C_2012229RO.01002401.xml

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind elaborarea unei strategii maritime pentru zona Oceanului Atlantic

La 13 iulie 2011, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă privind

La 21 noiembrie 2011, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind elaborarea unei strategii maritime pentru zona Oceanului Atlantic

La 6 decembrie 2011, Biroul Comitetului Economic și Social European a însărcinat Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, transformând avizul din proprie inițiativă în consultare.

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 7 mai 2012.

În cea de-a 481-a sesiune plenară, care a avut loc la 23 și 24 mai 2012 (ședința din 24 mai 2012), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 151 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 5 abțineri.

1.1 Perimetrul atlantic al Europei, poarta occidentală a Europei, trebuie să-și consolideze caracterul de element central și să elimine riscul de îndepărtare de centrul politico-economic european. Prin intermediul zonei atlantice, Europa creează legături economice și politice cu America și Africa.

1.2 Macroregiunea atlantică include regiunile și insulele din perimetrul atlantic aparținând Irlandei, Regatului Unit, Franței, Spaniei și Portugaliei. Islanda, care se află în curs de aderare, trebuie conectată, precum și Norvegia, care face parte din SEE, și Groenlanda și Insulele Feroe. Cu toate că regiunile din Marea Nordului au interese comune în spațiul atlantic, acestea ar putea lansa în viitor o strategie specifică.

1.3 Dimensiunea atlantică europeană se bucură de o traiectorie importantă de cooperare politică în vederea promovării acțiunilor de interes comun în proiecte înscrise în programele transnaționale europene. La această cooperare participă atât autoritățile regionale, cât și societatea civilă.

1.4 CESE salută propunerea Comisiei Europene pentru zona Oceanului Atlantic în cadrul politicii maritime integrate, și anume sprijinirea atât a noilor sectoare economice emergente, cât și un impuls reînnoit către sectoarele tradiționale, dintr-o perspectivă a dezvoltării durabile.

1.5 Însă CESE propune o abordare mai ambițioasă: o strategie macroregională care, alături de pilonul maritim, să includă pilonul teritorial, ținând seama de experiențele regiunilor Mării Baltice și regiunii dunărene.

1.6 Propunerea CESE este sprijinită de poziția Parlamentului European, a guvernelor regiunilor care fac parte din Comisia Arcului Atlantic, a consiliilor economice și sociale din Rețeaua transnațională atlantică, precum și de poziția a numeroși actori ai societății civile (întreprinzători, sindicate, camere de comerț, orașe etc.).

1.7 CESE consideră că Forumul atlantic prevăzut de Strategia maritimă atlantică reprezintă un prim pas spre completarea procesului de transformare a strategiei maritime atlantice în strategie macroregională. Forumul va valorifica experiența acumulată în elaborarea, monitorizarea și evaluarea chestiunilor maritime, pentru a se transforma în viitorul Forum macroregional, care să identifice liniile strategice de acțiune care sunt comune, precum și proiectele prioritare pentru coeziunea teritorială a regiunilor atlantice.

1.8 CESE, care participă la „Leadership Group of the Atlantic Forum”, a propus ca Rețeaua Transnațională Atlantică (RTA) de consilii economice și sociale să participe la rândul său la forum, acestea fiind actori care acționează pe teren și fiind indispensabile pentru identificarea și executarea proiectelor. Pentru ca planul de acțiune să aibă succes, la elaborarea sa trebuie să participe actorii sociali și regionali cei mai importanți.

1.9 Obiectivele prioritare ale macroregiunii atlantice trebuie să se înscrie în pilonii tematici ai Strategiei Europa 2020. CESE consideră că strategia pentru regiunea Oceanului Atlantic este foarte importantă, nu numai pentru regiunile respective, ci și pentru întreaga Uniune Europeană.

1.10 Strategia atlantică ar trebui integrată atât în politicile sectoriale, cât și în politica de coeziune, motiv pentru care CESE propune depășirea limitărilor „celor trei nu”, pentru ca strategiile macroregionale să dispună în viitor de legislația adecvată, de finanțare specifică, și de structurile administrative necesare.

