(1)   Prezentul regulament, cu excepția articolului 12, se aplică navelor care arborează pavilionul unui stat membru.

Articolul 12 se aplică navelor care arborează pavilionul unei țări terțe care fac escală într-un port sau ancoraj al unui stat membru.

(2)   Prezentul regulament nu se aplică:

(1)   În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(2)   În sensul articolului 7 alineatul (2) litera (d) și al articolelor 13, 15 și 16:

(3)   În sensul punctului 1 subpunctul 13, o persoană competentă poate fi un lucrător calificat sau un membru al personalului de conducere capabil să recunoască și să evalueze riscurile profesionale, pericolele și expunerea lucrătorilor la materiale potențial periculoase sau la condiții de insecuritate în cadrul unei instalații de reciclare a navelor și care este capabil să indice protecția necesară și măsurile de precauție necesar a fi luate pentru a elimina sau reduce aceste pericole, riscuri sau expuneri.

Fără a aduce atingere Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13), autoritatea competentă poate defini criterii adecvate pentru desemnarea unor astfel de persoane și poate determina natura sarcinilor care le sunt încredințate.

(1)   Fiecare navă nouă are la bord un inventar al materialelor periculoase, care identifică cel puțin materialele periculoase menționate în anexa II și prezente în structura sau în echipamentele navei, precum și amplasarea acestora și cantitățile aproximative.

(2)   Sub rezerva articolului 32 alineatul (2) litera (b), navele existente respectă dispozițiile de la alineatul (1), în măsura în care este posibil.

În cazul navelor care urmează să fie reciclate, acestea respectă dispozițiile de la alineatul (1) din prezentul articol, în măsura în care este posibil, de la data publicării listei europene a instalațiilor de reciclare a navelor („lista europeană”), astfel cum este prevăzută la articolul 16 alineatul (2).

Sub rezerva articolului 32 alineatul (2) litera (b), la elaborarea inventarului materialelor periculoase sunt identificate, cel puțin, materialele periculoase listate în anexa I.

(3)   Inventarul materialelor periculoase:

(4)   Pe lângă dispozițiile de la alineatul (3), pentru navele existente se elaborează un plan care să descrie controlul vizual sau prin eșantionare care a stat la baza întocmirii inventarului materialelor periculoase și ținând cont de orientările relevante ale OMI.

(5)   Inventarul materialelor periculoase este compus din trei părți:

(6)   Partea I din inventarul materialelor periculoase este menținută și actualizată corespunzător pe parcursul duratei de viață operaționale a navei, astfel încât să reflecte noile instalații care conțin oricare dintre materialele periculoase menționate în anexa II și modificările relevante în ceea ce privește structura și echipamentele navei.

(7)   Înainte de reciclare și ținând cont de orientările relevante ale OMI, inventarul materialelor periculoase include, în afara părții I menținute și actualizate corespunzător, și partea II referitoare la deșeurile generate prin exploatare, precum și partea III referitoare la stocuri și este verificat de către administrație sau de către o organizație recunoscută autorizată de aceasta.

(8)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 24, în ceea ce privește actualizarea listei articolelor din inventarul materialelor periculoase din anexele I și II pentru a asigura faptul că listele includ cel puțin substanțele listate în apendicele 1 și 2 la Convenția de la Hong Kong.

Comisia adoptă un act delegat separat cu privire la fiecare substanță adăugată sau eliminată din anexele I sau II.

(1)   La pregătirea unei nave pentru reciclare, armatorii:

(2)   Armatorii se asigură că navele destinate reciclării:

(3)   Armatorii se asigură că tancurile de marfă și camerele pompelor aparținând petrolierelor care ajung în instalația de reciclare a navelor sunt într-o stare care să permită eliberarea unui certificat de îndeplinire a criteriilor de siguranță în vederea lucrului la cald.

(4)   Armatorii pun la dispoziția operatorului instalației de reciclare a navelor o copie a certificatului de pregătire pentru reciclare emis în conformitate cu articolul 9.

(5)   Armatorii sunt responsabili pentru navă și iau măsuri pentru a menține nava respectivă în conformitate cu cerințele impuse de administrația statului membru al cărui pavilion este arborat de navă până când operatorul instalației de reciclare a navelor acceptă preluarea responsabilității pentru nava respectivă. Operatorul instalației de reciclare a navelor poate refuza primirea navei în vederea reciclării în cazul în care starea navei nu corespunde în fond cu informațiile redate în certificatul de inventar, inclusiv în cazurile în care partea I a inventarului materialelor periculoase nu a fost menținută și actualizată corespunzător, astfel încât să reflecte modificările structurii navei și ale echipamentului. În astfel de situații, armatorul rămâne responsabil pentru nava respectivă și notifică acest lucru administrației fără întârziere.

