Avizul Comitetului Economic şi Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu: „Iniţiativa privind materiile prime – satisfacerea necesităţilor noastre esenţiale pentru asigurarea creşterii economice şi locurilor de muncă în Europa”

COM(2008) 699 final

(2009/C 277/19)

Raportor: dl Dumitru FORNEA

La 4 noiembrie 2008, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Comisia a hotărât să consulte Comitetul Economic şi Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu: „Iniţiativa privind materiile prime – satisfacerea necesităţilor noastre esenţiale pentru asigurarea creşterii economice şi locurilor de muncă în Europa”

COM(2008) 699 final.

Comisia consultativă pentru mutaţii industriale, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, şi-a adoptat avizul la 23 aprilie 2009. Raportor: dl Dumitru FORNEA.

În cea de-a 453-a sesiunea plenară, care a avut loc la 13 şi 14 mai 2009 (şedinţa din 13 mai 2009), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 194 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă şi 7 abţineri.

1.   Concluzii şi recomandări (1)

CESE face următoarele recomandări:

1.1.   UE ar trebui să pregătească o revizuire a analizelor naţionale privind materiile prime strategice şi critice şi să efectueze o evaluare generală la nivelul UE, similară celor întreprinse de Consiliul Naţional de Cercetare pentru Statele Unite şi Japonia. În special, statele membre ar trebui să-şi revizuiască politicile de furnizare a materiilor prime pentru a vedea ce sens are noţiunea de „esenţial” pentru fiecare stat membru al UE şi pentru UE în ansamblu. Importanţa materiilor prime individuale trebuie revizuită cu regularitate, eventual la fiecare doi sau trei ani, pentru a monitoriza schimbările.

1.2.   Un workshop OCDE/BIAC (the Business and Industry Advisory Committee to the OECD - Comitetul consultativ pentru afaceri şi industrie pe lângă OCDE) privind accesul la materiile prime ar oferi probabil un punct de plecare şi ar limita în acelaşi timp marja de manevră a UE chiar de la început. Având în vedere materiile prime critice identificate, ţările care sunt sau care ar putea deveni, în viitor, furnizoare ale acestor materii prime ar trebui evaluate din perspectiva potenţialului lor de cooperare profitabilă. Apoi ar trebui întreprinse demersuri diplomatice.

1.3.   CESE îşi exprimă sprijinul ferm şi doreşte să participe la conferinţele organizate de preşedinţiile cehă, suedeză şi spaniolă în perioada 2009-2010 pe tema cererii şi ofertei de resurse minerale, a accesului la terenurile miniere, a celor mai bune tehnologii disponibile şi a consolidării capacităţilor.

1.4.   Comisia ar trebui să-şi intensifice eforturile de sprijinire a negocierilor reale la nivel internaţional, nu doar pentru a elimina barierele comerciale neloiale şi denaturările, dar şi pentru a contribui la realizarea unor acorduri bilaterale şi multilaterale privind investiţiile.

1.5.   Comisia ar trebui să activeze mecanismele cuvenite în cazul încălcărilor regulilor OMC de către ţările din afara UE (de exemplu, prin taxarea exporturilor sau restricţii privind materiile prime).

1.6.   Tarifele externe ale UE ar trebui stabilite astfel încât să se garanteze faptul că materiile prime produse prin mijloace durabile nu sunt excluse de pe piaţa UE. Trebuie întreprinsă o revizuire a tarifelor existente, pentru a identifica liniile tarifare care ar trebui modificate.

1.7.   UE ar trebui să întreprindă un efort diplomatic activ cu privire la materiile prime, în vederea asigurării accesului la acestea, contribuind astfel la crearea de fonduri şi programe de consolidare a capacităţilor, care să susţină producţia durabilă de materii prime şi progresele economice şi sociale din ţările în curs de dezvoltare.

