5.6.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 140/1

(1)

Obiectivul prezentului regulament îl reprezintă stabilirea unor standarde de performanță pentru emisiile generate de autoturismele noi înmatriculate în Comunitate, ceea ce reprezintă o parte a abordării integrate a Comunității de a reduce emisiile de CO2 generate de vehiculele ușoare, asigurând totodată funcționarea corespunzătoare a pieței interne.

(2)

Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice, care a fost aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 94/69/CE a Consiliului (3), solicită tuturor părților să formuleze și să pună în aplicare programe naționale și, după caz, regionale, care să conțină măsuri de diminuare a schimbărilor climatice. În această privință, Comisia a propus în ianuarie 2007 ca Uniunea Europeană să urmărească, în contextul negocierilor internaționale, realizarea obiectivului reducerii, până în 2020, cu 30 % a emisiilor de gaze cu efect de seră de către țările dezvoltate (în comparație cu nivelurile din 1990) și ca Uniunea să își asume un angajament ferm, independent, de a obține o reducere, până în 2020, cu cel puțin 20 % a emisiilor de gaze cu efect de seră (în comparație cu nivelurile din 1990), indiferent de reducerile realizate de celelalte țări dezvoltate. Acest obiectiv a fost aprobat de către Parlamentul European și de către Consiliu.

(3)

Printre implicațiile acestor angajamente se numără faptul că toate statele membre vor trebui să reducă semnificativ emisiile generate de autoturisme. Ar trebui să fie puse în aplicare la nivelul fiecărui stat membru și la nivel comunitar, în toate sectoarele economiei comunitare, nu numai în sectoarele industriale și energetice, politici și măsuri care să ducă la reducerile substanțiale necesare. Transportul rutier se situează pe locul al doilea în cadrul sectoarelor cu cel mai mare nivel de emisii de gaze cu efect de seră din Uniune, nivelul emisiilor sale crescând continuu. În cazul în care impactul exercitat de transporturile rutiere asupra schimbărilor climatice continuă să crească, acesta va contracara în mod serios reducerile realizate de celelalte sectoare în vederea combaterii schimbărilor climatice.

(4)

Obiectivele comunitare pentru autoturismele noi oferă producătorilor mai multă siguranță în ceea ce privește planificarea și mai multă flexibilitate în vederea atingerii obiectivelor de reducere a emisiilor de CO2 decât le-ar putea oferi obiectivele de reducere a emisiilor stabilite la nivel național. La stabilirea standardelor de performanță privind emisiile este important să fie luate în considerare implicațiile pentru piețe și competitivitatea producătorilor, costurile directe și indirecte suportate de întreprinderi și beneficiile sporite în ceea ce privește stimularea inovării și reducerea consumului de energie.

(5)

Prezentul regulament se bazează pe un proces solid instituit de măsurare și monitorizare a emisiilor de CO2 generate de autovehiculele înmatriculate în Comunitate, în conformitate cu Decizia nr. 1753/2000/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 2000 de stabilire a unui program de supraveghere a mediei emisiilor specifice de CO2 produse de autoturismele noi (4). Prezintă importanță ca stabilirea cerințelor privind reducerea emisiilor de CO2 să ofere în continuare producătorilor previzibilitatea și siguranța planificării pe întreg teritoriul Comunității pentru flotele de autoturisme noi din Comunitate.

(6)

În 1995, Comisia a adoptat o Strategie comunitară de reducere a emisiilor de CO2 generate de autovehicule. Strategia se baza pe trei componente: angajamente voluntare de reducere a emisiilor din partea industriei auto, îmbunătățirea informațiilor destinate consumatorilor și promovarea autoturismelor cu un grad ridicat de eficiență energetică prin intermediul unor măsuri fiscale.

(7)

În 1998, Asociația Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA) a adoptat un angajament de reducere la 140 g CO2/km, până în 2008, a mediei emisiilor generate de autoturismele noi comercializate și, în 1999, Asociația Constructorilor Japonezi de automobile (JAMA) și Asociația Constructorilor Coreeni de Automobile (KAMA) au adoptat un angajament similar de reducere la 140 g CO2/km, până în 2009, a mediei emisiilor generate de autoturismele noi comercializate. Aceste angajamente au fost recunoscute prin Recomandarea 1999/125/CE a Comisiei din 5 februarie 1999 privind reducerea emisiilor de CO2 generate de autoturisme (5) (ACEA); prin Recomandarea 2000/303/CE a Comisiei din 13 aprilie 2000 privind reducerea emisiilor de CO2 generate de autoturisme (KAMA) (6) și prin Recomandarea 2000/304/CE a Comisiei din 13 aprilie 2000 privind reducerea emisiilor de CO2 generate de autoturisme (JAMA) (7).

(8)

La 7 februarie 2007, Comisia a adoptat două comunicări paralele: o comunicare privind rezultatele revizuirii Strategiei comunitare de reducere a emisiilor de CO2 generate de autoturisme și vehicule utilitare ușoare și o comunicare care vizează un cadru competitiv de reglementare privind autovehiculele pentru secolul XXI (CARS 21). Comunicările au subliniat faptul că, deși au fost realizate progrese către obiectivul de 140 g CO2/km până în 2008/2009, în lipsa unor măsuri suplimentare, obiectivul Comunității de a obține o medie a emisiilor de 120 g CO2/km nu poate fi realizat până în 2012.

(9)

Comunicările au propus o abordare integrată în vederea atingerii obiectivului UE de 120 g CO2/km până în 2012 și au anunțat că Comisia are intenția să propună un cadru legislativ pentru realizarea obiectivului comunitar, concentrându-se pe reduceri obligatorii ale emisiilor de CO2 pentru atingerea unui obiectiv de 130 g CO2/km pentru media emisiilor flotei de autoturisme noi prin îmbunătățirea tehnologiei motoarelor autovehiculelor. În conformitate cu abordarea bazată pe angajamentele voluntare adoptate de producători, aceasta acoperă elementele luate în considerare la măsurarea emisiilor de CO2 generate de autoturisme, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (8). O reducere suplimentară de 10 g CO2/km sau echivalentă, dacă este necesar din punct de vedere tehnic, se va realiza prin intermediul altor îmbunătățiri tehnologice și prin utilizarea la scară mai largă a biocarburanților durabili.

(10)

Cadrul legislativ de punere în aplicare a obiectivului privind media emisiilor flotei de autoturisme noi ar trebui să asigure obiective de reducere a emisiilor, neutre din punct de vedere concurențial, echitabile din punct de vedere social și durabile, care să țină cont de diversitatea producătorilor europeni de autoturisme și să evite orice denaturare nejustificată a concurenței dintre aceștia. Cadrul legislativ ar trebui să fie compatibil cu obiectivul general de atingere a obiectivelor stabilite pentru Comunitate în cadrul Protocolului de la Kyoto și ar trebui completat cu o serie de instrumente de ordin practic, cum ar fi taxele diferențiate pe autoturisme și pe energie.

(11)

În bugetul general al Uniunii Europene ar trebui să fie prevăzută o finanțare corespunzătoare pentru a promova dezvoltarea tehnologiilor destinate să reducă radical emisiile de CO2 generate de vehiculele rutiere.

(12)

Pentru a menține diversitatea pieței de autoturisme și capacitatea acesteia de a satisface diverse cerințe ale consumatorilor, obiectivele privind emisiile de CO2 pentru autoturisme ar trebui definite în funcție de utilitatea autoturismului, pe bază liniară. Pentru a descrie această utilitate, masa reprezintă un parametru adecvat, care realizează o corelare cu emisiile actuale și, prin urmare, ar conduce la obiective mai realiste și neutre din punct de vedere concurențial, iar datele privind masa sunt disponibile cu ușurință. În plus, ar trebui să fie culese și date privind alți parametri de utilitate cum ar fi amprenta la sol (care reprezintă ecartamentul înmulțit cu ampatamentul), pentru a facilita evaluările pe termen mai lung ale abordării bazate pe utilitate. Până în 2014, Comisia ar trebui să revizuiască disponibilitatea datelor și, dacă este cazul, să prezinte o propunere Parlamentului European și Consiliului și să adapteze parametrul de utilitate.

(13)

Obiectivul prezentului regulament îl reprezintă crearea de stimulente pentru industria auto, în sensul realizării de investiții în tehnologii noi. Prezentul regulament promovează activ eco-inovația și ia în considerare viitoare evoluții ale tehnologiei. În special, ar trebui promovată dezvoltarea tehnologiilor de propulsie inovatoare, deoarece acestea generează emisii semnificativ mai mici decât autoturismele tradiționale. Astfel, este promovată competitivitatea pe termen lung a industriei europene de profil și sunt create mai multe locuri de muncă de calitate superioară. Comisia ar trebui să examineze posibilitatea de a include măsuri de eco-inovație în cadrul revizuirii procedurilor de încercare în temeiul articolului 14 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 715/2007, luând în considerare efectele tehnice și cele economice ale acestei includeri.

(14)

Drept recunoaștere a costurilor deosebit de ridicate ale cercetării, dezvoltării și producției primelor generații de tehnologii din domeniul construcției de vehicule care generează emisii de CO2 foarte reduse și care urmează a fi introduse pe piață după intrarea în vigoare a prezentului regulament, acesta urmărește să accelereze, cu caracter provizoriu, introducerea pe piața comunitară a unor vehicule care generează un nivel extrem de redus al emisiilor de dioxid de carbon în etapele inițiale ale comercializării acestora.

(15)

Utilizarea anumitor carburanți alternativi poate genera reduceri importante de CO2 pe întreg circuitul dintre puțul de extracție și autoturisme. Prin urmare, prezentul regulament cuprinde dispoziții specifice care vizează promovarea dezvoltării în continuare pe piața comunitară a anumitor vehicule pe bază de carburanți alternativi.

(16)

Pentru concordanța cu abordarea adoptată în temeiul strategiei Comisiei pentru emisiile de CO2 și autoturisme, în special în legătură cu angajamentele voluntare asumate de asociațiile producătorilor de autoturisme, obiectivul ar trebui să se aplice autoturismelor noi care sunt înmatriculate pentru prima dată în Comunitate și care, cu excepția unei perioade limitate pentru evitarea abuzurilor, nu au mai fost înmatriculate în afara Comunității.

(17)

Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (9) instituie un cadru armonizat care conține dispozițiile administrative și cerințele tehnice generale pentru omologarea tuturor autovehiculelor noi aflate sub incidența sa. Entitatea responsabilă de respectarea prezentului regulament ar trebui să fie aceeași cu entitatea responsabilă de toate aspectele procesului de omologare de tip în conformitate cu directiva menționată și de asigurarea conformității producției.

(18)

În ceea ce privește omologarea de tip, vehiculelor cu destinație specială, definite în anexa II la Directiva 2007/46/CE, li se aplică o serie de cerințe specifice și, prin urmare, acestea ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare a prezentului regulament. Vehiculele care sunt clasificate în categoria M1 înaintea intrării în vigoare a prezentului regulament și care sunt construite în mod special în scopuri comerciale pentru a permite utilizarea de scaune rulante în interiorul vehiculului și care corespund definiției vehiculelor cu destinație specială menționată în anexa II la Directiva 2007/46/CE ar trebui, de asemenea, să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, în conformitate cu politica comunitară de ajutorare a persoanelor cu dizabilități.

(19)

Producătorilor ar trebui să li se lase libertatea de a decide asupra modului în care își pot îndeplini obiectivele prevăzute de prezentul regulament și ar trebui să li se permită să respecte o medie a emisiilor pentru parcul de autoturisme noi în loc să respecte obiectivele de emisii de CO2 pentru fiecare autoturism în parte. Prin urmare, producătorilor ar trebui să li se solicite să asigure că media emisiilor specifice pentru toate autoturismele noi de care sunt responsabili, înmatriculate în Comunitate, nu depășește media obiectivelor de emisii pentru respectivele autoturisme. Această cerință ar trebui introdusă progresiv între 2012 și 2015, cu scopul de a facilita tranziția.

