Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului

[COM(2018) 340 final – 2018/0172(COD)]

(2019/C 62/34)

Raportoare:

Maria NIKOLOPOULOU

Sesizare	Consiliu, 15.6.2018 Parlamentul European, 11.6.2018
Temei juridic	Articolul 192 alineatul (1) și articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Decizia Adunării Plenare	17.4.2018
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	5.10.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	17.10.2018
Sesiunea plenară nr.	538
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	210/3/2

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) susține propunerea de directivă privind materialele plastice de unică folosință și consideră că aceasta reprezintă un element esențial în cadrul strategiei privind economia circulară și pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă.

1.2.

Comitetul subliniază, în special, că în procesul de tranziție către durabilitate este nevoie, în primul rând, de implicarea tuturor agenților politici, economici, sociali, din domeniul mediului și culturali, implicând, de asemenea, fiecare cetățean într-o nouă paradigmă de producție, de consum și de reciclare a produselor. Din acest motiv, educația, formarea și campaniile de sensibilizare reprezintă cerințe fundamentale, la toate nivelurile, acordându-se o atenție specială tinerilor de vârstă școlară.

1.3.

Comitetul consideră că propunerea Comisiei este un proiect-pilot important, cu o abordare specifică a produselor din plastic cel mai des întâlnite în mări și oceane. Cu toate acestea, propunerea ar putea fi chiar mai ambițioasă și, în același timp, ar trebui să fie însoțită de o foaie de parcurs și de alte inițiative care să asigure o aplicare eficace.

1.4.

Comitetul recomandă, în special:

1.4.1.

analizarea posibilității extinderii listei celor 10 produse prin includerea altora, pentru care deja sunt disponibile pe piață alternative durabile, în cantități și la prețuri adecvate;

1.4.2.

clarificarea principiului potrivit căruia toate produsele biodegradabile trebuie să fie și compostabile, cu termene specifice pentru fotodegradare pe uscat și pe mare;

1.4.3.

pescarii pot fi un factor-cheie în curățarea mărilor și a oceanelor. Stimulentele pentru returnarea echipamentelor de pescuit trebuie să fie extinse cât mai curând la toate deșeurile colectate în timpul pescuitului. Pentru dezvoltarea completă a unui nou sistem de curățare a mărilor și oceanelor, este necesară implicarea tuturor părților interesate și a autorităților locale. În plus, toate porturile, inclusiv cele mai mici, trebuie să dispună de un sistem avansat de colectare și de gestionare transparentă a deșeurilor;

1.4.4.

în ciuda faptului că 90 % din produsele din plastic de unică folosință prezente pe piața europeană sunt produse în țări terțe, este esențial ca toate întreprinderile din sector să beneficieze de asistență pe parcursul tranziției către o producție mai durabilă. În special, trebuie încurajate, prin instrumente financiare și fiscale, inovarea și dezvoltarea unor sectoare precum cel al proiectării ecologice, al bioplasticului și al materiilor prime secundare. Astfel, UE va putea să beneficieze de o creștere semnificativă în cadrul balanței comerciale, să favorizeze dezvoltarea unor întreprinderi mai durabile și să sporească numărul locurilor de muncă de calitate;

1.4.5.

principiul „poluatorul plătește”, consacrat de Directiva 2004/35/CE, reprezintă un pilon esențial al propunerii Comisiei și stă la baza unei repartizări mai echitabile și mai echilibrate a sarcinilor de gestionare și de reciclare a deșeurilor. Aplicarea corectă a directivei va permite reducerea costurilor menționate pentru acele întreprinderi care realizează acțiuni confirmate de prevenire a poluării sau de recuperare directă a produselor poluante fabricate;

1.4.6.

o mai bună coordonare între restul legislațiilor existente în materie de gestionare și de reciclare a deșeurilor, punând accentul pe separarea deșeurilor. De asemenea, ar fi important ca statele membre să introducă autorizații și sancțiuni armonizate;

1.4.7.

