4.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 114/17

(1)

Pădurile oferă o mare varietate de beneficii economice, sociale și de mediu, inclusiv lemn și produse forestiere nelemnoase, precum și servicii de mediu.

(2)

Datorită cererii crescânde de lemn și produse din lemn de pe plan mondial, precum și deficiențelor instituționale și de guvernanță prezente în sectorul forestier dintr-o serie de țări producătoare de lemn, exploatarea forestieră ilegală și comerțul aferent au devenit și mai îngrijorătoare.

(3)

Exploatarea forestieră ilegală reprezintă o problemă globală de interes internațional major. Această problemă constituie o amenințare gravă pentru păduri, întrucât contribuie la procesul de despădurire, responsabil pentru aproximativ 20 % din emisiile de CO2, amenință biodiversitatea și subminează gestionarea pădurilor și dezvoltarea durabilă, inclusiv viabilitatea comercială a operatorilor care își desfășoară activitatea în conformitate cu legislația aplicabilă. În plus, exploatarea forestieră ilegală are implicații sociale, politice și economice.

(4)

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și către Consiliu din 21 mai 2003 intitulată „Aplicarea legislației în domeniul forestier, guvernanța și schimburile comerciale (FLEGT): propunere pentru un plan de acțiune al Uniunii Europene” a propus un pachet de măsuri de susținere a eforturilor depuse la nivel internațional în vederea abordării problemei exploatării forestiere ilegale și a comerțului aferent.

(5)

Parlamentul European și Consiliul au salutat respectiva comunicare și au recunoscut necesitatea participării Uniunii la eforturile internaționale de soluționare a problemei exploatării forestiere ilegale.

(6)

În conformitate cu scopul comunicării menționate, și anume acela de a garanta că numai produsele din lemn produse în conformitate cu legislația națională a țării producătoare intră pe teritoriul Uniunii, Uniunea a inițiat negocieri în vederea încheierii unor acorduri de parteneriat voluntare (APV) cu țările producătoare de lemn (țări partenere), în temeiul cărora părțile implicate au obligația juridică de a pune în aplicare un regim de licențe și de a reglementa comerțul cu sortimentele de lemn și cu produsele din lemn menționate în respectivele APV.

(7)

Date fiind amploarea și urgența problemei, sunt necesare sprijinirea activă a combaterii exploatării forestiere ilegale și a comerțului aferent, completarea și consolidarea inițiativei privind APV și îmbunătățirea sinergiilor dintre politicile care urmăresc protejarea pădurilor și atingerea unui înalt nivel de protecție a mediului, inclusiv combaterea schimbărilor climatice și a pierderii biodiversității.

(8)

Eforturile depuse de țările care au încheiat acorduri de parteneriat voluntare în cadrul FLEGT cu Uniunea și principiile încorporate în aceste acorduri, în special cu privire la definirea lemnului produs în mod legal, ar trebui recunoscute. De asemenea, ar trebui să se țină seama de faptul că, în cadrul regimului de licențe FLEGT, numai lemnul recoltat în conformitate cu legislația națională aplicabilă și produsele din lemn derivate din acesta sunt exportate către Uniune. În acest scop, lemnul utilizat la realizarea produselor din lemn menționate în anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 2173/2005 al Consiliului din 20 decembrie 2005 privind instituirea unui regim de licențe FLEGT pentru importurile de lemn în Comunitatea Europeană (4), având originea în țările partenere enumerate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2173/2005 al Consiliului, ar trebui considerat ca fiind recoltat în mod legal, cu condiția ca aceste produse să respecte dispozițiile regulamentului respectiv și orice dispoziții de punere în aplicare a acestuia.

(9)

De asemenea, ar trebui să se țină seama de faptul că Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție (CITES) impune părților la convenție să acorde permisul CITES pentru export numai în cazul în care o specie menționată în Convenția CITES a fost recoltată, inter alia, în conformitate cu legislația națională a țării exportatoare. În acest sens, lemnul din speciile menționate în anexele A, B sau C la Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea (5) ar trebui considerat ca fiind recoltat în mod legal, cu condiția acesta să respecte dispozițiile regulamentului respectiv și orice dispoziții de punere în aplicare a acestuia.

(10)

Având în vedere complexitatea cauzelor și efectelor fenomenului de exploatare forestieră ilegală, încurajarea comportamentului ilegal ar trebui redusă prin concentrarea asupra comportamentului operatorilor.