(20)

Nu este recomandabil să se recurgă la aceeași metodă pentru stabilirea obiectivelor de reducere a emisiilor pentru marii producători și pentru producătorii cu volum mic de producție considerați drept independenți pe baza criteriilor stabilite în prezentul regulament. Producătorii cu volum mic de producție ar trebui să aibă obiective diferite de reducere a emisiilor, care să fie raportate la potențialul tehnologic al vehiculelor unui anumit producător de a-și reduce emisiile specifice de CO2 și să fie coerente cu caracteristicile segmentelor pieței în cauză. Această derogare ar trebui să fie inclusă în revizuirea obiectivelor privind emisiile specifice menționate în anexa I, care ar trebui completată până cel târziu la începutul anului 2013.

(21)

Producătorii de nișă ar trebui să poată beneficia de un obiectiv diferit, care să fie cu 25 % mai mic decât media emisiilor lor specifice de CO2 în 2007. Un obiectiv echivalent ar trebui stabilit în cazul în care informațiile privind media emisiilor specifice ale unui producător nu există pentru anul 2007. Această derogare ar trebui să fie inclusă în revizuirea obiectivelor privind emisiile specifice menționate în anexa I, care ar trebui să fie completată până cel târziu la începutul anului 2013.

(22)

În stabilirea mediei emisiilor specifice de CO2 pentru toate autoturismele noi înmatriculate în Comunitate care se află în responsabilitatea producătorilor, ar trebui să se ia în considerare toate autoturismele, indiferent de masa acestora sau de alte caracteristici. Cu toate că Regulamentul (CE) nr. 715/2007 nu se aplică autoturismelor cu o masă de referință care depășește 2 610 kg și a căror omologare de tip nu este extinsă în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 715/2007, emisiile pentru aceste autoturisme ar trebui măsurate pe baza unei proceduri de măsurare similare celei stabilite pentru autoturisme în Regulamentul (CE) nr. 692/2008 (10). Valorile emisiilor de CO2 care rezultă ar trebui menționate în certificatul de conformitate al vehiculului pentru a putea fi incluse în sistemul de monitorizare.

(23)

Pentru a beneficia de flexibilitate în scopul îndeplinirii obiectivelor din prezentul regulament, producătorii pot să formeze asociații constituite pe o bază deschisă, transparentă și nediscriminatorie. Un acord de constituire a unei asociații nu poate depăși cinci ani, dar poate fi reînnoit. Atunci când producătorii formează o asociație, se consideră că ei și-au îndeplinit obiectivele din prezentul regulament, cu condiția ca media emisiilor pentru asociația ca întreg să nu depășească obiectivele de emisii pentru asociația respectivă.

(24)

Este necesar un mecanism solid de conformitate pentru a se asigura îndeplinirea obiectivelor din prezentul regulament.

(25)

Emisiile specifice de CO2, generate de autoturismele noi, sunt măsurate de o manieră armonizată în conformitate cu metodologia stabilită de Regulamentul (CE) nr. 715/2007. Pentru a reduce la minim costurile administrative ale prezentului regulament, respectarea acestuia ar trebui să se verifice prin trimitere la datele privind înmatriculările de autoturisme noi în Comunitate, culese de statele membre și raportate Comisiei. Pentru a asigura coerența datelor utilizate la evaluarea conformității, normele privind culegerea și raportarea acestor date ar trebui armonizate în măsura posibilului.

(26)

Directiva 2007/46/CE prevede că producătorii trebuie să emită un certificat de conformitate, care să însoțească fiecare autoturism nou și că statele membre nu pot să permită înmatricularea și punerea în circulație a unor autoturisme noi decât dacă acestea sunt însoțite de un certificat de conformitate valabil. Datele culese de statele membre ar trebui să corespundă cu certificatul de conformitate emis de producătorul autoturismului și ar trebui să se bazeze numai pe acest punct de referință. În cazul în care, din motive justificate, statele membre nu utilizează certificatul de conformitate pentru a încheia formalitățile de înmatriculare și punere în circulație a autoturismelor noi, acestea ar trebui să prevadă măsurile necesare prin care să se garanteze rigurozitatea corespunzătoare a procedurii de monitorizare. Ar trebui să existe o bază de date comunitară, standardizată, pentru datele referitoare la certificatul de conformitate. Aceasta ar trebui utilizată ca referință unică pentru a le permite statelor membre să-și păstreze cu ușurință datele referitoare la înmatriculare atunci când un vehicul este înmatriculat pentru prima dată.

(27)

Respectarea de către producători a obiectivelor din prezentul regulament ar trebui să fie evaluată la nivel comunitar. Producătorii a căror medie a emisiilor specifice de CO2 depășește nivelul stabilit de prezentul regulament ar trebui să plătească o primă pentru emisiile suplimentare, aplicată pentru fiecare an calendaristic începând cu 2012. Această primă se ajustează în funcție de măsura în care producătorii nu își respectă obiectivele. Această primă ar trebui să crească în timp. Pentru a oferi un stimulent suficient în vederea luării unor măsuri de reducere a emisiilor specifice de CO2 generate de autoturisme, prima ar trebui să reflecte costurile tehnologice. Sumele obținute din plata primelor pentru emisiile suplimentare ar trebui considerate ca venit la bugetul general al Uniunii Europene.

(28)

Având în vedere scopul și procedurile instituite prin prezentul regulament, măsurile naționale pe care le-ar putea menține sau introduce statele membre în conformitate cu articolul 176 din tratat ar trebui să evite impunerea unor sancțiuni suplimentare sau mai stricte producătorilor care nu îndeplinesc obiectivele care le revin în temeiul prezentului regulament.

(29)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere aplicării depline a regulilor de concurență comunitare.

(30)

Comisia ar trebui să ia în considerare noi modalități care să permită realizarea obiectivului pe termen lung, în special panta curbei, parametrul de utilitate și sistemul primei pentru emisiile suplimentare.

(31)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (11).

(32)

În special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să modifice cerințele de monitorizare și raportare în lumina experienței în aplicarea prezentului regulament, să instituie metode de colectare a primelor pentru emisiile suplimentare, să adopte dispoziții detaliate privind derogarea specială de care beneficiază anumiți producători și să adapteze anexa I cu scopul de a lua în considerare evoluția masei noilor autoturisme înmatriculate în Comunitate și de a reflecta orice schimbare în procedura de încercare reglementată pentru măsurarea emisiilor specifice de CO2. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale din prezentul regulament, printre altele prin completarea acestuia cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(33)

Decizia nr. 1753/2000/CE ar trebui abrogată, din motive de simplificare și claritate juridică.

(34)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, respectiv stabilirea cerințelor de performanță privind emisiile de CO2 generate de autoturismele noi pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a pieței interne și pentru a realiza obiectivul general al Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, nu poate fi realizat în mod suficient de către statele membre și, în consecință, având în vedere amploarea și efectele acțiunii propuse, acest obiectiv poate fi mai bine realizat la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității menționat la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv,

(a)

„media emisiilor specifice de CO2” înseamnă, în legătură cu un producător, media emisiilor specifice de CO2 ale tuturor autoturismelor noi pe care le produce;

(b)

„certificat de conformitate” înseamnă certificatul menționat la articolul 18 din Directiva 2007/46/CE;

(c)

„producător” înseamnă persoana sau organismul responsabil față de autoritatea de omologare pentru toate aspectele procesului de omologare CE de tip în conformitate cu Directiva 2007/46/CE și pentru asigurarea conformității producției;

(d)

„masă” înseamnă masa vehiculului carosat în ordine de mers, indicată pe certificatul de conformitate și definită la secțiunea 2.6 din anexa I la Directiva 2007/46/CE;

(e)

„amprenta la sol” înseamnă ecartamentul înmulțit cu ampatamentul, astfel cum sunt indicate în certificatul de conformitate și definite la secțiunile 2.1 și 2.3 din anexa I la Directiva 2007/46/CE;

(f)

„emisiile specifice de CO2” înseamnă emisiile de CO2 ale unui autoturism, măsurate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 715/2007 și specificate ca emisii masice (combinate) de CO2 în certificatul de conformitate. În cazul autoturismelor care nu sunt supuse omologării de tip în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 715/2007, „emisiile specifice de CO2” înseamnă emisiile de CO2 măsurate în conformitate cu procedurile de măsurare prevăzute pentru autoturisme de Regulamentul (CE) nr. 692/2008 sau în conformitate cu procedurile adoptate de Comisie în vederea stabilirii emisiilor de CO2 ale autoturismelor de acest tip;

(g)

„obiectivele privind emisiile specifice” înseamnă, în legătură cu un producător, media emisiilor specifice de CO2 permisă în temeiul anexei I în ceea ce privește fiecare autoturism nou pe care acesta îl produce sau, în cazul în care producătorului i se acordă o derogare în temeiul articolului 11, obiectivul de emisii specifice stabilit în temeiul respectivei derogări.

(a)

întreprinderi în care producătorul deține, direct sau indirect:

(b)

întreprinderi care dețin, direct sau indirect, drepturile sau prerogativele enumerate la litera (a) asupra producătorului;

(c)

întreprinderi în cadrul cărora o întreprindere menționată la litera (b) deține, direct sau indirect, drepturile sau prerogativele enumerate la litera (a);

(d)

întreprinderi în cadrul cărora producătorul, împreună cu una sau mai multe întreprinderi menționate la literele (a), (b) sau (c), sau în cadrul cărora două sau mai multe din aceste întreprinderi dețin drepturile sau prerogativele enumerate la litera (a);

(e)

întreprinderi în cadrul cărora drepturile sau prerogativele enumerate la litera (a) sunt deținute în comun de către producători sau de către una sau mai multe întreprinderi asociate ale acestora menționate la literele (a)-(d) și unul sau mai mulți terți.

—

65 % în 2012;

—

75 % în 2013;

—

80 % în 2014;

—

100 % începând din 2015.

—

3,5 vehicule în 2012;

—

3,5 vehicule în 2013;

—

2,5 vehicule în 2014;

—

1,5 vehicule în 2015;

—

1 vehicul începând din 2016.

(a)

producătorii care vor fi incluși în asociație;

(b)

producătorul din cadrul asociației care va fi gestionarul acesteia, va reprezenta punctul ei de contact și va fi responsabil de plata primelor pentru emisiile suplimentare stabilite pentru asociație în conformitate cu articolul 9; și

(c)

dovezile pe care le deține în sprijinul faptului că gestionarul asociației este capabil să îndeplinească obligațiile ce îi revin în temeiul literei (b).

(a)

media emisiilor specifice de CO2;

(b)

obiectivele privind emisiile specifice;

(c)

numărul total al vehiculelor înmatriculate.

(a)

media emisiilor specifice de CO2 în anul calendaristic precedent;

(b)

obiectivul privind emisiile specifice din anul calendaristic precedent; și

(c)

diferența dintre media emisiilor specifice de CO2 ale acestuia în anul calendaristic precedent și obiectivul acestuia privind emisiile specifice din anul respectiv.

(a)

între 2012 și 2018:

(b)

din 2019:

(Emisiile suplimentare × 95 EUR/g CO2/km) × numărul de autoturisme noi.

(a)

obiectivul privind emisiile specifice din anul calendaristic precedent;

(b)

media emisiilor specifice de CO2 din anul calendaristic precedent;

(c)

diferența dintre media emisiilor specifice de CO2 în anul calendaristic precedent și obiectivul privind emisiile specifice din anul respectiv;

(d)

media emisiilor specifice de CO2 ale tuturor autoturismelor noi din Comunitate din anul calendaristic precedent; și

(e)

masa medie a tuturor autoturismelor noi din Comunitate din anul calendaristic precedent.