efectele strategiei privind materialele plastice de unică folosință vor fi limitate dacă Comisia nu intervine cu o strategie ad hoc pentru o gestionare și un control mai durabil al apelor interioare (lacuri și râuri), prin care trec 80 % din deșeurile prezente în mări. Comitetul recomandă promovarea difuzării unor sisteme de guvernanță care să implice autoritățile publice, autoritățile private și societatea civilă organizată, cum ar fi „contractele de râu”, care ar trebui apreciate ca fiind o cerință fundamentală pentru accesul la anumite fonduri pentru protecția mediului (cum ar fi Interreg);

1.4.8.

introducerea sistemelor de etichetare și de trasabilitate pentru produsele din plastic ar putea constitui o valoare adăugată în procesele de gestionare și de reciclare a deșeurilor. Crearea unui logo specific ar putea consolida încrederea consumatorilor, în special pentru produsele fabricate cu materii prime secundare;

1.4.9.

directiva ar trebui revizuită din trei în trei ani, și nu din șase în șase ani. Această propunere este justificată de faptul că mecanismele de monitorizare sunt deja active și validate (metoda cuantificării). În plus, o astfel de măsură ar permite rezolvarea eventualelor probleme care ar putea apărea în timpul etapei de punere în aplicare și, dacă ar fi necesar, ar permite modificarea sau extinderea listei celor 10 produse, în funcție de stadiul punerii în aplicare a directivei și de evoluțiile din domeniul proiectării ecologice;

1.4.10

. numeroasele bune practici existente în economia circulară ar trebui să fie mai bine difuzate, prin consolidarea platformei CESE „Platforma europeană a părților interesate privind economia circulară”, care reprezintă un instrument eficient pentru schimbul de experiență dintre toate părțile interesate.

2.   Introducere

2.1.

În Uniunea Europeană, deșeurile de plastic reprezintă între 80 % și 85 % din deșeurile marine, din care 50 % sunt produse din plastic de unică folosință, în timp ce alte 27 % sunt echipamente de pescuit care conțin plastic, care au fost utilizate pentru pescuitul tradițional și pentru acvacultură și au fost abandonate sau pierdute în mare.

2.2.

Cele 10 produse din plastic de unică folosință cel mai des întâlnite pe plajele europene reprezintă 86 % din toate articolele găsite și 43 % din totalul deșeurilor marine. Acestea sunt produse de uz curent, a căror componență nu este întotdeauna asociată cu plasticul (1): recipiente pentru alimente, căni pentru băuturi, bețișoare pentru urechi, farfurii, paie, bețe pentru baloane, recipiente pentru băuturi și dopurile acestora, filtre pentru produse din tutun, șervețele umede și pungi de transport din plastic. Aceste 10 produse, împreună cu echipamentele de pescuit care conțin plastic, reprezintă aproximativ 70 % din totalul deșeurilor marine care sunt cuantificate (2).

2.3.

Pentru degradarea în mediul înconjurător a produselor din plastic de unică folosință, realizate în general din polietilenă și polipropilenă, este nevoie în medie de 300 de ani, cu toate că, în unele cazuri, fotodegradarea lor poate dura până la 1 000 de ani. În plus, degradarea nu înseamnă că materialele plastice sunt absorbite în ciclul de viață al naturii, ci că se transformă în microplastice, devenind invizibile pentru ochiul uman.

2.4.

Plasticul reprezintă una dintre cele mai valoroase invenții ale secolului al XX-lea, care ne-a influențat cel mai mult viețile. Datorită caracteristicilor sale fizice (flexibil, ușor și rezistent), este un material cu nenumărate aplicații – de exemplu, produsele din plastic de unică folosință, ideale pentru a fi utilizate în exterior (pentru picnic etc.). Aceasta înseamnă că produsele din plastic de unică folosință sunt produse cu risc ridicat de dispersare în natură, independent de voința multor consumatori și de eficiența sistemelor de gestionare și de reciclare a deșeurilor. Este vorba despre un risc și despre un impact ecologic disproporționat, în special având în vedere faptul că este posibil ca timpul de utilizare prevăzut pentru aceste produse să nu depășească cinci minute.

2.5.

