Propunerea va pune bazele pentru o piață mai sigură, mai eficientă din punctul de vedere al costurilor și mai transparentă a economiilor pentru pensii personale, pe bază voluntară și la prețuri accesibile, care să poată fi gestionată la scară paneuropeană. Aceasta va răspunde nevoilor persoanelor care doresc să îmbunătățească gradul de adecvare a economiilor pentru pensii de care dispun, va aborda provocarea demografică, va completa produsele și sistemele de pensii existente și va sprijini eficiența din punctul de vedere al costurilor a pensiilor personale prin oferirea de oportunități viabile pentru investirea pe termen lung a economiilor pentru pensie.”

(17)

Elaborarea unui PEPP va contribui la lărgirea gamei de opțiuni prin care se pot face economii pentru pensie, în special pentru lucrătorii mobili, și la crearea unei piețe la nivelul UE pentru furnizorii de PEPP. Totuși, acest produs ar trebui să fie exclusiv complementar sistemelor de pensii publice.

(18)

Educația financiară poate îmbunătăți înțelegerea și conștientizarea opțiunilor de economii ce se află la dispoziția gospodăriilor în ceea ce privește produsele de pensii personale voluntare. Deponenții ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea reală de a înțelege pe deplin riscurile și caracteristicile unui PEPP.

(19)

Un cadru legislativ privind un PEPP va pune bazele unei piețe de succes a investițiilor pentru pensie pe bază voluntară și la prețuri accesibile, care să poată fi gestionată la scară paneuropeană. Completând produsele și sistemele de pensii obligatorii și ocupaționale existente, acesta va contribui la satisfacerea nevoilor persoanelor care doresc să îmbunătățească gradul de adecvare a economiilor pentru pensii de care dispun, va aborda provocarea demografică și va oferi o sursă nouă considerabilă de capital privat pentru investițiile pe termen lung. Cadrul în cauză nu va înlocui și nu va armoniza sistemele sau produsele naționale existente de pensii personale și nici nu va afecta produsele și sistemele naționale de pensii obligatorii și ocupaționale existente.

(20)

Un PEPP este un produs de pensie individuală, care nu ține de exercitarea unei profesii, la care un participant la PEPP încheie un contract în mod voluntar în vederea pensionării. Întrucât un PEPP ar trebui să asigure acumularea de capital pe termen lung, retragerea anticipată a capitalului ar trebui limitată și ar putea fi penalizată.

(21)

Regulamentul armonizează o serie de caracteristici centrale ale PEPP, care vizează elemente-cheie precum distribuția, conținutul minim al contractelor, politica de investiții, schimbarea furnizorilor sau furnizarea ori portabilitatea transfrontalieră. Armonizarea acestor caracteristici centrale va ameliora condițiile de concurență pentru toți furnizorii de pensii personale și va facilita realizarea uniunii piețelor de capital și integrarea pieței interne a pensiilor personale. Aceasta va conduce la crearea unui produs paneuropean standardizat în mare măsură, disponibil în toate statele membre, care va permite consumatorilor să beneficieze pe deplin de piața internă prin transferarea drepturilor lor de pensie în străinătate și va oferi posibilități mai largi de alegere între diferite tipuri de furnizori, inclusiv la nivel transfrontalier. Ca urmare a reducerii barierelor din calea furnizării de servicii transfrontaliere de pensii, un PEPP va spori concurența dintre furnizori la nivel paneuropean și va crea economii de scară ce ar trebui să fie în avantajul participanților.

(22)

Articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) permite adoptarea de acte atât sub formă de regulamente, cât și sub formă de directive. S-a preferat adoptarea unui regulament, deoarece acesta ar fi direct aplicabil în toate statele membre. Așadar, un regulament ar permite o adoptare mai rapidă a PEPP și ar contribui mai rapid la consolidarea economiilor și a investițiilor pentru pensii în contextul uniunii piețelor de capital. Prezentul regulament armonizează caracteristicile centrale ale PEPP, care nu trebuie să fie supuse unor norme naționale specifice, așadar un regulament pare să fie mai potrivit decât o directivă în acest caz. În schimb, caracteristicile care nu sunt incluse în domeniul de aplicare al prezentului regulamentul (de exemplu, condițiile pentru faza de acumulare) sunt supuse normelor naționale.

(23)

Prezentul regulament ar trebui să prevadă norme uniforme privind înregistrarea, furnizarea, distribuirea și supravegherea PEPP. PEPP ar trebui să intre sub incidența dispozițiilor din prezentul regulament, din legislația sectorială aplicabilă la nivelul Uniunii, precum și din actele delegate și de punere în aplicare corespunzătoare. În plus, ar trebui să se aplice actele legislative adoptate de statele membre pentru punerea în aplicare a legislației sectoriale a Uniunii. Dacă nu sunt deja vizate de prezentul regulament sau de legislația sectorială a Uniunii, ar trebui să se aplice actele legislative respective ale statelor membre. De asemenea, un PEPP ar trebui să facă obiectul unui contract încheiat între participantul la PEPP și furnizorul de PEPP („contractul privind PEPP”). Anumite caracteristici-cheie ale produsului ar trebui să fie incluse în contractul privind PEPP. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere normelor Uniunii de drept internațional privat, în special celor legate de competența judiciară și de legea aplicabilă. De asemenea, prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dreptului intern contractual, social, al muncii și fiscal.

(24)

Prezentul regulament ar trebui să prevadă clar faptul că orice contract privind PEPP ar trebui să respecte toate normele aplicabile. În plus, contractul privind PEPP ar trebui să stabilească drepturile și obligațiile părților și să conțină o serie de caracteristici-cheie ale produsului. Un contract privind PEPP poate fi încheiat, de asemenea, de către reprezentantul unui grup de participanți la PEPP, cum ar fi o asociație a participanților independenți care acționează în numele respectivului grup, cu condiția să se respecte prezentul regulament și legislația națională aplicabilă, iar participanții la PEPP care recurg la această formă de subscriere să beneficieze de aceleași informații și îndrumări ca participanții la PEPP care încheie un contract privind PEPP fie direct cu un furnizor de PEPP, fie prin intermediul unui distribuitor de PEPP.

(25)

Furnizorii de PEPP ar trebui să aibă acces la întreaga piață a Uniunii cu o singură înregistrare a produsului care trebuie acordată pe baza unui set unic de norme. Pentru a putea comercializa un produs sub marca „PEPP”, potențialii furnizori de PEPP ar trebui să solicite înregistrarea pe lângă autoritățile lor competente. Prezentul regulament nu împiedică înregistrarea unui produs de pensii personale existent care îndeplinește condițiile stabilite în prezentul regulament. Autoritățile competente ar trebui să adopte o decizie privind înregistrarea dacă furnizorul de PEPP solicitant a prezentat toate informațiile necesare și dacă au fost instituite mecanisme adecvate care să asigure respectarea cerințelor din prezentul regulament. După ce autoritățile competente adoptă o decizie privind înregistrarea, acestea ar trebui să informeze în consecință Autoritatea europeană de supraveghere [Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale (EIOPA)], înființată prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (4), pentru ca aceasta să înregistreze în registrul public central furnizorul de PEPP și PEPP. Această înregistrare ar trebui să fie valabilă în întreaga Uniune. Pentru a se asigura supravegherea efectivă a respectării cerințelor uniforme stabilite în prezentul regulament, orice modificare adusă ulterior informațiilor și documentelor prezentate în cadrul procedurii de înregistrare ar trebui adusă imediat la cunoștința autorităților competente și EIOPA, dacă este cazul.

(26)

EIOPA ar trebui să creeze un registru public central cu informații referitoare la PEPP înregistrate, care pot fi furnizate și distribuite pe teritoriul Uniunii, precum și informații referitoare la furnizorii de PEPP și lista statelor membre în care este pus la dispoziție PEPP în cauză. În cazul în care furnizorii de PEPP nu distribuie PEPP pe teritoriul unui stat membru, însă pot să deschidă un subcont pentru statul membru respectiv pentru a asigura portabilitatea clienților lor PEPP, registrul menționat ar trebui să conțină, de asemenea, informații cu privire la statele membre în care furnizorul de PEPP oferă subconturi.

(27)

Modul în care instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IORP), menționate în Directiva (UE) 2016/2341 a Parlamentului European și a Consiliului (5), sunt organizate și reglementate diferă semnificativ de la un stat membru la altul. În unele state membre aceste instituții au voie să desfășoare doar activități legate de pensiile ocupaționale, în timp ce în alte state membre aceste instituții, inclusiv entitățile autorizate responsabile cu exploatarea lor, care acționează în numele acestora atunci când IOPR nu au personalitate juridică, au voie să desfășoare activități legate de pensiile ocupaționale și de pensiile personale. Acest lucru a condus nu numai la apariția unor structuri de organizare a IORP diferite, dar este, de asemenea, însoțită de modalități diferite de supraveghere la nivel național. În special, cadrul de supraveghere prudențială a IORP care desfășoară activități legate de furnizarea de pensii ocupaționale și de pensii personale este mai larg decât cel care vizează IORP a căror activitate se limitează la furnizarea de pensii ocupaționale.

Pentru a nu pune în pericol stabilitatea financiară și pentru a ține seama de structura organizatorică și de modelele de supraveghere diferite, ar trebui să li se permită furnizarea de PEPP numai acelor IORP care, în conformitate cu legislația națională, sunt autorizate și supravegheate să furnizeze produse de pensii personale. În plus, pentru a asigura și mai mult stabilitatea financiară, toate activele și pasivele corespunzătoare activităților de furnizare a PEPP ar trebui restricționate, fără posibilitatea de a fi transferate către celelalte activități de furnizare a pensiilor ale instituției. IORP care furnizează PEPP ar trebui, de asemenea, să respecte constant standardele aplicabile prevăzute de Directiva (UE) 2016/2341, inclusiv normele mai detaliate privind investițiile stabilite de statele membre în cadrul transpunerii Directivei (UE) 2016/2341, în care IORP sunt înregistrate sau autorizate în conformitate cu această directivă, precum și dispozițiile privind sistemul lor de guvernanță. Ca și în cazul altor furnizori de PEPP, dacă prezentul regulament prevede dispoziții mai stricte, ar trebui să se aplice acestea din urmă.

(28)

Pașaportul unic pentru PEPP va asigura crearea unei piețe interne a acestor produse de pensii.

(29)

Furnizorii de PEPP ar trebui să aibă posibilitatea să distribuie PEPP create de ei înșiși și PEPP pe care nu le-au creat ei înșiși, cu condiția să respecte dreptul sectorial aplicabil. Distribuitorii de PEPP ar trebui să aibă dreptul să distribuie PEPP pe care nu le-au creat ei înșiși. Distribuitorii de PEPP ar trebui să distribuie numai produsele pentru care au cunoștințe și competențe adecvate, în conformitate cu dreptul sectorial aplicabil.

(30)

Înainte de încheierea unui contract privind PEPP, furnizorii de PEPP sau distribuitorii de PEPP ar trebui să aibă să ofere consultanță participanților la PEPP potențiali, ținând seama de natura de pensie pe termen lung a produsului, de cerințele și nevoile individuale ale participantului la PEPP și de posibilitățile limitate de rambursare. Această consultanță ar trebui să se axeze în special pe informarea participantului la PEPP cu privire la caracteristicile opțiunilor de investiții, nivelul de protecție a capitalului și formele de plăți.

(31)

În temeiul libertății de a presta servicii sau al libertății de stabilire, furnizorii de PEPP pot să furnizeze, iar distribuitorii de PEPP pot să distribuie PEPP pe teritoriul unui stat membru-gazdă, după deschiderea unui subcont pentru statul membru-gazdă respectiv. Pentru a se asigura un nivel ridicat de calitate a serviciilor și o protecție efectivă a consumatorilor, statul membru de origine și statul membru gazdă ar trebui să coopereze strâns pentru a garanta respectarea obligațiilor prevăzute în prezentul regulament. În cazul în care furnizorii de PEPP și distribuitorii de PEPP își desfășoară activitatea în state membre diferite în temeiul libertății de a presta servicii, autoritățile competente din statul membru de origine ar trebui să fie responsabile de asigurarea îndeplinirii tuturor obligațiilor prevăzute în prezentul regulament, datorită legăturilor mai strânse ale acestora cu furnizorul de PEPP. Pentru a asigura o împărțire echitabilă a responsabilităților între autoritățile competente din statul membru de origine și din statul membru gazdă, dacă autoritățile competente din statul membru gazdă constată o încălcare a obligațiilor care intervine pe teritoriul lor, acestea ar trebui să informeze autoritățile competente din statul membru de origine, care ar trebui să aibă obligația de a lua măsurile ce se impun. În plus, autoritățile competente din statul membru gazdă ar trebui să aibă dreptul de a interveni atunci când autoritățile competente din statul membru de origine nu ia măsurile adecvate sau când măsurile luate sunt insuficiente.

(32)

Autoritățile competente din statele membre ar trebui să dispună de toate mijloacele necesare pentru a asigura o desfășurare ordonată a activităților furnizorilor de PEPP și ale distribuitorilor de PEPP în întreaga Uniune, indiferent dacă acestea sunt efectuate în temeiul libertății de stabilire sau al libertății de a presta servicii. Pentru a asigura eficacitatea supravegherii, toate acțiunile întreprinse de autoritățile competente ar trebui să fie proporționale cu natura, dimensiunea și complexitatea riscurilor inerente activității unui anumit furnizor sau distribuitor.

