Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 16 ianuarie 2018 – PM
(Cauza C‑604/17) ( 1 )
„Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Spațiul de libertate, securitate și justiție – Cooperare judiciară în materie civilă – Competență în materia răspunderii părintești – Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 – Competența unei instanțe a unui stat membru de a soluționa o acțiune în materia răspunderii părintești în cazul în care copilul nu locuiește pe teritoriul acestui stat – Competență în materia obligației de întreținere – Regulamentul (CE) nr. 4/2009”
|
1. |
Cooperare judiciară în materie civilă–Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești–Regulamentul nr. 2201/2003–Competență în materia răspunderii părintești–Instanță a unui stat membru competentă să examineze, în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din acest regulament, o cerere de divorț între doi soți având cetățenia acestui stat membru–Copil al soților care are reședința obișnuită în alt stat membru, în sensul articolului 8 alineatul (1) din regulament–Competența instanței menționate de a se pronunța asupra exercitării drepturilor părintești și a dreptului de vizită în raport cu respectivul copil–Lipsă–Necompetența instanței în temeiul articolelor 9, 10, 12 sau 15 din regulament (Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului, art. 3, 8, 9, 10, 12 și 15) (a se vedea punctele 27-29 și 35) |
|
2. |
Cooperare judiciară în materie civilă–Competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie de obligații de întreținere–Regulamentul nr. 4/2009–Competență în materie de obligații de întreținere–Instanța judecătorească competentă în temeiul legii forului într‑o acțiune privind răspunderea părintească referitor la o cerere cu privire la o obligație de întreținere accesorie respectivei acțiuni–Noțiune–Instanță din statul membru al reședinței obișnuite a copilului în sensul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2201/2003–Includere [Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului, art. 1 alin. (3) lit. (e), art. 3, art. 8 alin. (1), art. 9, 10, 12 și 15, și Regulamentul nr. 4/2009, art. 3 lit. (d)] (a se vedea punctele 31-33 și 35) |
Dispozitivul
Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 trebuie interpretat în sensul că o instanță a unui stat membru care este competentă să examineze, în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din acest regulament, o cerere de divorț între doi soți având cetățenia acestui stat membru nu este competentă să se pronunțe asupra exercitării drepturilor părintești și a dreptului de vizită în raport cu copilul soților atunci când acesta are, la momentul sesizării acestei instanțe, reședința obișnuită în alt stat membru și nu sunt îndeplinite condițiile impuse pentru a conferi această competență respectivei instanțe în temeiul articolului 12 din regulamentul menționat, ținând seama, în plus, de faptul că nici nu rezultă din circumstanțele cauzei principale că această competență s‑ar putea întemeia pe articolele 9, 10 sau 15 din același regulament. Pe de altă parte, această instanță nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 3 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere.