COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 10.11.2016
JOIN(2016) 49 final
COMUNICARE COMUNĂ CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR
Guvernanța internațională a oceanelor: o agendă pentru viitorul oceanelor noastre
{SWD(2016) 352 final}
1.Oceanele: provocare și prioritate de nivel mondial
Pentru Uniunea Europeană și pentru multe națiuni din lume, oceanele reprezintă una dintre cheile viitorului. Ele oferă un potențial semnificativ de stimulare a creșterii economice, a creării de locuri de muncă și a inovării. Se estimează că producția economiei maritime mondiale este de 1,3 miliarde EUR, aceasta putând crește cu peste 100 % până în 2030 1 .
Oceanele joacă un rol fundamental în reglarea sistemului climatic. Ele produc jumătate din oxigenul nostru și au absorbit aproape în întregime surplusul de căldură al planetei, precum și circa 25 % din emisiile de CO2 2 . Multe state insulare și costiere (inclusiv statele insulare mici în curs de dezvoltare) depind de resursele marine și sunt vulnerabile la potențialul impact al acțiunilor omului asupra conservării și utilizării sustenabile. Modul în care abordăm problematica oceanelor este hotărâtor. Unele dintre cele mai presante provocări la nivel mondial – inclusiv schimbările climatice, sărăcia și asigurarea unei hrane sigure, nutritive și în cantitate suficientă pentru o populație care se estimează că va ajunge la nouă miliarde în 2050 – pot fi abordate în mod eficient numai dacă oceanele sunt sigure, securizate și curate și dacă sunt gestionate în mod sustenabil.
Oceanele noastre sunt supuse unor amenințări precum supraexploatarea, schimbările climatice, acidificarea, poluarea și declinul biodiversității. Economiile maritime și costiere se dezvoltă în întreaga lume, însă succesul lor depinde de o sustenabilitate sporită. Accesul la rutele maritime este, în anumite cazuri, împiedicat de comportamente ilegale, de ratele crescute ale actelor de piraterie, de jafurile armate și de alte forme de infracțiuni maritime. Încercările de a invoca pretenții teritoriale sau maritime în afara cadrului instituit de Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS), prin intimidare, coerciție sau forță, pot afecta nu doar stabilitatea regională, ci și economia mondială. Cunoașterea activităților ilegale din domeniul maritim este un factor crucial, care permite realizarea unei guvernanțe sustenabile, bazată pe norme.
Disponibilitatea unor informații exacte, în timp real, cu privire la situația resurselor și a ecosistemelor marine rămân o provocare. Progresele tehnologice necesare pentru dezvoltarea durabilă a activităților maritime depind de îmbunătățirea cercetării.
Toate aceste provocări au fost recunoscute la nivel mondial. În cadrul Summitului Rio+20, șefii de stat și de guvern și-au luat angajamentul de a proteja și reface oceanele și ecosistemele marine și de a gestiona în mod sustenabil resursele oceanelor, în conformitate cu dreptul internațional, pentru a obține rezultate în fiecare dintre cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile. UE s-a angajat să urmeze această abordare integrată.
Agenda 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă a identificat conservarea și utilizarea sustenabilă a oceanelor ca unul dintre cele 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD nr. 14) și ca parte a unei agende puternic interconectate. Pentru prima dată, conservarea și utilizarea sustenabilă a oceanelor sunt abordate în cadrul unei agende de politici generale la nivel mondial, alături de celelalte provocări mondiale de prim rang legate de sustenabilitate, și se reflectă ca atare la nivelul mai multor ODD și obiective 3 . Comunitatea mondială trebuie să transforme acum aceste angajamente în acțiune. UE este pe deplin angajată în atingerea și punerea în aplicare a acestui obiectiv. Acțiunile prezentate în prezenta comunicare comună fac parte integrantă din răspunsul UE la Agenda 2030. Aceasta este, de asemenea, o prioritate în Strategia globală pentru politica externă și de securitate 4 .
1.1. Necesitatea unei mai bune guvernanțe a oceanelor
UNCLOS reglementează utilizarea oceanelor și a resurselor acestora. Ea este sprijinită de un cadru de instituții și foruri regionale și internaționale responsabile cu aprofundarea reglementării activităților sectoriale care se desfășoară pe mare 5 . Acest cadru stabilește un set general de norme și de principii. Cu toate acestea, el este, într-o oarecare măsură, eterogen și necoordonat. Asistăm la apariția unui consens mondial cu privire la faptul că mediul marin și activitățile maritime umane, inclusiv activitățile desfășurate pe uscat cu impact asupra oceanelor, trebuie să fie gestionate într-un mod mai eficient, pentru a se găsi o soluție la presiunea din ce în ce mai mare care apasă asupra oceanelor.
Consultarea organizată de Comisie în 2015 6 a confirmat faptul că actualul cadru nu asigură gestionarea sustenabilă a oceanelor:
cadrul este incomplet și trebuie să fie dezvoltat pe mai departe. Există în continuare lacune juridice semnificative, în special în ceea ce privește conservarea și utilizarea sustenabilă a biodiversității marine în zonele din afara jurisdicțiilor naționale (BBNJ). Autoritatea Internațională pentru Fundul Mărilor și Oceanelor (ISA) nu și-a finalizat, până în prezent, codul de exploatare minieră, care va institui normele și procedurile necesare pentru exploatarea minieră a fundului mărilor și oceanelor;
adesea, normele și măsurile convenite nu sunt puse în aplicare în mod eficace sau respectate în mod uniform. Ne aflăm încă departe de atingerea unor obiective mondiale precum obținerea producției maxime durabile pentru pescuit până în 2015, sau conservarea a 10 % din zonele costiere și marine, în special prin instituirea de zone marine protejate (ZMP), până în 2020 7 . Lipsa ratificării în timp util compromite intrarea în vigoare a unor convenții maritime importante precum Convenția privind munca în domeniul pescuitului a Organizației Internaționale a Muncii (OIM);
coordonarea dintre organizațiile internaționale responsabile cu oceanele este insuficientă. Deși activitățile maritime sunt interconectate, ele sunt reglementate în general la nivel sectorial. Coordonarea dintre organismele internaționale care răspund de diversele sectoare se realizează adesea adhoc sau lipsește cu desăvârșire 8 . Organizațiile și mecanismele care ar putea să joace un rol definitoriu în consolidarea cadrului general, precum UN-Oceans sau Comisia Oceanografică Interguvernamentală (COI), au adesea mandate restrânse;
activitățile ilegale și infracționale au un impact semnificativ asupra operatorilor economici, asupra mediului marin și asupra persoanelor care își desfășoară activitatea în sectorul maritim. UE a îmbunătățit propriul său cadru de securitate și a promovat cooperarea internațională și regională în materie de securitate, dar mai sunt multe de făcut pentru eliminarea acțiunilor ilegale săvârșite pe mare. Absența unor condiții de muncă decente în cadrul anumitor activități din domeniul oceanelor rămâne o sursă de îngrijorare. Condițiile de muncă de pe navele angajate în activități ilegale se situează uneori mult sub standardele internaționale sau sunt chiar ilegale, afectând în mod direct nu numai lucrătorii în cauză, ci și capacitatea sectorului de a opera în mod sustenabil;
este necesar să existe un nivel mai ridicat de coordonare între politicile interne și externe ale UE, precum Strategia pentru regiunea Mării Baltice, Sinergia Mării Negre, Strategia UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice, Uniunea pentru Mediterana și Dimensiunea nordică;
părțile interesate (inclusiv întreprinderile, cercetătorii și organizațiile societății civile) ar trebui să fie mai bine implicate în elaborarea și punerea în aplicare a cadrului de reglementare internațional. Aceasta ar conduce la un nivel mai ridicat de conformitate și ar facilita apariția unor măsuri de guvernanță complementare, cum ar fi angajamentele voluntare și schimbul de bune practici. Gestionarea oceanelor ar trebui să se bazeze pe o cercetare științifică și pe cunoștințe solide.
1.2. Rolul UE
Pentru a putea garanta faptul că mările sunt sigure, securizate, curate și gestionate în mod sustenabil, este necesară o abordare internațională, transsectorială și coerentă, bazată pe norme. O astfel de abordare va contribui de asemenea la obținerea unor rezultate pentru cetățenii UE în domenii prioritare precum crearea de locuri de muncă, creșterea economică, competitivitatea, sustenabilitatea, reziliența la schimbările climatice, precum și pacea și securitatea. Promovarea unei bune guvernanțe a mării, bazată pe norme, va contribui la consolidarea drepturilor omului, a libertății și a democrației, la crearea unor condiții de concurență echitabile pentru întreprinderi și la îmbunătățirea condițiilor de muncă în întreaga lume, ceea ce corespunde rolului important jucat de UE pe eșichierul mondial.
UE este bine plasată pentru a modela guvernanța internațională a oceanelor pe baza experienței sale în elaborarea unei abordări sustenabile a gestionării oceanelor, mai ales prin politica sa în materie de mediu (în special directiva sa cadru privind strategia pentru mediul marin), prin politica sa maritimă integrată (în special directiva privind amenajarea spațiului maritim), prin politica comună reformată în domeniul pescuitului, prin acțiunile împotriva pescuitului ilegal, nereglementat și nedeclarat (INN), precum și prin politica sa de transport maritim.
Totodată, pentru a aborda legăturile existente între dimensiunea internă și cea externă a securității, UE a elaborat un set de instrumente de securitate. Strategia sa globală pentru politica externă și de securitate confirmă necesitatea unei abordări mai coordonate, nu doar între aspectele interne și externe ale politicilor, ci și între politicile externe, precum și între statele membre și instituțiile UE. Ar trebui să se dezvolte sinergii cu alte politici (de exemplu, în materie de securitate cibernetică, apărare cibernetică și economie circulară) și cu alte strategii [de exemplu, Strategia Uniunii Europene în materie de securitate maritimă (SUESM) 9 și strategiile regionale conexe 10 ]. În acest fel, contribuția UE la consolidarea guvernanței oceanelor va sprijini obiectivul privind creșterea și securitatea maritimă globală.
UE a elaborat SUESM pentru a aborda provocările în materie de siguranță și de securitate maritimă în mod eficace și cuprinzător prin utilizarea unor instrumente internaționale, naționale și ale UE relevante. Pentru a facilita cooperarea transsectorială și pentru a consolida potențialul de creștere economică, această strategie ar trebui să fie aplicată în conformitate cu prezenta comunicare. UE rămâne continuă să aducă o contribuție activă la menținerea securității maritime globale, prin experiența dobândită în combaterea pirateriei în partea de vest a Oceanului Indian și a contrabandei și traficului în Marea Mediterană, în Marea Neagră și în Marea Baltică, și prin explorarea posibilităților din Golful Guineei 11 , din Marea Chinei de Sud și din Strâmtoarea Malacca.
UE cooperează în domeniul guvernanței oceanelor cu parteneri bilaterali, regionali și multilaterali din întreaga lume, principalul său mecanism juridic fiind UNCLOS. De asemenea, Uniunea a încheiat parteneriate și acorduri strategice cu actori și parteneri-cheie la nivel internațional, este profund angajată alături de diverse puteri emergente și este parte la multe acorduri și convenții. Împreună, UE și statele sale membre reprezintă cel mai mare donator de ajutor din lume.
UE ar trebui să pornească de la dispozițiile existente pentru a îmbunătăți guvernanța oceanelor și pentru a consolida coordonarea cu forurile internaționale și regionale. UE caută în mod activ să dezvolte cooperarea cu vecinii săi în domeniile politicii și economiei maritime, inclusiv pe baza politicii europene de vecinătate, atât în dimensiunea sa estică, cât și în cea vestică. Uniunea aduce totodată o contribuție fundamentală la guvernanța globală a forței de muncă în domeniul transportului maritim și la lupta globală împotriva muncii forțate și a traficului de ființe umane.
Din perspectiva politicii interne și a celei externe, acțiunile întreprinse de UE și de statele sale membre trebuie să fie mai „coordonate”, întrucât ponderea lor combinată va spori în mod semnificativ potențialul apariției unor schimbări pozitive. UE ar trebui să asigure o acțiune coerentă între politica sa internă și cea externă, în conformitate cu angajamentul său de consolidare a coerenței politicilor în favoarea dezvoltării durabile. UE ar trebui să promoveze sinergiile cu alte politici ale sale, inclusiv cu politica de dezvoltare și cu strategii precum SUESM.
În plus, UE include nouă regiuni ultraperiferice. Datorită contribuției lor la dimensiunea maritimă a UE și poziției pe care o ocupă în Oceanele Atlantic și Indian, aceste regiuni sunt actori importanți care pot contribui în mod activ la o mai bună guvernanță a oceanelor.
Pentru a asigura existența unor oceane sigure, securizate, curate și gestionate în mod sustenabil, Comisia și Înaltul Reprezentant propun 14 seturi de acțiuni în trei domenii prioritare:
îmbunătățirea cadrului de guvernanță internațională a oceanelor;
reducerea presiunii asupra oceanelor și mărilor și crearea condițiilor pentru o economie albastră sustenabilă și
consolidarea activităților de cercetare și a datelor privind oceanele, la nivel internațional.
2. Îmbunătățirea cadrului de guvernanță internațională a oceanelor
Având în vedere consensul internațional privind necesitatea consolidării cadrului de guvernanță a oceanelor, Comisia și Înaltul Reprezentant vor urmări următoarele acțiuni:
Acțiunea 1: Eliminarea lacunelor existente la nivelul cadrului de guvernanță internațională a oceanelor
Comisia și Înaltul Reprezentant vor continua să lucreze cu statele membre și cu partenerii internaționali pentru a promova punerea în aplicare a unor instrumente multilaterale care au fost convenite, dar nu au intrat în vigoare. Comisia și Înaltul Reprezentant își vor intensifica eforturile pentru a promova semnarea, ratificarea, transpunerea și punerea în aplicare efectivă a unor instrumente globale cheie de guvernanță a oceanelor, precum UNCLOS și acordurile existente privind punerea sa în aplicare.
Comisia va continua să se implice activ în elaborarea unui instrument cu caracter juridic obligatoriu în temeiul UNCLOS pentru conservarea și utilizarea sustenabilă a diversității biologice marine în zonele din afara jurisdicțiilor naționale (BBNJ). Ea va continua să sprijine eforturile internaționale de protejare a biodiversității marine în cadrul altor foruri internaționale relevante, inclusiv al Convenției privind diversitatea biologică (CBD) și al Convenției privind comerțul internațional cu specii pe cale de dispariție (CITES).
Comisia și Înaltul Reprezentant vor examina, împreună cu statele membre și toate celelalte părți, inclusiv partenerii internaționali, industria și organizațiile societății civile, care sunt acțiunile voluntare, fără caracter legislativ și de natură complementară care pot fi întreprinse pentru a sprijini guvernanța oceanelor.
-Comisia și Înaltul Reprezentant vor colabora cu statele membre și cu partenerii internaționali pentru a asigura adoptarea, ratificarea și punerea în aplicare a unor instrumente globale cheie de guvernanță a oceanelor, precum planificatul acord de punere în aplicare al UNCLOS privind BBNJ și Convenția OIM privind munca în domeniul pescuitului.
-Comisia și Înaltul Reprezentant vor sprijini eforturile internaționale de protejare a biodiversității marine în toate instituțiile internaționale relevante.
-Până în 2018, Comisia va emite orientări cu privire la explorarea și exploatarea resurselor naturale de pe fundul mărilor și oceanelor din zonele aflate sub jurisdicție națională, pentru a sprijini statele membre costiere în respectarea obligației pe care și-au asumat-o în temeiul UNCLOS de a proteja și conserva mediul marin.
-Comisia și Înaltul Reprezentant își vor continua atât inițiativele regionale din afara Uniunii Europene referitoare la dezvoltarea durabilă a bazinelor maritime, în colaborare cu toate organizațiile regionale și internaționale relevante, cât și strategiile, precum cele referitoare la Cornul Africii și la Golful Guineei, care recunosc cooperarea marină și maritimă ca instrument de salvgardare a securității și asigurare a unei dezvoltări durabile.
Acțiunea 2: Promovarea gestionării regionale a pescuitului și a cooperării în zone oceanice cheie pentru eliminarea lacunelor de la nivelul guvernanței regionale
Organizațiile regionale de gestionare a pescuitului (ORGP) sunt organizațiile internaționale principal responsabile pentru conservarea și utilizarea sustenabilă a stocurilor de pești anadromi și a stocurilor de pești mari migratori. Îmbunătățirea și revizuirea periodică a performanței acestor organizații (de exemplu, în domeniul științific, al conformității cu cerințele privind transparența și al luării deciziilor) se află în centrul activităților UE din cadrul acestor foruri.
Cea mai mare parte a Oceanului Arctic Central, una dintre cele mai fragile regiuni marine ale planetei, nu este reglementată de regimuri internaționale de conservare sau de gestionare. Conform politicii sale integrate pentru regiunea arctică, propuse recent 12 , UE ar trebui să încerce să asigure dezvoltarea durabilă în interiorul și în jurul acestei regiuni, pe baza cooperării internaționale. În particular, Uniunea va sprijini crearea unei ORGP/a unui acord arctic și va promova protejarea biodiversității prin instituirea de zone marine protejate (ZMP).
Alte strategii regionale ale UE (de exemplu, cele din Golful Guineei și din Cornul Africii) ar trebui să aibă un rol important în îmbunătățirea conservării și a gestionării stocurilor de pești și să ofere un cadru pentru abordarea pescuitului INN.
-Comisia va colabora cu partenerii săi internaționali în vederea creării de ORGP sau de acorduri pentru specii și zone care nu sunt încă reglementate. În particular, UE va sprijini un acord multilateral care să prevină pescuitul pelagic nereglementat în Oceanul Arctic Central până la instituirea unei ORGP/unui acord.
-Comisia va sprijini actualizarea, până în 2020, a Comitetului pentru pescuit în zona central-estică a Atlanticului și a Comisiei pentru pescuit în zona central-vestică a Atlanticului. De asemenea, ea va sprijini organismele și inițiativele de pescuit regionale pentru îmbunătățirea cooperării dintre țări cu privire la aspecte precum pescuitul INN.
-Comisia va promova ameliorarea funcționării organismelor regionale de gestionare a pescuitului existente, în special prin sprijinirea efectuării unor evaluări periodice ale performanței.
Acțiunea 3: Îmbunătățirea coordonării și a cooperării dintre organizațiile internaționale și lansarea de parteneriate pentru oceane în scopul gestionării acestora
UE ar trebui să contribuie la îmbunătățirea coordonării și a cooperării dintre organizațiile internaționale care dețin un mandat în legătură cu oceanele. Acest lucru ar putea fi realizat prin memorandumuri de înțelegere și prin acorduri de cooperare, pentru a îmbunătăți coordonarea dintre organismele cu obiective identice sau complementare. Comisia va lua în considerare reactivarea așa-numitului proces Kobe pentru ORGP de ton și extinderea acestuia la toate ORGP. UE va sprijini totodată rolul mecanismelor de cooperare multilaterale, precum UN-Oceans – în special în contextul revizuirii mandatului acestuia în 2017 – COI, ISA și organizațiile continentale și regionale care au elaborat strategii pentru protejarea și valorizarea mărilor și oceanelor.
Comisia este angajată în dialoguri bilaterale privind afacerile maritime și pescuitul cu actori-cheie din domeniul oceanelor, printre care se numără Australia, Canada, China, Japonia, Noua Zeelandă și Statele Unite, și intenționează să le transforme în următorii cinci ani în „parteneriate pentru oceane”. Aceste parteneriate vor consolida cooperarea în domenii esențiale ale gestionării oceanelor, precum punerea în aplicare a ODD relevante pentru oceane, consolidarea capacităților, promovarea conservării și a unei „creșteri albastre” sustenabile, cercetarea maritimă, gestionarea internațională a pescuitului, condițiile decente de muncă, lupta împotriva pescuitului INN și securitatea maritimă.
-Comisia și Înaltul Reprezentant vor sprijini o mai bună cooperare și coordonare între organizațiile globale și regionale care dețin un mandat în legătură cu oceanele, inclusiv prin intermediul unor cadre noi sau existente.
-Comisia va sprijini o mai bună coordonare între ORGP și convențiile maritime regionale, precum și cooperarea cu organizații mondiale 13 .
-Comisia va sprijini, în cadrul instituțiilor internaționale relevante, eforturi globale de protejare a biodiversității marine precum acțiunile prioritare adoptate în cadrul celei de-a 12-a reuniuni a Conferinței părților la CDB privind biodiversitatea marină și costieră 14 și alte decizii privind identificarea zonelor marine semnificative din punct de vedere ecologic sau biologic (EBSA).
-Comisia va asigura punerea în aplicare efectivă a deciziilor privind protecția speciilor marine, adoptate în cadrul celei de a 16-a și al celei de a 17-a Conferințe a părților la CITES 15 .
-Comisia și Înaltul Reprezentant vor sprijini mecanisme de cooperare multilaterale precum UN-Oceans, în contextul revizuirii apropiate a mandatului acestuia și cu scopul de a consolida rolul său coordonator.
-Comisia va propune dezvoltarea de parteneriate pentru oceane cu actori-cheie din domeniul oceanelor.
Acțiunea 4: Consolidarea capacităților
Comisia și Înaltul Reprezentant vor utiliza cadrul de politică externă, inclusiv cooperarea pentru dezvoltare, pentru a promova și a consolida capacitățile în vederea unei mai bune guvernanțe a oceanelor, a conservării și refacerii biodiversității și a edificării unor economii albastre sustenabile, împreună cu partenerii săi, inclusiv cu organizațiile internaționale.
Dezvoltarea marină și costieră trebuie să fie durabilă din perspectiva mediului și trebuie să fie incluzivă din punct de vedere social. Interacțiunile și compromisurile la nivelul sectoarelor și al investițiilor trebuie să fie definite și formulate în mod clar.
UE a încheiat o gamă largă de acorduri bilaterale de cooperare, de parteneriat și comerciale, inclusiv acorduri de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil, în temeiul cărora poate consolida cooperarea în probleme maritime precum creșterea albastră, gestionarea zonelor marine și costiere, dreptul muncii și calificările profesionale 16 , impactul schimbărilor climatice asupra oceanelor, precum și sprijinul pentru punerea în aplicare a angajamentelor internaționale.
Oportunitățile de îmbunătățire a consolidării capacităților în zone de interes, precum Golful Guineei, Atlanticul de Sud, Asia de Sud-Est și statele insulare mici în curs de dezvoltare vor fi și ele incluse în această abordare.
Comisia și Înaltul Reprezentant vor mobiliza resurse pentru a sprijini o mai bună planificare a unei economii albastre sustenabile, în special în contextul Uniunii pentru Mediterana (UfM) și al Convenției de la Barcelona. Aceștia vor promova dialogul regional prin intermediul Forumului UfM privind economia albastră și vor sprijini acțiunile convenite în acest cadru, inclusiv cooperarea sporită în domeniul cercetării și inovării marine, prin intermediul Inițiativei BlueMED.
-Comisia și Înaltul Reprezentant vor utiliza cadrul de politică externă, inclusiv cooperarea pentru dezvoltare, pentru a promova și a consolida capacitățile în vederea unei mai bune guvernanțe a oceanelor și a edificării unor economii albastre sustenabile împreună cu parteneri-cheie, în special în Oceanul Pacific, în Oceanul Indian și în Africa de Vest.
-Bazându-se pe cooperarea pentru dezvoltare existentă în cadrul UE, Comisia și Înaltul Reprezentant se vor angaja în acțiuni de consolidare a capacităților în materie de securitate maritimă împreună cu alte țări și organizații regionale – în special în Golful Guineei și în Oceanul Indian.
-În 2017, Comisia și Înaltul Reprezentant vor sprijini elaborarea unui cadru de dezvoltare a economiei albastre robust și bazat pe dovezi.
-Comisia și Înaltul Reprezentant vor identifica modalități de îmbunătățire a guvernanței oceanelor prin punerea în aplicare a ODD. Aceasta va include, de exemplu, întărirea oportunităților de consolidare a capacităților în zone de interes precum Golful Guineei și Asia de Sud-Est.
-Comisia va include, de asemenea, o cooperare tehnică în colaborare cu Organizația Maritimă Internațională (OMI), menită să consolideze punerea în aplicare și respectarea instrumentelor OMI.
-Comisia va mobiliza resurse pentru a sprijini progresul în materie de consolidare a capacităților legate de dezvoltarea unei economii albastre sustenabile în Marea Mediterană, în contextul Uniunii pentru Mediterana și al altor organizații, inclusiv al Convenției de la Barcelona.
Acțiunea 5: Asigurarea siguranței și a securității mărilor și oceanelor
SUESM identifică provocările în materie de securitate – precum pirateria, traficul și introducerea ilegală de ființe umane, armele și drogurile – și subliniază necesitatea de a facilita cooperarea și schimbul de informații între autoritățile civile și cele militare. Dacă se dorește găsirea unor soluții la nivel mondial, sunt necesare o dezbatere internațională mai amplă în cadrul unor foruri precum ONU, G7 și G20 și parteneriate specifice care să implice alte țări și organisme regionale (de exemplu, Uniunea Africană și ASEAN).
În cooperare cu statele membre, Comisia și Înaltul Reprezentant vor lucra la nivel bilateral și multilateral, în cadrul SUESM și al strategiilor regionale (de exemplu, Golful Guineei și Cornul Africii), cu țări din afara UE și cu organizații regionale, pentru a reduce și a elimina amenințările și riscurile la adresa securității maritime, accelerând lucrările în domeniile prioritare 17 .
Noul Regulament privind Poliția de frontieră și garda de coastă 18 , regulamentul modificat privind Agenția Europeană pentru Siguranța Maritimă (EMSA) și regulamentul modificat privind Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului (EFCA) asigură baza unei mai bune cooperări atât între agențiile UE care sprijină autoritățile statelor membre ce îndeplinesc funcții de gardă de coastă, cât și cu țări terțe din jurul bazinelor mărilor europene. Această activitate se va concentra de asemenea asupra unei mai bune cooperări între gărzile de coastă naționale pentru realizarea de campanii cu scopuri multiple, cum ar fi, de exemplu, depistarea deversărilor ilegale, în cadrul MARPOL 19 . Ca parte a acestei cooperări, Frontex, EMSA și EFCA realizează operațiuni cu scopuri multiple care vizează, printre altele, pescuitul, controlul frontierelor și controlul migrației în Marea Mediterană Centrală. În completarea acestor activități, forțele militare ale UE sunt angajate totodată în combaterea activităților de introducere ilegală de persoane, în protejarea navelor, în lupta împotriva pirateriei și în monitorizarea activităților de pescuit, prin intermediul operațiilor SOPHIA și ATALANTA, beneficiind și de cooperarea NATO la îndeplinirea acestor sarcini.
-În cooperare cu statele membre, Comisia și Înaltul Reprezentant se vor baza pe SUESM pentru a colabora cu alte țări în vederea reducerii și eliminării amenințărilor și riscurilor la adresa securității maritime.
-Comisia și Înaltul Reprezentant vor acționa în vederea îmbunătățirii schimbului de informații transsectoriale în materie de supraveghere maritimă, atât între statele membre, implicând de asemenea EMSA și sprijinind, printre altele, punerea în aplicare a mediului său comun de realizare a schimbului de informații (CISE), cât și cu țări din afara UE, facilitând astfel intervenția internațională.
-Comisia va analiza modalitățile de a facilita interoperabilitatea mediilor de supraveghere maritimă, precum CISE.
-Pe baza evoluțiilor tehnologice din domeniile comunicațiilor prin satelit și analizei datelor, precum și pe baza sistemelor existente de monitorizare a activităților maritime, Comisia, împreună cu Înaltul Reprezentant, va lansa un proiect pilot de monitorizare a pescuitului ilegal în toată lumea, lucrând la amplificarea conștientizării situației maritime, și va explora posibilitățile de extindere a monitorizării la alte sectoare.
3.Reducerea presiunii asupra oceanelor și mărilor și crearea condițiilor pentru o economie albastră sustenabilă
Pentru a garanta existența unor oceane sănătoase, care să reprezinte deopotrivă un sistem de menținere a funcțiilor noastre vitale și o resursă, guvernanța oceanelor trebuie să devină mai eficace. Acțiunea UE ar trebui să se concentreze pe schimbările climatice și pe impactul acestora, pe poluarea și eutrofizarea marină, pe menținerea, conservarea și refacerea ecosistemelor marine și a biodiversității, precum și pe utilizarea sustenabilă a resurselor marine.
Acțiunea 6: Punerea în aplicare a Acordului COP21 și atenuarea impactului negativ al schimbărilor climatice asupra oceanelor, liniilor de țărm și ecosistemelor
Comisia va acționa în vederea protejării rolului ecosistemelor marine și costiere în reducerea impactului schimbărilor climatice. În asociere cu Înaltul Reprezentant, Comisia va avea drept obiectiv obținerea unui consens politic general cu privire la necesitatea menținerii funcției naturale de „carbon albastru” a oceanelor, prin colaborarea cu actori politici ai UE și internaționali, în contextul negocierilor privind schimbările climatice și al convențiilor internaționale de mediu relevante.
Comisia va depune eforturi pentru a consolida acțiunile care vizează oceanele la nivelul UE în vederea punerii în aplicare a Acordului de la Paris privind schimbările climatice – de exemplu, reducerea emisiilor generate de nave, dezvoltarea viitoare a surselor de energie regenerabilă. În asociere cu Înaltul Reprezentant, ea va colabora cu statele membre și cu partenerii internaționali pentru a promova includerea acestor acțiuni în procesul de urmărire națională a îndeplinirii angajamentelor asumate în temeiul Acordului de la Paris. În plus, Comisia va promova un plan de acțiune acceptat la nivel internațional pentru a face față consecințelor unor fenomene precum încălzirea oceanelor, acidificarea și creșterea nivelului maritim. Acest demers se va baza pe cel de-al cincilea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice și pe raportul său special ulterior referitor la schimbările climatice și la oceane și criosferă.
-Comisia va accelera colaborarea cu partenerii internaționali pentru a ajunge la un acord privind acțiunile comune care trebuie întreprinse pentru protejarea și refacerea ecosistemelor marine și costiere.
-Până în 2020, Comisia va lansa parteneriate public-privat internaționale menite să restabilească, să adapteze și să dezvolte „infrastructura verde/albastră”.
-În asociere cu Înaltul Reprezentant, Comisia va colabora cu statele membre și cu partenerii internaționali pentru a promova includerea acțiunilor care vizează oceanele în activitatea națională de monitorizare a îndeplinirii angajamentelor asumate în cadrul Acordului de la Paris. În cadrul bilanțului mondial prevăzut de Acordul de la Paris, ar putea fi prezentată o descriere a situației actuale.