(1)   Înaintea oricărei operațiuni de reciclare a unei nave, se elaborează un plan de reciclare propriu fiecărei nave. Este necesar ca planul de reciclare a navei să abordeze orice considerente specifice navei care nu sunt acoperite în planul referitor la instalația de reciclare a navelor sau care necesită proceduri speciale.

(2)   Planul de reciclare a navei:

(3)   Planul de reciclare a navei este aprobat în mod tacit sau explicit de către autoritatea competentă, în conformitate cu cerințele statului în care este situată instalația de reciclare a navelor, după caz.

Aprobarea explicită este acordată atunci când autoritatea competentă trimite o notificare scrisă a deciziei sale cu privire la planul de reciclare a navei către operatorul instalației de reciclare a navelor, către armator și către administrație.

Aprobarea tacită se consideră acordată în cazul în care autoritatea competentă nu comunică o obiecție scrisă față de planul de reciclare a navei către operatorul instalației de reciclare a navelor, către armator și către administrație într-un termen de reexaminare stabilit în conformitate cu cerințele statului în care este situată instalația de reciclare a navelor, după caz, și notificat în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) litera (b).

(4)   Statele membre pot solicita administrației lor să transmită către autoritatea competentă a statului în care este situată instalația de reciclare a navelor informațiile furnizate de armator în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (b), precum și următoarele informații:

(1)   Inspecțiile navelor sunt efectuate de către funcționari ai administrației sau ai unei organizații recunoscute autorizate de aceasta, ținând cont de orientările relevante ale OMI.

(2)   În cazul în care administrația utilizează organizații recunoscute pentru efectuarea de inspecții, în conformitate cu alineatul (1), aceasta împuternicește respectivele organizații cel puțin:

(3)   Navele sunt supuse următoarelor inspecții:

(4)   Inspecția inițială a unei nave noi se efectuează înainte de darea în folosință a navei sau înainte de emiterea certificatului de inventar. Pentru navele existente, inspecția inițială se efectuează până la 31 decembrie 2020. Inspecția verifică dacă partea I din inventarul materialelor periculoase respectă cerințele prezentului regulament.

(5)   Inspecția de reînnoire se efectuează la intervale indicate de administrație, fără a depăși cinci ani. Inspecția de reînnoire verifică dacă partea I din inventarul materialelor periculoase respectă cerințele prezentului regulament.

(6)   Inspecția suplimentară, generală sau parțială, în funcție de situație, este efectuată la cererea armatorului după o modificare, o înlocuire sau o reparație semnificativă vizând structura, echipamentele, sistemele, dispozitivele, amenajările și materialele, care are un impact asupra inventarului materialelor periculoase. Inspecția se desfășoară într-un mod care să asigure că orice modificare, înlocuire sau reparație semnificativă a fost efectuată astfel încât să permită navei să respecte în continuare cerințele prezentului regulament, precum și că partea I din inventarul materialelor periculoase este modificată corespunzător.

(7)   Inspecția finală se efectuează înainte ca nava să fie scoasă din serviciu și înainte de începerea operațiunilor de reciclare a navei.

Inspecția verifică dacă:

(8)   Pentru navele existente prevăzute pentru reciclarea navelor, inspecția inițială și inspecția finală pot fi efectuate în același timp.

(1)   După încheierea cu succes a unei inspecții inițiale sau a unei inspecții de reînnoire, administrația sau o organizație recunoscută autorizată de aceasta emite un certificat de inventar. Acest certificat este însoțit de partea I a inventarului materialelor periculoase menționat la articolul 5 alineatul (5) litera (a).

În cazul în care inspecția inițială și inspecția finală se efectuează simultan, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (8), se emite numai certificatul de pregătire pentru reciclare menționat la alineatul (9) din prezentul articol.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili formatul certificatului de inventar, pentru a asigura conformitatea acestuia cu apendicele 3 la Convenția de la Hong Kong. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 25 din prezentul regulament.

(2)   Un certificat de inventar este vizat de administrație sau o organizație recunoscută autorizată de aceasta, la solicitarea armatorului, după încheierea cu succes a unei inspecții suplimentare efectuate în conformitate cu articolul 8 alineatul (6).

(3)   Sub rezerva alineatului (4), administrația sau o organizație recunoscută autorizată de aceasta emite sau vizează, după caz, un certificat de inventar, în cazul în care inspecția de reînnoire se încheie cu succes:

(4)   Atunci când s-a încheiat cu succes o inspecție de reînnoire și un certificat de inventar nou nu poate fi emis sau depus la bord înainte de data expirării certificatului existent, administrația sau o organizație recunoscută autorizată de aceasta vizează certificatul existent, iar un astfel de certificat este acceptat ca fiind valabil pentru o perioadă care nu depășește cinci luni de la data expirării.