(11)

În lipsa unei definiții acceptate pe plan internațional, legislația țării de recoltare a lemnului ar trebui să constituie baza pentru definirea a ceea ce se înțelege prin exploatare forestieră ilegală.

(12)

Numeroase produse din lemn trec prin diverse procese înainte și după ce sunt introduse pe piață pentru prima dată. Pentru a evita impunerea unei sarcini administrative inutile, cerințele prevăzute de prezentul regulament ar trebui să se aplice numai operatorilor care introduc pentru prima dată pe piața internă lemn și produse din lemn, nu tuturor operatorilor implicați în lanțul de distribuție.

(13)

Ținând cont de faptul că operatorii ar avea o sarcină disproporționată dacă ar avea obligația de a furniza informații privind originea lemnului din produsele fabricate din lemn reciclat, aceste produse ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(14)

Operatorii care introduc pentru prima dată lemn și produse din lemn pe piața internă ar trebui să acționeze cu prudență („due diligence”) în cadrul unui sistem de măsuri și de proceduri (sistem „due diligence”), pentru a reduce la maxim riscul privind introducerea pe piața internă a lemnului recoltat în mod ilegal și a produselor din lemn derivate din acesta.

(15)

Sistemul „due diligence” include trei elemente inerente gestionării riscului: accesul la informații, evaluarea riscului și atenuarea riscului identificat. Sistemul „due diligence” ar trebui să asigure accesul la informații privind sursele și furnizorii de lemn și produse din lemn introduse pe piața internă pentru prima dată, inclusiv informații relevante, cum ar fi respectarea legislației aplicabile. Pe baza acestor informații, operatorii ar trebui să realizeze o evaluare a riscului. În momentul în care este identificat un asemenea risc, operatorii ar trebui să îl atenueze în funcție de anvergura acestuia, în vederea prevenirii introducerii pe piață a lemnului recoltat ilegal și a produselor din lemn derivate din acesta.

(16)

Pentru a se evita orice sarcini administrative inutile, operatorii care utilizează deja sisteme sau proceduri care respectă cerințele prezentului regulament nu ar trebui să fie obligați să înființeze noi sisteme.

(17)

Pentru a recunoaște bunele practici în sectorul forestier, certificarea sau alte sisteme verificate de părți terțe care includ verificarea respectării legislației aplicabile pot fi utilizate în cadrul procedurii de evaluare a riscului.

(18)

Sectorul lemnului este extrem de important pentru economia Uniunii. Organizațiile de operatori sunt actori importanți în cadrul sectorului, întrucât reprezintă interesele acestuia la scară largă și interacționează cu o serie largă de părți interesate. De asemenea, aceste organizații dispun de competențe și de capacitatea de a analiza legislația în materie și de a facilita respectarea acesteia de către membrii lor, dar acestea nu ar trebui să utilizeze această competență pentru a domina piața. Pentru a facilita punerea în aplicare a prezentului regulament și pentru a contribui la dezvoltarea bunelor practici, este oportun să fie recunoscute organizațiile care au elaborat sisteme „due diligence” care îndeplinesc cerințele prezentului regulament. O listă a acestor organizații recunoscute ar trebui publicată, pentru a permite operatorilor să utilizeze astfel de organizații de monitorizare recunoscute.

(19)

Autoritățile competente ar trebui să monitorizeze îndeplinirea eficientă de către acești operatori a obligațiilor prevăzute de prezentul regulament. În acest scop, autoritățile competente ar trebui să efectueze controale oficiale, după caz, care ar putea include controale la sediul operatorului, și ar trebui să poată să solicite operatorilor să ia măsuri de remediere acolo unde este necesar.

(20)

Autoritățile competente ar trebui să întocmească registre de evidență a controalelor și să pună la dispoziție informațiile relevante oricărui solicitant, în conformitate cu Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu (6).

(21)

Având în vedere caracterul internațional al exploatării forestiere ilegale și a comerțului aferent, autoritățile competente ar trebui să coopereze atât între ele, cât și cu autoritățile administrative ale țărilor terțe și cu Comisia.

(22)

Statele membre ar trebui să asigure faptul că încălcarea dispozițiilor prezentului regulament se pedepsește prin sancțiuni eficiente, proporționale și disuasive.

