16.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 242/1

(1)

În conformitate cu agenda de la Lisabona, Comunitatea și statele membre s-au angajat să sporească nivelul de competitivitate a societăților comerciale care își desfășoară activitatea în Europa. Conform Deciziei 2004/387/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind furnizarea interoperabilă de servicii de guvernare electronică paneuropene către administrațiile publice, întreprinderi și cetățeni (IDABC) (3), Comisia și statele membre ar trebui să furnizeze sisteme de informații și comunicații eficiente, eficace și interoperabile pentru schimbul de informații între administrațiile publice și cetățenii Comunității.

(2)

Acțiunea de guvernare electronică paneuropeană, prevăzută în Decizia 2004/387/CE, presupune adoptarea unor măsuri cu scopul de a spori eficiența organizării controalelor vamale și de a asigura fluxul continuu de date, astfel încât procedurile de vămuire să fie mai eficiente, să se reducă obligațiile administrative, să contribuie la combaterea fraudei, a crimei organizate și a terorismului, să răspundă intereselor fiscale, să protejeze proprietatea intelectuală și patrimoniul cultural, să îmbunătățească siguranța mărfurilor și securitatea comerțului internațional și să intensifice eforturile în ceea ce privește sănătatea și protecția mediului. În acest sens, este extrem de importantă furnizarea de tehnologii ale informației și comunicațiilor (TIC) concepute pentru a fi utilizate de administrațiile vamale.

(3)

Rezoluția Consiliului din 5 decembrie 2003 privind crearea unui mediu simplu și informatizat pentru vamă și comerț (4), adoptată ca urmare a comunicării Comisiei privind crearea unui mediu simplu și informatizat pentru vamă și comerț, invită Comisia să elaboreze, în strânsă cooperare cu statele membre, un plan strategic multianual în vederea creării unui mediu vamal comunitar electronic coerent și interoperabil. Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (5) impune utilizarea tehnicilor de procesare de date pentru depunerea declarațiilor sumare și pentru schimbul electronic de date între autoritățile vamale, astfel încât controalele vamale să se bazeze pe sisteme automatizate de analiză a riscurilor.

(4)

În consecință, este necesară stabilirea obiectivelor care trebuie atinse prin crearea unui mediu informatizat pentru vamă și comerț, precum și a structurii, mijloacelor și a termenelor pentru realizarea acestuia.

(5)

Comisia ar trebui să pună în aplicare prezenta decizie în strânsă cooperare cu statele membre. În consecință, este necesar să se precizeze care sunt responsabilitățile și sarcinile specifice care revin părților implicate și să se reglementeze repartizarea costurilor între Comisie și statele membre.

(6)

Comisia și statele membre ar trebui să partajeze răspunderea în ceea ce privește componentele comunitare și naționale ale sistemelor de comunicații și schimb de informații, în conformitate cu principiile prevăzute în Decizia nr. 253/2003/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2003 de adoptare a unui program de acțiune pentru vamă în Comunitate (Vamă 2007) (6) și având în vedere Decizia nr. 2235/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2002 de adoptare a unui program comunitar pentru îmbunătățirea funcționării sistemelor de impozitare pe piața internă (Programul Fiscalis 2003-2007) (7).

(7)

Pentru a asigura respectarea dispozițiilor prezentei decizii și coerența între diferitele sisteme care urmează a fi create, este necesară instituirea unui sistem de monitorizare.

(8)

Rapoartele întocmite în mod regulat de către statele membre și Comisie ar trebui să furnizeze informații privind stadiul punerii în aplicare a prezentei decizii.

(9)

În vederea creării unui mediu informatizat, este necesară o strânsă cooperare între Comisie, autoritățile vamale și operatorii economici. Pentru a înlesni această cooperare, grupul responsabil cu politica vamală ar trebui să asigure coordonarea activităților necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii. Ar trebui organizate consultări cu operatorii economici, atât la nivel național, cât și la nivel comunitar, în toate etapele de pregătire a activităților menționate anterior.

(10)

Țărilor aderente și țărilor candidate ar trebui să li se permită participarea la aceste activități, în vederea pregătirii pentru aderare.

(11)

Deoarece obiectivul prezentei decizii și anume crearea unui mediu informatizat pentru vamă și comerț, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, poate fi realizat mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

(12)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (8).

(13)

În special, ar trebui să se acorde Comisiei competența de a prelungi termenele prevăzute la articolul 4 alineatele (2), (3) și (5) din prezenta decizie. Întrucât măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elementele neesențiale ale prezentei decizii, acestea trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE,

(a)

facilitarea procedurilor de import și export;

(b)

reducerea costurilor de conformare cu reglementările vamale și a costurilor administrative și diminuarea timpului necesar vămuirii;

(c)

coordonarea unei abordări comune în ceea ce privește controlul mărfurilor;

(d)

contribuirea la asigurarea colectării corecte a tuturor drepturilor vamale și a altor taxe;

(e)

asigurarea furnizării și primirii în mod rapid a informațiilor relevante privind lanțul internațional de aprovizionare;

(f)

asigurarea unui flux continuu de date între administrațiile țărilor exportatoare și importatoare, precum și între autoritățile vamale și operatorii economici, permițând astfel refolosirea datelor introduse în sistem.