-Comisia va propune o acțiune internațională de urmărire a consecințelor ce decurg, printre altele, din încălzirea oceanelor, din creșterea nivelului mării și din acidificarea acestora. Pentru relațiile cu partenerii internaționali, va fi utilizată Rețeaua de diplomație ecologică.
Acțiunea 7: Lupta împotriva pescuitului ilegal și consolidarea gestionării sustenabile a resurselor alimentare oceanice pe plan mondial
Combaterea pescuitului INN în întreaga lume reprezintă o prioritate pentru UE. Cel puțin 15 % din capturile de pește din lume, a căror valoare se situează 8 și 19 miliarde EUR pe an, sunt ilegale. UE cooperează cu alte țări pentru a iniția reforme structurale ale sistemelor lor de gestionare a pescuitului. Obiectivul constă în consolidarea acestor acțiuni în următorii 5 ani. În special, Comisia urmărește să întărească acțiunea multilaterală de limitare a pescuitului INN prin consolidarea instrumentelor care permit urmărirea și identificarea navelor și a resortisanților angajați în practici ilegale și prin creșterea rolului unor agenții internaționale-cheie precum Interpolul.
UE va colabora cu partenerii internaționali, va oferi sprijin pentru dezvoltarea capacității tehnice și administrative necesare pentru abordarea problemei pescuitului INN, va promova cooperarea dintre agenții și va evalua consecințele sociale negative ale acestor practici.
-Comisia va consolida acțiunile împotriva pescuitului INN prin îmbunătățirea sistemelor actuale și prin sprijinirea statelor membre în efortul de a asigura mecanisme de control eficace prin intermediul dezvoltării de instrumente electronice.
-În asociere cu Înaltul Reprezentant, Comisia va coopera cu țările terțe, printre altele, în ceea ce privește consolidarea capacităților și instituirea de parteneriate cu Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului, inclusiv pentru punerea în aplicare a Acordului privind măsurile de competența statului portului.
-Comisia și Înaltul Reprezentant vor utiliza fondurile de dezvoltare disponibile ale UE pentru a sprijini acțiunile care vor contribui la combaterea pescuitului INN.
-Comisia va coopera cu țările din afara UE prin intermediul dialogurilor bilaterale și al proceselor formale (identificare prealabilă, identificare și includere pe listă) în conformitate cu Regulamentul INN.
-În cadrul dialogurilor bilaterale și al forurilor regionale și internaționale, Comisia și Înaltul Reprezentant vor aborda provocări legate de pescuitul INN precum munca forțată și alte forme de muncă ce încalcă drepturile omului.
-UE va promova acțiuni multilaterale, inclusiv
crearea unui registru al flotei mondiale;
alocarea unui identificator unic al navei (numărul OMI) pentru navele de pescuit comerciale;
adoptarea de orientări pentru dezvoltarea și punerea în aplicare a unor mecanisme de documentare a capturilor (certificatul de captură global) și
întărirea rolului Interpolului în lupta împotriva pescuitului INN.
-Comisia va întări supravegherea flotei de pescuit externe a UE peste tot unde aceasta operează, în conformitate cu regulamentul propus privind gestionarea sustenabilă a flotelor de pescuit externe 20 .
Acțiunea 8: Interzicerea subvențiilor dăunătoare sectorului pescuitului
Subvențiile acordate sectorului pescuitului, care contribuie la pescuitul excesiv, la capacitatea de pescuit excedentară și la pescuitul INN reprezintă de mult timp o preocupare internațională. Summiturile mondiale privind dezvoltarea durabilă din 2002 și din 2012 au solicitat ca acestea să înceteze. Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a stabilit acum un termen (2020) pentru încetarea acordării acestor subvenții.
Se vor promova eforturi internaționale pentru limitarea capacității de pescuit excedentare și a pescuitului excedentar efectuat de flotele de pescuit din întreaga lume, precum și pentru interzicerea subvențiilor dăunătoare. Aceste eforturi vor sprijini negocierile OMC vizând interzicerea subvențiilor care contribuie la capacitatea de pescuit excedentară, la pescuitul excedentar și la pescuitul INN.
-UE se va angaja activ în negocieri multilaterale în cadrul OMC pentru a interzice, până în 2020, subvențiile care contribuie la capacitatea de pescuit excedentară, la pescuitul excedentar și la pescuitul INN.
Acțiunea 9: Lupta împotriva deșeurilor marine și „mării de plastic”
Deșeurile marine reprezintă o amenințare majoră pentru oceanele noastre. Comisia a întreprins deja acțiuni pentru rezolvarea acestei probleme la sursă și va consolida în mod semnificativ acest demers.
Comisia va propune măsuri pentru a reduce crearea de deșeuri în ciclul de producție, de la alegerea materialului, concepția produsului, producția, consumul și reciclarea, până la eliminare.
În cadrul Planului de acțiune pentru o economie circulară, UE va propune, până în 2017, o strategie privind materialele plastice, abordând aspecte precum reciclabilitatea, biodegradabilitatea, prezența unor substanțe periculoase în anumite materiale plastice, precum și deșeurile marine, cu o componentă internațională clară împotriva evacuării de materiale plastice în mediul înconjurător. Aceasta va contribui la reducerea deșeurilor găsite pe plajă și a uneltelor de pescuit pierdute cu cel puțin 30 % până în 2020. De asemenea, strategia va contribui la diminuarea volumului de microplastice introduse în mediul marin, inclusiv, acolo unde este cazul, prin restricționarea utilizării acestora în componența produselor.
La rândul său, acest lucru va contribui la punerea în aplicare a Agendei 2030. Strategia va recunoaște totodată caracterul mondial al problemei și necesitatea unor acțiuni colective, inclusiv în contextul acordurilor de mediu multilaterale. Ea va analiza posibilitățile de reorganizare a luptei împotriva deșeurilor marine în cadrul acțiunii externe a UE și al ajutorului pentru dezvoltare, astfel încât să se poată opri fluxul de deșeuri din plastic în oceanele lumii și va participa la acțiuni de eliminare bine coordonate, ori de câte ori acest lucru se justifică din punctul de vedere al mediului și este fezabil din punct de vedere tehnic.
-Ca parte a strategiei sale privind economia circulară, în 2017 Comisia va propune o strategie privind materialele plastice, abordând problema deșeurile marine pe lângă alte aspecte precum reciclabilitatea și biodegradabilitatea.
-Comisia va aborda problema deșeuri lor provenite din surse marine, inclusiv cele rezultate din activitățile de transport maritim și de pescuit, prin revizuirea Directivei privind instalațiile portuare de preluare 21 și, dacă este cazul, prin acțiuni suplimentare legate de activitățile de pescuit și de acvacultură.
-Comisia va contribui la evaluarea eficacității strategiilor de guvernanță internațională, regională și subregională și a abordărilor în ceea ce privește combaterea deșeurilor din plastic și a microplasticelor marine, conform solicitărilor Adunării ONU pentru mediu.
-Comisia va oferi ajutor financiar, în special din Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, pentru îmbunătățirea capacității de colectare a deșeurilor marine și a disponibilității datelor cu privire la concentrațiile de deșeuri din mările din jurul UE.
-Comisia va propune consolidarea cadrului instituțional pentru rezolvarea problemei deșeurilor marine, de exemplu printr-o mai bună coordonare a eforturilor internaționale, prin planul G7 de combatere a deșeurilor marine și prin parteneriatul mondial privind deșeurile marine.
-Comisia va monitoriza angajamentele mondiale și regionale prin promovarea unor planuri de acțiune privind deșeurile marine, punând accentul pe convențiile maritime regionale de pe teritoriul Europei.
Acțiunea 10: Promovarea amenajării spațiului maritim (MSP) la nivel mondial
Utilizarea sustenabilă a oceanelor și a biodiversității acestora, inclusiv îndeplinirea ODD relevante, depinde de planificarea și de gestionarea adecvată a utilizărilor umane, atât în interiorul, cât și în afara zonelor aflate sub jurisdicție națională. MSP poate asigura organizarea efectivă a utilizărilor marine din cadrul unei zone maritime, inclusiv desemnarea, gestionarea și colaborarea în rețea a ZMP 22 . Adoptarea MSP ia amploare în întreaga lume, iar în ultimul deceniu s-a acumulat un volum semnificativ de experiență și de bune practici.
În 2017, Comisia va începe să lucreze cu toți actorii relevanți în vederea elaborării unor propuneri de orientări acceptate la nivel internațional cu scopul de a promova utilizarea MSP și a proceselor conexe de către țările partenere și la nivel internațional, în special în cadrul ONU.
-În 2017, Comisia va demara lucrările de elaborare a unor propuneri de orientări internaționale privind MSP.
Acțiunea 11: Atingerea obiectivului global de conservare a 10 % din zonele marine și costiere și promovarea gestionării eficace a ZMP
Biodiversitatea marină se află în prezent într-o stare alarmantă. Pe parcursul ultimilor 30 de ani, recifurile tropicale au pierdut mai mult de jumătate din coralii capabili să formeze recifuri. În prezent, doar 3,4 % din mări și oceane sunt acoperite de zone marine protejate (ZMP), procent care se situează cu mult sub obiectivul de conservare de 10 % pentru 2020, convenit la nivel mondial. Refacerea și protejarea ecosistemelor marine ar aduce atât beneficii economice, cât și beneficii de mediu. Creșterea acoperirii ZMP la 30 % ar putea genera până la 920 de miliarde USD între 2015 și 2050 23 .
În prezent, diverse organizații și foruri lucrează la elaborarea unor diferite tipuri de instrumente de gestionare bazate pe zone, în funcție de mandatele pe care le dețin 24 . Cu toate acestea, ZMP sunt eficace doar dacă sunt bine gestionate și formează o rețea coerentă din punct de vedere ecologic. Gestionarea lor necesită o planificare adecvată, dar și resurse umane și financiare.
Comisia va contribui la eficacitatea ZMP în întreaga lume prin promovarea schimbului de bune practici și prin sprijinirea eforturilor de instituire a unor rețele coerente. Comisia va încuraja, de asemenea, cooperarea regională și internațională pentru a dezvolta mecanisme de finanțare sustenabile și pe termen lung pentru ZMP 25 .
Un acord nou de punere în aplicare în temeiul UNCLOS cu privire la conservarea și utilizarea sustenabilă a BBNJ ar ajuta la atingerea obiectivului global de conservare de 10 % și la creșterea semnificativă a acoperirii ZMP în mările libere.
-Comisia va contribui la eficacitatea și la extinderea ZMP în întreaga lume, prin promovarea schimbului de bune practici și prin sprijinirea eforturilor depuse în vederea instituirii de rețele coerente.
-Comisia va încuraja, de asemenea, cooperarea regională și internațională pentru a dezvolta mecanisme de finanțare sustenabilă și pe termen lung pentru ZMP.
-Comisia va finaliza un proiect de înfrățire privind ZMP, care va facilita schimbul de bune practici între ZMP atlantice din Europa, Africa, America de Nord și America de Sud, precum și consolidarea capacităților acestora.
-Comisia va oferi oportunități de finanțare în cadrul programelor Orizont 2020 și LIFE dedicate cercetării din domeniul marin, esențială pentru instituirea de zone marine protejate, și va facilita colaborarea cu partenerii internaționali.
4. Consolidarea activităților de cercetare și a datelor privind oceanele, la nivel internațional
Pentru a aborda cu succes majoritatea acțiunilor enumerate mai sus și pentru a asigura o utilizare sustenabilă a resurselor este esențial să dispunem de cunoștințe științifice solide cu privire la oceane. Acestea necesită investiții considerabile în bunuri și echipamente. Dacă datele și cunoștințele sunt partajate, ele oferă un beneficiu maxim societății.
UE și statele membre și-au demonstrat deja cu succes disponibilitatea de a finanța cercetarea marină și maritimă și de a îmbunătăți disponibilitatea și interoperabilitatea datelor. Cooperarea cu partenerii internaționali, inclusiv punerea în comun a resurselor, reprezintă un pas viitor necesar pentru asigurarea bazei de cunoștințe necesare pentru gestionarea eficace a oceanelor.
Acțiunea 12: O strategie coerentă a UE în ceea ce privește observarea oceanelor, datele și contabilitatea marină
Rețeaua europeană de observare și date privind mediul marin (EMODnet) permite cercetătorilor, autorităților publice, întreprinderilor și societății civile să caute, să vizualizeze, să descarce și să utilizeze date și produse de date privind batimetria, geologia, habitatele, caracteristicile fizice, caracteristicile chimice și viața marină a mărilor din Europa, provenite de la peste 100 de organisme de cercetare din domeniul marin.