2. Strategiile macroregionale în UE: noi instrumente de cooperare și de coeziune teritorială

2.1 Comisia Europeană a prezentat în iunie 2009 o Strategie europeană pentru regiunea Mării Baltice (1) care, promovând cooperarea teritorială, definește un cadru geografic strategic multisectorial și integrat, prin intermediul diverselor obiective specifice pentru rezolvarea problemelor comune. Ulterior, a fost lansată Strategia pentru regiunea Dunării (2).

2.2 Comisia se referă la macroregiuni ca fiind zone care cuprind un anumit număr de regiuni administrative, dar cu suficiente chestiuni în comun pentru a justifica existența unei abordări strategice unice (3). Din punct de vedere geografic, macroregiunile se definesc la nivel funcțional.

2.3 Condițiile administrative, regulamentare și financiare se bazează pe „cei trei nu”, și anume: „nu” finanțării suplimentare, „nu” unor noi structuri administrative și „nu” unor noi dispoziții legislative. Cu toate că aceasta a fost condiția ridicată de statele membre în cadrul Consiliului, CESE nu este de acord cu aceste restricții.

2.4 La Strategia pentru Regiunea Mării Baltice participă opt state membre ale UE și trei state vecine.

2.5 În anul 2011, UE a lansat Strategia pentru regiunea Dunării, la care participă opt state membre ale UE și șase state necomunitare (4).

2.6 Prima evaluare a funcționării Strategiei pentru Marea Baltică (5) demonstrează că rezultatele sunt satisfăcătoare, aceasta fiind un instrument de îmbunătățire a cooperării macroregionale pentru a răspunde provocărilor și oportunităților care depășesc nivelul regional și național, și un instrument foarte util pentru îndeplinirea obiectivului de coeziune teritorială a Strategiei Europa 2020.

2.7 CESE sprijină ideea extinderii acestui tip de instrumente către alte macroregiuni care pot aduce valoare adăugată.

2.8 Tratatul de la Lisabona include împreună cu coeziunea economică și socială obiectivul de coeziune teritorială și reprezintă un impuls pentru strategiile macroregionale.

2.9 Agenda teritorială 2020 (6), adoptată în mai 2011 la Gödöllö, propune o abordare inovatoare bazată pe un loc („place-based approach”) și care ține seama de strategiile macroregionale existente.

2.10 Politica de coeziune reprezintă instrumentul fundamental pentru abordarea provocărilor politicii teritoriale a UE, precum și impulsul pentru dezvoltarea endogenă a macroregiunilor.

2.11 Procesul de definire a noului cadru financiar multianual al UE și a politicii de coeziune pe perioada 2014-2020 a fost deja lansat.

2.12 Cooperarea teritorială continuă să reprezinte un obiectiv al politicii de coeziune, care ar majora bugetul acesteia. Cooperarea regională va dispune de un regulament și va prevedea în mod expres „noi forme de cooperare teritorială menite să răspundă în mod specific provocărilor macroregionale” (7).

3.1 Dimensiunea atlantică europeană (a se vedea Anexa I) reprezintă un amplu spațiu geografic pe axa Nord-Sud, care are ca punct de conexiune fundamental Oceanul Atlantic. Macroregiunea atlantică include regiunile și insulele din perimetrul atlantic aparținând Irlandei, Regatului Unit, Franței, Spaniei și Portugaliei. Islanda, cu care s-au inițiat negocierile în vederea aderării, este și ea interesată, precum și Norvegia, care face parte din SEE, Groenlanda și Insulele Feroe.

3.2 Situarea sa în vestul continentului european și deschiderea sa către mare au fost, vreme de secole, un important factor de dinamism și prosperitate.

3.3 Dimensiunea maritimă reprezintă o caracteristică esențială a acestui spațiu, care dispune, în zestrea sa economică, tehnologică și culturală comună, de activități cum ar fi pescuitul, construcțiile navale, industria metalurgică, ingineria, cercetarea și știința, porturile, comerțul și transportul maritim.

3.4 Perimetrul atlantic al Europei se îndepărtează de centrul politico-economic european. La aceasta se adaugă dificultățile legate de accesibilitate, deficitul de infrastructuri de transport, de energie și de comunicații între regiunile atlantice și între acestea și zonele mai prospere din Europa.