(33)

Dimensiunea paneuropeană a PEPP poate fi dezvoltată nu numai la nivelul furnizorului, prin posibilitățile de a desfășura activități transfrontaliere, ci și la nivelul participantului la PEPP, prin intermediul portabilității PEPP și al posibilității de a schimba furnizorul, contribuind astfel la menținerea drepturilor de pensie personală ale persoanelor care își exercită dreptul la liberă circulație în temeiul articolelor 21 și 45 din TFUE. Portabilitatea implică schimbarea reședinței participantului la PEPP într-un alt stat membru, fără să se schimbe furnizorii de PEPP, iar schimbarea furnizorilor de PEPP nu implică neapărat o schimbare a reședinței.

(34)

Un PEPP ar trebui să cuprindă subconturi naționale, fiecare dintre acestea având caracteristici ale produselor de pensii personale care să permită calificarea pentru stimulente a contribuțiilor la PEPP sau a plăților, dacă astfel de stimulente sunt disponibile în statele membre pentru care furnizorul de PEPP a creat un subcont. Subcontul ar trebui folosit pentru evidența contribuțiilor efectuate în faza de acumulare și a plăților efectuate în faza de plată a pensiei, în conformitate cu legislația statului membru pentru care a fost deschis subcontul. La nivelul fiecărui participant la PEPP, un prim subcont ar trebui să fie creat la încheierea unui contract privind PEPP.

(35)

Pentru a permite o tranziție fără dificultăți pentru furnizorii de PEPP, obligația de a furniza PEPP care cuprind subconturi pentru cel puțin două state membre ar trebui să se aplice în termen de trei ani de la data aplicării prezentului regulament. La lansarea unui PEPP, furnizorul de PEPP ar trebui să ofere informații referitoare la subconturile care sunt disponibile imediat, pentru a evita inducerea în eroare a participanților la PEPP. În cazul în care un participant la PEPP se mută în alt stat membru pentru care nu este disponibil un subcont, furnizorul de PEPP ar trebui să îi permită participantului la PEPP să schimbe fără întârziere și în mod gratuit furnizorul de PEPP cu un alt furnizor de PEPP care oferă un subcont pentru statul membru în cauză. De asemenea, participantul la PEPP ar putea să contribuie în continuare la subcontul în care a făcut contribuții înainte de schimbarea reședinței.

(36)

Ținând seama de natura PEPP, care vizează pensiile pe termen lung, și de sarcina administrativă aferentă, furnizorii de PEPP și distribuitorii de PEPP ar trebui să ofere informații clare, ușor de înțeles și adecvate potențialilor participanți la PEPP și beneficiari de PEPP pentru a-i ajuta să ia decizii cu privire la pensie. Din același motiv, furnizorii de PEPP și distribuitorii de PEPP ar trebui, de asemenea, să asigure un nivel ridicat de transparență de-a lungul diferitelor faze ale unui PEPP, inclusiv etapa precontractuală, încheierea contractului, faza de acumulare (inclusiv perioada dinaintea pensionării) și faza de plată a pensiei. În special, ar trebui oferite informații referitoare la drepturile la pensie acumulate, la nivelurile prognozate ale pensiei bazate pe PEPP, la riscuri și garanții, la integrarea factorilor ESG, precum și la costuri. În cazul în care nivelul prognozat al drepturilor de pensie dobândite din PEPP se bazează pe scenarii economice, informațiile respective ar trebui să includă un scenariu a celor mai bune estimări și un scenariu nefavorabil, care ar trebui să fie de natură extremă, dar totodată realist.

(37)

Înainte de a încheia un contract privind PEPP, potențialii participanți la PEPP ar trebui să beneficieze de toate informațiile necesare pentru a face alegeri în cunoștință de cauză. Înainte de încheierea contractului privind PEPP, ar trebui precizate cerințele și nevoile legate de pensie și ar trebui oferită consultanță.

(38)

Pentru a asigura transparența optimă a produselor, furnizorii de PEPP ar trebui să elaboreze documentul cu informații-cheie privind PEPP pentru PEPP pe care le creează, înainte ca PEPP respective să poată fi distribuite participanților la PEPP. Aceștia ar trebui să răspundă, de asemenea, de întocmirea corectă a documentului cu informații-cheie privind PEPP. Documentul cu informații-cheie privind PEPP ar trebui să înlocuiască și să adapteze documentul cu informații esențiale referitoare la produsele de investiții individuale structurate și bazate pe asigurări prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (6), care, prin urmare, nu ar trebui să fie furnizat pentru PEPP. Pentru PEPP de bază, ar trebui elaborat un document separat cu informații-cheie privind PEPP. În cazul în care furnizorul de PEPP oferă opțiuni de investiții alternative, ar trebui pus la dispoziție, de asemenea, un document cu informații-cheie generic, care să vizeze opțiunile de investiții alternative și care poate să conțină trimiteri și la alte documente. În mod alternativ, în cazul în care informațiile necesare referitoare la opțiunile de investiții alternative nu pot fi incluse într-un singur document separat cu informații-cheie, ar trebui prevăzut un document cu informații-cheie separat pentru fiecare opțiune alternativă de investiții. Cu toate acestea, ar trebui să se procedeze astfel numai dacă existența unui document cu informații-cheie generic pentru opțiunile de investiții alternative nu ar fi în interesul clientului PEPP. Prin urmare, atunci când analizează dacă documentul cu informații-cheie privind PEPP respectă prezentul regulament, autoritățile competente ar trebui să asigure o comparabilitate optimă a diferitelor opțiuni de investiții, dacă este cazul, ținând seama îndeosebi de cele mai recente cunoștințe din domeniul analizei comportamentale pentru a evita o eventuală distorsiune cognitivă provocată de prezentarea informațiilor în cauză.

(39)

Pentru a asigura difuzarea și disponibilitatea pe scară largă a documentelor cu informații-cheie privind PEPP, prezentul regulament ar trebui să dispună publicarea de către furnizorul de PEPP a documentelor cu informații-cheie privind PEPP pe site-ul său internet. Furnizorul de PEPP ar trebui să publice documentele cu informații-cheie privind PEPP pentru fiecare stat membru în care este distribuit PEPP în cauză în temeiul libertății de a presta servicii sau al libertății de stabilire, care să conțină informațiile specifice referitoare la condițiile pentru faza de acumulare și faza de plată a pensiei prevăzute pentru statul membru respectiv.

(40)

La nivel național se concep deja mijloace de calcul pentru produsele de pensii. Totuși, pentru a fi pe deplin utile consumatorilor, aceste mijloace de calcul ar trebui să acopere costurile și comisioanele percepute de diverșii furnizori de PEPP, alături de eventuale alte costuri sau comisioane suplimentare percepute de intermediari sau de alte sectoare ale lanțului investițional care nu sunt deja incluse de furnizorii de PEPP.

(41)

Detaliile care trebuie incluse în documentul cu informații-cheie privind PEPP, precum și modul de prezentare a acestor informații ar trebui armonizate în continuare prin intermediul unor standarde tehnice de reglementare, ținând cont de cercetările existente și în curs privind comportamentul consumatorilor, inclusiv de rezultatele testelor referitoare la eficacitatea diverselor modalități de prezentare a informațiilor pentru consumatori. Comisiei ar trebui să i se confere competența de a adopta standarde tehnice de reglementare. Proiectele de standarde tehnice de reglementare ar trebui să fie elaborate de EIOPA după consultarea celorlalte autorități europene de supraveghere (AES) - Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) (EBA) instituită de Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (7) și Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe) (ESMA), instituită de Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (8), după caz, precum și a Băncii Centrale Europene, a autorităților competente și după ce realizează teste la nivelul consumatorilor și al sectorului astfel cum se prevede în prezentul regulament, și ar trebui să precizeze detalii legate de informațiile care trebuie incluse în documentul cu informații-cheie privind PEPP și de prezentarea acestor informații; condițiile în care documentul cu informații-cheie privind PEPP trebuie revizuit și modificat; condițiile în care este considerată îndeplinită obligația de a furniza documentul cu informații-cheie despre PEPP; normele pentru stabilirea ipotezelor aflate la baza proiecțiilor privind pensia; detaliile privind prezentarea informațiilor care trebuie cuprinse în declarația de pensie PEPP; și criteriile minime pe care tehnicile de diminuare a riscurilor trebuie să le îndeplinească. Atunci când elaborează proiectele de standarde tehnice de reglementare, EIOPA ar trebui să țină seama de diferitele tipuri posibile de PEPP, de natura PEPP de a fi pe termen lung, de capacitățile participanților la PEPP și de caracteristicile PEPP. Înainte de a prezenta Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare, ar trebuie să aibă loc testări la nivelul consumatorilor și al sectorului, cu utilizarea de date reale, după caz. Comisia ar trebui să adopte standardele tehnice de reglementare respective prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 290 din TFUE și în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. Comisiei ar trebui de asemenea să i se confere competența să adopte standarde tehnice de punere în aplicare elaborate de EIOPA cu privire la detaliile referitoare la cooperarea și schimbul de informații, cu privire la cerințele impuse pentru prezentarea informațiilor respective într-un format standardizat care să permită compararea și, după consultarea celorlalte AES și a autorităților competente și după testarea la nivelul sectorului, cu privire la formatul rapoartelor de supraveghere, prin intermediul unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 291 din TFUE și în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(42)

Documentul cu informații-cheie privind PEPP ar trebui să poată fi diferențiat în mod clar și separat de eventuale materiale de marketing.

(43)

Furnizorii de PEPP ar trebui să întocmească o informare privind drepturile de pensie obținute din PEPP adresată participanților la PEPP, pentru a le prezenta acestora principalele date generice și cu caracter personal referitoare la PEPP și a asigura informarea permanentă cu privire la acesta. Informarea privind drepturile de pensie obținute din PEPP ar trebui să fie clară și cuprinzătoare și ar trebui să conțină informații relevante și adecvate, pentru a facilita înțelegerea drepturilor de pensie în ceea ce privește evoluția în timp a acestora și relația dintre diferitele produse de pensii și pentru a încuraja mobilitatea lucrătorilor. Informarea privind drepturile de pensie obținute din ar trebui să conțină, de asemenea, informații-cheie privind politica de investiții în raport cu factorii ESG și ar trebui să indice unde și în ce mod participanții la PEPP pot obține informații suplimentare cu privire la integrarea factorilor ESG. Informarea privind drepturile de pensie obținute din PEPP ar trebui comunicată participanților la PEPP o dată pe an.

(44)

Cu două luni înainte de data la care participanții la PEPP au posibilitatea de a-și modifica opțiunile de plată a pensiei, furnizorii de PEPP ar trebui să îi informeze pe participanții la PEPP cu privire la apropierea fazei de plată a pensiei, la formele posibile de plată a pensiei și la posibilitatea de a modifica forma sub care este plătită pensia. În cazul în care au fost deschise mai multe subconturi, participantul la PEPP ar trebui informat cu privire la posibila demarare a fazei de plată a pensiei pentru fiecare subcont.

(45)

În timpul fazei de plată a pensiei, beneficiarii PEPP ar trebui să primească în continuare informații despre beneficiile bazate pe PEPP și opțiunile de plată corespunzătoare acestora. Acest lucru este deosebit de important atunci când beneficiarii PEPP suportă o parte importantă a riscului investițional în faza de plată a pensiilor.

(46)

Pentru a proteja în mod adecvat drepturile participanților la PEPP și ale beneficiarilor de PEPP, furnizorii de PEPP ar trebui să fie în măsură să opteze pentru o alocare a activelor care să corespundă naturii și duratei exacte a angajamentelor lor, inclusiv a celor care au un orizont pe termen lung. Prin urmare, este nevoie de o supraveghere eficientă și de o abordare a regulilor investiționale care să confere furnizorilor de PEPP suficientă flexibilitate pentru a decide asupra celei mai sigure și eficiente politici de investiții și care să îi oblige totodată să acționeze prudent și în conformitate cu interesele primordiale pe termen lung ale participanților la PEPP în ansamblu. De aceea, respectarea regulii prudenței necesită o politică de investiții adaptată la structura clienților furnizorului de PEPP.

(47)

Prin stabilirea regulii prudenței ca principiu de bază pentru investirea capitalului și prevederea posibilității ca furnizorii de PEPP să opereze la nivel transfrontalier, se încurajează redirecționarea economiilor către sectorul furnizării de pensii personale, contribuindu-se astfel la progresul economic și social. Regula prudenței ar trebui, de asemenea, să țină seama explicit de rolul factorilor ESG în procesul investițional.

(48)

Prezentul regulament ar trebui să asigure un nivel adecvat de libertate a investițiilor pentru furnizorii de PEPP. În calitate de investitori pe termen foarte lung cu riscuri de lichiditate scăzute, furnizorii de PEPP sunt în măsură să contribuie la dezvoltarea uniunii piețelor de capital prin investiții în active nelichide precum acțiunile și în alte instrumente care au un profil economic pe termen lung și care nu sunt tranzacționate pe piețe reglementate, în sisteme alternative de tranzacționare (MTF) sau în sisteme organizate de tranzacționare (OTF), în limitele prudenței. Aceștia pot beneficia și de avantajele diversificării internaționale. Prin urmare, investițiile în acțiuni, în alte valute decât cele ale angajamentelor, și în alte instrumente care au un profil economic pe termen lung și care nu sunt tranzacționate pe piețe reglementate, în MTF sau OTF nu ar trebui restricționate decât din motive prudențiale, în conformitate cu regula prudenței, pentru a proteja interesele participanților la PEPP și ale beneficiarilor de PEPP.