1.8.   Comisia ar trebui să participe activ la şedinţele anuale ale Forumului mondial al miniştrilor din domeniul mineritului (World Mining Ministers Forum) şi ale Forumului interguvernamental pentru minerit şi metale (Intergovernmental Forum on Mining and Metals), în vederea stabilirii de relaţii mai bune cu o serie de autorităţi mondiale în domeniu, pentru a identifica şi mări posibilităţile de investiţii pentru UE.

1.9.   Ar trebui realizat un inventar al celor mai bune practici din UE în domeniul reglementării accesului la terenurile miniere pentru industriile din domeniul materiilor prime, în vederea simplificării procedurilor şi reducerii sterilizării de resurse minerale la care duc practicile inadecvate de amenajare a teritoriului.

1.10.   Comisia ar trebui să sprijine în continuare Platforma tehnologică europeană pentru resurse minerale durabile şi să se includă temele abordate de aceasta în solicitările pentru 2009-2013. De asemenea, este important ca printre domeniile de acţiune prioritară ale celui de-al optulea Program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare să se numere şi unele care au legătură cu materiile prime, ca de exemplu sprijinirea eficienţei energetice şi utilizarea raţională a resurselor.

1.11.   Comisia ar trebui să sprijine o metodologie obiectivă, bazată pe analiza unui ciclu de viaţă complet, în vederea evaluării valabilităţii măsurilor de utilizare eficientă a resurselor, dar şi a valabilităţii oricărei „politici de înlocuire a materiilor prime”.

1.12.   Departamentele Comisiei ar trebui să pună un mai mare accent pe reciclare, să faciliteze utilizarea materiilor prime secundare în UE şi să propună strategii eficiente de reciclare, recuperare şi refolosire în ţările care nu sunt membre ale UE, prin promovarea celor mai bune practici la nivel internaţional.

1.13.   Este nevoie de consultări şi cercetări aprofundate pentru a înţelege mai bine măsura în care metodologia aplicată pentru materiile prime neenergetice (mineralele) se potriveşte în cazul situaţiei specifice a materiilor prime neenergetice reutilizabile, ca de exemplu lemnul, pieile şi blănurile [Comunicarea Comisiei se axează în principal pe chestiuni legate de siguranţa aprovizionării cu materii prime neenergetice (minerale). Nu este clar dacă cea mai bună cale este utilizarea aceleiaşi proceduri şi pentru alte materii prime, însă, cu siguranţă, printr-o colaborare strânsă între departamentele de specialitate ale Comisiei, se va putea crea un instrument integrat pentru evaluarea tuturor materiilor prime strategice şi critice pentru industriile şi apărarea UE].

2.   Context

2.1.   Tendinţa de creştere a preţurilor materiilor prime a încetat, cel puţin temporar. Comunicarea Comisiei afirmă că se aşteaptă ca această tendinţă să se reia şi ca „nivelurile viitoare de creştere economică ale ţărilor emergente să continue să exercite o presiune importantă asupra cererii de materii prime”. Întrebările esenţiale sunt, în primul rând, dacă ţările emergente, în special China, vor fi capabile să treacă cu uşurinţă de la un model de creştere bazat în mare măsură pe investiţiile de capital fix, induse de posibilităţile de afaceri din sectoarele de producţie orientate spre exporturi, la un model de creştere bazat mai mult pe consumul intern şi, în al doilea rând, dacă acest din urmă model de creştere generează o rată echivalentă de creştere a cererii de materii prime.

2.2.   După cum se precizează în comunicare, UE este auto-suficientă în ceea ce priveşte minereurile pentru construcţii (în acest sector, furnizorii străini sunt dezavantajaţi de costurile de transport ridicate în raport cu valoarea materialelor), dar depinde de importurile de anumite materii prime de importanţă economică strategică. Importanţa strategică a acestora provine din faptul că sunt esenţiale pentru producţia industrială într-o măsură care este considerabil mai mare decât ar lăsa să se creadă valoarea lor economică, dar şi fiindcă livrările sunt concentrate în mâinile unui număr mic de furnizori comerciali sau ţări, dintre care unele prezintă riscuri politice ridicate.

