23.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 218/78


Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială

[COM(2010) 748 final/2 – 2010/0383 (COD)]

2011/C 218/14

Raportor general: dl HERNÁNDEZ BATALLER

La 15 februarie 2011, în conformitate cu articolele 67 alineatul (4) și 81 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială

COM(2010) 748 final/2 – 2010/0383 (COD).

La 1 februarie 2011, Biroul a însărcinat Secțiunea pentru piața unică, producție și consum cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă.

Având în vedere caracterul urgent al lucrărilor, Comitetul Economic și Social European l-a numit pe dl Bernardo HERNÁNDEZ BATALLER raportor general în cadrul celei de-a471-a sesiuni plenare din 4 și 5 mai 2011 (ședința din 5 mai 2011) și a adoptat prezentul aviz cu 162 voturi pentru, 1 vot împotrivă și 2 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   CESE sprijină propunerea Comisiei, considerând că prin aceasta se poate îndeplini obiectivul eliminării obstacolelor juridice, ceea ce ar facilita existența cetățenilor și a întreprinderilor, îmbunătățind accesul efectiv la justiție.

1.2   CESE îndeamnă Comisia să își continue acțiunile de eliminare a obstacolelor juridice din cadrul Uniunii Europene, pentru a realiza un veritabil spațiu judiciar european, ținând seama de toate observațiile formulate de CESE în diferitele sale avize pe această temă.

2.   Introducere

2.1   De la 1 martie 2002, Regulamentul (CE) nr. 44/2001 înlocuiește Convenția de la Bruxelles și, în general, întregul ansamblu de instrumente bilaterale existente între diferitele state membre în acest domeniu. Cunoscut și sub numele de „Regulamentul Bruxelles I”, acesta este cel mai important act juridic de până acum al Uniunii în materie de cooperare judiciară civilă.

2.2   În principal, Regulamentul (CE) nr. 44/2001 permite, în anumite cazuri, acționarea în justiție în instanțele unui stat membru a oricărei persoane fizice sau juridice care este implicată într-o procedură judiciară transnațională și care își are domiciliul într-un alt stat decât cel în care se introduce acțiunea, favorizându-se astfel „punctul de legătură cel mai apropiat”.

2.2.1   Pe de altă parte, articolul 5 din regulament prevede că, în materie contractuală (în special în cazul vânzării-cumpărării de mărfuri), o întreprindere poate fi acționată în justiție în statul membru în care au fost sau ar fi trebuit să fie livrate mărfurile.

2.2.2   Astfel, domeniile în care se aplică noua reglementare sunt enumerate în articolul 5: răspunderea contractuală și necontractuală, acțiunile în despăgubiri, exploatarea sucursalelor și agențiilor etc.

2.2.3   O întreagă secțiune a regulamentului (cea de-a treia) este dedicată competenței în materie de asigurări, în care se stipulează că deținătorul poliței de asigurare se poate adresa instanțelor de la locul unde își are domiciliul pentru a acționa în justiție asigurătorul, inclusiv în cazul în care acesta din urmă își are domiciliul pe teritoriul unui alt stat membru. Cu toate acestea, dacă asigurătorul dorește să-l acționeze în justiție pe deținătorul poliței de asigurare, pe asigurat sau pe beneficiar, este obligat să se adreseze instanțelor din locul în care aceștia își au domiciliul.

2.3   Întregul Regulament nr. 44/2001 constă într-o serie de atribuiri exprese de competențe, acordându-se uneori o atenție sporită protecției anumitor grupuri (contracte încheiate de consumatori, contracte individuale de muncă). Cu toate acestea, se utilizează în continuare regulile tradiționale de atribuire a competenței atunci când este vorba de litigii privind imobilele, dizolvarea persoanelor juridice sau înscrierile în registre și executarea hotărârilor judecătorești.