În cazul în care produsele din plastic de unică folosință nu intră în lanțul de gestionare a deșeurilor, acestea se acumulează în mări și oceane și au efecte dăunătoare pentru mediu și pentru sănătatea umană, dat fiind că intră în lanțul alimentar. În plus, acest fenomen afectează mai multe sectoare economice, cum ar fi turismul, pescuitul și transportul maritim.

2.6.

Problema deșeurilor marine are un caracter transfrontalier, iar emblematice în acest sens sunt insulele de plastic (3). Uniunea Europeană s-a angajat să ia măsuri împotriva acestui fenomen, în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale Națiunilor Unite (4) și cu Acordul de la Paris (COP21). Strategia privind materialele plastice (5) a reprezentat un prim pas în această direcție, în cadrul planului de acțiune pentru economia circulară (6).

3.   Rezumatul propunerii Comisiei

3.1.

Obiectivul propunerii de directivă constă în prevenirea și reducerea deșeurilor marine de plastic (macroplastice) provenite din produse din plastic de unică folosință și din echipamente de pescuit care conțin plastic, prin completarea măsurilor deja prevăzute în cadrul strategiei privind materialele plastice și prin eliminarea lacunelor identificate în legislația și în acțiunile existente.

3.2.

Directiva este legată și de inițiativa care vizează eliminarea pungilor de transport din plastic de unică folosință (pentru a le înlocui cu altele, produse din bioplastic sau din materiale compostabile), care a contribuit la schimbarea radicală și într-un timp scurt a obiceiurilor consumatorilor, oferind rezultate foarte pozitive pentru mediul înconjurător (7).

3.3.   Produse din plastic de unică folosință

3.3.1.

Ca urmare a cuantificării realizate pe diferite plaje europene, propunerea vizează cele 10 produse din plastic de unică folosință care se regăsesc cel mai frecvent pe plaje. Comisia a prevăzut o serie de măsuri bazate pe disponibilitatea unor produse alternative durabile și la prețuri accesibile. În cazul în care acestea există deja pe piață, se prevede eliminarea produselor similare mai poluante (de exemplu, paie, farfurii și bețișoare pentru urechi). În caz contrar, se introduce un set de măsuri care vizează reducerea consumului, prin campanii de sensibilizare și prin promovarea proiectării ecologice astfel încât să se producă cât mai curând posibil materiale alternative, biocompatibile și reciclabile (de exemplu, recipiente pentru alimente, căni pentru băuturi, baloane, ambalaje și folii, recipiente pentru băuturi, filtre pentru produse din tutun, șervețele umede și pungi de transport din plastic subțire).

3.3.2.

Directiva stabilește aplicarea schemei de răspundere extinsă a producătorilor pentru toate articolele care nu intră sub incidența măsurii de restricționare a introducerii pe piață, cu scopul de a contribui la costurile aferente prevenirii și gestionării deșeurilor.

3.3.3.

Comisia propune, de asemenea, un sistem de etichetare în vederea informării consumatorilor cu privire la gestionarea deșeurilor, pentru a încuraja colectarea selectivă și reciclarea. Această măsură implică, de asemenea, semnalarea comportamentelor care trebuie evitate (utilizarea șervețelelor umede, de exemplu).

3.3.4.

Propunerea introduce măsuri concrete privind proiectarea produselor (dopuri atașate sticlelor, de exemplu) și obiective ambițioase în ceea ce privește reciclarea (cum ar fi reciclarea separată a 90 % din sticlele de plastic de unică folosință).

3.4.   Echipamente de pescuit care conțin plastic

3.4.1.

Directiva propune un sistem integrat și mai modern de colectare a echipamentelor de pescuit care conțin plastic, bazat pe trei aspecte-cheie: introducerea unui mecanism specific și a utilajelor pentru colectarea selectivă în porturi, stimulente pentru pescarii care returnează echipamentele de pescuit sau resturile abandonate pe mare, introducerea unei scheme de răspundere extinse pentru producătorii de echipamente de pescuit care conțin plastic, inclusiv pentru IMM-uri. Fondurile colectate prin intermediul schemei de răspundere extinsă a producătorilor vor fi utilizate pentru a acoperi costurile legate de prevenirea generării de deșeuri (campanii de sensibilizare a opiniei publice) și de gestionarea deșeurilor, inclusiv de curățarea deșeurilor constând din produse din plastic de unică folosință.