(49)

În contextul aprofundării uniunii piețelor de capital, conceptul de instrumente cu profil economic pe termen lung are un înțeles amplu. Astfel de instrumente sunt titluri de valoare netransferabile și, prin urmare, nu au acces la lichiditatea piețelor secundare. Acestea necesită adesea angajamente cu durată fixă care le restricționează perspectivele de comercializare și ar trebui înțelese ca incluzând participațiile, titlurile de creanță emise de întreprinderile necotate și instrumentele de împrumut acordate acestor întreprinderi. Întreprinderile necotate includ proiecte de infrastructură, societăți necotate care vizează creșterea, active imobiliare sau alte active care ar putea fi adecvate pentru obiectivele investițiilor pe termen lung. Proiectele de infrastructură care vizează scăderea emisiilor de dioxid de carbon și creșterea rezilienței la schimbările climatice sunt adesea active necotate și se bazează pe credite pe termen lung pentru finanțare. Având în vedere natura angajamentelor acestora de a fi pe termen lung, furnizorii de PEPP sunt încurajați să aloce o parte suficientă din portofoliul lor de active către investiții sustenabile în economia reală, cu beneficii economice pe termen lung, în special pentru proiecte și întreprinderi de infrastructură.

(50)

Factorii ESG sunt importanți pentru politica de investiții și sistemele de gestionare a riscurilor ale furnizorilor de PEPP. Furnizorii de PEPP ar trebui să fie încurajați să țină cont de acești factori în deciziile de investiții și de modul în care aceștia se integrează în sistemul lor de gestionare a riscurilor, pentru a evita „activele devalorizate”. EIOPA, autoritățile competente și participanții la PEPP ar trebui să aibă la dispoziție informațiile referitoare la factorii ESG.

(51)

Unul dintre obiectivele vizate de reglementarea PEPP este crearea unui produs de economii pentru pensie pe termen lung, care să fie sigur și necostisitor. Întrucât investițiile aferente produselor de pensii personale se realizează pe termen lung, ar trebui să se țină seama în mod deosebit de efectele pe care le va avea pe termen lung modul în care sunt alocate activele. În special, ar trebui luați în considerare factorii ESG. Fondurile economisite prin intermediul PEPP ar trebui să fie investite cu luarea în considerare a factorilor ESG, precum cei prevăzuți în obiectivele Uniunii de combatere a schimbărilor climatice și de sustenabilitate, consacrate în Acordul de la Paris privind combaterea schimbărilor climatice (Acordul de la Paris), obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite și principiile directoare ale Organizației Națiunilor Unite privind afacerile și drepturile omului.

(52)

Pentru a asigura respectarea obligației lor de a elabora o politică de investiții conformă cu regula prudenței, furnizorii de PEPP ar trebui împiedicați să investească în jurisdicțiile necooperante identificate în concluziile aplicabile ale Consiliului privind lista jurisdicțiilor necooperante în materie fiscală și în țări terțe cu risc ridicat care manifestă deficiențe strategice identificate de regulamentul delegat aplicabil al Comisiei adoptat în temeiul articolului 9 din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (9).

(53)

Având în vedere obiectivul PEPP de pensie pe termen lung, opțiunile de investiții acordate participanților la PEPP ar trebui să fie încadrate, cuprinzând elementele care le permit investitorilor să ia o decizie de investiție, inclusiv numărul opțiunilor de investiții dintre care pot alege. După alegerea inițială efectuată la încheierea unui contract de PEPP, participantul la PEPP ar trebui să aibă posibilitatea de a modifica această alegere după cel puțin cinci ani de la încheierea unui contract de PEPP sau, în cazul unei modificări ulterioare, de la ultima modificare a opțiunii de investiții, astfel încât furnizorilor să li se ofere o stabilitate suficientă pentru strategia lor de investiții pe termen lung și, în același timp, să se asigure protecția investitorilor. Totuși, furnizorii de PEPP ar trebui să aibă posibilitatea de a le permite participanților la PEPP să modifice mai frecvent opțiunea de investiții aleasă.

(54)

PEPP de bază ar trebui să fie un produs sigur și ar trebui să fie o opțiune de investiții implicită. Acesta fie poate lua forma unei tehnici de diminuare a riscurilor, care să corespundă obiectivului de a-i permite participantului la PEPP să-și recupereze capitalul, fie a unei garanții pentru capitalul investit. O tehnică de diminuare a riscurilor care corespunde obiectivului de a-i permite participantului la PEPP să-și recupereze capitalul ar putea constitui o strategie de investiții conservatoare sau o strategie adaptată ciclului de viață care reduce treptat în timp expunerea totală la risc. Garanțiile oferite pentru opțiunea de investiții implicită ar trebui să acopere cel puțin contribuțiile efectuate în faza de acumulare, după ce au fost deduse toate comisioanele și taxele. Garanțiile ar putea viza, de asemenea, comisioanele și taxele și ar putea să prevadă luarea în considerare totală sau parțială a inflației. O garanție privind capitalul investit ar trebui să fie exigibilă la începutul fazei de plată a pensiei și în timpul fazei de plată a pensiei, dacă este cazul.

(55)

Pentru a le garanta participanților la PEPP eficiența din punct de vedere al costurilor și un randament suficient, costurile și taxele aferente PEPP de bază ar trebui limitate la un procentaj fix din capitalul acumulat. Limita respectivă ar trebui stabilită la 1 % din capitalul acumulat, însă ar fi oportun să se precizeze tipurile de costuri și taxe care trebuie luate în considerare în standardele tehnice de reglementare, pentru a garanta condiții egale între diferiții furnizori de PEPP și diferitele tipuri de PEPP, fiecare cu propriile sale structuri ale costurilor și taxelor. Comisiei ar trebui să i se confere competența să adopte astfel de standarde tehnice de reglementare care ar trebui să fie elaborate de EIOPA. Atunci când elaborează proiectele de standarde tehnice de reglementare, EIOPA ar trebui să țină seama, îndeosebi, de natura PEPP de a fi pe termen lung, de diferitele tipuri de PEPP și de factorii ce țin de costuri legați de anumite caracteristici, astfel încât să se asigure tratamentul corect și echitabil al diferiților furnizori de PEPP și al produselor acestora, ținând seama totodată de faptul că PEPP de bază este un produs simplu, eficient din punct de vedere al costurilor și transparent, care oferă pe termen lung un randament al investițiilor real și suficient. De asemenea, pentru a păstra natura produsului de a fi pe termen lung, ar trebui evaluate cu atenție formele de plată a pensiei, mai ales în cazul anuităților viagere. Astfel, pentru a le asigura furnizorilor de PEPP care oferă un capital garantat condiții egale în raport cu alți furnizori, EIOPA ar trebui să țină seama în mod corespunzător de structura costurilor și a taxelor. În plus, valorile procentuale ale costurilor și taxelor ar trebui revizuite periodic pentru a le asigura adecvarea constantă, luând în considerare eventualele modificări ale costurilor. Comisia ar trebui să adopte standardele tehnice de reglementare respective prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 290 din TFUE și în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Pentru a se asigura în mod constant eficiența din punct de vedere al costurilor și pentru a proteja clienții PEPP de structuri ale costurilor excesiv de împovărătoare, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea valorilor procentuale, ținând seama de analizele sale, mai ales în ceea ce privește nivelul efectiv și modificările suferite de nivelul efectiv al costurilor și taxelor și impactul plafonării costurilor asupra disponibilității PEPP, precum și accesul corespunzător la piață al diferiților furnizori de PEPP care furnizează diferite tipuri de PEPP.

(56)

În exercitarea prerogativelor lor, autoritățile competente ar trebui să aibă drept obiective principale protejarea drepturilor participanților la PEPP și ale beneficiarilor de PEPP și stabilitatea și soliditatea furnizorilor de PEPP.

(57)

În cazul în care furnizorul de PEPP este o IORP sau un administrator de fonduri de investiții alternative din UE (AFIA UE), acesta ar trebui să desemneze un depozitar pentru păstrarea în condiții de siguranță a activelor ce corespund activității de furnizare a PEPP. Sunt necesare mecanisme de protecție suplimentare în ceea ce privește entitatea care are rol de depozitar și funcțiile acesteia, deoarece normele în vigoare prevăzute pentru depozitari în Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului (10) vizează numai fondurile comercializate pentru investitorii profesioniști, cu excepția fondurilor europene pentru investiții pe termen lung menționate în Regulamentul (UE) 2015/760 al Parlamentului European și al Consiliului (11), care se comercializează pentru investitorii cu amănuntul, iar legislația sectorială aplicabilă IORP nu impune în toate cazurile desemnarea unui depozitar. Pentru a se asigura cel mai ridicat nivel de protecție a investitorilor în ceea ce privește păstrarea în condiții de siguranță a activelor ce corespund activității de furnizare a PEPP, prezentul regulament obligă IORP și AFIA UE care furnizează PEPP să respecte normele din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului (12) în ceea ce privește numirea depozitarului, executarea atribuțiilor acestuia și obligațiile sale în materie de supraveghere.

(58)

Transparența și corectitudinea costurilor și comisioanelor sunt esențiale pentru dezvoltarea încrederii participanților la PEPP și pentru a le permite acestora să facă alegeri în cunoștință de cauză. În consecință, utilizarea unor metode de tarifare netransparente ar trebui să fie interzisă.

(59)

În vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite în prezentul regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește precizarea condițiilor de exercitare a competențelor de intervenție de către EIOPA și de către autoritățile competente și a criteriilor și factorilor care trebuie aplicați de EIOPA pentru a determina cazurile când există o preocupare semnificativă legată de protecția participanților la PEPP. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (13). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate

(60)

Fără a aduce atingere dreptului clienților PEPP de a introduce o acțiune în instanță, pentru soluționarea litigiilor care decurg din drepturile și obligațiile prevăzute în prezentul regulament ar trebui stabilite proceduri de soluționare alternativă a litigiilor între furnizorii de PEPP sau distribuitorii de PEPP și clienții PEPP, proceduri care să fie ușor accesibile, adecvate, independente, imparțiale, transparente și eficace.

(61)

În vederea stabilirii unui cadru eficient și eficace de soluționare a litigiilor, furnizorii de PEPP și distribuitorii de PEPP ar trebui să instituie o procedură eficace de reclamații care să poată fi urmată de consumatori înainte ca litigiul să facă obiectul unei proceduri de soluționare alternativă a litigiilor sau al unei acțiuni în instanță. Procedura de reclamații ar trebui să prevadă termene scurte și definite clar în care furnizorul de PEPP sau distribuitorul de PEPP să răspundă la reclamație. Organismele de soluționare alternativă a litigiilor ar trebui să dispună de o capacitate suficientă pentru a se angaja într-un mod adecvat și eficient într-o cooperare transfrontalieră în ceea ce privește litigiile referitoare la drepturile și obligațiile prevăzute în prezentul regulament.

(62)

În vederea găsirii unor condiții mai bune pentru investițiile lor, stimulând astfel și concurența între furnizorii de PEPP, participanții la PEPP ar trebui să aibă dreptul, în cursul fazei de acumulare, de a trece la un alt furnizor de PEPP situat în același stat membru sau în alt stat membru, printr-o procedură clară, rapidă și sigură. Cu toate acestea, furnizorii de PEPP nu ar trebui să aibă obligația de a furniza serviciul de schimbare a furnizorului pentru PEPP în cazul în care participanții primesc plățile de pensie sub formă de anuități viagere. În cursul schimbării furnizorului, furnizorul de PEPP care efectuează transferul ar trebui să transfere sumele corespunzătoare sau, dacă este cazul, activele în natură din contul de PEPP respectiv și să-l închidă. Participantul la PEPP ar trebui să încheie un contract cu noul furnizor de PEPP în vederea deschiderii unui nou cont de PEPP. Noul cont de PEPP ar trebui să aibă aceeași structură a subconturilor ca vechiul cont de PEPP.

(63)

În cursul schimbării furnizorului, participanții la PEPP pot opta pentru transferul activelor în natură numai în cazul în care transferul are loc între furnizori de PEPP, cum ar fi firmele de investiții sau alți furnizori eligibili care dețin o autorizație suplimentară, implicați în gestionarea portofoliului în numele participanților la PEPP. În acest caz, este necesar consimțământul scris al furnizorului destinatar. În cazul gestiunii de investiții colective, transferul de active în natură nu este posibil deoarece activele nu pot fi separate pentru fiecare participant la PEPP individual.

(64)

Procesul de schimbare a furnizorului ar trebui să fie simplu pentru participantul la PEPP. În consecință, furnizorul de PEPP destinatar ar trebui să fie responsabil cu inițierea și gestionarea procesului în numele participantului la PEPP și la cererea acestuia. Furnizorii de PEPP ar trebui să poată utiliza în mod voluntar mijloace suplimentare, precum o soluție tehnică, atunci când efectuează serviciul de schimbare a furnizorului. Având în vedere caracterul paneuropean al acestui produs, participanții la PEPP ar trebui să aibă posibilitatea de a schimba furnizorul fără întârziere și gratuit dacă în statul membru în care se mută participantul la PEPP nu există un subcont.