3.4.1 Majoritatea regiunilor atlantice au un nivel de venituri sub media comunitară, iar unele regiuni se află în cadrul obiectivului de convergență al politicii de coeziune (a se vedea Anexa II).

3.4.2 Situația se înrăutățește, întrucât se înregistrează un important regres în activitățile atlantice tradiționale; având exces de capacitate, sectorul pescuitului și-a redus drastic capacitatea și capturile, șantierele navale se află în declin, iar transportul maritim și portuar este utilizat sub capacități.

3.5 Pe de altă parte, regiunea Atlanticului dispune de valoroase resurse neexploatate încă, care pot constitui surse de bogăție, de diversificare economică, de creare de locuri de muncă și de îmbunătățire a mediului, cum ar fi energiile regenerabile marine, resursele subsolului, biotehnologiile marine, activitățile nautice de agrement și turism, printre altele.

3.6 CESE consideră că spațiul atlantic este alcătuit dintr-un ansamblu eterogen de teritorii, fiecare cu propriile provocări de dezvoltare, a căror unitate și specificitate constă în caracterul lor maritim și deschis către lume și în conectarea insuficientă cu centrele economice și politice europene.

4. Comunicarea „Elaborarea unei strategii maritime pentru zona Oceanului Atlantic”

4.1 La solicitarea Consiliului și a Parlamentului, Comisia Europeană a publicat, la 21 noiembrie, o comunicare intitulată „Elaborarea unei strategii maritime pentru zona Oceanului Atlantic” (8).

4.2 Având ca obiectiv prioritar promovarea creșterii și locurile de muncă durabile, strategia abordează provocările și oportunitățile legate de Oceanul Atlantic, clasificate în cinci teme interconectate:

4.3 Instrumentele UE reprezintă o combinație strategică de instrumente financiare și legislative ale UE.

4.4 Punerea în aplicare a strategiei: va fi adoptat un plan de acțiune până la sfârșitul anului 2013.

4.4.1 Instrumentele care vor fi utilizate sunt următoarele: cooperarea politică, unele acțiuni bine orientate în cadrul acordurilor și structurilor existente și o combinație strategică a instrumentelor legislative și financiare.

4.4.2 Se va institui un Forum pentru Atlantic, la care vor participa statele membre, Parlamentul European, autoritățile regionale, societatea civilă și reprezentanții industriilor existente. Forumul, care își va începe activitatea în 2012 și va fi închis în 2013, va cuprinde o serie de ateliere tematice și un grup de reflecție.

5.1 CESE valorează pozitiv inițiativa Comisiei Europene, care propune o abordare la nivelul bazinului atlantic a politicii maritime integrate europene (PMI). PMI va furniza un cadru comun între toate politicile sectoriale care au un impact asupra mării, evitând incoerențe și acțiuni ineficiente.

5.2 CESE consideră că o aplicare concretă a PMI pentru Atlantic va permite o nouă abordare pentru elaborarea politicilor maritime și pentru valorificarea oportunităților pe care le prezintă regiunea Atlanticului în materie de dezvoltare economic și socială.

5.3 CESE sprijină abordarea care stă la baza strategiei, și anume sprijinirea atât a noilor sectoare economice emergente, cât și un impuls reînnoit către sectoarele tradiționale, dintr-o perspectivă a dezvoltării durabile.

5.4 Comitetul propune ca energiile regenerabile marine să se bucure de un sprijin politic deplin și de o asistență financiară din partea instituțiilor UE, căci aceste energii permit reducerea amprentei de carbon în Europa și crearea unei activități industriale și economice aferente foarte importante, care depășesc mediile portuare aflate în vecinătatea instalațiilor turbinelor eoliene.

5.5 Strategia trebuie să reprezinte motorul capacităților de cercetare, dezvoltare tehnologică și producție ale industriei energetice marine, ale industriei auxiliare a acesteia și ale dispozitivului său logistic în regiunile atlantice. Acest lucru va permite atât diversificarea țesutului economic, cât și reorientarea sectoarelor aflate în declin.