2.3.   În comunicare sunt enunţate mai multe preocupări în ceea ce priveşte aprovizionarea. În funcţie de perspective şi de constrângerile legate de originea aprovizionării, se pot distinge patru tipuri de riscuri care pot reprezenta motive de îngrijorare:

2.4.   Primele două tipuri de riscuri afectează direct competitivitatea industriei europene de prelucrare a materiilor prime, iar consecinţele acestora trebuie abordate în contextul politicii comerciale şi a celei din domeniul concurenţei, în măsura în care provin din practici anticoncurenţiale sau din măsuri de politică comercială.

2.5.   Cel de-al treilea risc poate să reprezinte un motiv mai mic de îngrijorare pentru industriile prelucrătoare de materii prime, întrucât nu există niciun motiv în sine să se creadă că proprietarii de resurse naturale vor avea vreun interes să practice o politică de discriminare faţă de clienţi în detrimentul industriei UE, dar există motive de îngrijorare atât în ceea ce priveşte impactul asupra poziţiei concurenţiale pe termen lung a industriei miniere din Europa, cât şi în privinţa efectului asupra poziţiei Europei ca centru de finanţare a mineritului, de dezvoltare tehnologică şi de reţele industriale. De asemenea, evoluţiile recente în această privinţă ridică semne de întrebare în ceea ce priveşte previziunile de dezvoltare durabilă în ţările în curs de dezvoltare care depind de exporturile de resurse naturale.

2.6.   În sfârşit, cel de-al patrulea tip de risc ar putea produce daune serioase structurii economice a Uniunii Europene şi ar putea cauza pierderea unor locuri de muncă, în cazul unei stagnări a producţiei datorate lipsei materiilor prime necesare. Acest risc trebuie abordat fără întârziere, eventual şi prin măsuri care nu au fost avute în vedere anterior. Trebuie remarcat faptul că riscul a fost luat serios în considerare atât de Statele Unite ale Americii (a se vedea Minerals, Critical Minerals and the US Economy - Minereuri, minereuri esenţiale şi economia SUA, raport al Consiliului Naţional al Cercetării: www.nap.edu/catalog.php?record_id=12034), cât şi de Japonia (a se vedea Guidelines for Securing National Resources - Orientări pentru asigurarea resurselor naţionale: www.meti.go.jp/english/press/data/nBackIssue200803.html), în vederea justificării noilor iniţiative politice. De asemenea, s-a sugerat în rapoartele de presă că şi China a început să-şi creeze rezerve de materii prime în scopul reducerii efectelor întreruperii aprovizionărilor.

3.   Observaţii generale

3.1.   Comitetul Economic şi Social European salută comunicarea Comisiei (COM(2008) 699 - Iniţiativa Comisiei privind materiile prime) şi o consideră un factor-cheie în asigurarea aprovizionării durabile a UE cu materii prime neenergetice, în special cu resurse minerale[a se vedea pag. 3 din COM(2008) 699], în vederea satisfacerii necesităţilor noastre esenţiale pentru asigurarea creşterii economice şi locurilor de muncă. CESE aşteaptă cu interes crearea structurii şi asigurarea resurselor necesare pentru a sprijini punerea în aplicare a măsurilor identificate.

3.2.   Reprezentanţii societăţii civile au solicitat de mult timp o abordare integrată a acestei chestiuni, care să reunească mai multe politici şi programe ale UE. Comisia are meritul de a fi prezentat, prin această iniţiativă, soluţii la provocările generate de necesitatea de a asigura aprovizionarea durabilă cu materii prime neenergetice pentru industriile UE, prin completarea politicilor de îmbunătăţire a aprovizionării interne şi a celei destinate ţărilor care nu sunt membre UE cu măsuri concepute pentru a consolida eficienţa utilizării resurselor şi activităţile de reciclare.