(23)

Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), cu privire la procedurile de recunoaștere a organizațiilor de monitorizare și de retragere a recunoașterii acestora, la noile criterii relevante de evaluare a riscului care pot fi necesare pentru completarea criteriilor deja prevăzute de prezentul regulament și la lista sortimentelor de lemn și de produse din lemn cărora li se aplică prezentul regulament. Este deosebit de importantă consultarea experților de către Comisie pe parcursul etapei de pregătire, în conformitate cu angajamentul asumat de Comisie în Comunicarea din 9 decembrie 2009 privind punerea în aplicare a articolului 290 din TFUE.

(24)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (7).

(25)

Operatorii și autoritățile competente ar trebui să beneficieze de o perioadă rezonabilă de timp pentru a se putea pregăti pentru îndeplinirea cerințelor din prezentul regulament.

(26)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume combaterea exploatării forestiere ilegale și a comerțului aferent, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre în mod individual și, prin urmare, având în vedere amploarea acțiunii sale, obiectivul în cauză poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut în articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,

(a)

„lemn și produse din lemn” înseamnă lemnul și produsele din lemn prevăzute în anexă, cu excepția produselor din lemn derivate din lemn sau derivate din produse din lemn care au fost deja introduse pe piață, precum și produsele din lemn sau elemente ale acestor produse, fabricate din lemn sau din produse din lemn, care și-au încheiat ciclul de viață și ar fi fost eliminate ca deșeuri în caz contrar;

(b)

„introducere pe piață” înseamnă furnizarea prin orice mijloace, indiferent de tehnica de vânzare utilizată, de lemn sau de produse din lemn, pentru prima dată pe piața internă, pentru distribuție sau utilizare în cadrul unei activități comerciale, contra cost sau gratuit. Aceasta include, de asemenea, furnizarea prin mijloace de comunicare la distanță, astfel cum sunt definite în Directiva 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecția consumatorilor cu privire la contractele la distanță (8);

(c)

„operator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care introduce pe piață lemn sau produse din lemn;

(d)

„țara de recoltare” înseamnă țara sau teritoriul din care s-a recoltat lemnul sau lemnul utilizat la realizarea produselor din lemn;

(e)

„recoltat în mod legal” înseamnă recoltat în conformitate cu legislația aplicabilă a țării de recoltare;

(f)

„recoltat în mod ilegal” înseamnă recoltat cu încălcarea legislației aplicabile a țării de recoltare;

(g)

„legislația aplicabilă” înseamnă legislația în vigoare în țara de recoltare și acoperă următoarele domenii:

(a)

măsuri și proceduri care permit accesul la următoarele informații referitoare la aprovizionarea operatorului cu lemn sau produse din lemn, care sunt introduse pe piață:

(b)

proceduri de evaluare a riscului care permit operatorului să analizeze și să evalueze riscul de a fi introdus pe piață lemn recoltat ilegal sau produse din lemn derivate din acesta.

Aceste proceduri iau în considerare informațiile prezentate la litera (a) precum și criteriile relevante de evaluare a riscului, inclusiv:

(c)

Cu excepția cazului în care riscul identificat cu ocazia procedurilor de evaluare a riscului menționate la litera (b) este neglijabil, proceduri de atenuare a riscului care constau dintr-o serie de măsuri și proceduri care sunt adecvate și proporționale pentru a reduce cu eficiență la minim riscul respectiv și care pot include solicitarea unor informații sau documente suplimentare și/sau solicitarea de verificare de către părți terțe.

(a)

menține și evaluează periodic un sistem „due diligence” în conformitate cu articolul 5 și acordă operatorilor dreptul de utilizare a acestuia;

(b)

verifică utilizarea corespunzătoare a sistemului său „due diligence” de către acești operatori;

(c)

ia măsuri adecvate în cazul unei utilizări necorespunzătoare a sistemului său „due diligence” de către un operator, inclusiv informarea autorităților competente în cazul unei încălcări grave sau repetate de către operator.

(a)

are personalitate juridică și este constituită în mod legal în cadrul Uniunii;

(b)

are capacitatea de a exercita funcțiile menționate la alineatul (1); și

(c)

își îndeplinește funcțiile astfel încât să evite orice conflict de interese.

(a)

autoritatea competentă a unui stat membru recunoaște o organizație de monitorizare care intenționează să își desfășoare în mod exclusiv activitățile în statul membru respectiv, iar apoi informează fără întârziere Comisia;

(b)

după ce a informat statele membre, Comisia recunoaște o organizație de monitorizare care intenționează să își desfășoare activitățile în mai mult de un stat membru sau la nivelul Uniunii.