(5)   În cazul unui certificat de inventar emis pentru o perioadă de mai puțin de cinci ani, administrația sau organizația recunoscută autorizată de aceasta poate prelungi valabilitatea certificatului existent pentru o perioadă care nu depășește cinci ani.

(6)   În situații speciale stabilite de administrație, un certificat de inventar nou poate să nu poarte data expirării certificatului existent, astfel cum se prevede la alineatul (3) literele (a) și (b) și la alineatele (7) și (8). În astfel de situații, noul certificat este valabil pentru o perioadă care nu depășește cinci ani de la data încheierii inspecției de reînnoire.

(7)   În cazul în care, la data de expirare a certificatului de inventar, o navă nu este în port sau ancoraj unde urmează să fie supusă inspecției, administrația poate, dacă acest lucru este corespunzător, să prelungească valabilitatea certificatului de inventar cu o perioadă de maximum trei luni pentru a permite navei să își încheie voiajul până la portul în care urmează să fie supusă inspecției. Orice prelungire acordată astfel este condiționată de încheierea inspecției în portul respectiv înainte de plecarea navei. O navă căreia i s-a acordat o prelungire nu are dreptul în temeiul prelungirii, la momentul sosirii sale în portul în care urmează să fie supusă inspecției, să părăsească portul fără a avea un nou certificat. După finalizarea inspecției de reînnoire, noul certificat de inventar este valabil pentru o perioadă care nu depășește cinci ani de la data expirării certificatului existent înainte de acordarea respectivei prelungiri.

(8)   Un certificat de inventar pentru o navă angajată în voiaje scurte și care nu a fost prelungit în condițiile menționate la alineatul (7) poate fi prelungit de administrație pentru o perioadă de grație de până la o lună de la expirarea sa. După finalizarea inspecției de reînnoire, noul certificat de inventar este valabil pentru o perioadă care nu depășește cinci ani de la data de expirare a certificatului existent înainte de acordarea respectivei prelungiri.

(9)   După încheierea cu succes a unei inspecții finale în conformitate cu articolul 8 alineatul (7), administrația sau o organizație recunoscută autorizată de aceasta emite un certificat de pregătire pentru reciclare. Acest certificat este însoțit de inventarul materialelor periculoase și de planul de reciclare a navei.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili formatul certificatului de pregătire pentru reciclare, pentru a asigura conformitatea acestuia cu apendicele 4 la Convenția de la Hong Kong. Actele de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 25 al prezentului regulament. Certificatele de pregătire pentru reciclare emise după o inspecție finală în conformitate cu primul paragraf al prezentului alineat sunt acceptate de celelalte state membre și considerate, în sensul prezentului regulament, ca având aceeași valabilitate ca un certificat de pregătire pentru reciclare emis de acestea.

(1)   Sub rezerva articolului 9, un certificat de inventar este emis pentru o perioadă stabilită de administrație, care nu depășește cinci ani.

(2)   Un certificat de inventar emis sau vizat în temeiul articolului 9 își încetează valabilitatea în oricare dintre cazurile următoare:

(3)   Un certificat de pregătire pentru reciclare este emis de administrație sau de o organizație autorizată de aceasta pentru o perioadă de maximum trei luni.

(4)   Un certificat de pregătire pentru reciclare emis în temeiul articolului 9 alineatul (9) încetează să fie valabil în cazul în care starea navei nu corespunde în fond cu informațiile care figurează în certificatul de inventar.

(5)   Prin derogare de la alineatul (3), certificatul de pregătire pentru reciclare poate fi prelungit de administrație sau de o organizație recunoscută autorizată de aceasta pentru un singur voiaj de la un punct la altul având ca destinație instalația de reciclare a navelor.

(1)   Statele membre aplică dispoziții în materie de control pentru nave în conformitate cu dreptul intern având în vedere Directiva 2009/16/CE. Sub rezerva situațiilor prevăzute la alineatul (2), orice astfel de inspecție se limitează la verificarea existenței la bord a unui certificat de inventar sau a unui certificat de pregătire pentru reciclare, care sunt considerate suficiente pentru inspecția ce urmează să fie aprobată, dacă sunt valabile.

(2)   O inspecție detaliată, ținând seama de orientările OMI relevante, poate fi efectuată de autoritatea relevantă implicată în activități de control efectuat de statul portului, în situația în care o navă nu dispune de un certificat valabil sau dacă există motive clare pentru a considera că:

(3)   O navă poate fi avertizată, reținută, îndepărtată sau exclusă din porturile sau terminalele offshore aflate sub jurisdicția unui stat membru dacă nu prezintă autorităților relevante ale statului membru respectiv o copie după certificatul de inventar sau după certificatul de pregătire pentru reciclare, după caz și la cererea autorităților respective, fără a aduce atingere articolului 9. Un stat membru care ia o astfel de măsură informează imediat administrația în cauză. Neactualizarea inventarului materialelor periculoase nu constituie o deficiență care să conducă la reținerea navei, însă orice neconformități la nivelul inventarului materialelor periculoase se raportează administrației în cauză și se remediază la momentul următoarei inspecții.