3.3.   În special, evoluţiile la nivel internaţional au arătat clar că, fără a submina principiul subsidiarităţii, aplicabil în UE cu privire la politicile privind resursele şi cele de amenajare a teritoriului, este necesară o abordare mai coordonată la nivel comunitar.

3.4.   CESE a constatat cu satisfacţie că, în comunicarea sa, Comisia a avut o abordare similară, identificând aproape aceleaşi provocări şi soluţii ca acelea prezentate în ultimul aviz din proprie iniţiativă al CESE pe această temă (2). Acest document a fost elaborat pentru a prezenta din timp Comisiei punctul de vedere al societăţii civile, fiind rezultatul unui amplu proces de consultare iniţiat de Comisia consultativă pentru mutaţii industriale a CESE, ca răspuns la documentul de informare al Comisiei intitulat „Asigurarea aprovizionării cu materii prime pentru industriile UE” (IP/07/767, publicat la 5 iunie 2007), care a avut rolul de a anticipa prezenta iniţiativă privind materiile prime.

3.5.   În contextul angajamentului UE de a pune la punct o abordare globală în lupta împotriva efectelor schimbărilor climatice prin îmbunătăţirea tehnologiilor de mărire a eficienţei energetice, prin promovarea utilizării responsabile a resurselor naturale şi printr-o industrie mai ecologică, CESE subliniază din nou importanţa siguranţa aprovizionării cu minerale neenergetice, alături de politica energetică europeană, atribuind un rol central interdependenţei de natură tehnologică a acestor sectoare.

3.6.   UE depinde, în mare măsură, de importurile de metale „high-tech”, şi nu va reuşi o deplasare către producţia durabilă şi tehnologiile ecologice dacă nu va beneficia de un acces sigur la astfel de metale şi la materiile prime rare (în termeni de concurenţă, riscuri, concentrare geografică a resurselor şi instalaţii de producţie) (3).

3.7.   Prezenta comunicare este un fel de analiză SWOT a situaţiei actuale a aprovizionării cu materii prime în UE şi, de aceea, are nevoie în prezent de sprijin coordonat din partea statelor membre UE şi de acţiuni din partea diferitelor departamente ale Comisiei vizate de această problemă (DEV, ENTR, ENV, EUROSTAT, REGIO, RELEX, RTD) pentru a aplica o serie de măsuri care implică nu numai Comisia, ci şi actori-cheie: industriile extractive din aval [Consiliul Internaţional pentru Minerit şi Metale (ICMM) trebuie invitat să participe şi să contribuie, ca reprezentant al sectorului de resurse minerale la nivel mondial, cu experienţa şi viziunea sa de dezvoltare, la completarea viziunii Euromines, axată pe UE], mediul de afaceri, institutele de studii geologice, societatea civilă organizată, pentru a mări securitatea aprovizionării UE în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă.

3.8.   Structurile comunitare existente care se ocupă de aceste aspecte s-au dovedit prea anemice, aceasta impunând o consolidare a lor prin instituirea unor factori decizionali la nivel mai înalt şi printr-o analiză mai solidă din punct de vedere tehnic şi economic a nevoilor viitoare de materii prime, precum şi printr-o acţiune mai fermă, pentru a se ajunge la o aprovizionare, în măsura posibilităţilor tehnice şi economice, din surse europene, şi pentru a îmbunătăţi aprovizionarea durabilă din sursele din afara Europei. Vor fi necesare o strategie pe termen mai lung şi un mecanism de revizuire la intervale regulate, deoarece investiţiile în industria extractivă de materii prime este de obicei viabilă din punct de vedere economic doar pe perioade îndelungate de timp.