(65)

Înainte de a autoriza schimbarea furnizorului, participantul la PEPP ar trebui informat cu privire la toate etapele procedurale și la toate costurile necesare pentru finalizarea procesului de schimbare a furnizorului, pentru a permite participantului la PEPP să ia o decizie în cunoștință de cauză în legătură cu serviciul de schimbare a furnizorului.

(66)

Pentru ca schimbarea furnizorului să aibă succes, este necesară cooperarea furnizorului de PEPP care efectuează transferul. Prin urmare, acesta ar trebui să îi comunice furnizorului de PEPP destinatar toate informațiile necesare în vederea restabilirii plăților din celălalt cont de PEPP. Totuși, aceste informații nu ar trebui să depășească ceea ce este necesar pentru efectuarea schimbării furnizorului.

(67)

Participanții la PEPP nu ar trebui să suporte pierderi financiare, inclusiv taxe sau dobânzi, cauzate de eventuale greșeli făcute de oricare dintre furnizorii de PEPP implicați în procesul de schimbare a furnizorului. Mai precis, participanții la PEPP nu ar trebui să suporte nicio pierdere financiară care rezultă din plata unor comisioane, dobânzi sau alte taxe suplimentare, precum și amenzi, penalități sau orice alt tip de pagubă financiară cauzată de executarea cu întârziere a schimbării. Întrucât protecția capitalului ar trebui asigurată la începutul și, dacă este cazul, în cursul fazei de plată a pensiei, furnizorul de PEPP care efectuează transferul nu ar trebui să fie obligat să asigure protecția sau garantarea capitalului în momentul schimbării. Furnizorul de PEPP ar putea decide, de asemenea, să asigure protecția capitalului sau să ofere o garanție în momentul transferului.

(68)

Participanții la PEPP ar trebui să aibă posibilitatea să ia o decizie în cunoștință de cauză înainte de schimbarea furnizorului. Furnizorul de PEPP destinatar ar trebui să respecte toate cerințele în materie de distribuție și de informare, inclusiv oferirea unui document care conține informații-cheie despre PEPP, de consultanță și de informații adecvate cu privire la costurile legate de schimbarea furnizorului și la posibilele implicații negative asupra protecției capitalului atunci când este transferat un PEPP care dispune de o garanție. Costurile de transfer aplicate de furnizorul de PEPP care efectuează transferul ar trebui să fie limitate la o sumă care să nu constituie un obstacol în calea mobilității și, în orice caz, ele ar trebui să fie limitate la 0,5 % din sumele corespunzătoare sau din valoarea monetară a activelor în natură ce urmează să fie transferate.

(69)

Participanții la PEPP ar trebui să aibă libertatea de a decide, la încheierea unui PEPP și atunci când deschid un nou subcont, modul în care să se realizeze plățile (anuități, sumă forfetară sau de altă natură) în faza de plată a pensiei, dar să aibă posibilitatea de a-și revizui alegerea cu un an înainte de începutul fazei de plată a pensiei, la începutul fazei de plată a pensiei și în momentul schimbării furnizorului, pentru a putea adapta cât mai bine modalitățile de plată la nevoi atunci când se apropie de pensionare. Dacă furnizorul de PEPP pune la dispoziție mai multe forme de plată, participantul la PEPP ar trebui să aibă posibilitatea de a opta pentru o modalitate diferită de plată pentru fiecare subcont deschis în contul său de PEPP.

(70)

Furnizorilor de PEPP ar trebui să li se permită să le ofere participanților la PEPP o gamă largă de forme de plată. Abordarea respectivă ar atinge obiectivul de recurgere într-o măsură mai mare la PEPP prin sporirea flexibilității și a posibilităților de alegere pentru participanții la PEPP. Aceasta ar permite furnizorilor să își conceapă PEPP în modul cel mai rentabil posibil. Acest obiectiv este coerent cu alte politici ale Uniunii și este fezabil din punct de vedere politic, deoarece oferă statelor membre un grad suficient de flexibilitate pentru a decide cu privire la formele de plată pe care doresc să le promoveze. În conformitate cu natura de pensie pe termen lung a produsului, ar trebui să fie posibil ca statele membre să adopte măsuri prin care să privilegieze anumite forme de plată, cum ar fi limitele cantitative pentru plățile forfetare, pentru a încuraja în continuare anuitățile viagere și retragerile.

(71)

Având în vedere caracterul paneuropean al PEPP, este necesar să se asigure un nivel ridicat și coerent de protecție a participanților la PEPP în cadrul pieței interne. Aceasta necesită instrumente adecvate pentru a combate în mod eficace încălcările și pentru a preveni prejudiciile aduse consumatorilor. Prin urmare, competențele conferite EIOPA și autorităților competente ar trebui să fie completate de un mecanism explicit care să vizeze interzicerea sau restricționarea comercializării, distribuției sau vânzării oricărui PEPP ce generează preocupări serioase cu privire la protecția participanților la PEPP, inclusiv în ceea ce privește natura de pensie pe termen lung a produsului, buna funcționare și integritatea pieței financiare sau stabilitatea întregului sistem financiar sau a unei părți a acestuia, precum și de competențe corespunzătoare de coordonare și de intervenție ale EIOPA.

Competențele EIOPA ar trebui să se bazeze pe articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 pentru ca aceste mecanisme de intervenție să poată fi aplicate în cazul unor preocupări semnificative legate de protecția participanților la PEPP, inclusiv în ceea ce privește natura de pensie pe termen lung a PEPP. În cazul în care condițiile sunt îndeplinite, autoritățile competente ar trebui să poată impune o interdicție sau o restricție din motive de prudență înainte ca un PEPP să fie comercializat, distribuit sau vândut către participanți la PEPP. Aceste competențe nu exonerează furnizorul de PEPP de responsabilitatea sa de a respecta toate cerințele relevante în temeiul prezentului regulament.

(72)

Ar trebui să se garanteze transparența deplină cu privire la costurile și comisioanele aferente investiției într-un PEPP. S-ar crea condiții de concurență echitabile între furnizori, garantându-se, în același timp, protecția consumatorilor. Ar fi disponibile informații comparative între diferitele produse, stimulându-se astfel competitivitatea tarifelor.

(73)

Deși supravegherea continuă a furnizorilor de PEPP urmează să fie exercitată de către autoritățile competente, EIOPA ar trebui să coordoneze supravegherea în materie de PEPP, cu scopul de a garanta aplicarea consecventă a unei metodologii unificate de supraveghere, contribuind în acest fel la natura paneuropeană și de pensie pe termen lung a PEPP.

(74)

Pentru a consolida drepturile consumatorilor și a facilita accesul la o procedură de reclamație, participanții la PEPP ar trebui să poată, în mod individual sau colectiv, să depună reclamații la autoritățile competente din statul membru în care își au reședința, indiferent de locul unde a avut loc încălcarea.

(75)

EIOPA ar trebui să coopereze cu autoritățile competente și să faciliteze cooperarea și coerența între acestea. În acest context, EIOPA ar trebui să aibă un rol în ceea ce privește prerogativa autorităților competente de a aplica măsuri de supraveghere prin furnizarea de dovezi cu privire la încălcările legate de PEPP. De asemenea, EIOPA ar trebui să ofere mediere obligatorie în caz de dezacord între autoritățile competente în situații transfrontaliere.

(76)

Pentru a se asigura respectarea prezentului regulament de către furnizorii și distribuitorii de PEPP și pentru a se asigura faptul că aceștia sunt supuși unui tratament similar pe tot teritoriul Uniunii, ar trebui să se prevadă sancțiuni administrative și alte măsuri care să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

(77)

În concordanță cu comunicarea Comisiei din 8 decembrie 2010 intitulată „Consolidarea regimurilor de sancțiuni în sectorul serviciilor financiare” și pentru a asigura îndeplinirea cerințelor prezentului regulament, este important ca statele membre să ia măsurile necesare pentru ca încălcările prezentului regulament să facă obiectul unor sancțiuni administrative adecvate și al altor măsuri.

(78)

Chiar dacă statele membre pot stabili sancțiuni cu caracter administrativ și penal pentru aceleași încălcări, nu ar trebui să li se impună să stabilească sancțiuni administrative pentru încălcările prezentului regulament care intră sub incidența dreptului penal intern. Cu toate acestea, menținerea sancțiunilor penale în locul sancțiunilor administrative pentru încălcările prezentului regulament nu ar trebui să reducă sau să afecteze sub nicio formă capacitatea autorităților competente de a coopera, de a accesa și de a face schimb de informații în timp util cu autoritățile competente din alte state membre în scopurile prezentului regulament, inclusiv după eventuala trimitere a cazurilor relevante de încălcare către autoritățile judiciare competente în vederea urmăririi penale.

(79)

Autoritățile competente ar trebui să fie abilitate să impună sancțiuni pecuniare suficient de ridicate pentru a contracara profiturile efective sau potențiale și pentru a fi disuasive chiar și pentru întreprinderile financiare mai mari și pentru managerii acestora.

(80)

Pentru a asigura o aplicare consecventă a sancțiunilor pe tot teritoriul Uniunii, autoritățile competente ar trebui să ia în considerare toate circumstanțele relevante atunci când stabilesc tipul sancțiunilor administrative sau al altor măsuri și nivelul sancțiunilor pecuniare.

(81)

Pentru a se asigura că deciziile autorităților competente și penalitățile impuse de acestea cu privire la încălcări au efect disuasiv asupra publicului larg și pentru a consolida protecția consumatorilor avertizându-i cu privire la PEPP distribuite cu încălcarea prezentului regulament, deciziile în cauză ar trebui să fie publicate, cu excepția cazului în care publicarea ar pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau o anchetă în curs.

(82)

Pentru a detecta eventualele încălcări, autoritățile competente ar trebui să aibă competențele de investigare necesare și să instituie mecanisme eficace pentru a permite raportarea încălcărilor potențiale sau efective.

(83)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor prevăzute în legislația statelor membre în materie de infracțiuni.

(84)

Orice operațiune de prelucrare de date cu caracter personal efectuată în contextul prezentului regulament, cum ar fi schimbul de astfel de date sau transmiterea lor de către autoritățile competente ori prelucrarea datelor personale de către furnizorii de PEPP sau distribuitorii de PEPP, ar trebui întreprinsă în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (14) și cu Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului (15). Orice schimb sau transmitere de informații de către AES ar trebui efectuată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (16).

(85)

Dat fiind caracterul sensibil al datelor financiare personale, o protecție riguroasă a datelor este extrem de importantă. Prin urmare, se recomandă ca autoritățile pentru protecția datelor să fie implicate îndeaproape în punerea în aplicare și monitorizarea prezentului regulament.

(86)

Procedura de înregistrare și notificare prevăzută în prezentul regulament nu ar trebui să înlocuiască nicio procedură națională suplimentară în vigoare, pentru a se putea beneficia de avantajele și stimulentele stabilite la nivel național.

(87)

Se va efectua o evaluare a prezentului regulament, analizându-se, printre altele, evoluțiile pieței, de exemplu apariția unor noi tipuri de PEPP, precum și evoluțiile din alte domenii ale legislației Uniunii și experiența statelor membre. Această evaluare ar trebui să ia în considerare diversele obiective și finalități ale instituirii unei piețe PEPP care să funcționeze bine și, în special, ar trebui să evalueze dacă prezentul regulament a condus la realizarea de economii de către mai mulți cetățeni europeni pentru pensii sustenabile și adecvate. Importanța existenței unor norme europene minime pentru supravegherea furnizorilor de PEPP impune, de asemenea, evaluarea furnizorilor de PEPP din perspectiva conformității cu prezentul regulament și cu legislația sectorială aplicabilă.

(88)

Având în vedere posibilele implicații pe termen lung ale prezentului regulament, este esențial să se monitorizeze îndeaproape evoluțiile înregistrate în cursul fazei inițiale de aplicare. Atunci când efectuează evaluarea, Comisia ar trebui, de asemenea, să țină seama de experiența EIOPA, a părților interesate și a experților și să raporteze Parlamentului European și Consiliului toate observațiile pe care le are.

(89)

Prezentul regulament ar trebui să asigure respectarea drepturilor fundamentale și să urmeze principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, mai ales dreptul persoanelor în vârstă de a duce o viață demnă și independentă și de a participa la viața socială și culturală, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, dreptul la proprietate, libertatea de a desfășura o activitate comercială, principiul egalității între și bărbați și femei și principiul unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor.

(90)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume îmbunătățirea protecției participanților la PEPP și creșterea încrederii acestora în PEPP, inclusiv în cazul produselor distribuite la nivel transfrontalier, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere efectele sale, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective,

(1)

Directiva 2010/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3) impune statelor membre să accepte îndeplinirea obligațiilor de raportare în format electronic a navelor care sosesc în porturile Uniunii și pleacă din porturile Uniunii și să asigure transmiterea acestora prin intermediul unui ghișeu unic pentru a facilita și a accelera transportul maritim.

