Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Provocări și mutații industriale în sectorul aerospațial al UE”

(2019/C 62/01)

Raportor:	domnul Thomas KROPP
Coraportor:	domnul Enrico GIBELLIERI

Decizia Adunării Plenare	15.2.2018
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Comisia consultativă pentru mutații industriale (CCMI)
Data adoptării în CCMI	25.9.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	17.10.2018
Sesiunea plenară nr.	538
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	184/1/3

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Necesitatea de a dezvolta o politică industrială a UE pentru sectorul aeronautic, care să permită industriei aeronautice a UE să fie competitivă în condiții echitabile în contextul rivalității puternice din partea actorilor consacrați (în special SUA) și al concurenței tot mai mari din partea actorilor emergenți (în special China). În acest context, necesitatea de a se înființa un centru de supraveghere aeronautică la nivelul UE și de a transforma aeronautica într-o componentă esențială a diplomației economice și a politicii comerciale a UE.

1.2.

Provocările legate de competențe, inclusiv garantarea faptului că forța de muncă vârstnică cu înaltă specializare are posibilitatea de a-și partaja expertiza și competențele cu angajații mai tineri, necesitatea de a atrage mai mulți angajați tineri în acest sector, cu competențe din ce în ce mai căutate, atât în domeniul ingineriei, cât și în domeniul TIC, precum și nevoia urgentă de actualizare a competențelor în domeniul digitalizării ale lucrătorilor aflați în activitate.

1.3.

Necesitatea ca cercetarea în domeniul aviației civile să rămână o prioritate în programul Orizont Europa, cu un buget majorat în comparație cu Orizont 2020. În acest context, garantarea continuării inițiativelor tehnologice comune de succes care vizează reducerea impactului emisiilor asupra mediului, prin lansarea Clean Sky 3 și SESAR 3.

1.4.

Necesitatea urgentă de a implementa soluții SESAR și de a institui cerul unic european (SES), după decenii de dezbateri. Necesitatea de a se investi în capacități eficiente în spațiul aerian și la sol, pentru a facilita creșterea sectorului aviației, reducând în același timp impactul asupra mediului și sporind nivelurile de siguranță.

1.5.

Necesitatea de a consolida rolul internațional al Agenției Europene de Siguranță a Aviației (AESA) și necesitatea unor norme AESA bazate într-o măsură mai mare pe performanță, pentru a permite o utilizare mai eficientă a noilor tehnologii într-o manieră sigură și condiții de concurență echitabile pentru exportatorii din UE.

1.6.

Necesitatea de a găsi soluții pentru încheierea unui acord post-Brexit eficient, care să acopere: regimul vamal, cadrele de reglementare, cooperarea în domeniul cercetării și dezvoltării și mobilitatea forței de muncă. Discuțiile tehnice care vizează reglementările trebuie inițiate deja, în mod prioritar, pentru a garanta instituirea unor măsuri de atenuare.

1.7.

Necesitatea de a avansa în ceea ce privește examinarea investițiilor străine directe (ISD), cu scopul de a proteja tehnologiile critice pentru industriile construcțiilor aeronautice și pentru serviciile de întreținere, reparație și revizie („MRO”) din UE.

1.8.

Necesitatea de a asigura continuitatea dialogului social dintre angajatori, angajați și societatea civilă. În plus, necesitatea de a lansa un dialog social sectorial specific pentru industria aeronautică, în temeiul Deciziei 98/500/CE a Comisiei.

2.   Observații generale

Industria aeronautică a UE este unul dintre cele mai importante sectoare de înaltă tehnologie ale UE pe piața mondială. În această industrie lucrează în mod direct 500 000 de persoane, în locuri de muncă de înaltă calitate (1) (la care se adaugă 1 milion de locuri de muncă indirecte), ea constând dintr-un ecosistem de întreprinderi mari și mici care acoperă întregul spectru al aeronauticii.

Industria aeronautică a UE este lider tehnologic în domeniul său și are în prezent o cotă de piață de aproximativ o treime din piața de la nivel mondial. Această industrie aduce o contribuție pozitivă la balanța comercială a UE (46 de miliarde EUR în exporturile UE) (2).

Obiectul prezentului aviz

Politica în domeniul apărării și politica spațială nu sunt abordate în mod specific în prezentul aviz. Cu toate acestea, este important să se menționeze că industria aeronautică civilă contribuie la aceste sectoare, inclusiv la autonomia strategică a Europei, prin sinergiile în domeniul tehnologiilor și centrelor de decizie comună cu activitățile de apărare.

Forța și rolul de lider la nivel mondial ale industriei aeronautice din UE sunt rezultatul unor strategii robuste și al unor activități productive. Acest rol de lider nu ar trebui să fie considerat ca fiind garantat pentru totdeauna, deoarece industria se confruntă cu multe provocări:

1.	concurența acerbă din partea actorilor consacrați și a actorilor emergenți deopotrivă, care beneficiază de un sprijin substanțial din partea guvernelor lor;

2.	transferul de creștere economică și de putere către est, fenomen care reprezintă atât o oportunitate, cât și o amenințare;

3.	provocările operaționale pe termen scurt, cum ar fi Brexit, constrângerile bugetare ale UE și măsurile protecționiste din țările terțe;

4.	necesitatea ca industria aeronautică a UE să își mențină poziția de lider tehnologic, în special în ceea ce privește diminuarea impactului emisiilor asupra mediului;

5.	lipsa unei politici industriale coerente a UE;

6.	necesitatea unei strategii coerente a UE privind examinarea investițiilor străine directe;

7.	necesitatea unei prezențe internaționale mai asidue a Agenției Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației (AESA);

8.	necesitatea de a consolida competitivitatea UE în sectorul MRO;

9.	necesitatea asigurării în viitor a unei forțe de muncă cu competențele de specialitate necesare pentru acest sector, în special în domeniul digitizării.

Observații specifice

3.   Piața mondială și provocările globale

3.1.

Poziția actuală de lider a industriei UE nu este garantată pentru totdeauna. PIB-ul UE, ca parte a PIB-ului global, va înregistra o scădere cu 30 % față de nivelul actual de 17 %, coborând la 12 % (3).

3.2.

Numeroase țări au dezvoltat și au pus în aplicare strategii de amploare privind poziționarea țărilor lor, modul de mobilizare a cetățenilor lor și căile de asigurare a unei poziții de top în lanțul valoric global, în contextul automatizării și al transferului de putere economică către est.

3.3.

Europa se va confrunta cu o situație concurențială total diferită, care este plină de oportunități dacă reușim să ne maximizăm toate eforturile și să luăm decizii îndrăznețe, dar care va fi plină de amenințări dacă vom considera pur și simplu că poziția noastră de lider este garantată pentru totdeauna.

4.   Sprijinirea industriei din afara UE de către guverne străine

4.1.

Industria SUA (principalii competitori ai industriei UE) continuă să beneficieze de un sprijin puternic din partea guvernului american, cu implicarea a 34 de agenții/departamente distincte. Setul de reglementări, politici și instrumente instituite de-a lungul anilor de administrațiile din SUA pentru a sprijini propria industrie aeronautică civilă este extins, și mobilizează foarte eficient sectorul apărării, în special în domeniul cercetării, tehnologiei și dezvoltării (inclusiv prin alocări din bugetul federal pentru programele de cercetare). Alți actori consacrați (Canada și Brazilia) continuă, de asemenea, să beneficieze de sprijin semnificativ din partea guvernelor lor prin intermediul unei strategii industriale globale.

4.2.

Pe lângă actorii consacrați din domeniul aeronauticii civile, mai multe țări emergente (China, Indonezia, India, Coreea de Sud, Filipine și altele) își întăresc, de asemenea, angajamentul de a sprijini dezvoltarea unor industrii aeronautice naționale competitive în următorii ani.

4.3.

Printre acestea, China dispune de cea mai cuprinzătoare strategie, care include o combinație de planificare centralizată și întreprinderi de stat. Guvernul chinez a identificat dezvoltarea unei industrii naționale de aeronautică civilă drept o prioritate-cheie în mai multe documente oficiale (de nivel înalt), inclusiv în inițiativa Made in China 2025. Actualul plan cincinal al Chinei preconizează „inovații semnificative în tehnologia motoarelor pentru aviația civilă” și „accelerarea cercetării cu privire la aeronavele de mare capacitate, elicoptere, avioanele regionale și aviația generală”. Este, de asemenea, important de reținut că industria aeriană din China este deținută de stat și că Comisia Națională de Dezvoltare și Reformă din China (NDRC) este împuternicită să aprobe toate achizițiile de aeronave realizate de companiile aeriene chineze, măsură prin care se încurajează, în practică, achiziționarea de aeronave cu reacție produse pe piața internă, cum ar fi COMAC C919 (4). Nu în ultimul rând, planul „internet Plus” stabilește, de asemenea, un parteneriat între giganții tehnologiei chineze și industriile tradiționale, inclusiv industria aeronautică.

5.   Strategia industrială a UE

5.1.

Lipsa unei politici industriale a UE care să sprijine industria aeronautică, combinată cu o abordare fragmentată între instituțiile UE și guvernele naționale, reprezintă o provocare-cheie în contextul peisajului concurențial în schimbare. Este necesar să se dezvolte o strategie industrială a UE pentru industria aeronautică a UE astfel încât să se asigure competitivitatea acesteia și menținerea poziției de lider pe piața mondială a aviației civile.

5.2.

Acest lucru necesită o strategie și un angajament la nivelul UE, prin care toți actorii relevanți la nivelul UE, la nivel național și interguvernamental (inclusiv Comisia UE, Serviciul European de Acțiune Externă, precum și agențiile relevante, cum ar fi AESA și Eurocontrol, și inițiativele comune în domeniul tehnologiei, cum ar fi SESAR și Clean Sky) să colaboreze în direcția unui obiectiv comun de sprijinire a competitivității industriei UE pe piața mondială a aviației civile.

5.3.

Este necesară asumarea unui angajament la nivelul UE pentru a oferi un sprijin financiar public continuu acestui sector esențial, în special în domeniul cercetării și inovării, pe baza unei foi de parcurs pe termen lung.

5.4.

Ar trebui să fie înființat un „centru de supraveghere aeronautică” la nivelul Comisiei, pentru a monitoriza barierele netarifare din principalele regiuni aeronautice și pentru a evalua competitivitatea relativă a industriei aeronautice a UE.

5.5.

Aeronautica ar trebui, de asemenea, să devină un sector-cheie pentru diplomația economică și politica comercială a UE, iar vocea UE ar trebui consolidată la nivel internațional – de exemplu, în cadrul Organizației Aviației Civile Internaționale.

6.   Cercetarea și dezvoltarea care vizează îmbunătățirea eficienței și reducerea emisiilor

6.1.

Cele două programe europene importante în materie de cercetare în domeniul aviației, Clean Sky (tehnologii mai ecologice și mai eficiente în domeniul aviației) și SESAR (cercetarea și inovarea în managementul traficului aerian și implementarea acestora), acționează ca niște catalizatori pentru întregul lanț de inovare din Europa.

6.2.

Datorită foii lor de parcurs pe termen lung în domeniul tehnologiei și angajamentului lor financiar, programele și-au dovedit eficiența și valoarea adăugată atât pentru autoritățile publice, cât și pentru lanțul de inovare, în principal în ceea ce privește: 1. proiectarea, dezvoltarea, fabricarea și exploatarea unor aeronave și sisteme de gestionare a traficului aerian mai competitive, mai sigure și mai sustenabile din punct de vedere ecologic; 2. crearea unei comunități științifice și tehnologice extinse și eficiente, alcătuite din profesioniști în domeniul cercetării academice și din industrii, de la întreprinderi mari la IMM-uri, în toate țările UE-28; și 3. furnizarea de demonstratori remarcabili, cu un impact real asupra programelor de aeronave și asupra pieței aeronautice.

6.3.

Printre poveștile de succes ale programului Clean Sky se numără, printre altele, testele de zbor ale aripii cu profil laminar BLADE (care reduce cu 50 % fricțiunea aripilor și cu până la 5 % emisiile de CO2) și rotorul deschis contrarotativ (care reduce cu aproximativ 30 % consumul de combustibil și emisiile de CO2).

6.4.

Poveștile de succes ale SESAR sunt evidențiate cel mai bine prin rezultatele sale semnificative: atunci când vor fi implementate, cele 63 de soluții SESAR ar trebui să ofere o creștere cu 34 % a capacității spațiului aerian și o scădere cu 30 % a variațiilor timpului de zbor, ceea ce înseamnă mai puține întârzieri în cazul tuturor zborurilor efectuate în cadrul UE și menținerea orarului de zbor pentru 95 % din zboruri, precum și o scădere cu 2,3 % a consumului de combustibil și a emisiilor pentru fiecare zbor.

6.5.

În contextul programului Orizont Europa, aviația civilă ar trebui să rămână o prioritate, cu un buget majorat în comparație cu finanțarea actuală din cadrul Orizont 2020. Cercetarea și inovarea sunt fluidul vital al industriei aeronautice din UE, iar ciclurile lungi de cercetare ale industriei aeronautice necesită partajarea riscurilor între sectorul public și cel privat prin finanțarea bazată pe granturi, în virtutea unui angajament pe termen lung pentru elaborarea unor foi de parcurs pentru cercetare. Acest lucru este esențial pentru competitivitatea industriei aeronautice a UE. Prin urmare, cele două inițiative tehnologice comune (Clean Sky și SESAR) ar trebui menținute. În contextul Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE), finanțarea ar trebui să rămână o prioritate de prim ordin pentru a accelera și a încuraja implementarea tehnologiilor dezvoltate în cadrul Clean Sky și SESAR C&I.

6.6.

Aviația civilă a demonstrat înregistrarea unor progrese în ceea ce privește reducerea impactului său asupra mediului. O nouă generație de aeronave reduce de obicei emisiile în proporție de 15-20 %. Industria aviatică civilă mondială a devenit prima industrie din lume care a fost de acord cu o abordare globală pentru reducerea emisiilor sale. Această abordare se bazează pe „strategia celor patru piloni” ai tehnologiei, operațiunilor, infrastructurii și ai măsurii globale bazate pe piață.

6.7.

Continuarea sprijinului UE pentru cercetare și inovare este esențială pentru a asigura progrese suplimentare în ceea ce privește reducerea amprentei de mediu a aviației civile (pilonul tehnologic), întrucât peste 70 % din ansamblul activităților de cercetare sunt legate de obiective de mediu.

6.8.

Raportul Flightpath 2050 al Consiliului consultativ pentru cercetare în domeniul aeronautic în Europa a stabilit pentru 2050 obiectivul ca tehnologiile și procedurile să permită o reducere cu 75 % a emisiilor de CO2 pe pasager pe kilometru, o reducere cu 90 % a emisiilor de NOx și o reducere cu 65 % a emisiilor sonore percepute ale aeronavelor aflate în zbor (aceste valori sunt raportate la capacitățile aeronavelor noi utilizate în mod curent în anul 2000).

6.9.

Mai mult, mobilitatea aeronavelor ar trebui să devină fără emisii la rularea pe pistă, iar vehiculele aeriene ar trebui proiectate și fabricate astfel încât să fie reciclabile. De asemenea, Europa ar trebui să fie considerată drept un centru de excelență pentru combustibilii alternativi durabili, inclusiv cei pentru aviație, pe baza unei politici energetice europene puternice.

6.10.

Europa ar trebui să se plaseze în avangarda cercetării atmosferei și să preia inițiativa în elaborarea unui plan prioritar de acțiune privind mediul și în stabilirea unor standarde globale de mediu. Deși în cadrul programului Orizont 2020 au fost înregistrate progrese semnificative, ritmul cercetării și al inovării ar trebui accelerat în cadrul programului Orizont Europa, inclusiv în ce privește electrificarea și hibridizarea aeronavelor.

7.   Digitizarea

7.1.

Digitizarea (inclusiv infrastructura digitală necesară pentru a găzdui noi platforme automate de zbor), automatizarea și tehnologiile privind realitatea virtuală și augmentată vor constitui, de asemenea, o prioritate-cheie pentru cercetarea din domeniul aeronauticii. Împreună cu necesitatea de a continua îmbunătățirea nivelului de siguranță al aviației și cea de a continua acțiunile de reducere a amprentei de mediu a aviației, ele vor stabili foaia de parcurs în materie de cercetare și inovare pentru SESAR3 și Clean Sky 3.

7.2.

Implementarea soluțiilor SESAR ar trebui intensificată, crearea cerului unic european având o importanță hotărâtoare pentru a se asigura o punere în aplicare eficientă în cadrul UE.

8.   Agenția Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației (AESA)

8.1.

Un rol internațional mai puternic pentru AESA este esențial pentru industria aeronautică a UE (inclusiv pentru industria serviciilor de întreținere, reparație și revizie – „MRO”), pentru a egala rolul internațional puternic jucat în continuare de Administrația Aviației Federale din SUA în promovarea industriei aeronautice americane pe piețele țărilor terțe.

8.2.

AESA ar trebui să aibă posibilitatea de a deschide mai multe birouri în țări terțe, cu rol esențial în promovarea reglementărilor europene în materie de siguranță, a standardelor și a politicilor de certificare și în asigurarea faptului că industria europeană poate concura în condiții echitabile pe principalele piețe de export prin contactul zilnic cu autoritățile aviatice civile din țările terțe, precum și în evitarea barierelor tehnice în calea validării produselor europene pe aceste piețe de export.

8.3.

Acordurile bilaterale privind siguranța aviației încheiate de UE cu țările terțe ar trebui extinse pentru a reduce duplicarea eforturilor în materie de supraveghere a siguranței atât pentru certificarea de tip/navigabilitatea inițială, cât și pentru continuitatea navigabilității/întreținere.

8.4.

Nu în ultimul rând, normele detaliate ale AESA ar trebui să se axeze mai mult pe performanță, bazându-se pe standardele din industrie pentru a permite o utilizare sigură a noilor tehnologii într-un mod mai eficient și mai rapid. În acest context, ar trebui salutată revizuirea recent convenită a regulamentului de bază al AESA [revizuirea Regulamentului (CE) nr. 216/2008].

9.   Infrastructura

9.1.

Industria aeronautică a UE beneficiază, de asemenea, de sănătatea sectorului aviației civile din UE, în sens larg (este vorba despre companiile aeriene, operatorii de elicoptere, operatorii de avioane de afaceri și alți utilizatori ai spațiului aerian), deoarece creșterea suplimentară a utilizatorilor spațiului aerian are drept rezultat nevoia de mai multe aeronave și tehnologie corespunzătoare.

9.2.

În acest context este, prin urmare, esențial să se continue investițiile în infrastructuri sigure și rentabile la sol și în spațiul aerian deopotrivă, evitându-se în același timp niveluri excesive ale taxelor specifice transportului aerian.

9.3.

Prin urmare, strategia UE în domeniul aviației este bine-venită, deoarece include un set de instrumente pentru îmbunătățirea competitivității sectorului aviației civile din UE, în sens larg, inclusiv o revizuire a Regulamentului de bază al AESA, o strategie pentru a asigura poziția de lider a UE pe piața emergentă a sistemelor de aeronave civile pilotate de la distanță și a sistemelor de gestionare a traficului fără pilot, precum și alte propuneri care afectează competitivitatea industriei aeronautice [revizuirea Regulamentului (CE) nr. 868/2004 și posibila revizuire a Directivei UE privind taxele de aeroport].

9.4.

Revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1008/2008 (norme comune pentru operarea serviciilor aeriene în UE) ar trebui să fie văzută tot în acest context și să garanteze că piața unică rămâne capabilă să facă față evoluțiilor viitoare. În plus, având în vedere necesitatea recunoscută de consolidare mai profundă în industria transportului aerian din UE, trebuie găsit un echilibru între o industrie a transportului aerian mai bine consolidată și beneficiile pe care o gamă mai largă de companii aeriene și concurența efectivă le aduc consumatorilor din UE.

10.   Serviciile de întreținere, reparație și revizie (MRO)

10.1.

MRO sunt, de asemenea, un segment important al industriei aeronautice din UE, contribuind atât la crearea de locuri de muncă în UE, cât și la exporturile de astfel de servicii. Prin urmare, încurajarea competitivității industriei MRO [MRO din cadrul companiilor aeriene, MRO independente și MRO ale producătorilor de echipamente originale] din UE este, de asemenea, crucială pentru a permite industriei să continue să creeze locuri de muncă și să cucerească noi piețe.

10.2.

Utilizarea volumelor mari de date și a noilor tehnologii pentru MRO va fi, de asemenea, un element important care trebuie abordat în cadrul programelor de cercetare și inovare.

11.   Investițiile externe directe (IED)

11.1.

Propunerea Comisiei Europene privind examinarea investițiilor străine directe (ISD) [COM(2017) 487 final] va îmbunătăți schimbul de informații și evaluarea impactului și va spori gradul de transparență la nivel transnațional, însă va lăsa decizia finală la latitudinea nivelului național. Propunerea include, de asemenea, examinarea de către Comisia Europeană, din motive de securitate sau ordine publică, în cazurile în care pot fi afectate proiecte sau programe de interes european.

11.2.

Această propunere a Comisiei ar trebui salutată ca un prim pas, deoarece este extrem de importantă, nu numai în ceea ce privește investițiile străine directe în industria aeronautică din UE și în lanțul său de aprovizionare, ci și în ceea ce privește tehnologiile critice pentru industria prelucrătoare din UE (automatizare, inteligență virtuală, volume mari de date și cibernetică).

12.   Brexit

Sectorul european al aeronauticii este pe deplin integrat, multe componente traversând frontierele naționale de mai multe ori înainte de asamblarea finală a unui produs. Lanțul de aprovizionare este format din numeroase întreprinderi mari, mijlocii și mici, care operează pe baza principiului „exact la timp”.

Piața unică și uniunea vamală sunt deosebit de importante, deoarece contribuie la reducerea sarcinii administrative și a birocrației pentru industrie, reducând astfel costurile la minimum.

UE-27 și Parlamentul European au afirmat clar că vor proteja integritatea pieței unice, inclusiv cele patru libertăți și jurisdicția Curții de Justiție a Uniunii Europene, și că nicio industrie nu va avea posibilitatea să aleagă numai elementele convenabile.

Guvernul Regatului Unit a anunțat în mod clar că va deveni o țară terță începând de la 29 martie 2019.

12.1.

Trebuie evitat scenariul în care nu se ajunge la niciun acord cu privire la Brexit, deoarece o astfel de situație ar fi deosebit de nocivă pentru competitivitatea industriei aeronautice europene pe plan mondial și ar pune în pericol mii de locuri de muncă, de ambele părți ale Canalului Mânecii. Trebuie găsite soluții pentru încheierea unui acord post-Brexit care să acopere: — un regim vamal fără fricțiuni, inclusiv controlul exporturilor de produse cu dublă utilizare; — păstrarea calității de membru al AESA și ECHA (REACH); — cercetarea în domeniul aeronauticii civile: continuarea cooperării în cadrul inițiativelor tehnologice comune; — posibilitatea de deplasare la nivel transfrontalier a lucrătorilor cu înaltă calificare.

Discuțiile tehnice privind mediul de reglementare referitor la AESA și ECHA trebuie inițiate deja, în mod prioritar, pentru a garanta că sunt în vigoare măsuri de atenuare menite să minimizeze eventualele perturbări.

Guvernele naționale trebuie să ofere oferi orientări clare pentru ca întreprinderile de pe teritoriile lor respective să se poată pregăti să înfrunte toate schimbările potențiale cauzate de Brexit, astfel încât să reducă la minimum perturbările.

13.   Competențe

13.1.

Succesul durabil al industriei aeronautice a UE depinde, de asemenea, în mare măsură, de capacitatea sa de a atrage forță de muncă calificată. În contextul îmbătrânirii forței de muncă și al noilor provocări tehnologice (digitizarea, automatizarea, securitatea informatică, industria 4.0), aceasta necesită o strategie generală a UE în vederea dezvoltării unor programe europene de educație și formare profesională care să se axeze pe învățarea pe tot parcursul vieții și pe furnizarea unei formări de înaltă calitate.

13.2.

La nivel național, statele membre sunt încurajate să promoveze alegerea disciplinelor STIM, în special de către fete și de la o vârstă fragedă, precum și participarea la programele Erasmus+.

13.3.

Trebuie dezvoltate parcursuri flexibile între sectorul ocupațional și cel al educației si formării (învățarea la locul de muncă, ucenicii de calitate și inițiative de formare specifice sectorului), iar IMM-urile ar trebui să beneficieze de sprijin suplimentar, conform necesităților.

13.4.

Având în vedere aceste mize sociale specifice, considerabile ca amploare, industria aeronautică a UE ar putea beneficia de organizarea unui dialog social sectorial la nivelul UE (Decizia 98/500/CE), pentru a permite partenerilor sociali să discute anumite probleme specifice.

---

(1)  Sursa: ASD, Facts and Figures.

(2)  Sursa: ASD, Facts and Figures.

(3)  Sursa: PWC.

(4)  Sursa: RAND, Chinese Investment in U.S. Aviation („Investițiile chineze în aviația din SUA”), 2017.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Pactul european privind finanțele și clima”

(aviz din proprie inițiativă)

(2019/C 62/02)

Raportor:

Rudy DE LEEUW

Decizia Adunării Plenare	15.2.2018
Temei juridic	Articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	5.10.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	17.10.2018
Sesiunea plenară nr.	538
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	172/4/1

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE se angajează ferm pentru Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, stabilită de Națiunile Unite, și pentru Acordul de la Paris. Cu toate acestea, traiectoria pe care ne aflăm ar permite, în cel mai bun caz, o limitare a creșterii temperaturii la 3 oC sau mai mult, depășind considerabil nivelul stabilit prin acordul menționat.

1.2.

În același timp, Europa are nevoie de un nou elan și de un nou proiect, bazat mai curând pe cooperare și convergență decât pe concurență, care să demonstreze valoarea adăugată concretă pe care o poate oferi cetățenilor săi, în special tinerilor. Din acest moment este esențial să adoptăm o politică europeană ofensivă și să dăm o direcție clară modelului socioeconomic pe care ni-l dorim nu doar pentru prezent, ci mai ales pentru generațiile viitoare.

1.3.

Europa trebuie să demonstreze că poate să asigure un mediu propice creării de locuri de muncă de calitate bine remunerate și care țin seama de mediu și, în același timp, să relanseze o economie reală în beneficiul tuturor: antreprenori, lucrători și cetățeni europeni.

1.4.

Cu toate acestea, volume imense de capital, care ar putea fi pompate în economia reală, alimentează noi bule speculative, iar instituții precum FMI anunță riscul de apariție a unei noi crize, chiar mai devastatoare decât cea din 2008 (1).

1.5.

Următorul cadru financiar multianual (2021-2027) trebuie pus în slujba dezvoltării economice (2) și a creării de locuri de muncă (3) și trebuie să permită UE să își îndeplinească obiectivele și să contribuie la tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050.

1.6.

Pe o planetă moartă nu vor exista nici viață, nici locuri de muncă, nici antreprenoriat. Astfel, schimbările climatice reprezintă o oportunitate pentru crearea de locuri de muncă de calitate și ar trebui să poată oferi o soluție în avantajul angajatorilor, lucrătorilor și societății civile. Întârzierea adaptării sau lipsa oricărei acțiuni ar putea crește în mod considerabil costul total al schimbărilor climatice (4).

1.7.

Comisia, Curtea de Conturi Europeană și Banca Mondială fac trimitere la aceeași sumă: în UE vor fi necesare investiții anuale în valoare de 1 115 miliarde EUR începând cu anul 2021, pentru a desfășura acțiuni concrete și a atinge obiectivele Uniunii pentru 2030 (5). În aceste 1 115 miliarde EUR este inclusă o parte semnificativă a investițiilor actuale, care trebuie să fie reorientate în favoarea dezvoltării durabile (orientare ecologică). În ceea ce privește costurile neintervenției, acestea s-ar ridica la 190 miliarde EUR pe an (adică 2 % din PIB-ul UE) (6).

1.8.

După exemplul pozițiilor susținute de numeroși economiști și personalități politice ale societății civile (7), este important să se încurajeze și să se sprijine orice proiect care ar putea să reunească forțele europene în interesul lucrătorilor, al întreprinderilor și al tuturor cetățenilor europeni. Acesta este obiectivul unui pact privind finanțele și clima, pentru crearea unor locuri de muncă de calitate. Acesta este obiectivul unui pact privind finanțele și clima, pentru crearea unor locuri de muncă de calitate.

1.9.

Pactul privind finanțele și clima urmărește să redirecționeze capitalurile care ar putea genera o nouă bulă speculativă către lupta împotriva schimbărilor climatice și economia reală și necesită, la rândul lui, noi finanțări, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii. Pactul trebuie să constituie o nouă foaie de parcurs pentru un leadership european și necesită elaborarea unui plan integrat (în cooperare cu China și India, actori majori în lupta împotriva schimbărilor climatice).

1.10.

În opinia CESE, această foaie de parcurs va trebui să includă toate aspectele unei politici privind lupta împotriva schimbărilor climatice: o tranziție echitabilă (măsuri care trebuie luate pentru a atenua efectele schimbărilor, dar și pentru a compensa daunele și pierderile), precum și politici reale de adaptare la schimbările climatice. Modelul economiei circulare trebuie să fie privilegiat (8), pe cât posibil, iar cadrul său de reglementare trebuie să fie îmbunătățit. Întregul pachet va trebui să fie finanțat din bugete adecvate, pentru reorientarea investițiilor actuale (orientarea ecologică), și din noi surse de finanțare accesibile.

1.11.

Această tranziție ar facilita transformările care se impun pe piața forței de muncă și ar putea contribui la crearea de locuri de muncă de calitate, în contextul Pilonului european al drepturilor sociale (9).

1.12.

Este indispensabil ca evoluția către un model de societate durabilă să fie susținută din punct de vedere social și să existe un plan de acțiune pentru o tranziție echitabilă, astfel încât nimeni să nu rămână pe dinafară.

1.13.

Această tranziție implică investiții majore în domeniul cercetării și dezvoltării (CD) și în inovare pentru a stimula și a susține proiecte inovatoare care să răspundă taxonomiei europene.

1.14.

Este important să nu se repete greșelile din trecut (subvenții pentru carburanți și supraexploatarea surselor de energie fosilă) și să se pună capăt oricărei forme de încurajare a proiectelor care pot aduce prejudicii climei și/sau care sunt în contradicție cu Acordul de la Paris.

1.15.

În vederea atingerii obiectivelor acestui acord, o parte semnificativă a investițiilor care trebuie făcute pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice ar trebui realizate de sectorul privat, în completarea finanțării publice.

1.16.