(a)

schimbul armonizat de informații pe baza modelelor de date și a formatelor de mesaje acceptate la nivel internațional;

(b)

reproiectarea procedurilor vamale și a proceselor conexe, în vederea optimizării eficienței și eficacității acestora, a simplificării lor și a reducerii costurilor de conformare cu reglementările vamale;

(c)

oferirea unei game largi de servicii vamale electronice, care să permită operatorilor economici să interacționeze în același mod cu autoritățile vamale ale oricărui stat membru.

(a)

operatorii economici;

(b)

Comisie;

(c)

alte administrații sau agenții oficiale implicate în circulația internațională a mărfurilor (denumite în continuare „alte administrații sau agenții”).

(a)

sisteme pentru importuri și exporturi, care funcționează în interacțiune cu sistemul pentru tranzit și asigură fluxul continuu de date de la un sistem vamal la altul în interiorul Comunității;

(b)

un sistem de identificare și înregistrare a operatorilor economici, care funcționează în interacțiune cu sistemul operatorilor economici autorizați și permite acestor operatori economici să se înregistreze o singură dată pentru toate contactele cu autoritățile vamale pe întreg teritoriul Comunității, ținând seama de sistemele comunitare sau naționale existente;

(c)

un sistem al procedurii de autorizare, inclusiv desfășurarea procesului de informare și consultare, gestionarea certificatelor pentru operatorii economici autorizați, precum și înregistrarea acestor certificate într-o bază de date care să poată fi accesată de către autoritățile vamale.

(a)

un cadru privind punctele unice de acces, care le permite operatorilor economici să folosească o interfață unică pentru depunerea declarațiilor vamale electronice, chiar și în cazul în care procedura vamală se desfășoară în alt stat membru;

(b)

interfețe electronice pentru operatorii economici, care le permit acestora, chiar și în cazul în care sunt implicate mai multe state membre, să efectueze toate operațiunile vamale pe lângă autoritățile vamale ale statului membru în care sunt stabiliți; și

(c)

servicii cu interfață unică, care asigură fluxul continuu de date între operatorii economici și autoritățile vamale, între autoritățile vamale și Comisie, precum și între autoritățile vamale și alte administrații sau agenții, și care le permit operatorilor economici să furnizeze birourilor vamale toate informațiile necesare pentru vămuirea importurilor sau a exporturilor, inclusiv informațiile solicitate prin reglementări care nu aparțin domeniului vamal.

(a)

studii de fezabilitate conexe și specificații funcționale și tehnice comune ale sistemelor;

(b)

produse și servicii comune, inclusiv sisteme comune de referință necesare care conțin informații vamale și informații conexe;

(c)

servicii ale rețelei comune de comunicații și ale interfeței comune a sistemelor (CCN/CSI) pentru statele membre;

(d)

activitățile de coordonare desfășurate de statele membre și de Comisie pentru punerea în aplicare și operarea sistemelor vamale electronice în cadrul domeniului comunitar comun;

(e)

activitățile de coordonare desfășurate de Comisie pentru punerea în aplicare și operarea sistemelor vamale electronice în cadrul domeniului comunitar extern, cu excepția serviciilor destinate satisfacerii cerințelor naționale.

(a)

specificațiile funcționale și tehnice ale sistemelor naționale;

(b)

sistemele naționale, inclusiv bazele de date;

(c)

conexiunile în rețea între autoritățile vamale și operatorii economici, precum și între autoritățile vamale și alte administrații sau agenții, în cadrul aceluiași stat membru;

(d)

orice software sau echipament pe care un stat membru îl consideră necesar pentru a asigura funcționarea completă a sistemului.

(a)

coordonarea activităților referitoare la instalarea, efectuarea testelor de conformitate, desfășurarea, operarea și asigurarea serviciilor-suport pentru componentele comunitare ale sistemelor vamale electronice;

(b)

coordonarea sistemelor și a serviciilor prevăzute în prezenta decizie cu alte proiecte relevante cu privire la guvernarea electronică la nivel comunitar;

(c)

finalizarea sarcinilor care i-au fost conferite în cadrul planului strategic multianual menționat la articolul 8 alineatul (2);

(d)

coordonarea dezvoltării componentelor comunitare și naționale în vederea punerii în aplicare sincronizate a proiectelor;

(e)

coordonarea, la nivel comunitar, a serviciilor vamale electronice și a serviciilor cu interfață unică, în vederea promovării și punerii în aplicare a acestora la nivel național;

(f)

coordonarea nevoilor de instruire.