3.9.   Următoarele principii stau la baza propunerilor formulate:

3.9.1.   Securitatea aprovizionării cu materii prime pentru UE implică în primul rând garantarea faptului că economia Uniunii nu este afectată de şocuri ale aprovizionării cu materii prime, dar şi, în acelaşi timp, protejarea intereselor consumatorilor, a industriilor UE care depind de materiile prime importate şi a industriilor UE care produc materii prime, precum şi nevoia de a asigura tuturor condiţii egale. Toate aceste interese trebuie luate în considerare şi aplicate ţinându-se seama de angajamentele şi politicile UE referitoare la dezvoltarea internaţională, precum şi la durabilitatea ecologică şi socială. Consumul de materii prime trebuie optimizat, cu luarea în considerare a interacţiunii cu mediul înconjurător, a nevoilor comunităţilor şi a utilizării durabile a energiei.

3.9.2.   Politica UE referitoare la aprovizionarea cu materii prime trebuie să aibă o bază analitică solidă. Este aşadar important să se asigure disponibilitatea cunoştinţelor relevante şi analizarea acestora prin cele mai bune metode posibile.

3.10.   Practicile de reglementare privind materiile prime sunt foarte diferite în cadrul UE şi pot fi considerabil îmbunătăţite în fiecare ţară în parte, prin diseminarea de informaţii privind cele mai bune practici.

4.   Observaţii privind răspunsul politic propus (4)

4.1.   Primul pilon: accesul la materii prime pe pieţele mondiale, în condiţii echitabile

4.1.1.   Conform propunerilor din comunicare, UE ar trebui: (i) să practice în mod activ o diplomaţie în domeniul materiilor prime în vederea asigurării accesului la acestea, (ii) să promoveze o cooperare internaţională mai intensă şi (iii) să acorde prioritate accesului la materiile prime în cadrul politicii comerciale şi de reglementare a UE.

4.1.2.   După identificarea ţărilor celor mai bogate în resurse, aspectele legate de accesul la materiile prime din aceste acestea ar trebui discutate cu reprezentanţii lor. Politica de dezvoltare a UE ar trebui să creeze fonduri şi programe care să sprijine dezvoltarea şi producţia durabilă de materii prime în aceste ţări.

4.1.3.   UE ar trebui să-şi revizuiască programele de finanţare în cazul acelor ţări care sunt deja membre ale UE sau pentru ţările învecinate, deoarece transportul resurselor din aceste ţări s-ar dovedi mai durabil. În special, ar trebui să se acorde sprijin ultimelor state care au aderat la UE, statelor din Balcani, statelor din Africa de Nord şi Turciei. Iniţiativa privind aprovizionarea cu resurse (lansată în anul 2004 de Consiliul Internaţional pentru Minerit şi Metale, aceasta urmăreşte identificarea bunelor practici privind politicile de investiţii în minerit şi metale la nivel naţional/regional şi la nivelul întreprinderilor din ţările în curs de dezvoltare) ar putea oferi un model util pentru strategiile privind resursele şi dezvoltarea.

4.1.4.   Mai multe recomandări concrete se încadrează în categoria consolidării compatibilităţii dintre politica de dezvoltare a UE şi necesitatea UE de a avea acces nestânjenit la materii prime. Propunerile făcute în materie de consolidare a statelor, de promovare a unui climat sănătos pentru investiţii precum şi a unei gestionări durabile a materiilor prime sunt toate relevante şi constructive.

4.1.5.   Tarifele externe ale UE ar trebui stabilite astfel încât să se garanteze faptul că materiile prime produse prin mijloace durabile nu sunt excluse de pe piaţa UE. Trebuie întreprinsă o revizuire a tarifelor existente, pentru a identifica liniile tarifare care ar trebui modificate.

4.1.6.   Asistenţa acordată ţărilor în curs de dezvoltare în ceea ce priveşte materiile prime trebuie să se concentreze pe consolidarea capacităţilor şi ar trebui să aibă ca obiectiv sprijinirea şi facilitarea dezvoltării şi aplicării politicilor care maximizează contribuţia producţiei de materii prime şi a exporturilor la dezvoltare. În acest context, este deosebit de importantă sprijinirea politicilor şi a abordărilor incluzive şi participative, care acordă prioritate nevoilor şi intereselor oamenilor din aceste ţări.