5.6 Aceste capacități nu cuprind doar turbinele cu cimentare, ci și turbinele plutitoare.

5.7 Valurile și mareele reprezintă o resursă energetică și economică cu mare potențial, dat fiind că cele din Oceanul Atlantic sunt printre cele mai bune din lume. CESE propune ca Strategia atlantică să întărească sprijinul acordat cercetării și dezvoltării acestor activități.

5.8 Sursele de energie regenerabilă de pe mare necesită conectarea dintre principalele centre de producție cu cele de consum. Rețelele de conectare dintre centrele de generare și cele de consum sunt fundamentale pentru utilizarea potențialului energetic al mării, pentru care este necesar să se dispună de rețele electrice maritime, care să fie conectate cu rețelele terestre.

5.9 Construcțiile navale sunt, la rândul lor, o activitate economică tradițională a regiunilor atlantice care merită un impuls, dar dintr-o perspectivă reînnoită. Construcția vaselor cu o tehnologie avansată, mai eficiente din punct de vedere al mediului, capabile să îndeplinească legislații restrictive în ce privește nivelurile de emisii și poluare, precum și gama largă de ambarcațiuni din sfera energiilor eoliene marine, reprezintă noi sectoare ale viitorului pentru șantierele navale atlantice.

5.10 Amplasarea geografică îndepărtată a multor comunități din perimetrul atlantic, în special cea a unor insule, face necesar ca noile tehnologii ale comunicațiilor să permită dezvoltarea activităților economice inovatoare, crearea de rețele și contactul cu piețele.

5.11 CESE propune să se întărească măsurile de creștere favorabilă incluziunii sociale în regiunile atlantice. Este fundamentală formarea, în special a tinerilor, și trebuie asigurat transferul de cunoștințe și de competențe între generații. Colaborarea dintre universități, întreprinderi și centre de învățământ secundar trebuie îmbunătățită. Trebuie consolidat dialogul social.

5.12 Pescuitul reprezintă un sector care a înregistrat o pierdere considerabilă de locuri de muncă în ultimele decenii, drept care CESE consideră că localitățile de coastă, implicate în mod tradițional în această activitate, necesită măsuri de diversificare și de promovare a noilor activități. Pescuitul artizanal costier, pescuitul fructelor de mare și acvacultura reprezintă activitățile cele mai durabile; acestea sunt esențiale pentru dezvoltarea economică și socială a anumitor regiuni de coastă și au o mare importanță culturală.

5.13 CESE propune să se întărească utilizarea transportului de marfă pe mare, reducându-se cel terestru. Trebuie promovate autostrăzile maritime, ceea ce necesită îmbunătățirea sistemelor de intermodalitate între porturi și căile ferate.

5.14 Așa cum s-a văzut în urma diverselor accidente, securitatea în cazuri de urgență și amenințări reprezintă o provocare considerabilă. Trebuie instalate dispozitive și sisteme care să întărească supravegherea și securitatea. CESE propune să se acorde un rol mai important Agenției europene pentru securitate maritimă, să se îmbunătățească coordonarea între statele membre, precum și să se adopte acte legislative adecvate, care să permită evitarea riscurilor actuale.

5.15 Strategia atlantică reprezintă o oportunitate pentru regiunile implicate. CESE propune să se acționeze ambițios pentru mobilizarea tuturor resurselor existente.

5.16 Forumul pentru Atlantic trebuie să permită în mod corespunzător participarea tuturor actorilor interesați în dezvoltarea strategică a regiunii Atlanticului. Este foarte important ca, pe lângă statele membre și instituțiile europene, să participe autoritățile regionale și organizațiile societății civile.

5.17 CESE, care participă la „Leadership Group of the Atlantic Forum”, a propus ca Rețeaua Transnațională Atlantică (RTA) de consilii economice și sociale să participe la rândul său la forum, acestea fiind actori care acționează pe teren și fiind indispensabile pentru identificarea și executarea proiectelor. Pentru ca planul de acțiune să aibă succes, la elaborarea sa trebuie să participe actorii sociali și regionali cei mai importanți.