(4)   Accesul într-un anumit port sau ancoraj poate fi autorizat de autoritatea competentă a respectivului stat membru în cazuri de forță majoră sau de existență a unor considerente de siguranță imperative ori pentru a reduce sau a minimiza riscul de poluare ori pentru a corecta deficiențe, cu condiția ca armatorul, operatorul sau căpitanul navei să pună în aplicare măsuri adecvate și satisfăcătoare pentru autoritatea relevantă a statului membru respectiv, în scopul asigurării unei intrări în condiții de siguranță.

(1)   Sub rezerva articolului 32 alineatul (2) litera (b), atunci când face escală într-un port sau ancoraj al unui stat membru, o navă care arborează pavilionul unei țări terțe are la bord un inventar al materialelor periculoase care respectă articolul 5 alineatul (2).

În pofida primului paragraf, accesul într-un anumit port sau ancoraj poate fi autorizat de autoritatea competentă a unui stat membru în cazuri de forță majoră sau de existență a unor considerente de siguranță imperative ori pentru a diminua sau reduce la minimum riscul de poluare ori pentru a corecta deficiențe, cu condiția ca armatorul, operatorul sau căpitanul navei să fi pus în aplicare măsuri adecvate și satisfăcătoare pentru autoritatea relevantă a statului membru respectiv, în scopul asigurării unei intrări în condiții de siguranță.

(2)   Instalarea de materiale periculoase menționate în anexa I la bordul navelor care arborează pavilionul unei țări terțe, în cursul unei escale într-un port sau ancoraj al unui stat membru, este interzisă sau restricționată astfel cum se specifică în anexa I.

Utilizarea de materiale periculoase menționate în anexa I la bordul navelor care arborează pavilionul unei țări terțe, în cursul unei escale într-un port sau ancoraj al unui stat membru, este interzisă sau restricționată astfel cum se specifică în anexa I, fără a aduce atingere derogărilor și regimurilor tranzitorii aplicabile materialelor respective în temeiul dreptului internațional.

(3)   Inventarul materialelor periculoase este specific fiecărei nave, este întocmit ținând cont de orientările relevante ale OMI și precizează faptul că nava respectă alineatul (2) din prezentul articol. La elaborarea inventarului materialelor periculoase sunt identificate cel puțin materialele periculoase listate în anexa I. Nava care arborează pavilionul unei țări terțe elaborează un plan care descrie controlul vizual/prin eșantionare care a stat la baza întocmirii inventarului materialelor periculoase, ținând cont de orientările relevante ale OMI.

(4)   Inventarul materialelor periculoase este menținut și actualizat corespunzător pe parcursul duratei de viață operaționale a navei, astfel încât să reflecte noile instalații care conțin oricare dintre materialele periculoase menționate în anexa II și modificările relevante în ceea ce privește structura și echipamentele navei, ținând seama de derogările și de regimurile tranzitorii aplicabile materialelor respective în temeiul dreptului internațional.

(5)   O navă care arborează pavilionul unui stat terț poate fi avertizată, reținută, îndepărtată sau exclusă din porturile sau terminalele offshore aflate sub jurisdicția unui stat membru dacă nu prezintă autorităților competente ale statului membru respectiv o copie după declarația de conformitate în conformitate cu alineatele (6) și (7), împreună cu inventarul materialelor periculoase, după caz și la cererea autorităților respective. Un stat membru care ia o astfel de măsură informează imediat autoritățile relevante din țara terță al cărei pavilion este arborat de nava în cauză. Neactualizarea inventarului materialelor periculoase nu constituie o deficiență care să conducă la reținerea navei, însă orice neconformități la nivelul inventarului materialelor periculoase se raportează autorităților relevante din țara terță al cărei pavilion este arborat de nava în cauză.

(6)   Declarația de conformitate se eliberează după verificarea inventarului materialelor periculoase de către autoritățile relevante ale țării terțe al cărei pavilion este arborat de navă sau de către o organizație autorizată de acestea, în conformitate cu reglementările naționale. Declarația de conformitate poate fi întocmită pe baza modelului prevăzut în apendicele 3 la Convenția de la Hong Kong.

(7)   Declarația de conformitate și inventarul materialelor periculoase se redactează în una din limbile oficiale ale administrației relevante emitente din țara terță al cărei pavilion este arborat de navă și, în cazul în care limba utilizată este alta decât engleza, franceza sau spaniola, textul include o traducere în una dintre aceste limbi.