Pactul impune instituirea unui cadru de politică european clar și previzibil pe termen lung, pentru a garanta siguranță în planificarea investițiilor (10). Acest cadru va trebui să fie însoțit de mecanisme de ajustare la frontiere pentru produsele care nu ar fi supuse acelorași norme sociale și de mediu.

1.17.

În opinia CESE și după cum a observat Comisia, este esențial să se instituie un sistem de clasificare unificat (taxonomie) la nivelul UE, pentru a selecționa proiectele durabile (și a le elimina pe cele care nu respectă acest criteriu) și pentru a identifica domenii în care investițiile pot avea cel mai mare impact. Parlamentul European susține această abordare și propune, de asemenea, crearea unei „etichete ecologice”. Această marcă ar trebui să fie acordată produselor de investiții care răspund taxonomiei UE și celor mai exigente norme în materie de durabilitate, în vederea unei dinamici virtuoase a investițiilor (11).

1.18.

Proiectele sprijinite, care vor trebui să fie conforme cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale Națiunilor Unite și care necesită resurse considerabile în materie de inovare și de cercetare-dezvoltare, vor trebui să fie puse în aplicare printr-un instrument care să permită identificarea diferitelor surse de finanțare (printre care viitorul cadru financiar multianual) și prin diferite acțiuni: — redirecționarea finanțărilor spre investiții durabile printr-o „orientare ecologică” și, în acest cadru, promovarea creditelor „cu marcă ecologică” acordate de Banca Europeană de Investiții (BEI); — utilizarea relaxării cantitative a Băncii Centrale Europene (BCE) ca sursă de finanțare; — creșterea la 40 % a contribuției din Fondul european pentru investiții strategice consacrate luptei împotriva schimbărilor climatice; — UE trebuie să acționeze pe măsura mizei reprezentate de combaterea schimbărilor climatice: circa 40 % din bugetul său total (CFM 2021-2027) ar trebui atribuit acestui obiectiv; — creșterea contribuției din Fondul de coeziune peste cei 20 % actuali; — mobilizarea a 3 % din fondurile de pensii și de asigurare; — sprijinirea întreprinderilor, în special a IMM-urilor, în efectuarea de investiții în cercetare și dezvoltare de până la 100 miliarde EUR; — respectarea angajamentelor de asistență financiară față de țările din Sud care participă la lupta împotriva schimbărilor climatice; — introducerea unei clauze referitoare la Acordul de la Paris, care să aibă, cu adevărat, caracter obligatoriu în acordurile comerciale cu UE.

2.   Introducere

2.1.

Articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că aceasta trebuie să promoveze o creștere durabilă și favorabilă mediului. Urgența climatică a devenit acum prioritate absolută, inclusiv pentru CESE, impunându-se ca un cadru global de acțiune pentru autoritățile publice, dar și pentru actorii economici, lucrători și cetățeni. În consecință, se impune organizarea și, mai ales, finanțarea unei ample tranziții economice, sociale și de mediu (12).

2.2.

Astfel, dezbaterea lansată recent cu privire la viitorul cadru financiar multianual al UE pentru perioada 2021-2027 trebuie să vizeze o integrare orizontală a chestiunilor legate de schimbările climatice și să pună accentul pe obiectivul prioritar al tranziției către o lume mai durabilă.

2.3.

Această tranziție ar facilita transformările care se impun pe piața forței de muncă și ar putea contribui la crearea de locuri de muncă de calitate, în contextul Pilonului european al drepturilor sociale.

2.4.

Europa are nevoie de un nou proiect pentru a-și defini valoarea adăugată și a demonstra că poate să ofere un mediu propice pentru crearea de locuri de muncă de calitate și bine remunerate și, în același timp, să relanseze o economie reală și durabilă în beneficiul tuturor.

2.5.

Europa va face parte din soluție, pentru că se va distinge de ceilalți actori economici internaționali dacă va avea capacitatea de a aborda tripla ecuație socială, de mediu și economică a dezvoltării durabile.

2.6.

Studiile recente ale FMI și OCDE au criticat modul în care a fost gestionată criza financiară din 2008, prin adoptarea de măsuri economice care au constrâns cetățenii, întreprinderile și guvernele la reduceri bugetare.

2.7.

Sunt necesare investiții suplimentare în materie de cercetare și dezvoltare, pentru a face față noilor provocări socioeconomice, cum ar fi tranziția energetică, economiile circulară și colaborativă sau automatizarea, prevenind astfel deteriorarea calității locurilor de muncă.

2.8.

Acestor crize financiare și sociale li s-au adăugat o criză politică sau, în anumite țări, mari turbulențe de această natură, precum și o criză ecologică.

2.9.

Astfel, combaterea schimbărilor climatice implică necesitatea, dar și oportunitatea de a ne reforma economiile, de a promova un model durabil de creștere, de a lupta mai eficient împotriva inegalităților și de a ne consolida democrațiile.

3.   Constatările

3.1.

CESE se angajează ferm pentru Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, stabilită de Națiunile Unite, care vizează definirea unui ansamblu de obiective de dezvoltare durabilă pentru eradicarea sărăciei, protejarea planetei, asigurarea protecției drepturilor omului și garantarea prosperității pentru toți. Adoptarea acestei agende marchează o tranziție istorică către un nou model care abordează disparitățile economice, sociale și de mediu în cadrul unui demers universal și integrat.

3.2.

Acordul de la Paris prevede menținerea, până în 2100, a încălzirii globale „cu mult sub 2 oC peste nivelurile preindustriale” și, dacă este posibil, „continuarea eforturilor de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 oC”. Cu toate acestea, potrivit Națiunilor Unite, traiectoria pe care ne aflăm va permite, în cel mai bun caz, o limitare a creșterii temperaturii la 3 oC (sau mai mult).

3.3.

Schimbările climatice au costuri umane și financiare foarte mari, în special din cauza creșterii numărului de catastrofe naturale: caniculele și creșterea nivelului apei au provocat decesul a opt milioane de persoane în întreaga lume de la începutul secolului al XX-lea și au implicat un cost de 7 000 de miliarde de dolari (USD) (13). Se observă totodată o creștere a numărului de migranți climatici (250 de milioane până în 2050). În consecință, cei mai vulnerabili sunt și primii afectați de schimbările climatice, fapt care adâncește inegalitățile. Or, potrivit FMI, „adâncirea inegalităților pune în pericol creșterea economică durabilă” (14).

3.4.

Într-un scenariu în care se menține situația actuală, dacă nu se ia nicio măsură de adaptare, schimbările climatice preconizate până în 2080 ar costa gospodăriile din întreaga UE 190 miliarde EUR anual (doar pentru a acoperi costul asigurărilor ce vor acoperi daunele climatice), la prețuri constante (15).

3.5.

Progresele actuale în materie de finanțare a luptei împotriva schimbărilor climatice și a efectelor acestora nu sunt suficiente. Trebuie acordată prioritate politică unui sistem financiar și economic durabil, în special printr-un cadru de politică clar, stabil și stimulativ, care să încurajeze, de asemenea, punerea în practică a unor proiecte inovatoare, cu valoare adăugată mare și ecologice.

3.6.

Deși Europa nu și-a revenit complet în urma crizei financiare din 2008, FMI trage deja un semnal de alarmă cu privire la riscul unei crize generalizate mai grave decât cea din 2008 (16).

3.7.

Potrivit autorilor P. Larrouturou și J. Jouzel, din 2 200 miliarde EUR generate de Banca Centrală Europeană începând cu anul 2015, doar 11 % au fost injectate în economia reală, 89 % alimentând speculația și o nouă bulă speculativă (17). În plus, OCDE identifică aproape 800 de programe de cheltuieli și avantaje fiscale implementate în cele 35 de țări ale OCDE și în șase mari economii emergente ale G20, care stimulează producția sau consumul de combustibili fosili (18), fapt care este pe deplin în contradicție cu orientările stabilite în Acordul de la Paris.

3.8.

Aceste orientări ale finanțării, fie că țin de speculații, fie de o direcționare contrară obiectivelor privind lupta împotriva schimbărilor climatice pe care UE și le-a stabilit, costă foarte mult întreaga colectivitate europeană pe plan economic, social și ecologic.

3.9.

Parlamentul European constată că cadrul financiar multianual pentru perioada 2014-2020 și-a demonstrat incapacitatea de a răspunde nevoilor actuale. În plus, acesta nu răspunde unei serii de crize și de provocări noi (printre altele, agricultura, ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, investițiile durabile sau mediul). De aceea, acest viitor cadru financiar va trebui să se concentreze pe provocarea majoră reprezentată de lupta împotriva schimbărilor climatice, creând, astfel, locuri de muncă de calitate.

4.   Oportunitățile

4.1.

Marii proprietari de întreprinderi analizează posibilitățile oferite de schimbările climatice. Unii dintre ei consideră că întreprinderile trebuie să facă parte din soluție și subliniază că cele care au profitat de oportunitățile care au apărut în sectoarele cu emisii scăzute de dioxid de carbon sunt tot mai recompensate.

4.2.

Antreprenorii cred că se pot crea locuri de muncă și se poate inova în direcția unei economii prospere și cu emisii scăzute de dioxid de carbon (19), generând în același timp profit. Acest lucru este cu atât mai important cu cât obiectivul privind „zero emisii de carbon” ar trebui realizat până la jumătatea secolului, pentru a atinge obiectivul unei încălziri mai mici de 2 oC.

4.3.

Un pact privind finanțele și clima trebuie să contribuie la transformarea necesității de a răspunde schimbărilor climatice într-o oportunitate de reorientare a industriei europene și de înființare de noi întreprinderi. Prin urmare, este nevoie de investiții semnificative în economia reală și în cercetare și dezvoltare, pentru a crea locuri de muncă durabile și de calitate.

4.4.

Rata de ocupare globală a crescut în Uniunea Europeană, în timp ce șomajul a scăzut odată cu recenta și timida îmbunătățire a stării economiei. Cu toate acestea, șomajul de lungă durată, locurile de muncă tot mai precare, în special în cazul femeilor, precum și șomajul în rândul tinerilor reprezintă în continuare motive de îngrijorări profunde. Tranziția spre dezvoltarea durabilă ar trebui să le permită întreprinderilor dinamice și inovatoare să profite de toate oportunitățile care li se prezintă și să contribuie pe cât posibil la reducerea șomajului.

4.5.

De aceea, este esențial ca Uniunea Europeană să colaboreze cu statele membre pentru a elabora o strategie coordonată, în vederea asigurării unui mediu propice creării unor locuri de muncă durabile și de calitate. Comisia trebuie să analizeze posibilitatea excluderii din calculul datoriei (20) a investițiilor publice care contribuie la crearea unor locuri de muncă de calitate și la o economie durabilă care furnizează beneficii tuturor, întreprinderilor și lucrătorilor deopotrivă.

4.6.

UE încurajează cooperarea dintre statele membre. Ea susține și evaluează eforturile acestora, în principal în cadrul semestrului european, al orientărilor pentru ocuparea forței de muncă și al monitorizării politicilor naționale (rapoartele comune privind ocuparea forței de muncă, programele naționale de reformă și recomandările specifice fiecărei țări). Nu mai puțin importantă este însă capacitatea Uniunii de a-și alinia politicile la scopurile și obiectivele care sprijină o prosperitate partajată pentru antreprenori, lucrători și pentru cetățenii europeni.

4.7.

ADEME (21) estimează că potențialul de creare netă de locuri de muncă legate de climă în Europa este de 5 până la 6 milioane până în 2050, iar potrivit Comisiei Europene, 3 milioane de locuri de muncă pot fi create în domeniul energiei din surse regenerabile până în 2020.

4.8.

Confederația industriei germane, BDI, anunță că, în ceea ce o privește, ar putea atinge obiectivul unei reduceri cu 80 % a emisiilor de CO2 în 2050 dacă ar dispune de 50 miliarde EUR pe an în această perioadă.

4.9.

Se constată o creștere a locurilor de muncă în echivalent normă întreagă în economia verde (de la 2,8 milioane în 2000 la 4,2 milioane în 2014). Anumite sectoare sunt foarte dinamice: energiile din surse regenerabile (1 milion de locuri de muncă create din 2000: + 182 %) sau gestionarea deșeurilor (de la 0,8 milioane în 2000 la 1,1 milioane în 2014: + 36 %).

4.10.

Cu toate acestea, este esențial ca atât IMM-urile, cât și cooperativele și organizațiile mici, prezente la toate nivelurile locale, să poată participa la rândul lor la proiecte durabile și ca finanțările să le fie acordate cu prioritate. Prin urmare, trebuie să se garanteze că accesul la finanțări nu este un obstacol pentru ele (22).

4.11.

În plus, este necesară o abordare pe mai multe niveluri, care să implice toți actorii vizați, atât publici, cât și privați, astfel încât să fie încurajate și integrate inițiativele, planurile și acțiunile rețelelor din regiunile, orașele și comunele angajate în lupta împotriva schimbărilor climatice și în punerea în aplicare a Acordului de la Paris, astfel cum a afirmat Comitetul European al Regiunilor într-un aviz recent (23).

4.12.

În fine, pactul privind finanțele și clima, care trebuie să mobilizeze toate energiile și forțele disponibile, atât publice, cât și private, va trebui să ia în considerare măsurile de sprijin propuse de Comisie, cum ar fi, printre altele, taxonomia (clasificarea), obligația investitorilor instituționali de a integra „durabilitatea”, informarea investitorilor, recalibrarea capitalurilor proprii ale băncilor, consolidarea transparenței în ceea ce privește publicarea informațiilor de către întreprinderi, sau mărcile UE (propuse de Parlamentul European).

5.   Diferitele surse de finanțare și acțiunile care trebuie întreprinse

Reorientare (orientare ecologică) și noi surse de finanțare

5.1.

Comisia Europeană și Curtea de Conturi Europeană vehiculează aceleași cifre, convenind că lupta împotriva schimbărilor climatice și a efectelor acestora implică cheltuieli anuale de ordinul a 1 115 miliarde EUR.

5.2.

În acest pachet de 1 115 miliarde EUR pentru perioada 2021-2030 este necesar să se facă diferența între două categorii de proiecte care necesită finanțare (24): — pe de o parte, proiectele ale căror investiții sunt rentabile și care fac parte din domeniile de intervenție ale BEI și ale băncilor publice de dezvoltare (25), ale băncilor private, ale fondurilor de pensii și de asigurare sau ale fondurilor suverane; — pe de altă parte, proiectele care necesită subvenții publice și care trebuie finanțate prin contribuții europene.

5.3.

Este vorba de redirecționarea integrală sau parțială a finanțărilor actuale către investiții durabile, adică de „a înverzi” cadrul financiar european și de a orienta fondurile în direcția luptei împotriva efectelor schimbărilor climatice. Finanțările vizate sunt următoarele: — creditele acordate de BEI: băncile private ar putea obține finanțare de la BEI pentru investițiile care corespund taxonomiei (clasificării) UE; — crearea de capital de către BCE, prin orientarea masei monetare generate de relaxarea cantitativă către economia reală și durabilă: 50 % din relaxarea cantitativă anuală ar permite mobilizarea a sute de miliarde de euro în fiecare an; — 40 % (în loc de 20 % în prezent) din Fondul european pentru investiții strategice (BEI și Comisia) ar trebui să fie alocat luptei împotriva încălzirii globale și efectelor sale, inclusiv în dimensiunile sale socială și educativă; — UE trebuie să acționeze pe măsura mizei reprezentate de combaterea schimbărilor climatice: circa 40 % din buget ar trebui atribuit acestui obiectiv, mai ales prin intermediul Fondului european de coeziune, care nu alocă acestui domeniu decât 20 % din resursele sale bugetare pentru perioada 2014-2020; — pe lângă aceste finanțări, 3 % din investițiile fondurilor de pensii și de asigurare ar trebui să fie alocate luptei împotriva încălzirii globale.

5.4.

Trebuie depuse eforturi mai ales în domeniile cercetării și dezvoltării și formării profesionale, cărora trebuie să li se aloce, în mod specific, 100 miliarde EUR pe an. Comitetul va prezenta propuneri în timp util, pentru a se decide ce instrument(e) trebuie utilizat(e) pentru a completa finanțarea actuală și viitoare necesară atingerii acestui scop.

Acțiunile care trebuie întreprinse

5.5.

Numeroase instrumente financiare pot fi puse la dispoziția luptei împotriva schimbărilor climatice, dar finanțările depind de măsura în care Europa dispune de un plan coerent, cu o direcție clară și pe termen lung (26). Acest plan ar trebui să ia în considerare elementele de mai jos:

5.5.1.

Va trebui creat un cadru de politică clar, stabil și pe termen lung. Un astfel de cadru oferă siguranță pentru planificare și pentru investiții, principalul factor care subminează orice angajament fiind nesiguranța legată de schimbări constante ale direcției în elaborarea politicilor.

5.5.2.

Din ianuarie 2018, BEI a devenit cel mai mare emitent de obligațiuni ecologice din lume. Dacă vrem ca BEI să acorde împrumuturi în condiții și mai favorabile promotorilor de proiecte în cadrul pactului privind finanțele și clima, ar putea fi adoptate două măsuri: — mai întâi, ar trebui extins „planul Juncker” pentru a acorda o atenție specială acestor proiecte, fapt care ar permite BEI să beneficieze de garanția „Fondului european pentru investiții strategice”; — ulterior, BEI ar putea să obțină mai multe finanțări din partea BCE. BEI are deja acces la programul de achiziționare de active al BCE, dar într-o măsură foarte limitată. Cu toate acestea, având în vedere sumele preconizate, BEI s-ar confrunta repede cu o problemă de proporție a capitalurilor proprii. Prin urmare, BEI ar putea deveni banca dezvoltării durabile, finanțând în principal tranziția energetică, mobilitatea ecologică și inovarea, și renunțând la finanțarea proiectelor tradiționale cărora le este încă alocată o parte majoritară a împrumuturilor sale.

5.5.3.

Va trebui să se stabilească sectoarele în care aceste bugete ar fi cele mai utile și mai interesante din punctul de vedere al raportului cost-beneficiu pentru mediu, cetățeni și economie (energie, locuințe, agricultură, mobilitate, transporturi, reciclare, apă etc.). Deși trebuie să existe un acces echitabil la rețea, este important să se ia în considerare faptul că anumite sectoare sunt suficient de rentabile și nu mai necesită subvenții, cum ar fi, de exemplu, sectorul fotovoltaic.

5.5.4.

Ar trebui să se consolideze acțiunea BEI, nu doar în ceea ce privește volumul, ci și în ceea ce privește capacitatea de a-și asuma mai multe riscuri. Astfel, BEI ar fi mai utilă în lupta împotriva schimbărilor climatice, susținând sectoarele emergente, chiar și de mici dimensiuni, decât alocând miliarde de euro industriei fotovoltaice sau eoliene clasice, deja finanțate într-o mare măsură de sectorul privat.

5.5.5.

Astfel cum a propus Comisia, toate finanțările trebuie să fie în acord cu o taxonomie (clasificare) comună a UE. CESE, în calitate de reprezentant al societății civile, ar trebui să participe la modalitățile practice de elaborare a acestei clasificări.

5.5.6.

Modelul economiei circulare trebuie să fie privilegiat, pe cât posibil, iar cadrul său de reglementare trebuie să fie îmbunătățit. Economia circulară trebuie să permită reducerea, sau, pe termen lung, chiar stoparea extracției de resurse naturale, datorită reciclării obiectelor (doar 3 % din telefoanele mobile sunt reciclate; alte obiecte nu sunt reciclate deloc) și a metalelor prețioase. Aceste metale, de exemplu, cobaltul sau litiul, care sunt utilizate pentru fabricarea produselor de viitor, nu sunt disponibile decât în cantități scăzute comparativ cu nevoile viitoare, pentru electrificarea vehiculelor și stocarea energiei electrice în general, nivelul producției acestor metale nefiind proporțional cu nevoile care se preconizează.

5.5.7.

În egală măsură se va impune încurajarea investițiilor în materie de eficiență energetică a clădirilor, acestea producând 30 % din emisiile de CO2 (cu atât mai mult cu cât investițiile se amortizează cu rapiditate). Prin urmare, vor fi necesare linii electrice și gazoducte perfect interconectate pentru crearea unei piețe energetice europene integrate, legate cu Africa și cu Orientul Mijlociu.

5.5.8.

În vederea unei tranziții echitabile și sociale, astfel cum este prevăzută în Acordul de la Paris și promovată de Institutul Jacques Delors (27), o parte a finanțărilor va trebui alocată unui fond de ajustare pentru regiunile și pentru lucrătorii vizați de sectoarele aflate în tranziție. În această privință, ar fi indicat ca o parte substanțială a Fondului european de coeziune destinat regiunilor să fie alocată obiectivelor climatice și efectelor socioeconomice pozitive ale acestora. Fondul de ajustare la tranziție va trebui să prevadă, de asemenea, o susținere a formării lucrătorilor aflați în curs de recalificare. Acesta va trebui, de asemenea, să anticipeze schimbările, în loc să le întâmpine cu pasivitate; în acest scop, ar trebui ca o parte din bugetele sale să fie alocată inovării și cercetării-dezvoltării în sectoarele identificate ca fiind prioritare.

5.5.9.

În fiecare acord de liber schimb, va trebui să existe, pe lângă clauzele sociale și de mediu, o clauză cu caracter obligatoriu referitoare la angajamentul față de Acordul de la Paris (toți potențialii parteneri comerciali ai Europei ar fi vizați, deoarece 195 din cei 197 de membri ai Națiunilor Unite sunt semnatari ai acordului).

5.5.10.

Pentru a evidenția importanța extrem de mare a acțiunii din punct de vedere politic, resursele bugetare și financiare special rezervate acesteia ar trebui utilizate prin intermediul unui instrument care să permită identificarea, cu precizie și transparență, a fondurilor vizate.

5.5.11.

De altfel, deși acest lucru nu este direct legat de un fond european privind finanțele și clima, UE trebuie să își respecte angajamentele politice internaționale (conferința Națiunilor Unite privind clima din 2009) prin strângerea a 100 miliarde USD pe an pentru finanțarea luptei împotriva schimbărilor climatice în Africa și în regiunea Mediteranei până în 2020.

---

(1)  https://www.theguardian.com/business/2018/oct/03/world-economy-at-risk-of-another-financial-crash-says-imf; FMI: Global Financial Stability Report (Raport privind stabilitatea financiară mondială), octombrie 2018.

(2)  Avizul CESE pe tema „Cadrul financiar multianual”, punctul 3.1.8 (adoptat la 19.9.2018, încă nepublicat în Jurnalul Oficial).

(3)  CESE, „Prioritățile Secțiunii ECO pentru 2018 și ulterior”.

(4)  OCDE, The Economic Consequences of Climate Change (Consecințele economice ale schimbărilor climatice), 2.9.2016.

(5)  Comisia Europeană, Impact assessment accompanying the document „Proposal for a Directive of the European Parliament and of the Council amending Directive 2012/27/EU on Energy Efficiency” (Evaluarea impactului care însoțește documentul propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică), SWD(2016) 405 final/2 din 6.12.2016, tabelul 22 (scenariul EUCO30 – sursă: modelul PRIMES).

Curtea de Conturi Europeană, https://www.euractiv.fr/section/climat/news/la-cour-des-comptes-fustige-linefficacite-de-la-politique-climat-de-lue/

(6)  M. Ciscar et al., Climate Impacts in Europe – The JRC PESETA II Project (Impactul schimbărilor climatice în Europa – proiectul PESETA II al JRC), 2014.

(7)  https://www.pacte-climat.eu/en/the-first-signatories-of-the-call/

(8)  Avizul CESE pe tema „Investițiile într-o industrie inteligentă, inovatoare și durabilă” (JO C 227, 28.6.2018, p. 70).

(9)  Avizul CESE privind Pilonul european al drepturilor sociale (JO C 125, 21.4.2017, p. 10).

(10)  Avizul CESE pe tema „Construirea unei coaliții a societății civile pentru a transpune în fapt angajamentele Acordului de la Paris” (JO C 389, 21.10.2016, p. 20).

(11)  Raportul din 4 mai 2018 [2018/2007(INI)] referitor la finanțele sustenabile; raportor: Molly Scott Cato.

(12)  Avizul CESE pe tema „Planul de acțiune privind finanțarea durabilă” (a se vedea pagina 73 din prezentul Jurnal Oficial).

(13)  Studiu de James Daniell, Institutul de Tehnologie din Karlsruhe, aprilie 2016.

(14)  https://blogs.imf.org/2017/02/22/the-imfs-work-on-inequality-bridging-research-and-reality/

(15)  M. Ciscar et al., Climate Impacts in Europe – The JRC PESETA II Project (Impactul schimbărilor climatice în Europa – proiectul PESETA II al JRC), 2014.

(16)  https://www.theguardian.com/business/2018/oct/03/world-economy-at-risk-of-another-financial-crash-says-imf; FMI: Global Financial Stability Report (Raport privind stabilitatea financiară mondială), octombrie 2018.

(17)  Avoiding climate and financial chaos (Pentru evitarea haosului climatic și financiar, P. Larrouturou și J. Jouzel, – Editura Odile Jacob).

(18)  OECD Companion to the Inventory of Support Measures for Fossil Fuels 2015 (Inventarul OCDE din 2015 al măsurilor de sprijin pentru combustibilii fosili).

(19)  Paul Polman, directorul general al Unilever, și Jean-Pascal Tricoire, directorul general al Schneider Electric și președintele Pactului mondial Franța, cu ocazia Summitului Afaceri și Climă: http://www.businessclimatesummit.com/summit/2015/press-room

(20)  Avizul CESE privind finanțarea Pilonului european al drepturilor sociale (JO C 262, 25.7.2018, p. 1).

(21)  Agenția franceză pentru mediu și gestionarea energiei.

(22)  Avizul CESE privind Calea de urmat după Acordul de la Paris (JO C 487, 28.12.2016, p. 24).

(23)  Avizul CoR pe tema „Finanțarea combaterii schimbărilor climatice: un instrument esențial pentru punerea în aplicare a Acordului de la Paris” (JO C 54, 13.2.2018, p. 9).

(24)  Potrivit lui Philippe Maystadt, fost președinte al BEI.

(25)  KfW în Germania, CDC în Franța, CDP în Italia, ICO în Spania.

(26)  Jeffrey Sachs, audierea CESE din 18 mai 2018.

(27)  http://institutdelors.eu/wp-content/uploads/2018/01/Pactesocialtransitionénergétique-FernandesPellerinCarlin-janvier18.pdf

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Evoluțiile strategice în politica industrială în perspectiva anului 2030, cu scopul de a consolida competitivitatea și diversitatea bazei industriale în Europa și de a concentra eforturile pe obținerea de performanțe pe termen lung în cadrul lanțurilor valorice globale”

(aviz exploratoriu solicitat de Președinția austriacă)

(2019/C 62/03)

Raportor:	Carlos TRIAS PINTÓ
Coraportor:	Gerald KREUZER

Sesizare	Președinția austriacă a Consiliului, 12.2.2018
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Organul competent	Comisia consultativă pentru mutații industriale (CCMI)
Data adoptării în CCMI	25.9.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	17.10.2018
Sesiunea plenară nr.	538
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	158/9/4

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Politica industrială ar trebui să identifice și să valorifice oportunitățile care apar în ceea ce privește o viitoare creștere durabilă și favorabilă incluziunii la nivel global. Nimeni nu trebuie lăsat în urmă.

1.2.

Europa trebuie să își mențină ambiția de a readuce ponderea producției industriale la nivelurile anterioare, reglând acest obiectiv prin intermediul unor indicatori-cheie de performanță. Politica industrială a Europei (la nivelul direcțiilor generale, al statelor membre și al regiunilor) trebuie să fie îmbunătățită, ea făcând parte din lanțurile valorice complexe transfrontaliere pe o piață din ce în ce mai globalizată. Este necesară o abordare holistică pentru a reconcilia creșterea, provocările climatice și de mediu și problemele societale într-un model de „tranziție justă” care să conecteze efectiv factorii naționali și de la nivelul UE.

1.3.

Termenul „rEUnaissance” (renașterea Europei) face referire la un veritabil plan general pentru industria europeană, care să integreze politica industrială în toate politicile UE, să permită industriei să se transforme astfel încât Europa să devină cea mai mare economie a cunoașterii, să genereze valoare adăugată la nivel industrial prin creativitate, proiectare inteligentă și inovare socială și să sprijine noi modele industriale durabile și favorabile incluziunii (eticheta „Fabricat în Europa”).

1.4.

Dacă se dorește ca politicile UE privind clima și economia circulară să creeze locuri de muncă în Europa, este esențial ca principalele elemente ale întregului lanț valoric care facilitează aceste politici să fie situate în Europa. Prin urmare, este important ca strategia UE să recunoască importanța lanțurilor valorice și să abordeze măsuri ambițioase pentru a continua să le dezvolte. În loc să se concentreze asupra unor sectoare individuale, strategia ar trebui să asigure condiții de funcționare atractive în Europa. Pentru a asigura rolul continuu al Europei în economia mondială, succesul ar trebui măsurat în funcție de potențialul legăturilor de-a lungul lanțurilor valorice europene individuale de a se integra în lanțurile valorice globale, ceea ce înseamnă că furnizorii europeni ar trebui să poată concura la nivel global, nu doar în Europa.

1.5.

Îmbunătățirile în domeniul educației și al formării pentru noi locuri de muncă și servicii ar trebui să fie strâns interconectate și cu politicile în materie de C&D&I și cu promovarea învățării la locul de muncă, pentru a extinde agenda pentru competențe (1) la noi sectoare industriale de o importanță crucială, cum ar fi industria siderurgică, a construcțiilor, a hârtiei, a tehnologiilor ecologice și a energiei din surse regenerabile, a producției și a transportului maritim.

1.6.

Pentru a asigura poziția Europei de lider în sectorul tehnologic, CESE recomandă, de asemenea, accelerarea investițiilor în tehnologii revoluționare și disruptive, cum ar fi inteligența artificială și robotica, internetul obiectelor, analiza de date, imprimarea 3D, materialele noi și nanomaterialele, realitatea virtuală îmbunătățită, bioeconomia, produsele alimentare durabile, tehnologiile digitale, neurotehnologiile, nanoelectronica, explorarea oceanelor și a spațiului etc.

1.7.

Cadrul financiar multianual pentru 2021-2027 trebuie să prevadă în mod cât mai specific și mai detaliat alocarea de resurse bugetare suplimentare fiecărui sector în parte, în special politicii C&D&I și politicii de coeziune.

1.8.

CESE subliniază că guvernanța instituțională ar trebui să fie consolidată, prin includerea în evaluarea impactului său nu doar a impactului economic, ci și a celui de mediu și societal de-a lungul întregului lanț valoric.