5.18 Forumul poate juca un rol important în monitorizarea și evaluarea punerii în aplicare a planului de acțiune și a strategiei, motiv pentru care regretă faptul că Comisia prevede închiderea acestuia în momentul lansării etapei operative a execuției proiectelor. Comitetul propune ca Forumul pentru Atlantic să rămână activ și după elaborarea planului de acțiune.

6.1 Pentru promovarea dezvoltării echilibrate a UE, au fost create rețelele de regiuni din Irlanda, Regatul Unit, Franța, Spania și Portugalia, rețelele de orașe și ale societății civile din aceste regiuni: consilii economice și sociale, camere de comerț, sindicate, organizații antreprenoriale, organizații ale economiei sociale, ONG-uri, universități etc.

6.2 Comisia Arcului Atlantic (9), una din cele șase comisii geografice ale Conferinței regiunilor periferice maritime din Europa (CRPM), reunește în prezent 24 de regiuni din perimetrul atlantic. Acesta reprezintă un forum politic privind interesele regiunilor și promovează cooperarea transnațională atlantică în jurul proiectelor comune. De asemenea, orașele atlantice promovează obiective analoage în domeniul de aplicare al Conferinței orașelor din arcul atlantic (10).

6.3 Rețeaua transnațională atlantică (11) (RTA) de actori economici și sociali a fost înființată în 2003, la ea participând consiliile economice și sociale și omologii acestora din perimetrul atlantic britanic, francez, spaniol și portughez, în jurul unei platforme de cooperare a societății civile din spațiul atlantic. Obiectivul principal este de a promova cooperarea și a încuraja politicile care, în cadrul integrării europene, să aibă un impact pozitiv asupra dezvoltării regiunilor atlantice, sporind competitivitatea și coeziunea socială și teritorială și depășind dezavantajele inerente situației lor geografice.

6.4 RTA a elaborat diverse studii și propuneri în domeniul inovării și transferului de tehnologie, al intermodalității în transportul de marfă, acordând o atenție deosebită transportului maritim, porturilor și „hinterland”-urilor lor, precum și securității maritime a spațiului atlantic. RTA a lucrat de curând în domeniul dezvoltării energiilor regenerabile marine și în domeniul Strategiei atlantice europene.

6.5 Există alte rețele atlantice, cum ar fi Camerele de agricultură din Arcul atlantic, AC3A, precum și altele în mediul universitar. Din 2007, Comisia Arcului Atlantic include în Comitetul său de coordonare reprezentanți ai tuturor acestor rețele, într-un spațiu comun de reflecție pe marginea chestiunilor strategice pentru spațiul atlantic.

6.6 Cooperarea a început în 1989, prin intermediul programului INTERREG. În perioada actuală de programare, se desfășoară proiecte de mare anvergură și cu caracter integrator în domeniul transporturilor și al creării unui cluster de dimensiuni atlantice specializat în energiile regenerabile marine.

6.7 CESE este de acord cu reflecția actorilor interesați: cooperarea atlantică suferă de pe urma limitărilor cooperării teritoriale transnaționale în general, a lipsei unei viziuni strategice, și a lipsei coordonării între proiecte, pierzându-se prin urmare sinergii și înmulțindu-se proiectele cu caracter neoperativ (12).

6.8 CESE consideră că această „zestre” în materie de cooperare, dinamică și diversificată, între actorii atlantici reprezintă o bază mai solidă pentru punerea în aplicare a unor noi experiențe de cooperare mai ambițioase și cu o dimensiune strategică sporită.

7.1 CESE consideră că strategia macroregională reprezintă instrumentul adecvat pentru zona Oceanului Atlantic. Promovarea dezvoltării endogene a macroregiunii atlantice, prin intermediul unei strategii cu un vast domeniu de aplicare, va plasa spațiul atlantic pe o poziție mai bună pentru îndeplinirea obiectivelor UE și punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020.

7.2 Consiliul a lansat un apel către statele membre și Comisie, îndemnându-le să promoveze în continuare strategiile macroregionale actuale și să analizeze posibilitatea punerii în practică a unor noi strategii pe viitor.

