19.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 74/36

(1)

În temeiul articolului 78 alineatul (3) din Tratul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Consiliul a adoptat două decizii de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei. În Decizia (UE) 2015/1523 a Consiliului (2) se prevede că 40 000 de solicitanți de protecție internațională urmează să fie transferați din Italia și Grecia către celelalte state membre. În Decizia (UE) 2015/1601 se prevede că 120 000 de solicitanți de protecție internațională urmează să fie transferați din Italia și Grecia către alte state membre.

(2)

Decizia (UE) 2015/1601 a fost adoptată din cauza unei situații de urgență caracterizate de un aflux brusc de resortisanți ai țărilor terțe către Italia și Grecia și a necesității urgente de a acorda acestor state membre un ajutor rapid, în conformitate cu principiul solidarității și al împărțirii echitabile a răspunderii între statele membre. În decizia menționată se prevede că fiecare stat membru ar trebui să se asigure că transferul are loc cu regularitate, fără întârziere și la un nivel suficient.

(3)

Articolul 4 alineatul (5) din Decizia (UE) 2015/1601 prevede că, în circumstanțe excepționale, până la 26 decembrie 2015, un stat membru poate să notifice Consiliului și Comisiei faptul că, temporar, nu este în măsură să participe la procesul de transfer a până la 30 % din numărul solicitanților care i-a fost alocat în conformitate cu alineatul (1) din respectivul articol, prezentând motive justificate în mod corespunzător compatibile cu valorile fundamentale ale Uniunii consacrate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). Comisia ar trebui să evalueze motivele invocate și să prezinte propuneri Consiliului în ceea ce privește suspendarea temporară a transferului a până la 30 % din numărul solicitanților care i-a fost alocat statului membru respectiv în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din respectiva decizie. Atunci când se justifică, Comisia poate propune prelungirea termenului pentru transferul numărului de solicitanți alocat rămas cu până la 12 luni peste data menționată la articolul 13 alineatul (2) din respectiva decizie.

(4)

Austria se confruntă cu circumstanțe excepționale, aflându-se într-o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de resortisanți ai țărilor terțe pe teritoriul său.

(5)

Creșterea considerabilă a cazurilor de trecere neregulamentară a frontierei în Uniune și a deplasărilor secundare în întreaga Uniune a condus la o creștere importantă a numărului de solicitanți de protecție internațională în Austria.

(6)

Cifrele Eurostat confirmă faptul că există o creștere importantă a numărului de solicitanți de protecție internațională în Austria. Numărul de solicitanți de protecție internațională a crescut cu peste 230 %, de la 23 835 de solicitanți în perioada 1 ianuarie-30 noiembrie 2014, la 80 880 de solicitanți în perioada 1 ianuarie-30 noiembrie 2015, cu mai mult de 10 000 de solicitanți de protecție internațională pe lună începând din luna septembrie 2015. Cu toate că datele furnizate de Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO) arată o scădere a numărului de solicitanți în decembrie 2015 și ianuarie 2016 în comparație cu lunile anterioare, numărul solicitanților rămâne ridicat.

(7)

În 2015, Austria a înregistrat, după Suedia, al doilea cel mai mare număr de solicitanți de protecție internațională pe cap de locuitor din Uniune (9 421 de solicitanți la un milion de locuitori, pe baza datelor disponibile din partea Eurostat).

(8)

Situația actuală a pus o presiune semnificativă asupra sistemului de azil austriac, cu grave consecințe de ordin practic pe teren în ceea ce privește condițiile de primire și capacitatea sistemului de azil de a soluționa cererile.

(9)

Actuala situație în materie de migrație din Austria și presiunea asupra capacității acesteia de a procesa cererile de protecție internațională și de a oferi condiții de primire adecvate persoanelor care au o nevoie clară de protecție internațională justifică, prin urmare, suspendarea temporară, pentru o perioadă de un an, a transferului a 30 % din numărul de solicitanți alocat Austriei în temeiul Deciziei (UE) 2015/1601, ceea ce înseamnă 1 065 de solicitanți.

(10)

În cursul perioadei în care se aplică suspendarea temporară, Austria are în continuare obligația de a transfera cu rapiditate și cu regularitate numărul de solicitanți alocat rămas.

(11)

Suspendarea pentru un an a transferului a 30 % din numărul de solicitanți constituie o măsură suficientă și proporționată ca reacție la situația din Austria. Prelungirea termenului pentru transferul numărului de solicitanți alocat rămas dincolo de data prevăzută la articolul 13 alineatul (2) din Decizia (UE) 2015/1601 nu ar fi justificată. Este esențial ca transferul din Italia și Grecia să aibă loc cu rapiditate și cu regularitate până la 26 septembrie 2017, pentru a sprijini în mod efectiv Italia și Grecia cu privire la situația de urgență actuală.

(12)

Deoarece obiectivele prezentei decizii nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.

(13)

Prezenta decizie respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(14)

Regatul Unit nu participă la Decizia (UE) 2015/1601. Prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(15)

Irlandei îi revin obligații în temeiul Deciziei (UE) 2015/1601 și, prin urmare, aceasta participă la adoptarea și aplicarea prezentei decizii, care pune în aplicare Decizia (UE) 2015/1601.

(16)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(17)

Având în vedere caracterul urgent al situației, prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,