(2)

Transportul maritim este baza comerțului și a comunicațiilor în interiorul și în exteriorul pieței unice. În vederea facilitării transportului maritim și a reducerii suplimentare a sarcinii administrative pentru companiile de transport maritim, este necesară simplificarea și armonizarea suplimentară a procedurilor de informare privind îndeplinirea obligațiilor de raportare impuse companiilor de transport maritim de actele juridice ale Uniunii, de actele juridice internaționale și de legislația națională a statelor membre, iar procedurile respective ar trebui să fie neutre din punct de vedere tehnologic, promovând soluții de raportare adaptate exigențelor viitorului.

(3)

Atât Parlamentul European, cât și Consiliul au solicitat în mod repetat mai multă interoperabilitate, precum și o comunicare mai ușoară și fluxuri de informații mai cuprinzătoare, în scopul îmbunătățirii funcționării pieței interne și al satisfacerii nevoilor cetățenilor și ale întreprinderilor.

(4)

Principalul obiectiv al prezentului regulament este de a stabili norme armonizate pentru furnizarea informațiilor necesare pentru escale în port, în special prin asigurarea faptului că aceleași seturi de date pot fi raportate în același mod fiecărui ghișeu unic național în domeniul maritim. Prezentul regulament vizează, de asemenea, facilitarea transmiterii de informații între declaranți, autoritățile relevante și furnizorii de servicii portuare din portul de escală și alte state membre. Aplicarea prezentului regulament nu ar trebui să modifice termenele sau conținutul obligațiilor de raportare și nu ar trebui să afecteze stocarea și prelucrarea ulterioară a informațiilor la nivelul Uniunii sau la nivel național.

(5)

Ghișeul unic național în domeniul maritim existent în fiecare stat membru ar trebui să fie menținut ca bază pentru un mediu aferent ghișeului unic european în domeniul maritim („EMSWe”) interoperabil și neutru din punct de vedere tehnologic. Ghișeul unic național în domeniul maritim ar trebui să constituie un punct de intrare cuprinzător pentru raportare pentru operatorii de transport maritim, care să îndeplinească funcționalitățile de culegere a datelor de la declaranți și de distribuire a datelor către toate autoritățile competente relevante și furnizorii de servicii portuare.

(6)

Pentru a consolida eficiența ghișeelor unice naționale în domeniul maritim și în vederea pregătirii pentru evoluțiile viitoare, ar trebui să se poată menține actualele dispoziții sau să se instituie noi dispoziții în statele membre privind utilizarea ghișeului unic național în domeniul maritim pentru raportarea unor informații similare pentru alte moduri de transport.

(7)

Interfețele frontale aferente respectivelor ghișee unice naționale în domeniul maritim, pe partea declaranților, ar trebui armonizate la nivelul Uniunii, pentru a facilita raportarea și pentru a reduce în continuare sarcina administrativă. Această armonizare ar trebui realizată prin utilizarea, în cadrul fiecărui ghișeu unic național în domeniul maritim, a software-ului comun al interfeței pentru schimburile de informații între sisteme, dezvoltat la nivelul Uniunii. Statele membre ar trebui să fie responsabile pentru integrarea și gestionarea modulului interfeței și pentru actualizarea software-ului la intervale regulate și în timp util, atunci când Comisia furnizează noi versiuni. Comisia ar trebui să dezvolte acest modul și să furnizeze actualizări atunci când este necesar, deoarece dezvoltarea tehnologiilor digitale cunoaște o evoluție rapidă și orice soluție tehnologică ar putea fi rapid depășită de noi evoluții.

(8)

Alte canale de raportare furnizate de statele membre și furnizorii de servicii, cum ar fi sistemele portuare comunitare, ar putea fi menținute ca puncte de intrare opționale pentru raportare și ar trebui să poată îndeplini funcția de furnizori de servicii de date.

(9)

Pentru a nu impune o sarcină administrativă disproporționată statelor membre fără ieșire la mare și care nu dețin porturi maritime, statele membre respective ar trebui scutite de obligația legată de elaborarea, instituirea, exploatarea și punerea la dispoziție a unui ghișeu unic național în domeniul maritim. Aceasta înseamnă că, atât timp cât invocă această scutire, statele membre respective nu ar trebui să fie obligate să îndeplinească obligațiile legate de elaborarea, instituirea, exploatarea și punerea la dispoziție a unui ghișeu unic național în domeniul maritim.

(10)

O interfață grafică de utilizator ușor de folosit și cu funcționalități comune ar trebui să facă parte din ghișeele unice naționale în domeniul maritim pentru raportarea manuală de către declaranți. Statele membre ar trebui să ofere interfața grafică de utilizator pentru introducerea manuală a datelor de către declaranți și prin încărcarea de foi de calcul digitale armonizate. Pe lângă asigurarea unor funcționalități comune, Comisia și statele membre ar trebui să își coordoneze eforturile pentru a se asigura că experiențele utilizatorilor cu respectivele interfețe grafice de utilizator sunt cât mai similare cu putință.

(11)

Noile tehnologii digitale emergente prezintă oportunități tot mai mari de sporire a eficienței sectorului de transport maritim și de reducere a sarcinilor administrative. Pentru ca beneficiile acestor noi tehnologii să se acumuleze cât mai curând posibil, Comisia ar trebui să fie împuternicită să modifice specificațiile tehnice, standardele și procedurile aferente mediului armonizat de raportare prin acte de punere în aplicare. Acest lucru ar trebui să le confere actorilor de pe piață flexibilitatea de a dezvolta noi tehnologii digitale, iar noile tehnologii ar trebui, de asemenea, să fie luate în considerare la revizuirea prezentului regulament.

(12)

Sprijin și informații adecvate cu privire la procesele și cerințele tehnice legate de utilizarea ghișeului unic național în domeniul maritim ar trebui să fie furnizate declaranților prin intermediul unor site-uri naționale ușor accesibile și ușor de utilizat, cu standarde comune la nivelul aspectului și al funcționării.

(13)

Convenția privind facilitarea traficului maritim internațional („Convenția FAL”) (4) prevede că autoritățile publice trebuie, în toate cazurile, să solicite numai informații esențiale în cadrul raportării și să mențină numărul de elemente la minimum. Cu toate acestea, în funcție de condițiile locale, pot fi necesare informații specifice în vederea garantării siguranței navigației.

(14)

Pentru a permite funcționarea EMSWe, este necesar să se stabilească un set cuprinzător de date EMSWe, care să cuprindă toate elementele de informații care ar putea fi solicitate de autoritățile naționale sau de operatorii portuari în scopuri administrative sau operaționale, atunci când o navă efectuează o escală în port. La stabilirea setului de date EMSWe, Comisia ar trebui să țină seama de lucrările relevante realizate la nivel internațional. Întrucât domeniul de aplicare al obligațiilor de raportare variază de la un stat membru la altul, un ghișeu unic național în domeniul maritim într-un anumit stat membru ar trebui să fie conceput astfel încât să accepte setul de date EMSWe fără nicio modificare și să facă abstracție de orice informație care nu este relevantă pentru statul membru respectiv.

(15)

În situații excepționale, un stat membru ar trebui să poată solicita elemente de date suplimentare de la declaranți. Astfel de situații excepționale pot apărea, de exemplu, atunci când există o nevoie urgentă de a proteja ordinea și securitatea internă sau de a aborda o amenințare gravă la adresa sănătății umane sau animale sau a mediului. Noțiunea de situații excepționale ar trebui să fie interpretată în mod strict.

(16)

Obligațiile de raportare relevante conținute în actele juridice internaționale și ale Uniunii ar trebui enumerate în anexa la prezentul regulament. Respectivele obligații de raportare ar trebui să constituie baza pentru stabilirea setului cuprinzător de date EMSWe. Anexa ar trebui, de asemenea, să se refere la categoriile relevante de obligații de raportare la nivel național, iar statele membre ar trebui să poată solicita Comisiei să modifice setul de date EMSWe pe baza obligațiilor de raportare conținute în legislația și în cerințele lor naționale. Actele juridice ale Uniunii care modifică setul de date EMSWe pe baza unei obligații de raportare conținute în legislația și în cerințele naționale ar trebui să includă o trimitere explicită la legislația și cerințele naționale respective.

(17)

Ori de câte ori informațiile din cadrul ghișeului unic național în domeniul maritim sunt distribuite autorităților competente, transmiterea acestora ar trebui să respecte cerințele în materie de date, formatele și codurile comune pentru obligațiile și formalitățile de raportare prevăzute în actele juridice ale Uniunii care figurează în anexă și ar trebui să se efectueze prin intermediul sistemelor informatice stabilite în cadrul acesteia, cum ar fi tehnicile de prelucrare electronică a datelor menționate la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5).

(18)

Punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să țină seama de sistemele SafeSeaNet stabilite la nivel național și la nivelul Uniunii, care ar trebui să continue să faciliteze schimbul și distribuirea informațiilor primite prin intermediul ghișeului unic național în domeniul maritim între statele membre, în conformitate cu Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6).

(19)

Porturile nu sunt destinația finală a mărfurilor. Eficiența escalelor navelor în port are un impact asupra întregului lanț logistic legat de transportul mărfurilor și al pasagerilor către și dinspre porturi. Pentru a asigura interoperabilitatea, multimodalitatea și integrarea fără probleme a transportului maritim în întregul lanț logistic și pentru a facilita alte moduri de transport, ghișeele unice naționale în domeniul maritim ar trebui să permită posibilitatea schimbului de informații relevante, cum ar fi ora de sosire și de plecare, cu cadre similare elaborate pentru alte moduri de transport.

(20)

Pentru a îmbunătăți eficiența transportului maritim și pentru a limita dublarea informațiilor care trebuie furnizate în scopuri operaționale atunci când o navă efectuează o escală în port, informațiile furnizate de către declaranți unui ghișeu unic național în domeniul maritim ar trebui să fie partajate și cu alte anumite entități, cum ar fi operatorii portuari sau operatorii de terminale, atunci când declarantul autorizează acest lucru și ținând seama de necesitatea de a respecta confidențialitatea, aspectele sensibile din punct de vedere comercial și constrângerile juridice. Prezentul regulament urmărește să îmbunătățească manipularea datelor, prin aplicarea principiului raportării unice atunci când se îndeplinesc obligațiile de raportare.

(21)

Regulamentul (UE) nr. 952/2013 prevede că mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Uniunii trebuie să fie acoperite de o declarație sumară de intrare care trebuie depusă pe cale electronică la autoritățile vamale. Având în vedere importanța informațiilor din declarația sumară de intrare pentru gestionarea riscurilor de securitate și a riscurilor financiare, în prezent se elaborează un sistem electronic specific pentru depunerea și gestionarea declarațiilor sumare de intrare pe teritoriul vamal al Uniunii. Prin urmare, nu va fi posibilă transmiterea declarațiilor sumare de intrare prin intermediul modulului de interfață de raportare armonizată. Cu toate acestea, având în vedere că unele dintre elementele de date prezentate în declarația sumară de intrare sunt necesare, de asemenea, pentru îndeplinirea altor obligații vamale și de raportare în domeniul maritim atunci când o navă efectuează o escală într-un port al Uniunii, EMSWe ar trebui să poată prelucra elementele de date din declarația sumară de intrare. Ar trebui avută în vedere și posibilitatea ca ghișeul unic național în domeniul maritim să poată prelua informațiile relevante care au fost deja transmise prin declarația sumară de intrare.

(22)

Pentru a armoniza pe deplin cerințele de raportare, autoritățile vamale, autoritățile maritime, precum și alte autorități relevante ar trebui să coopereze atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii. Coordonatorii naționali cu responsabilități specifice ar trebui să sporească eficacitatea acestei cooperări și buna funcționare a ghișeelor unice naționale în domeniul maritim.

(23)

Pentru a permite reutilizarea informațiilor furnizate prin intermediul ghișeelor unice naționale în domeniul maritim și pentru a facilita transmiterea informațiilor de către declaranți, este necesar să se prevadă baze de date comune. Ar trebui să se creeze o bază de date a navelor din cadrul EMSWe care să includă o listă de referință cu detaliile specifice ale navei și scutirile de raportare aplicate acesteia, așa cum au fost raportate respectivului ghișeu unic național în domeniul maritim. Pentru a facilita transmiterea de informații de către declaranți, ar trebui să se creeze o bază de date comună pentru localizare care să dețină o listă de referință a codurilor de localizare, incluzând Codul Organizației Națiunilor Unite pentru localizarea activităților de comerț și transport (UN/LOCODE), codurile specifice SafeSeaNet și codurile instalațiilor portuare înregistrate în Sistemul global integrat de informații privind navele (GISIS) al Organizației Maritime Internaționale (OMI). În plus, ar trebui să se creeze o bază de date comună privind materialele periculoase care să includă o listă a mărfurilor periculoase și poluante care urmează să fie notificate ghișeului unic național în domeniul maritim în conformitate cu Directiva 2002/59/CE și cu formularul FAL 7 al OMI, luând în considerare elementele de date relevante din convențiile și codurile OMI.

(24)

Prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul prezentului regulament de către autoritățile competente ar trebui să respecte Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (7). Prelucrarea datelor cu caracter personal de către Comisie în cadrul prezentului regulament ar trebui să fie conformă cu Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (8).

(25)

EMSWe și ghișeele unice naționale în domeniul maritim nu ar trebui să furnizeze alte motive pentru prelucrarea datelor cu caracter personal decât ceea ce este necesar pentru funcționarea acestora și nu ar trebui să fie utilizate pentru a acorda noi drepturi de acces la datele cu caracter personal.