2.4   După ce dedică două secțiuni cuprinzătoare executării hotărârilor judecătorești și recunoașterii documentelor publice ale altor state membre, Regulamentul nr. 44/2001 se încheie cu o serie de dispoziții finale și tranzitorii, printre care se evidențiază relația acestui nou instrument de cooperare judiciară cu alte convenții mai specifice încheiate între statele membre.

2.5   La 21 aprilie 2009, Comisia a adoptat un raport privind punerea în aplicare a acestui regulament și o Carte verde asupra căreia CESE a emis un aviz (1), pronunțându-se favorabil cu privire la unele propuneri de reformă prezentate de Comisie.

3.   Propunerea de regulament

3.1   Obiectivul general al revizuirii este de a dezvolta și mai mult spațiul european de justiție, prin eliminarea obstacolelor rămase în calea liberei circulații a hotărârilor judecătorești, în conformitate cu principiul recunoașterii reciproce. Importanța acestui obiectiv a fost subliniată de Consiliul European, în Programul său de la Stockholm, din 2009 (2). Concret, propunerea urmărește facilitarea soluționării litigiilor transfrontaliere și a liberei circulații a hotărârilor judecătorești în Uniunea Europeană. Revizuirea ar trebui să contribuie totodată la crearea unui cadru juridic care să favorizeze redresarea economiei europene.

3.2   Elementele propuse ale reformei sunt următoarele:

suprimarea procedurii intermediare pentru recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești (exequatur), cu excepția hotărârilor pronunțate în cauze privind calomnia și în acțiunile colective în despăgubiri, asigurându-se diverse posibilități pentru a evita, în circumstanțe excepționale, ca o hotărâre judecătorească pronunțată într-un stat membru să producă efecte în alt stat membru;

propunerea conține și o serie de formulare-standard menite să faciliteze recunoașterea sau executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în străinătate în absența procedurii de exequatur, precum și formularea unei cereri de revizuire în temeiul procedurii care garantează dreptul la apărare;

extinderea normelor privind competența judiciară prevăzute în regulament la litigiile care implică pârâți din țări terțe, inclusiv reglementarea situațiilor în care aceeași cauză este pe rolul unei instanțe din UE și al uneia din afara UE. Prin această modificare se va asigura faptul că normele privind competența menite să protejeze consumatorii, lucrătorii și persoanele asigurate se vor aplica și în cazul în care pârâtul își are domiciliul în afara UE;

îmbunătățirea eficacității acordurilor de alegere a forului, care include două modificări:

pe de o parte, atunci când părțile au desemnat una sau mai multe instanțe pentru soluționarea unui litigiu, propunerea acordă prioritate instanței alese să hotărască cu privire la competența sa judiciară, indiferent dacă a fost sesizată prima sau a doua;

pe de altă parte, propunerea introduce o normă armonizată privind conflictul de legi referitoare la valabilitatea pe fond a acordurilor de alegere a forului, asigurându-se astfel o soluționare similară a cauzei, indiferent de instanța sesizată;

îmbunătățirea relației dintre regulament și arbitraj;

îmbunătățirea accesului la justiție pentru anumite litigii specifice;

clarificarea condițiilor în care măsurile provizorii pot circula în UE.

4.   Observații generale

4.1   Comitetul întâmpină favorabil propunerea Comisiei și sprijină adoptarea textului reformat al Regulamentului nr. 44/2001 al Consiliului, aflat în vigoare, privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (Bruxelles I).

4.2   După cum se desprinde cu claritate din propunerea Comisiei, este vorba despre o inițiativă necesară pentru a îmbunătăți funcționarea spațiului de libertate, securitate și justiție și a pieței interne, inițiativă care nu poate fi promovată decât de la nivel supranațional. De asemenea, aceasta constituie un valoros instrument juridic într-o lume globalizată, deoarece va facilita tranzacțiile comerciale internaționale și va înlesni rezolvarea conflictelor apărute în relațiile ce depășesc cadrul teritorial al UE.