(a)

nu face parte dintr-un grup de producători asociați; sau

(b)

face parte dintr-un grup de producători asociați care produce, în total, mai puțin de 10 000 de autoturisme noi înmatriculate în Comunitate într-un an calendaristic; sau

(c)

face parte dintr-un grup de producători asociați, dar exploatează propriile instalații de producție și propriul centru de proiectare.

(a)

denumirea producătorului și persoana de contact;

(b)

dovezile că producătorul este eligibil pentru o derogare în temeiul alineatului (1);

(c)

informații privind autoturismele pe care le produce, inclusiv masa și emisiile specifice de CO2 ale acestora; și

(d)

un obiectiv de emisii specifice corespunzător potențialului său de reducere, inclusiv potențialului economic și tehnologic de reducere a emisiilor specifice de CO2 și ținându-se seama de caracteristicile pieței căreia îi este destinat tipul autoturismului produs.

(a)

toate informațiile menționate la alineatul (2) literele (a) și (c), inclusiv, dacă este cazul, informații despre orice întreprindere asociată;

(b)

un obiectiv privind emisiile care reprezintă o reducere de 25 % față de media emisiilor specifice de CO2 în 2007 sau, în cazul în care mai multe întreprinderi asociate depun o singură cerere, o reducere de 25 % față de media calculată între valorile medii ale emisiilor specifice de CO2 specifice ale fiecăreia dintre aceste întreprinderi în 2007.

(a)

furnizorul sau producătorul poartă răspunderea pentru reducerea emisiilor de CO2 ca urmare a utilizării tehnologiilor inovatoare;

(b)

tehnologiile inovatoare aduc o contribuție verificată la reducerea emisiilor de CO2;

(c)

tehnologiile inovatoare nu intră sub incidența ciclului de încercare standard pentru măsurarea emisiilor de CO2 sau sub incidența dispozițiilor obligatorii care decurg din măsurile complementare suplimentare destinate să realizeze reducerea de 10 g CO2/km menționată la articolul 1 sau să nu aibă caracter obligatoriu în temeiul altor dispoziții de drept comunitar.

—

modalităților de realizare în mod rentabil, până în 2020, a obiectivului pe termen lung de 95 g CO2/km; și

—

detaliilor punerii în aplicare a obiectivului respectiv, inclusiv plata primelor pentru emisiile suplimentare.

5.6.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 140/16

(1)

Controlul consumului de energie în Europa și intensificarea utilizării energiei din surse regenerabile, împreună cu economiile de energie și creșterea eficienței energetice, constituie componente importante ale pachetului de măsuri necesare pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și pentru respectarea Protocolului de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice și a altor angajamente asumate la nivel comunitar și internațional în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră în perspectiva anului 2012. De asemenea, acești factori joacă un rol important în promovarea siguranței în aprovizionarea cu energie, promovarea dezvoltării tehnologice și a inovației și oferirea unor oportunități de ocupare a forței de muncă și de dezvoltare regională, în special în zonele rurale și în cele izolate.

(2)

În special, creșterea numărului îmbunătățirilor tehnologice, a stimulentelor pentru utilizarea și extinderea transportului public, a utilizării tehnologiilor eficiente din punct de vedere energetic și a utilizării energiei din surse regenerabile în domeniul transportului constituie unele dintre cele mai eficiente instrumente prin care Comunitatea poate să își reducă gradul de dependență față de țițeiul importat în sectorul transporturilor, unde problema siguranței în aprovizionarea cu energie se resimte cel mai acut, și să influențeze piața combustibililor pentru transport.

(3)

S-au recunoscut oportunitățile de obținere a unei creșteri economice prin inovație și o politică competitivă și durabilă în domeniul energiei. Producția de energie din surse regenerabile depinde deseori de întreprinderile mici și mijlocii (IMM) locale și regionale. Oportunitățile în materie de creștere și creare de locuri de muncă aduse în statele membre și în regiunile acestora de investițiile în producția de energie din surse regenerabile la nivel regional și local sunt considerabile. Prin urmare, Comisia și statele membre ar trebui să sprijine măsurile de dezvoltare naționale și regionale în aceste domenii, să încurajeze schimbul de bune practici, în domeniul producției de energie din surse regenerabile, între inițiativele de dezvoltare locale și regionale, și să promoveze utilizarea fondurilor structurale în acest domeniu.

(4)

Atunci când se favorizează dezvoltarea pieței pentru surse regenerabile de energie, este necesar să se țină cont de impactul pozitiv asupra posibilităților de dezvoltare regionale și locale, asupra posibilităților de export, asupra coeziunii sociale și încadrării în muncă, în special în privința întreprinderilor mici și mijlocii, precum și a producătorilor de energie independenți.

(5)

Pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră din Comunitate și dependența acesteia de importurile de energie, dezvoltarea energiei din surse regenerabile ar trebui strâns corelată cu creșterea eficienței energetice.

(6)

Este adecvat să fie sprijinite etapele de demonstrație și de comercializare ale tehnologiilor descentralizate în domeniul energiei regenerabile. Trecerea la o producție descentralizată de energie are multe avantaje, inclusiv utilizarea surselor de energie locale, creșterea siguranței în aprovizionare cu energie pe plan local, diminuarea distanțelor de transport și reducerea pierderilor ocazionate de transportul energiei. De asemenea, o astfel de descentralizare stimulează dezvoltarea comunităților și coeziunea, prin crearea unor locuri de muncă și a unor surse de venit la nivel local.

(7)

Directiva 2001/77/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2001 privind promovarea electricității produse din surse regenerabile de energie pe piața internă a electricității (4) și Directiva 2003/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 mai 2003 de promovare a utilizării biocombustibililor și a altor combustibili regenerabili pentru transport (5) au stabilit definițiile pentru diferite tipuri de energie din surse regenerabile. Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică (6) a stabilit definiții pentru sectorul electricității în general. Din motive de securitate juridică și claritate, se impune utilizarea acelorași definiții sau a unor definiții similare în prezenta directivă.

(8)

Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2007 intitulată „Foaie de parcurs pentru energia regenerabilă – Energiile regenerabile în secolul XXI: construirea unui viitor mai durabil” a demonstrat că un obiectiv de 20 % privind ponderea globală a energiei din surse regenerabile și un obiectiv de 10 % privind energia din surse regenerabile în transporturi ar constitui obiective corespunzătoare și realizabile și că un cadru care include obiective obligatorii ar trebui să ofere comunității de afaceri stabilitatea pe termen lung necesară efectuării unor investiții raționale, durabile în sectorul energiei regenerabile, care să permită reducerea dependenței de combustibilii fosili importați și creșterea gradului de utilizare a noilor tehnologii în domeniul energiei. Aceste obiective sunt stabilite în contextul îmbunătățirii eficienței energetice cu 20 % până în 2020 astfel cum se precizează în Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2006 intitulată „Un plan de acțiune privind eficiența energetică: realizarea potențialului”, aprobată de Consiliul European din martie 2007 și de Parlamentul European prin rezoluția sa din 31 ianuarie 2008 privind planul de acțiune menționat.

(9)

Consiliul European din martie 2007 a reafirmat angajamentul Comunității față de dezvoltarea la scară comunitară a energiei din surse regenerabile după anul 2010. Acesta a aprobat un obiectiv obligatoriu constând într-o pondere a energiei din surse regenerabile de 20 % din întregul consum de energie la nivel comunitar până în anul 2020 și un obiectiv minim obligatoriu de 10 %, ce trebuie atins de toate statele membre în ceea ce privește ponderea biocarburanților în consumul de benzină și motorină în transporturi până în anul 2020, introducerea acestuia urmând să se facă într-un mod rentabil. Consiliul European a afirmat că este adecvat ca obiectivul privind biocarburanții să aibă caracter obligatoriu, sub rezerva durabilității producției, a disponibilității comerciale a biocarburanților de a doua generație și a modificării, în sensul permiterii unor niveluri corespunzătoare de amestecuri, a Directivei 98/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind calitatea benzinei și a motorinei (7). Consiliul European din martie 2008 a reiterat faptul că este esențială elaborarea și îndeplinirea unor criterii eficiente de durabilitate pentru biocarburanți și asigurarea disponibilității comerciale a biocarburanților de a doua generație. Consiliul European din iunie 2008 a abordat din nou criteriile de durabilitate și dezvoltarea unei a doua generații de biocarburanți și a subliniat necesitatea de a se evalua impactul posibil al producției de biocarburant asupra produselor alimentare agricole și de a se lua măsuri, dacă este necesar, pentru a aborda eventualele neajunsuri. Mai mult, acesta a stabilit că ar trebui evaluate în continuare impactul asupra mediului și consecințele de ordin social ale producției și consumului de biocarburanți.

(10)

În rezoluția sa din 25 septembrie 2007 referitoare la Foaia de parcurs pentru energia regenerabilă în Europa (8), Parlamentul European a invitat Comisia să prezinte, până la sfârșitul anului 2007, o propunere de cadru legislativ pentru energia din surse regenerabile, făcând trimitere la importanța stabilirii de obiective privind ponderea deținută de energia din surse regenerabile la nivelul Comunității și al statelor membre.

(11)

Este necesar să se stabilească norme transparente și neechivoce pentru calcularea ponderii energiei din surse regenerabile și pentru definirea acestor surse. În acest context, ar trebui inclusă energia prezentă în oceane și în alte întinderi de apă sub formă de valuri, curenți marini, maree, gradienți de energie termică sau gradienți de salinitate ai oceanelor.

(12)

Utilizarea materialelor agricole, cum ar fi gunoiul de origine vegetală și gunoiul de grajd, precum și alte deșeuri de origine animală sau organică, pentru producerea de biogaz, oferă avantaje de mediu considerabile, având în vedere potențialul puternic de realizare a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, atât în procesul de producere a căldurii și a curentului electric, cât și în procesul de utilizare a acestora ca biocarburanți. Dat fiind caracterul descentralizat al acestora, precum și mediul de investiții la nivel regional, instalațiile de producere a biogazului pot contribui în mod hotărâtor la dezvoltarea durabilă a zonelor rurale și pot oferi agricultorilor noi posibilități de a obține venituri.

(13)

Având în vedere pozițiile adoptate de Parlamentul European, Consiliu și Comisie este necesar să se stabilească obiective naționale obligatorii în conformitate cu o pondere de 20 % a energiei din surse regenerabile și o pondere de 10 % a energiei din surse regenerabile în transporturi în cadrul consumului de energie comunitar până în anul 2020.

(14)

Principalul scop al obiectivelor naționale obligatorii este acela de a oferi securitate investitorilor și de a încuraja dezvoltarea continuă a tehnologiilor generatoare de energie provenind din toate tipurile de surse regenerabile. Prin urmare, nu este oportună amânarea unei decizii cu privire la caracterul obligatoriu al unui obiectiv până la producerea unui eveniment viitor.

(15)

Punctele de plecare ale statelor membre, potențialele lor în ceea ce privește energia regenerabilă și mixurile energetice de care acestea dispun variază. Prin urmare, este necesar ca obiectivul comunitar de 20 % să fie transpus în obiective individuale pentru fiecare stat membru, avându-se în vedere o alocare echitabilă și adecvată care să ia în considerare diferențele privind punctele de plecare și potențialele statelor membre, inclusiv nivelul existent al energiei din surse regenerabile și al mixului energetic. Este oportun să se realizeze acest lucru prin împărțirea între statele membre a unei părți din creșterea totală necesară utilizării energiei din surse regenerabile pe baza unei creșteri egale a proporției corespunzătoare fiecărui stat membru și o parte ponderată în funcție de produsul intern brut (PIB) al acestora, modulată astfel încât să reprezinte punctele lor de plecare, precum și prin contabilizarea în funcție de consumul final brut de energie, ținându-se cont de eforturile de până acum ale statelor membre în materie de utilizare a energiei din surse regenerabile.

(16)

Pe de altă parte, este necesar ca obiectivul de 10 % privind energia din surse regenerabile în transporturi să se fixeze la același nivel pentru fiecare stat membru, pentru a se asigura coerența specificațiilor și a disponibilității combustibilului pentru transport. Deoarece combustibilii pentru transport pot face cu ușurință obiectul tranzacțiilor comerciale, statele membre care dispun de mai puține resurse relevante vor putea obține cu ușurință biocarburanți din altă parte. Deși pentru Comunitate ar fi posibil din punct de vedere tehnic să își îndeplinească obiectivul în materie de utilizare a energiei din surse regenerabile în transporturi numai pe baza producției interne, este atât probabil, cât și de dorit ca obiectivul să fie atins printr-o combinație între producția internă și importuri. În acest scop, Comisia ar trebui să monitorizeze alimentarea cu biocarburanți a pieții comunitare și, după caz, să propună măsuri corespunzătoare de realizare a unei abordări echilibrate între producția internă și importuri, luând în considerare, printre altele, dezvoltarea negocierilor comerciale multilaterale și bilaterale, considerentele de ordin ecologic, social și economic, precum și securitatea aprovizionării cu energie.

(17)

Îmbunătățirea eficienței energetice reprezintă un obiectiv-cheie al Comunității, care urmărește să realizeze o îmbunătățire cu 20 % a eficienței energetice până în 2020. Acest obiectiv, împreună cu legislația existentă și viitoare, inclusiv Directiva 2002/91/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind performanța energetică a clădirilor (9), Directiva 2005/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2005 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor consumatoare de energie (10) și Directiva 2006/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind eficiența energetică la utilizatorii finali și serviciile energetice (11) joacă un rol esențial în asigurarea faptului că obiectivele legate de schimbările climatice și de energie sunt atinse la costuri minime și că acestea pot oferi, de asemenea, noi oportunități economiei Uniunii Europene. Eficiența energetică și politicile de economisire a energiei se numără printre metodele cele mai eficace prin care statele membre își pot crește ponderea energiei din surse regenerabile și, prin urmare, statele membre vor atinge în acest mod mai ușor obiectivele globale naționale și în domeniul transporturilor privind energia din surse regenerabile stabilite de prezenta directivă.

(18)

Statelor membre le revine sarcina de a efectua îmbunătățiri semnificative ale eficienței energetice în toate sectoarele în scopul facilitării îndeplinirii obiectivelor privind energia din surse regenerabile, care sunt exprimate ca procent din consumul final brut de energie. Obținerea eficienței energetice în sectorul transporturilor este imperativă, întrucât este probabil ca obiectivul procentual obligatoriu în ceea privește energia din surse regenerabile să fie din ce în mai dificil de realizat în mod durabil în cazul în care cererea totală de energie pentru transporturi continuă să crească. Obiectivul obligatoriu de 10 % pentru transporturi care trebuie atins de toate statele membre ar trebui, prin urmare, definit ca pondere din energia finală consumată în transporturi care trebuie realizată din surse regenerabile în general, nu doar din biocarburanți.

(19)

Pentru a garanta îndeplinirea obiectivelor globale naționale obligatorii, statele membre ar trebui să depună eforturi în vederea elaborării unei traiectorii orientative, care să traseze calea către atingerea obiectivelor finale obligatorii ale acestora. Statele membre ar trebui să stabilească un plan național de acțiune privind energia regenerabilă, care să includă informații privind obiective sectoriale, ținând totodată cont de diferitele utilizări ale biomasei și de importanța, în consecință, a mobilizării de noi resurse de biomasă. În plus, statele membre ar trebui să stabilească măsuri pentru atingerea acestor obiective. Fiecare stat membru ar trebui să estimeze, atunci când își evaluează consumul final brut de energie preconizat în cadrul planului național de acțiune în domeniul energiei regenerabile, contribuția pe care o pot avea măsurile privind eficiența energetică și economiile de energie pentru a-și atinge obiectivele naționale. Statele membre ar trebui să țină seama de combinația optimă dintre tehnologiile eficiente din punct de vedere energetic și energia din surse regenerabile.

(20)

Pentru a putea beneficia de progresul tehnologic și de economiile de scară, traiectoriile orientative ar trebui să ia în considerare posibilitatea unei creșteri mai rapide a utilizării energiei din surse regenerabile în viitor. În acest mod, se poate acorda o atenție specială sectoarelor care suferă într-un mod disproporționat din cauza absenței progresului tehnologic și a economiilor de scară și, ca urmare, rămân subdezvoltate, dar care în viitor ar putea contribui semnificativ la atingerea obiectivelor pentru anul 2020.

(21)

Această traiectorie orientativă ar trebui să aibă ca punct de plecare anul 2005, dat fiind că acesta este cel mai recent an pentru care sunt disponibile date fiabile referitoare la ponderile naționale ale energiei din surse regenerabile.

(22)

Pentru atingerea obiectivelor din prezenta directivă este nevoie ca statele membre și Comunitatea să dedice un volum important de resurse financiare cercetării și dezvoltării de noi tehnologii în domeniul energiei regenerabile. În special, Institutul European de Inovare și Tehnologie ar trebui să acorde o prioritate înaltă cercetării și dezvoltării tehnologiilor în domeniul energiei regenerabile.

(23)

Statele membre pot să încurajeze autoritățile locale și regionale să stabilească obiective care să depășească obiectivele naționale și să implice autoritățile locale și regionale în elaborarea planurilor de acțiune naționale în domeniul energiei regenerabile și în creșterea gradului de conștientizare cu privire la avantajele energiei din surse regenerabile.

(24)

Pentru a exploata întregul potențial al biomasei, Comunitatea și statele membre ar trebui să promoveze o mai mare mobilizare a rezervelor existente de lemn și dezvoltarea unor noi sisteme forestiere.

(25)

Statele membre dețin potențiale diferite de energie regenerabilă și gestionează diferite scheme de sprijin la nivel național pentru energia din surse regenerabile. Majoritatea statelor membre aplică scheme de sprijin care oferă avantaje doar pentru energia din surse regenerabile produsă pe teritoriul lor. În vederea unei funcționări corespunzătoare a schemelor naționale de sprijin este vital ca statele membre să poată controla efectul și costurile schemelor naționale de sprijin proprii în conformitate cu potențialele diferite pe care le dețin. O modalitate importantă de atingere a obiectivului prezentei directive este garantarea funcționării adecvate a schemelor naționale de sprijin, în temeiul Directivei 2001/77/CE, pentru a păstra încrederea investitorilor și pentru a permite statelor membre să conceapă măsuri naționale eficiente pentru respectarea obiectivelor. Prezenta directivă are drept scop facilitarea sprijinirii transfrontaliere a energiei din surse regenerabile fără a se afecta schemele naționale de sprijin. Aceasta introduce mecanisme opționale de cooperare între statele membre, care le permit să convină cu privire la nivelul până la care un stat membru sprijină producția de energie dintr-un alt stat membru și cu privire la nivelul până la care producția de energie din surse regenerabile ar trebui să conteze pentru obiectivele naționale globale ale unuia sau altuia dintre ele. În vederea asigurării eficienței ambelor măsuri pentru respectarea obiectivelor, și anume schemele naționale de sprijin și mecanismele de cooperare, este esențial ca statele membre să poată hotărî în ce măsură schemele lor naționale de sprijin se aplică energiei din surse regenerabile produse în alte state membre și să poată conveni asupra acestui aspect prin aplicarea mecanismelor de cooperare prevăzute de prezenta directivă.

(26)

Este de dorit ca prețurile la energie să reflecte costurile externe ale producerii și consumului de energie, inclusiv, după caz, costurile de mediu, sociale și de sănătate.

(27)

Este nevoie de sprijin public pentru a atinge obiectivele comunitare în ceea ce privește extinderea utilizării energiei electrice produse din surse regenerabile de energie, în special atât timp cât prețurile la energia electrică pe piața internă nu reflectă în totalitate costurile de mediu, sociale și beneficiile surselor de energie utilizate.

(28)

Comunitatea și statele membre ar trebui să se străduiască să reducă consumul total de energie din transporturi și să crească eficiența energetică a transporturilor. Principalul mijloc de reducere a consumului de energie în transporturi include planificarea transporturilor, sprijinul acordat transportului în comun, mărirea ponderii automobilelor electrice în producție și producerea de automobile mai mici, atât din punct de vedere al dimensiunilor, cât și al capacității cilindrice, care sunt eficiente din punct de vedere energetic.

(29)

Statele membre ar trebui să vizeze diversificarea mixului de energie din surse regenerabile în toate sectoarele transporturilor. Până la 1 iunie 2015 Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport în care să expună potențialul de intensificare a utilizării energiei din surse regenerabile în fiecare sector al transporturilor.

(30)

Pentru a calcula contribuția energiei hidroelectrice și a energiei eoliene în sensul prezentei directive, efectele variației climatice ar trebui atenuate prin utilizarea unei formule de normalizare. Mai mult, energia electrică produsă în centrale de acumulare prin pompare din apa pompată anterior în sens ascendent nu ar trebui considerată energie electrică produsă din surse regenerabile de energie.

(31)

Pentru a funcționa, pompele de căldură care permit utilizarea energiei termice aerotermale, geotermale sau hidrotermale la un nivel de temperatură utilă, au nevoie de energie electrică sau de o altă formă de energie auxiliară. În consecință, energia folosită pentru a face să funcționeze pompele de căldură ar trebui scăzută din căldura totală utilizabilă. Doar pompele de căldură a căror producție depășește în mod semnificativ energia primară necesară pentru funcționare ar trebui luate în considerare.

(32)

Sistemele energetice pasive utilizează proiectarea clădirilor pentru a valorifica energia. Aceasta este considerată ca fiind energie economisită. Pentru a evita dubla calculare, energia valorificată în acest fel nu ar trebui luată în considerare în sensul prezentei directive.

(33)

În unele dintre statele membre, aviația are o cotă importantă în consumul lor final brut de energie. Având în vedere actualele constrângeri tehnologice și de reglementare, care împiedică utilizarea comercială a biocarburanților în aviație, este necesar să se ofere o scutire parțială pentru astfel de state membre, excluzând din calculul consumului lor final brut de energie în transportul aerian național cantitatea cu care depășesc cu o dată și jumătate media comunitară pentru consumul final brut de energie în aviație în 2005, așa cum a fost evaluat de Eurostat, respectiv 6,18 %. Cipru și Malta, datorită caracterului insular și periferic, se bazează pe aviație ca mod de transport, care este esențial pentru cetățeni și economie. În consecință, Cipru și Malta au un consum final brut de energie în transportul aerian național care este disproporționat de mare, respectiv mai mult de trei ori media comunitară pe 2005 și prin urmare, sunt afectate într-un mod disproporționat de actualele constrângeri tehnologice și de reglementare. Prin urmare pentru aceste state membre este adecvat să se prevadă ca această scutire ar acoperi cantitatea cu care depășesc media comunitară pentru consumul final brut de energie în aviație în 2005, așa cum a fost evaluat de Eurostat, respectiv 4,12 %.

(34)

Pentru a obține un model energetic care să sprijine energia din surse regenerabile, este necesar să se încurajeze cooperarea strategică dintre statele membre, cooperare în care să fie implicate autoritățile locale și regionale, după caz.