7.3 CESE percepe motive de echilibru teritorial în UE care justifică promovarea unei strategii macroregionale în regiunea Atlanticului, care să permită abordarea provocărilor de dimensiuni transnaționale care afectează acest spațiu. Situația Arcului atlantic în Vestul Europei este accentuată de atenția acordată regiunilor din nordul și centrul UE, prin cele două strategii macroregionale actuale.

7.4 Pregătirea cadrului financiar multianual 2014-2020 și configurarea politicilor în noua perioadă oferă ocazia de a adopta acum deciziile adecvate.

7.5 O strategie macroregională reprezintă o oportunitate pentru valorificarea bogatei și intensei experiențe în materie de cooperare acumulate și pentru un salt calitativ către forme de cooperare mai complexe și ambițioase, întrucât regiunea Oceanului Atlantic trebuie să dezvolte proiecte comune de anvergură, care nu pot fi abordate prin intermediul instrumentelor actuale.

7.6 Dimensiunea maritimă atlantică prezintă multe provocări și oportunități legate de spațiul atlantic, dar, având în vedere că relația sa cu teritoriul este fundamentală; CESE propune ca, împreună cu dimensiunea maritimă, să se includă și dimensiunea teritorială. Teritoriul continental gestionează și dezvoltă hinterlandul, fără de care valorificarea potențialului maritim s-ar vedea lipsită de orice perspectivă. Perimetrul maritim necesită un hinterland activ și dinamic, precum și sinergii care să permită dezvoltarea coerentă a ansamblului teritoriului.

7.7 Parlamentul European s-a pronunțat la rândul său în favoarea unei abordări macroregionale care să cuprindă un pilon maritim și unul teritorial în cadrul spațiului atlantic (13).

8.1 CESE recomandă o structură după modelul celei a Strategiei pentru Marea Baltică.

8.1.1 Un document strategic clar și orientat către acțiune, care să includă pilonii tematici.

8.1.2 Un plan de acțiune care să integreze acțiunile prioritare desfășurate de pilonii tematici și proiectele emblematice.

8.1.3 CESE consideră necesar să se introducă sisteme de evaluare a progreselor strategiei, întrucât este vorba de un proces dinamic și inovator, care trebuie să includă mecanisme de monitorizare, evaluare și revizuire.

8.2 CESE propune ca strategia macroregională pentru regiunea Oceanului Atlantic să se bazeze pe pilonii tematici ai Strategiei Europa 2020. În acest mod, conținuturile tematice și politicile sectoriale vor fi interconectate în mod integrat.

8.3.1 Din regiunea Oceanului Atlantic fac parte și Islanda și Norvegia, două țări europene care trebuie să participe la strategia macroregională, împreună cu Groenlanda și Insulele Feroe. Statele membre din regiunea Mării Nordului ar putea fi, la rândul lor, interesate de punerea în aplicare a unei strategii macroregionale în acest domeniu.

8.3.2 Poziția geopolitică a Oceanului Atlantic, legăturile istorice și culturale și experiența în materie de cooperare trebuie să fie integrate într-o strategie macroregională atlantică. Dimensiunea transatlantică este fundamentală, întrucât relațiile cu SUA, America Centrală și de Sud și Africa sunt relații strategice pentru UE.

8.4.1 Regiunea atlantică necesită un sistem de transporturi mai durabil, care să diminueze dependența de transportul terestru, modul de transport cu cele mai mari emisii de CO2. Trebuie să aibă loc un transfer de trafic către mare, prin promovarea transportului maritim (autostrăzile mării și conexiunile portuare terestre), utilizându-se în mod prioritar căile ferate. Aceasta implică planificarea spațiilor portuare, relațiile port-oraș și din cadrul ansamblului de rețele și platforme de transport. Trebuie să se includă securitatea maritimă, cooperarea pentru prevenire și răspuns în situații de catastrofe.

8.4.2 Durabilitatea mediului marin este strâns legată și foarte vulnerabilă la presiunile exercitate de diversele activități umane, inclusiv poluările terestre difuze și apele interioare care se varsă în Oceanul Atlantic.

8.4.3 Durabilitatea litoralului și gestionarea integrată a zonelor de coastă vor trebui să includă, pe lângă activitățile economice și poluarea litoralului, fenomenul puternicei concentrări pe litoral a dezvoltării urbane și relația dintre litoral și interior.