4.1.7.   Acordarea de asistenţă pentru dezvoltare în domeniul materiilor prime necesită şi crearea unor coaliţii şi a unor parteneriate ample, care să garanteze angajarea tuturor părţilor interesate, inclusiv şi în special a industriei materiilor prime, a organizaţiilor societăţii civile şi a autorităţilor de la toate nivelurile.

Asistenţa acordată ţărilor în curs de dezvoltare ar trebui să conţină o componentă solidă de sprijin pentru construirea unei infrastructuri care să poată fi utilizată atât de întreprinderile care produc materii prime, cât şi de întreprinderile mai mici, de agricultori şi de prestatorii de alte activităţi economice rurale. Deşi acest mod deosebit de cooperare a fost criticat pentru că ar contribui mai puţin decât ar fi fost posibil la dezvoltare, este important să se recunoască faptul că acesta răspunde nevoii puternice a ţărilor în curs de dezvoltare de a stimula dezvoltarea prin îmbunătăţirea infrastructurii, în condiţiile în care alte mecanisme de finanţare a acestui tip de investiţie s-au dovedit a fi insuficiente.

4.1.8.   Comunicarea subliniază clar existenţa unor chestiuni problematice legate de statisticile comerciale privind resursele minerale. Aceste statistici se bazează pe rapoarte speciale elaborate conform Clasificării Standard de Comerţ Internaţional (CSCI), Sistemului armonizat (HS) sau Clasificării „Broad Economic Categories” (BEC) şi suferă din cauza raportării necorespunzătoare de către unele ţări. În afară de aceasta, statisticile comerciale nu pot oferi informaţiile necesare şi corecte privind consumul real de minerale în economiile lumii, întrucât acestea nu înregistrează conţinutul de minerale sau de metale în cazul comercializării minereurilor concentrate, a semifabricatelor şi a produselor finite. Este nevoie de cercetare, precum şi de consens internaţional în ceea ce priveşte modul de îmbunătăţire a sistemului statistic actual, pentru a aborda mai bine consumul real de minerale şi metale, acest lucru fiind posibil prin utilizarea de valori „echivalente” pentru conţinuturile de minerale şi metale ale unui automobil standard, ale unei tone de hârtie standard etc.

4.1.9.   Comunicarea aprofundează, într-o oarecare măsură, politica de reglementare şi cea comercială. Propunerile identifică domeniile de interes vital pentru UE şi par să merite a fi puse în aplicare. Trebuie subliniat în special unul dintre aspectele prezentate, şi anume cel conform căruia „UE trebuie, de asemenea, să examineze regimul tarifar al UE în scopul de a asigura o coerenţă faţă de evoluţia cererii de materii prime în UE şi, în special, să evalueze mijloacele de reducere a restricţiilor la import a materiilor prime”.

4.1.10.   Trebuie puse în aplicare obiectivele de dezvoltare durabilă, cu luarea în considerare a efectelor lor în afara UE, dar acestea nu trebuie să fie utilizate ca o scuză sau ca o modalitate de a ascunde practici contrare intereselor consumatorilor şi ale mediului, prin limitarea comerţului. Este important ca siguranţa aprovizionării şi obiectivele privind eliminarea concurenţei neloiale bazate pe acces privilegiat la materiile prime să nu fie utilizate pentru promovarea protecţionismului sau pentru limitarea comerţului şi accesului pe pieţele UE pentru producătorii din ţările în curs de dezvoltare.