(35)

Concomitent cu respectarea dispozițiilor prezentei directive, statele membre ar trebui încurajate să continue toate formele adecvate de cooperare legate de obiectivele stabilite prin prezenta directivă. O astfel de cooperare poate interveni la toate nivelurile, la nivel bilateral sau multilateral. Pe lângă mecanismele care au efect asupra calculării obiectivelor și respectării acestora, prevăzute exclusiv în prezenta directivă, cum ar fi transferurile statistice dintre statele membre, proiectele comune și schemele de sprijin comune, cooperarea poate de asemenea îmbrăca, de exemplu, forma schimbului de informații și de bune practici, după cum se prevede în special în platforma în materie de transparență instituită prin prezenta directivă și a altor moduri de coordonare voluntară între toate tipurile de scheme de sprijin.

(36)

Pentru a crea oportunități de reducere a costurilor ocazionate de realizarea obiectivelor prevăzute de prezenta directivă, este necesar atât să se faciliteze consumul în statele membre de energie din surse regenerabile produsă în alte state membre, cât și să se permită statelor membre să includă energia din surse regenerabile consumată în alte state membre în cifrele aferente propriilor obiective naționale. Din acest motiv, sunt necesare măsuri de flexibilitate, dar acestea rămân sub controlul statelor membre pentru a nu afecta capacitatea acestora de a-și atinge obiectivele naționale. Aceste măsuri de flexibilitate iau forma transferurilor statistice, proiectelor comune dintre statele membre și/sau a schemelor comune de sprijin.

(37)

Ar trebui să fie posibil ca energia electrică provenită din importuri, produsă din surse regenerabile de energie în afara Comunității să poată contribui la îndeplinirea obiectivelor statelor membre. Cu toate acestea, pentru a evita o creștere netă a emisiilor de gaze cu efect de seră prin redirecționarea surselor regenerabile existente și înlocuirea lor completă sau parțială cu surse de energie convenționale, doar energia electrică produsă de instalațiile care utilizează energie regenerabilă care au devenit operaționale după intrarea în vigoare a prezentei directive sau prin capacitatea crescută a unei instalații care a fost retehnologizată după data respectivă ar trebui considerate ca fiind eligibile pentru a fi luate în considerare. În scopul garantării unui efect adecvat al înlocuirii energiilor convenționale cu energii din surse regenerabile în țările comunitare și în țările terțe, este necesar să se asigure faptul că astfel de importuri pot fi urmărite și justificate într-un mod fiabil. Vor fi luate în considerare acordurile cu țări terțe privind organizarea acestui tip de comerț cu energie electrică provenind din surse regenerabile de energie. Dacă, în temeiul unei decizii luate în acest scop în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Energiei (12), părțile contractante la acest tratat se obligă să respecte dispozițiile pertinente ale prezentei directive, acestora li se aplică măsurile de cooperare între statele membre prevăzute în prezenta directivă.

(38)

În cazul în care statele membre întreprind proiecte comune cu una sau mai multe țări terțe privind producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie, este necesar ca aceste proiecte comune să vizeze numai instalațiile nou construite sau instalațiile care au cunoscut o creștere de capacitate recentă. Prin aceasta se va asigura că ponderea de energie din surse regenerabile în consumul total de energie al țării terțe nu este redusă ca urmare a importului de energie din surse regenerabile în cadrul Comunității. În plus, statele membre vizate ar trebui să faciliteze utilizarea pentru consumul intern al țării terțe în cauză a unei părți a producției de energie electrică provenite de la instalațiile prevăzute de proiectul comun. Mai mult, țările terțe în cauză ar trebui încurajate de Comisie și de statele membre să elaboreze o politică privind energia din surse regenerabile care să cuprindă obiective ambițioase.

(39)

Având în vedere că proiecte de mare interes european în țări terțe, cum ar fi planul solar mediteranean, pot avea nevoie de termene de execuție lungi înainte de a fi pe deplin interconectate la teritoriul Comunității, este necesară facilitarea dezvoltării acestora, permițând statelor membre să ia în considerare în obiectivele lor naționale o cantitate limitată de energie electrică produsă de astfel de proiecte pe parcursul dezvoltării interconectării.

(40)

Procedura folosită de administrația responsabilă de supervizarea autorizării, certificării și acordării de licențe instalațiilor de energie regenerabilă ar trebui să fie obiectivă, transparentă, nediscriminatorie și proporțională atunci când se aplică norme pentru proiecte specifice. În special, este necesar să se evite orice povară inutilă care ar putea apărea din clasificarea proiectelor privind energia regenerabilă în rândul instalațiilor care prezintă un risc ridicat pentru sănătate.

(41)

Până acum s-a dovedit că lipsa unor reguli transparente și a coordonării între diferitele organisme de autorizare împiedică utilizarea energiei din surse regenerabile. Prin urmare, atunci când revizuiesc procedurile administrative de acordare a autorizației de construire și exploatare pentru instalațiile și infrastructurile de rețele de transport și de distribuție asociate pentru producția de energie electrică, încălzire și răcire sau combustibili pentru transport din surse regenerabile de energie, autoritățile regionale și locale ar trebui să ia în considerare structura specifică a sectorului energiei regenerabile. Procedurile de autorizare administrativă ar trebui raționalizate cu calendare transparente pentru instalațiile care utilizează energie din surse regenerabile. Normele și orientările de planificare ar trebui adaptate pentru a lua în considerare instalațiile de încălzire și răcire și de energie electrică pe bază de energie regenerabilă care sunt rentabile și ecologice.

(42)

Pentru beneficiul utilizării rapide a energiei din surse regenerabile și având în vedere sustenabilitatea lor globală mare și calitatea benefică asupra mediului, statele membre ar trebui, atunci când aplică norme administrative, planifică structuri și legislație, elaborate pentru acordarea de licențe privind reducerea poluării și controlul pentru fabrici industriale, pentru a combate poluarea aerului și pentru a împiedica sau reduce eliberarea de substanțe periculoase în mediul înconjurător, să ia în considerare contribuția surselor regenerabile de energie la îndeplinirea obiectivelor de mediu și a celor privind schimbările climatice, în special atunci când sunt comparate cu instalațiile pe bază de energie neregenerabilă.

(43)

În scopul stimulării contribuției cetățenilor individuali la obiectivele prevăzute de prezenta directivă, autoritățile competente ar trebui să ia în considerare posibilitatea înlocuirii autorizațiilor cu o simplă notificare a organismului competent în cazul instalării unor unități descentralizate de mică putere pentru producerea energiei din surse regenerabile.

(44)

Ar trebui asigurată coerența între obiectivele prezentei directive și legislația comunitară privind mediul. În special, pe parcursul procedurii de evaluare, de planificare sau de acordare a licenței pentru instalațiile pe bază de energie din surse regenerabile, statele membre ar trebui să țină seama de toată legislația comunitară privind mediul și contribuția surselor regenerabile de energie la îndeplinirea obiectivelor de mediu și a celor legate de schimbările climatice, îndeosebi în comparație cu instalațiile pe bază de energie din surse neregenerabile.

(45)

Specificațiile tehnice naționale și alte cerințe cuprinse în sfera de aplicare a Directivei 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (13), referitoare, de exemplu, la nivelurile de calitate, metodele de testare sau condițiile de utilizare, nu ar trebui să creeze obstacole în calea comerțului cu echipamente și sisteme de energie regenerabilă. Prin urmare, schemele de sprijin pentru energia din surse regenerabile nu ar trebui să prescrie specificații tehnice care se abat de la standardele comunitare în vigoare sau să impună ca echipamentele sau sistemele vizate să fie certificate sau testate într-un anumit amplasament sau de către o anumită entitate.

(46)

Statele membre ar trebui să aibă în vedere mecanisme pentru promovarea instalațiilor centralizate de încălzire și de răcire bazate pe energie din surse regenerabile.

(47)

La nivel național și regional, regulile și obligațiile pentru cerințele minime referitoare la utilizarea energiei din surse regenerabile în clădirile noi și renovate au condus la o creștere semnificativă a utilizării de energie din surse regenerabile. Aceste măsuri ar trebui încurajate într-un context comunitar mai larg, promovând în același timp utilizarea unor aplicații mai rentabile ale energiei din surse regenerabile în regulamentele și codurile din domeniul construcțiilor.

(48)

Poate fi necesar ca statele membre, pentru a facilita și accelera instituirea de niveluri minime de utilizare a energiei din surse regenerabile în clădiri, să se asigure că astfel de niveluri sunt obținute prin incorporarea unui factor de energie din surse regenerabile pentru respectarea cerințelor minime de performanță energetică în conformitate cu Directiva 2002/91/CE, privind reducerea emisiilor de carbon pe clădiri, optimă din punctul de vedere al costurilor.

(49)

Ar trebui îndepărtate lacunele de informare și formare, mai ales cele care afectează sectorul încălzirii și răcirii, pentru a încuraja utilizarea energiei din surse regenerabile.

(50)

În măsura în care accesul sau îndeplinirea profesiei de instalator este o profesie reglementată, condițiile preliminare pentru recunoașterea calificărilor profesionale sunt stabilite de Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (14). În consecință, prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere Directivei 2005/36/CE.

(51)

În timp ce Directiva 2005/36/CE stabilește cerințe pentru recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale, inclusiv pentru arhitecți, este necesar, de asemenea, să se garanteze că arhitecții și urbaniștii țin seama în mod corespunzător de combinația optimă dintre sursele regenerabile de energie și tehnologiile cu eficiență ridicată în planurile și proiectele lor. Prin urmare, statele membre ar trebui să pună la dispoziție orientări clare în acest sens. Acest lucru ar trebui să se realizeze fără a aduce atingere dispozițiilor Directivei 2005/36/CE, în special articolelor 46 și 49.

(52)

Garanțiile de origine, emise în sensul prezentei directive, au funcția unică de a dovedi consumatorului final că o anumită pondere sau cantitate de energie a fost produsă din surse regenerabile. O garanție de origine poate fi transferată, în mod independent de tipul de energie la care face referire, de la un deținător la altul. Cu toate acestea, pentru a garanta faptul că o unitate de energie electrică din surse regenerabile de energie este pusă la dispoziție o singură dată unui client, ar trebui evitate dubla înregistrare și dubla punere la dispoziție a garanțiilor de origine. Energia din surse regenerabile pentru care producătorul a vândut separat garanția de origine nu ar trebui pusă la dispoziție sau vândută consumatorului final ca energie din surse regenerabile. Este important să se facă o distincție între certificatele verzi folosite pentru schemele de sprijin și garanțiile de origine.

(53)

Este necesar să se permită pieței emergente de consum a energiei electrice din surse regenerabile de energie să contribuie la construcția de instalații noi pentru energia din surse regenerabile. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată solicita furnizorilor de energie electrică care pun la dispoziție mixul de energie consumatorilor finali în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Directiva 2003/54/CE, să includă un procent minim de garanții de origine din instalațiile recent construite care produc energie din surse regenerabile, cu condiția ca acest lucru să se facă în conformitate cu dreptul comunitar.

(54)

Este important să se ofere informații privind modul în care energia electrică care beneficiază de sprijin este alocată consumatorilor finali în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Directiva 2003/54/CE. Pentru îmbunătățirea calității respectivelor informații pentru consumatori, în special în ceea ce privește cantitatea de energie din surse regenerabile produse de instalațiile noi, Comisia ar trebui să evalueze eficiența măsurilor luate de statele membre.

(55)

Directiva 2004/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 privind promovarea cogenerării pe baza cererii de energie termică utilă pe piața internă a energiei (15) prevede garanții de origine pentru dovedirea originii energiei electrice produse în centrale de cogenerare cu eficiență ridicată. Astfel de garanții de origine nu pot fi utilizate în punerea la dispoziție a utilizării energiei din surse regenerabile, în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Directiva 2003/54/CE, dat fiind faptul că acest lucru nu ar exclude riscul înregistrării duble și al punerii la dispoziție duble.