3.5.

O mare parte dintre produsele din plastic de unică folosință sunt fabricate în țări din afara UE. Acest lucru implică faptul că propunerea ar putea favoriza o dezvoltare susținută a producției europene, datorată unei cereri interne semnificative. Prin urmare, se preconizează că această reglementare va favoriza, de asemenea, creșterea mai rapidă a unei economii competitive, durabile și decarbonizate, cu un avantaj evident în balanța comercială în raport cu țările terțe și cu efecte pozitive în ceea ce privește crearea de locuri de muncă de calitate.

4.   Observații generale

4.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) a fost unul dintre pionierii dezvoltării durabile bazate atât pe sensibilizarea cetățenilor, cât și pe cea a tuturor actorilor politici, economici, sociali, din domeniul mediului și culturali. Din acest motiv, educația la toate nivelurile joacă un rol-cheie pentru a pune bazele unui mod nou de a produce, de a consuma și de a trăi, respectând mediul înconjurător. În ceea ce privește responsabilitatea socială a întreprinderilor, acestea sunt un factor-cheie pentru îndeplinirea sarcinii de sensibilizare și de educare. Societatea civilă organizată a realizat deja multe acțiuni voluntare, care ar putea reprezenta o valoare adăugată importantă la inițiativa Comisiei.

4.2.

CESE reamintește că poluarea reprezintă o problemă globală. Orice inițiativă europeană, indiferent de viziunea și de domeniul său de aplicare, nu va fi suficientă dacă nu este însoțită de un proiect mai amplu de dezvoltare durabilă, care să implice atât marii concurenți ai Uniunii, cât și țările în curs de dezvoltare. În special, se recomandă crearea de sinergii cu țările terțe învecinate în ceea ce privește gestionarea durabilă a mărilor închise, precum Marea Neagră și Marea Mediterană. Din acest motiv, Comitetul speră ca UE să își asume un rol din ce în ce mai important în conducerea proceselor de dezvoltare durabilă.

4.3.

CESE sprijină propunerea care vizează prevenirea și reducerea deșeurilor de plastic din mări provenite din produse din plastic de unică folosință și din echipamente de pescuit care conțin plastic. Comitetul înțelege ideea concentrării asupra unui număr limitat de produse cu impact ridicat asupra mediului, în conformitate cu logica „proiectului-pilot”, și consideră că această inițiativă reprezintă un pas important pentru crearea unei economii cu adevărat durabile, în cadrul planului de acțiune pentru economia circulară (8) și pentru completarea strategiei privind materialele plastice (9). Cu toate acestea, CESE consideră că inițiativa Comisiei ar putea fi mai ambițioasă, prin extinderea listei la toate acele produse durabile deja disponibile cantitativ și la un preț corespunzător (de exemplu, capsulele pentru cafea) și prin garantarea faptului că produsele respective respectă cerințele EFSA în materie de protecție a sănătății.

4.4.

CESE consideră adecvată propunerea de restricționare a comercializării numai în cazul în care există deja produse alternative durabile, sigure pentru mediul înconjurător și pentru oameni și accesibile consumatorilor.

4.5.

Pentru a rezolva problema acumulării de deșeuri de materiale plastice, sunt importante, în afară de gestionarea deșeurilor, atât modelele de consum, cât și cel de producție. Din acest motiv, este esențial ca guvernele naționale să pună în aplicare toate instrumentele necesare pentru a încuraja utilizarea de produse din materiale plastice durabile, promovând și sprijinind procesele de producție și de consum cele mai eficiente. În același timp, este importantă sensibilizarea cetățenilor, începând cu vârsta școlară, astfel încât să acționeze în mod responsabil și să participe la colectarea selectivă a deșeurilor.

4.6.