4.2.   Al doilea pilon: încurajarea aprovizionării durabile cu materii prime care provin din surse europene

4.2.1.   Dezvoltarea locală şi regională durabilă a UE este direct influenţată de evoluţia viitoare a sectoarelor economice care pot transforma în profit potenţialul fiecărei zone. În opinia CESE, dacă se ia în considerare calcularea rezervelor pentru fiecare depozit de minerale, activităţile economice din sectorul minier ar putea contribui la dezvoltarea comunităţilor locale şi, de asemenea, la dezvoltarea statelor membre ale UE, prin asigurarea resurselor necesare acestora. În acest mod, aceste activităţi pot contribui la:

4.2.2.   Având în vedere experienţa sa îndelungată în extracţia de minereuri, Europa trebuie să-şi asume un rol de conducere şi să furnizeze expertiză în abordarea unor probleme precum modalitatea de extracţie a materiilor prime, optimizarea contribuţiei producţiei de materii prime la dezvoltarea economică, utilizarea lor durabilă şi refacerea ulterioară a terenurilor într-un mod benefic pentru societate.

4.2.3.   Statele membre ar trebui să reevalueze în ce măsură procesele lor de planificare a amenajării teritoriului iau în considerare potenţialul terenurilor din punctul de vedere al materiilor prime, precum şi dacă stabilirea priorităţilor în caz de utilizări concurente ale terenului este în continuare adecvată, în contextul necesităţii de a găsi surse durabile de materii prime, adică prin aplicarea principiului proximităţii atunci când este posibil, dar şi viabil din punct de vedere comercial.

4.2.4.   Cunoştinţele geologice se schimbă continuu, iar procedurile trebuie să fie, prin urmare, suficient de flexibile pentru a permite accesul, pe viitor, la resursele naturale încă neidentificate.

4.2.5.   Ar trebui pregătit un inventar al celor mai bune practici de reglementare în UE referitoare la accesul la terenuri al industriilor prelucrătoare de materii prime, în vederea:

4.2.6.   În urma elaborării orientărilor privind compatibilitatea legislaţiei „Natura 2000” cu extracţia materiilor prime, statele membre ar trebui să-şi revizuiască orientările stabilite la nivel naţional şi să se asigure că autorităţile competente sunt informate despre faptul că „Natura 2000” nu interzice extracţia materiilor prime (Articolul 6 din Directiva privind habitatele oferă un instrument excelent pentru a asigura respectarea principiilor dezvoltării durabile de către industriile extractive).

4.2.7.   Pentru a îmbunătăţi baza de cunoştinţe referitoare la aprovizionarea cu materii prime strategice din punct de vedere economic şi la utilizarea materiilor prime în UE, aceasta din urmă ar trebui să pregătească o analiză similară celei elaborate de Consiliul Naţional al Cercetării în Statele Unite. Analiza ar trebui să urmărească identificarea şi evaluarea atât a riscului potenţial pentru aprovizionarea cu materii prime a industriei din UE, cât şi a importanţei diferitelor materii prime, sub aspectul diferitelor aplicaţii finale ale acestora (ar trebui luate în considerare următoarele aspecte: disponibilitatea fizică a unor materii prime care pot fi extrase în ţările UE, gradul de înlocuire, riscurile geopolitice privind comerţul internaţional cu materii prime strategice şi esenţiale, nevoile de apărare ale UE).

Comunicarea conţine o serie de recomandări care vizează îmbunătăţirea cunoştinţelor de bază privind materiile prime. Cu toate acestea, nu s-a propus nimic pentru îmbunătăţirea cunoştinţelor privind utilizarea materiilor prime în UE. Aceasta pare a fi una dintre cele mai mari priorităţi şi ar fi conformă necesităţii de a elabora politici coerente şi de a maximiza eficienţa măsurilor. Raportul Statelor Unite privind materiile prime esenţiale conţine o metodologie care ar putea fi aplicată în context european.

4.2.8.   În special, ar fi de dorit o evaluare completă a potenţialului resurselor geologice, realizată cu tehnologii moderne, precum şi o evaluare a capacităţilor observatoarelor geologice naţionale de a oferi date, informaţii şi cunoştinţe de primă clasă despre resursele minerale. Acţiunile de sprijin specifice achiziţionării datelor geologice(în această accepţie, termenul include toate datele tematice legate de geologie, cum ar fi datele geochimice şi geofizice) ar trebui definite şi aplicate prin extinderea în viitor a gamei serviciilor terestre GMES şi/sau a fondurilor UE de dezvoltare regională. Comisia ar trebui să întreprindă o analiză oficială a situaţiei din statele membre.