(56)

Garanțiile de origine nu implică în sine dreptul de a beneficia de schemele naționale de sprijin.

(57)

Este necesară acordarea unui sprijin important pentru integrarea energiei din surse regenerabile în rețeaua de transport și distribuție, precum și pentru utilizarea sistemelor de stocare de energie pentru o producție integrată intermitentă de energie din surse regenerabile.

(58)

Ar trebui accelerată dezvoltarea unor proiecte privind energia din surse regenerabile, inclusiv „proiecte privind energia din surse regenerabile de interes european”, în cadrul Programului rețelei transeuropene de energie (TEN-E). În acest scop, Comisia ar trebui de asemenea să analizeze modul în care poate fi îmbunătățită finanțarea unor astfel de proiecte. Ar trebui acordată o atenție deosebită proiectelor privind energia din surse regenerabile care vor avea o contribuție însemnată la securitatea aprovizionării cu energie a Comunității și a țărilor învecinate.

(59)

Interconectarea între țări facilitează integrarea electricității provenite din surse regenerabile de energie. Pe lângă diminuarea variabilității, interconectarea poate duce la o reducere a costurilor de echilibrare, poate încuraja adevărata concurență care aduce prețuri mai mici, și poate veni în sprijinul dezvoltării rețelelor. De asemenea, utilizarea comună și optimă a capacității de transport ar putea contribui la evitarea nevoii excesive de infrastructuri nou construite.

(60)

Accesul prioritar și accesul garantat pentru energia electrică produsă din surse regenerabile de energie sunt importante în vederea integrării surselor regenerabile de energie pe piața internă a energiei electrice, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) și în completarea articolului 11 alineatul (3) din Directiva 2003/54/CE. Cerințele referitoare la menținerea fiabilității și securității rețelei electrice și la distribuție pot fi diferite în funcție de caracteristicile rețelei electrice naționale și de modul de funcționare în siguranță al acesteia. Accesul prioritar la rețeaua electrică asigură că generatorii conectați de energie electrică din surse regenerabile de energie pot vinde și transporta energia electrică produsă din surse regenerabile de energie în conformitate cu normele de racordare în orice moment, atât timp cât sursa este disponibilă. În cazul în care energia electrică din surse regenerabile de energie este integrată pe piața la vedere, prin accesul garantat se asigură că toată energia electrică vândută și subvenționată beneficiază de acces la rețeaua electrică, ceea ce permite utilizarea unei cantități maxime de energie electrică din surse regenerabile de energie provenită din instalațiile conectate la rețeaua electrică. Totuși, acesta nu implică nicio obligație din partea statelor membre de a sprijini sau de a impune cumpărarea de energie din surse regenerabile. În cadrul altor sisteme, se stabilește un preț fix pentru energia electrică produsă din surse regenerabile de energie, de obicei în combinație cu o obligație de cumpărare impusă operatorului rețelei. Într-un astfel de caz, accesul prioritar a fost deja acordat.

(61)

În anumite circumstanțe, nu este posibil să se asigure în întregime transportul și distribuția electricității produse din surse regenerabile de energie fără a afecta fiabilitatea sau siguranța rețelei electrice. În aceste circumstanțe, ar putea fi necesară compensarea financiară a acestor producători. Cu toate acestea, obiectivele prezentei directive necesită o creștere susținută a transportului și distribuției energiei electrice produse din surse regenerabile de energie, fără a afecta fiabilitatea sau securitatea rețelei electrice. În acest scop, statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a permite o mai bună penetrare a energiei electrice din surse regenerabile de energie, printre altele prin luarea în considerare a specificităților resurselor variabile și ale resurselor care nu pot fi încă stocate. În limita obiectivelor stabilite în prezenta directivă, racordarea noilor instalații de energie regenerabilă ar trebui permisă cât mai curând posibil. Pentru a accelera procedurile de racordare la rețea, statele membre pot prevedea racordarea prioritară sau capacități rezervate de racordare pentru noile instalații care produc energie electrică din surse regenerabile.

(62)

Costurile racordării noilor producători de energie electrică și gaze din surse regenerabile de energie la rețelele de energie electrică și de gaze ar trebui să fie obiective, transparente și nediscriminatorii și ar trebui să se ia în considerare în mod corespunzător avantajele pe care capacitățile de producere distribuite de energie electrică din surse regenerabile de energie și producătorii locali de gaze din surse regenerabile le aduc rețelelor de energie electrică și de gaze.

(63)

Producătorii de energie electrică care doresc să exploateze potențialul energiei din surse regenerabile în regiunile periferice ale Comunității, în special în zonele insulare și în regiunile cu o densitate scăzută a populației, ar trebui, ori de câte ori este posibil, să beneficieze de costuri de racordare rezonabile, pentru a garanta că aceștia nu sunt dezavantajați în mod inechitabil față de producătorii din zone mai centrale, mai industrializate și mai dens populate.

(64)

Directiva 2001/77/CE stabilește cadrul pentru integrarea în rețeaua electrică a energiei electrice produsă din surse regenerabile de energie. Cu toate acestea, între diferite state membre s-au înregistrat variații semnificative în ceea ce privește gradul de integrare realizat efectiv. Din acest motiv, este necesar ca acest cadru să fie consolidat, iar aplicarea acestuia să fie revizuită periodic la nivel național.

(65)

Producția de biocarburanți ar trebui să fie durabilă. Biocarburanții utilizați în vederea realizării obiectivelor prevăzute de prezenta directivă și cei care beneficiază de scheme de sprijin naționale ar trebui, prin urmare, să îndeplinească criterii de durabilitate.

(66)

Comunitatea ar trebui să ia măsurile necesare în contextul prezentei directive, inclusiv promovarea unor criterii de durabilitate pentru biocarburanți și dezvoltarea biocarburanților de a doua și a treia generație în Comunitate și în lume, precum și să consolideze cercetarea în domeniul agricol și crearea de cunoștințe în respectivele domenii.

(67)

Introducerea criteriilor de durabilitate pentru biocarburanți nu își va atinge obiectivul dacă acele produse care nu îndeplinesc aceste criterii și care altfel ar fi fost utilizate ca și biocarburanți, sunt utilizate în schimb ca și biolichide în sectoarele de încălzire sau de energie electrică. Din acest motiv, criteriile privind durabilitatea ar trebui să se aplice, de asemenea, și biolichidelor în general.

(68)

Consiliul European din martie 2007 a adresat Comisiei invitația de a propune o nouă directivă cuprinzătoare privind utilizarea tuturor surselor regenerabile de energie, care să conțină criterii și dispoziții destinate garantării utilizării și alimentării durabile cu bioenergie. Aceste criterii de durabilitate ar trebui să constituie o parte coerentă a unui sistem mai larg care să vizeze, de asemenea, și biolichidele, nu doar biocarburanții. Prin urmare, astfel de criterii privind durabilitatea ar trebui incluse în prezenta directivă. Pentru a asigura o abordare coerentă între politicile energetice și cele în materie de mediu și pentru a evita costurile suplimentare pentru economie și incoerența ecologică ce ar fi asociată cu o abordare inconsecventă, este esențial să fie prevăzute aceleași criterii de durabilitate pentru utilizarea biocarburanților în sensul prezentei directive pe de o parte, cât și în sensul Directivei 98/70/CE pe de altă parte. Pentru aceleași motive, ar trebui evitată suprapunerea raportărilor în acest context. Mai mult, Comisia și autoritățile naționale competente ar trebui să își coordoneze activitățile în cadrul unui comitet specific responsabil cu aspectele legate de durabilitate. Mai mult, Comisia ar trebui ca în 2009 să analizeze posibilitatea includerii altor aplicații privind biomasa și modalitățile referitoare la aceasta.

(69)

Cererea din ce în ce mai mare la nivel mondial de biocarburanți și de biolichide și stimulentele pentru utilizarea acestora prevăzute de prezenta directivă nu ar trebui să aibă ca efect încurajarea distrugerii terenurilor biodiverse. Aceste resurse epuizabile, a căror valoare pentru întreaga omenire este recunoscută prin diferite instrumente internaționale, ar trebui conservate. Mai mult, consumatorii din cadrul Comunității ar considera inacceptabil din punct de vedere moral ca intensificarea utilizării de biocarburanți și de biolichide să poată avea drept efect distrugerea unor terenuri biodiverse. Din aceste motive, este necesar să se stabilească criterii de durabilitate care să asigure că biocarburanții și biolichidele pot beneficia de stimulente numai atunci când se poate garanta că nu provin din zone biodiverse sau, în cazul zonelor desemnate în scopul protecției naturii sau pentru protejarea ecosistemelor sau speciilor rare, amenințate sau pe cale de dispariție, atunci când autoritățile competente relevante demonstrează că producția de materie primă respectivă nu a adus atingere acestor scopuri. Conform criteriilor de durabilitate, o pădure este considerată biodiversă atunci când este o pădure primară în conformitate cu definiția utilizată de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) în cadrul evaluării sale globale privind resursele forestiere, pe care țările o utilizează la nivel mondial pentru a raporta cu privire la întinderea pădurii primare sau atunci când este protejată prin legislația națională de protecție a naturii. Sunt incluse zonele în care are loc colectarea de produse forestiere nelemnoase, cu condiția ca impactul uman să fie redus. Alte tipuri de păduri astfel cum sunt definite de FAO, precum pădurile naturale transformate, pădurile și plantațiile seminaturale, nu ar trebui să fie considerate păduri primare. Mai mult, având în vedere gradul ridicat de biodiversitate a anumitor pășuni, atât temperate, cât și tropicale, inclusiv savane, stepe, lăstărișuri și preerii bogate în biodiversitate, biocarburanții proveniți din materii prime cultivate pe astfel de terenuri nu ar trebui să fie luați în considerare pentru stimulentele prevăzute de prezenta directivă. Comisia ar trebui să stabilească criterii și limite geografice adecvate în scopul definirii unor astfel de pășuni bogate în biodiversitate, în conformitate cu cele mai bune dovezi științifice disponibile și cu standardele internaționale relevante.

(70)

Dacă terenul care deține rezerve mari de carbon în sol sau în vegetație este transformat în vederea cultivării materiilor prime pentru biocarburanți și biolichide, o parte a rezervelor de carbon va fi, în general, eliberat în atmosferă, ducând la formarea bioxidului de carbon. Efectul negativ al impactului în ceea ce privește gazele cu efect de seră care rezultă din aceasta ar putea diminua, chiar sever în anumite cazuri, efectul pozitiv al impactului în ceea ce privește gazele cu efect de seră al biocarburanților sau al biolichidelor. Prin urmare, efectele complete privind emisiile de carbon ale unei astfel de conversii ar trebui luate în considerare la calcularea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră ale anumitor biocarburanți și biolichide. Acest lucru este necesar pentru a se asigura că la calcularea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră se ia în considerare totalitatea efectelor privind emisiile de carbon ale utilizării biocarburanților și a biolichidelor.

(71)

La calcularea impactului conversiei terenurilor în ceea ce privește gazele cu efect de seră, operatorii economici ar trebui să poată folosi valorile reale pentru stocurile de carbon asociate cu utilizarea terenului de referință și cu utilizarea terenului după conversie. Aceștia ar trebui să poată, de asemenea, să folosească valori standard. Activitatea Grupului Interguvernamental privind Schimbările Climatice reprezintă baza adecvată pentru astfel de valori standard. Respectiva activitate nu este în prezent exprimată într-o formă care să poată fi aplicată direct de către operatorii economici. Prin urmare, Comisia ar trebui să elaboreze orientări privind această activitate pentru a servi drept bază pentru calcularea modificărilor stocurilor de carbon în sensul prezentei directive, inclusiv cu privire la zonele împădurite cu un coronament între 10 % și 30 %, savane, lăstărișuri și prerii.

(72)

Este necesară elaborarea de către Comisie a unor metodologii pentru evaluarea impactului drenării turbăriilor asupra emisiilor de gaze cu efect de seră.

(73)

Terenurile nu ar trebui să fie transformate pentru producția de biocarburanți dacă pierderile din stocul de carbon ca urmare a transformării nu ar putea fi compensate, într-o perioadă rezonabilă de timp, ținând seama de urgența cu care trebuie soluționată problema schimbărilor climatice, prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră determinată de producția de biocarburanți și biolichide. Aceasta ar preveni efectuarea unor cercetări inutil de împovărătoare de către operatorii economici și transformarea terenurilor cu stocuri mari de carbon care ulterior s-ar dovedi inadecvate pentru producția de materii prime pentru biocarburanți și biolichide. Inventarele stocurilor mondiale de carbon indică faptul că zonele umede și zonele împădurite în permanență al căror coronament este mai mare de 30 % ar trebui incluse în respectiva categorie. Zonele împădurite cu un coronament între 10 % și 30 % ar trebui de asemenea incluse, cu excepția situației în care se prezintă dovezi că stocul de carbon al acestora este suficient de redus pentru a justifica transformarea lor în conformitate cu normele prevăzute în prezenta directivă. Trimiterea la zonele umede ar trebui să țină seama de definiția stabilită în Convenția asupra zonelor umede de importanță internațională, în special ca habitat al păsărilor acvatice, adoptată la 2 februarie 1971 la Ramsar.

(74)

Stimulentele prevăzute în prezenta directivă vor încuraja creșterea producției de biocarburanți și de biolichide în întreaga lume. În cazul în care biocarburanții și biolichidele se obțin din materii prime cultivate în interiorul Comunității, acestea ar trebui să respecte de asemenea cerințele de mediu ale Comunității privind agricultura, inclusiv cerințele privind protecția calității apelor subterane și a apelor de suprafață, precum și cerințele sociale. Cu toate acestea, există o preocupare legată de faptul că producția de biocarburanți și de biolichide în anumite țări terțe ar putea să nu respecte cerințele de mediu sau sociale minime. Este, prin urmare, oportun să se încurajeze dezvoltarea unor acorduri multilaterale și bilaterale, precum și a unor sisteme internaționale și naționale voluntare care să integreze considerente de mediu și sociale fundamentale, pentru a promova producția de biocarburanți și de biolichide într-o manieră durabilă în întreaga lume. În lipsa unor astfel de acorduri sau sisteme, statele membre ar trebui să solicite operatorilor economici să raporteze cu privire la aceste aspecte.

(75)

Cerințele pentru un sistem de durabilitate a utilizărilor energetice ale biomasei, în afară de biolichide și biocarburanți, ar trebui analizate de Comisie în 2009, luând în considerare necesitatea gestionării durabile a resurselor de biomasă.

(76)

Criteriile de durabilitate vor fi eficace numai în cazul în care determină modificări în comportamentul actorilor de pe piață. Respectivele modificări vor interveni numai dacă biocarburanții și biolichidele care îndeplinesc aceste criterii antrenează o majorare de preț în comparație cu cele care nu le îndeplinesc. În conformitate cu metoda echilibrului masei de verificare a conformității, există o legătură de ordin fizic între respectarea de către producția de biocarburanți și de biolichide a criteriilor de durabilitate și consumul de biocarburanți și de biolichide în cadrul Comunității, care garantează un echilibru corespunzător între cerere și ofertă și asigură o majorare a prețurilor mai mare decât cea din cadrul sistemelor în care nu există o astfel de legătură. Pentru a se garanta că biocarburanții și biolichidele care îndeplinesc criteriile de durabilitate pot fi vândute la un preț mai mare, ar trebui prin urmare utilizată metoda echilibrului masei pentru a verifica respectarea acestor criterii. Acest lucru ar trebui să mențină integritatea sistemului, evitând în același timp impunerea unei sarcini nerezonabile asupra industriei. Totuși, ar trebui analizate și alte metode de verificare.

(77)

Atunci când este cazul, Comisia ar trebui să țină seama în mod corespunzător de Evaluarea ecosistemelor pentru noul mileniu, care conține informații utile pentru conservarea cel puțin a acelor zone care oferă servicii ecosistemice de bază în situații critice, cum ar fi protecția bazinelor hidrografice și controlul eroziunilor.

(78)

Este oportună monitorizarea impactului cultivării biomasei, de exemplu prin schimbările în ceea ce privește utilizarea terenurilor, inclusiv deplasarea, introducerea speciilor alogene invazive și alte efecte asupra biodiversității, precum și efectele asupra producției alimentare și prosperității locale. Comisia ar trebui să aibă în vedere toate sursele relevante de informații, inclusiv harta FAO a zonelor afectate de foamete. Biocarburanții ar trebui promovați într-un mod care încurajează productivitatea agricolă sporită și utilizarea terenurilor degradate.

(79)

Este în interesul Comunității să încurajeze elaborarea de acorduri multilaterale și bilaterale și de sisteme internaționale sau naționale voluntare privind stabilirea standardelor de producție pentru biocarburanții și biolichidele durabile și certificarea conformității producției de biocarburanți și de biolichide cu aceste standarde. Din acest motiv, ar trebui să se adopte dispozițiile necesare pentru ca asemenea acorduri sau sisteme să fie recunoscute ca furnizând dovezi și date fiabile, cu condiția ca acestea să respecte standardele adecvate de fiabilitate, transparență și auditare independentă.

(80)

Este necesar să se stabilească norme clare pentru calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la biocarburanți și biolichide și de la omologii lor combustibilii fosili.

(81)

Coprodusele provenite din producția și utilizarea combustibililor ar trebui luate în calcul la calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră. Aplicarea metodei de substituție este adecvată în scopul analizei strategice, dar nu în scopul reglementării cu privire la anumiți operatori economici și la anumite loturi de combustibili pentru transport. În aceste cazuri, cea mai adecvată metodă este cea a alocării energiei, deoarece aceasta este ușor de aplicat, previzibilă de-a lungul timpului, minimizează stimulentele contraproductive și oferă rezultate care sunt în general comparabile cu cele oferite de metoda de substituție. În scopul analizei strategice, în rapoartele sale Comisia ar trebui, de asemenea, să prezinte rezultate prin utilizarea metodei de substituție.

(82)

Pentru a evita sarcinile administrative disproporționate, ar trebui stabilită o listă a valorilor implicite pentru filierele comune de producție a biocarburanților și respectiva listă ar trebui actualizată și extinsă atunci când sunt disponibile date suplimentare fiabile. Operatorii economici ar trebui să aibă întotdeauna dreptul de solicita nivelul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru biocarburanți și biolichide care se stabilește prin această listă. În cazul în care valoarea implicită pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră dintr-o traiectorie de producție se situează sub nivelul minim necesar al reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, producătorii care doresc să demonstreze respectarea acestui nivel minim ar trebui să aibă obligația de a demonstra că emisiile efective din procesul lor de producție sunt mai mici decât cele presupuse la calcularea valorilor implicite.

(83)

Este necesar ca datele utilizate pentru calcularea acestor valori implicite să fie obținute din surse științifice specializate, independente și actualizate, după caz, dat fiind faptul că aceste surse înregistrează progrese în activitatea lor. Comisia ar trebui să încurajeze aceste surse să abordeze, în activitatea lor de actualizare, emisiile datorate cultivării, efectul condițiilor regionale și climatice, efectele cultivării cu utilizarea metodelor agricole durabile și de agricultură ecologică și contribuțiile științifice ale producătorilor în cadrul Comunității și în țările terțe, precum și cele ale societății civile.

(84)

Pentru a evita încurajarea cultivării materiilor prime pentru biocarburanți și biolichide în locuri în care aceasta ar conduce la un nivel ridicat al emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizarea valorilor implicite pentru cultivare ar trebui limitată la regiuni unde un astfel de efect poate fi exclus în condiții de siguranță. Cu toate acestea, pentru a evita sarcinile administrative excesive, este oportun ca statele membre să stabilească valori medii naționale sau regionale pentru emisiile provenite din cultivare, inclusiv din utilizarea îngrășămintelor.

(85)

Cererea la nivel mondial de produse agricole este în creștere. O parte din respectiva cerere în creștere va fi satisfăcută printr-o creștere a suprafețelor de teren destinate agriculturii. Reabilitarea terenurilor care au fost grav degradate sau contaminate și care, în consecință, nu pot fi utilizate, în starea actuală, în scopuri agricole reprezintă o modalitate de creștere a suprafețelor de teren disponibile pentru cultivare. Sistemul de durabilitate ar trebui să promoveze utilizarea terenului degradat reabilitat deoarece promovarea biocarburanților și a biolichidelor va contribui la creșterea cererii de produse agricole. Chiar dacă biocarburanții în sine sunt produși din materii prime provenite de pe terenuri deja utilizate ca teren arabil, creșterea netă a cererii de recolte provocată de promovarea biocarburanților ar putea duce la o creștere netă a suprafeței cultivate. Aceasta ar putea afecta terenurile care stochează cantități ridicate de carbon, situație în care s-ar înregistra pierderi considerabile ale stocurilor de carbon. Pentru a reduce acest risc, este necesar să se introducă măsuri de însoțire pentru încurajarea unui nivel ridicat de creștere a productivității pe terenurile deja utilizate pentru culturi; utilizarea terenurilor degradate și adoptarea de cerințe durabile, comparabile cu cele stabilite de prezenta directivă pentru consumul de biocarburanți al Comunității, în alte țări consumatoare de biocarburanți. Comisia ar trebui să elaboreze o metodologie concretă pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cauzate de schimbările indirecte de utilizare a terenurilor. În acest sens, Comisia ar trebui să analizeze, pe baza celor mai bune dovezi științifice disponibile, în special, includerea unui factor aferent schimbărilor indirecte de utilizare a terenurilor în calculul emisiilor de gaze cu efect de seră și nevoia de a stimula biocarburanți durabili care reduc impactul schimbărilor de utilizare a terenurilor și îmbunătățesc durabilitatea biocarburanților în ceea ce privește schimbările de utilizare a terenurilor. În dezvoltarea acestei metodologii, Comisia ar trebui să abordeze, printre altele, și potențialele schimbări indirecte de utilizare a terenurilor ca urmare a biocarburanților obținuți din material celulozic de origine nealimentară și din material ligno-celulozic.

(86)

Pentru a permite realizarea unei cote de piață adecvate a biocarburanților, este necesar să se asigure introducerea pe piață a unor amestecuri cu conținut mai ridicat de biomotorină în motorină decât cele prevăzute de standardul EN590/2004.

(87)

Pentru a se asigura că biocarburanții care diversifică gama de materii prime utilizate devin viabili din punct de vedere comercial, respectivii biocarburanți ar trebui să beneficieze de o ponderare suplimentară în cadrul obligațiilor naționale referitoare la biocarburant.

(88)

Sunt necesare rapoarte regulate care să asigure o atenție continuă acordată progresului înregistrat în cadrul dezvoltării energiei din surse regenerabile la nivel național și comunitar. Este necesar să se solicite utilizarea unui format armonizat pentru planurile naționale de acțiune privind energia regenerabilă pe care le prezintă statele membre. Astfel de planuri ar putea include costurile și beneficiile estimate ale măsurilor preconizate, măsurile referitoare la necesitatea extinderii și/sau a consolidării infrastructurii de rețele existente, costurile și beneficiile estimate pentru dezvoltarea energiei din surse regenerabile peste nivelul solicitat de traiectoria orientativă, informații cu privire la schemele naționale de sprijin și cu privire la utilizarea energiei din surse regenerabile în clădiri noi sau renovate.