Produsele din plastic de unică folosință sunt produse cu risc ridicat de răspândire în mediul înconjurător, independent de voința multor consumatori și de eficiența sistemelor de gestionare și de reciclare a deșeurilor. Imposibilitatea de a crea un mecanism de colectare și reciclare a deșeurilor eficient în proporție de 100 % presupune crearea unor produse alternative durabile, cât mai curând cu putință, și luarea de măsuri pentru a reduce nivelul de poluare generat (10).

4.7.

Proiectarea ecologică reprezintă un factor-cheie în crearea de produse biocompatibile care să ofere o alternativă în raport cu cele care sunt mai poluante. Comitetul recomandă ca, în noul cadru financiar al UE, să se investească resurse adecvate în acest sector, în special prin intermediul noului program Orizont. CESE consideră că inovarea ecologică în domeniul materialelor bioplastice și a materiilor prime secundare ori utilizarea enzimelor precum „PETase”, capabile „să mănânce” materialele plastice, poate reprezenta o valoare adăugată pentru întreaga Uniune, din punct de vedere economic, social și de mediu.

4.8.

Comitetul recomandă o abordare specifică pentru produsele din plastic care urmează a fi transformate în materii prime secundare. În special, este important ca materialele plastice să nu conțină aditivi chimici toxici care le-ar putea împiedica reciclarea, provocând daune oamenilor, întreprinderilor și mediului înconjurător. De asemenea, este important să se stabilească un „sfârșit al ciclului de viață”, având în vedere că nu pot fi reciclate la infinit.

4.9.

CESE consideră că una dintre limitările cele mai evidente ale inițiativei constă în lipsa unei reglementări care să completeze conceptul de „biodegradabilitate”. În realitate, faptul că un produs din plastic este biodegradabil nu înseamnă că este durabil din punct de vedere ecologic. Produsele din plastic, în special produsele din plastic de unică folosință, pot fi transformate în microplastice, contaminând mediul și intrând în lanțul alimentar. Din acest motiv, Comitetul recomandă să se intervină cât mai curând pentru a se clarifica principiul conform căruia toate produsele din plastic „biodegradabile” trebuie să fie și „compostabile”, adică să nu fie toxice și nici nocive pentru mediu. În acest context, este esențial să se stabilească, de asemenea, termene specifice de biodegradabilitate pe mare și pe uscat, în conformitate cu norma armonizată EN 13432 (11). În cele din urmă, este esențial să se creeze o etichetă europeană, cu mecanisme de control adecvate pentru evitarea fraudelor.

4.10.

CESE sprijină propunerea de încurajare a returnării echipamentelor de pescuit care conțin plastic prin stimulente acordate pescarilor. Comitetul constată că activitatea de separare a deșeurilor nu este nici ușoară, nici de scurtă durată și, de aceea, se așteaptă ca stimulentele să fie adecvate în raport cu timpul investit de pescari pentru a separa deșeurile.

4.10.1.

Această măsură ar trebui extinsă la returnarea tuturor deșeurilor colectate în timpul activității de pescuit pentru care, în conformitate cu legile în vigoare, pescarii sunt obligați să plătească pentru a le descărca în porturi. Acest lucru înseamnă că, în prezent, pescarii plătesc pentru a curăța marea și pentru a descărca pe uscat deșeuri pe care nu le-au produs, ci le-au colectat. Din acest motiv, se recomandă revizuirea măsurilor actuale în domeniul gestionării deșeurilor, în cadrul noului Fond european pentru pescuit 2021-2026, favorizând comportamentele proactive și responsabile.

4.10.2.

Întrucât există cantități semnificative de deșeuri, atât plutitoare, cât și submerse, pescarii pot reprezenta o valoare adăugată importantă pentru colectarea lor. Introducerea recentă a unor limite pentru mai multe stocuri de pescuit permite ca aceste stimulente să fie considerate un element de compensare economică (12). Astfel, activitatea de curățare, după asigurarea unei formări adecvate și implicarea directă a asociațiilor de pescari, ar putea deveni o altă activitate economică interesantă, ca și pescuitul turistic (economia albastră), foarte practicat în perioadele de întrerupere naturală a pescuitului. Această măsură ar trebui inclusă în noul Fond european pentru pescuit, iar punerea sa în aplicare ar trebui să facă obiectul unei inițiative legislative specifice europene.