(a)

coordonarea activităților referitoare la instalarea, efectuarea testelor de conformitate, desfășurarea, operarea și asigurarea serviciilor-suport pentru componentele naționale ale sistemelor vamale electronice;

(b)

coordonarea sistemelor și a serviciilor prevăzute în prezenta decizie cu alte proiecte relevante cu privire la guvernarea electronică la nivel național;

(c)

finalizarea sarcinilor care le-au fost conferite în cadrul planului strategic multianual menționat la articolul 8 alineatul (2);

(d)

furnizarea periodică de informații Comisiei cu privire la măsurile adoptate pentru a le permite autorităților sau operatorilor economici respectivi să utilizeze pe deplin sistemele vamale electronice;

(e)

promovarea și punerea în aplicare la nivel național a serviciilor vamale electronice și a serviciilor cu interfață unică;

(f)

instruirea necesară a funcționarilor vamali și a altor funcționari cu competențe în domeniu.

(a)

stabilirea strategiilor, a resurselor necesare și a fazelor de dezvoltare;

(b)

coordonarea tuturor activităților legate de sistemele vamale electronice, pentru a asigura folosirea resurselor în cea mai bună și mai eficientă manieră, inclusiv a acelora deja utilizate la nivel național și comunitar;

(c)

coordonarea aspectelor juridice, operaționale, a celor legate de instruire și de dezvoltarea TI, precum și informarea autorităților vamale și a operatorilor economici în legătură cu aceste aspecte;

(d)

coordonarea activităților de punere în aplicare desfășurate de toate părțile implicate;

(e)

respectarea, de către părțile implicate, a termenelor prevăzute la articolul 4.

16.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 242/11

(1)

Apele marine aflate sub suveranitatea și jurisdicția statelor membre ale Uniunii Europene includ apele Mării Mediterane, Mării Baltice, Mării Negre și ale Atlanticului de Nord-Est, inclusiv apele din jurul insulelor Azore, Madeira și Canare.

(2)

Este evident că presiunile asupra resurselor naturale marine și cererea de servicii ecologice marine sunt adesea prea mari, iar Comunitatea trebuie să își reducă impactul asupra apelor marine.

(3)

Mediul marin este o moștenire prețioasă care trebuie protejată, conservată și, în măsura posibilului, refăcută, obiectivul final fiind acela de a menține biodiversitatea și de a asigura mări și oceane variate și dinamice, care să fie curate, sănătoase și productive. În acest sens, prezenta directivă ar trebui să constituie pilonul de mediu pentru viitoarea politică maritimă a Uniunii Europene.

(4)

În conformitate cu Decizia nr. 1600/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iulie 2002 de stabilire a celui de-al șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu (4), a fost elaborată o strategie tematică pentru protecția și conservarea mediului marin, cu obiectivul global de a promova utilizarea durabilă a mărilor și conservarea ecosistemelor marine.

(5)

Elaborarea și punerea în aplicare a strategiei tematice ar trebui să fie orientată spre conservarea ecosistemelor marine. Această abordare ar trebui să includă zonele protejate și să privească toate activitățile umane care au un impact asupra mediului marin.

(6)

Este necesar să se continue stabilirea unor obiective biologice și de mediu, precum și a unui cadru de referință, avându-se în vedere obiectivele stabilite prin Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (5) (denumită în continuare „Directiva habitate”), Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (6) (denumită în continuare „Directiva păsări”), Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (7) și alte acorduri internaționale relevante.

(7)

Prin aplicarea unei abordări ecosistemice a managementului activităților umane, permițând totodată utilizarea durabilă a bunurilor și a serviciilor marine, ar trebui să se acorde prioritate atingerii sau menținerii unei stări ecologice bune în mediul marin comunitar, continuării protecției și conservării sale și prevenirii deteriorării ulterioare.

(8)

Pentru a se atinge aceste obiective este necesar un cadru legislativ coerent și transparent. Acest cadru ar trebui să contribuie la coerența dintre diferite politici și să asigure integrarea preocupărilor legate de mediu în alte politici, cum ar fi politica comună în domeniul pescuitului, politica agricolă comună și alte politici comunitare relevante. Cadrul legislativ ar trebui să asigure un cadru general de acțiune și să permită ca acțiunile întreprinse să fie coordonate, consecvente și integrate corespunzător cu acțiunile întreprinse în temeiul legislației comunitare precum și a acordurilor internaționale.

(9)

Condițiile, problemele și nevoile variate ale diferitelor regiuni sau subregiuni marine care formează mediul marin din cadrul comunității necesită soluții specifice și diferite. Această diversitate ar trebui avută în vedere în toate fazele pregătirii strategiilor marine, dar mai ales în timpul pregătirii, planificării și aplicării măsurilor în scopul atingerii stării ecologice bune a mediului marin comunitar, la nivelul regiunilor și subregiunilor marine.