1.9.

Pentru ca întregul lanț valoric industrial să fie mai durabil, CESE sprijină în mod ferm foaia de parcurs a Comisiei privind finanțarea creșterii durabile (2), prin crearea unei taxonomii financiare durabile care să reorienteze economiile responsabile spre investiții durabile și să consolideze investițiile strategice europene (o combinație corectă între fondul prevăzut, InvestEU, și surse financiare private).

1.10.

CESE sprijină din nou, în mod ferm, regula de aur privind investițiile publice, nu doar în cofinanțarea proiectelor strategice de investiții, ci și în toate proiectele de investiții durabile legate de evoluțiile pozitive privind sistemul unificat de clasificare al UE privind activitățile durabile (sau taxonomia), pentru a oferi noi oportunități de dezvoltare acelor țări europene cel mai puternic afectate de criză.

1.11.

Instrumente de finanțare: crearea unor condiții de concurență echitabilă, furnizarea de finanțare publică pentru proiectele la scară industrială (până la 75 % din costul investiției sau mai mult, dacă se justifică), creșterea împrumuturilor preferențiale și a accesului la credite. Accesul la granturi publice pentru acțiuni care se concentrează pe eliminarea riscurilor (de-risking) în ceea ce privește proiectele inovatoare care prezintă mari riscuri intrinseci.

1.12.

Sectoarele cele mai productive (cu cea mai ridicată valoare adăugată) sunt cele în care gradul de inovare este cel mai ridicat. În plus, acele sectoare care sunt supuse unei reglementări de mediu mai stricte sunt caracterizate și de un număr mai mare de brevete, probabil în urma presiunii de reglementare (3).

1.13.

Unul dintre principalii factori care determină costul de reglementare este punerea în aplicare a politicilor UE prin acte delegate sau de punere în aplicare. Procedurile de conformitate tehnocrate care nu definesc modurile cele mai eficiente din punctul de vedere al costurilor de a obține rezultatele de reglementare dorite încetinesc capacitatea de inovare a actorilor din industrie, în special a IMM-urilor.

1.14.

Dezvoltarea durabilă și competitivitatea trebuie să meargă mână în mână. CESE solicită ca standardele privind produsele care urmează a fi stabilite în UE să fie îndeplinite atât de producătorii interni, cât și de producătorii externi, și să fie aplicabile la frontieră. Prin urmare, importurile de produse care nu respectă normele de mediu și sociale înseamnă că sectoarele industriale ale UE se confruntă cu obstacole puternice în a răspunde nevoilor și cererilor societale referitoare la durabilitate.

1.15.

CE ar trebui să monitorizeze în mod strict punerea în aplicare adecvată a acordurilor de liber schimb ale UE (ALS), prin includerea unor norme simple și clare. Capitolele privind durabilitatea din ALS trebuie să promoveze punerea în aplicare a standardelor de muncă ale OIM și a Principiilor ONU privind afacerile și drepturile omului (4), stabilind condiții transversale minime care nu pot fi înlocuite (drepturile persoanelor vulnerabile, buna guvernanță fiscală etc.). Ar trebui să se garanteze reciprocitatea în relațiile comerciale (de exemplu: investiții, achiziții publice, subvenții).

1.16.

Este necesar un dialog social extins la diferite niveluri pentru a analiza în mod corespunzător și pentru a oferi răspunsuri comune lanțurilor valorice globale din cadrul întreprinderilor durabile în care lucrătorii au un cuvânt de spus.

1.17.

CESE solicită Comisiei Europene să considere competitivitatea și poziția de lider în sectorul industrial ca o prioritate politică de vârf și să inițieze un program de strategie industrială a UE. Acesta solicită Comisiei să publice un raport anual privind rezultatele strategiei industriale a UE care să analizeze toate domeniile de politică care sunt de competența Comisiei.

2.   Tendințe majore – O singură lume

2.1.

În prezent, industria se confruntă cu o mutație profundă în ceea ce privește perspectivele imense oferite de transformarea digitală și de economia cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Energia din surse regenerabile va înlocui combustibilii fosili, datele devin noua materie primă dominantă, iar internetul (obiectelor) a devenit cel mai important mod de comunicare. Modelele liniare de producție vor face loc unor sisteme mai circulare de producție-consum-reciclare, în timp ce producția de masă va fi înlocuită de procese de producție personalizate. O industrie modernă înseamnă producție și inovare într-o rețea de actori aflați într-o relație de strânsă cooperare, de la întreprinderi mari până la întreprinderi mici și mijlocii, care se extinde până la serviciile conexe de-a lungul lanțului valoric. Cunoașterea a înlocuit munca sau capitalul ca factor cel mai important în crearea de valoare. Strategia industrială europeană pe termen lung trebuie să integreze toate aceste provocări (perturbatoare), pentru a intra într-o etapă egalată în istoria omenirii doar de trecerea de la paleolitic la neolitic: era infoliticului (5).

2.2.

Cele mai multe cercetări academice atrag atenția că între 20 și 50 % dintre locurile de muncă, în funcție de sectorul în cauză, vor fi înlocuite, către anul 2030, cu tehnologii și robotică (6). Cu toate acestea, vor fi create noi locuri de muncă, deși cu o disparitate mai ridicată în ceea ce privește aria geografică, sectorul și competențele. Provocarea cu care se confruntă politica industrială europeană este aceea de a împiedica excluderea UE, a regiunilor și a cetățenilor acesteia.

2.3.

Transformarea digitală are un efect asupra tuturor resurselor principale ale industriei: naturale și de mediu, de muncă și de capital (fizice, tehnologice și instituționale). Pentru a gestiona într-un mod corespunzător efectele sale sociale, este necesară o reevaluare a principalelor resurse sau a capitalului social din care vor fi generate principalele fluxuri de venituri, pentru fiecare țară și sector în parte.

2.4.

Sectoare ample ale industriei din Europa sunt tot mai dependente de exporturile externe sau fac parte din lanțuri valorice complexe transfrontaliere pe o piață din ce în ce mai globalizată. În același timp, UE se confruntă cu difuzarea politicilor de tipul „America pe primul loc”, având ca rezultat un risc tot mai mare de războaie comerciale din care nu ar ieși niciun câștigător, ci doar învinși. Astfel de politici reprezintă, de asemenea, o amenințare la adresa ordinii economice multilaterale stabilite în perioada de după război. În cele din urmă, se observă emergența modelelor economice centralizate conduse de stat.

2.5.

O tranziție echitabilă către o industrie mai sustenabilă până în 2050 (7) îi impune Europei să se confrunte cu următoarele provocări: — continuarea schimbărilor climatice și deteriorarea condițiilor de mediu; — epuizarea resurselor naturale ale planetei și declinul biodiversității; — digitalizarea majorității sectoarelor industriale va estompa granițele dintre industrii și pe cele dintre lumea fizică și cea virtuală și va deschide anumite sectoare noilor participanți, având ca consecință reducerea muncii manuale; — inegalitățile sociale, cu creșterea polarizării pe piețele forței de muncă și a șomajului în rândul tinerilor și cu persoane lăsate în urmă în regiuni cu industrii aflate în declin; — pierderea încrederii publicului în guvern, în clasa politică și în UE și structurile de guvernanță ale acesteia, precum și în alte instituții; — schimbările demografice: îmbătrânirea, migrația, o creștere puternică a populației mondiale și o nouă conștientizare în materie de mediu; — concentrarea populației în metropole, cu integrarea rețelelor de infrastructură, a inteligenței artificiale, a învățării automate și profunde; — schimbarea preferințelor consumatorilor (schimbarea comportamentului consumatorilor, conștientizarea sporită a chestiunilor de mediu, reglementarea comportamentului consumatorilor de către autoritățile publice).

O viziune pe termen lung ar trebui să analizeze simultan toate aceste tendințe. Înțelegerea provocărilor și a modului în care acestea pot fi transformate în oportunități va fi o prioritate majoră pentru politica industrială a Europei. Proiectarea complexă a răspunsurilor necesită implicarea tuturor părților interesate relevante, cu o responsabilitate comună. Succesul acesteia depinde de eforturile și de cooperarea dintre instituțiile UE, statele membre, regiuni și, cel mai important, de rolul activ al industriei în sine.

3.   Tranziția: o UE angajată în menținerea competitivității prin durabilitate

3.1.

Pentru a aborda provocările multiple și fără precedent cu care se confruntă industria, Europa a optat să își stimuleze competitivitatea prin sporirea calității produselor și serviciilor sale, punând în aplicare o strategie de diferențiere pe regiuni și sectoare industriale cu scopul de a genera creștere economică și locuri de muncă, prin valoarea adăugată a creativității și a proiectării inteligente, a inovării sociale și a unor noi modele industriale durabile și favorabile incluziunii.

3.2.

Câțiva indicatori încurajatori apar deja în Europa, cum ar fi deținerea a 40 % din brevetele din întreaga lume în domeniul tehnologiilor regenerabile. Cu toate acestea, își fac apariția noi neconcordanțe grave între sistemele de învățământ și de formare, inițiativele de afaceri și noile competențe necesare industriei.

3.3.

Un alt obstacol important în calea dezvoltării industriale în întreaga Europă poate fi explicat prin natura fragmentată a politicilor Uniunii Europene, atât din punct de vedere geografic, cât și sectorial. Trecerea de la situația actuală, în care există 28 de politici diferite pentru fiecare sector industrial, la o abordare globală a politicii industriale a Uniunii Europene necesită sincronizarea cu măsurile de finalizare a UEM (în special, uniunea fiscală și bancară), dezvoltarea unei piețe la nivel european pentru capitalul de risc și adoptarea unui model de finanțare sustenabil, care să asigure o creștere echilibrată și armonizată în întreaga Uniune Europeană.

3.4.

Înțelegerea măsurii în care o mai mare inovare ecologică stimulează inovarea în alte sectoare și afectează prețurile factorilor de producție reprezintă un pas important în evaluarea efectelor politicii de mediu asupra competitivității țărilor, precum și în mai buna planificare a politicii de mediu.

3.5.

De asemenea, este necesar să se pună un accent puternic pe potențialul IMM-urilor în domeniile care furnizează servicii inovatoare de nivel înalt, bazate pe cunoaștere. De obicei, în Europa, la originea inovării se află structurile de dimensiuni mici, iar exportul de servicii de nivel înalt bazate pe cunoaștere joacă un rol de deschizător de drumuri în poziționarea pe piață a industriilor conexe.

3.6.

Dacă se dorește ca Europa să recâștige poziția de lider al industriei cunoașterii sau al capitalului intangibil, cooperarea și coordonarea industrială între statele membre sunt esențiale în dezvoltarea inovării europene. CESE dorește să sublinieze importanța proiectelor de interes european comun, a parteneriatelor public-privat inovatoare și a cooperării regionale în cadrul strategiilor de specializare inteligentă.

4.   O strategie globală și holistică

4.1.

Economiile care sunt implicate într-o mai mare măsură în lanțuri valorice globale sunt mai performante în materie de creare de valoare adăugată. În consecință, UE ar trebui să se opună cu o mai mare hotărâre neoprotecționismului, întrucât acesta ar putea agrava blocajul recent în creșterea implicării în astfel de lanțuri.

4.2.

Există o oportunitate de a lega lanțurile valorice globale de structura economică locală, stimulând dezvoltarea economiilor locale, precum și a tehnologiilor disruptive (tehnologia blockchain, imprimantele 3D, robotica, internetul obiectelor, stocarea de energie, energia din surse regenerabile, volumele mari de date, biologia genetică, nanotechnologia etc.), dintr-o perspectivă favorabilă incluziunii: acestea pot pregăti, de asemenea, calea pentru producția locală cu costuri de producție mai mici, în special dacă este adoptat (și bine reglementat) profilul prosumatorului, promovând dezvoltarea microafacerilor productive și favorabile incluziunii, pe lângă principalele lanțuri valorice globale.

4.3.

Noua paradigmă a durabilității ca factor determinant pentru competitivitate, adaptată unei abordări pe termen lung, vizează să mobilizeze, să alinieze și să garanteze suficiente resurse publice și private pentru a realiza obiectivele stabilite în politicile UE. Furnizarea de resurse suficiente este esențială pentru a asigura o transformare echitabilă, echilibrată și favorabilă incluziunii, în care nimeni nu este lăsat în urmă sau exclus din joc și în care interese publice precum protecția consumatorului, a sănătății, a siguranței și a calității rămân priorități importante.

4.4.

Inițiativele sectoriale ale industriei europene și alianțele pentru conturarea noii agende pentru competențe și pentru crearea unui catalog cu inițiative bine structurate pentru consolidarea sau ajustarea programelor existente (Erasmus+, noua agendă europeană pentru cultură etc.) și punerea în aplicare a unora noi trebuie să fie integrate în întreaga UE-27 cât mai curând posibil, asigurând diversitatea geografică și implicarea îndeaproape a autorităților locale.

4.5.

În același timp, CESE sprijină în mod ferm încurajarea forumurilor de dialog cu mai multe părți interesate, dezvoltarea comună a strategiilor inovatoare și a proiectelor-pilot cu valoare ilustrativă, experimentarea comună, schimbul de bune practici și dorința de a urmări și evalua proiectele în detaliu. De asemenea, subliniază că trebuie implicați toți actorii din lanțul valoric industrial, precum și consumatorii. În acest sens, ar trebui menționate masa rotundă la nivel înalt în domeniul industriei, Grupul de lucru la nivel înalt pentru industriile mari consumatoare de energie și Grupul de lucru la nivel înalt pentru competitivitate și creștere.

4.6.

Este esențial să se îmbunătățească capacitatea UE de a investi și de a elimina decalajul dintre formularea politicilor sectoriale și investițiile financiare realizate, prin creșterea alocațiilor pentru FEIS 2.0 și a fondurilor structurale legate de investiții, pentru a ajunge în regiuni și la populații care au rămas în urmă în timpul anilor de criză, precum și prin canalizarea excedentului extern recent al UE și a celui al autorităților publice în investiții care modernizează infrastructura industrială și contribuie, astfel, la sporirea productivității și la creștere economică.

5.   Guvernanța instituțională a industriei UE

5.1.

Planurile de acțiune ale UE pe termen lung (UE 2020, planuri privind schimbările climatice etc.) ar trebui să se reflecte în planurile de acțiune industriale. Crearea de sinergii între diferitele inițiative politice (economia circulară, inovare, politica în domeniul transporturilor, comerț, competențe, politica regională) ar contribui în mod definitiv la maximizarea impactului acestora.

5.2.

Transparența este un factor decisiv în asigurarea succesului acestui proces. Industria în ansamblu trebuie să „acționeze și să comunice”, oferind informații de înaltă calitate (relevante, verificabile și comparabile) pentru a permite măsurarea exactă a impactului financiar și nefinanciar în întregul lanț valoric global al unui produs.

5.3.

Obiectivele de dezvoltare durabilă (17 ODD și 169 de obiective conexe) și Acordul de la Paris privind schimbările climatice servesc drept indicator către binele comun, dar există o nevoie urgentă de a adapta și de a extinde indicatorii prin intermediul unei metodologii comune, care să combine parametrii cantitativi cu cei calitativi și care să monetizeze externalitățile. Noul set de indicatori trebuie să îi includă pe cei referitori la dimensiunea de schimbare a valorii globale, reflectând valorile UE.

5.4.

CESE solicită introducerea codurilor de conduită pentru segmentele internaționalizate ale lanțului valoric european al produselor sau serviciilor, așa cum este cazul produselor alimentare durabile, multe dintre acestea continuând să nu se afle sub incidența guvernanței juridice. De asemenea, Comitetul solicită o supraveghere mai atentă a pieței și introducerea de măsuri de descurajare sau de sancțiuni pentru practicile dăunătoare sustenabilității, cum ar fi obsolescența programată.

5.5.

Consolidarea cercetării și a inovării responsabile, în cadrul unei abordări ascendente. Realizarea de previziuni mai precise cu privire la anumite sectoare, pentru fiecare regiune în parte, și punerea în concordanță a investițiilor cu obiectivele strategice ale UE pentru 2030 și cu perspectivele pentru 2050 (8). UE ar trebui să garanteze, de asemenea, că prima punere în aplicare a rezultatelor C&D finanțate din resurse publice are loc în interiorul UE. Ar trebui atins, în sfârșit, obiectivul de 3 % pentru investiții în cercetare și dezvoltare (în prezent, acesta este de doar 1,9 %, mai mic decât cel al Chinei, care este de 2,2 %). Tehnologiile disruptive trebuie să fie însoțite de foi de parcurs care să abordeze provocările și condițiile legate de asimilarea lor (inclusiv impactul economic, de reglementare și social).

5.6.

Cadrul financiar multianual pentru 2021-2027 trebuie să prevadă cât mai specific și mai detaliat resurse bugetare suplimentare care trebuie alocate fiecărui sector în parte, în special politicii de C&D&I și politicii de coeziune. Ar trebui să crească sprijinul public în toate etapele ciclului de inovare, inclusiv sprijinul pentru întreprinderile nou-înființate, proiectele de demonstrare și proiectele-pilot, proiectele de cercetare și inovare în colaborare, diseminarea tehnologiei etc.

5.7.

Unirea piețelor de capital din UE și dezvoltarea industrială ar trebui să permită mobilizarea economiilor publice și private prin intermediul unor canale sigure, de la investiții responsabile social la responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI). De asemenea, certificarea EMAS ar putea optimiza și echilibra randamentele financiare cu vectori pentru durabilitate.

5.8.

O tranziție echitabilă a politicii până în 2030 înseamnă nu doar inovare pentru oameni și investiții în locuri de muncă pentru lucrători, ci și inovarea împreună cu oamenii și cu lucrătorii, oferindu-le posibilitatea unor noi locuri de muncă decente. În acest sens, CESE subliniază că sectorul producției trebuie să rămână neutru din punct de vedere al tehnologiei.

6.   Obiective mai ambițioase în planul de acțiune pentru industria europeană

6.1.

Construirea unei societăți a învățării este o condiție de bază pentru o industrie inovatoare și competitivă. Europa nu poate concura cu economiile emergente pe baza salariilor; ea trebuie să fie mai inteligentă. Competențele sunt, de asemenea, esențiale pentru angajați, nu numai pentru a le crește șansele de angajare, ci și pentru siguranța locului de muncă, integrare socială și oportunități mai bune în viață; trebuie realizate investiții în perfecționarea și recalificarea permanentă a lucrătorilor, promovarea educației de calitate, formare și dezvoltare profesională pe tot parcursul vieții profesionale. Este necesară o „Nouă agendă pentru competențe în Europa” mai ambițioasă, care să revizuiască cadrul european pentru competențele-cheie, pentru a garanta că cetățenii obțin cunoștințele și competențele de care industria are nevoie pentru a consolida reziliența economiei Europei, precum și pentru a promova dezvoltarea durabilă (obiectivul 4 din ODD-urile ONU).

6.2.

Îmbunătățirea mecanismelor de transfer de cunoștințe între universități și centre de cercetare, pe de o parte, și sectoarele industriale și angajații lor, pe de altă parte.

6.3.

Adesea, IMM-urile joacă rolul de pionieri ai dezvoltării de bunuri și servicii de înalt nivel bazate pe inovare, însă, de multe ori, le lipsesc mijloacele pentru a aduce aceste inovații pe o piață mai largă. În conformitate cu prioritățile politicii industriale a UE pentru 2030, este necesară o gamă extinsă de stimulente și beneficii posibile, care să valorifice forța cadrului public global paneuropean bazat pe recompense, orientată îndeosebi către IMM-uri, dar care includ și profesiile liberale în calitate de pionieri ai furnizării și exportului de servicii de înalt nivel bazate pe cunoaștere: — achiziții publice strategice, care reprezintă o pârghie importantă a politicii industriale. Potențialul lor ar trebui să fie valorificat pe deplin prin integrarea unor criterii legate de inovare, respectarea mediului și dimensiunea socială în achizițiile publice, și nu doar prin căutarea celui mai mic preț. UE ar trebui să sprijine autoritățile în acest sens prin acordarea de consiliere, crearea unui serviciu de asistență, sprijinirea planificării proiectelor mari de infrastructură, precum și prin îmbunătățirea schimbului de bune practici; — sprijin pentru internaționalizare; — un context pentru experimentarea cu mai multe părți interesate, care să sprijine validarea prealabilă a soluțiilor inovatoare; — crearea de clustere (sectoriale, orizontale și verticale) și incubatoare de afaceri, intensificând legăturile dintre actorii industriali pentru a partaja și a face schimb de resurse; — un mentorat specializat, cu înaltă valoare adăugată, reuniuni periodice între întreprinderile nou-înființate și cele care s-au afirmat deja din cadrul sectorului respectiv, pentru a coopera în vederea dezvoltării de planuri și inițiative; — beneficii fiscale și garanții publice pentru a sprijini investițiile; — etc.

6.4.

Stimularea cunoașterii și consolidarea noilor modele economice durabile (9) care promovează inovarea socială (noi modalități, centrate pe oameni, de satisfacere a nevoilor societății), ca urmare a aplicării metodelor emergente.

6.5.

O atenție specială trebuie acordată regiunilor mai puțin dezvoltate și aflate în tranziție industrială. Agențiile de dezvoltare locală și varietatea de instrumente pe care acestea le au la dispoziție trebuie să servească drept motoare pentru crearea de „microclimate” sau de „ecosisteme” care reunesc și catalizează sinergiile tot mai mari dintre sectorul producției și servicii, începând de la nevoile individuale ale persoanelor și ale diferitelor zone.

6.6.

Rolul comerțului internațional este esențial pentru a răspunde provocărilor unei industrii durabile. Revizuirea și îmbunătățirea tratatelor și a acordurilor preferențiale de liber schimb (de la GATT la TTIP), prin introducerea unui grad de condiționalitate legat de angajamentele în materie de durabilitate. Stabilirea de limite: guvernanța juridică și fiscală, soluționarea diferendelor cu jurisdicții offshore, praguri sociale și de mediu minime. Ar trebui să se garanteze reciprocitatea în relațiile comerciale (de exemplu: investiții, achiziții publice, subvenții).

6.7.

Crearea unei agende sectoriale pentru gestionarea echilibrată a tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și circulară: stabilirea unor obiective sectoriale și specifice zonelor geografice, introducerea de foi de parcurs care să reflecte circumstanțele reale, impactul costului energiei și alți factori de producție.

6.8.

Modernizarea industriei pentru era digitală va transforma industria europeană într-un sistem de producție cu un grad foarte ridicat de informații și cunoștințe. Prin urmare, CESE dorește să sublinieze următoarele priorități: — promovarea pe deplin a utilizării tehnologiilor informației în abordarea provocărilor societale; — dezvoltarea unei infrastructuri digitale „de înaltă performanță” la nivelul UE; — abordarea discrepanțelor mari în materie de digitalizare care există între regiuni și între întreprinderile de mari și mici dimensiuni; — accelerarea dezvoltării de standarde în domeniul TIC; — abordarea dimensiunii sociale a digitalizării: impactul asupra calității și cantității locurilor de muncă, reglementând economia bazate pe partajare pentru a preveni concurența neloială; — sporirea inteligenței digitale la toate nivelurile profesionale; competențele digitale ar trebui să fie promovate la toate nivelurile de învățământ (de la școală la învățarea pe tot parcursul vieții); — definirea unor reguli noi de impozitare a economiei digitale; — asigurarea securității cibernetice.

6.9.

Energia sigură, suficientă și durabilă reprezintă o prioritate-cheie pentru industrie și societate. Energia din surse regenerabile trebuie să fie disponibilă la un preț competitiv. Acest lucru va necesita, de asemenea, investiții uriașe în rețele inteligente și interconectivitate, precum și în tehnologii revoluționare în materie de stocare a energiei. Utilizarea inteligentă a dioxidului de carbon va ajuta, de asemenea, la reutilizarea gazelor reziduale care conțin carbon și hidrogen și care, în prezent, sunt arse, pentru a genera energie și pentru a produce combustibili sintetici și substanțe chimice de sinteză. Utilizarea acestor produse ar putea accelera în mod semnificativ, în ansamblu, reducerea emisiilor de CO2 în sectorul combinat siderurgic/al produselor chimice/al transporturilor. Acești combustibili sintetici sau materii prime de sinteză ar trebui să fie promovate în Directiva privind energia regenerabilă.

6.10.

CESE dorește să sublinieze importanța planurilor de acțiune pentru sectoarele și lanțurile valorice cu un potențial ridicat de creștere, pentru modernizarea structurală a industriilor tradiționale, precum și pentru sprijinirea decarbonizării în industriile mari consumatoare de energie.

6.11.

Politica industrială va trebui să acorde o atenție specială sectorului transporturilor, care este extrem de aproape de o nouă paradigmă, întrucât intervin simultan numeroase perturbări tehnologice: electrificarea, digitalizarea producției, autovehiculele conectate și automatizate, integrarea transportului privat și colectiv.

---

(1)  Planul de cooperare sectorială în materie de competențe se află în faza de punere în aplicare.

(2)  COM(2018) 97 final.

(3)  ftp://ftp.unibocconi.it/pub/RePEc/bcu/papers/iefewp69.pdf

(4)  Rezoluția Parlamentului European din 4 octombrie 2018 referitoare la contribuția UE la un Instrument obligatoriu al ONU privind corporațiile transnaționale și alte întreprinderi cu caracteristici transnaționale în ceea ce privește drepturile omului (2018/2763(RSP)]. http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=TA&reference=P8-TA-2018-0382&format=XML&language=RO

(5)  Sufixul „-litic” trebuie interpretat cu sensul pe care îl are în termenul „electroliză”, adică cu sensul de „a descompune”, „a distribui”. În acest context, trebuie înțeles ca „distribuirea informațiilor”.

(6)  D. Acemoglu și P. Restrepo (2017), „Roboții și locurile de muncă: dovezi de pe piețele de muncă din SUA” (Robots and jobs: evidence from US labour markets), Documentul de lucru nr. 23285 al NBER. M. Arntz, T. Gregory și U. Zierahn (2016), „Riscul pe care îl prezintă automatizarea pentru locurile de muncă în țările OCDE: o analiză comparativă” (The risk of automation for jobs in OECD countries: a comparative analysis), Documentul de lucru nr. 189 al OCDE în ceea ce privește domeniul social, ocuparea forței de muncă și migrația.

(7)  A se vedea SC/047 (JO C 81, 2.3.2018, p. 44).

(8)  Conform avizului CESE SC/047 (JO C 81, 2.3.2018, p. 44).

(9)  A se vedea avizul exploratoriu al CESE SC/048 (JO C 81, 2.3.2018, p. 57).

Avizul Comitetului Economic și Social European privind (a) propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 în ceea ce privește utilizarea instrumentelor și a proceselor digitale în contextul dreptului societăților comerciale

[COM(2018) 239 final – 2018/0113 (COD)]

și privind (b) propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 în ceea ce privește transformările, fuziunile și divizările transfrontaliere

[COM(2018) 241 final – 2018/0114 (COD)]

(2019/C 62/04)

Raportor:	Dimitris DIMITRIADIS
Coraportor:	Norbert KLUGE

Sesizare	(a) Parlamentul European, 28.5.2018 (a) Consiliu, 30.5.2018 (b) Parlamentul European, 28.5.2018 (b) Consiliu, 29.5.2018
Temei juridic	(a) Articolul 50 alineatul (1) și articolul 50 alineatul (2) literele (b), (c), (f) și (g) din TFUE (b) Articolul 50 alineatele (1) și (2) din TFUE
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	2.10.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	17.10.2018
Sesiunea plenară nr.	538
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	190/2/1

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) salută propunerile Comisiei, care constituie o abordare globală ce vizează echilibrarea și protejarea intereselor și necesităților legitime ale tuturor părților interesate, ale IMM-urilor, ale acționarilor minoritari, ale creditorilor și ale angajaților.

1.2.

În același timp, obiectivul unei piețe unice fără frontiere interne pentru societățile comerciale trebuie să fie armonizat cu alte obiective ale integrării europene, precum protecția socială consacrată de articolul 3 alineatul (3) din TUE, de articolele 9 și 151 din TFUE și de Pilonul european al drepturilor sociale. CESE este de părere că recentele propuneri legislative privind mobilitatea întreprinderilor constituie un bun prilej de a iniția o nouă dezbatere cu privire la cerințele și eficiența dreptului european al societăților comerciale în era digitală. Prin urmare, ar trebui să se țină seama de punctele de vedere ale tuturor părților interesate, cum ar fi lucrătorii și societatea în ansamblu. Acest lucru face ca evoluțiile așteptate în direcția creării de societăți comerciale durabile să devină un avantaj competitiv pentru UE.

1.3.

CESE sprijină propunerile care sporesc competitivitatea internațională a IMM-urilor, reduc costurile, armonizează și simplifică procesele de înregistrare, de depunere a informațiilor privind schimbările din cadrul societăților și transformările acestora. El consideră că sunt utile orientările oferite de Comisie statelor membre cu privire la transpunerea directivelor.

1.4.

CESE se opune lacunelor care permit societăților de tip „cutie poștală” să încalce legislația prin săvârșirea unor infracțiuni precum frauda, evaziunea fiscală, spălarea de bani, reducerea standardelor de muncă sau a protecției sociale și creșterea concurenței neloiale. Acesta îndeamnă autoritățile implicate să identifice și să sancționeze practicile frauduloase. CESE sprijină limitarea opțiunilor în ceea ce privește statul membru de înregistrare la cel cu care societatea are o legătură reală.

1.5.

CESE sprijină transparența, securitatea și securitatea juridică. Acesta subliniază importanța unei verificări eficiente a identității, care trebuie să fie obligatorie în cadrul procesului de constituire a societăților și, în orice caz, ar trebui să fie efectuată înainte de înregistrarea acestora. Statele membre ar trebui să respecte pe deplin standardele UE sau să aplice standarde echivalente, care să garanteze o verificare eficientă a identității și informații fiabile, care să permită aplicarea deplină a normelor pentru beneficiarii efectivi.

1.6.

CESE consideră că nu ar trebui acceptată depunerea de copii scanate ale pașapoartelor, ale cărților de identitate sau ale procurilor, întrucât aceasta va submina securitatea juridică. Formularele de procură ar trebui să fie documente publice și ar trebui verificate în mod corespunzător înainte să fie completate informațiile. Persoanele juridice înregistrate în registrele naționale ar trebui să utilizeze instrumentele de înregistrare și depunere online, în cazul în care sunt reprezentate de reprezentantul lor legal, care este o persoană fizică și nu o societate holding.

1.7.

CESE salută principiul înregistrării unice, astfel încât IMM-urile să evite înregistrarea multiplă și publicarea multiplă de documente oficiale, și, totodată, astfel încât registrele naționale să asigure fiabilitatea și credibilitatea documentelor și a informațiilor pe care le publică.

1.8.

CESE subliniază importanța factorului de cost pentru microîntreprinderi și IMM-uri, întrucât acestea nu au nici capacitatea și nici instrumentele necesare pentru a face față societății digitale. Înregistrarea ușoară și mobilitatea transfrontalieră le vor ajuta să beneficieze pe deplin de piața unică digitală și să își reducă sarcina administrativă. CESE sprijină inițiativa în conformitate cu care documentele și informațiile furnizate de registrele comerțului ar trebui să fie echivalente cu copiile legalizate. Cu toate acestea, costurile administrative efective care trebuie plătite la registrul comerțului trebuie să devină transparente și rezonabile și nu trebuie să afecteze accesibilitatea.

1.9.

CESE consideră că ar trebui să existe acces transfrontalier liber și ușor la registrele comerțului pentru a confirma informațiile privind societățile comerciale, cum ar fi pierderea de către administratori a dreptului de a exercita o funcție de conducere, pentru a permite controlul informațiilor privind societățile comerciale și pentru a reduce frauda transfrontalieră.

1.10.

CESE consideră că propunerea Comisiei recunoaște în mod expres rolul care le revine notarilor în numeroase state membre în ceea ce privește asigurarea securității juridice, oferirea de consultanță juridică și prevenirea fraudelor și a abuzurilor într-un mediu economic din ce în ce mai digitalizat. CESE consideră, în special, că prevenirea fraudei și a abuzurilor nu îngreunează activitatea economică, ci, dimpotrivă, este o condiție prealabilă pentru o piață unică europeană echitabilă și transparentă, în care microîntreprinderile beneficiază de oportunități egale și pot concura pentru clienți într-un mediu echitabil și favorabil, oferind cele mai bune produse și servicii în beneficiul tuturor operatorilor prezenți pe piață.

1.11.

CESE sprijină propunerea Comisiei de a facilita mobilitatea transfrontalieră a societăților, care stabilește condiții clare prin legislația secundară. Cu toate acestea, astfel cum a subliniat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în jurisprudența sa, ar trebui să se precizeze clar faptul că scopul unei societăți de a beneficia de o legislație mai favorabilă nu constituie, în sine, un abuz al libertății de stabilire. Mobilitatea societăților va facilita crearea de locuri de muncă pe întreg teritoriul UE. Cu toate acestea, ar trebui să fie luate în considerare și efectele negative ale transformării, fuziunii sau divizării societăților asupra piețelor forței de muncă locale și regionale.

1.12.

CESE recomandă Comisiei să acorde atenție divergențelor dintre Directiva 2005/56/CE privind fuziunile transfrontaliere, pe de o parte, și procedurile propuse privind conversiile și divizările transfrontaliere, pe de altă parte, din perspectiva posibilelor consecințe asupra eficacității și atractivității lor.

1.13.

CESE consideră că noua procedură privind transferul sediului societății (transformare transfrontalieră) va institui securitatea juridică prin controlul său ex ante în statul membru de origine și în statul membru de destinație; în acest ultim caz, controlul ar trebui să fie limitat la revizuirea cerințelor privitoare la elementul de legătură al societății transformate cu dreptul național care îi este aplicabil. De asemenea, Comitetul consideră că ar fi utilă o clauză generală împotriva exercitării abuzive a dreptului de stabilire.

1.14.

CESE sprijină propunerea Comisiei potrivit căreia ar trebui să se ia în considerare faptul că transformările, fuziunile și divizările pot fi utilizate în mod fraudulos; totuși, rămâne neclară noțiunea de „aranjament artificial”. Prin urmare, CESE sugerează că, pentru a clarifica expresia „aranjament artificial”, este necesar să se stabilească criterii sau indicatori care să identifice practicile frauduloase sau avantajele fiscale nejustificate care împiedică securitatea juridică, concurența loială și protecția socială.

1.15.

CESE salută exceptarea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici de la evaluarea de către un expert independent, întrucât costul unui raport întocmit de acesta ar reprezenta o sarcină excesivă pentru ele. CESE consideră că acest raport ar trebui să aibă în vedere numai întreprinderile mari care doresc să efectueze fuziuni, divizări sau transformări transfrontaliere și

1.16.

salută intenția Comisiei de a proteja drepturile de participare ale lucrătorilor existente în prezent. Cu toate acestea, dorește consolidarea rolului comitetelor europene de întreprindere în cazul transformărilor întreprinderilor de mari dimensiuni, în conformitate cu Directiva 2009/38/CE.

1.17.

CESE salută introducerea unor norme armonizate pentru protecția acționarilor minoritari și a creditorilor, care nu existau în Directiva 2005/56/CE.

1.18.

CESE subliniază necesitatea ca, în sensul prezentelor propuneri, toate instrumentele și procesele digitale să fie pe deplin accesibile, în special persoanelor cu handicap vizual.

2.   Propunerile Comisiei

2.1.

Comisia a înaintat un set cuprinzător de măsuri (1) , (2) pentru un drept al UE în materie de societăți comerciale echitabil, favorabil incluziunii și modern.

2.2.

În prezent, dreptul european al societăților comerciale (3) include anumite elemente legate de digitalizare, precum obligația statelor membre de a pune la dispoziție informații online privind societățile cu răspundere limitată. Aceste cerințe sunt însă limitate și insuficient de precise, ceea ce determină divergențe în privința punerii în aplicare la nivel național.

2.3.

Propunerea (4) urmărește să ofere mai multe soluții digitale pentru societățile din cadrul pieței unice și mai multe oportunități egale pentru societățile din UE, asigurându-se în același timp că statele membre dispun de flexibilitatea necesară pentru a-și ajusta sistemele naționale și a-și păstra tradițiile juridice. Acestea trebuie să permită și să promoveze utilizarea fără întrerupere a instrumentelor și proceselor digitale în domeniul dreptului societăților comerciale, permițând astfel statelor membre să își transfere sistemele existente de control ex ante în era digitală.

2.4.

Obiectivul general al prezentei propuneri este de a asigura funcționarea optimă a pieței unice a UE pe tot parcursul ciclului de viață al unei societăți comerciale, atunci când aceasta trebuie să interacționeze cu autoritățile pentru înregistrarea societății și a sucursalelor și pentru depunerea de informații, acoperind întreg teritoriul UE.

2.5.

Libertatea de stabilire joacă un rol esențial în dezvoltarea pieței unice, întrucât permite entităților corporative să desfășoare, în mod stabil, activități economice în alte state membre. În practică, exercitarea acestei libertăți de către societăți rămâne dificilă, în special pentru IMM-uri, după cum se recunoaște în Strategia din 2015 privind piața unică (5). Cu toate acestea, nu există un cadru clar care să asigure protecția efectivă a acestor părți interesate, ceea ce se traduce prin insecuritate juridică, o adecvare doar parțială și lipsa unor norme care să reglementeze anumite operațiuni transfrontaliere ale societăților.

2.6.

O transformare transfrontalieră oferă o soluție eficace pentru societățile comerciale care doresc să se mute în alt stat membru fără a-și pierde personalitatea juridică sau fără să fie nevoite să își renegocieze contractele comerciale. Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a considerat că libertatea de stabilire consacrată la articolul 49 din TFUE presupune dreptul societăților stabilite într-un stat membru de a-și transfera sediul social în alt stat membru prin transformare transfrontalieră, fără a-și pierde personalitatea juridică (6). În hotărârea sa recentă din cauza Polbud (7), CJUE a confirmat faptul că societățile comerciale au dreptul de a realiza transformări transfrontaliere în temeiul libertății de stabilire.

2.7.

În conformitate cu hotărârile CJUE (8), principalele obiective ale normelor armonizate privind transformările transfrontaliere (9) au o dublă valență: — să le permită societăților, în special microîntreprinderilor și întreprinderilor mici, să efectueze transformări transfrontaliere în mod ordonat, eficient și eficace; — să protejeze într-un mod adecvat și proporțional cele mai afectate părți interesate, cum ar fi angajații, creditorii și acționarii.

2.8.

De asemenea, propunerea prevede norme armonizate pentru protejarea creditorilor și a acționarilor. Societatea comercială ar urma să fie obligată să includă în proiectul de transformare transfrontalieră prevederi privind protejarea creditorilor și a acționarilor. Normele completează, de asemenea, inițiativele recente de consolidare a normelor privind lucrătorii detașați și combaterea evaziunii fiscale și a fraudei, precum și propunerea Comisiei de instituire a unei Autorități Europene a Muncii.

3.   Observații generale

3.1.

Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului (10) codifică directivele existente privind dreptul european al societăților comerciale. Directiva a intrat în vigoare la 20 iulie 2017 și, înainte de a fi trecut un an, Comisia Europeană a înaintat noi propuneri de modernizare a dreptului european al societăților comerciale.

3.2.

CESE salută aceste inițiative ale Comisiei Europene, precum și acordul comun între instituțiile europene și statele membre, potrivit căruia digitalizarea trebuie inițiată pentru a îndeplini Strategia din 2015 privind piața unică digitală (11) și Planul de acțiune al UE din 2016 privind guvernarea electronică (12).

3.3.

Propunerile Comisiei Europene de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 prevăd măsurile necesare pentru a pune societățile din UE pe picior de egalitate cu societățile din alte state industrializate cu o tradiție digitală puternică, cum ar fi SUA, Canada și Australia. Societățile trebuie să își desfășoare activitatea într-un anumit mediu juridic și administrativ care să fie adaptat pentru a face față noilor provocări economice și sociale ale unei lumi globalizate și digitale, urmărind totodată și alte interese publice legitime, cum ar fi protejarea angajaților, a creditorilor și a acționarilor minoritari și oferind autorităților garanțiile necesare pentru a combate frauda sau abuzul, cum ar fi transferul datelor fiscale în cadrul cooperării administrative (13), și pentru a garanta fiabilitatea și credibilitatea documentelor și a informațiilor înscrise în registrele naționale.

3.4.

Cu toate acestea, trebuie să se aducă anumite modificări pentru a reduce sarcina administrativă și costurile de punere în aplicare a inițiativelor propuse pentru microîntreprinderi sau întreprinderile mici și mijlocii.

3.5.   Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 în ceea ce privește utilizarea instrumentelor și a proceselor digitale în contextul dreptului societăților comerciale – COM (2018) 239 final

3.5.1.

CESE salută această propunere legislativă (14) privind asigurarea funcționării optime a pieței unice a UE pe tot parcursul ciclului de viață al unei societăți comerciale, atunci când aceasta trebuie să interacționeze cu autoritățile pentru înregistrarea societății și a sucursalelor și pentru depunerea de informații.

3.5.2.

CESE consideră că digitalizarea dreptului societăților comerciale este un instrument pentru procese loiale, transparente și eficiente. Aceasta nu constituie un scop în sine, ci trebuie să satisfacă interesele întreprinderilor, în special ale microîntreprinderilor. Prin urmare, propunerea legislativă privind utilizarea instrumentelor și proceselor digitale în contextul dreptului societăților comerciale ar trebui să pună în aplicare principalele caracteristici menționate anterior ale unui drept european modern al societăților comerciale în era digitală, și anume securitatea juridică și prevenirea abuzurilor, informațiile fiabile care să permită aplicarea deplină a normelor pentru beneficiarii efectivi, controalele preventive și structurile corporative transparente prin intermediul unor registre ale comerțului fiabile. Numai în aceste condiții poate fi valorificat întregul potențial al digitalizării și microîntreprinderile pot beneficia de „condiții de concurență echitabile în domeniul digital” pentru a genera creștere și locuri de muncă în UE.

3.5.3.

CESE salută recunoașterea și propunerea de eliminare de către Comisia Europeană a obstacolelor care determină costuri și sarcini inutile pentru întreprinzătorii care doresc să înființeze o întreprindere sau să-și extindă activitatea înregistrând sucursale. Obstacolele care trebuie îndepărtate sunt următoarele: (a) Înregistrarea online a societății sau a sucursalelor este permisă, interzisă sau impusă de legislația națională, ceea ce determină un cadru diversificat, complex pentru IMM-uri (15). (b) Publicarea multiplă a informațiilor privind societățile și transmiterea conturilor sucursalelor în monitorul oficial național în multe state membre, acolo unde există sucursale. (c) Diversitatea condițiilor în temeiul cărora părțile terțe (investitori, cetățeni, alte societăți) au acces la informațiile privind societățile comerciale din registrele naționale (care informații sunt furnizate gratuit și care sunt furnizate contra cost).

3.5.4.

CESE consideră că promovarea digitalizării este foarte importantă întrucât: (a) procesele de înregistrare online sunt, în general, mai ieftine, mai rapide și mai eficiente decât cele în care cererile sunt depuse personal și în scris (16); (b) inițiativa este pe deplin coerentă cu elementele privind digitalizarea aflate deja în vigoare ale dreptului european al societăților comerciale și se bazează pe acestea – în special, sistemul de interconectare a registrelor comerțului (BRIS), care este întemeiat pe obligațiile juridice stabilite de Directiva 2012/17/UE (17) și de Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/884 al Comisiei (18); (c) prezenta propunere va completa propunerea de regulament al Comisiei privind înființarea unui portal digital unic, care acoperă înregistrarea generală a activității comerciale prin mijloace online cu excepția constituirii societăților cu răspundere limitată. Această propunere constituie o „lex specialis” în relație cu portalul digital unic (19).

3.5.5.

Preocupările privind frauda sau abuzurile, în special în ceea ce privește societățile de tip „cutie poștală”, nu ar trebui să împiedice sprijinirea propunerii, din diverse motive. Statelor membre le revine responsabilitatea de a aborda aceste preocupări prin reglementarea condițiilor de înființare a societăților, inclusiv a controlului judiciar, notarial și/sau administrativ obligatoriu al statutului societății (20). Uniunea Europeană a adoptat deja o serie de măsuri de contracarare a evitării obligațiilor fiscale cu ajutorul informațiilor obligatorii pe care trebuie să le prezinte intermediarii în ceea ce privește schemele de planificare fiscală, transferul datelor fiscale în cadrul cooperării administrative (21), precum și recunoașterea obligatorie a mijloacelor de identificare electronică a cetățenilor Uniunii conforme cu e-IDAS și care sunt eliberate în alt stat membru.

3.5.6.

CESE sprijină, ca garanție ultimă privind evitarea fraudelor, dispoziția care le permite statelor membre să solicite prezența fizică a persoanelor relevante în fața unei autorități competente, dar numai acolo unde solicitarea este justificată de motive imperative de interes public major. CESE consideră că această procedură digitală nu ar trebui să fie utilizată de societățile holding sau în cazul reprezentanților care dețin o procură care ar putea ascunde identitatea părții interesate reale, și atrage atenția cu privire la „furtul de identitate”.

3.5.7.

CESE consideră că propunerea Comisiei recunoaște în mod expres rolul care le revine notarilor în numeroase state membre în ceea ce privește asigurarea securității juridice, oferirea de consultanță juridică și prevenirea fraudelor și a abuzurilor într-un mediu economic din ce în ce mai digitalizat. CESE consideră, în special, că prevenirea fraudei și a abuzurilor nu îngreunează activitatea economică, ci, dimpotrivă, este o condiție prealabilă pentru o piață unică europeană echitabilă și transparentă, în care microîntreprinderile beneficiază de oportunități egale și pot concura pentru clienți într-un mediu echitabil și favorabil, oferind cele mai bune produse și servicii în beneficiul tuturor operatorilor prezenți pe piață.

Pentru a asigura securitatea juridică și pentru a evita fraudele, statele membre ar trebui autorizate să prevadă efectuarea de controale preventive de către autoritățile competente și/sau notari pe întregul ciclu de viață al societăților, inclusiv în cazul în care sunt utilizate formulare, cu condiția ca procedura să poată fi completată în întregime online. Transmiterea online a documentelor și schimbul automat de informații extrase din registrele comerțului nu trebuie să aducă atingere cerințelor în conformitate cu legislația națională din statul de înregistrare în ceea ce privește forma și exactitatea documentelor prezentate.

3.5.8.

Prin urmare, CESE salută propunerea Comisiei Europene de facilitare a digitalizării în contextul dreptului societăților comerciale, pe baza principiului înregistrării unice, care va funcționa pe baza încrederii reciproce între statele membre care încă aplică propriile cerințe naționale privind constituirea unei societăți.

3.6.   Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 în ceea ce privește transformările, fuziunile și divizările transfrontaliere – COM(2018) 241 final

3.6.1.

Propunerea urmărește să stabilească norme clare și să adapteze dreptul societăților comerciale la mobilitatea transfrontalieră a societăților în UE. Propunerea stabilește un echilibru atent între normele și procedurile specifice privind operațiunile transfrontaliere ale societăților care au scopul de a exploata potențialul pieței unice, pe de o parte, și protecția împotriva abuzurilor a tuturor părților interesate afectate de aspecte legate de activitatea societății, și anume angajații, creditorii și acționarii minoritari, pe de altă parte.

3.6.2.

CESE sprijină transformările transfrontaliere la nivelul UE (22) și salută includerea în propunerea Comisiei a hotărârii Curții de Justiție a UE emise în 2017 în cauza Polbud (23). În hotărârea Polbud, Curtea a statuat că o normă națională care condiționează transferul transfrontalier de dizolvarea societății constituie o restricție nejustificată și disproporționată și, prin urmare, incompatibilă cu libertatea de stabilire. Obligația generală de a pune în aplicare o procedură de lichidare impusă de stat înseamnă stabilirea unei prezumții generale privind existența unui abuz; o astfel de legislație este, prin urmare, disproporționată. Transferul sediului social al unei astfel de societăți, fără să se modifice sediul real al societății respective, intră sub incidența libertății de stabilire protejate de dreptul Uniunii. Prin urmare, CJUE a reconfirmat dreptul societăților comerciale de a-și transfera sediul social, fără a-și modifica sediul real, dintr-un stat membru în altul, inclusiv atunci când aceste societăți își exercită în mare parte sau chiar în întregime activitatea lor economică în primul stat membru. Scopul urmărit de societatea Polbud de a beneficia de o legislație mai favorabilă nu constituie, în sine, un abuz al libertății de stabilire.

3.6.3.

CESE sprijină, în principiu, instituirea unei proceduri care să permită efectuarea unor astfel de transformări și adoptarea unor condiții de fond pentru a stopa insecuritatea juridică a normelor naționale diversificate care afectează în mod negativ societățile, părțile interesate și statele membre. Normele naționale, în cazul în care există, sunt adesea incompatibile sau greu de combinat. Mai mult, peste jumătate din statele membre nu permit transformări transfrontaliere. În special IMM-urile sunt afectate în mod negativ, întrucât, deseori, acestea nu dispun de resurse pentru a efectua proceduri transfrontaliere prin metode alternative costisitoare și complicate.

3.6.4.

Prima etapă a procedurii constă în eliberarea de către autoritatea competentă din statul membru de plecare a unui certificat prealabil transformării, în termen de o lună; sau, în cazul în care există motive de îngrijorare, în efectuarea de către această autoritate a unei analize aprofundate care durează încă o lună. Procedura se încheie atunci când statul membru de destinație, ținând seama de toate faptele și informațiile relevante, înregistrează societatea transformată, în cazul în care societatea respectă dispozițiile legale privind înregistrarea și protecția lucrătorilor. Comunicarea între autoritățile competente va fi facilitată prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor comerțului (BRIS). Preocupările legate de participarea lucrătorilor sunt abordate din perspectiva dreptului lor de a fi informați și consultați în timp util de către societate. Protecția lucrătorilor poate fi, de asemenea, confirmată de autoritatea statului membru de destinație. Comitetele europene de întreprindere joacă un rol important.

3.6.5.

CESE dorește să își exprime rezervele cu privire la măsura în care o procedură îndelungată și costisitoare îndeplinește criteriile privind exercitarea libertății de stabilire într-un alt stat membru și este compatibilă cu hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-106/16, Polbud. Este important de subliniat faptul că Curtea a interpretat articolul 54 din Tratatul privind funcționarea UE și a aplicat principiul general al proporționalității. Astfel, dreptul de transformare transfrontalieră al unei societăți derivă din tratat însuși, iar statele membre (și instituțiile UE) trebuie să aibă grijă să nu îl încalce. Prin urmare, CESE sprijină procedura privind transferul sediului societății (transformare transfrontalieră) în statul membru de plecare, dar recomandă ca procedura din statul membru de destinație (articolul 86p) să se limiteze la un control ex ante al cerințelor privitoare la elementul de legătură al societății transformate cu dreptul național care îi este aplicabil (24). Cu toate acestea, Comitetul consideră că ar fi utilă o clauză generală împotriva exercitării abuzive a dreptului de stabilire. În acest fel, noua procedură nu va impune sarcini inutile dincolo de obiectivele sale declarate și, în același timp, îi va conferi statului membru de destinație autoritatea de a controla abuzurile chiar și după transformare.

3.6.6.

În plus, este necesară clarificarea noțiunii de „aranjamente artificiale” ale unei societăți dintr-un stat membru cu scopul de a obține avantaje fiscale nejustificate. Acesta este un concept elaborat în principal de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și este inclus în considerente și în articolul 86c alineatul (3). De asemenea, este un concept-cheie care va permite sau va interzice libertatea de stabilire a unei societăți într-un alt stat membru. Trebuie stabilite criterii sau indicatori clari, astfel încât activitatea economică efectivă bazată pe decizii economice solide să nu fie împiedicată potrivit cauzei Polbud a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

3.6.7.

Fuziunile transfrontaliere (25): Propunerea se bazează pe experiența pozitivă avută cu Directiva 2005/56/CE (26) privind fuziunile transfrontaliere, care se referă numai la societățile comerciale cu răspundere limitată, și abordează deficiențele acesteia. Prin urmare, propunerea introduce norme de fond armonizate privind protecția creditorilor și a acționarilor, în timp ce Directiva 2005/56/CE prevedea numai norme procedurale, de exemplu privind obligația de informare a acționarilor, protecția de fond rămânând în responsabilitatea statelor membre. Noua propunere solicită ca proiectul de fuziune să specifice: — garanțiile pentru creditori: propunerea introduce prezumția că nu există prejudicii în cazul în care creditorii vor fi plătiți de un garant sau de societatea rezultată, fapt confirmat printr-o evaluare a situației acestora efectuată de către un expert independent; — dreptul de retragere din societate al acționarilor care nu au votat sau care nu au drept de vot și dreptul de a primi compensații adecvate, precum și dreptul de a contesta rata de schimb a acțiunilor propusă în fața instanțelor naționale.

3.6.8.

CESE este de acord și cu alte elemente ale propunerii Comisiei: (a) normele armonizate privind informarea angajaților, într-un mod specific și cuprinzător, cu privire la implicațiile transfrontaliere ale fuziunilor – în timp ce Directiva 2005/56/CE prevedea doar participarea lor în consiliul de administrație și menționarea situației lor în raportul de gestiune; (b) normele armonizate pentru o procedură rapidă pentru fuziuni mai puțin complexe sau renunțarea la raportul expertului independent, cu acordul tuturor acționarilor sau în cursul unei fuziuni a unei societăți-mamă cu o filială; (c) interconectarea registrelor comerțului pentru schimburi de informații – utilizarea instrumentelor digitale.

3.6.9.

Divizările transfrontaliere (27): Acestea fac obiectul unor norme naționale divergente sau incompatibile în numai 13 state membre, fără să existe o armonizare la nivelul UE, în pofida importanței lor pentru creșterea economică. Pentru a preveni abuzurile și pentru a proteja părțile interesate, trebuie introdus un cadru legislativ la nivelul UE pentru societățile cu răspundere limitată, similar cu cel pentru transformările transfrontaliere. Trebuie stabilită o procedură în două etape. În prima etapă este elaborat proiectul de divizare, împreună cu două rapoarte explicate integral, cu privire la implicațiile pe care le va avea divizarea asupra acționarilor și angajaților. În plus, este necesară întocmirea unui raport de către un expert independent pentru societățile mijlocii și mari. Acesta este doar un prim pas și CESE consideră că propunerea ar trebui să acopere și divizarea transfrontalieră prin achiziționarea de active/pasive ale societății/societăților existente, nu numai cazul în care sunt înființate noi societăți.

3.6.10.

În prezent, normele naționale diferă foarte mult între statele membre și, uneori, impun proceduri administrative excesive pe care Comisia trebuie să le atenueze în tot textul noii propuneri, pentru a nu descuraja întreprinderile de la căutarea de noi oportunități. Deși CESE sprijină noile norme și proceduri, acestea trebuie totuși să fie examinate cu atenție, astfel încât să nu creeze sarcini administrative și costuri suplimentare, fapt ce depășește obiectivele pe care acestea le urmăresc în ceea ce privește protecția angajaților, a creditorilor și a acționarilor.

3.6.11.

CESE salută exceptarea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici prevăzută la articolul 86 g din propunere de la examinarea efectuată de expertul independent, întrucât costul unui raport întocmit de un expert independent ar reprezenta o sarcină excesivă pentru microîntreprinderi și întreprinderile mici și mijlocii.

3.6.12.

CESE dorește să sublinieze rolul experților independenți în dezvăluirea fraudelor numai în întreprinderile mari, în timpul examinării și colectării documentelor societății într-un raport scris, cu condiția de a îndeplini anumite cerințe, de exemplu, o structură de control intern eficace și proceduri standard de operare eficiente, pentru a preveni și atenua posibilele conflicte de interese și a asigura independența rapoartelor în raport cu părțile interesate.

3.6.13.

CESE sprijină ferm propunerea Comisiei Europene care stabilește pentru prima dată procedura de transformare transfrontalieră și completează procedurile deja existente privind fuziunile și divizările transfrontaliere prin asigurarea unei protecții sporite a părților interesate. Cu toate acestea, diferențele rezultate între procedurile de fuziune transfrontalieră, pe de o parte, și transformarea și diviziunea transfrontaliere, pe de altă parte, pot afecta atractivitatea comparativă a acestora din urmă. CESE propune ca Comisia să analizeze aceste efecte.

3.6.14.

CESE salută intenția Comisiei de a proteja drepturile de participare ale lucrătorilor existente în prezent. CESE consideră că, în cadrul societății care rezultă dintr-o transformare transfrontalieră, trebuie să se aplice în continuare cel puțin același nivel pentru toate elementele referitoare la participarea lucrătorilor ca cel prevăzut de legislația statului membru de plecare, în conformitate cu procedura și normele standard prevăzute de Directiva 2001/86/CE (28).

3.6.15.

CESE subliniază rolul important pe care îl au comitetele europene de întreprindere înființate în societățile mari care urmează să fie transformate și solicită intensificarea implicării acestora în conformitate cu Directiva 2009/38/CE (29).

3.7.

Ca observație generală, CESE subliniază necesitatea ca, în sensul prezentelor propuneri, toate instrumentele și procesele digitale să fie pe deplin accesibile persoanelor cu handicap, în special celor cu handicap vizual.

---

(1)  COM(2018) 239 final.

(2)  COM(2018) 241 final.

(3)  Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale (JO L 169, 30.6.2017, p. 46).

(4)  COM (2018) 239 final.

(5)  COM(2015) 550 final.

(6)  Cartesio, C-210/06, EU:C:2008:723, punctele 109-112; VALE, C-378/10, EU:C:2012:440, punctul 32.

(7)  Polbud – Wykonawstwo, cauza C-106/16, ECLI:EU:C:2017:804.

(8)  A se vedea notele de subsol 6 și 7.

(9)  COM(2018) 241 final.

(10)  JO L 169, 30.6,2017, p. 46.

(11)  COM(2015) 192 final.

(12)  COM(2016) 179 final.

(13)  Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).

(14)  COM (2018) 239 final.

(15)  COM(2018) 241, p. 3.

(16)  COM(2018) 241, p. 5.

(17)  JO L 156, 16.6.2012, p. 1.

(18)  JO L 144, 10.6.2015, p. 1.

(19)  COM(2017) 256 final.

(20)  Articolul 10 din Directiva (UE) 2017/1132 privind dreptul societăților comerciale (versiunea codificată).

(21)  Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).

(22)  O operațiune prin care o societate constituită și înregistrată în conformitate cu legislația unui stat membru se transformă într-o societate distinctă, constituită și înregistrată în conformitate cu legislația unui alt stat, menținându-și personalitatea juridică și fără a fi dizolvată sau lichidată.

(23)  Cauza C-106/16. ECLI:EU:C:2017:804. Polbud a fost o societate cu sediul în Polonia, care a decis să-și transfere sediul social în Luxemburg, fără modificarea sediului său real. Deschiderea procedurii de lichidare a fost înscrisă în registrul comerțului polonez și a fost desemnat un lichidator. În 2013, sediul social al Polbud a fost transferat în Luxemburg. Polbud a devenit „Consoil Geotechnik Sàrl”, o societate aflată sub incidența dreptului luxemburghez. În plus, Polbud a depus la instanța de înregistrare o cerere de radiere din registrul comerțului polonez. Instanța de înregistrare a respins cererea de radiere. Polbud a formulat o acțiune împotriva acestei decizii. Curtea Supremă din Polonia, în fața căreia a fost formulat recurs, solicită în primul rând Curții de Justiție să stabilească dacă libertatea de stabilire este aplicabilă transferării sediului social al unei societăți constituite în temeiul dreptului unui stat membru, pe teritoriul unui alt stat membru, unde societatea este transformată într-o societate care intră sub incidența dreptului acestui alt stat membru, fără să se modifice sediul real al societății respective. A se vedea, de asemenea, https://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2017-10/cp170112ro.pdf

(24)  Hotărârea Curții în cauza Vale Epitesi, C-378/10, EU:C:2012:440, punctul 31 și cauza Polbud, C-106/16, ECLI:EU:C:2017:804, punctele 33, 35, 44.

(25)  O operațiune prin care două sau mai multe societăți din două sau mai multe state membre își transferă activele și pasivele către o societate existentă (achiziționată) sau către o societate nouă.

(26)  Directiva 2005/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind fuziunile transfrontaliere ale societăților comerciale pe acțiuni. În prezent, aceasta face parte din directiva codificată din 2017.

(27)  O operațiune prin care o societate își împarte și își transferă toate sau o parte din activele și pasivele sale către o societate/societăți existente sau noi într-un alt stat membru.

(28)  Directiva 2001/86/CE a Consiliului din 8 octombrie 2001 de completare a statutului societății europene în ceea ce privește implicarea lucrătorilor (JO L 294, 10.11.2001 p. 22).

(29)  Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (reformare) (JO L 122, 16.5.2009, p. 28).