(8)   Sub rezerva articolului 32 alineatul (2) litera (b), navele care arborează pavilionul unei țări terțe și care solicită înregistrarea sub pavilionul unui stat membru se asigură că la bord se păstrează un inventar al materialelor periculoase, astfel cum se prevede la articolul 5 alineatul (2), sau că se întocmește un astfel de inventar în termen de șase luni de la înregistrarea sub pavilionul statului membru respectiv sau pe parcursul oricărei inspecții următoare potrivit articolului 8 alineatul (3), în funcție de evenimentul care are loc primul.

(1)   Pentru a fi inclusă pe lista europeană, o instalație de reciclare a navelor îndeplinește următoarele cerințe, în conformitate cu dispozițiile relevante din Convenția de la Hong Kong și ținând cont de orientările relevante ale OMI, ale OIM, ale Convenției de la Basel, ale Convenției de la Stockholm privind poluanții organici persistenți, precum și cu alte orientări internaționale:

(2)   Operatorul unei instalații de reciclare a navelor:

(3)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește formatul:

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 25 din prezentul regulament.

(1)   Fără a aduce atingere altor dispoziții relevante din dreptul Uniunii, autoritățile competente autorizează instalațiile de reciclare a navelor situate pe teritoriul lor care respectă cerințele stabilite la articolul 13, în vederea efectuării operațiunilor de reciclare a navelor. Această autorizație poate fi acordată respectivelor instalații de reciclare a navelor pentru o perioadă de maximum cinci ani și se reînnoiește în mod corespunzător.

Sub rezerva respectării cerințelor prezentului regulament, orice permis emis în baza altor dispoziții relevante din dreptul național sau al Uniunii poate fi combinat cu autorizarea în temeiul prezentului articol pentru a forma o singură autorizație în cazul în care un astfel de format înlătură dublarea inutilă de informații și dublarea muncii de către operatorul instalației de reciclare a navelor sau societatea de reciclare a navelor sau autoritatea competentă. În acest caz, permisul poate fi prelungit în conformitate cu regimul autorizației la care se face referire la primul paragraf, fără a se depăși o perioadă maximă de cinci ani.

(2)   Statele membre elaborează și actualizează o listă a instalațiilor de reciclare a navelor pe care le-au autorizat în conformitate cu alineatul (1).

(3)   Lista menționată la alineatul (2) se comunică fără întârziere Comisiei și nu mai târziu de 31 martie 2015.

(4)   În cazul în care o instalație de reciclare a navelor nu mai respectă cerințele prevăzute la articolul 13, statul membru în care este situată instalația de reciclare a navelor suspendă sau retrage autorizația acordată ori solicită luarea de măsuri corective de către societatea de reciclare a navelor în cauză și informează fără întârziere Comisia în acest sens.

(5)   În cazul în care o instalație de reciclare a navelor a fost autorizată în conformitate cu alineatul (1), statul membru în cauză informează fără întârziere Comisia în acest sens.

(1)   O societate de reciclare a navelor care deține o instalație de reciclare a navelor situată într-o țară terță și care intenționează să recicleze nave care arborează pavilionul unui stat membru adresează o cerere Comisiei pentru includerea instalației respective de reciclare a navelor pe lista europeană.

(2)   Cererea menționată la alineatul (1) este însoțită de dovezi care demonstrează respectarea de către instalația de reciclare a navelor în cauză a cerințelor prevăzute la articolul 13 pentru a efectua operațiuni de reciclare a navelor și pentru a fi inclusă pe lista europeană în conformitate cu articolul 16.

În special, societatea de reciclare a navelor:

(3)   Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare pentru a stabili formatul informațiilor necesare pentru identificarea instalației de reciclare a navelor. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 25.

(4)   Pentru a fi incluse pe lista europeană, respectarea de către instalațiile de reciclare a navelor situate în țări terțe a cerințelor prevăzute la articolul 13 este atestată în urma unei inspecții la fața locului efectuată de o entitate verificatoare independentă cu calificări corespunzătoare. Atestarea se transmite Comisiei de către societatea de reciclare a navelor atunci când solicită includerea pe lista europeană și ulterior, la perioade de cinci ani, cu ocazia reînnoirii includerii pe lista europeană. Includerea inițială pe listă și reînnoirea acesteia sunt completate de o inspecție la jumătatea termenului lor de valabilitate, pentru a confirma respectarea cerințelor prevăzute la articolul 13.

Prin solicitarea includerii pe lista europeană, societățile de reciclare a navelor acceptă posibilitatea de a se supune unei inspecții la fața locului de către Comisie sau de către agenți care acționează în numele acesteia, înainte sau după includerea lor pe lista europeană, cu scopul de a verifica respectarea cerințelor prevăzute la articolul 13. Entitatea verificatoare independentă, Comisia sau agenții care acționează în numele acesteia cooperează cu autoritățile competente ale țărilor terțe unde se află instalația de reciclare a navelor pentru a efectua inspecțiile respective la fața locului.