8.4.4 Trebuie prevăzute măsuri de adaptare și prevenire în condițiile schimbărilor climatice, precum și impactul asupra zonelor de litoral urbane și naturale.

8.4.5 Potențialul energiilor regenerabile din Oceanul Atlantic reprezintă o enormă sursă de energie curată și autohtonă, care încă nu este exploatată.

8.5.1 Comunicarea Atlanticului pe axa Nord-Sud și conectarea sa către piețele din centrul și estul Europei constituie un factor de competitivitate extrem de important, care trebuie atins prin instaurarea unui culoar feroviaro-portuar atlantic. Conexiunile aeriene atlantice sunt, la rândul lor, insuficiente.

8.5.2 Utilizarea resurselor atlantice cum ar fi energiile marine regenerabile, biotehnologiile marine sau alte zăcăminte din subsolul marin, oferă oportunitatea de a crea sectoare economice înfloritoare, foarte inovatoare, care pot genera bogăție și locuri de muncă.

8.5.3 Aceste politici vor necesita o mobilizare considerabilă a actorilor economic și sociali, precum și a actorilor din mediile științifice, tehnologice și financiare. Va fi necesară stabilirea unor obiective în domenii cum ar fi infrastructurile, industria, formarea, politicile de cercetare, dezvoltare și inovare, colaborarea dintre universități, centre tehnologice și întreprinderi, crearea de clustere etc.

8.5.4 Cercetarea în domeniul sistemelor și tehnologiilor avansate de mediu dă naștere unor noi strategii și orizonturi pentru activitățile atlantice tradiționale în declin, cum ar fi pescuitul și construcțiile navale. Sectorul nautic este extrem de puternic și participă la strategiile de dezvoltare.

8.5.5 Turismul nautic și de agrement reprezintă o marcă atractivă care trebuie încurajată, atât în aspectele legate de patrimoniul natural, cât și de patrimoniul cultural. Turismul generează activitate economică și ocuparea forței de muncă și, de asemenea, contribuie la dezvoltarea identității atlantice și europene.

8.6.1 Strategia atlantică trebuie să includă o importantă dimensiune socială. Dezvoltarea economică și crearea de noi locuri de muncă trebuie să faciliteze îmbunătățirea calității vieții și menținerea pe teritorii a populației din regiunile atlantice.

8.6.2 Autoritățile regionale trebuie să promoveze dialogul social și participarea partenerilor sociali și a societății civile.

8.6.3 Îmbunătățirea formării în domeniul maritim și nautic, precum și sporirea colaborării între universități și centrele de formare sunt prioritare.

8.6.4 Tehnologiile informației trebuie să cunoască o mai mare dezvoltare, mai ales în zonele mai îndepărtate ale perimetrului atlantic, care trebuie să-și îmbunătățească conectivitatea.

8.6.5 Dintr-o perspectivă integrată a coeziunii teritoriale, este necesar să se țină seama de situația localităților mici de pe litoral, a insulelor, a orașelor, a zonelor metropolitane și a localităților rurale.

9.1 CESE consideră că Tratatul dispune de numeroase temeiuri juridice pe care se pun în aplicare aceste politici, cum ar fi, articolele de la 174 la 178 (Coeziune), 38 și 39 (Agricultură și pescuit), de la 90 la 100 (Transport), 170-171 (Rețele europene de transport), 173 (Industrie), 191-193 (Mediu), 194 (Energie), 195 (Turism), 349 (Regiuni ultraperiferice).

9.2 Strategia trebuie să fie europeană, elaborată de Comisie, aprobată de Consiliu și de Parlament și susținută de CESE și CoR. Pentru punerea sa în aplicare este necesar un angajament solid din partea statelor membre din perimetrul atlantic.

9.3 Strategia trebuie implementată în contextul unui vast proces de consultare și dialog cu toți actorii implicați la nivel național, regional și local, atât din mediul instituțional, cât și din cel al societății civile organizate.

9.4 La ea trebuie să participe diverși actori care pot fi mobilizați doar printr-un model de guvernanță pe mai multe niveluri, care să-i includă pe toți aceștia și să faciliteze participarea și contribuția lor în mod echilibrat și structurat.