4.2.1   În acest sens, trebuie menționat că ansamblul inovațiilor cuprinse în mecanismele juridice relevante propuse, precum și clasificarea anumitor norme și principii care se aplică deja în UE în acest domeniu își au originea în experiențele pe care operatorii juridici transnaționali, experții și organele competente ale statelor membre le-au transmis public Comisiei Europene.

4.2.2   Propunerea ține seama în general de principiul subsidiarității, care justifică acțiunea supranațională, dată fiind lipsa competenței statelor membre în ceea ce privește modificarea unilaterală a anumitor aspecte ale Regulamentului Bruxelles I aflat în vigoare – cum ar fi procedura de exequatur și dispozițiile în materie de competență și de coordonare a procedurilor judiciare între diferite state membre sau a acestora cu procedurile de arbitraj. În afară de aceasta, se acordă importanță și așa-numitei subsidiarități funcționale, o parte integrantă a principiului democrației participative, consacrat în TUE ca urmare a Tratatului de la Lisabona. În trecut, CESE s-a pronunțat în favoarea multora dintre propunerile formulate acum de Comisie (3).

4.3   Propunerea prevede, în termeni realiști, chibzuiți și flexibili, soluții tehnice la problemele întâmpinate în anii de punere în aplicare a Regulamentului Bruxelles I, care conțin, pe scurt: eliminarea procedurii de exequatur, cu excepția hotărârilor pronunțate în cauze privind calomnia și în acțiunile colective în despăgubiri; aplicarea regulamentului în litigiile care implică pârâți din țări terțe; sporire eficacității acordurilor de alegere a forului; îmbunătățirea relației dintre regulament și arbitraj; clarificarea condițiilor în care măsurile provizorii și de conservare dispuse de un organ judiciar dintr-un stat membru se pot aplica în alte state membre; și, pe scurt, îmbunătățirea accesului la justiție și a funcționării anumitor proceduri în curs în instanțele naționale.

4.3.1   Nu există motive de fond pentru excluderea acțiunilor colective din propunerea de eliminare a procedurii de exequatur, fapt pentru care formularea articolului 37 se dovedește nesatisfăcătoare. CESE s-a pronunțat deja, cu diferite ocazii, în favoarea unei reglementări supranaționale a acțiunilor colective. Comisia ar trebui să reflecteze asupra unei eventuale modificări a articolului 6 din Regulamentul nr. 44/2001, pentru a admite conexarea procesuală a acțiunilor diferiților reclamanți, cu condiția ca cererile să fie atât de strâns legate între ele încât să fie oportună instrumentarea și judecarea lor în același timp, pentru a se evita riscul pronunțării unor hotărâri ireconciliabile în cazul judecării separate a cauzelor.

4.3.2   În ceea ce privește excluderea calomniei, în realitate articolul 37 alineatul (3) litera (a) acoperă un domeniu mai amplu, cuprinzând hotărârile pronunțate în alt stat membru cu privire la obligațiile necontractuale care decurg din încălcarea dreptului la intimitate și a drepturilor referitoare la personalitate. Comisia ar trebui să reflecteze asupra sferei de aplicare a acestei exceptări și la posibilitatea de a o delimita, astfel încât să nu poată fi excluse cazuri obișnuite din viața cotidiană a cetățenilor.

4.3.3   Pentru a aprofunda reflecția cu privire la modificările ce trebuie aduse mecanismelor și procedurilor judiciare tratate în această propunere, Comitetul consideră oportun să formuleze câteva observații, în vederea luării lor în considerare de către Comisie în viitor.

4.3.4   Astfel, în ceea ce privește articolul 58 alineatul (3) din textul reformat al Regulamentului, care prevede, pentru recursurile formulate împotriva unei hotărâri pronunțate cu privire la contestațiile în ceea ce privește cererea de încuviințare a executării, ca instanța competentă „să se pronunțe în termen scurt”, ar trebui să se precizeze mai clar durata maximă a acestui termen, astfel încât să se evite întârzieri nejustificate sau încălcări care i-ar afecta pe justițiabili.