Alinierea lucrărilor UE cu cele ale partenerilor săi internaționali ar consolida în mod considerabil cunoștințele care stau la baza guvernanței oceanelor, consolidând, printre altele, în mod semnificativ sistemul integrat pentru capitalul natural și contabilitatea din sectorul serviciilor ecosistemice, în curs de dezvoltare în cooperare cu Agenția Europeană de mediu și cu parteneri internaționali.
-Comisia se va baza pe EMODnet pentru a propune, în 2018, o strategie coerentă pentru observarea oceanelor în conformitate cu Comunicatul G7 de la Tsukuba 26 . Ea va evalua în ce măsură rețelele de observare a oceanelor corespund scopului urmărit și va analiza beneficiile economice, de mediu și societale ale consolidării acestora.
-În contextul acestui raport programat pentru 2018, Comisia va propune o modalitate de aliniere a EMODnet la celelalte eforturi naționale sau regionale de colectare a datelor marine, în vederea instituirii unei rețele internaționale de date marine și a asigurării accesului liber la acestea.
Acțiunea 13: Consolidarea investițiilor în știința și inovarea „albastre”
UE și statele sale membre cheltuiesc anual aproximativ 2 miliarde EUR pentru cercetarea marină. Peste 260 de milioane EUR provin din programul de cercetare și inovare „Orizont 2020”. Este important ca această ambiție să fie menținută la același nivel. Un domeniu de interes specific al „creșterii albastre” vizează cercetarea transversală în domeniul marin și maritim și sprijină politicile legate de oceane, inclusiv pescuitul, energia offshore și transportul maritim.
Statele membre coordonează sau integrează din ce în ce mai mult propriile programe de cercetare pentru a aborda probleme comune la nivelul UE (de exemplu, prin inițiativa de programare în comun „Mări și oceane productive și sănătoase” și prin proiectele Orizontul Mării Negre și EMBLAS) și la nivelul bazinului maritim (de exemplu, prin inițiativele BONUS pentru Marea Baltică și BLUEMED pentru Marea Mediterană).
-În contextul inițiativei Cloudul european pentru știință 27 , Comisia va institui un „proiect-pilot de cloud pentru știința albastră” și va continua să investească în cercetarea și inovarea marină.
-Comisia va lucra alături de parteneri din cadrul G7 pentru a avansa noua inițiativă a G7, intitulată „Viitorul oceanelor”, pentru a îmbunătăți activitatea de cercetare și observare a oceanelor și a mărilor.
Acțiunea 14: Parteneriate internaționale științifice, de cercetare și de inovare în domeniul oceanelor
Activitățile științifice și de cercetare în domeniul oceanelor care se desfășoară pe teritoriul UE pot beneficia în mod considerabil de cooperarea cu instituții din afara UE. Declarația de la Galway privind cooperarea în domeniul cercetării Oceanului Atlantic – semnată de UE, SUA și Canada în 2013 – a reprezentant un semnificativ pas înainte, iar Comisia va continua punerea sa în aplicare.
Pentru a favoriza competențele necesare inovării și competitivității, Comisia va sprijini în continuare un parteneriat condus de industrie în domeniul tehnologiei maritime în contextul Planului de cooperare sectorială în materie de competențe.
Ca urmare a recomandării OCDE de a promova o mai bună cooperare internațională în domeniul științei și tehnologiei maritime, ea va explora și posibilitățile de a institui rețele internaționale pentru schimburi de experiență în promovarea tehnologiilor maritime inovatoare care completează instrumentele existente.
-În temeiul acordurilor științifice și tehnologice existente, Comisia va dezvolta parteneriate științifice și de cercetare în domeniul marin cu parteneri-cheie, inclusiv parteneriate în domeniul oceanelor, dacă este cazul, precum și alianțe mondiale acolo unde are calitatea de membru, de exemplu în cadrul Forumului Belmont sau al Grupului pentru observarea Pământului.
-Comisia își va intensifica activitatea de creare a unei Alianțe transatlantice pentru cercetarea oceanică, prin promovarea unor cadre îmbunătățite de cooperare în domeniul marin cu actori-cheie din Atlanticul de Sud.
-Comisia va avansa lucrările de includere a țărilor sud-mediteraneene în inițiativa BLUEMED și își va consolida implicarea în activitatea științifică, de cercetare și inovare din Marea Neagră, în temeiul programului Sinergia Mării Negre.
5.Concluzii
UE are o mare responsabilitate în ceea ce privește oceanele și mările. Ea joacă un rol important, de campioană a dezvoltării durabile, de actor global în cadrul guvernanței oceanelor și de utilizator al resurselor oceanelor. În beneficiul generațiilor actuale și viitoare, UE ar trebui să-și intensifice eforturile pentru a se asigura că oceanele sunt sigure, securizate, curate și gestionate în mod sustenabil.
Comisia și Înaltul Reprezentant se angajează să îmbunătățească guvernanței oceanelor, punând accentul pe domeniile prioritare prezentate mai sus. În acest fel, ei vor promova sinergiile dintre politicile și strategiile UE, care la rândul lor pot sprijini o mai bună guvernanță a oceanelor, de exemplu, prin întărirea securității maritime și favorizarea dezvoltării durabile.
Ei se vor angaja, împreună cu statele membre, cu organizațiile și partenerii internaționali și cu organizațiile și părțile interesate regionale, să avanseze acțiunile propuse și să exploreze noi căi și mijloace de consolidare a guvernanței internaționale a oceanelor. În asociere cu Înaltul Reprezentant, Comisia va institui un forum al părților interesate din UE, dedicat oceanelor și mărilor din întreaga lume. Comisia va sprijini urmărirea prezentei inițiative și va purta un dialog periodic cu privire la eforturile depuse de UE pentru îmbunătățirea guvernanței internaționale a oceanelor. Prima reuniune a forumului va avea loc în 2017.
Comisia și Înaltul Reprezentant vor întocmi rapoarte cu privire la progresul acțiunilor menționate mai sus, la intervale regulate, primul raport urmând a fi prezentat în termen de doi ani de la adoptarea prezentei comunicări.
Strategia Uniunii Europene în materie de securitate maritimă, 11205/14, adoptată de Consiliul Afaceri Generale la 24 iunie 2014.
CBD COP XII/23;