(10)

Prin urmare, fiecare stat membru ar trebui să elaboreze o strategie marină pentru apele sale marine care să țină cont de specificul propriilor ape, dar care, în același timp, să reflecte perspectiva globală a regiunii sau a subregiunii marine vizate. Strategiile marine ar trebui să culmineze cu executarea programelor de măsuri destinate atingerii sau menținerii unei stări ecologice bune. Cu toate acestea, statelor membre nu ar trebui să li se impună să adopte măsuri specifice în cazul în care nu există un risc semnificativ pentru mediul marin, sau în cazul în care costurile ar fi disproporționate comparativ cu riscurile pentru mediul marin, cu condiția ca orice decizie de a nu acționa să fie justificată corespunzător.

(11)

Dată fiind natura transfrontalieră a mediului marin, statele membre ar trebui să coopereze pentru a asigura elaborarea coordonată a strategiilor marine pentru fiecare regiune sau subregiune marină. Întrucât regiunile sau subregiunile marine sunt împărțite atât cu alte state membre cât și cu țări terțe, statele membre ar trebui să depună toate eforturile pentru a asigura o coordonare strânsă cu toate statele membre și țările terțe implicate. Pentru asigurarea acestei coordonări ar trebui folosite, în cazul în care acest lucru este posibil și oportun, structurile instituționale existente înființate în regiunile sau subregiunile marine, în special convențiile marine regionale.

(12)

Statele membre care au granițe în aceeași regiune sau subregiune marină aflată sub incidența prezentei directive, în care starea mării este atât de critică încât necesită o acțiune urgentă, ar trebui să întreprindă eforturi pentru a conveni asupra unui plan de acțiune care să prevadă o punere în practică programelor de măsuri cât mai curând posibil. În asemenea cazuri, Comisia ar trebui invitată să aibă în vedere sprijinirea statelor membre în eforturile lor sporite de ameliorare a mediului marin, considerând regiunea în cauză ca un proiect pilot.

(13)

Nu toate statele membre au ape marine în sensul definiției din prezenta directivă și, prin urmare, efectele dispozițiilor prezentei directive care se adresează exclusiv statelor membre care au ape marine ar trebui limitate la acele state membre.

(14)

Întrucât pentru realizarea cooperării și coordonării este indispensabilă o acțiune la nivel internațional, prezenta directivă ar trebui să crească și mai mult coerența contribuției Comunității și a statelor membre în temeiul acordurilor internaționale.

(15)

Comunitatea și statele sale membre sunt, fiecare, părți la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS) aprobată prin Decizia 98/392/CE a Consiliului din 23 martie 1998 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a UNCLOS și a Acordului din 28 iulie 1994 privind punerea în aplicare a Părții XI din aceasta (8). Prin urmare, obligațiile Comunității și ale statelor sale membre în temeiul acestor acorduri ar trebui luate pe deplin în considerare în prezenta directivă.

(16)

Prezenta directivă ar trebui să sprijine, de asemenea, și poziția clară adoptată de către Comunitate în contextul Convenției privind diversitatea biologică aprobată prin Decizia 93/626/CEE a Consiliului (9) cu privire la stoparea pierderii biodiversității, utilizarea rațională și durabilă a biodiversității marine și crearea unei rețele globale de zone marine protejate până în 2012. În plus, prezenta directivă ar trebui să contribuie la atingerea obiectivelor celei de-a șaptea Conferințe a părților la Convenția privind diversitatea biologică, care a adoptat un program de lucru detaliat privind biodiversitatea marină și de coastă cu o serie de obiective, ținte și activități orientate spre stoparea pierderii diversității biologice la nivel național, regional și global și spre asigurarea capacității ecosistemelor marine de a sprijini furnizarea de bunuri și servicii, precum și un program de lucru privind zonele protejate cu scopul de a stabili și menține sisteme ecologice reprezentative pentru zonele marine protejate până în 2012. Obligația statelor membre de a desemna situri de tip Natura 2000 în temeiul „Directivei habitate” și a „Directivei păsări” va aduce o contribuție importantă la acest proces.