(26)

Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în vederea completării prezentului regulament prin stabilirea și modificarea setului de date EMSWe și prin stabilirea definițiilor, categoriilor și specificațiilor datelor pentru elementele de date și în vederea modificării anexei pentru a include obligațiile de raportare existente la nivel național, precum și pentru a ține seama de orice noi obligații de raportare adoptate prin acte juridice ale Uniunii. Comisia ar trebui să se asigure că sunt respectate cerințele în materie de date, formatele și codurile comune stabilite în actele juridice internaționale și ale Uniunii enumerate în anexă. Este deosebit de importantă desfășurarea de către Comisie a unor consultări adecvate pe parcursul lucrărilor sale pregătitoare, inclusiv la nivel de experți, iar respectivele consultări ar trebui să fie desfășurate în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (9). În special, pentru a se asigura o participare egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(27)

Atunci când pregătește acte delegate, Comisia ar trebui să se asigure că experții statelor membre și comunitatea de afaceri sunt consultați în mod transparent și cu suficient timp înainte.

(28)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (10).

(29)

În special, Comisiei ar trebui să i se acorde competențe de executare pentru a stabili specificațiile funcționale și tehnice, mecanismele de control al calității și procedurile pentru implementarea, întreținerea și exploatarea modulului de interfață armonizat și a elementelor armonizate conexe ale ghișeelor unice naționale în domeniul maritim. Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare și pentru a stabili specificațiile tehnice, standardele și procedurile pentru serviciile comune aferente EMSWe.

(30)

Prezentul regulament ar trebui să se bazeze pe Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (11) care stabilește condițiile în care statele membre recunosc anumite mijloace de identificare electronică a persoanelor fizice și juridice care intră sub incidența unui sistem notificat de identificare electronică al unui alt stat membru. Regulamentul (UE) nr. 910/2014 stabilește condițiile în care utilizatorii își pot utiliza mijloacele de identificare și autentificare electronică pentru a accesa serviciile publice online în situații transfrontaliere.

(31)

Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentului regulament. Ar trebui colectate informații pentru a servi la realizarea acestei evaluări și pentru a permite evaluarea performanței prezentului regulament în raport cu obiectivele pe care le urmărește. Comisia ar trebui, de asemenea, să evalueze, printre alte opțiuni, valoarea adăugată a instituirii unui sistem de raportare european armonizat și centralizat, de exemplu sub forma unei interfețe de raportare centrale.

(32)

Prin urmare, Directiva 2010/65/UE ar trebui abrogată, cu efect de la data aplicării prezentului regulament.

(33)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (12),

(1)

Regulamentul (CE) nr. 377/2004 al Consiliului (2) a fost modificat în mod substanțial. Întrucât se impun noi modificări, este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea respectivului regulament.

(2)

Creșterea accentuată a fluxurilor migratorii mixte în 2015 și 2016 a pus sub presiune sistemele de migrație, azil și gestionare a frontierelor. Acest fapt reprezintă o provocare pentru Uniune și statele membre, evidențiind necesitatea de a consolida politica Uniunii în domeniul migrației pentru a formula un răspuns european coordonat și eficace.

(3)

Obiectivul politicii Uniunii în domeniul migrației este de a înlocui fluxurile migratorii ilegale și necontrolate cu căi sigure și bine gestionate, printr-o abordare cuprinzătoare având scopul să asigure, în toate etapele, gestionarea eficientă a fluxurilor migratorii, în conformitate cu capitolul 2 din titlul V din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(4)

Respectarea drepturilor omului este un principiu fundamental al Uniunii. Uniunea și-a asumat angajamentul de a proteja drepturile omului și libertățile fundamentale ale tuturor migranților, indiferent de statutul lor în ceea ce privește migrația, în deplină conformitate cu dreptul internațional. Prin urmare, măsurile luate de ofițerii de legătură în materie de imigrație atunci când pun în aplicare prezentul regulament, în special în cazurile care implică persoane vulnerabile, ar trebui să respecte drepturile fundamentale în conformitate cu dispozițiile relevante de drept internațional și de drept al Uniunii, inclusiv cu articolele 2 și 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), și cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(5)

Pentru a se asigura eficacitatea punerii în aplicare a tuturor aspectelor politicilor Uniunii în domeniul imigrației, ar trebui să continue dialogul consistent și cooperarea cu principalele țări terțe de origine și de tranzit ale migranților și ale solicitanților de protecție internațională. O astfel de cooperare, în conformitate cu abordarea globală stabilită în Agenda europeană privind migrația, ar trebui să prevadă o mai bună gestionare a imigrației, inclusiv a plecărilor și returnărilor, să sprijine capacitatea de a colecta și comunica informații, inclusiv cu privire la accesul solicitanților la protecție internațională și, dacă este posibil și relevant, cu privire la reintegrare, precum și să prevină și să combată imigrația ilegală, traficul de migranți și traficul de persoane.

(6)

Instrumentele de protecție includ măsurile cuprinse în Abordarea globală în materie de migrație și mobilitate (AGMM). Strategiile și canalele de imigrație legală între Uniune și țările terțe ar trebui să includă și migrația forței de muncă, vizele pentru studenți și reîntregirea familiei, fără a aduce atingere competențelor naționale ale statelor membre.

(7)

Având în vedere cererea tot mai mare de analize și informații pentru a sprijini elaborarea de politici bazate pe date concrete și răspunsurile operaționale, este necesar ca ofițerii de legătură în materie de imigrație să se asigure că observațiile și cunoștințelor lor contribuie pe deplin la elaborarea unui tablou situațional cuprinzător privind țările terțe.

(8)

Informațiile privind componența fluxurilor migratorii ar trebui să includă, dacă este posibil și relevant, informații privind vârsta declarată a migranților, profilul de gen și familia și privind minorii neînsoțiți.

(9)

Trimiterea actualilor ofițeri de legătură europeni în materie de migrație în principalele țări terțe de origine și de tranzit, astfel cum s-a solicitat în concluziile reuniunii extraordinare a șefilor de stat și de guvern din 23 aprilie 2015, a reprezentat un prim pas către consolidarea implicării alături de țările terțe privind chestiunile referitoare la migrație și intensificarea cooperării cu ofițerii de legătură în materie de imigrație trimiși de statele membre. Pe baza acestei experiențe, ar trebui să se prevadă trimiterea pe termen mai lung de către Comisie a ofițerilor de legătură în materie de imigrație în țările terțe pentru a sprijini elaborarea și punerea în aplicare a acțiunii Uniunii în domeniul migrației, precum și pentru a maximiza impactul acestei acțiuni.

(10)

Obiectivul prezentului regulament este de a asigura o mai bună coordonare și de a optimiza utilizarea rețelei ofițerilor de legătură trimiși în țările terțe de autoritățile competente ale statelor membre, inclusiv de autoritățile de aplicare a legii, atunci când este cazul, precum și de Comisie și de agențiile Uniunii pentru a răspunde cu mai multă eficacitate la prioritățile Uniunii privind prevenirea și combaterea imigrației ilegale și a criminalității transfrontaliere conexe, cum ar fi traficul de migranți și traficul de persoane, facilitând returnarea, readmisia și activitățile de reintegrare în condiții de demnitate și eficiență, contribuind la gestionarea integrată a frontierelor externe ale Uniunii, precum și sprijinind gestionarea imigrației legale, inclusiv în domeniul protecției internaționale, relocării și măsurilor de integrare anterioare plecării întreprinse de statele membre și de Uniune. Această coordonare ar trebui să respecte întru totul lanțul de comandă și liniile de raportare existente între ofițerii de legătură în materie de imigrație și autoritățile lor de trimitere, precum și între ofițerii de legătură.

(11)

Pornind de la Regulamentul (CE) nr. 377/2004, prezentul regulament vizează să asigure faptul că ofițerii de legătură în materie de imigrație contribuie mai bine la funcționarea unei rețele europene a ofițerilor de legătură în materie de imigrație, în primul rând prin instituirea unui mecanism prin care statele membre, Comisia și agențiile Uniunii să poată coordona mai sistematic sarcinile și rolurile ofițerilor lor de legătură trimiși în țări terțe.

(12)

Ținând seama de faptul că ofițerii de legătură care se ocupă de aspecte legate de migrație sunt trimiși de către autorități competente diferite și că mandatul și sarcinile lor se pot suprapune, ar trebui să se depună eforturile necesare pentru a consolida cooperarea între ofițerii care își desfășoară activitatea în aceeași țară terță sau în aceeași regiune. În cazul în care ofițerii de legătură în materie de imigrație sunt trimiși de către Comisie sau de către agențiile Uniunii în cadrul misiunilor diplomatice ale Uniunii într-o țară terță, aceștia ar trebui să faciliteze și să sprijine rețeaua ofițerilor de legătură în materie de imigrație în respectiva țară terță. Dacă este cazul, aceste rețele pot fi extinse la ofițerii de legătură trimiși de alte țări decât statele membre.

(13)

Instituirea unui mecanism solid care să asigure o mai bună coordonare și cooperare a tuturor ofițerilor de legătură care se ocupă de aspecte privind migrația în cadrul îndatoririlor care le revin este esențială pentru a reduce la minimum lacunele în materie de informații și suprapunerea activităților și pentru a maximiza capabilitățile și eficacitatea operaționale. Un comitet director ar trebui să ofere orientări în conformitate cu prioritățile în materie de politică ale Uniunii, ținând seama de relațiile externe ale Uniunii, și ar trebui ca acestuia să i se acorde competențele necesare, în special pentru a adopta programele de lucru bienale pentru activitățile rețelelor ofițerilor de legătură în materie de imigrație, pentru a agrea acțiunile ad-hoc specifice ale ofițerilor de legătură prin care să se abordeze priorități și nevoi emergente care nu sunt deja acoperite de programul de lucru bienal, pentru a aloca resurse activităților agreate și pentru a răspunde de executarea acestora. Atribuțiile comitetului director și ale facilitatorilor rețelelor de ofițeri de legătură în materie de imigrație nu ar trebui să aducă atingere competenței autorităților de trimitere în ceea ce privește atribuirea de sarcini ofițerilor lor de legătură în materie de imigrație. Atunci când își îndeplinește sarcinile, comitetul director ar trebui să țină seama de diversitatea rețelelor de ofițeri de legătură în materie de imigrație, precum și de opiniile statelor membre celor mai vizate în ceea ce privește relațiile cu anumite țări terțe.

(14)

Ar trebui să se stabilească și să actualizeze cu regularitate de către comitetul director o listă cu ofițerii de legătură în materie de imigrație trimiși în țările terțe. Lista ar trebui să conțină informații referitoare la locația, componența și activitățile diferitelor rețele, inclusiv datele de contact și rezumatul îndatoririlor ofițerilor de legătură în materie de imigrație trimiși.

(15)

Ar trebui să se promoveze trimiterea în comun de ofițeri de legătură pentru a consolida cooperarea operațională și comunicarea de informații între statele membre, precum și pentru a răspunde nevoilor la nivelul Uniunii, astfel cum sunt definite de comitetul director. Trimiterea în comun, de cel puțin două state membre, ar trebui să fie sprijinită prin fonduri ale Uniunii care să încurajeze implicarea și să furnizeze valoare adăugată pentru toate statele membre.

(16)

Ar trebui să se adopte dispoziții speciale privind o acțiune mai amplă de consolidare a capacităților Uniunii pentru ofițerii de legătură în materie de imigrație. O astfel de consolidare a capacităților ar trebui să includă elaborarea, în cooperare cu agențiile relevante ale Uniunii, a unor programe comune de bază și a unor cursuri de formare anterioare trimiterii, inclusiv în privința drepturilor fundamentale, și întărirea capacității operaționale a rețelelor ofițerilor de legătură în materie de imigrație. Programele respective nu ar trebui să fie obligatorii și ar trebui să vină în completarea programelor naționale instituite de autoritățile de trimitere.

(17)

Rețelele ofițerilor de legătură în materie de imigrație ar trebui să evite suprapunerea cu activitatea agențiilor Uniunii și a altor instrumente sau structuri ale Uniunii, inclusiv a grupurilor locale de cooperare Schengen, și ar trebui să aducă o valoare adăugată rezultatelor pe care le obțin deja din perspectiva colectării și a schimbului de informații în domeniul imigrației, în special prin concentrarea asupra aspectelor operaționale. Respectivele rețele ar trebui să îndeplinească rolul de facilitatori și furnizori de informații din țările terțe pentru a sprijini agențiile Uniunii în îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor care le revin, în special în cazul în care agențiile Uniunii nu au stabilit încă relații de cooperare cu țările terțe. În acest sens, ar trebui să se stabilească o cooperare mai strânsă între rețelele ofițerilor de legătură în materie de imigrație și agențiile relevante ale Uniunii. Ofițerii de legătură în materie de imigrație ar trebui să fie întotdeauna conștienți de faptul că acțiunile lor are putea avea consecințe asupra operațiunilor și reputației rețelelor locale și regionale de ofițeri de legătură în materie de imigrație. Aceștia ar trebui să acționeze în consecință atunci când își îndeplinesc sarcinile.