4.11.

Comitetul este de acord cu introducerea schemei de răspundere extinsă a producătorilor, care este în concordanță cu principiul „poluatorul plătește”. Până în prezent, alte sectoare de producție (turismul (13), transportul maritim, pescuitul) și cetățenii (prin taxe mai mari aplicate pentru colectarea, gestionarea și reciclarea deșeurilor) au plătit costurile legate de poluarea mării. Atunci când schema va fi pusă în aplicare, va fi important să se asigure faptul că acest principiu se aplică întreprinderilor ce produc efectiv produse poluante și că nu se va reflecta în prețul final plătit de consumatori (14).

4.12.

În conformitate cu criteriile stabilite în Directiva 2004/35/CE (15), Comitetul invită Comisia și statele membre să evalueze posibilitatea reducerii sarcinilor economice pentru întreprinderile care desfășoară acțiuni confirmate de recuperare directă, legate de poluarea generată de produsele lor (de exemplu, sistem de ambalaje returnabile). Deși este de competența directă a autorităților naționale, ar trebui ca și evaluarea acestor bune practici să facă obiectul unui control european la al doilea nivel.

4.13.

CESE este conștient de faptul că tranziția către economia circulară va implica o serie de costuri ridicate pentru multe întreprinderi. Din acest motiv, Comitetul speră că procesul respectiv, indispensabil din punctul de vedere al mediului, va fi însoțit de stimulente financiare și fiscale care să permită întreprinderilor să ducă la bun sfârșit procesul de tranziție la o producție durabilă. Este important ca acest proces să fie gestionat și monitorizat la nivel european, pentru evitarea situațiilor de concurență neloială pe piața internă.

4.14.

Tranziția către economia circulară poate reprezenta o oportunitate pentru întreaga Uniune Europeană în ceea ce privește competitivitatea și ocuparea forței de muncă. Pentru a profita de această oportunitate, este necesar să se dezvolte un sistem avansat de educație și de formare. Aceasta implică, de asemenea, un sistem adecvat de politici active în domeniul muncii, pentru a actualiza competențele lucrătorilor.

4.15.

Comitetul împărtășește ideea elaborării unei directive pentru ca fiecare stat membru să pună în aplicare reglementarea în conformitate cu particularitățile sale naționale, deși ar fi important să se limiteze, cât mai curând posibil, diferențele în ceea ce privește autorizațiile și sancțiunile (16). În acest context, este esențial ca guvernele naționale să implice societatea civilă organizată în toate etapele, începând de la pregătirea legislației până la punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea acesteia. În ceea ce privește punerea în aplicare a directivei, deși în unele cazuri există limite de timp pentru atingerea obiectivelor stabilite, în multe alte cazuri (cum ar fi, de exemplu, reciclarea PET) nu au fost stabilite calendare concrete. CESE consideră că lipsa unor date clare și uniforme pentru toți poate spori situațiile de dezechilibru în etapa de transpunere a reglementărilor.

4.16.

Comitetul atrage atenția asupra faptului că mecanismele de monitorizare sunt deja active și validate (metoda cuantificării). Din acest motiv, se recomandă ca revizuirea directivei să se realizeze din trei în trei ani, și nu din șase în șase ani, astfel cum prevede propunerea inițială. Această măsură ar permite rezolvarea eventualelor probleme care ar putea apărea în timpul etapei de punere în aplicare și, după caz, ar permite modificarea sau extinderea listei celor 10 produse din plastic de unică folosință, în funcție de stadiul punerii în aplicare a directivei și de evoluțiile din domeniul proiectării ecologice.

5.   Observații specifice

5.1.

Potrivit Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) (17), 80 % dintre deșeurile acumulate în mări și oceane au fost produse pe uscat și sunt transportate de râuri până în mare. Acest lucru implică necesitatea de a se interveni cu măsuri din ce în ce mai coordonate pentru a se evita ca deșeurile să ajungă în mare. Acțiunile întreprinse în ceea ce privește produsele din plastic de unică folosință vor îmbunătăți situația lacurilor și a râurilor; cu toate acestea, nu există previziuni specifice în ceea ce privește echipamentele de pescuit. Din acest motiv, CESE recomandă extinderea acestei reglementări la lacuri și la râuri, prin intermediul unei strategii europene pentru o gestionare mai durabilă a apelor interioare.