Avizul Comitetului Economic și Social European privind (a) Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont Europa și de stabilire a normelor sale de participare și de diseminare

[COM(2018) 435 final – 2018/0224 (COD)]

și (b) Propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a programului specific de punere în aplicare a programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont Europa

[COM(2018) 436 final – 2018/0225 (COD)]

(2019/C 62/05)

Raportor:

Gonçalo LOBO XAVIER

Sesizare	(a) Parlamentul European, 14.6.2018 Consiliu, 25.6.2018 (b) Parlamentul European, 14.6.2018 Consiliu, 27.6.2018
Temei juridic	(a) articolul 173 alineatul (3), articolul 182 alineatele (1), (4) și (5), articolul 188 din TFUE; și articolul 7 alineatul (5) din Tratatul Euratom (b) articolul 173 alineatul (3) și articolul 182 alineatul (4) din TFUE
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	2.10.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	17.10.2018
Sesiunea plenară nr.	538
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	187/1/2

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE salută faptul că Comisia Europeană a precizat în mod clar că cercetarea și inovarea (C&I) trebuie să fie în continuare o prioritate esențială a UE și în contextul următorului cadru financiar multianual 2021-2027. CESE este mulțumit să constate că multe dintre recomandările făcute de Comitet pentru evaluarea la jumătatea perioadei a programului Orizont 2020 au fost preluate în domenii cum ar fi colaborarea în cercetare și mobilitatea, împreună cu măsuri de consolidare a inovării, depășire a disparităților dintre regiuni, promovare a activităților în materie de știință și inovare în rândul cetățenilor, remediere a ratelor scăzute de reușită și de reducere a sarcinii administrative (1).

1.2.

CESE subliniază că știința, cercetarea și inovarea trebuie să reprezinte elemente-cheie ale procesului de construcție a comunității europene și sprijină, prin urmare, abordarea programului Orizont Europa care își propune să apropie cetățenii de aceste activități și realizări. În acest scop, o comunicare eficace, nu numai a oportunităților programului, ci și a efectelor activităților de inovare și cercetare asupra vieții cetățenilor, trebuie să facă parte din strategia de a încuraja statele membre să acorde mai mult sprijin acestui efort.

1.3.

CESE sprijină conceperea misiunilor în domeniul C&I ca parte a strategiei Orizont Europa de a obține rezultate cu un impact mai mare în domeniul C&I și de a schimba cu adevărat modul în care cetățenii percep știința și impactul acesteia în viața lor de zi cu zi. CESE solicită definirea de urgență a unor misiuni strategice care să poată stimula ecosistemele de cercetare și inovare din întreaga Europă și să impulsioneze cercetarea colaborativă ca principalul mijloc de a furniza cunoștințe și de a crea un impact. Misiunile ar trebui să se concentreze asupra unui obiectiv specific, cuantificabil și realizabil și ar trebui să fie deschise tuturor participanților posibili, valorificând excelența din diferite părți ale Europei.

1.4.

CESE sprijină faptul că misiunile vor fi deschise la diverse soluții ascendente și vor acoperi întregul ciclu de viață al C&I. Întrucât misiunile ar trebui să vizeze obiectivele pe termen mediu și lung, în abordarea lor ar trebui să se reflecte importanța deosebită a cercetării cu nivel redus de maturitate tehnologică. Ele nu ar trebui să se concentreze exclusiv pe modele de inovare lineare, adesea limitate la inovarea progresivă, ci ar trebui, în mod explicit, să stimuleze modelele de inovare revoluționară.

1.5.

CESE, ca reprezentant al societății civile organizate, este dispus să contribuie activ la procesul de proiectare în comun și sprijină ideea misiunilor, dar nu trebuie să uităm că aducerea procesului de luare a deciziilor prea aproape de utilizatorii finali poate limita domeniul de aplicare și caracterul revoluționar al misiunilor. Comitetele misiunilor ar trebui să beneficieze de o calitate foarte bună și de o masă critică suficientă din partea tuturor părților interesate, pentru a evita cercetarea de dezvoltare sau, la cealaltă extremă, misiunile care depășesc cu mult capacitățile tehnice/tehnologice existente.

1.6.

CESE evidențiază Consiliul european al inovării (CEI) ca instrument important de sprijinire a inovării revoluționare și de stimulare a antreprenoriatului și a competitivității la nivelul UE. În acest mod și ținând seama de peisajul european, CESE consideră că CEI ar trebui să se concentreze în special pe IMM-urile și întreprinderile nou-înființate care sunt foarte inovatoare și revoluționare.

1.7.

CESE subscrie la ideea că Orizont Europa ar trebui să integreze științele sociale și umaniste într-un mod sistematic. Științele sociale și umaniste ar trebui să fie abordate în combinație cu abordarea tehnologică. Inovarea depășește cu mult domeniul tehnologiei, iar reunirea diferitelor viziuni, compromisuri și provocări va contura mai bine peisajul din domeniul C&I în Europa. CESE consideră că prin abordarea, „dincolo de tehnologie”, s-ar da un impuls științelor sociale și umaniste în cadrul programului Orizont Europa.

1.8.

CESE sprijină abordarea politicii privind „știința deschisă” ca modalitate de a se axa pe excelența științifică și cunoștințe de înaltă calitate. Știința deschisă este vitală pentru dezvoltarea științifică globală a instituțiilor europene, însă ar trebui să se aibă în vedere introducerea unui anumit interval de timp pentru publicarea tuturor rezultatelor științifice, pentru a garanta că toate rezultatele proiectelor vor fi puse la dispoziție în registre adecvate și în intervale de timp bine definite. CESE salută accesul liber la publicații și date de cercetare, dar recomandă insistent consultarea regulată a părților interesate din domeniul cercetării cu privire la cerințele viitoare în domeniul științei deschise. Posibilitățile de neparticipare deja existente ar trebui menținute în cadrul Orizont Europa.

1.9.

CESE este de acord cu faptul că redefinirea structurii pilonilor va îmbunătăți coerența internă, în special prin integrarea tehnologiilor industriale în cadrul pilonului 2, sporind contribuția industriei în ceea ce privește abordarea provocărilor globale și echilibrarea ofertei cu cererea de noi soluții. Această abordare este foarte atrăgătoare, și una dintre sugestii ar fi favorizarea consorțiilor care închid ciclul de inovare, adică îi includ pe partenerii din mediul academic care creează, pe furnizorii de soluții care dezvoltă soluții inovatoare și pe utilizatorii finali care își exprimă necesitățile, astfel încât aceste consorții să poată funcționa în mod durabil.

1.10.

CESE salută, de asemenea, obiectivul de continuare a simplificării normelor privind ajutorul de stat pentru a facilita combinarea mai multor fonduri, ceea ce poate fi esențial pentru depășirea disparităților semnificative dintre statele membre și regiuni în ceea ce privește numărul de proiecte de cercetare și inovare de succes. Sinergiile dintre diferitele programe de finanțare ale Uniunii și politicile Uniunii, respectiv cu fondurile structurale, prin intermediul reglementărilor compatibile, sunt vitale pentru a garanta cel mai mare impact al proiectelor de C&I.

1.11.

CESE subliniază că sprijinirea mobilității cercetătorilor prin acțiunile Marie Skłodowska-Curie este, de asemenea, fundamentală pentru consolidarea în continuare a Spațiului european de cercetare, în timp ce politicile UE și cele naționale trebuie să aibă drept obiectiv asigurarea de condiții de muncă adecvate și atractive pentru profesioniști, în vederea evitării fenomenului de „exod al creierelor”, care este cu adevărat contraproductiv pentru atingerea obiectivelor de coeziune în UE. În plus, este esențial să se consolideze sprijinul pentru cercetătorii aflați la începutul carierei în cadrul programului CEC.

1.12.

CESE consideră că o atenție deosebită ar trebui acordată educației științifice și comunicării științifice în cadrul pilonului „Consolidarea Spațiului European de Cercetare”. Acest lucru ar consolida componenta „Știința cu și pentru societate” în cadrul acestui pilon și, în consecință, în cadrul programului Orizont Europa.

2.   Observații generale

2.1.

CESE salută eforturile recente ale Comisiei de a stimula creșterea europeană prin noi politici europene atent concepute și sprijinite prin promovarea sporită a activităților în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării, care pot asigura o poziție de lider pentru Europa în multe domenii (2). Comunitatea europeană a inovatorilor și cercetătorilor a atins numeroase obiective în ultimii ani, dar în continuare aceste realizări nu sunt pe deplin apreciate de cetățenii europeni din mai multe motive, cum ar fi lipsa de comunicare, angajamentul redus din partea comunității sau chiar indiferența cetățenilor față de realizările științifice. Prin urmare, este esențial ca această atitudine să se schimbe în cadrul societății europene, nu doar pe termen scurt, ci și pentru a contribui la inovarea pe termen lung și la un ecosistem științific ancorat în societate, în ansamblul ei.

2.2.

CESE susține abordarea conform căreia definirea principalelor provocări globale este cea care poate schimba opiniile cetățenilor, ca parte a unui efort major de mobilizare și implicare a societății în proiectul european. Stimularea competitivității Europei prin inovare este fundamentală și trebuie avută în vedere de către lideri în stabilirea priorităților politice. Nu se poate spune pur și simplu că activitățile C&D+I contribuie în mod semnificativ la crearea de locuri de muncă și la creșterea numărului acestora. Nu este suficient să se prezinte informațiile conform cărora două treimi din creșterea economică în Europa decurg din activitățile CDI. Statele membre trebuie să participe la acest efort colectiv.

2.3.

CESE salută propunerea de lansare a unui nou program european în domeniul C&I pentru sprijinirea și stimularea cercetării și inovării la nivelul UE pentru perioada 2021-2027 și a principalelor sale caracteristici, și anume concentrarea acestuia pe știința deschisă, provocările globale și competitivitatea industrială și inovarea deschisă. CESE este ferm convins că abordarea bazată pe co-creație, care implică toate părțile interesate din comunitatea de cunoaștere și inovație, reprezintă baza pentru a stimula competitivitatea europeană, crearea de locuri de muncă, coeziunea socială, în special combaterea șomajului în rândul tinerilor, și protecția mediului, în conformitate cu Agenda 2030 a ONU și cu obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD).

2.4.

Programul Orizont Europa pare să reflecte prioritatea Comisiei de a construi un ecosistem inovator și științific care să permită UE să își îmbunătățească competitivitatea prin activități structurale care vor avea un impact economic și social. Acest lucru este confirmat nu numai de creșterea propusă a pachetului financiar, ci și de activitățile proiectate în cadrul celor trei piloni ai programului.

2.5.

CESE sprijină principalele elemente noi care sunt evidențiate de propunerea Orizont Europa, și anume: (i) sprijinirea inovării revoluționare prin intermediul Consiliului european al inovării; (ii) maximizarea impactului prin intermediul unei abordări orientate către îndeplinirea obiectivelor misiunilor și implicarea cetățenilor: misiuni în domeniul C&I; (iii) întărirea cooperării internaționale; (iv) consolidarea deschiderii printr-o politică mai puternică privind știința deschisă; și (v) raționalizarea cadrului de finanțare printr-o abordare nouă a parteneriatelor europene.

2.6.

Instituirea misiunilor ascendente de cercetare și inovare în UE care pun accentul pe provocările globale și competitivitatea industrială ar putea fi o modalitate bună de a implica mai mult societatea în activitățile științifice și de inovare. Această abordare ar putea fi o modalitate reușită de implicare a societății și a cetățenilor în misiunile care trebuie definite, și va crea un sentiment de comunitate care ar putea fi esențial pentru obținerea unor rezultate și a unui impact semnificative. Încă o dată, rolul societății civile organizate în acest proces ar putea fi crucial.

2.7.

De asemenea, CESE apreciază faptul că Orizont Europa va sprijini „parteneriatele public-privat” (PPP), ca instrument eficient de stimulare a cercetării colaborative axate pe cercetarea și dezvoltarea orientată către industrie, promovând mai puține parteneriate, dar cu un impact mai mare. Europa trebuie să accepte faptul că drumul care trebuie parcurs pentru a realiza un proces optim în ceea ce privește o colaborare eficientă între mediul academic și industrie este încă lung. Există, desigur, multe exemple bune și bune practici, dar în același timp există loc de îmbunătățire. PPP-urile reprezintă unul dintre instrumentele de reducere a decalajului existent între două lumi diferite, dar complementare: mediul academic și industria/piața.

2.8.

Încă o dată, CESE (3) îndeamnă Comisia să depună eforturi permanente pentru a reduce nivelul de birocrație în cadrul programului Orizont. Prin urmare, CESE salută propunerea Comisiei privind un nivel mai scăzut de birocrație și un „timp necesar până la introducerea pe piață” mai scurt/nivel de răspuns la propuneri mai bun, așa cum se poate observa, de exemplu, în cadrul Orizont 2020, în ceea ce privește „instrumentul pentru IMM-uri”. Simplificarea trebuie să fie un obiectiv principal în cadrul Orizont Europa, mai exact în ceea ce privește durata de acordare a granturilor și ulterior, timpul până la introducerea pe piață, ratele de finanțare constante, numărul redus de instrumente, utilizarea limitată a fișelor de pontaj, utilizarea pe scară largă a sumelor forfetare etc.

2.9.

CESE consideră că, pe lângă reducerea birocrației, îmbunătățirea simplificării și o campanie mai vizibilă pentru a atrage IMM-urile în activitățile din domeniul inovării și în cele privind C&I, conceptul care stă la baza Consiliului european al inovării (CEI) este binevenit, în special în ceea ce privește încurajarea comercializării, introducerea pe scară mai largă a inovațiilor și antreprenorii. De fapt, CESE consideră că, în condițiile acestei strategii, rata de succes ar putea crește, ținând cont de faptul că unele întreprinderi nou-înființate și idei nu au avut succes în trecut, din diferite motive pe care CEI dorește să le abordeze. Nu trebuie să uităm de necesitatea de a face cultura europeană mai dispusă să își asume riscuri și, în acest sens, CEI va contribui la acest efort și ar trebui să ia în considerare acțiuni în domeniul C&I cu un risc ridicat în ceea ce privește obiectivele sale generale și criteriile de evaluare.

2.10.

CESE susține ideea de a implica mai multe IMM-uri și întreprinderi nou-înființate în program, dar are unele îndoieli cu privire la propunerea de extindere. În pofida eforturilor anterioare din cadrul programelor-cadru, IMM-urile ar trebui implicate mai mult în activitățile bazate pe C&I, iar programul Orizont Europa ar fi șansa cea mai bună de a le stimula să participe. Ideea unei mai mari implicări prin intermediul capitalului ar putea fi una bună, însă mesajul trebuie să fie clar pentru toate întreprinderile. Faptul că IMM-urile au în continuare o perspectivă diferită atunci când este vorba de „proprietatea asupra capitalului” necesită o explicație completă din partea programului, pentru a stimula participarea comunității și a evita interpretările eronate. IMM-urile au o tradiție îndelungată a capitalului bazat pe antreprenoriatul familial, iar propunerile de „deschidere” a capitalului lor către piață, cu finanțare prin acest program, ar putea ridica întrebări specifice. Prin urmare, CESE solicită Comisiei să fie foarte clară cu privire la această propunere interesantă.

2.11.

De asemenea, CESE este de acord cu principiul conform căruia investițiile financiare din partea UE pentru antreprenori nu ar mai exista fără un dialog cu UE. Acest „motto”, anunțat recent de comisarul Moedas în cadrul unei intervenții publice, demonstrează o idee ambițioasă de interacțiune mai directă cu antreprenorii și candidații, dar este, de asemenea, o atitudine foarte riscantă: încă nu este clar ce fel de resurse vor fi alocate pentru interviurile cu candidații, iar întregul proces trebuie să fie eficient. CESE este, însă, pe deplin pregătit să sprijine această nouă abordare și chiar se oferă să colaboreze în acest proces, prin expertiza membrilor săi și prin sprijinirea organizațiilor societății civile care își susțin, la rândul lor, membrii.

2.12.

Nu în ultimul rând, CESE salută, de asemenea, eforturile care par a fi depuse pentru a spori sinergia finanțărilor între programe. Sinergiile în ceea ce privește finanțările pot avea un rol foarte important în mobilizarea și stimularea capacităților de cercetare și inovare în diferite regiuni ale Europei. Sporirea sinergiilor cu alte programe de finanțare ale Uniunii și cu politicile Uniunii, și anume cu fondurile structurale, prin intermediul unor reglementări compatibile, ar trebui să reprezinte un punct-cheie. De fapt, în conformitate cu regulamentele CFM privind fondurile de coeziune, statele membre pot transfera până la 5 % din fondurile alocate de la un fond la altul, ceea ce le permite să transfere fonduri pentru investiții în alte domenii-cheie identificate. Acesta ar putea fi un alt pas important către o implicare mai mare a statelor membre în atingerea obiectivului programului de inovare și aducerea agendei științifice la un alt nivel. CESE consideră că numai prin implicarea sectoarelor public și privat programul poate fi considerat o poveste de succes, cu impact asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor. Un alt aspect important ar fi armonizarea normelor și reglementărilor diferitelor fonduri, cel puțin pentru aceleași tipuri de activități, în special pentru cercetare și inovare.

3.   Propunerea cu privire la Orizont Europa (2021-2027)

3.1.

Propunerea Comisiei pentru Orizont Europa se bazează pe un anunț al unei realizări majore: un program în domeniul C&I care valorează 100 de miliarde EUR, care reprezintă deja o mare victorie pentru o societate europeană a cunoașterii orientată către știință și inovare. În acest sens, faptul că statele membre au fost de acord cu această creștere bugetară demonstrează nu numai un angajament politic, ci și un mesaj clar adresat lumii: Europa dorește să dețină poziția de lider în domeniul inovării și, ca atare, au fost create condițiile de finanțare necesare pentru realizarea acestui lucru.

3.2.

În afară de majorarea financiară, există câteva idei noi și inovatoare pe care CESE dorește să le evidențieze ca puncte care au fost preluate direct din propunere și care sunt importante pentru acest aviz. Prin urmare, am dori să menționăm pe scurt următoarele elemente: (a) Structura bazată pe trei piloni a programului Orizont Europa: așa cum a afirmat CE, Orizont Europa nu este o revoluție, ci o evoluție. Astfel, programul se bazează pe trei piloni principali: Știință deschisă, care include CEC, acțiunile Marie Skłodowska-Curie și infrastructurile de cercetare; Provocări globale și competitivitate industrială, care cuprinde cinci clustere: sănătate; o societate sigură și favorabilă incluziunii; climă; energie și mobilitate; și alimente și resurse naturale; și pilonul Inovare deschisă, care cuprinde CEI, ecosistemele europene de inovare și Institutul European de Inovare și Tehnologie (EIT). Cei trei piloni vor fi susținuți de activități de consolidare a Spațiului European al Cercetării. (b) Crearea Consiliului european al inovării (CEI), pentru a ajuta UE să devină lider în domeniul inovațiilor creatoare de piețe; Europa urmărește acest obiectiv de mai mulți ani, însă, în pofida acestor eforturi, în pofida ideilor excelente și în ciuda unei comunități inovatoare și științifice foarte puternice, nivelul de creștere a numărului de locuri de muncă și de creare a acestora nu reflectă nivelul angajamentului. Astfel, propunerea Comisiei va crea un ghișeu unic pentru ca cele mai promițătoare tehnologii cu potențial ridicat și revoluționare să poată fi aduse din laborator pe piață și va ajuta cele mai inovatoare întreprinderi nou-înființate și societăți să-și extindă ideile. Noul CEI va contribui la identificarea și finanțarea inovațiilor cu evoluție rapidă și cu grad ridicat de risc, care au un potențial puternic de a crea piețe complet noi. Acesta va oferi sprijin direct inovatorilor prin intermediul a două instrumente principale de finanțare, unul pentru etapele de început și celălalt pentru dezvoltare și introducerea pe piață. El va completa acțiunile Institutului European de Inovare și Tehnologie (EIT). CESE consideră că CEI ar trebui să se concentreze asupra IMM-urilor și a întreprinderilor nou-înființate foarte inovatoare și revoluționare. (c) În cadrul EIT, propunerile pentru viitoarele comunități de cunoaștere și inovare (CCI) din cadrul EIT vor fi evidențiate în Agenda strategică de inovare (ASI) a EIT. CESE consideră că numărul acestora nu ar trebui să crească semnificativ, ci ar trebui limitat, în conformitate cu principiul simplificării peisajului C&I. În plus, viitoarele CCI-uri ar trebui să garanteze reprezentarea diferitelor țări europene, mai exact în ceea ce privește localizarea centrelor de inovare. Ar trebui consolidat antreprenoriatul promovat de către pilonul academic (de exemplu, educația antreprenorială; stimularea unor colaborări strânse fără caracter disciplinar între industrie și mediul academic; și identificarea posibilelor competențe ale viitorilor inovatori). (d) Instituirea misiunilor UE în domeniul cercetării și inovării care pun accentul pe provocările globale și competitivitatea industrială. Această abordare ar putea fi o modalitate reușită de implicare a societății și a cetățenilor în misiunile care trebuie identificate și va crea un sentiment de comunitate care ar putea fi esențial pentru obținerea unor rezultate și a unui impact semnificativ. Exemplele ar putea varia de la lupta împotriva cancerului până la transportul curat, oceane fără deșeuri de plastic sau apă sigură și curată pentru toți. Aceste misiuni vor fi concepute împreună cu cetățenii, părțile interesate, Parlamentul European și statele membre. CESE, în calitate de reprezentant al societății civile organizate, este deschis să contribuie în mod activ la acest proces comun de concepție. (e) Maximizarea potențialului de inovare pe întreg teritoriul UE și consolidarea Spațiului European al Cercetării: sprijinul va fi dublat pentru statele membre care prezintă un potențial redus de performanță în domeniul cercetării și dezvoltării. În plus, sinergiile cu fondurile structurale și de investiții europene (de exemplu, fondurile structurale și de coeziune) vor facilita coordonarea și combinarea finanțării și vor ajuta regiunile să îmbrățișeze inovarea și să câștige mai multă susținere la nivelul UE. (f) O mai mare deschidere: principiul „științei deschise/inovării deschise” va sta la baza modului de operare al programului Orizont Europa, care necesită acces liber la publicații și date. Aceasta va promova diseminarea și exploatarea, va contribui la absorbția pe piață și va spori potențialul de inovare al rezultatelor generate de finanțarea UE. (g) O nouă generație de parteneriate europene și o colaborare sporită cu alte programe ale UE: se așteaptă ca Orizont Europa să eficientizeze numărul de parteneriate pe care UE le programează sau le finanțează împreună cu parteneri precum industria, societatea civilă și agențiile de finanțare, pentru a spori eficacitatea și impactul acestora în atingerea priorităților politice ale Europei. Orizont Europa va promova legături eficace și operaționale cu alte programe viitoare ale UE, cum ar fi politica de coeziune, Fondul european de apărare, Programul Europa digitală și Mecanismul pentru interconectarea Europei, precum și cu proiectul internațional ITER privind energia de fuziune. (h) Centrul Comun de Cercetare (JRC), serviciul pentru știință și cunoștințe al Comisiei, va continua să contribuie prin consiliere științifică, asistență tehnică și cercetare dedicată.

4.   Știință și inovare pentru toți europenii

4.1.

Cetățenii trebuie să ia cunoștință de potențialul european și de realizările privind activitățile științifice și de inovare. Aceste activități fac parte efectiv din viața tuturor și reprezintă o adevărată oportunitate de implicare a societății în proiectul european. Conceptul și măsurile propuse de Comisie sunt uriașe și reprezintă un „proces continuu”, dar aceasta este în același timp și „ultima șansă” de a-i atrage pe cetățeni să se implice în ceea ce privește valorile europene legate de promovarea inovării și a științei pentru toți.

4.2.

Educația științifică și comunicarea științifică trebuie considerate o abordare fundamentală pentru a-i implica pe toți cetățenii în proiectul european. Prioritizarea implicării publice în cadrul programului Orizont Europa va reprezenta un pas clar către obținerea rezultatelor în domeniul C&I pentru piață și pentru viața noastră de zi cu zi. Procesul comun de creație bazat pe o abordare multipartită ar constitui un mesaj clar pentru implicarea publicului în peisajul C&I. Inovarea socială care îi implică pe cetățeni și încrederea în inovare vor fi esențiale pentru încurajarea adoptării unor noi modele de guvernanță, de producție și de consum.

4.3.

Diseminarea, comunicarea și valorificarea succesului științei și inovării europene par a fi oarecum ineficiente. Cetățenii apreciază inovațiile din alte regiuni și nu recunosc „realizările europene” chiar și atunci când le văd. Acest lucru trebuie să se schimbe din mai multe motive: pe lângă ideea de a obține „valoare europeană” din investițiile făcute de Europa, este, de asemenea, important să fim mândri de realizările și obiectivele UE în legătură cu proiectul european pentru toți.

4.4.

Europa este deseori criticată pentru „lipsa de investiții” și „lipsa unei culturi a riscului și a antreprenoriatului”. Ideea generală a propunerii CE este aceea de a aborda aceste fapte și de a crea o modalitate nouă de expunere a acestor idei. Contribuția activităților din domeniul științei și inovării la construirea unei Europe mai bune și mai incluzive face parte din schimbarea care este necesară pentru a evita neînțelegerile legate de proiectul european și reprezintă, cu siguranță, o contribuție pozitivă în ceea ce privește implicarea mai mare a cetățenilor și la a-i face pe aceștia să fie mândri că sunt parte din soluție. De asemenea, este importantă contracararea ideilor incorecte privind utilizarea fondurilor europene în comunitățile locale: dacă cetățenii ar recunoaște că „banii contribuabililor” sunt utilizați bine, acesta ar fi un pas pozitiv în direcția combaterii ideilor populiste radicale, care trebuie contestate.

4.5.

Programul ar trebui, în special, să contribuie la consolidarea Spațiului European al Cercetării, garantând că cea mai mare parte a finanțării pe care o oferă va fi utilizată pentru cercetarea colaborativă care implică participanți din statele membre și/sau țări asociate, pentru a oferi o valoare adăugată semnificativă la nivelul UE. Colaborarea dintre cercetătorii europeni, industrii (inclusiv IMM-urile) și alte instituții publice și private a avut o contribuție esențială la crearea SEC și reprezintă o marcă a programelor-cadru europene în domeniul C&I, care sunt foarte apreciate de către părțile interesate și trebuie păstrate în cadrul Orizont Europa.

4.6.

Activitățile Orizont Europa se desfășoară în principal prin intermediul cererilor de propuneri. Ar trebui să se garanteze că cea mai mare parte a bugetului Orizont Europa este cheltuită prin intermediul cererilor de propuneri competitive care sunt gestionate direct de Comisia Europeană sau de agențiile sale executive în mod transparent și eficient, iar numărul misiunilor și bugetul acestora, precum și parteneriatele ar trebui să fie limitate la niveluri rezonabile, pentru a raționaliza peisajul C&I, în conformitate cu scopul principal al simplificării.

4.7.

Orizont Europa trebuie să eficientizeze nevoile și prioritățile urgente evidențiate în cadrul consultării părților interesate lansate la începutul anului 2018 ca parte a exercițiului de evaluare a impactului (4). Scopul consultării părților interesate a fost de a reuni opiniile cetățenilor interesați și ale părților interesate cu privire la definirea structurii programului Orizont Europa, și anume în ceea ce privește promovarea cercetării și inovării în întreaga UE; sprijinirea educației, competențelor și formării; și asigurarea unui mediu curat și sănătos și a protecției resurselor naturale.

4.8.

Pentru a contribui în mod activ la coeziunea diferitelor regiuni din Europa, este binevenită creșterea finanțării pentru Consiliul European pentru Cercetare, mai ales dacă aceasta va fi acordată, în primul rând, tinerilor cercetători, aceștia reprezentând grupul care oferă cel mai mare potențial posibil pentru viitorul Europei. Trebuie să se pună capăt exodului creierelor din regiunile periferice către alte zone, iar susținerea cercetătorilor la început de carieră trebuie să devină realitate.

4.9.

Pentru a îmbunătăți însușirea rezultatelor cercetării de către societatea civilă, este important să se sublinieze rolul fundamental al inovării sociale. De asemenea, este important să se sublinieze importanța întreprinderilor din economia socială și a părților interesate, care, împreună cu industria și IMM-urile, constituie în prezent o parte importantă a sistemului economic european.

5.   Rolul întreprinderilor

5.1.

Încă o dată, CESE trebuie să sublinieze faptul că IMM-urile reprezintă cea mai importantă comunitate de afaceri din Europa. IMM-urile sunt responsabile pentru creșterea numărului de locuri de muncă și pentru crearea acestora și, prin urmare, trebuie să se afle în centrul procesului de elaborare a politicilor. Această propunere pare să reflecte această idee, dar, în același timp, CESE atrage atenția Comisiei asupra faptului că nu există o soluție „unică” pentru toate statele membre în ceea ce privește modul de stimulare a participării IMM-urilor la programul Orizont Europa. Statele membre se situează pe niveluri de creștere și au ecosisteme structurale de inovare diferite, iar acest lucru trebuie să se reflecte cumva în măsurile specifice propuse.

5.2.

CESE recunoaște rolul întreprinderilor nou-înființate în cadrul ecosistemelor de inovare și științifice, însă atrage atenția Comisiei asupra faptului că antreprenorii trebuie să aibă o abordare orientată către economie, dacă doresc să reușească. Prin urmare, este de dorit să se ofere antreprenorilor consiliere cu privire la potențialul și nevoile pieței. Întreprinderile mari trebuie, de asemenea, să participe la proces. Întreprinderile mari oferă mai multe oportunități pentru întreprinderile nou-înființate și IMM-uri, nu numai prin prisma provocărilor pe care le creează, ci și datorită oportunităților de afaceri care însoțesc în mod normal activitățile acestora. Prin urmare, este o idee foarte bună să se creeze un ecosistem de inovare mai eficient, care să corespundă tuturor circumstanțelor lor.

5.3.

CESE atrage atenția comunității antreprenorilor și Comisiei asupra necesității de a elabora un nou discurs în ceea ce privește activitățile industriale. Industria tradițională ar putea beneficia într-adevăr de pe urma activităților întreprinderilor nou-înființate atunci când acestea sunt orientate spre provocările generate de digitalizarea și robotizarea activităților industriale – spre exemplu, economia circulară sau stimularea introducerii de noi tehnologii foarte avansate de fabricație, prin participarea IMM-urilor și a întreprinderilor nou-înființate și prin promovarea cooperării acestora cu marile industrii. Nivelul de succes ar putea fi sporit dacă comunitățile întreprinderilor nou-înființate ar fi cumva sensibilizate în legătură cu provocările industriale viitoare.