4.2.9.   Instituţiile europene ar trebui să sprijine preşedinţiile cehă, suedeză şi spaniolă în ceea ce priveşte evenimentele pregătite de acestea, după cum urmează:

4.2.10.   Ar trebui să se acorde prioritate cercetării şi dezvoltării tehnologice destinate materiilor prime, cu un accent special pe tehnologiile compatibile cu politicile solide de conservare. Trebuie promovate cele mai bune practici în domeniul prospectării, producţiei mai ecologice, reciclării, având în vedere, în special, aplicarea practicilor care folosesc stimulente de piaţă realizabile economic. Agenda de cercetare strategică şi planul de punere în aplicare elaborate de Platforma tehnologică europeană privind resursele minerale durabile ar putea reprezenta o bază în acest sens.

4.3.   Al treilea pilon: optimizarea consumului de materii prime primare în UE

4.3.1.   Opinia publică consideră că persoanele juridice sunt principalele responsabile pentru situaţia mediului înconjurător, respectiv întreprinderile miniere şi societăţile comerciale, dar, de fapt, întreaga societate răspunde pentru consumul de bunuri care implică aceste resurse.

Cetăţenii europeni trebuie să fie conştienţi de faptul că existenţa lor depinde de exploatarea resurselor minerale dar, în acelaşi timp, trebuie să ştie că este foarte important să protejeze mediul şi să promoveze un consum responsabil de materii prime.

4.3.2.   Elaborarea unor politici şi a unor măsuri practice pentru optimizarea utilizării materiilor prime nu poate să se producă separat de interesele legitime care există în afara UE şi trebuie să ţină seama de capacităţile reale din ţările aflate în curs de dezvoltare, atât în ceea ce priveşte legislaţia, cât şi utilizarea tehnologiei. Legislaţia REACH a fost criticată cu vehemenţă de mai multe ţări africane, îngrijorate de faptul că aceasta ar putea determina o discriminare nejustificată în privinţa exporturilor lor de minerale. În mod similar, în unele ţări din Asia, Convenţia de la Basel privind deşeurile periculoase a avut consecinţe neaşteptate, inclusiv proliferarea unor întreprinderi neoficiale din sectorul de reciclare a metalelor care utilizau practici periculoase, deoarece li s-a interzis accesul la sursele legitime de materii prime.

4.3.3.   Sectoarele industriale şi de cercetare europene ar trebui încurajate să creeze înlocuitori pentru materiile prime esenţiale. În acest sens, Comisia Europeană ar trebui să întreprindă, în conformitate cu cel de-al şaptelea Program-cadru, o cercetare detaliată a listei de materii prime/metale esenţiale, pentru a oferi o bază noilor tehnologii ecologice şi produselor sigure din punct de vedere ecologic.

4.3.4.   Procesul de reciclare nu ar trebui privit doar ca o sarcină administrativă, ci şi ca un cadru de reglementare, susţinut printr-o abordare antreprenorială pe bază comercială. Pentru a pune în aplicare acest principiu, sunt necesare următoarele:

(1)  Pentru mai multe recomandări detaliate ale CESE, a se vedea Avizul CESE privind industria minieră neenergetică din Europa, adoptat la 9 iulie 2008 şi publicat în Jurnalul Oficial al UE, 2009/C27/19. Recomandările actuale ar trebui considerate complementare celor prezentate în acest aviz anterior al CESE.

(2)  Avizul privind industria minieră neenergetică din Europa, JO C 27, 3.2.2009.

(3)  A se vedea Avizul privind industria minieră neenergetică din Europa, JO C 27, 3.2.2009, punctul 2.5.

(4)  A se vedea Avizul CESE JO C 27, 3.2.2009, p. 82.