5.2.

În ceea ce privește riscurile hidrogeologice și ecologice, contractele de râu (18) constituie o bună practică de mare succes, foarte răspândită în Europa, care poate fi foarte eficientă pentru gestionarea apelor interioare. Forța acestui instrument constă în guvernanța deschisă, care permite implicarea la nivel teritorial a tuturor agenților publici și privați și a societății civile organizate. Aceste experiențe ar trebui colectate prin crearea unei baze de date europene, pentru a facilita o dezvoltare organică și structurată în întreaga UE. În conformitate cu noul program Orizont Europa, potrivit căruia 35 % din buget ar trebui să fie alocat acțiunilor care vizează clima și mediul, Comitetul recomandă ca respectivele contracte să constituie o condiție esențială pentru accesul la anumite fonduri europene în materie de cercetare și inovare pentru durabilitatea mediului și la fondurile destinate protecției teritoriale, în chestiuni legate de riscul hidrogeologic și ecologic (cum ar fi Interreg).

5.3.

Comitetul consideră esențială o acțiune a directivei coerentă și coordonată cu restul legislației UE în domeniul deșeurilor și al apei: Directiva-cadru privind deșeurile (19), Directiva privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (20), Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin (21) și Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale (22). O atenție deosebită ar trebui să se acorde reglementărilor europene în materie de gestionare a deșeurilor (23).

5.3.1.

Este important să existe structuri corespunzătoare pentru gestionarea deșeurilor (de exemplu, colectarea separată a deșeurilor compostabile, pentru a fi prelucrate în mod eficient și corect în instalațiile de reciclare), însoțite de informații clare pentru consumatori. Separarea corectă va utiliza, de asemenea, tehnica de imprimare 3D, întrucât materialele plastice pot fi ușor utilizate ca materie primă pentru crearea de noi obiecte.

5.3.2.

Deși nu fac parte din produsele de plastic de unică folosință, Comitetul invită Comisia să ia în considerare fenomenul din ce în ce mai amplu al biofiltrelor prezente pe multe plaje europene, în urma deficiențelor de gestionare a apelor reziduale.

5.4.

Digitalizarea poate fi un aliat puternic în combaterea poluării și în favoarea unei economii durabile. Introducerea sistemelor de etichetare și de trasabilitate pentru produsele din plastic ar putea constitui o valoare adăugată în procesele de gestionare și de reciclare a deșeurilor. Crearea unui logo specific ar putea consolida încrederea consumatorilor, în special în ceea ce privește produsele fabricate cu materii prime secundare (24).

5.5.

Comitetul recomandă crearea unui cadru comun și de înaltă calitate pentru certificările în domeniul mediului. Această inițiativă este esențială pentru a permite întreprinderilor să atingă cele mai înalte standarde de durabilitate, evitând suprapunerea cerințelor și sarcinile economice suplimentare.

5.6.

CESE ridică din nou problema diferitelor sisteme portuare existente în UE (25). În Europa există sute de porturi mici, care reprezintă un factor-cheie pentru dezvoltarea micilor comunități locale care trăiesc de pe urma mării și a pescuitului. Propunerea Comisiei prevede un proces de modernizare (a metodei, a tehnologiei și a infrastructurii), care cu greu poate fi realizat la nivel local fără sprijinul financiar al Uniunii Europene. Acest proces este fundamental pentru contracararea fenomenelor de depopulare și pentru menținerea particularităților de producție locale și, totodată, a comunităților în sine.

5.6.1.

Comitetul recomandă ca fondurile colectate ca urmare a răspunderii extinse a producătorului, în temeiul Directivei (UE) 2018/851, să fie utilizate, de asemenea, pentru reînnoirea infrastructurilor portuare în conformitate cu cele mai înalte standarde de colectare și de gestionare a deșeurilor. În același timp, Comitetul consideră că este esențial să se implice instituțiile și societatea civilă la nivel local, printr-o abordare specifică, ce vizează municipalitățile micilor localități de coastă (cu mai puțin de 5 000 de locuitori), pentru ca acestea să identifice împreună soluții comune și mai puțin costisitoare pe termen lung.