(17)

Prezenta directivă ar trebui să contribuie la îndeplinirea obligațiilor și angajamentelor importante care le revin Comunității și statelor membre în baza unui număr de acorduri internaționale relevante cu privire la protecția mediului marin împotriva poluării: Convenția privind protecția mediului marin din zona Mării Baltice, aprobată prin Decizia 94/157/CE a Consiliului (10), Convenția privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est, aprobată prin Decizia 98/249/CE a Consiliului (11), inclusiv noua anexă V la aceasta privind protecția și conservarea ecosistemelor și a diversității biologice din zona maritimă și apendicele 3 la aceasta, aprobată prin Decizia 2000/340/CE a Consiliului (12), precum și Convenția privind protejarea mediului marin și a zonei de coastă mediteraneene, aprobată prin Decizia 77/585/CEE a Consiliului (13) și modificările sale din 1995 aprobate prin Decizia 1999/802/CE (14), precum și Protocolul la aceasta privind protejarea Mării Mediterane împotriva poluării din surse terestre, aprobat prin Decizia 83/101/CEE a Consiliului (15) și modificările sale din 1996 aprobate prin Decizia 1999/801/CE a Consiliului (16). Prezenta directivă ar trebui să contribuie de asemenea la îndeplinirea obligațiilor care le revin statelor membre în baza Convenției privind protecția Mării Negre împotriva poluării, în temeiul căreia și-au asumat angajamente importante cu privire la protecția mediului marin împotriva poluării, convenție la care Comunitatea nu este încă parte, dar față de care are statut de observator.

(18)

Țările terțe care au ape în aceeași regiune sau subregiune marină cu un stat membru ar trebui să fie invitate să participe la procesul stabilit prin prezenta directivă, favorizând astfel atingerea stării ecologice bune în regiunea sau subregiunea marină în cauză.

(19)

Pentru atingerea obiectivelor prezentei directive, este esențial să se asigure integrarea obiectivelor de conservare, a măsurilor de gestionare și a activităților de monitorizare și evaluare stabilite pentru zonele marine protejate pe care statele membre ar dori să le desemneze ca făcând parte din programele de măsuri.

(20)

Întrucât programele de măsuri realizate în baza strategiilor marine vor fi eficiente numai în cazul în care sunt întocmite pe baza unei solide cunoașteri a stării mediului marin dintr-o anumită zonă și adaptate cât mai mult posibil nevoilor apelor respective în cazul fiecărui stat membru și dintr-o perspectivă globală asupra regiunii sau subregiunii marine respective, este necesar să se prevadă pregătirea unui cadru adecvat la nivel național, inclusiv cercetare marină și monitorizare operațională, pentru ca politicile să fie formulate în mod documentat. La nivel comunitar, sprijinul acordat cercetărilor asociate ar trebui să fie reflectat în permanență prin politici de cercetare-dezvoltare. Recunoașterea chestiunilor marine în cel de-al șaptelea program-cadru de cercetare-dezvoltare este un pas important în această direcție.

(21)

Ca un prim pas în pregătirea programelor de măsuri, statele membre dintr-o regiune sau subregiune marină ar trebui să efectueze o analiză a caracteristicilor apelor lor marine și a presiunilor și a impacturilor asupra acestora, identificând presiunile și impacturile predominante asupra acelor ape, precum și o analiză economică și socială a utilizării lor și a costului degradării mediului marin. Statele membre pot să își bazeze analizele pe evaluări efectuate deja în cadrul convențiilor marine regionale.

(22)

Pe baza unor astfel de analize, statele membre ar trebui apoi să determine pentru apele lor marine un set de caracteristici pentru starea ecologică bună. În acest scop, este necesar să se prevadă elaborarea de criterii și de standarde metodologice pentru a asigura coerența și a putea compara, de la o regiune sau subregiune marină la alta, în ce măsură este atinsă starea ecologică bună.

(23)

Următorul pas către obținerea unei bune stări ecologice ar trebui să fie stabilirea unor obiective de mediu și a unor programe de monitorizare pentru evaluare permanentă, care să permită evaluarea în mod regulat a stării apelor marine în cauză.

(24)

Statele membre ar trebui ulterior să stabilească și să pună în aplicare programe de măsuri care sunt destinate atingerii sau menținerii stării ecologice bune în apele în cauză, respectând totodată cerințele comunitare și internaționale existente, precum și nevoile regiunii sau subregiunii marine respective.

(25)

Este oportun ca statele membre să efectueze pașii susmenționați, dată fiind precizia concentrării necesare. Pentru a asigura coeziunea de acțiune la nivelul întregii Comunități și în raport cu angajamentele la nivel global, este esențial ca statele membre să notifice Comisia în legătură cu măsurile luate, pentru a permite Comisiei să evalueze coerența acțiunilor întreprinse în regiunea sau subregiunea marină în cauză și să informeze statele membre în consecință.

(26)

Din motive de echitate și fezabilitate, este oportun să se elaboreze dispoziții pentru cazurile în care un stat membru nu poate atinge nivelul ambițios al obiectivelor de mediu stabilite.