6.   Chestiuni financiare

6.1.

Alocarea bugetară propusă de 100 de miliarde EUR pentru perioada 2021-2027 include un buget de 94,1 miliarde EUR pentru Orizont Europa (din care 3,5 miliarde EUR vor fi alocate prin Fondul InvestEU) și un buget de 2,4 miliarde EUR pentru programul de cercetare și formare Euratom. Programul Euratom, care finanțează cercetarea și formarea cu privire la siguranța nucleară, securitatea și protecția împotriva radiațiilor, va pune un accent deosebit asupra aplicațiilor neenergetice, cum ar fi asistența medicală și echipamentele medicale și va sprijini, de asemenea, mobilitatea cercetătorilor din domeniul nuclear în cadrul acțiunilor Marie Skłodowska-Curie.

6.2.

Distribuția orientativă a bugetului Orizont Europa evidențiază o creștere semnificativă (aproximativ 20 %) a bugetului CEC și a celui pentru acțiunile Marie Skłodowska-Curie (aproximativ 10 %), comparativ cu Programul-cadru Orizont 2020 (2014-2020). CESE sprijină pe deplin această creștere și faptul că CEC ar trebui să aloce cea mai mare parte a bugetului său tinerilor cercetători aflați în etapele cele mai productive și mai creative (granturi pentru cercetători debutanți (5) și granturi pentru cercetători în faza de consolidare (6)).

6.3.

Bugetul CEI reprezintă cea mai mare creștere din cadrul Orizont Europa, cu o valoare totală care se ridică la 13,5 miliarde EUR. În cadrul pilonului „Provocări globale și competitivitate industrială”, clusterul „alimente și resurse naturale” prezintă cea mai mare creștere, ridicându-se la o valoare totală de 10 miliarde EUR. Pilonul transversal dedicat „consolidării Spațiului European al Cercetării” prezintă, de asemenea, o creștere substanțială a bugetului său, ridicându-se la o valoare totală de 2,1 miliarde EUR. CESE consideră că aceste tendințe bugetare sunt binevenite și vor consolida Spațiul European al Cercetării și vor construi un ecosistem al cercetării și inovării cu mai mulți actori și care este mai puternic, în toate regiunile europene.

---

(1)  JO C 34, 2.2.2017, p. 66 și Raportul de informare privind Orizont 2020 (evaluare).

(2)  JO C 197, 8.6.2018, p. 10.

(3)  JO C 34, 2.2.2017, p. 66.

(4)  https://ec.europa.eu/info/publications/horizon-europe-impact-assessment-swd-2018-307_en

(5)  Pentru cercetători de orice naționalitate cu o experiență de 2-7 ani după finalizarea doctoratului, cu o evoluție foarte promițătoare a carierei lor științifice și un proiect de cercetare excelent (https://erc.europa.eu/funding/starting-grants).

(6)  Pentru cercetători de orice naționalitate cu o experiență de 7-12 ani după finalizarea doctoratului, cu o evoluție foarte promițătoare a carierei lor științifice și un proiect de cercetare excelent. (https://erc.europa.eu/funding/consolidator-grants).

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului privind piața unică, competitivitatea întreprinderilor, inclusiv a întreprinderilor mici și mijlocii, și statisticile europene și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 99/2013, (UE) nr. 1287/2013, (UE) nr. 254/2014, (UE) nr. 258/2014, (UE) nr. 652/2014 și (UE) 2017/826

[COM(2018) 441 final – 2018/0231 (COD)]

(2019/C 62/06)

Raportor:	Oliver RÖPKE
Coraportor:	Violeta JELIĆ

Sesizare	Parlamentul European, 14.6.2018 Consiliu, 26.6.2018
Temei juridic	Articolul 114 alineatul (1), articolul 169 alineatul (3), articolul 43 alineatul (2) și articolul 173 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	2.10.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	17.10.2018
Sesiunea plenară nr.	538
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	187/4/2

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Piața unică oferă o bază esențială pentru generarea de creștere economică și pentru competitivitate, având o contribuție semnificativă la crearea de locuri de muncă și la asigurarea unei game largi de bunuri și servicii disponibile pentru consumatori. În plus, ea poate constitui baza creării de bunăstare în Uniunea Europeană.

1.2.

Comitetul Economic și Social European (CESE) salută fuziunea într-un program unic a cinci programe precedente (precum și a programului statistic european, care depășește chiar piața unică) cu o serie de rubrici bugetare, întrucât se poate preconiza că acest lucru va produce sinergii și va crește eficiența din punctul de vedere al costurilor.

1.3.

CESE este de acord cu Comisia în ceea ce privește necesitatea de a înlătura obstacolele existente și de a accelera dezvoltarea, implementarea și aplicarea dreptului Uniunii pe piața unică. Acest lucru este valabil în special pentru piața bunurilor și serviciilor, achizițiile publice, supravegherea pieței, dreptul societăților comerciale, dreptul contractual și dreptul răspunderii extracontractuale, combaterea spălării banilor, libera circulație a capitalurilor, serviciile financiare și concurența, precum și dezvoltarea de instrumente de guvernanță. CESE îndeamnă la crearea unei piețe unice echitabile și complete, care ar trebui să țină seama și de respectarea standardelor din domeniul muncii, al protecției consumatorilor și al protecției mediului.

1.4.

Totuși, în ceea ce privește lanțul alimentar, CESE îndeamnă Comisia să asigure finanțare în cadrul categoriei 3 – „Resursele naturale și mediul” – dată fiind legătura strânsă a programului cu politica agricolă.

1.5.

CESE salută propunerea Comisiei de a aloca 25 % din fondurile disponibile îndeplinirii obiectivelor Acordului de la Paris privind schimbările climatice, însă ar dori informații suplimentare cu privire la categoriile de cheltuieli considerate ca având legătură cu clima.

1.6.

CESE constată o creștere constantă a volumului de activitate în domeniul politicilor de protecție a consumatorilor, datorată, nu în ultimul rând, transformării digitale. Prin urmare, CESE îndeamnă Comisia să dezvolte în continuare cooperarea cu rețelele și cu organizațiile de consumatori și să suplimenteze în mod corespunzător finanțarea destinată protecției consumatorilor.

1.7.

CESE observă că, potrivit Comisiei, finanțarea alocată priorităților noului program privind piața unică a fost stabilită la aproximativ 3,9 miliarde EUR, adică un nivel apropiat de cel din perioada de finanțare actuală 2014-2020, însă este preocupat de faptul că, în urma negocierilor privind cadrul financiar al UE, s-ar putea realiza reduceri, iar bugetul ar fi astfel mai mic față de nivelul din trecut. CESE salută, totuși, faptul că, în contextul COSME, vor exista 2 miliarde EUR suplimentare disponibile în cadrul programului InvestEU și că este posibilă combinarea finanțării din alte programe.

1.8.

Statisticile întocmite în cadrul programului statistic european prezintă o valoare adăugată europeană ridicată și constituie una dintre bazele politicilor Uniunii Europene, inclusiv și îndeosebi pentru cea care vizează piața unică. Prin urmare, CESE este de acord cu poziția Comisiei în sensul că programul statistic european existent ar trebui să primească în continuare resursele necesare și în cadrul noului program privind piața unică.

1.9.

CESE îndeamnă la implicarea corespunzătoare a partenerilor sociali europeni în toate etapele noului program privind piața unică.

2.   Observații generale legate de noul program privind piața unică

2.1.

CESE a subliniat în repetate rânduri că piața unică constituie piatra de temelie a procesului de integrare europeană și contribuie în mod semnificativ la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă. În plus, piața unică poate contribui și la consolidarea prosperității (1).

2.2.

În avizul său privind cadrul financiar multianual post 2020 (2), CESE a criticat faptul că pentru următoarea perioadă de finanțare sunt disponibile și mai puține mijloace de atingere a obiectivelor Uniunii decât în perioada curentă.

2.3.

În contextul cadrului financiar multianual al UE, Comisia propune consolidarea unei serii de programe și linii bugetare legate de competitivitatea întreprinderilor (inclusiv a IMM-urilor), protecția consumatorilor, clienți și utilizatori finali ai serviciilor financiare, procesul de elaborare a politicilor în sectorul serviciilor financiare, lanțul alimentar, precum și dezvoltarea, elaborarea și difuzarea de statistici europene. În principiu, CESE salută prezenta propunere, întrucât ea poate genera sinergii și poate spori eficiența în ceea ce privește finanțarea proiectelor susținute. Totodată, programul oferă un cadru financiar mai flexibil, ceea ce va facilita punerea în aplicare a proiectelor de către beneficiari.

2.4.

Faptul că în noul program privind piața unică va fi inclusă evaluarea fiecărui program demonstrează, de asemenea, valoarea adăugată europeană ridicată generată de aceste diverse inițiative.

2.5.

Ar trebui observat că încă există bariere și obstacole în calea pieței unice. Prin urmare, este importantă monitorizarea evoluțiilor în acest domeniu, realizarea unui bilanț al obstacolelor rămase și elaborarea unei foi de parcurs pentru o bună funcționare a pieței unice în interesul tuturor. CESE este de acord cu Comisia asupra faptului că noul program poate contribui la îmbunătățirea funcționării pieței unice prin conceperea, implementarea și aplicarea legislației UE. Acțiunea UE trebuie să conducă la un cadru de reglementare simplu, clar, stabil și predictibil pentru întreprinderi, lucrători și cetățeni. CESE îndeamnă la crearea unei piețe unice echitabile și complete, care ar trebui să țină seama și de respectarea standardelor din domeniul muncii, al protecției consumatorilor și al protecției mediului.

2.6.

CESE salută în mod specific opțiunea finanțării cumulative a activităților și proiectelor în cadrul mai multor programe ale UE, precum InvestEU, Orizont Europa și Fondul social european. Aceasta ar putea crea efecte sinergice și ar înlesni totodată finanțarea proiectelor.

2.7.

De asemenea, CESE atrage atenția asupra importanței deosebite a dezvoltării în continuare a unei politicii fiscale a UE care să promoveze o piață unică eficientă, competitivă și echitabilă (3).

3.   Obiectivele programului

3.1.

Întreprinderile mici și mijlocii joacă un rol central în economia europeană. 99 % dintre întreprinderile din UE sunt IMM-uri, iar două treimi dintre persoanele ocupate lucrează într-o astfel de întreprindere. În opinia CESE este, așadar, esențial ca IMM-urile să beneficieze de sprijinul Uniunii Europene pentru a-și crește competitivitatea. CESE subliniază importanța măsurilor de sprijin destinate serviciilor profesionale și întreprinderilor, deoarece acestea sunt concepute astfel încât să promoveze competitivitatea IMM-urilor europene. Aceste măsuri sunt esențiale și pentru multe alte sectoare de mare importanță și joacă un rol central pentru servitizarea industriei europene.

3.2.

CESE dorește să evidențieze experiența pozitivă a programului COSME, care a adus beneficii remarcabile IMM-urilor datorită sprijinului său adaptat nevoilor acestora în domenii precum turismul, industria textilă și alte sectoare, aducând astfel o contribuție majoră la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă. Prin urmare, sprijinul acordat prin intermediul COSME ar trebui continuat și consolidat.

3.3.

În ultimii ani, IMM-urile s-au confruntat cu dificultăți deosebite de acces la finanțare. Lipsa bonității împiedică întreprinderile mici și mijlocii să realizeze investiții corespunzătoare în domenii de viitor precum digitalizarea, inovarea și globalizarea. Acest fapt are un impact negativ asupra creșterii economice și creării de locuri de muncă și poate periclita chiar supraviețuirea întreprinderilor. În consecință, CESE salută posibilitatea suplimentară de refinanțare prin intermediul instrumentelor financiare de împrumut și de capitaluri proprii în cadrul noului Fond InvestEU.

3.4.

În plus, este necesar să se acorde sprijin în domeniul consolidării capacităților partenerilor sociali, ale administrației publice și ale celorlalți beneficiari, pentru a le da acestora posibilitatea să participe la programele UE.

3.5.

Sprijinul pentru tinerii antreprenori și pentru produse și servicii inovatoare va constitui unul dintre elementele-cheie ale programului privind piața unică. În opinia CESE, constituie o abordare pozitivă utilizarea inițiativelor privind clusterele pentru a susține noi modele de afaceri, tehnologiile avansate, soluțiile care presupun emisii scăzute de carbon și utilizarea eficientă a resurselor, precum și alte domenii, cum ar fi inițiativele de activități internaționale, găsirea de personal și calificarea forței de muncă; Comitetul susține activitatea Platformei de cooperare a clusterelor europene.

3.6.

În numeroase sectoare economice, utilizarea soluțiilor digitale deja se consideră de la sine înțeleasă. Succesul neîntrerupt și competitivitatea tot mai mare a IMM-urilor depind, nu în ultimul rând, de investițiile într-o infrastructură digitală corespunzătoare în timp util. Prin urmare, CESE susține ideea de a sprijini IMM-urile care investesc în proiecte digitale. Aceste proiecte ar trebui concepute în așa fel încât să aducă beneficii atât sectorului afacerilor, cât și societății civile în ansamblul ei.

3.7.

CESE se declară în favoarea sprijinirii în continuare a portalurilor digitale „Europa ta”, SOLVIT și „Europa ta – Consiliere”, a Sistemului de informare al pieței unice și a Tabloului de bord al pieței unice, precum și în favoarea promovării creării și extinderii serviciilor publice digitale suplimentare și a cooperării autorităților în cadrul statelor membre și între acestea în sectorul digital, inclusiv în mod conjugat cu programul „Europa digitală”.

3.8.

În acest context, CESE salută abordarea progresivă a Comisiei, care prevede alocarea a 25 % din fondurile disponibile pentru îndeplinirea obiectivelor Acordului de la Paris privind schimbările climatice, însă ar dori informații suplimentare cu privire la categoriile de cheltuieli considerate ca având legătură cu clima.

3.9.

Scopul programului privind piața unică este să susțină interesele consumatorilor și să asigure un nivel ridicat de protecție a acestora. CESE constată că provocările cu care se confruntă politica de protecție a consumatorului se extind neîncetat, pe de o parte, ca urmare a comerțului online cu bunuri și servicii și a transformării digitale și, pe de altă parte, ca urmare a măsurilor de dereglementare disproporționate cum ar fi, de exemplu, eliminarea măsurilor legale de asigurare a calității sau a normelor legale privind condițiile de acces în profesie. Noul program trebuie, așadar, să se asigure că consumatorilor le sunt puse la dispoziție informațiile și sprijinul corespunzătoare în contextul activităților lor de consumatori. În același timp, trebuie să se asigure un sprijin adecvat și informarea corespunzătoare a întreprinderilor în legătură cu normele de protecție a consumatorilor.

3.10.

Criza economică și financiară care s-a declanșat în anul 2008 a demonstrat că este esențial să li se ofere consumatorilor consiliere și informații cuprinzătoare privind serviciile financiare, inclusiv consiliere în materie de gestionare a datoriilor. În plus, este necesară o implicare mai profundă a societății civile în elaborarea politicilor din acest domeniu, îndeosebi prin promovarea organizațiilor care susțin interesele în materie de politici ale consumatorilor din sectorul serviciilor financiare.

3.11.

Furnizarea de informații despre piață și consumatori și accesul la căi de atac ar trebui garantate prin sprijinirea organizațiilor de protecție a consumatorilor și a autorităților responsabile cu aplicarea legii. Cu toate acestea, CESE constată că pachetul privind noile avantaje pentru consumatori nu corespunde așteptărilor legitime ale consumatorilor, așa cum se afirmă în recentul aviz al CESE referitor la propunerea Comisiei pe această temă.

3.12.

Protecția consumatorilor la nivelul Uniunii Europene beneficiază de o puternică susținere, îndeosebi prin intermediul Rețelei Centrelor Europene ale Consumatorilor și al Organizației Europene a Consumatorilor (BEUC). În ultimii ani, rețeaua a reușit să comunice cu milioane de consumatori, informându-i în permanență și răspunzând la sute de mii de întrebări ale acestora. BEUC este activă în reprezentarea intereselor consumatorilor în toate domeniile de politică relevante ale UE. Sprijinul acordat rețelei și BEUC a generat o valoare adăugată europeană ridicată. Prin urmare, CESE recomandă urmărirea și continuarea dezvoltării acestei cooperări de succes cu Rețeaua Centrelor Europene ale Consumatorilor și cu Organizația Europeană a Consumatorilor. Comitetul salută, de asemenea, proiectul de cooperare cu organizațiile naționale de protecție a consumatorilor.

3.13.

În vederea unei mai bune reprezentări a intereselor consumatorilor în cadrul serviciilor financiare, două asociații fără scop lucrativ, Finance Watch și Better Finance, au primit fonduri, inițial ca parte a unui proiect-pilot, iar ulterior prin intermediul unei acțiuni pregătitoare. Regulamentul (UE) 2017/826, care vizează consolidarea capacităților în acest domeniu, prevede posibilitatea cofinanțării suplimentare pentru aceste asociații. CESE îndeamnă Comisia să intensifice și mai mult cooperarea cu organizațiile din acest domeniu de politică.

3.14.

CESE constată că, în perspectiva numeroaselor sarcini care urmează să fie asumate, bugetul destinat protejării intereselor consumatorilor este extrem de limitat, fiind de numai 198,5 milioane EUR. CESE îndeamnă Parlamentul European și Consiliul să suplimenteze în mod corespunzător acest buget.

3.15.

Datele și statisticile oferă baza pentru deciziile din numeroase domenii, inclusiv în politica socială, economică, regională, de mediu sau agricolă. Statisticile întocmite în cadrul programului statistic european prezintă, așadar, o valoare adăugată europeană ridicată și constituie una dintre bazele politicilor Uniunii Europene, inclusiv și îndeosebi pentru cea care vizează piața unică. Prin urmare, CESE este de acord cu poziția Comisiei în sensul că fostul program statistic european ar trebui să beneficieze în continuare de resursele necesare și în cadrul actualului program privind piața unică, în special dată fiind necesitatea de modernizare a proceselor de realizare a statisticilor și a nevoii tot mai stringente de date statistice.

3.16.

În ceea ce privește standardele, CESE susține elaborarea lor promptă și în timp util, în cooperare cu IMM-urile, angajații, consumatorii și reprezentanții entităților de protecție a mediului.

3.17.

Programul va sprijini acțiunile privind lanțul de aprovizionare cu produse alimentare, pentru a asigura un nivel înalt de sănătate pentru oameni, animale și plante și a îmbunătăți durabilitatea producției de alimente și furaje și standardele de calitate la nivelul UE. Impactul bolilor animalelor și al organismelor dăunătoare ar trebui redus la minimum prin aplicarea unor programe de prevenție sprijinite de UE. Totodată, ar trebui susținut nivelul de protecție a mediului și a biodiversității.

3.18.

Multe dintre activitățile din cadrul programului privind lanțul alimentar fac obiectul politicii agricole și a politicii de mediu. Prin urmare, CESE solicită Comisiei să asigure finanțarea acestor activități din lanțul alimentar prin categoria 3 „Resursele naturale și mediul”.

4.   Buget

4.1.

Comisia propune un buget total alocat programului privind piața unică în valoare de 4,089 de miliarde EUR pentru perioada 2021-2027. Bugetul cuprinde: — aproximativ 438 de milioane EUR pentru obiectivul privind piața unică; — 1 miliard EUR pentru programul COSME destinat IMM-urilor; — 198,5 milioane EUR pentru consumatori; — 220,5 milioane EUR pentru standardizare; — 552 milioane EUR pentru statistică; și — 1 680 de milioane EUR pentru lanțul alimentar.

4.2.

CESE observă că, prin prisma unei comparații a acestor pachete financiare cu perioada de finanțare actuală 2014-2020, a Brexitului și a integrării programelor individuale în programul privind piața unică, referitor la bugetul actual nu pot fi formulate prea multe observații.

4.3.

CESE observă că, potrivit Comisiei Europene, finanțarea alocată programului privind piața unică este comparabilă cu perioada financiară actuală (aproximativ 3,9 miliarde EUR), însă este preocupat că, în urma negocierilor, ar putea fi efectuate reduceri bugetare și, astfel, s-ar produce o diminuare a resurselor disponibile în comparație cu perioada 2014-2020.

4.4.

CESE observă că peste 41 % din bugetul total – 1,68 de miliarde EUR – este alocat lanțului alimentar, acesta fiind de departe cel mai bine finanțat capitol al programului privind piața unică, în timp ce mai puțin de 5 % se află la dispoziția proiectelor din domeniul protecției consumatorilor.

4.5.

CESE salută faptul că, pe lângă suma de 1 miliard EUR alocată programului COSME, vor mai fi disponibile încă 2 miliarde EUR prin intermediul componentei pentru IMM-uri din cadrul InvestEU (4).

4.6.

CESE solicită o creștere semnificativă a finanțării destinate politicii de protecție a consumatorilor din cadrul programului privind piața unică, dată fiind creșterea vertiginoasă a provocărilor cu care se confruntă această politică, nu în ultimul rând din cauza importanței tot mai mari a comerțului electronic transfrontalier și a serviciilor online.

4.7.

În ceea ce privește lanțul alimentar, CESE solicită ca, în cadrul categoriei 3 „Resursele naturale și mediul”, să fie alocate fonduri destinate măsurilor care nu fac obiectul supravegherii pieței. Printre acestea se numără, de exemplu, activități de eradicare a bolilor animalelor și a organismelor dăunătoare plantelor, precum și măsuri pentru bunăstarea animalelor.

4.8.

CESE salută existența opțiunii de a combina finanțarea proiectelor din alte programe precum Fondul european de dezvoltare regională, Fondul de coeziune, Fondul social european Plus sau Fondul european agricol de dezvoltare rurală.

4.9.

La fel ca în cazul sprijinului acordat IMM-urilor și întreprinderilor nou-înființate, precum și consolidării competitivității și creșterii întreprinderilor, eligibilitatea în temeiul articolului 3 din programul privind piața unică ar trebui extinsă și la măsuri care să permită publicului, consumatorilor, utilizatorilor finali, sindicatelor, reprezentanților societății civile și întreprinderilor să participe activ la dezbaterea în materie de politici, la elaborarea acestora și la procesele de luare a deciziilor, susținând inclusiv activitățile organizațiilor reprezentative la nivel național și la nivelul Uniunii Europene.

---

(1)  JO C 125, 21.4.2017, p. 1.

(2)  ECO/460 – Avizul „Cadrul financiar multianual de după 2020” (adoptat în sesiunea plenară din septembrie 2018).

(3)  JO C 125, 21.4.2017, p. 1.

(4)  COM(2018) 439 final.

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului „Vamă” pentru cooperare în domeniul vamal

[COM(2018) 442 final – 2018/0232 (COD)]

(2019/C 62/07)

Raportor:

Laure BATUT

Sesizare	Parlamentul European, 14.6.2018 Consiliul Uniunii Europene, 27.6.2018
Temei juridic	Articolele 114, 33 și 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	2.10.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	17.10.2018
Sesiunea plenară nr.	538
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	191/3/5

1.   Concluzii și recomandări

CESE salută recunoașterea importanței vămii pentru piața internă și obiectivul propunerii, care vizează sprijinirea uniunii vamale și a autorităților vamale, cărora li se furnizează un nou instrument financiar menit să sprijine punerea în aplicare a politicii vamale, în vederea aplicării uniforme a normelor. CESE consideră că, din punct de vedere politic, vămile europene, care aplică deja un cod comun de norme juridice, ar trebui să funcționeze ca o singură entitate.

1.1.   În ceea ce privește bugetul și punerea în aplicare a programului „Vamă”

1.1.1.

CESE estimează că suma prevăzută pentru programul „Vamă”, de peste 950 de milioane EUR pentru 7 ani, adică, în medie, 5,02 milioane EUR pe an pe țară (UE-27) riscă să fie insuficientă față de amploarea obiectivelor propunerii și a țintelor stabilite pentru persoane, rețele, tehnologii și materiale. Având în vedere că sarcina le va reveni statelor membre pentru ceea ce intră în aria lor de responsabilitate, Comitetul recomandă Comisiei să faciliteze autorităților vamale naționale utilizarea deplină și integrală a programului și a sinergiilor preconizate la nivel de programe; CESE dorește ca Comisia să asigure flexibilitatea între componentele bugetare ale cadrului financiar multianual (CFM).

1.1.2.

CESE recunoaște că este dificil să se emită ipoteze cuantificate privind costul Brexitului, care riscă să fie foarte mare, și recomandă ca textul supus examinării să fie ajustat în funcție de necesitățile care apar în timp, fără să fie penalizată realizarea pieței interne a celor 27 de țări și ținându-se seama de cerința vitală de a avea la dispoziție lucrători vamali bine formați, instrumente și proceduri vamale comune și competitive comparativ cu țări cum ar fi Statele Unite și China.

1.2.   În ceea ce privește utilizarea tehnologiei informațiilor în cadrul programului

Dat fiind că este vorba de cea mai mare valoare adăugată preconizată a programului și ținând seama de necesitatea de a se asigura buna dezvoltare a strategiei informatice în domeniul vamal (1), CESE salută integrarea instrumentelor destinate să finanțeze și să faciliteze dezvoltarea și întreținerea sistemelor informatice vamale transeuropene, în special integrarea în dispozitiv a instrumentelor de planificare informatică, mai ales în măsura în care contribuie la reducerea diferențelor dintre statele membre.

1.2.1.

În ceea ce privește inovațiile tehnologice: CESE recomandă ca programul să fie activat pentru răspândirea inovațiilor tehnologice, concomitent, în toate statele participante.

1.2.2.

În ceea ce privește cooperarea în domeniul digitalizării: pentru a obține rezultate bune în toate dimensiunile cooperării, CESE recomandă încurajarea statelor membre să ia măsuri pentru a reduce decalajele în ceea ce privește practicile și competențele și să își concentreze voința comună în scopul combaterii fraudelor.

1.3.   În ceea ce privește dezvoltarea competențelor

CESE consideră că dezvoltarea competențelor lucrătorilor din administrații și formarea în domeniul vamal sunt esențiale pentru buna funcționare a cooperării vamale a UE. Se recomandă utilizarea deplină a programului, pentru a continua pe calea progreselor deja inițiate (2), care ar putea, după mai mulți ani de la programul Matthaeus, să fie amplificate printr-un program Erasmus vamal, constând în schimburi temporare de lucrători vamali de toate categoriile.

1.3.1.

CESE recomandă ca autorităților vamale să li se garanteze statutul de „autorități abilitate” să aibă acces la sistemele interoperabile de control al persoanelor la frontieră (3).

1.4.   În ceea ce privește drepturile fundamentale

CESE recomandă ca programul să contribuie la consolidarea, în zona sa operațională, a respectării drepturilor fundamentale și a protecției datelor.

1.5.   În ceea ce privește indicatorii

CESE recomandă acordarea de asistență statelor participante, pentru ca acestea să își îndeplinească obligațiile de raportare cu privire la punerea în aplicare a programului în conformitate cu indicatorii propuși, având în vedere că restricțiile asupra bugetelor publice nu vor permite întotdeauna administrațiilor naționale să dispună de timp/personal suficient. CESE propune ca, cel puțin în primii cinci ani, să se realizeze o comparație între toate statele membre.

1.6.   În ceea ce privește guvernanța

CESE se declară în favoarea unui dialog deschis cu privire la punerea în aplicare a programului între statele membre, Comisie și părțile interesate. În plan orizontal, Comitetul recomandă reînnoirea sprijinului acordat de Consiliul European, care ar conferi programului vizibilitate pe termen lung și ar favoriza condițiile succesului său deplin, cum ar fi armonizarea fiscală între statele membre, angajarea tuturor țărilor participante în activitățile de formare și disponibilitatea lor de a investi în cooperare, de a combate fraudele și de a practica un comerț echitabil.

2.   Introducere

2.1.

În cadrul CFM propus de Comisia Europeană, programul „Vamă” are ca scop sprijinirea cooperării dintre autoritățile vamale și protejarea intereselor economice și financiare ale Uniunii. Uniunea vamală beneficiază, după 50 de ani, de un cadru legislativ armonizat la nivel european. Cu toate acestea, trebuie realizate îmbunătățiri suplimentare pentru a garanta că autoritățile vamale ale statelor membre își desfășoară sarcinile în mod uniform și echivalent. Teritoriul vamal comun și tariful extern comun există și interzic taxele vamale și taxele cu efect echivalent între statele membre. Însă decalajele persistă, un „turism vamal” care echivalează cu concurența neloială se strecoară prin interstițiile aplicării normelor care, alături de aplicarea sancțiunilor vamale, intră sub incidența dreptului național.

2.2.

Punerea uniformă în aplicare este cu atât mai greu de realizat cu cât rolul vămii are mai multe fațete, ea aflându-se la întretăierea politică între reglementările comerciale naționale, europene și internaționale și libertatea de circulație. Obiectul de activitate al vămii îl constituie mărfurile: cele legale, a căror circulație trebuie să o favorizeze, cele ilegale, pe care trebuie să le intercepteze, și cele periculoase, pe care trebuie să le rețină. În unele state membre, vama elaborează statisticile privind comerțul exterior.

2.3.

Vama asigură respectarea, de asemenea, a numeroase legislații în domenii nevamale: (a) protejează populația împotriva amenințărilor teroriste, de mediu și de sănătate, împotriva armelor și a drogurilor, controlează circulația valutelor, drepturile de proprietate intelectuală, sănătatea și siguranța publică, siguranța produselor, protecția speciilor sălbatice și a mediului etc. Rolul său este tot mai extins în orice domeniu de securitate; (b) autoritățile vamale joacă, de asemenea, un rol esențial în ceea ce privește asigurarea integrității lanțului de aprovizionare. Așadar, există numeroase sinergii între alte programe financiare ale CFM și programul „Vamă”.

2.4.

Vama utilizează deja dispozitive și tehnologii digitale care au redus timpii de control și cheltuielile publice, în ciuda faptului că s-a înregistrat o creștere a volumului de tranzacții comerciale la nivel mondial și a criminalității la nivel transnațional. Vama reprezintă un instrument esențial pentru autoritățile naționale și pentru Uniune. Ea poate fi mobilizată pe întregul teritoriu al UE pentru protejarea intereselor financiare ale UE (de exemplu, taxe vamale/Statele Unite) și a cetățenilor (de exemplu: boala „vacii nebune”). Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european (4) o vor consolida.

3.   Rezumatul propunerii de regulament

3.1.