(18)

Autoritățile statelor membre ar trebui să se asigure, dacă este cazul și în conformitate cu dreptul Uniunii și cu cel național, că informațiile obținute de ofițerii de legătură trimiși în alte state membre și produsele de analiză strategică și operațională ale agențiilor Uniunii în legătură cu imigrația ilegală, returnarea și reintegrarea în condiții de demnitate și eficacitate, criminalitatea transfrontalieră sau protecția internațională și relocarea ajung efectiv la ofițerii de legătură în materie de imigrație în țările terțe și că informațiile furnizate de ofițerii de legătură în materie de imigrație sunt transmise agențiilor relevante ale Uniunii, în special Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și Biroului European de Sprijin pentru Azil (BESA), în limita domeniului de aplicare al cadrelor lor juridice.

(19)

Pentru a se asigura utilizarea optimă a informațiilor colectate de rețelele ofițerilor de legătură în materie de imigrație, aceste informații ar trebui să fie disponibile prin intermediul unei platforme online securizate pentru schimbul de informații, în conformitate cu legislația aplicabilă privind protecția datelor.

(20)

Informațiile colectate de ofițerii de legătură în materie de imigrație ar trebui să sprijine punerea în aplicare tehnică și operațională a gestionării integrate europene a frontierelor prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului (3) și să contribuie la dezvoltarea și întreținerea sistemelor naționale de supraveghere a frontierelor, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1052/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4).

(21)

Ar trebui să fie posibil să se utilizeze resursele disponibile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 515/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (5) pentru a sprijini activitățile unei rețele europene a ofițerilor de legătură în materie de imigrație, precum și pentru a urmări trimiterea în comun de ofițeri de legătură în materie de imigrație de către statele membre.

(22)

Orice prelucrare a datelor cu caracter personal, inclusiv transferul acestora, de către statele membre în cadrul prezentului regulament ar trebui să se efectueze în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (6). Comisia și agențiile Uniunii ar trebui să se aplice Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (7) atunci când prelucrează date cu caracter personal.

(23)

Prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul prezentului regulament ar trebui să se efectueze în scopul de a acorda asistență resortisanților țărilor terțe care fac obiectul returnării, de a facilita relocarea persoanelor care au nevoie de protecție internațională și de a pune în aplicare măsurile Uniunii și cele naționale în ceea ce privește admisia în scopul migrației legale și prevenirea și combaterea imigrației ilegale, a traficului de migranți și a traficului de ființe umane. Prin urmare, este necesar un cadru juridic care să recunoască rolul ofițerilor de legătură în materie de imigrație în acest context.

(24)

Ofițerii de legătură în materie de imigrație trebuie să prelucreze datele cu caracter personal pentru a facilita punerea în aplicare corespunzătoare a procedurilor de returnare, reușita executării deciziilor de returnare și, dacă este relevant și posibil, reintegrarea. Adesea, țările terțe de returnare nu fac obiectul deciziilor privind caracterul adecvat adoptate de Comisie în temeiul articolului 45 din Regulamentul (UE) 2016/679 și nu au încheiat un acord de readmisie cu Uniunea sau nu intenționează să încheie un astfel de acord sau să prevadă în alt mod garanții adecvate în sensul articolului 46 din Regulamentul (UE) 2016/679. În pofida eforturilor intense depuse de Uniune în cadrul cooperării cu principalele țări de origine ale resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală care fac obiectul unei obligații de returnare, nu este întotdeauna posibil să se asigure faptul că aceste țări terțe îndeplinesc în mod sistematic obligația stabilită de dreptul internațional de readmitere a propriilor resortisanți. Prin urmare, acordurile de readmisie încheiate sau în curs de negociere de către Uniune sau de către statele membre, care prevăd garanții adecvate pentru transferul de date către țările terțe în temeiul articolului 46 din Regulamentul (UE) 2016/679, se referă la un număr limitat de astfel de țări terțe. În situația în care nu există astfel de acorduri, datele cu caracter personal ar trebui să fie transferate de către ofițerii de legătură în materie de imigrație în scopul efectuării operațiunilor de returnare ale Uniunii, în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 49 din Regulamentul (UE) 2016/679.

(25)

Ca o excepție de la cerința unei decizii privind caracterul adecvat sau a unor garanții corespunzătoare, transferul de date cu caracter personal către autoritățile țărilor terțe în temeiul prezentului regulament ar trebui să se permită în vederea aplicării politicii Uniunii în materie de returnare. Prin urmare, ofițerii de legătură în materie de imigrație ar trebui să poată utiliza derogarea prevăzută la articolul 49 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) 2016/679, cu condiția respectării articolului respectiv în scopul prezentului regulament, și anume pentru returnarea efectivă și în condiții de demnitate a resortisanților țărilor terțe care nu îndeplinesc, sau nu mai îndeplinesc condițiile de intrare, de ședere sau de rezidență în statele membre, în conformitate cu Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8).

(26)

În interesul persoanelor vizate, ofițerii de legătură în materie de imigrație ar trebui să poată prelucra datele cu caracter personal ale persoanelor care au nevoie de protecție internațională, ale persoanelor care fac obiectul relocării și ale persoanelor care doresc să migreze în mod legal în Uniune pentru a confirma identitatea și cetățenia acestora. Ofițerii de legătură în materie de imigrație își desfășoară activitatea într-un context în care este probabil să obțină informații importante cu privire la activitățile organizațiilor criminale implicate în traficul de migranți și traficul de persoane. Prin urmare, aceștia ar trebui să aibă și posibilitatea de a comunica date cu caracter personal prelucrate în cursul exercitării atribuțiilor lor autorităților de aplicare a legii și în cadrul rețelelor de ofițeri de legătură în materie de imigrație, cu condiția ca datele cu caracter personal în cauză să fie necesare pentru prevenirea și combaterea migrației ilegale, sau pentru prevenirea, cercetarea, depistarea și urmărirea penală a traficului de migranți sau a traficului de persoane.

(27)

Obiectivul prezentului regulament este optimizarea utilizării rețelei ofițerilor de legătură în materie de imigrație trimiși de statele membre, Comisie și de agențiile Uniunii în țările terțe, pentru a pune în aplicare cu mai multă eficacitate prioritățile Uniunii, respectând totodată competențele naționale ale statelor membre. Aceste priorități ale Uniunii includ asigurarea unei mai bune gestionări a migrației, în vederea înlocuirii fluxurilor migratorii ilegale cu căi sigure și bine gestionate, printr-o abordare cuprinzătoare care să includă toate aspectele imigrației, inclusiv prevenirea și combaterea traficului de migranți, a traficului de ființe umane și a imigrației ilegale. Alte priorități ale Uniunii sunt facilitarea returnării, a readmisiei și a reintegrării efective și în condiții de demnitate, contribuind la gestionarea integrată a frontierelor externe ale Uniunii, și sprijinirea gestionării imigrației legale sau a regimurilor de protecție internațională. Întrucât obiectivul prezentului regulament nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale în Uniune, acesta poate fi realizat mai bine prin coordonarea la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(28)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (9) care se află sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctele A și E din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (10).

(29)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (11), care se află sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctele A și E din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/149/JAI a Consiliului (12).

(30)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (13), care se află sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctele A și E din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (14).

(31)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament dacă îl va pune în aplicare în legislația sa națională.

(32)

La 1 octombrie 2018, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 19 privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene, anexat la TUE și la TFUE, Regatul Unit a notificat Consiliului intenția sa de a nu participa la adoptarea prezentului regulament. În conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din respectivul protocol, Comisia a prezentat, la 31 ianuarie 2019, o propunere de decizie a Consiliului privind notificarea intenției Regatului Unit de a nu mai participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen incluse în Regulamentul (CE) nr. 377/2004. Pe această bază, Consiliul a decis la 18 februarie 2019 (15) că, de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, Decizia 2000/365/CE a Consiliului (16) și punctul 6 din anexa I la Decizia 2004/926/CE a Consiliului (17) încetează să se aplice Regatului Unit în ceea ce privește Regulamentul (CE) nr. 377/2004, precum și orice alte modificări la acesta.

(33)

Irlanda participă la prezentul regulament în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Protocolul nr. 19 și cu articolul 6 alineatul (2) din Decizia 2002/192/CE a Consiliului (18).

(34)

Participarea Irlandei la prezentul regulament în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Decizia 2002/192/CE se referă la competența Uniunii de a lua măsuri în vederea dezvoltării dispozițiilor acquis-ului Schengen în domeniul combaterii organizării imigrației ilegale la care participă Irlanda.

(35)

Prezentul regulament reprezintă un act întemeiat pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în alt mod, în sensul articolului 3 alineatul (1) din Actul de aderare din 2003, al articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2005 și, respectiv, al articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2011,

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4) instituie o politică comună în domeniul pescuitului (PCP) pentru conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole.

(2)

Măsurile tehnice sunt instrumente de sprijinire a punerii în aplicare a PCP. Cu toate acestea, o evaluare a structurii de reglementare actuale referitoare la măsurile tehnice a arătat că este puțin probabilă îndeplinirea obiectivelor PCP și, pentru a spori eficacitatea măsurilor tehnice, ar trebui să se aplice o nouă abordare, care să se concentreze pe adaptarea structurii de guvernanță.

(3)

Este necesară elaborarea unui cadru pentru reglementarea măsurilor tehnice. Cadrul respectiv ar trebui, pe de o parte, să stabilească norme generale care să se aplice în toate apele Uniunii iar, pe de altă parte, să prevadă adoptarea unor măsuri tehnice care să țină cont de particularitățile regionale ale activităților de pescuit prin procesul de regionalizare introdus prin Regulamentul (UE) nr. 1380/2013.

(4)

Cadrul ar trebui să acopere preluarea și debarcarea resurselor piscicole, precum și exploatarea uneltelor de pescuit și interacțiunea activităților de pescuit cu ecosistemele marine.

(5)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice operațiunilor de pescuit desfășurate în apele Uniunii atât de navele de pescuit ale Uniunii, cât și de navele de pescuit ale țărilor terțe și de resortisanții statelor membre – fără a aduce atingere responsabilității primare a statului de pavilion – precum și de navele de pescuit ale Uniunii care operează în apele Uniunii din regiunile ultraperiferice menționate la articolul 349 primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). De asemenea, în ceea ce privește navele de pescuit ale Uniunii și resortisanții statelor membre, cadrul ar trebui să se aplice în apele din afara Uniunii pentru măsurile tehnice adoptate pentru zona de reglementare a Comisiei pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est (CPANE) și pentru zona Acordului Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM).

(6)

Dacă este cazul, măsurile tehnice ar trebui să se aplice pentru pescuitul recreativ, care poate avea un impact semnificativ asupra stocurilor de specii de pești și de crustacee.

(7)

Măsurile tehnice ar trebui să contribuie la atingerea obiectivelor PCP de a pescui la nivelurile producției maxime durabile, de a reduce capturile nedorite și de a elimina aruncarea capturilor înapoi în mare, precum și de a contribui la atingerea unei stări ecologice bune, astfel cum este prevăzut în Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5).

(8)

Măsurile tehnice ar trebui să contribuie în mod concret la protecția concentrărilor de puiet și de populații aflate în perioada de reproducere ale speciilor marine, prin utilizarea uneltelor de pescuit selective și prin măsuri de evitare a capturilor nedorite. De asemenea, măsurile tehnice ar trebui să reducă la minimum impactul uneltelor de pescuit asupra ecosistemelor marine și, în special, asupra speciilor și a habitatelor sensibile, inclusiv, după caz, prin recurgerea la stimulente. Măsurile tehnice ar trebui să contribuie, de asemenea, la instituirea unor măsuri de gestionare în vederea respectării obligațiilor prevăzute în Directiva 92/43/CEE a Consiliului (6), Directiva 2008/56/CE și Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7).

(9)

Pentru a evalua eficacitatea măsurilor tehnice, ar trebui stabilite ținte privind nivelurile capturilor nedorite, în special a capturilor de specii marine inferioare dimensiunilor minime de referință pentru conservare, privind nivelul capturilor accidentale de specii sensibile și suprafața habitatelor de pe fundul mării afectate de activitățile de pescuit. Țintele respective ar trebui să reflecte obiectivele PCP, legislația Uniunii în domeniul mediului – în special Directiva 92/43/CEE și Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8) – și bunele practici internaționale.

(10)

Pentru a asigura uniformitate în ceea ce privește punerea în aplicare a normelor tehnice, definițiile uneltelor de pescuit și ale operațiunilor de pescuit cuprinse în regulamentele privind măsurile tehnice existente ar trebui să fie actualizate și consolidate.

(11)

Anumite unelte sau metode de pescuit distructive care folosesc explozibili, otrăvuri, substanțe stupefiante, curent electric, ciocane pneumatice sau alte instrumente percutante, dispozitivele tractate și instrumentele pentru recoltarea coralului roșu sau a altor tipuri de corali și a speciilor înrudite cu coralii, precum și anumite lansatoare de harpoane, ar trebui sa fie interzise. Nu ar trebui să fie permisă vânzarea, expunerea sau oferirea spre vânzare a oricărei specii marine capturate prin folosirea unor astfel de instrumente sau metode acolo unde acestea sunt interzise în temeiul prezentului regulament.

(12)

Utilizarea traulului cu impulsuri electrice ar trebui să rămână posibilă pe o perioadă de tranziție până la 30 iunie 2021 și în anumite condiții stricte.

(13)

Având în vedere avizul Comitetului științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP), ar trebui stabilite anumite norme comune care să prevadă restricții cu privire la utilizarea uneltelor tractate și a construirii sacului de traul, pentru a preveni practicile neadecvate care conduc la un pescuit neselectiv.