Comisia poate emite note de orientare tehnică pentru a facilita atestarea respectivă.

(5)   În înțelesul articolului 13, gestionarea poate fi considerată drept rațională din punct de vedere ecologic în ceea ce privește operațiunea de recuperare sau eliminare a deșeurilor doar dacă societatea de reciclare a navelor poate demonstra că instalația de gestionare a deșeurilor care primește deșeurile va fi exploatată în conformitate cu standarde de protecție a sănătății umane și a mediului care sunt în mare parte echivalente standardelor relevante internaționale și ale Uniunii.

(6)   Societatea de reciclare a navelor furnizează fără întârziere dovezi actualizate în cazul oricăror modificări survenite cu privire la informațiile furnizate Comisiei și, în orice caz, cu trei luni înainte de expirarea fiecărei perioade de cinci ani în care este inclusă pe lista europeană, declară că:

(1)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește o listă europeană a instalațiilor de reciclare a navelor care:

Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 25.

(2)   Lista europeană se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și pe site-ul web al Comisiei până la 31 decembrie 2016. Aceasta se împarte în două subliste, care indică instalațiile de reciclare a navelor situate în statele membre și, respectiv, situate în țări terțe.

Lista europeană include toate informațiile următoare privind instalația de reciclare a navelor:

(3)   Lista europeană menționează data includerii instalației de reciclare a navelor pe listă. Includerea pe listă este valabilă pentru o perioadă de maximum cinci ani și se reînnoiește.

(4)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea actualizării periodice a listei europene, cu scopul de a:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 25.

(5)   La stabilirea și actualizarea listei europene, Comisia acționează în conformitate cu principiile consacrate în tratate și cu obligațiile internaționale ale Uniunii.

(6)   Statele membre comunică Comisiei toate informațiile care pot fi relevante în contextul actualizării listei europene. Comisia transmite celorlalte state membre toate informațiile relevante.

(1)   Planul de reciclare a navei menționat la articolul 7 se elaborează într-o limbă acceptată de statul care autorizează instalația de reciclare a navelor. În cazul în care limba utilizată este alta decât engleza, franceza sau spaniola, planul de reciclare a navei se traduce în una dintre aceste limbi, cu excepția cazului în care administrația este convinsă că acest lucru nu este necesar.

(2)   Certificatul de inventar și certificatul de pregătire pentru reciclare emise în conformitate cu articolul 9 se redactează în una dintre limbile oficiale ale administrației emitente. În cazul în care limba utilizată este alta decât engleza, franceza sau spaniola, textul include o traducere în una dintre aceste limbi.

(1)   Statele membre desemnează autoritățile competente și administrațiile responsabile cu aplicarea prezentului regulament și informează Comisia cu privire la aceste desemnări. Statele membre notifică de îndată Comisiei eventualele modificări ale acestor informații.

(2)   Comisia publică pe site-ul său internet liste cu autoritățile competente și administrațiile desemnate și le actualizează după caz.

(1)   Statele membre și Comisia desemnează una sau mai multe persoane de contact responsabile cu informarea și consilierea persoanelor fizice sau juridice care solicită informații. Persoana de contact din partea Comisiei transmite persoanelor de contact din statele membre eventualele întrebări primite în legătură cu acestea din urmă, și viceversa.

(2)   Statele membre notifică Comisiei desemnarea persoanelor de contact. Statele membre notifică de îndată Comisiei eventualele modificări ale acestor informații.

(3)   Comisia publică pe site-ul său internet liste cu persoanele de contact desemnate și le actualizează după caz.

(1)   Fiecare stat membru transmite Comisiei un raport care conține următoarele:

(2)   La intervale de trei ani, fiecare stat membru transmite raportul în format electronic către Comisie, în termen de nouă luni de la încheierea perioadei de trei ani la care se referă.

Primul raport electronic acoperă perioada de la data aplicării prezentului regulament până la sfârșitul primei perioade de raportare obișnuite de trei ani, menționată la articolul 5 din Directiva 91/692/CEE a Consiliului (14), care survine după data de începere a primei perioade de raportare.

Comisia publică un raport privind aplicarea prezentului regulament nu mai târziu de nouă luni de la primirea rapoartelor statelor membre.

(3)   Comisia introduce aceste informații într-o bază de date electronică accesibilă permanent publicului.

(1)   Statele membre stabilesc dispoziții referitoare la sancțiuni care se aplică în cazuri de încălcare a prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile prevăzute sunt eficace, proporționale și disuasive.

(2)   Statele membre cooperează între ele, bilateral sau multilateral, pentru a facilita prevenirea și depistarea eventualelor eludări și încălcări ale prezentului regulament.