Pentru perioada 2021-2027 (5), Comisia Europeană și-a concentrat proiectul bugetar global pe obiectivele politice ale UE-27. Printre aceste obiective, noul program „Vamă” se înscrie într-o continuitate consolidată și extinsă a programului Vamă 2020 și urmărește să sprijine punerea în aplicare a Codului vamal al Uniunii (CVU) (6) și a politicii vamale. În acest scop, programul încurajează atât cooperarea structurată din punct de vedere metodologic și bugetar, cât și o mai bună cooperare operațională între statele membre și, în plus, cu „țările participante”, ceea ce include în special țările candidate și în curs de aderare.

3.2.

Numărul total de declarații vamale este în creștere (aproximativ 310 milioane în 2016, mai exact 10 declarații pe secundă, din care 98 % au fost depuse pe cale electronică). CVU a lansat deja proiectul de digitalizare masivă pentru perioada 2020-2025, care cuprinde 17 sisteme electronice. Acestea vizează competitivitatea întreprinderilor europene. Comisia consideră că acestea vor reprezenta cea mai mare valoare adăugată a programului „Vamă”.

3.3.

Evaluările impactului au identificat necesitatea consolidării competențelor și a coordonării între administrațiile vamale ale UE, precum și a unor indicatori simplificați pentru reducerea sarcinilor administrative suportate de acestea. Propunerea vizează o intensificare a acțiunilor atât la nivel operațional, prin schimburi structurale de bune practici și de cunoștințe operaționale între statele membre, cât și printr-o serie de sisteme și infrastructuri informatice, pentru ca operațiunile vamale (7) să se desfășoare integral online. Proiectele se vor desfășura pe durata mai multor ani și în sinergie, evident, cu programul Fiscalis.

3.4.

Comisia va respecta angajamentele internaționale asumate de UE în cadrul OMC și, pentru a se asigura conformitatea acestora cu mesajul de politică inclus în comunicarea sa privind guvernanța (8), administrațiile vamale ale statelor membre ar trebui să își desfășoare activitatea ca și cum ar fi o singură entitate.

3.5.

Prin combinarea economiilor obținute ca urmare a Brexitului, a reformelor și a măsurilor de austeritate cu noile contribuții care vor fi solicitate din partea statelor membre, Comisia propune un cadru financiar multianual global al Uniunii în valoare de 1 279 de miliarde EUR pentru perioada 2021-2027, mai exact 1,11 % din venitul național brut al țărilor UE-27, din care 950 de milioane pentru programul „Vamă”.

3.5.1.

Combinațiile diferitelor tipuri de finanțare vor crea posibilitatea unor sinergii printr-o nouă flexibilitate între diferite componente ale gestionării bugetului general, de exemplu pentru domeniul IT. Autoritățile vamale naționale vor putea recurge la Fondul de gestionare integrată a frontierelor pentru a-și îmbunătăți echipamentele de control (achiziționarea, întreținerea și modernizarea echipamentelor eligibile), în timp ce programul „Vamă” va sprijini toate acțiunile conexe, cum ar fi acțiunile de cooperare pentru evaluarea necesităților de echipamente sau activitățile de formare legate de echipamentele achiziționate.

3.5.2.

Programul de sprijin al reformelor structurale va putea îmbunătăți capacitatea administrativă a serviciilor vamale ale Uniunii. Programul „Vamă” va ajuta autoritățile vamale să protejeze interesele financiare ale UE și va beneficia, de asemenea, de sprijinul programului de combatere a fraudei, care se va derula după finalizarea programului actual Hercule III (9) și a sistemului informatic pentru combaterea fraudei care sprijină asistența reciprocă în domeniul vamal. În ceea ce privește formarea privind aplicarea legislației vamale a UE, se va crea o sinergie între acest program și Fiscalis, activitățile Parchetului European și programul Justiție din cadrul Fondului pentru justiție, drepturi și valori.

4.   Observații generale

4.1.   Punerea în aplicare a programului „Vamă”

4.1.1.

La 24 martie 2018, Parlamentul European a recomandat o majorare cu 219 miliarde EUR a bugetului total al UE. Comisia dorește să se concentreze asupra valorii adăugate europene în raport cu cheltuielile publice naționale. Cu toate acestea, creșterea globală este de numai 1,11 % din venitul național brut UE (10) (1,13 % în perioada precedentă). Media în perioada 1993-1999 a fost de 1,25 %. CESE, care militează de ani de zile pentru o creștere a resurselor proprii ale UE (11), dorește ca voința politică de a realiza piața internă să se manifeste în cazul politicii vamale și ca autoritățile vamale naționale să beneficieze de sprijin pentru punerea sa în aplicare.

4.1.2.

CESE se preocupă cu privire la modul în care a fost calculată suma de 950 de milioane EUR pentru perioada 2021-2027 [articolul 4 alineatul (1) din propunere]: în condițiile în care țările se află la niveluri de dezvoltare diferite, suma de 137,7 milioane EUR pe an, adică 5,02 milioane EUR pe an pe țară (UE-27), pare mică.

4.2.

În propunere se prevede adoptarea unor măsuri prin atribuirea de contracte și subvenții în gestiune directă. Flexibilitatea noului model al CFM ar permite crearea unor sinergii între diferitele programe și între diferitele misiuni ale vămii, relațiile cu alte administrații, alte domenii de intervenție ale UE, cum ar fi programul pentru Europa digitală (12), Fiscalis, Justice etc., pe de o parte, și componentele bugetare aferente, pe de altă parte. CESE consideră că acest principiu este bun, însă se întreabă care ar fi criteriile de eligibilitate pentru acordarea ajutorului solicitat între componentele permeabile ale fiecărui program. CESE se teme de riscul unei discrepanțe între teorie și practică, pentru aceste combinații de mijloace de finanțare, în cazul în care s-ar intenționa finanțarea simultană a mai multor acțiuni din același fond care nu ar putea fi majorat.

4.3.

Comisia pare să considere că se poate crea o conjunctură favorabilă pentru veniturile statelor membre și ale UE, însă aceasta nu este decât o ipoteză dificil de verificat peste șapte ani.

4.4.

Propunerea lasă o mare parte din responsabilitatea bugetară în sarcina statelor membre, care vor trebui să dezvolte elemente la nivel național, ținând seama de constrângerile naționale. Cu toate acestea, statele membre se confruntă încă cu politicile de austeritate impuse în cadrul semestrului european și cu o creștere care întârzie să se concretizeze, în special în zona euro. Totuși, prin intermediul instrumentului de cooperare structurată, propunerea ar permite statelor membre să colaboreze, în special la dezvoltarea de componente ale sistemelor informatice.

5.   Observații specifice ale CESE

5.1.   Sistemele informatice

5.1.1.

Sunt considerate cea mai semnificativă valoare adăugată a programului (13). Vama reprezintă probabil prima piatră din fundația e-guvernării cu care a fost înzestrată UE. Arhitectura instrumentelor de control și de raportare necesită un grad tot mai mare de interconectivitate și de interoperabilitate. Acest lucru presupune, în primul rând, ca toate statele membre să dispună de infrastructuri vamale IT eficiente, de mare viteză în orice loc. CESE dorește ca autoritățile vamale din cele 27 de state să fie recunoscute și ca „autorități abilitate” să utilizeze arhitectura viitoare a sistemelor interoperabile de control la frontieră (14).

5.1.2.

Articolul 7 alineatul (5) și articolul 8 din propunere prevăd că rata de finanțare a proiectelor de către Comisie va putea ajunge până la 100 %, pentru activitățile de cooperare. Dat fiind că acțiunea va avea în vedere dezvoltarea și exploatarea unui sistem electronic european, numai costurile legate de componentele comune și coordonare vor fi preluate, statele membre urmând să suporte costurile legate de responsabilitățile care le revin în temeiul propunerii.

5.1.3.   Inovarea în domeniul IT

5.1.3.1.

Rețelele digitale de mare capacitate susțin toate serviciile digitale inovatoare. Pentru ca valoarea adăugată a sistemelor IT vamale să aducă rezultatele scontate, toți operatorii privați (întreprinderi) și publici (autorități din țările terțe) care desfășoară activități în domeniul vamal trebuie să aibă acces la materiale și servicii de cea mai înaltă calitate.

5.1.3.2.

Dacă planul strategic multianual pentru sisteme electronice vamale (e-customs MASP-C) (15) integrează programul „Vamă”, toate inovațiile informatice devin parte a acestuia. CESE dorește ca toate inovațiile validate de autorități să fie difuzate, în mod securizat, în toată rețeaua vamală interconectată a Uniunii, astfel încât după validarea de către autorități să nu existe pierderi de timp sau devieri de trafic.

5.1.3.3.

Necesitatea securității cibernetice pentru date și rețele este invocată în toate domeniile. Cu cât există mai multe interconexiuni, cu atât crește numărul de riscuri. CESE consideră că acest aspect este suficient de important pentru a fi menționat în program și pentru a beneficia de fonduri, mai ales că activitățile vamale au caracter strategic.

5.2.   Indicatori

5.2.1.

Comisia pune accentul pe contribuția pe care o poate oferi programul în ceea ce privește punerea în aplicare uniformă a legislației și politicii vamale și propune, în vederea evaluării, indicatori calitativi originali.

5.2.2.

Comitetul recomandă ca activitățile de formare prevăzute în program să pregătească statele participante în legătură cu colectarea datelor de interes, atât în ceea ce privește culegerea, cât și prelucrarea. În perioadele de reducere a bugetelor publice, autoritățile vamale riscă să nu dispună de timp/lucrători pentru a realiza aceste anchete, a căror fiabilitate ar putea fi deci îndoielnică. Există deja instrumente de măsură și software-urile ar putea oferi direct informații, precum cele referitoare la „disponibilitatea sistemelor electronice europene”.

5.3.   Guvernanța

5.3.1.

În scopul evitării devierii traficului și a denaturării concurenței, obiectivul Comisiei este de a coordona acțiunile în vederea aplicării uniforme a normelor. Comisia dorește să se înconjoare, ca și în trecut, de comisii și grupuri de experți și insistă asupra participării societății civile.

5.3.2.

Această coordonare trebuie să fie asigurată împreună cu autoritățile vamale naționale, cu reprezentanții specializați, la nivel operațional și pe termen lung. CESE se pronunță în favoarea unui dialog deschis cu actori cum ar fi experții externi și reprezentanții autorităților publice, în special din țările terțe, mai ales cu reprezentanți ai organizațiilor internaționale, ai operatorilor economici și ai societății civile; CESE ar dori ca (1) până la sfârșitul programului „Vamă”, Consiliul European să îl promoveze și să-și manifeste interesul pentru realizarea sa integrală; (2) programul să ofere detalii cu privire la participanții societății civile și la accesul la căile de recurs pe care le-ar putea utiliza cetățenii pentru a își apăra drepturile.

5.3.3.

Comitetul consideră că, pentru a realiza această uniformizare, toate statele și instituțiile UE ar trebui să depună eforturi în aceeași direcție într-un mod transparent. CESE ar fi dorit ca, după luarea deciziilor politice privind prioritățile, să se poată face distincție între acțiunile legate de controlul mărfurilor legale și ilegale, pe de o parte, și cele legate de controlul persoanelor la frontieră (cu respectarea politicii vamale și a celei în domeniul migrației), pe de altă parte.

5.3.4.

Trebuie menționate elementele de ordin general care ar contribui la succesul programului „Vamă”, cum ar fi armonizarea fiscală între statele membre, angajamentul tuturor țărilor participante în programele de formare și disponibilitatea lor de a investi în cooperare, de a combate frauda și de a practica un comerț echitabil.

5.4.   Dezvoltarea capacității umane

5.4.1.

Vama nu pornește de la zero, ea dispune deja de resurse umane, de echipamente, de cunoștințe. Acest punct foarte important este menționat în program, dar nu este dezvoltat. Fiecare administrație națională va trebui să fie eligibilă pentru programul de infrastructură și de dezvoltare a cunoștințelor.

5.4.2.

Comitetul recomandă generalizarea activităților de formare europeană comună, după modelul Europol. Acestea ar putea fi tematice, pe teme cum ar fi interoperabilitatea, auditurile OEA (16), combaterea fraudelor, securitatea cibernetică, securitatea interioară etc. Ele ar putea, în afară de modulele comune deja elaborate de Comisia Europeană în format digital, să fie completate cu un Erasmus vamal, consacrat formării continue și care să permită schimburile temporare de lucrători vamali de toate gradele, finanțat în cadrul programului „Vamă”.

5.4.3.

Comitetul consideră că, pentru reușita unei cooperări între administrațiile naționale care au culturi diferite și pentru a identifica și împărtăși bunele practici, este nevoie de lucrători care au învățat să se cunoască și să își practice profesia într-un mod similar (17), prin utilizarea tehnologiei digitale și nu numai (competențe administrative). CESE consideră că ar fi o bună politică pentru statele membre și pentru UE să mențină prezența pe teren a administrațiilor vamale, în pofida cerințelor tehnice tot mai mari. CESE dorește ca austeritatea asociată cu obiectivele anunțate ale programului să nu conducă la reducerea numărului de funcționari publici și ca toți să beneficieze de acces la dezvoltarea cunoștințelor necesare în vederea cooperării cu omologii lor europeni.

5.5.   Protecția drepturilor fundamentale

5.5.1.

Comitetul subliniază că, în afară de a fi un instrument de punere în aplicare a politicii vamale, programul „Vamă” poate fi un catalizator al respectării drepturilor fundamentale, prin intermediul activităților de formare armonizate pentru lucrătorii vamali și reprezentanții țărilor terțe participante și că este important să nu se neglijeze această oportunitate.

5.5.2.

Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR (18)) se aplică în întreaga Uniune. Utilizatorii comerciali, întreprinderile și agențiile trebuie să îl respecte și acesta trebuie să le fie aplicabil. Protecția datelor, atât cu caracter civil, cât și cu caracter industrial și comercial, poate fi vitală și trebuie să fie garantată prin sisteme naționale și comune, atât în procedurile normale și în cele litigioase, cât și în comerțul electronic și în statisticile privind indicatorii de progres al programului.

5.5.2.1.

În procesul de gestionare a frontierelor externe ale Uniunii, la care participă și Frontex, pot apărea cazuri în care drepturile omului sunt amenințate. Administrațiile vamale respective trebuie să respecte drepturile omului atât în raport cu presupușii infractori, cât și cu propriii lucrători vamali.

---

(1)  COM(2018) 178 final: Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 11.4.2018.

(2)  SWD(2017) 34 final.

(3)  COM(2017) 793 și 794 final – 2017/0351 și 2017/0352 (COD).

(4)  Regulamentul (UE) 2016/1624.

(5)  COM(2018) 322 final.

(6)  CVU – Codul vamal al Uniunii, Regulamentul (UE) nr. 952/2013, pus în aplicare la 1 mai 2016, prevede posibilitatea ca un operator să își transmită declarațiile la un birou vamal unic la nivelul Uniunii (centralizare), chiar dacă mărfurile sale trec prin locuri diferite; obiectivul CVU este să se renunțe definitiv la documentele vamale pe hârtie până la 31 decembrie 2020.

(7)  Decizia nr. 70/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind crearea unui mediu informatizat pentru vamă și comerț.

(8)  JO C 434, 15.12.2017, p. 43

(9)  Hercule III [Regulamentul (UE) nr. 250/2014, 104,9 milioane EUR] are ca scop protecția intereselor financiare ale UE prin sprijinirea acțiunilor de combatere a neregulilor, a fraudei și a corupției care aduc atingere bugetului UE. Programul este administrat de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).

(10)  Venitul național brut.

(11)  JO C 74, 23.3.2005, p. 32 (punctul 4.5.15).

(12)  COM(2018) 434 final.

(13)  SWD(2018) 322 final, Analiza impactului.

(14)  COM(2017) 793 final.

(15)  Planul strategic multianual pentru sistemele electronice vamale (e-customs MASP-C Multi-Annual Strategic Plan), Taxud.a.3(2017) 6498377.

(16)  OEA: operator economic autorizat.

(17)  Denumit anterior programul Matthaeus.

(18)  RGPD: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=uriserv:OJ.L_.2016.119.01.0001.01.RON&toc=OJ:L:2016:119:TOC

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului spațial al Uniunii și a Agenției Uniunii Europene pentru Programul spațial și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 912/2010, (UE) nr. 1285/2013 și (UE) nr. 377/2014 și a Deciziei 541/2014/UE

[COM(2018) 447 final – 2018/0236 (COD)]

(2019/C 62/08)

Raportor:

Raymond HENCKS

Sesizare	Comisia Europeană, 12.7.2018 Consiliul, 13/07/2018
Temei juridic	Articolul 304 din TFUE
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	2.10.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	17.10.2018
Sesiunea plenară nr.	538
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	189/3/2

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Uniunea Europeană poate susține că a înregistrat mari succese în sectorul spațial. Prin programele sale spațiale, ea contribuie la abordarea anumitor provocări majore la nivel mondial, în special a celor legate de schimbările climatice, de securitate și de îmbunătățirea condițiilor zilnice de trai ale cetățenilor, menținându-și în același timp suveranitatea și independența strategică în raport cu celelalte puteri din sectorul spațial.

1.2.

CESE sprijină Uniunea în eforturile sale reînnoite de a rămâne o mare putere spațială independentă. CESE este de acord că Uniunea își alocă mijloace financiare pe măsura ambițiilor sale, în speță 16 miliarde EUR, ca „principală valoare de referință”, ceea ce, în opinia sa, reprezintă un pachet financiar minim. CESE își reiterează solicitarea de a se găsi, împreună cu Banca Europeană de Investiții, noi oportunități de finanțare pentru sprijinirea unor proiecte de cercetare, proiectare și fabricare în sectorul spațial ale unor întreprinderi private, IMM-uri și întreprinderi nou-înființate.

1.3.

În ceea ce privește obiectivele specifice ale programului spațial european, CESE se bucură că, pe lângă evoluția permanentă a celor două embleme ale programului, Galileo și Copernicus, Uniunea atribuie mai multă autonomie și capacități pentru „supravegherea și urmărirea spațială”, în scopul de a proteja infrastructurile spațiale de riscurile pe care le reprezintă nenumăratele deșeuri spațiale care orbitează în jurul Pământului. Comitetul salută, de asemenea, noua inițiativă privind sistemul Govsatcom, care răspunde nevoilor din domeniul comunicațiilor europene securizate prin satelit.

1.4.

Cu toate acestea, CESE constată că Uniunea este în continuare foarte discretă în comunicările sale adresate cetățenilor cu privire la beneficiile pe care activitățile comunitare din domeniul spațiului le aduc societății și economiei. Comitetul propune o campanie adecvată, astfel încât cetățenii să conștientizeze valoarea adăugată a activităților spațiale europene, care au devenit indispensabile în viața lor de zi cu zi, care stimulează ocuparea forței de muncă, creșterea și investițiile și care constituie un atu pentru securitatea lor.

1.5.

În plus, suntem încă foarte departe de maximizarea beneficiilor pe care le poate aduce spațiul economiei europene. Posibilitățile oferite de programul de observare a Pământului rămân, în mare parte, subutilizate, iar volumul enorm de date pe care le produce acesta este prea puțin exploatat. CESE solicită lansarea unei acțiuni de informare și de sensibilizare destinate potențialilor beneficiari, în special din sectorul marin și agricol.

1.6.

Pe plan internațional, sectorul spațial european este expus unei concurențe puternice, dat fiind că activitățile spațiale au un caracter din ce în ce mai comercial, din cauza participării sporite a sectorului privat pe piața din afara Uniunii. Prin urmare, va fi esențial să crească importanța pieței interne și să se aplice principiul „preferinței europene” în sectorul spațial.

1.7.

Dacă dorește să își mențină autonomia în ceea ce privește accesul la spațiu, în condițiile creșterii numărului de lansatoare și ale unei concurențe puternice, Europa are nevoie de lansatoare competitive, adaptate cererii comerciale și instituționale. CESE încurajează Comisia să analizeze modalitățile de sprijinire a cercetării și a infrastructurilor de lansare europene.

1.8.

CESE consideră că evoluția proiectului futurist care vizează extracția și recuperarea resurselor naturale aflate dincolo de orbita Pământului (mineritul spațial), pentru care unul dintre statele membre și-a asumat rolul de pionier, merită să fie urmărită mai îndeaproape de Uniune în vederea menținerii unei valori adăugate europene clare.

2.   Introducere

2.1.

Începând din anii 1990, UE a dezvoltat o politică spațială europeană, axată pe independența față de alte puteri spațiale, în special prin dezvoltarea de programe și de aplicații în sectoare industriale-cheie, precum sectorul comunicațiilor, al securității, al serviciilor de urgență, al sistemelor de navigație, al informațiilor, al retransmisiei evenimentelor, al schimbărilor climatice, al previziunilor meteorologice etc.

2.2.

Cu sprijinul Agenției Spațiale Europene (ESA), UE dispune în prezent de o rețea semnificativă de sateliți și de acces propriu la spațiu, via Guyana, prin intermediul lansatoarelor europene. La rândul lor, statele membre ale ESA (1) dispun de agenții spațiale și de programe proprii, de centre de cercetare, de instalații terestre și de capacități industriale semnificative. Pe acestea se bazează, în general, inițiativele spațiale care sunt preluate ulterior în cadrul UE sau al ESA.

2.3.

Uniunea intervine în special prin proiectarea, finanțarea integrală și exploatarea următoarelor programe spațiale, asumându-și responsabilitatea globală în ceea ce privește punerea lor în aplicare, inclusiv în domeniul securității: — Galileo este prima infrastructură de radionavigație de mare precizie și de poziționare prin satelit, concepută în special în scopuri civile și furnizată în mod gratuit utilizatorilor; — Copernicus este un furnizor de date de observare a Pământului, care cuprinde șase domenii: monitorizarea terestră, a mediului marin, a atmosferei, a schimbărilor climatice, precum și gestionarea situațiilor de urgență și securitatea; — EGNOS este un sistem paneuropean de 3 sateliți, care îmbunătățește calitatea semnalelor deschise recepționate de la sistemele globale de navigație prin satelit existente și care furnizează date de geolocalizare mai precise; — SST (space surveillance and tracking) este un sistem de supraveghere spațială și de observare a celor aproximativ 780 000 de deșeuri din spațiu (reziduuri spațiale) care orbitează în jurul Pământului; — Govsatcom este un sistem de comunicații guvernamentale (civile și militare) prin satelit, recunoscut ca fiind unul dintre elementele strategiei globale pentru politica externă și de securitate a Uniunii.

2.4.

În prezent, Comisia a delegat Agenției Spațiale Europene dezvoltarea și instalarea infrastructurii spațiale, agenția fiind responsabilă cu instalarea infrastructurii Galileo, în timp ce agenției UE din Praga (Agenția GNSS European – GSA) îi revine sarcina de a promova introducerea pe piață a programului Galileo. ESA gestionează, de asemenea, o parte dintre operațiunile programului Copernicus.

2.5.

În industria spațială europeană sunt angajate peste 231 000 de persoane, dintre care 41 333 în sectorul construcțiilor spațiale, iar această industrie generează o valoare adăugată estimată de Comisia Europeană ca fiind cuprinsă între 53 și 62 de miliarde EUR, în 2017.

3.   Propunerea Comisiei

3.1.

Programul spațial propus răspunde strategiei industriale prezentate de președintele Juncker în discursul său privind starea Uniunii din 2017 și Comunicării Comisiei din 26 octombrie 2016 privind o nouă „Strategie spațială pentru Europa”.

3.2.

Următoarele documente: — Regulamentul (UE) nr. 1285/2013 privind punerea în aplicare și exploatarea sistemelor europene de radionavigație prin satelit, Galileo și EGNOS; — Regulamentul (UE) nr. 377/2014 de instituire a programului Copernicus; — Decizia nr. 541/2014/UE de stabilire a unui cadru de sprijin pentru supravegherea și urmărirea spațială (SST); și — Regulamentul (UE) nr. 912/2010 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Agenției GNSS European se abrogă și se înlocuiesc cu regulamentul de stabilire a unor norme comune pentru toate componentele programului, în special privind contribuțiile și mecanismele bugetare, dispozițiile financiare, contractele de achiziții publice, guvernanța și securitatea, regulament care face obiectul prezentului aviz. Acest regulament stabilește, de asemenea, anumite norme specifice pentru fiecare dintre aceste componente.

3.3.

Agenția GNSS European, responsabilă cu asigurarea punerii în aplicare a unei noi generații de sisteme de radionavigație prin satelit (GNSS), devine „Agenția Uniunii Europene pentru Programul spațial”, căreia îi revine sarcina de a contribui la program, în special în ceea ce privește securitatea, activitățile de comunicare și de promovare, precum și activitățile legate de comercializarea serviciilor oferite de Galileo și EGNOS.

3.4.

Noul program spațial urmărește: — să furnizeze date, informații și servicii legate de spațiu care să fie de înaltă calitate și de actualitate și, dacă este cazul, securizate; — să maximizeze beneficiile socioeconomice; — să sporească securitatea Uniunii și a statelor sale membre; — să promoveze rolul Uniunii de actor de prim-plan pe scena internațională.

3.5.

Propunerea de regulament stabilește alocarea bugetară totală pentru toate activitățile Uniunii din domeniul spațiului, inclusiv pentru cercetare, la 16 miliarde EUR, pentru perioada 2021-2027 (în raport cu 12,6 miliarde EUR pentru perioada 2014-2020). În conformitate cu Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 privind disciplina bugetară, acest pachet financiar constituie principala valoare de referință și este repartizat după cum urmează: — Galileo + EGNOS 9,7 miliarde; — Copernicus 5,8 miliarde; — SST/Govsatcom 0,5 miliarde.

3.6.

Noul regulament abordează, de asemenea, diferitele forme de cooperare și de parteneriat între părțile interesate, precum și relațiile cu organizațiile internaționale și cu țările terțe.

3.7.

Comisia va transmite anual Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a programului spațial, pe baza unor indicatori de performanță care urmează a fi stabiliți.

3.8.

În plus, cel puțin o dată la patru ani, programul va face obiectul unei evaluări. Concluziile evaluărilor, însoțite de observațiile Comisiei, vor fi comunicate Parlamentului European și Consiliului, precum și CESE și Comitetului Regiunilor.

4.   Observații generale

4.1.

În primul rând, trebuie recunoscut că UE poate susține că a elaborat, în timp util, propria sa politică spațială și că, în prezent, este independentă față de alte puteri spațiale, inclusiv față de cea considerată înainte ca fiind un partener de încredere, dar care a devenit, între timp, imprevizibilă.

4.2.

CESE sprijină Uniunea în eforturile sale complementare de a rămâne o mare putere spațială independentă și de a-și aloca mijloacele necesare pentru a-și consolida atuurile tehnice. Spațiul este un sector care necesită resurse financiare considerabile. Fără un buget corespunzător, nu poate exista o politică spațială ambițioasă.

4.3.

Prin urmare, nu putem decât să ne bucurăm că, prin proiectul de regulament, se ia în considerare alocarea de mijloace financiare pe măsura ambițiilor Uniunii, și anume, pentru acest program, a unui pachet financiar de 16 miliarde EUR, care constituie o „principală valoare de referință” minimă. În consecință, atunci când elaborează proiectul de buget, atât Parlamentul și Consiliul, cât și Comisia se angajează să nu se abată cu mai mult de 10 % de la această valoare, pe întreaga durată a programului (cu excepția unor circumstanțe excepționale). CESE își reiterează totuși solicitarea de a fi găsite, împreună cu Banca Europeană de Investiții, noi oportunități de finanțare pentru sprijinirea unor proiecte de cercetare, proiectare și fabricare în sectorul spațial ale unor întreprinderi private, IMM-uri și întreprinderi nou-înființate, de exemplu, în domeniul nanosateliților, al sistemelor de propulsie miniaturale, al prelungirii duratei de viață a sateliților, al noilor aplicații de observare a Pământului etc.

4.4.

În plus, cercetarea și inovarea în domeniul spațial, care trebuie să fie consolidate în mod imperativ dacă Uniunea dorește să se mențină la cel mai înalt nivel al progreselor, pot fi finanțate prin programul Orizont Europa, în cadrul programului de lucru „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale”, pentru care a fost prevăzut un buget de 13,5 miliarde EUR.

4.5.

În acest context, nu putem decât să fim de acord că, după Brexit, Regatul Unit intenționează să solicite să participe în continuare la programul spațial european. Cu toate acestea, CESE își exprimă regretul că numai 20 dintre cele 28 de state membre actuale ale UE sunt membre ale ESA.

4.6.

În ceea ce privește obiectivele specifice ale programului spațial, CESE își exprimă satisfacția că noile aplicații și servicii țin seama de evoluțiile în materie de automobile autonome, drone, roboți și internetul obiectelor (Galileo) și, în interesul întregii omeniri, se concentrează pe monitorizarea schimbărilor climatice (de exemplu, monitorizarea emisiilor antropice de CO2 și de gaze cu efect de seră), pe utilizarea terenurilor pentru susținerea agriculturii, pe observarea zonelor polare, pe gestionarea pădurilor și a apelor și pe detectarea obiectelor de mici dimensiuni (de exemplu, navele), pentru a supraveghea traficul ilegal (Copernicus).

4.7.

CESE sprijină, de asemenea, propunerea de a se atribui SST mai multă autonomie și capacități pentru a proteja infrastructurile spațiale și Pământul împotriva riscurilor din domeniul spațial, precum și crearea de noi activități de monitorizare a deșeurilor spațiale și a fenomenelor meteorologice spațiale extreme, care se produc ca urmare a activității solare, sau a asteroizilor și a cometelor (obiectele din apropierea Pământului). Problema deșeurilor spațiale privește în mod direct mai mult de 60 de state, care dețin și exploatează sateliți în prezent. Această supraveghere a spațiului este într-adevăr esențială, având în vedere riscul deteriorării infrastructurilor esențiale care condiționează viața de zi cu zi a cetățenilor, cu întreruperi ale serviciilor, neplăceri și cu pierderile economice aferente.

4.8.

Noua inițiativă privind sistemul Govsatcom răspunde nevoilor din domeniul comunicațiilor europene securizate prin satelit (supravegherea la frontiere, comunitatea maritimă, misiunile de poliție, protecția civilă, ajutorul umanitar, acțiunea externă a UE etc.) și va permite îmbunătățirea siguranței și a independenței europene a viitoarelor sisteme și servicii de comunicații securizate, obiectiv pe care CESE nu poate decât să îl salute.

4.9.

Uniunea poate susține, prin urmare, că a înregistrat mari succese în sectorul spațial. Cu toate acestea, CESE constată că Uniunea este în continuare foarte discretă, în comunicările sale adresate cetățenilor, cu privire la beneficiile pe care le reprezintă spațiul pentru societate și economie. Mulți cetățeni nu își dau seama că, de exemplu, atunci când își folosesc telefonul mobil sau telefonul inteligent, când utilizează sistemele de navigație, urmăresc televiziunea prin satelit, călătoresc pe uscat, pe mare și pe calea aerului sau când retrag bani, recurg la servicii spațiale. Prin urmare, va fi necesar să se asigure, printr-o campanie de informare adecvată, că cetățenii sunt conștienți că activitățile spațiale europene sunt esențiale în viața lor de zi cu zi, că acestea stimulează ocuparea forței de muncă, creșterea economică și investițiile și constituie un avantaj pentru securitatea lor.