4.3.5   În acest sens, s-ar putea stabili fie un termen de 90 de zile, așa cum se prevede la alineatul (2) al aceluiași articol 58 în cazul deciziilor adoptate cu privire la recursurile formulate împotriva unei hotărâri privind cererea de încuviințare a executării, fie un termen intermediar, cuprins între cele șase săptămâni prevăzute la articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 (privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești) și cele 90 de zile menționate mai sus.

4.3.6   În mod similar, s-ar putea lua în considerare reformularea noului mecanism de cooperare judiciară stabilit la articolul 31 din textul reformat al Regulamentului, pentru a întări rolul instanței competente în fond și a preveni eventuale acțiuni de rea-credință care ar întârzia soluționarea litigiului.

4.3.7   Într-adevăr, datoria generală de „coordonare” între instanța competentă în fond și instanța unui alt stat membru căreia i se solicită măsuri provizorii și de conservare, ca această dispoziție să se limiteze la simpla obligație a acestuia din urmă de a se informa în legătură cu toate circumstanțele relevante ale cauzei (cum ar fi caracterul urgent al măsurii solicitate sau eventualul refuz al unor măsuri similare pronunțat de instanța competentă în fond), ar putea fi completată cu o altă prevedere în virtutea căreia să rezulte caracterul excepțional al recurgerii la astfel de măsuri sau prin care să se declare, în general, desistarea în favoarea judecătorului de fond.

4.3.8   Mai mult, acest lucru ar fi pe deplin coerent cu rolul central pe care, din motive de celeritate și de aplicare a principiului recunoașterii reciproce, Curtea de Justiție i-l recunoaște organului competent în fond în ceea ce privește interpretarea de norme conexe, cum ar fi Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 mai sus menționat.

4.4   Merită să se acorde o atenție specială menținerii clauzei privind ordinea publică – articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul Bruxelles I aflat în vigoare și articolul 48 alineatul (1) din Propunerea de text reformat - doar în cazurile în care se elimină procedura de exequatur, care le permite organelor jurisdicționale ale statelor membre solicitate să nu recunoască deciziile care sunt în mod manifest contrare ordinii lor publice.

4.4.1   Este vorba, fără nicio îndoială, de o facultate care ar putea da naștere la diverse interpretări și la aplicări discreționare din partea judecătorilor solicitați în acest sens, însă, după cum demonstrează practica urmată de la intrarea în vigoare a Regulamentului Bruxelles I, riscul rămâne în prezent foarte atenuat, din cauza a cel puțin trei limite juridice: criteriile stabilite în acest sens de Curtea de Justiție (4), caracterul obligatoriu al Cartei drepturilor fundamentale a UE aflate în vigoare și consolidarea unei jurisprudențe ample și abundente a Curții de Justiție însăși, care subordonează noțiunea de ordine publică celei de efect util al dreptului Uniunii.

4.4.2   Cu toate acestea, Comitetul invită Comisia Europeană să acorde o atenție specială conduitei organelor jurisdicționale ale statelor membre, în vederea unei puneri în aplicare corecte a principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești ori de câte ore se pronunță asupra competenței jurisdicționale pe motive de ordine publică.

4.5   Cu toate că propunerea de text reformat al regulamentului stabilește în mod tangențial, deși inovator, o regulă de recunoaștere a convențiilor de arbitraj care desemnează un for situat într-un stat membru al UE, atenuând astfel riscurile de căutare a instanței celei mai favorabile („forum shopping”), acest lucru nu pare suficient.