5.7.

CESE, împreună cu Comisia, dispune de o platformă privind economia circulară (26) care a obținut deja rezultate semnificative, înlesnind colectarea și schimbul intens de experiențe și bune practici existente, între diferiții agenți implicați deja, și favorizând diseminarea și reproducerea lor. Această platformă reprezintă un instrument fundamental, care merită să fie mai bine cunoscut.

---

(1)  95 % din filtrele țigărilor sunt făcute din plastic: https://www.noordzee.nl/hele-noordzeekust-schoon-2764-vrijwilligers-ruimen-11163-kilo-afval-op/

(2)  Cuantificarea deșeurilor de pe plaje este o metodă recunoscută la nivel internațional pentru măsurarea compoziției deșeurilor din mediul marin. Comunitatea științifică consideră că acesta este un indicator foarte fiabil pentru elaborarea politicilor. Metoda cuantificării se bazează pe rapoarte întocmite de statele membre și reunite de JRC în contextul punerii în aplicare a Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” 2008/56/CE. Sursa datelor: UNEP, 2017.

(3)  Insulele de plastic sunt situate în apele internaționale și este nevoie de un acord la nivel mondial pentru a le elimina. Aceste insule au fost formate de-a lungul anilor de curenții marini, prin acumularea unei mari părți din materialele plastice provenite din țările în curs de dezvoltare (în principal din Asia de Sud-Est).

(4)  ODD nr. 3, 9, 12 și 14 (Sănătate și bunăstare; Industrie, inovație și infrastructură; Consum și producție responsabile; Viața acvatică).

(5)  COM(2018) 28 final.

(6)  COM(2015) 614 final.

(7)  Directiva (UE) 2015/720 (JO C 214, 8.7.2014, p. 40).

(8)  JO C 264, 20.7.2016, p. 98, JO C 367, 10.10.2018, p. 97.

(9)  JO C 283, 10.8.2018, p. 61.

(10)  JO C 230, 14.7.2015, p. 33.

(11)  Norma UNI EN 13432: 2002 este o normă armonizată a Comitetului European de Standardizare referitoare la caracteristicile pe care trebuie să le aibă un material pentru a putea fi definit ca fiind biodegradabil sau compostabil.

(12)  JO C 283, 10.8.2018, p. 61.

(13)  JO C 209, 30.6.2017, p. 1.

(14)  JO C 81, 2.3.2018, p. 22.

(15)  Directiva 2004/35/CE stabilește principiul „poluatorul plătește”. Aceasta înseamnă că o întreprindere care cauzează daune mediului răspunde pentru acestea și, prin urmare, trebuie să ia măsurile de prevenire sau de reparare necesare și să suporte toate costurile aferente.

(16)  JO C 283, 10.8.2018, p. 61.

(17)  UNEP, Marine plastic debris and microplastics (Deșeuri marine de plastic și microplastic), 2016.

(18)  Contractele de râu reprezintă o bună practică care a apărut pentru prima dată în Franța, în anii 1990. În anul 2000, cu ocazia Forumului Mondial al Apei, s-a stabilit importanța și utilitatea acestor contracte. Într-o primă etapă, contractele de râu au avut drept obiectiv prevenirea riscului hidrogeologic. În ultimii ani, în multe țări ale UE, acestea au devenit un instrument fundamental pentru gestionarea responsabilă și durabilă a apelor interioare cu o abordare ascendentă.

(19)  Directiva 2008/98/CE.

(20)  Directiva 1994/62/CE.

(21)  Directiva 2008/56/CE.

(22)  Directiva 91/271/CEE.

(23)  Directiva 2008/98/CE.

(24)  JO C 283, 10.8.2018, p. 61.

(25)  JO C 288, 31.8.2017, p. 68.

(26)  https://circulareconomy.europa.eu/platform/en.