9.5 CESE consideră că trebuie eliminate restricțiile impuse de „cei trei nu”, având în vedere experiențele din zonele Mării Baltice și Dunării, deoarece, pe viitor, va fi necesară existența unor noi instrumente legislative, administrative și financiare, pentru ca strategiile macroregionale să aibă succes.

9.6 Comisia Europeană trebuie să joace un rol de facilitare și coordonare a acțiunilor.

9.7 Trebuie înființat Grupul la nivel înalt al reprezentanților statelor membre, împreună cu Comisia, PE, CESE și CoR.

9.8 Punctele de contact din fiecare dintre cele cinci state membre implicate se vor ocupa de coordonarea acțiunilor naționale din cadrul strategiei.

9.9 Coordonatorii fiecăruia dintre domeniile prioritare și coordonatorii proiectelor vor putea să provină atât din cadrul organelor naționale, cât și regionale sau locale.

9.10 CESE dorește să sublinieze importanța Forumului pentru Atlantic, care, cu o abordare de guvernanță pe mai multe niveluri, se va întruni și va canaliza participarea și contribuția tuturor părților interesate, nu doar în elaborarea, cât și în procesul de monitorizare, evaluare și revizuire a strategiei. La Forumul pentru Atlantic trebuie să participe autoritățile regionale și organizațiile societății civile, întreprinderile, sindicatele, economia socială, universitățile și centrele tehnologice și alți actori care să se implice activ în activitățile acestuia.

9.11 Principiul „nu finanțării suplimentare” înseamnă că fondurile politicii de coeziune sunt cea mai importantă sursă de finanțare a strategiei macroregionale, dar CESE consideră că, pe viitor, va fi necesar să se dispună de finanțare specifică.

9.12 CESE consideră că fondurile care se utilizează în prezent prezintă unele limitări în ce privește finanțarea anumitor proiecte strategice. Este necesară extinderea instrumentelor de finanțare, utilizând și fondurile comunitare legate de politicile sectoriale.

9.13 Banca Europeană de Investiții poate, la rândul său, să ofere finanțare unor proiecte concrete. Resursele naționale, regionale și locale trebuie să cofinanțeze proiectele, la fel ca și colaborarea public-privat.

9.14 Contextul actual de configurare a cadrului multianual de finanțare comunitară și a reformei politicii regionale a UE reprezintă un moment oportun pentru a garanta că reglementarea fondurilor permite finanțarea strategiilor macroregionale.

9.15 Pentru ca acțiunile și proiectele din cadrul Strategiei macroregionale pentru regiunea Oceanului Atlantic să poată fi incluse în programarea fondurilor din perioada de programare 2014-2020, este oportun să se ia decizii în 2013, pentru ca strategia macroregională să fie operațională la începutul noii perioade de programare.

Bruxelles, 24 mai 2012

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON

(1) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 10 iunie 2009 privind Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Baltice [COM (2009) 248 final].

(2) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării COM(2010) 715 final

(5) Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind aplicarea Strategiei Uniunii Europene pentru regiunea Mării Baltice (EUSBSR) COM(2011) 381 final.

(6) Agenda teritorială a Uniunii Europene 2020 Spre o Europă inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, compusă din regiuni diverse, din 19 mai 2011.

(7) Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană, COM (2011) 611 final.

(8) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind elaborarea unei strategii maritime pentru zona Oceanului Atlantic, din 21.11.2011, COM(2011) 782 final

(11) Welsh Economic Forum, Conseils Économiques, Sociaux et Environnementaux Régionaux de Basse-Normandie, Bretagne, Pays de la Loire, Poitou-Charentes, Aquitaine, Centre y Limousin; Consejos Económicos y Sociales de País Vasco, Cantabria, Asturias, Galicia y Canarias; Instituto de Soldadura e Qualidade de Lisboa, USALGARVE.

(12) Schéma de Développement de l'Espace Atlantique (SDEA), Comisia Arcului Atlantic-CRPM.

(13) Rezoluția Parlamentului European din 9 martie 2011, referitoare la Strategia europeană pentru regiunea atlantică.