4.5.1   Având în vedere utilizarea masivă și tot mai mare a acestei modalități de soluționare a conflictelor, îndeosebi în materie comercială, și dezvoltarea sa care ar fi de dorit în alte domenii esențiale pentru interesele cetățenilor (de exemplu, dreptul consumatorilor și dreptul muncii), Comitetul invită Comisia să aibă în vedere, pe termen scurt, crearea unui instrument juridic supranațional pentru recunoașterea și executarea hotărârilor arbitrale. Cu toate că deschide calea unui control judiciar, propunerea care face obiectul prezentului aviz [articolul 1 alineatul (2) litera d)] exclude în mod expres arbitrajul din domeniul său de aplicare.

4.6   În mod similar, pentru a clarifica conținutul său și a accelera adoptarea hotărârilor judiciare, Comisia ar putea să încurajeze elaborarea unei comunicări sau a unui ghid cu privire la interpretarea articolului 5 din propunere, care, practic, reia termenii articolului în vigoare din Regulamentul Bruxelles I.

4.6.1   Potrivit ambelor dispoziții, competența în materie contractuală îi revine instanței locului unde a fost sau trebuie executată obligația care se află la baza solicitării; în cazul vânzării-cumpărării de mărfuri, instanța competentă este cea a statului membru în care mărfurile au fost sau ar fi trebuit să fie livrate, cu excepția situației în care părțile au stabilit altfel, iar în cazul prestărilor de servicii, competența îi revine instanței statului membru în care serviciile au fost sau ar fi trebuit să fie prestate.

4.6.2   Jurisprudența Curții de Justiție care interpretează noțiunile de „serviciu” și „marfă” în raport cu libertățile pieței interne nu se aplică în ceea ce privește Regulamentul Bruxelles I și, prin urmare, Curtea de Justiție a tranșat, până în prezent, chestiunile de interpretare cu privire la domeniul de aplicare al articolului 5 prin intermediul trimiterilor la anumite reglementări internaționale care nu au caracter obligatoriu nici pentru UE, nici pentru toate statele sale membre, întrucât nu reprezintă norme comune aplicabile contractelor intracomunitare.

4.7   În mod paradoxal, motivele de celeritate procedurală par să se afle la originea noii formulări a articolului 24 alineatul (2), a propunerii de text reformat, în contextul în care aceasta subordonează punerea în aplicare a articolului 24 alineatul (1) (care acordă o competență cu caracter general instanței judecătorești din statul membru înaintea căreia se înfățișează pârâtul) condiției ca actul de sesizare a instanței să conțină informații pentru pârât cu privire la dreptul său de a contesta competența acestei jurisdicții și la consecințele înfățișării. Această dispoziție, pusă în aplicare cu ușurință prin includerea de clauze de stil, poate prejudicia drepturilor părților slabe implicate într-un contract, cu atât mai mult cu cât același articol 24 alineatul (2) limitează aplicarea sa la contractele de asigurări, contractele încheiate de consumatori și contractele individuale de muncă.

4.7.1   Având în vedere că instanța care primește solicitarea va fi cea care va trebui să verifice dacă aceste informații au fost transmise pârâtului, fără a se fi definit nicio cerință specifică în acest sens, Comitetul dorește să sublinieze situația de incertitudine și caracterul discreționar care pot rezulta în urma aplicării dispoziției în cele 27 de jurisdicții suverane ale UE. Prin urmare, invită Comisia Europeană să reconsidere formularea acestei dispoziții astfel încât să consolideze poziția juridică a consumatorilor și a lucrătorilor și să garanteze modele uniforme de conduită a instanțelor competente.

Bruxelles, 5 mai 2011

Președintele al Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  JO C 255 din 22.9.2010, p. 48.

(2)  Adoptat în reuniunea Consiliului European din 10 și 11 decembrie 2009.

(3)  JO C 117 din 26.4.2000, p. 6

(4)  Hotărârea Curții de Justiție din 28 martie 2000, cauza C-7/98, Krombach, Culegere de jurisprudență 2000 p. I-01935.