(3)   Statele membre desemnează membrii personalului lor permanent care sunt responsabili de cooperarea menționată la alineatul (2). Informațiile respective sunt transmise Comisiei, care distribuie membrilor în cauză o listă cu informațiile colectate.

(4)   Statele membre informează Comisia cu privire la dispozițiile de drept intern referitoare la asigurarea respectării prezentului regulament și sancțiunile aplicabile.

(1)   Persoanele fizice sau juridice afectate sau susceptibile de a fi afectate de o încălcare a articolului 13 coroborat cu articolul 15 și articolul 16 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament sau care manifestă un interes suficient în ceea ce privește procesul de luare a deciziilor în domeniul mediului legate de încălcarea articolului 13 coroborat cu articolul 15 și articolul 16 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament au dreptul să solicite Comisiei să ia măsuri în temeiul prezentului regulament cu privire la încălcarea respectivă sau la amenințarea iminentă de producere a încălcării respective.

Se consideră că interesul oricărei organizații neguvernamentale care promovează protecția mediului și care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (15) este suficient în înțelesul primului paragraf.

(2)   Solicitarea de luare de măsuri este însoțită de informațiile și datele relevante care susțin solicitarea respectivă.

(3)   În cazul în care solicitarea de luare de măsuri și informațiile și datele care o însoțesc indică, în mod plauzibil, că s-a produs o încălcare a articolului 13 coroborat cu articolul 15 și articolul 16 alineatul (1) litera (b) sau că există o amenințare iminentă a producerii unei astfel de încălcări, Comisia examinează aceste solicitări de luare de măsuri și informații și date. În asemenea cazuri, Comisia oferă societății de reciclare în cauză posibilitatea de a-și face cunoscute opiniile cu privire la solicitarea de luare de măsuri și la informațiile și datele care o însoțesc.

(4)   Comisia informează, de îndată și în conformitate cu dispozițiile relevante de drept al Uniunii, persoanele care au prezentat o solicitare în conformitate cu alineatul (1), cu privire la decizia sa de a aproba sau refuza solicitarea de luare de măsuri, indicând motivele care au stat la baza acestei decizii.

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 5 alineatul (8) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 30 decembrie 2013. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 5 alineatul (8) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în respectiva decizie. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   Imediat ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (8) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

(1)   Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(1)   Comisia evaluează dacă încălcările prezentului regulament ar trebui incluse în domeniul de aplicare a Directivei 2008/99/CE pentru a obține o echivalență a dispozițiilor referitoare la încălcări între prezentul regulament și Regulamentul (CE) nr. 1013/2006. Comisia transmite raportul privind constatările sale însoțit, după caz, de o propunere legislativă, către Parlamentul European și Consiliu până la 31 decembrie 2014.

(2)   Comisia revizuiește prezentul regulament în termen de cel mult 18 luni înainte de data intrării în vigoare a Convenției de la Hong Kong și transmite simultan, după caz, orice propuneri legislative corespunzătoare în acest sens. Această revizuire ține seama de includerea în lista europeană a instalațiilor de reciclare a navelor autorizate de Convenția de la Hong Kong, pentru a evita dublarea eforturilor și sarcina administrativă.

(3)   Comisia menține prezentul regulament sub revizuire și, după caz, prezintă propuneri în timp util pentru a aborda evoluțiile legate de convenții internaționale, inclusiv Convenția de la Basel, dacă acest lucru se dovedește necesar.

(4)   Fără a aduce atingere alineatului (2), Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului, în termen de cinci ani de la aplicarea prezentului regulament, un raport privind aplicarea prezentului regulament și îl însoțește, după caz, de propuneri legislative menite să garanteze că obiectivele acestuia sunt îndeplinite și că impactul acestuia este asigurat și justificat.

(1)   Prezentul regulament se aplică de la data la care survine prima dintre următoarele două date, dar nu mai devreme de 31 decembrie 2015:

(2)   Cu toate acestea, următoarele dispoziții se aplică de la următoarele date:

(3)   Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un aviz privind data aplicării prezentului regulament, atunci când sunt îndeplinite condițiile menționate la alineatul (1) litera (a).

(4)   În cazul în care un stat membru și-a închis registrul național al navelor sau nu a avut înregistrări de nave sub pavilionul său pe parcursul unei perioade de trei ani și atâta timp cât nu are nave înregistrate sub pavilionul său, respectivul stat membru poate deroga de la dispozițiile prezentului regulament, cu excepția articolelor 4, 5, 11, 12, 13, 14, 16 alineatul (6), 18, 19, 20, 21 și 22. În cazul în care un stat membru intenționează să beneficieze de derogarea menționată, acesta informează Comisia cel târziu la data aplicării prezentului regulament. Orice modificare ulterioară se comunică de asemenea Comisiei.