(27)

În acest context, ar trebui prevăzute reglementări pentru două cazuri speciale. Primul caz special se referă la o situație în care este imposibil pentru un stat membru să își atingă obiectivele de mediu fie ca urmare a unei acțiuni sau a unei lipse de acțiune pentru care statul membru vizat nu este responsabil, fie din cauze naturale sau de forță majoră, sau ca urmare a acțiunilor pe care chiar respectivul stat membru le-a întreprins din motive de interes public superior care depășesc în gravitate impactul negativ asupra mediului, sau din cauza condițiilor naturale care nu permit ameliorarea la timp a stării apelor marine respective. Statul membru respectiv ar trebui să justifice de ce consideră că a apărut o astfel de situație specială și să indice zona în cauză și ar trebui să ia măsuri ad-hoc corespunzătoare vizând urmărirea în continuare a obiectivelor ecologice, prevenirea deteriorării suplimentare a stării apelor marine afectate și diminuarea impactului negativ asupra regiunii sau subregiunii marine respective.

(28)

Al doilea caz special se referă la situația în care un stat membru identifică un aspect care are un impact asupra stării ecologice a apelor sale marine sau poate chiar asupra întregii regiuni sau subregiuni marine respective, dar care nu poate fi remediat prin măsuri adoptate la nivel național, sau care este legat de o altă politică comunitară sau de un acord internațional. În astfel de situații, ar trebui prevăzute mecanisme pentru informarea în consecință a Comisiei în contextul notificării de programe și măsuri și, în cazul în care este necesară o acțiune comunitară, pentru a se putea face recomandările necesare Comisiei și Consiliului.

(29)

Cu toate acestea, flexibilitatea introdusă pentru cazurile speciale ar trebui să fie supusă controlului la nivel comunitar. În ceea ce privește primul caz special este prin urmare oportun ca, pe parcursul evaluării, să se acorde atenția cuvenită eficacității oricăror măsuri ad-hoc luate. Mai mult, în cazurile în care statul membru se referă la măsurile întreprinse din motive de interes public superior, ar trebui să se asigure că orice schimbări aduse în consecință mediului marin nu împiedică sau compromit într-o manieră permanentă atingerea stării ecologice bune în regiunea sau subregiunea marină în cauză sau în apele marine ale altor state membre. Comisia ar trebui să informeze statele membre în mod corespunzător în cazul în care consideră că măsurile avute în vedere nu sunt suficiente sau potrivite pentru a asigura coerența acțiunilor din cadrul regiunii sau subregiunii marine în cauză.

(30)

În ce privește al doilea caz special, Comisia ar trebui să analizeze chestiunea și să răspundă în termen de șase luni. Comisia ar trebui să reflecte, după caz, recomandările statului membru respectiv atunci când prezintă Parlamentului European și Consiliului propunerile aferente.

(31)

Având în vedere natura dinamică a ecosistemelor marine și variabilitatea lor naturală, precum și faptul că presiunile și impactul asupra acestora pot varia odată cu evoluția diferitelor tipare de activitate umană și odată cu impactul schimbărilor climatice, este esențial să se recunoască faptul că determinarea stării ecologice bune poate necesita o adaptare în timp. În consecință, este oportun ca programele de măsuri pentru protecția și administrarea mediului marin să fie flexibile și adaptabile și să țină cont de evoluțiile științifice și tehnologice. Ar trebui prin urmare elaborate dispoziții pentru actualizarea periodică a strategiilor marine.

(32)

De asemenea, este necesar să se prevadă publicarea programelor de măsuri și a actualizărilor acestora, precum și prezentarea de rapoarte intermediare Comisiei în care să se descrie progresele înregistrate în punerea în aplicare a acestor programe.

(33)

Pentru a se asigura implicarea publicului general în stabilirea, punerea în aplicare și actualizarea strategiilor marine, ar trebui să se prevadă o informare publică corespunzătoare cu privire la diferitele elemente ale strategiilor marine sau ale actualizărilor aferente, precum și, la cerere, furnizarea de informații relevante utilizate la elaborarea strategiilor marine în conformitate cu legislația comunitară privind accesul public la informații în materie de mediu.

(34)

Comisia ar trebui să publice un prim raport de evaluare a punerii în aplicare a acestei directive în termen de doi ani de la data primirii tuturor programelor de măsuri și, în orice caz, până cel târziu în 2021. Comisia publică ulterior astfel de rapoarte la fiecare șase ani.

(35)

Ar trebui să se prevadă adoptarea unor standarde metodologice pentru evaluarea stării mediului marin, monitorizarea și obiectivele de mediu, precum și adoptarea formatelor tehnice în vederea transmiterii și procesării datelor în conformitate cu Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (Inspire) (17).

(36)

Măsurile referitoare la administrarea pescuitului ar trebui să fie luate doar în contextul politicii comune în domeniul pescuitului, astfel cum a fost stabilită prin Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (18) pe bază de consiliere științifică și, prin urmare, prezenta directivă nu reglementează asemenea măsuri. Articolele 30 și 31 din Tratatul Euratom reglementează deversările și emisiile rezultate din utilizarea de material radioactiv, care, drept urmare, nu ar trebui să fie reglementate de prezenta directivă.

(37)

Politica comună în domeniul pescuitului ar trebui să ia în considerare impactul pescuitului asupra mediului și obiectivele prezentei directive.