(14)

Pentru a limita utilizarea setcilor în derivă, care pot pescui pe zone mari și au ca rezultat capturi semnificative ale speciilor sensibile, restricțiile existente cu privire la utilizarea unor astfel de unelte de pescuit ar trebui să fie consolidate.

(15)

Având în vedere avizul CSTEP, pescuitul cu plase fixe în diviziunile ICES 3a, 6a, 6b, 7b, 7c, 7j și 7k și în subzonele ICES 8, 9, 10 și 12 la est de meridianul de 27° longitudine vestică, în ape cu o adâncime cartografiată de peste 200 m, ar trebui să fie interzis în continuare, pentru a se asigura protecția speciilor sensibile de adâncime, sub rezerva anumitor derogări.

(16)

În cazul anumitor specii de pești rare, cum ar fi unele specii de rechin și de pisică de mare, conservarea ar putea fi supusă unui risc grav chiar și în urma unei activități de pescuit limitate. Pentru a proteja astfel de specii, ar trebui să fie introdusă o interdicție generală de pescuit pentru speciile respective.

(17)

Pentru a putea asigura protecția strictă a speciilor marine sensibile, cum ar fi mamiferele marine, păsările marine și reptilele marine, prevăzută de Directivele 92/43/CEE și 2009/147/CE, statele membre ar trebui să instituie măsuri de atenuare pentru a reduce la minimum și, dacă este posibil, a elimina capturarea unor astfel de specii cu unelte de pescuit.

(18)

Pentru a asigura o protecție continuă a habitatelor marine sensibile situate în largul coastelor Irlandei și ale Regatului Unit și în jurul Insulelor Azore, Madeira și Canare, precum și în zona de reglementare a CPANE, restricțiile existente cu privire la utilizarea uneltelor de pescuit de fund ar trebui să fie menținute.

(19)

În cazul în care avizele științifice identifică alte astfel de habitate, ar trebui să existe posibilitatea de a introduce restricții similare pentru a proteja habitatele respective.

(20)

În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, ar trebui să fie stabilite dimensiuni minime de referință pentru conservare pentru a asigura protejarea puietului de specii marine și în scopul stabilirii de zone de refacere a stocurilor de pește, precum și în scopul constituirii unor dimensiuni minime de comercializare.

(21)

Ar trebui să fie definit modul în care se măsoară dimensiunile speciilor marine.

(22)

Ar trebui să existe posibilitatea pentru statele membre de a desfășura proiecte-pilot, cu scopul de a explora metode pentru evitarea, reducerea la minimum și eliminarea capturilor nedorite. În cazurile în care rezultatele proiectelor respective sau avizele științifice indică faptul că există capturi nedorite semnificative, statele membre ar trebui să se străduiască să instituie măsuri tehnice pentru reducerea acestor capturi.

(23)

Prezentul regulament ar trebui să instituie standarde de referință pentru fiecare bazin maritim. Standardele de referință respective sunt stabilite pe baza măsurilor tehnice existente, ținând cont de avizul CSTEP și de opiniile părților interesate. Standardele respective ar trebui să vizeze dimensiunile de bază ale ochiurilor de plasă pentru uneltele tractate și plasele fixe, dimensiunile minime de referință pentru conservare, zonele închise sau cu restricții, precum și măsurile de conservare a naturii destinate să atenueze capturile de specii sensibile în anumite zone, precum și orice alte măsuri tehnice specifice de la nivel regional deja existente.

(24)

Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a elabora recomandări comune pentru măsuri tehnice adecvate care diferă de aceste standarde de referință, în conformitate cu procesul de regionalizare prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, pe baza unor dovezi științifice.

(25)

În urma acestor măsuri tehnice regionale, beneficiile care decurg pentru conservarea resurselor biologice marine ar trebui să fie cel puțin echivalente cu beneficiile oferite de standardele de referință, în special din punctul de vedere al modelelor de exploatare și al nivelului de protecție oferit pentru speciile și habitatele sensibile.

(26)

Atunci când elaborează recomandări comune referitoare la dimensiune și caracteristici de selectivitate ale uneltelor în ceea ce privește dimensiunile și speciile, ca alternativă la dimensiunile de bază ale ochiurilor de plasă, grupurile regionale de state membre ar trebui să se asigure că astfel de măsuri au ca rezultat caracteristici de selectivitate cel puțin similare sau chiar îmbunătățite față de uneltele de referință.

(27)

Atunci când elaborează recomandări comune în legătură cu zone cu restricții pentru protejarea concentrărilor de puiet și de populații aflate în perioada de reproducere, grupurile regionale de state membre ar trebui să definească în recomandările comune obiectivele, amploarea geografică și durata închiderilor, precum și restricțiile privind uneltele și dispozițiile în materie de control și monitorizare.

(28)

Atunci când elaborează recomandări comune în legătură cu dimensiunile minime de referință pentru conservare, grupurile regionale de state membre ar trebui să se asigure că obiectivul PCP de asigurare a protecției puietului de specii marine este respectat, și, în același timp, că nu se introduce nicio denaturare pe piață și că nu se creează nicio piață pentru peștii cu dimensiuni sub dimensiunile minime de referință pentru conservare.

(29)

Crearea de închideri în timp real, alături de dispozițiile privind schimbarea zonei de pescuit, ca măsură suplimentară pentru protejarea speciilor sensibile ori a concentrărilor de puiet sau de populații aflate în perioada de reproducere, ar trebui să fie permisă ca o opțiune de elaborat prin regionalizare. Condițiile pentru stabilirea unor astfel de zone, inclusiv amploarea geografică, și durata închiderilor, precum și măsurile de control și de monitorizare ar trebui să fie definite în cadrul recomandărilor comune relevante.

(30)

Pe baza unei evaluări a impactului uneltelor inovatoare, utilizarea sau extinderea utilizării unor astfel de unelte noi de unelte inovative ar putea fi inclusă ca o opțiune în recomandările comune ale grupurilor regionale de state membre. Utilizarea unor unelte de pescuit inovatoare nu ar trebui să fie permisă în cazul în care evaluarea științifică indică faptul că utilizarea lor ar conduce la un impact negativ semnificativ asupra habitatelor sensibile și a speciilor nevizate.

(31)

Atunci când elaborează recomandări comune în legătură cu protecția speciilor și habitatelor sensibile, grupurilor regionale de state membre ar trebui să li se permită să elaboreze măsuri de atenuare suplimentare pentru a reduce impactul pescuitului asupra unor astfel de specii și habitate. În cazul în care dovezile științifice arată că există o amenințare gravă la adresa stării de conservare a speciilor și habitatelor sensibile, statele membre ar trebui să introducă restricții suplimentare privind construcția și exploatarea anumitor unelte de pescuit sau chiar o interdicție totală a utilizării acestora într-o regiune dată. În special, astfel de restricții ar putea fi aplicate pentru utilizarea setcilor în derivă, care, în anumite zone, au condus la capturi semnificative de specii sensibile.

(32)

Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 permite stabilirea unor planuri temporare de aruncare a capturilor înapoi în mare pentru punerea în aplicare a obligației de debarcare, în cazul în care nu există niciun plan multianual în vigoare pentru activitatea de pescuit în cauză. Aceste planuri ar trebui să permită stabilirea de măsuri tehnice care sunt strict legate de punerea în aplicare a obligației de debarcare și care au ca scop creșterea selectivității și reducerea, cât mai mult posibil, a capturilor nedorite.

(33)

Ar trebui să existe posibilitatea derulării de proiecte-pilot privind documentarea completă a capturilor și a capturilor aruncate înapoi în mare. Astfel de proiecte ar putea include derogări de la normele privind dimensiunile ochiurilor de plasă prevăzute de prezentul regulament în măsura în care contribuie la atingerea obiectivelor și a țintelor prezentului regulament.

(34)

În prezentul regulament ar trebui incluse anumite dispoziții privind măsuri tehnice adoptate de CPANE.

(35)

Pentru a nu împiedica cercetările științifice sau repopulările directe și transplantările, măsurile tehnice prevăzute în prezentul regulament nu ar trebui să se aplice operațiunilor care pot fi necesare în vederea desfășurării activităților respective. În special, în cazul în care operațiunile de pescuit în scopul cercetării științifice necesită o astfel de derogare de la măsurile tehnice prevăzute de prezentul regulament, ele ar trebui să facă obiectul unor condiții corespunzătoare.

(36)

Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 TFUE ar trebui delegată Comisiei în ce privește adoptarea anumitor măsuri în legătură cu pescuitul recreativ, restricțiile aplicabile uneltelor tractate, speciile și habitatele sensibile, lista de pești și crustacee pentru care pescuitul dirijat este interzis, definiția pescuitului dirijat, proiectele-pilot privind documentarea completă a capturilor și a capturilor aruncate înapoi în mare și măsuri tehnice ca parte a planurilor temporare de aruncare a capturilor înapoi în mare, precum și în legătură cu dimensiunile minime de referință pentru conservare, dimensiunile ochiurilor de plasă, zonele închise și alte măsuri tehnice în anumite bazine maritime, măsuri de atenuare pentru speciile sensibile și lista speciilor din stocurile care constituie indicatori-cheie. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, iar ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (9). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(37)

Pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a dispozițiilor prezentului regulament, Comisiei ar trebui să îi fie conferite competențe de executare în ceea ce privește stabilirea specificațiilor dispozitivelor pentru reducerea uzurii uneltelor tractate și consolidarea lor, sau pentru limitarea pierderii capturilor în partea din față a uneltelor tractate; definirea specificațiilor dispozitivelor de selecție atașate la anumite unelte de referință; definirea specificațiilor traulului cu impulsuri electrice; definirea restricțiilor privind construcția uneltelor și măsurile de control și de monitorizare care trebuie adoptate de statul membru de pavilion; și definirea normelor referitoare la măsurile de control și de monitorizare care trebuie adoptate de statul membru de pavilion atunci când utilizează unelte de pescuit fixe la adâncimi între 200-600 m, la măsurile de control și monitorizare care trebuie adoptate pentru anumite zone închise sau cu restricții, și la caracteristicile legate de semnal și de implementare ale dispozitivelor utilizate pentru a îndepărta cetaceele de plasele fixe și la metodele utilizate pentru a reduce la minimum capturile accidentale de păsări marine, de reptile marine și de broaște țestoase. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (10).

(38)

Până la 31 decembrie 2020 și, ulterior, o dată la trei ani, Comisia ar trebui să prezinte un raport către Parlamentul European și Consiliu cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament, pe baza informațiilor furnizate de statele membre și de consiliile consultative relevante și în urma evaluării de către CSTEP. Raportul respectiv ar trebui să evalueze măsura în care măsurile tehnice, atât la nivel regional, cât și la nivelul Uniunii, au contribuit la atingerea obiectivelor și la realizarea țintelor prezentului regulament.

(39)

În scopul respectivului raport, indicatori adecvați privind selectivitatea, precum conceptul științific de lungime de selectivitate optimă (Lopt), ar putea fi utilizați ca instrument de referință pentru monitorizarea progreselor realizate de-a lungul timpului în direcția atingerii obiectivelor actuale ale PCP de reducere la minimum a capturilor nedorite. În acest sens, respectivii indicatori nu sunt ținte obligatorii, ci reprezintă instrumente de monitorizare care pot aduce contribuții în scopul deliberărilor sau al deciziilor de la nivel regional. Indicatorii și valorile utilizate pentru aplicarea acestora ar trebui să fie solicitați din partea organismelor științifice competente pentru o serie de stocuri de pește care constituie indicatori-cheie, care ar ține totodată seama de activitățile de pescuit mixte și de perioadele de vârf de recrutare. Comisia ar putea include acești indicatori în raportul privind punerea în aplicare a prezentului regulament. Lista stocurilor care constituie indicatori-cheie ar trebui să includă specii demersale care sunt gestionate prin limite de captură, ținând seama de importanța relativă a debarcărilor, de capturile aruncate înapoi în mare și de relevanța activității de pescuit pentru fiecare bazin maritim.

(40)

Raportul Comisiei ar trebui, de asemenea, să facă trimitere la avizele ICES privind progresele înregistrate sau impactul uneltelor inovatoare. Raportul ar trebui să tragă concluzii cu privire la beneficiile sau efectele negative asupra ecosistemelor marine, habitatelor sensibile și selectivității.

(41)

Pe baza raportului Comisiei, în cazul în care, la nivel regional, există dovezi că obiectivele și țintele nu au fost atinse, statele membre din regiunea respectivă ar trebui să prezinte un plan cu acțiunile corective care trebuie întreprinse pentru a asigura atingerea obiectivelor și a țintelor respective. Totodată, pe baza raportului, Comisia ar trebui să propună Parlamentului European și Consiliului eventuale modificări necesare ale prezentului regulament.

(42)

Dat fiind numărul și importanța modificărilor care trebuie efectuate, Regulamentele (CE) nr. 894/97 (11), (CE) nr. 850/98 (12), (CE) nr. 2549/2000 (13), (CE) nr. 254/2002 (14), (CE) nr. 812/2004 (15) și (CE) nr. 2187/2005 (16) ale Consiliului ar trebui să fie abrogate.

(43)

Regulamentele (CE) nr. 1967/2006 (17) și (CE) nr. 1224/2009 (18) ale Consiliului, precum și Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 ar trebui modificate în consecință.