(1)   Statele membre prezintă Comisiei (Eurostat) date privind populația lor rezidentă în mod obișnuit la momentul de referință. Datele furnizate se referă la: populația după vârstă, sex și regiunea de reședință.

(2)   Statele membre prezintă Comisiei (Eurostat) date privind mișcarea naturală a populației lor care a avut loc în perioada de referință. Statele membre utilizează aceeași definiție pentru populație ca definiția pe care o folosesc pentru datele menționate la alineatul (1). Datele furnizate acoperă următoarele variabile:

(3)   Statele membre utilizează aceeași definiție pentru populație pentru toate nivelurile „naționale” și „regionale”, astfel cum sunt acestea definite în prezentul regulament.

(4)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc condiții uniforme privind defalcarea datelor menționate la alineatele (1) și (2), precum și privind termenele și revizuirile de date. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 10 alineatul (2).

(1)   În scopul votului cu majoritate calificată în Consiliu, statele membre furnizează Comisiei (Eurostat) date privind populația totală la nivel național la momentul de referință, în conformitate cu articolul 2 litera (c), în termen de opt luni de la sfârșitul anului de referință.

(2)   Statele membre pot estima populația totală menționată la alineatul (1) pe baza populației cu reședința legală sau a populației înregistrate, folosind metode de estimare statistică bazate pe date științifice, bine documentate și disponibile în mod public.

(1)   În fiecare an, statele membre furnizează Comisiei (Eurostat) date privind populația lor și mișcarea naturală a populației lor pentru anul anterior menționate la articolul 3 alineatul (1) și la articolul 3 alineatul (2) literele (a) și (b).

(2)   În fiecare an, statele membre furnizează Comisiei (Eurostat) datele privind populația totală la nivel național menționate la articolul 4.

(3)   În sensul prezentului regulament, momentul de referință înseamnă, după caz, fie data de referință conform alineatului (4), fie perioada de referință conform alineatului (5).

(4)   Data de referință pentru datele privind populația este sfârșitul perioadei de referință (miezul nopții din data de 31 decembrie). Prima dată de referință este în 2013, iar ultima dată de referință este în 2027.

(5)   Perioada de referință pentru datele privind mișcarea naturală a populației este anul calendaristic în care au avut loc evenimentele. Prima perioadă de referință este 2013, iar ultima perioadă de referință este 2027.

(1)   Statele membre realizează studii de fezabilitate referitoare la utilizarea conceptului de „reședință obișnuită” pentru populație și mișcarea naturală a populației menționate la articolul 3 alineatele (1) și (2).

(2)   Rezultatele studiilor de fezabilitate menționate la alineatul (1) sunt transmise Comisiei până la 31 decembrie 2016.

(3)   Pentru a facilita realizarea studiilor de fezabilitate menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, Uniunea poate oferi sprijin financiar institutelor naționale de statistică și altor autorități naționale menționate la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 223/2009.

(1)   Statele membre asigură calitatea datelor transmise.

(2)   În scopul prezentului regulament, criteriile de calitate prevăzute la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 223/2009 se aplică datelor de transmis.

(3)   Statele membre transmit rapoarte Comisiei (Eurostat) în legătură cu metadatele de referință, folosind standardele Sistemului Statistic European și privind, în special, sursele de date, definițiile și metodele de estimare folosite pentru primul an de referință, și informează Comisia (Eurostat) cu privire la orice modificări ale acestora.

(4)   La solicitarea Comisiei (Eurostat), statele membre furnizează toate informațiile necesare pentru evaluarea calității informațiilor statistice.

(5)   Statele membre se asigură că datele privind populația menționate la articolul 3 din prezentul regulament sunt în concordanță cu cele prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 862/2007.

(1)   Comisia este asistată de Comitetul Sistemului Statistic European instituit prin Regulamentul (CE) nr. 223/2009. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(1)   Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un prim raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament până la 31 decembrie 2018 și un al doilea raport până la 31 decembrie 2023. În acele rapoarte, Comisia ia în considerare informațiile relevante furnizate de statele membre și evaluează calitatea datelor transmise, metodele utilizate pentru colectarea datelor, sarcinile suplimentare cu care se confruntă statele membre și respondenții, precum și comparabilitatea respectivelor statistici. Rapoartele respective evaluează utilizarea metodelor de estimare statistică bazate pe date științifice și bine documentate pentru estimarea „populației rezidente în mod obișnuit” din rândul populației cu reședința legală sau al populației înregistrate. Primul raport se referă și la rezultatele studiilor de fezabilitate menționate la articolul 8.

(2)   Dacă este cazul, rapoartele respective sunt însoțite de propuneri în vederea îmbunătățirii în continuare a cadrului juridic comun pentru dezvoltarea, producerea și difuzarea statisticilor europene privind populația și mișcarea naturală a populației în temeiul prezentului regulament.