(38)

În cazul în care statele membre consideră că este de dorit să se întreprindă acțiuni în domeniile susmenționate sau în alte domenii legate de alte politici comunitare sau de un acord internațional, acestea ar trebui să facă recomandările necesare privind acțiunea comunitară.

(39)

Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume protecția și conservarea mediului marin, prevenirea deteriorării sale și, ori de câte ori este realizabil, refacerea acestui mediu în zonele în care a fost afectat în mod negativ, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre și, prin urmare, având în vedere dimensiunea și efectele directivei, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(40)

Programele de măsuri și acțiuni subsecvente acestora întreprinse de statele membre ar trebui să se bazeze pe o abordare ecosistemică a managementului activităților umane și pe principiile menționate la articolul 174 din tratat, în special principiul precauțiunii.

(41)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute, în special, de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (19), în special articolul 37 care urmărește promovarea integrării în politicile Uniunii a unui nivel înalt de protecție a mediului și îmbunătățirea calității mediului în conformitate cu principiul dezvoltării durabile.

(42)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (20).

(43)

Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să adapteze anexele III, IV și V la prezenta directivă în funcție de progresul științific și tehnic. Întrucât măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(44)

Comisia ar trebui să fie împuternicită să stabilească criterii și standarde metodologice pentru recunoașterea stării ecologice bune și pentru adoptarea specificațiilor și metodelor standardizate de monitorizare și evaluare. Întrucât măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate completării prezentei directive prin adăugarea de noi elemente neesențiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE,

1.

„ape marine” înseamnă apele, fundul mării și subsolul marin situate în partea exterioară a liniei de bază care este limita de măsurare a întinderii apelor teritoriale care se extind până la extremitatea zonei în care un stat membru deține și/sau își exercită jurisdicția, conform UNCLOS, cu excepția apelor adiacente țărilor și teritoriilor menționate în anexa II la tratat și a departamentelor și colectivităților franceze de peste mări. Apele marine situate în partea exterioară a liniei de bază care intră sub incidența Directivei 2000/60/CE, nu sunt vizate decât în ceea ce privește elementele referitoare la protecția mediului marin care sunt în afara domeniului de aplicare a Directivei 2000/60/CE;

2.

„regiune marină” înseamnă regiunea vizată în articolul 4. Regiunile marine și subregiunile acestora sunt definite în scopul facilitării punerii în aplicare a prezentei directive și sunt determinate pe baza criteriilor hidrologice, oceanografice și biogeografice;

3.

„strategie marină” înseamnă strategia care trebuie elaborată și pusă în practică pentru fiecare regiune sau subregiune marină vizată, în conformitate cu articolul 5;

4.

„stare ecologică” înseamnă starea generală a mediului în apele marine, ținându-se cont de structura, funcția și procesele ecosistemelor care compun mediul marin, împreună cu factorii naturali fiziografici, geografici și climatici, precum și de condițiile fizice și chimice care rezultă în special din activitatea umană din zona în cauză;

5.

„stare ecologică bună” înseamnă starea ecologică a apelor marine care se definește prin diversitatea ecologică și dinamica oceanelor și mărilor, care sunt curate, în bună stare sanitară și productive în cadrul condițiilor lor intrinseci și printr-o utilizare durabilă a mediului marin, salvgardându-se astfel potențialul acestuia pentru utilizările și activitățile generațiilor actuale și viitoare, și anume:

Starea ecologică bună este determinată la nivelul regiunii sau subregiunii marine, astfel cum este menționată la articolul 4, pe baza descriptorilor calitativi generici prevăzuți în anexa I. Se pune în aplicare o gestionare adaptivă bazată pe abordarea ecosistemică în vederea avansării spre o stare ecologică bună;

6.

„criterii” înseamnă caracteristicile tehnice particulare strâns legate de descriptorii calitativi generici;

7.

„obiectiv de mediu” înseamnă descrierea calitativă și cantitativă a stării dorite pentru diferitele componente ale apelor marine, în fiecare regiune și subregiune marină. Obiectivele de mediu sunt fixate în conformitate cu articolul 10;

8.

„poluare” înseamnă introducerea directă sau indirectă în mediul marin, ca urmare a activităților umane, de substanțe și energie, inclusiv surse sonore submarine care rezultă din activități umane, care produc sau sunt susceptibile să producă efecte nocive cum ar fi deteriorarea resurselor vii și a ecosistemelor marine, riscuri pentru sănătatea umană, obstacole pentru activități maritime, inclusiv pentru pescuit, turism și agrement, precum și pentru alte utilizări legitime ale mării, provoacă alterarea apelor marine din punctul de vedere al utilizării acestora și reducerea facilităților de agrement ale mediului marin sau, în general, afectează utilizarea durabilă a bunurilor și a serviciilor marine;

9.