4.10.

În aceeași ordine de idei, suntem încă foarte departe de maximizarea beneficiilor pe care le poate aduce spațiul economiei europene. Posibilitățile oferite de programul de observare a Pământului rămân, în mare parte, subutilizate, iar volumul enorm de date pe care le produce acesta este prea puțin exploatat. CESE solicită lansarea unei acțiuni de informare și de sensibilizare destinate potențialilor beneficiari, în special din sectorul marin și agricol.

4.11.

După cum semnalează Comisia, sectorul spațial se confruntă cu dificultăți legate de insuficienta capacitate de a angaja personal adecvat. CESE consideră că știința spațială ar trebui integrată în sistemul școlar și că universitățile din statele membre ar trebui să fie sensibilizate, pentru a oferi un masterat în ingineria spațială.

4.12.

Pe plan internațional, Europa va trebui să abordeze provocarea unei concurențe puternice în sectorul spațial, dat fiind că activitățile spațiale au un caracter din ce în ce mai comercial din cauza participării sporite a sectorului privat. Principalii actori europeni își desfășoară majoritatea activităților în afara Europei. Prin urmare, va fi absolut necesar să crească importanța pieței interne și să se aplice principiul „preferinței europene” în sectorul spațial.

4.13.

După cum subliniază Comisia, spațiul face parte dintr-un lanț valoric global, care se confruntă cu provocări majore în efortul de a deplasa frontierele tradiționale ale sectorului spațial. Așa-numitul „nou spațiu” este pe cale să revoluționeze sectorul spațial, nu doar din punct de vedere tehnologic, ci și din punctul de vedere al modelului de afaceri. Prin urmare, este crucial ca Uniunea să sprijine în mod activ întregul sector spațial, în special cercetarea și dezvoltarea, întreprinderile noi și incubatoarele de întreprinderi active în acest sector. CESE regretă că, în regulamentul care face obiectul avizului, Comisia se limitează să anunțe că programul spațial sprijină cooperarea întreprinderilor în cadrul unor clustere spațiale care reunesc, la nivel național și regional, actorii din sectoarele spațial și digital, fără altă indicație cu privire la funcționarea și finanțarea unor astfel de clustere.

Un astfel de proiect „New Space” ar putea consta în dezvoltarea economiei resurselor spațiale (mineritul spațial), care are drept obiectiv extracția și recuperarea resurselor naturale din afara orbitei Pământului. Asteroizii, de exemplu, pot conține nichel, platină, fier și cobalt. NASA estimează că valoarea centurii de asteroizi dintre Marte și Jupiter (care cuprinde peste un milion de asteroizi) se ridică la 700 de mii de miliarde USD. Aceste resurse vor putea fi aduse pe Pământ sau folosite în spațiu ca energie pentru sateliți ori pentru a construi baze de la care ar putea să pornească o explorare spațială mai îndepărtată.

4.14.

Luxemburgul este a doua țară din lume, după Statele Unite, care are un cadru legal – contestat de unele persoane – care autorizează explorarea și utilizarea comercială a resurselor spațiale. De asemenea, BEI a aderat la acest proiect, cu misiunea de a oferi consultanță, la fel ca ESA, care intenționează să elaboreze avize și orientări prin intermediul serviciului său de consultanță financiară în materie de inovare.

4.15.

CESE consideră că Uniunea ar trebui să participe mai îndeaproape la cercetarea din domeniul mineritului spațial, din punct de vedere tehnologic, financiar și juridic, și să se asigure că proiectul menține o valoare europeană clară, având în vedere că alte organizații sau întreprinderi americane, arabe ori asiatice s-au alăturat deja proiectului.

4.16.

Europa are nevoie de lansatoare adaptate cererii comerciale și instituționale, dacă dorește să își mențină autonomia în ceea ce privește accesul la spațiu. Rachetele reutilizabile reprezintă un progres deosebit de promițător, care va reduce costurile și timpul de rotație între lansări. Pe piața comercială, concurența rămâne puternică și, uneori, neloială. CESE încurajează Comisia să analizeze modalitățile de sprijinire a cercetării și a infrastructurilor de lansare europene, cu respectarea caracterului esențial al menținerii independenței în ceea ce privește accesul Europei la spațiu.

4.17.

Conform TFUE, statele membre au competența de a defini serviciile de interes general, însă acest lucru nu diminuează câtuși de puțin competențele Uniunii de a defini la nivelul său astfel de servicii, atunci când este necesar pentru punerea în aplicare a obiectivelor Uniunii. CESE solicită instituțiilor Uniunii Europene să recunoască existența și necesitatea serviciilor comunitare de interes general în domeniile în care acțiunea UE este mai eficientă în îndeplinirea obiectivelor sale, astfel cum este, în mod clar, cazul sectorului spațial.

---

(1)  Din ESA fac parte 22 de state membre ale UE. Organismele naționale responsabile pentru spațiu din țările următoare fac parte din Consiliul guvernatorilor al Agenției Spațiale Europene: Austria, Belgia, Danemarca, Elveția, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Norvegia, Polonia, Portugalia, Regatul Unit, Republica Cehă, România, Spania, Suedia, Țările de Jos și Ungaria. Canada participă atât la Consiliu, cât și la anumite proiecte, în cadrul unui acord de cooperare, în timp ce Slovenia este membru asociat. Șapte alte state din UE au încheiat acorduri de cooperare cu ESA: Bulgaria, Cipru, Croația, Letonia, Lituania, Malta și Slovacia.

Avizul Comitetului Economic și Social European privind (a) Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială

[COM(2018) 378 final – 2018/203 (COD)]

și (b) Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (notificarea sau comunicarea actelor)

[COM(2018) 379 final – 2018/204 (COD)]

(2019/C 62/09)

Raportor:

Bernardo HERNÁNDEZ BATALLER

Sesizare	(a) Parlamentul European, 10.9.2018 (b) Parlamentul European, 10.9.2018
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	2.10.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	17.10.2018
Sesiunea plenară nr.	538
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	184/0/9

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE ia notă de propunerile Comisiei referitoare la modificarea Regulamentului privind obținerea de probe și a Regulamentului privind notificarea sau comunicarea actelor.

1.2.

CESE invită Comisia să ia în considerare observațiile incluse în prezentul document referitoare la propunerile sale, mai concret cele formulate la punctele 5.2, 5.3, 5.4, 5.5, 5.9, 5.10, 6.3, 6.4 și 6.6, deoarece fără un veritabil spațiu judiciar, nu se poate beneficia pe deplin de libertățile oferite de piața unică.

2.   Context

2.1.

În vederea creării unui spațiu de libertate, securitate și justiție în Uniunea Europeană (UE), articolul 81 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pune bazele dezvoltării așa-numitei „cooperări judiciare în materie civilă” pentru problemele cu incidență transfrontalieră, dotând UE cu competențe care îi permit adoptarea unor măsuri de apropiere a actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale statelor membre.

2.2.

Se stabilește dispoziția legală care permite adoptarea de măsuri pentru a garanta recunoașterea reciprocă între statele membre a deciziilor judiciare și extrajudiciare, executarea acestora și cooperarea în ceea ce privește obținerea de probe, în cazul în care acestea sunt necesare pentru buna funcționare a pieței interne.

2.3.

Pentru reglementarea asistenței juridice între statele membre, UE a înlocuit sistemele prevăzute de Convențiile de la Haga, aprobând următoarele instrumente juridice:

2.3.1.

Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 (1) al Consiliului privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială, aprobat la inițiativa Republicii Federale Germania (denumit în continuare „Regulamentul privind obținerea de probe”), aplicabil în toate statele membre, cu excepția Danemarcei.

2.3.2.

Acest regulament instituie un sistem la nivelul UE pentru transmiterea directă și rapidă între instanțe a cererilor de obținere și tratare a probelor și stabilește norme precise în ceea ce privește forma și conținutul acestor cereri. Regulamentul a creat un sistem de interacțiune directă între instanțe, care înlocuiește sistemul anterior, conform căruia cererile erau transmise de o instanță dintr-un stat membru organismului central dintr-un alt stat membru.

2.3.3.

Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 (2) al Parlamentului European și al Consiliului privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (denumit în continuare „Regulamentul privind notificarea sau comunicarea actelor”) este aplicabil în toate statele membre (3).

2.3.4.

Acest regulament se aplică în materie civilă sau comercială în cazurile în care un stat membru trebuie să transmită un act judiciar sau extrajudiciar altui stat membru în vederea notificării sau comunicării către acesta din urmă. Cu toate acestea, nu se aplică în materie fiscală, vamală sau administrativă, nici în ceea ce privește răspunderea statului pentru acțiuni sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice (acta iure imperii).

2.4.

CESE a fost dintotdeauna un susținător al creării unui spațiu comun de libertate, securitate și justiție în UE, ceea ce, printre altele, presupune adoptarea de măsuri în domeniul cooperării judiciare și în materie civilă, necesare pentru ca cetățenii și întreprinderile să nu se confrunte cu dificultăți sau să fie descurajați să-și exercite drepturile, din cauza incompatibilității sau complexității sistemelor judiciare ale statelor membre.

2.5.

În orice caz, în vederea creării spațiului judiciar european, este necesară îmbunătățirea cooperării între instanțe și, prin urmare, simplificarea și accelerarea formalităților pentru eliminarea disfuncționalităților și a întârzierilor.

3.   Propunerile Comisiei

3.1.

Propunerile Comisiei vizează modificarea ambelor regulamente existente în ceea ce privește obținerea de probe, notificarea și comunicarea actelor.

3.2.   Propunerea de modificare a Regulamentului privind obținerea de probe

3.2.1.

Propunerea urmărește îmbunătățirea funcționării spațiului de libertate, securitate și justiție și a pieței interne, prin îmbunătățirea și accelerarea obținerii transfrontaliere de probe.

3.2.2.

Aceasta vizează adaptarea regulamentului la progresul tehnic, prin valorificarea avantajelor oferite de digitalizare, introducând obligația ca schimbul și comunicarea de documente să se realizeze implicit prin mijloace electronice și respectând protecția datelor și a vieții private, fără ca acest fapt să afecteze drepturile procedurale ale părților. În acest sens, sistemul trebuie să includă o structură descentralizată, care să permită comunicarea directă între utilizatorii finali.

3.2.3.

Propunerea promovează utilizarea de mijloace moderne de obținere a probelor, cum ar fi videoconferința, în cazul în care o persoană trebuie să fie audiată într-un alt stat membru. Scopul este acela de a asigura o utilizare mai adecvată, mai frecventă și mai rapidă a obținerii directe de probe în audierea unei părți cu domiciliul în alt stat membru, în calitate de martor sau expert.

3.2.4.

Propunerea îndepărtează obstacolele juridice care nu permit acceptarea probelor electronice (digitale) și prevede recunoașterea reciprocă a acestui tip de probe. Acest lucru va reduce sarcinile pentru cetățeni și întreprinderi în cadrul procedurilor juridice și va reduce, de asemenea, numărul de cazuri în care probele electronice sunt respinse.

3.2.5.

Se propune totodată abordarea interpretărilor divergente ale termenului „instanță”, care, în prezent, nu este definit de Regulamentul privind obținerea de probe. Propunerea încearcă să elimine incertitudinea în acest sens.

3.2.6.

Propunerea este în concordanță cu alte instrumente ale Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie civilă și nu aduce atingere eventualului schimb de informații între autorități în domeniul recunoașterii și al executării hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești (4), nici în materie de obligații de întreținere (5), chiar dacă informațiile respective au valoare probatorie, autoritatea solicitantă fiind astfel liberă să aleagă metoda cea mai adecvată.

3.2.7.

Propunerea reglementează posibilitatea obținerii de probe de către agenți diplomatici sau de către funcționari consulari dintr-un stat membru pe teritoriul altui stat membru și în zona în care aceștia își exercită funcțiile, fără a fi nevoie de o cerere prealabilă adresată organismului central sau autorității competente din statul membru respectiv.

3.2.8.

Pentru a garanta recunoașterea reciprocă a probelor digitale, nu ar trebui să se refuze recunoașterea ca probe în alte state membre a probelor digitale obținute într-un stat membru în conformitate cu legislația sa, numai din cauza faptului că sunt prezentate în format digital.

3.2.9.

În scopul adaptării sau modificării formularelor-tip din anexe, se prevede delegarea acestei competențe Comisiei în conformitate cu articolul 290 din TFUE.

3.3.   Regulamentul privind notificarea sau comunicarea actelor

3.3.1.

Principalul obiectiv al acestui regulament este de a stabili reguli uniforme pentru transmiterea actelor dintr-un stat membru în altul în scopul notificării sau comunicării actelor respective în acel alt stat membru. În acest sens, s-a dovedit deosebit de utilă experiența dobândită în urma aplicării regulamentului actual și a jurisprudenței relevante a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).

3.3.1.1.

Domeniul de aplicare al regulamentului este modificat, deși se menține formularea actuală a dispoziției privind actele extrajudiciare. În schimb, în ceea ce privește documentele judiciare, Regulamentul se aplică în toate cazurile în care destinatarul are domiciliul în alt stat membru.

3.3.1.2.

Acest nou standard, prin care toate cazurile de notificare sau comunicare a actelor sunt în mod obligatoriu reglementate atunci când destinatarul își are domiciliul într-un alt stat membru, se aplică numai notificării sau comunicării actelor de sesizare a instanței sau de începere a unui proces. Protecția suplimentară în cazul notificărilor sau comunicărilor subsecvente de acte judiciare pe parcursul procedurii judiciare este mai puțin relevantă.

3.4.

Schimbul de acte și comunicarea dintre autoritățile de trimitere și de primire se efectuează pe cale electronică, prin intermediul unui sistem informatic descentralizat, alcătuit din sistemele informatice naționale interconectate printr-o infrastructură de comunicații sigură și fiabilă, deși există posibilitatea utilizării de mijloace de comunicare alternative (tradiționale) în cazul unor perturbări neprevăzute și excepționale ale sistemului informatic.

3.5.

Se prevede că statele membre trebuie să acorde asistență în identificarea locului unde se află un destinatar dintr-un alt stat membru, iar în acest sens se oferă trei opțiuni alternative: — asistență judiciară prin intermediul autorităților desemnate de statele membre; — acces public la registrele de domiciliu prin intermediul portalului e-justiție; — informații detaliate, prin intermediul portalului e-justiție, privind instrumentele disponibile pentru localizarea persoanelor pe teritoriile lor.

3.6.

Părțile la o procedură care nu sunt cetățeni ai statului respectiv pot fi obligate să numească un reprezentant în scopul de a li se notifica sau comunica acte în statul membru unde se desfășoară procedura.

3.7.

Se aduce o îmbunătățire procedurii privind dreptul destinatarului de a refuza să accepte un act care nu este redactat sau tradus într-o limbă corespunzătoare.

3.8.

Propunerea obligă prestatorii de servicii de curierat să utilizeze o fișă de retur uniformă specifică (confirmare de primire) atunci când notifică sau comunică acte prin intermediul serviciilor de curierat în temeiul regulamentului. De asemenea, se introduce un standard minim în ceea ce privește persoanele care trebuie considerate „destinatari substituibili” eligibili în cazul în care furnizorul de servicii de curierat nu poate înmâna actul destinatarului în persoană.

3.9.

Propunerea introduce notificarea sau comunicarea electronică de acte ca metodă alternativă suplimentară de notificare sau comunicare în temeiul regulamentului.

3.10.

În cazul neprezentării pârâtului la înfățișare se introduc două modificări importante: (a) instanța sesizată va trebui să trimită un mesaj de alertă cu privire la inițierea acțiunii sau pronunțarea hotărârii în lipsă în contul de utilizator disponibil al pârâtului in absentia; (b) termenul pentru introducerea repunerii extraordinare în termen pentru exercitarea unei căi de atac pentru a contesta recunoașterea și executarea hotărârii într-un alt stat membru este stabilit în mod uniform la doi ani de la pronunțarea hotărârii în lipsă.

4.   Observații generale

4.1.

CESE salută propunerile Comisiei referitoare la modificarea Regulamentului privind obținerea de probe și a Regulamentului privind notificarea sau comunicarea actelor, având în vedere că acestea facilitează integrarea judiciară a statelor membre prin stabilirea de reguli uniforme în domeniile de aplicare aferente.

4.2.

Ambele propuneri contribuie la îmbunătățirea cooperării judiciare în UE, bazată pe principiul recunoașterii reciproce a deciziilor judiciare (articolul 81 din TFUE), la consolidarea spațiului de libertate, securitate și justiție [articolul 3 alineatul (2) și articolul 67 din TFUE] și la instituirea pieței interne (articolul 26 din TFUE).

4.3.

În ansamblu, adoptarea și aplicarea cadrului normativ propus de Comisie va contribui în mod obiectiv la înlăturarea diferitelor obstacole invizibile care afectează direct viața tuturor cetățenilor – atât a resortisanților din statele membre, cât și persoanelor rezidente în UE –, precum și operațiunile comerciale ale întreprinderilor care își desfășoară activitatea în UE.

4.4.

Pentru a garanta accesul la justiție și la un proces echitabil, este indispensabil ca dispozițiile celor două propuneri să se aplice procedurilor judiciare cu incidență transfrontalieră și să se asigure funcționarea adecvată a acestora.

4.5.

De asemenea, propunerile sunt coerente cu strategia privind piața unică digitală în contextul e-guvernării, în special cu privire la necesitatea luării unor măsuri pentru modernizarea administrației publice și realizarea interoperabilității transfrontaliere, ceea ce facilitează interacțiunea cu cetățenii.

4.6.

Propunerile sporesc securitatea juridică, contribuind astfel la evitarea întârzierilor și a costurilor nejustificate pentru cetățeni, întreprinderi și administrațiile publice, și abordează totodată deficiențele în ceea ce privește protecția drepturilor procedurale ale părților, având în vedere că încearcă să evite privarea părților de dreptul la apărare, în temeiul așa-numitului „principiu al egalității armelor”.

4.7.

Trebuie semnalat faptul că dispoziția referitoare la actele delegate menite să actualizeze și să modifice anexa la cele două propuneri de regulament nu este coerentă cu poziția adoptată în acest sens de CESE (6), întrucât propunerea prevede ca delegarea să se facă pentru o perioadă de timp nedeterminată, deși competența de a adopta acte delegate poate fi exercitată pentru o perioadă determinată de timp.

4.8.

În cele din urmă, CESE este de părere că, fără un veritabil spațiu judiciar, nu se poate beneficia pe deplin de libertățile oferite de piața unică.

5.   Observații generale referitoare la Regulamentul privind obținerea de probe

5.1.

Propunerea de modificare a Regulamentului privind obținerea de probe vizează promovarea utilizării de mijloace electronice de comunicare între organele competente în cauză în detrimentul utilizării de hârtie, care este mai costisitoare și mai lentă, și a utilizării videoconferințelor în vederea audierii în alt stat membru, fără ca acest fapt să afecteze în vreun fel drepturile procedurale ale părților.

5.2.

Deși această propunere pleacă de la premisa că instanțele în cauză vor acționa cu diligență și eficiență și vor respecta riguros principiile cooperării loiale și recunoașterii reciproce – acesta din urmă fiind invocat în mod expres pentru a împiedica respingerea ca probe a probelor digitale [considerentul (4) și articolul 18a din propunere] – ea nu cuprinde nicio dispoziție în caz de refuz din partea instanței căreia i s-a adresat cererea din următoarele motive: — întârzieri nejustificate; — lipsă de motivare sau — motivare insuficientă. În practică, aceste cazuri sunt echivalente cu blocarea accesului la protecție jurisdicțională efectivă, motiv pentru care ar trebui să se caute o soluție pentru a se evita apariția lor.

5.2.1.

Această circumstanță este relevantă în situația actuală a dreptului UE, conform căruia simplul refuz al unei instanțe obligate să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară într-o cauză pe care aceasta este competentă să o judece poate fi considerat drept o încălcare gravă a obligațiilor care îi revin statului în cauză în conformitate cu dreptul UE (7).

5.2.2.

Sunt numeroase situațiile în care instanța căreia i se adresează cererea poate aduce grav atingere drepturilor justițiabililor dacă nu cooperează în mod diligent, în special în ceea ce privește protecția provizorie, putând invoca rezerve precum suveranitatea națională, securitatea națională, ordinea publică etc. [a se vedea articolul 4 alineatul (2) din TUE] sau în cazul în care există divergențe rezultate din diferențele între practicile procedurale din statele membre.

5.2.3.

Această ultimă situație este constatată, de exemplu, în pre-trial discovery, întrucât articolul 23 din Convenția de la Haga din 18 martie 1970 privind obținerea de probe în străinătate în materie civilă sau comercială permite statelor părți să introducă o rezervă privind suveranitatea pentru a respinge comisiile rogatorii inițiate în faza preliminară a procedurii (după depunerea cererii, însă înainte de începerea procesului).

5.2.4.

Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 în vigoare, deși nu abordează în mod expres această chestiune, o exclude din domeniul său de aplicare, conform Declarației Consiliului nr. 54/01 din 4 iulie 2001 (doc. 10571/01, p. 1).

5.2.5.

Ocazional, întârzierile nejustificate pot fi urmarea unei calificări tehnice insuficiente a organelor cărora li se adresează cererea sau funcționării deficitare a infrastructurii tehnologice. Pentru a preveni și a eradica astfel de situații pe cât posibil, propunerea ar trebui să stabilească un anumit tip de dispoziție care să solicite statelor membre să garanteze modernizarea digitală a instanțelor proprii și adecvarea infrastructurii tehnologice.

5.3.

Pe de altă parte, ar trebui concretizate anumite dispoziții ale propunerii. De exemplu, articolul 1 alineatul (4) impune restricții noțiunii de „instanță” și o definește ca fiind „orice autoritate judiciară dintr-un stat membru care este competentă în ceea ce privește îndeplinirea unui act de cercetare”, în conformitate cu regulamentul.

5.3.1.

Deși definiția ar putea include și oficialități publice (de exemplu notarii), ea exclude instanțele de arbitraj private, fie că este vorba despre arbitraj în domeniul investițiilor, comercial, al protecției consumatorului sau orice altă instanță de arbitraj competentă în orice altă materie.

5.3.2.

Astfel, se trece cu vederea importanța instanțelor de arbitraj în operațiunile comerciale și economice ale statelor membre și ale unor țări terțe.

5.3.3.

În ceea ce le privește pe acestea din urmă, pot apărea situații de litispendență sau probleme cu privire la executarea deciziilor acestora de către organele din statele membre solicitate în acest sens (de exemplu anti-suit injunction), care ar putea cauza insecuritate juridică.

5.3.4.

Cu siguranță, această definiție restrictivă a „instanței” se aliniază jurisprudenței CJUE, care nu obișnuiește să confere instanțelor de arbitraj private statutul de „instanță” (8).

5.3.5.

În opinia CESE, aplicarea automată a acestei jurisprudențe a CJUE în domeniul de față ar putea duce la nerecunoașterea deciziilor pronunțate de instanțele de arbitraj sau la refuzul de cooperare a instanței solicitate, ceea ce – în anumite cazuri – ar putea lăsa părțile interesate fără apărare.

5.3.6.

Cu toate acestea, din această apreciere trebuie excluse dispozițiile arbitrale încheiate între investitor și stat, prevăzute de tratatele bilaterale de investiții, întrucât nu sunt compatibile cu dreptul Uniunii și nu produc efecte juridice, în măsura în care sunt ilegale pentru că se suprapun cu reglementări ale pieței interne și creează discriminare între investitorii din UE, în conformitate cu prevederile jurisprudenței CJUE în hotărârea „Achmea” (9).

5.4.

La rândul său, articolul 17b recunoaște dreptul agenților diplomatici sau funcționarilor consulari ai unui stat membru de a obține probe, fără a fi nevoie de o cerere prealabilă, pe teritoriul statului membru în care sunt acreditați. Această competență este limitată la audierea, fără constrângeri, a resortisanților statului membru pe care îl reprezintă, în cadrul unor proceduri în cazul cărora este competentă o instanță a statului membru în cauză.

5.5.

Ar fi oportun ca sarcinile de asistență judiciară ale acestor funcționari prevăzute în propunere să poată fi extinse pentru a se adapta realității actuale a UE, în special în contextul dreptului la libera circulație și ședere a resortisanților statelor membre și a dreptului de stabilire a întreprinderilor. Prin urmare, posibilitatea obținerii de probe de către acești funcționari ar putea fi extinsă la resortisanții străini în cazul cărora nu este nevoie de solicitarea unei autorizări prealabile sau chiar la resortisanții statului de primire, dacă acest lucru este autorizat de statul în cauză.

5.6.

Este foarte importantă – iar CESE este de aceeași părere – necesitatea stabilirii obligației de a acorda asistență statului membru care transmite, în ceea ce privește căutarea domiciliului persoanei care trebuie notificată sau căreia trebuie să i se comunice actul judiciar sau extrajudiciar în alt stat membru de primire, atunci când nu se cunoaște domiciliul.

5.7.

Pe de altă parte, în contextul propunerii analizate, Agenda UE în domeniul justiției pentru 2020 urmărește consolidarea drepturilor fundamentale, inclusiv a drepturilor procedurale civile.

5.8.

În acest sens, măsurile privind digitalizarea, prevăzute în propunere, iau în considerare cerințele de protecție a datelor și a vieții private în cazul schimburilor electronice dintre instanțele în cauză, precum stabilirea unui set predefinit de utilizatori ai sistemului (numai instanțele și autoritățile judiciare ale statelor membre).

5.9.

Cu toate acestea, deși se prevede că în viitor se vor înmulți tentativele de atacuri asupra unor astfel de infrastructuri electronice – risc care poate crește în contextul interconectării sistemelor informatice în cauză –, nu se prevede nicio dispoziție referitoare la modalitatea de imputare a răspunderii în cazul în care atacurile cibernetice sau deficiențele și căderile sistemului informatic duc la divulgarea de informații sensibile sau chiar la distrugerea unor elemente cu valoare probatorie din cadrul unei proceduri.

5.10.

Prin urmare, dacă nu există nicio modalitate previzibilă pentru a responsabiliza persoanele care au cauzat asemenea evenimente, drepturile justițiabililor pot fi grav afectate sau este posibil chiar ca justițiabilii înșiși să fie obligați să suporte aceste daune dacă responsabilii invocă forța majoră.

6.   Observații generale referitoare la Propunerea de regulament privind notificarea sau comunicarea actelor

6.1.

CESE consideră că propunerea de Regulament privind notificarea sau comunicarea actelor va permite îmbunătățirea și accelerarea procedurilor judiciare, dat fiind că va simplifica și va accelera mecanismele de cooperare pentru notificarea sau comunicarea actelor. Acest lucru va permite îmbunătățirea administrării justiției în cazurile cu implicații transfrontaliere, consolidarea drepturilor procedurale civile și sporirea încrederii reciproce între sistemele de justiție ale statelor membre.

6.2.

Propunerea urmărește eliminarea lentorii și a nerespectării frecvente a termenelor stabilite – situații care se produc pentru că actele sunt transmise de agențiile competente – prin introducerea obligativității comunicării actelor pe cale electronică. De asemenea, ea consolidează dreptul la apărare al destinatarului, prin intervenții specifice ale agențiilor competente în cazul incertitudinii rezultate din refuzul unui act sau în cazurile în care hotărârile sunt pronunțate în lipsă.

6.3.

Este de remarcat marja amplă de aplicare subiectivă și materială a acestei propuneri, întrucât cuprinde toate persoanele, atât fizice cât și juridice, ceea ce înseamnă că include toți comercianții, inclusiv microîntreprinderile, fiind admise doar excepțiile stabilite în mod expres [articolul 1 alineatele (1) și (3)]. Ar fi necesară alinierea tuturor versiunilor lingvistice, pentru a clarifica fără echivoc faptul că regulamentul propus nu se referă numai la actul de sesizare a instanței, ci și la toate actele judiciare ale acțiunii.

6.4.

CESE își exprimă acordul cu privire la garanțiile stabilite care permit „refuzul primirii unui act” de către destinatar și cu obligația pe care o are agenția de primire de a informa în acest sens. Pe de altă parte, pentru a echilibra drepturile părților în cadrul procedurii, pârâtul trebuie să cunoască pe deplin actul care stă la baza inițierii procedurii, motiv pentru care pare a fi oportun ca regimul lingvistic să includă o limbă pe care o înțelege destinatarul sau una dintre limbile oficiale de la locul de notificare sau comunicare.

6.5.

CESE consideră adecvată prevederea unor mijloace complementare pentru notificarea sau comunicarea actelor prevăzute, și anume prin intermediul serviciilor de curierat, notificarea efectuată direct prin intermediul funcționarilor judiciari, al autorităților sau al altor persoane competente din statul membru de primire și notificarea sau comunicarea pe cale electronică.

6.6.

În orice caz, cel mai important este să se garanteze integritatea și finalitatea actului, fie că acesta este judiciar sau extrajudiciar.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 (JO L 174, 27.6.2001, p. 1).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 din 13 noiembrie 2007 de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 (JO L 324, 10.12.2007, p. 79).

(3)  În temeiul așa-numitului „acord paralel” cu Danemarca (JO L 300, 17.11.2005, p. 55). În ceea ce privește Regatul Unit și Irlanda, acestea și-au notificat dorința de a lua parte la adoptarea și la aplicarea ambelor regulamente, în conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 21 la tratat.

(4)  Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 (JO L 338, 23.12.2003, p. 1).

(5)  Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 (JO L 7, 10.1.2009, p. 1).

(6)  JO C 288, 31.8.2017, p. 29; JO C 345, 13.10.2017, p. 67.

(7)  A se vedea Concluziile avocatului general Wathelet în cauza C-416/17, Comisia Europeană împotriva Republicii Franceze, punctele 95-103.

(8)  De exemplu în următoarele cauze: cauza Nordsee 102/81(1982), punctele 10-13; cauza Eco Swiss C-126/97 (1999), punctul 34; cauza Denuit și Cordier C-125/04(2005), punctul 13; cauza Gazprom C-536/13(2015), punctul 36; cauza Achmea C-284/16(2018), punctele 45-49 etc.

(9)  Hotărârea „Achmea”, cauza C-284/16, pronunțată la 6 martie 2018 (ECLI:EU:C:2018:158).