„zone specifice” înseamnă o zonă în cadrul apelor marine ale unui stat membru în care obiectivele de mediu nu pot fi atinse prin intermediul măsurilor luate de acesta, pentru motivele enumerate la articolul 14;

10.

„cooperare regională” înseamnă cooperarea și coordonarea activităților între statele membre și, ori de câte ori este posibil, între state membre și țări terțe care împart aceeași regiune sau subregiune marină, cu scopul de a elabora și a pune în aplicare strategii marine;

11.

„Convenție privind mările regionale” înseamnă orice convenție sau acord internațional împreună cu organismele lor de conducere, încheiat în scopul protecției mediului marin din regiunile marine menționate la articolul 4, cum ar fi Convenția pentru protecția mediului marin din zona Mării Baltice, Convenția privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est și Convenția privind protecția mediului marin și a zonei de coastă a Mării Mediterane.

(a)

Marea Baltică;

(b)

Oceanul Atlantic de Nord-Est;

(c)

Marea Mediterană;

(d)

Marea Neagră.

(a)

în Oceanul Atlantic de Nord-Est:

(b)

în Marea Mediterană:

(a)

pregătirea:

(b)

programul de măsuri:

(a)

statele membre în cauză informează Comisia cu privire la programul lor revizuit și acționează în consecință;

(b)

Comisia este invitată să ia în considerare furnizarea de sprijin statelor membre în eforturile lor sporite depuse pentru ameliorarea mediului marin, considerând regiunea în cauză drept un proiect-pilot.

(a)

o analiză a caracteristicilor esențiale și a stării ecologice a acestor ape în momentul evaluării, bazate pe lista orientativă a elementelor enumerate în tabelul 1 din anexa III și privind caracteristicile fizice și chimice, tipurile de habitat, trăsăturile biologice și hidromorfologia;

(b)

o analiză a presiunilor și a impacturilor predominante, inclusiv cele care rezultă din activități umane, care influențează caracteristicile și starea ecologică a acestor ape, pe baza listei orientative a elementelor enumerate în tabelul 2 din anexa III, privind aspectele calitative și cantitative ale diverselor presiuni, precum și tendințele previzibile;

(c)

o analiză economică și socială a utilizării acestor ape și a costurilor degradării mediului marin.

(a)

acțiunea sau lipsa de acțiune care nu este imputabilă statului membru în cauză;

(b)

cauze naturale;

(c)

forță majoră;

(d)

schimbările caracteristicilor apelor marine cauzate de acțiuni întreprinse din motive de interes public superior care depășește impactul negativ asupra mediului, inclusiv impactul transfrontalier eventual;

(e)

condițiile naturale care nu permit îmbunătățirea în timp util a stării apelor marine respective.

(a)

evaluarea inițială și determinarea stării ecologice bune, astfel cum sunt prevăzute respectiv în articolul 8 alineatul (1) și în articolul 9 alineatul (1);

(b)

obiectivele de mediu stabilite în baza articolului 10 alineatul (1);

(c)

programele de monitorizare elaborate în baza articolului 11 alineatul (1);

(d)

programele de măsuri elaborate în baza articolului 13 alineatul (2).

(a)

evaluarea inițială și determinarea stării ecologice bune, prevăzute la articolul 8 alineatul (1) și la articolul 9 alineatul (1);

(b)

obiectivele de mediu stabilite în baza articolului 10 alineatul (1);

(c)

programele de monitorizare elaborate în baza articolului 11 alineatul (1);

(d)

programele de măsuri elaborate în baza articolului 13 alineatul (2).

(a)

o examinare a progreselor realizate în punerea în aplicare a prezentei directive;

(b)

o revizuire a stării mediului marin în cadrul Comunității, efectuată în cooperare cu Agenția Europeană pentru Mediu și cu organizațiile și convențiile regionale asupra mediului marin și pescuitului;

(c)

o analiză a strategiilor marine, acompaniată de sugestii în vederea ameliorării acestora;

(d)

un rezumat al informațiilor transmise de către statele membre în virtutea articolelor 12 și 16, respectiv a evaluărilor realizate de către Comisie în conformitate cu articolul 16 în ceea ce privește informațiile comunicate de către statele membre în virtutea articolului 15;

(e)

un rezumat al răspunsului la fiecare din rapoartele adresate Comisiei de către statele membre, în virtutea articolului 18;

(f)

un rezumat al răspunsurilor la observațiile prezentate de către Parlamentul European și de către Consiliu asupra strategiilor marine anterioare;

(g)

un rezumat al contribuțiilor aduse de către alte politici comunitare la atingerea obiectivelor prezentei directive.

(a)

se pot adopta norme metodologice în vederea aplicării anexelor I, III, IV și V;

(b)

se pot adopta formate tehnice în scopul transmiterii și tratării datelor și în special a datelor statistice și cartografice.