(89)

La elaborarea schemelor proprii de sprijin, statele membre pot încuraja utilizarea de biocarburanți care oferă beneficii suplimentare – inclusiv beneficii legate de diversificare oferite de biocarburanții obținuți din deșeuri, din reziduuri, din material celulozic de origine nealimentară și material ligno-celulozic și din alge, precum și din plante neirigate care cresc în zone aride pentru a combate deșertificarea – prin luarea în considerare a diferitelor costuri de producere a energiei din biocarburanți convenționali, pe de o parte, și a acestor biocarburanți care oferă și beneficii suplimentare, pe de altă parte. Statele membre pot încuraja investițiile în cercetarea și dezvoltarea acestor tehnologii și a altor tehnologii aferente energiei regenerabile care necesită timp pentru a deveni competitive.

(90)

Punerea în aplicare a acestei directive ar trebui să reflecte, acolo unde este relevant, dispozițiile Convenției privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu, în special astfel cum este pusă în aplicare prin Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu (16).

(91)

Măsurile necesare pentru aplicarea prezentei directive ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (17).

(92)

În special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adapteze principiile metodologice și valorile necesare pentru a evalua dacă au fost respectate criteriile referitoare la durabilitate în ceea ce privește biocarburanții și biolichidele, să adapteze conținutul energetic al combustibililor destinați transporturilor la progresul tehnic și științific, să stabilească criterii sau limite geografice adecvate în scopul definirii pășunilor cu un nivel înalt de biodiversitate și să stabilească definiții detaliate pentru terenuri grav degradate sau contaminate. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale din prezenta directivă, printre altele prin completarea cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(93)

Dispozițiile Directivei 2001/77/CE și ale Directivei 2003/30/CE care se suprapun cu dispozițiile prezentei directive ar trebui eliminate din ultimul moment posibil pentru transpunerea prezentei directive. Dispozițiile care reglementează obiectivele și rapoartele pentru anul 2010 ar trebui să rămână în vigoare până la sfârșitul anului 2011. Prin urmare, Directiva 2001/77/CE și Directiva 2003/30/CE ar trebui modificate în consecință.

(94)

Deoarece măsurile prevăzute la articolele 17-19 au de asemenea efecte asupra funcționării pieței interne prin armonizarea criteriilor de durabilitate pe care biocarburanții și biolichidele trebuie să le îndeplinească pentru obiectivele de contabilizare în temeiul prezentei directive și, astfel, facilitează, în conformitate cu articolul 17 alineatul (8), comerțul între statele membre cu biocarburanți și biolichide care respectă aceste criterii, aceste măsuri se întemeiază pe articolul 95 din tratat.

(95)

Sistemul de durabilitate nu ar trebui să împiedice statele membre să țină seama, în cadrul schemelor de sprijin naționale, de costurile de producție mai mari ale biocarburanților și a biolichidelor care aduc beneficii ce depășesc nivelul minim stabilit în cadrul sistemului de durabilitate.

(96)

Deoarece obiectivele generale ale prezentei directive, respectiv atingerea unei ponderi de 20 % a energiei din surse regenerabile în cadrul consumului final brut de energie din Comunitate și a unei ponderi de 10 % a energiei din surse regenerabile utilizate în sectorul transporturilor în fiecare stat membru până în anul 2020, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, având în vedere amploarea acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, enunțat la respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(97)

În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare (18), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele și în interesul Comunității, propriile tabele care să ilustreze, pe cât posibil, corespondența dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice,

(a)

„energie din surse regenerabile” înseamnă energie din surse regenerabile nefosile, respectiv eoliană, solară, aerotermală, geotermală, hidrotermală și energia oceanelor, energia hidroelectrică, biomasă, gaz de fermentare a deșeurilor, gaz provenit din instalațiile de epurare a apelor uzate și biogaz;

(b)

„energie aerotermală” înseamnă energie stocată sub formă de căldură în aerul ambiental;

(c)

„energie geotermală” înseamnă energia stocată sub formă de căldură sub stratul solid al suprafeței terestre;

(d)

„energie hidrotermală” înseamnă energia stocată sub formă de căldură în apele de suprafață;

(e)

„biomasă” înseamnă fracțiunea biodegradabilă a produselor, deșeurilor și reziduurilor de origine biologică din agricultură (inclusiv substanțe vegetale și animale), silvicultură și industriile conexe, inclusiv pescuitul și acvacultura, precum și fracțiunea biodegradabilă a deșeurilor industriale și municipale;

(f)

„consum final brut de energie” înseamnă produse energetice furnizate în scopuri energetice industriei, transporturilor, sectorului casnic, serviciilor, inclusiv serviciilor publice, agriculturii, silviculturii și pescuitului, inclusiv consumul de energie electrică și termică din sectorul de producere a energiei electrice și termice, precum și pierderile de energie electrică și termică din distribuție și transport;

(g)

„încălzire centralizată sau răcire centralizată” înseamnă distribuția de energie termică sub formă de abur, apă fierbinte sau lichide răcite, de la o sursă centrală de producție, printr-o rețea, către mai multe clădiri sau locații, în scopul utilizării acesteia pentru încălzirea sau răcirea spațiilor sau în procese de încălzire sau răcire;

(h)

„biolichide” înseamnă combustibil lichid produs din biomasă utilizat în scopuri energetice altele decât pentru transport, inclusiv pentru energie electrică, energie destinată încălzirii și răcirii;

(i)

„biocarburanți” înseamnă combustibil lichid sau gazos pentru transport, produs din biomasă;

(j)

„garanție de origine” înseamnă un document electronic care are funcția unică de a furniza unui consumator final dovada că o pondere sau o cantitate de energie dată a fost produsă din surse regenerabile, în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Directiva 2003/54/CE;

(k)

„schemă de sprijin” înseamnă orice instrument, schemă sau mecanism aplicat de un stat membru sau de un grup de state membre, care promovează utilizarea energiei din surse regenerabile prin reducerea costurilor acestei energii, prin creșterea prețului la care aceasta poate fi vândută sau prin mărirea, prin intermediul unor obligații referitoare la energia regenerabilă sau în alt mod, a volumului achiziționat de acest tip de energie; acesta include, dar nu se limitează la ajutoare pentru investiții, scutiri sau reduceri de impozite, rambursări de taxe, scheme de sprijin privind obligația referitoare la energia din surse regenerabile, inclusiv cele care utilizează certificate verzi, și scheme de sprijin direct al prețurilor, inclusiv tarife fixe și bonus;

(l)

„obligație referitoare la energia regenerabilă” înseamnă o schemă de sprijin națională care impune producătorilor de energie să includă în producția lor o anumită proporție de energie din surse regenerabile, care impune furnizorilor de energie să includă în furnizarea de energie o anumită proporție de energie din surse regenerabile sau care impune consumatorilor de energie să includă în consumul lor o anumită proporție de energie din surse regenerabile. Sunt incluse scheme în cadrul cărora astfel de cerințe pot fi îndeplinite prin utilizarea certificatelor verzi;

(m)

„valoarea efectivă” înseamnă reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră pentru unele sau pentru toate etapele unui proces specific de producție a biocarburanților, calculată în conformitate cu metodologia stabilită în anexa V partea C;

(n)

„valoare tipică” desemnează o estimare a reducerii reprezentative a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru o anumită filieră de producție a biocarburanților;

(o)

„valoare implicită” înseamnă o valoare derivată dintr-o valoare tipică prin aplicarea unor factori predeterminați și care poate, în anumite condiții specificate de prezenta directivă, să fie utilizată în locul unei valori efective.

(a)

scheme de sprijin;

(b)

măsuri de cooperare între diferite state membre și cu țări terțe în vederea îndeplinirii obiectivelor naționale globale în conformitate cu articolele 5-11.

(a)

pentru calculul numitorului, și anume cantitatea totală de energie consumată pentru transport în sensul primului paragraf, se iau în considerare numai benzina, motorina, biocarburanții consumați în transportul rutier și feroviar și energia electrică;

(b)

pentru calculul numărătorului, și anume cantitatea de energie din surse regenerabile consumată pentru transport în sensul primului paragraf, se iau în considerare toate tipurile de energie din surse regenerabile consumate în toate formele de transport;

(c)

pentru calcularea contribuției energiei electrice produse din surse regenerabile și consumate de toate tipurile de vehicule electrice în sensul literelor (a) și (b), statele membre pot alege să folosească fie ponderea medie de energie electrică din surse regenerabile în cadrul Comunității, fie ponderea de energie electrică din surse regenerabile din propria țară, măsurată cu doi ani înainte de anul în cauză. În plus, pentru calcularea cantității de energie electrică din surse regenerabile consumate de autovehiculele electrice, acest consum este considerat ca fiind de 2,5 ori conținutul energetic al energiei electrice provenite din surse regenerabile consumate.

(a)

excesul estimat al producției sale de energie din surse regenerabile comparat cu traiectoria orientativă, care ar putea fi transferat către alte state membre, în conformitate cu articolele 6-11, precum și potențialul său estimat pentru proiecte comune, până în 2020; și

(b)

cererea sa estimată de energie din surse regenerabile care trebuie să fie satisfăcută altfel decât prin producția internă până în 2020.

(a)

consumul final brut de energie electrică din surse regenerabile de energie;

(b)

consumul final brut de energie din surse regenerabile pentru încălzire și răcire; și

(c)

consumul final de energie din surse regenerabile în transporturi.

(a)

scăzută din cantitatea de energie din surse regenerabile care este luată în considerare pentru măsurarea respectării de către statul membru care efectuează transferul a cerințelor de la articolul 3 alineatele (1) și (2); și

(b)

adăugată la cantitatea de energie din surse regenerabile care este luată în considerare pentru măsurarea respectării de către statul membru care acceptă transferul a cerințelor de la articolul 3 alineatele (1) și (2).

(a)

descrie instalația propusă sau identifică instalația retehnologizată;

(b)

specifică proporția sau cantitatea de energie electrică, de încălzire sau răcire produsă de instalația respectivă care trebuie să fie luată în considerare în cadrul obiectivelor naționale globale ale unui alt stat membru;

(c)

identifică statul membru în favoarea căruia se realizează notificarea; și

(d)

specifică perioada, în ani calendaristici întregi, în care energia electrică, încălzirea sau răcirea produsă de instalație din surse regenerabile de energie trebuie să fie considerată ca fiind inclusă în obiectivul național global al celuilalt stat membru.

(a)

cantitatea totală de energie electrică sau de încălzire sau răcire produsă în timpul anului din surse regenerabile de energie de către instalația care a făcut obiectul notificării în temeiul articolului 7; și

(b)

cantitatea de energie electrică sau de încălzire sau răcire produsă în timpul anului din surse regenerabile de energie de către instalația respectivă și care va fi luată în considerare pentru obiectivul național global al altui stat membru în conformitate cu condițiile notificării.

(a)

se scade din cantitatea de energie electrică sau de încălzire sau răcire din surse regenerabile de energie care este luată în considerare în măsurarea conformității de către statul membru care transmite scrisoarea de notificare în temeiul alineatului (1); și

(b)

se adaugă la cantitatea de energie electrică sau de încălzire sau răcire din surse regenerabile de energie care este luată în considerare în măsurarea conformității de către statul membru care primește scrisoarea de notificare în conformitate cu alineatul (2).

(a)

energia electrică este consumată în interiorul Comunității, cerință care este considerată ca îndeplinită dacă:

(b)

energia electrică este produsă de o instalație nou construită care a devenit operațională după 25 iunie 2009 sau de o instalație retehnologizată a cărei capacitate a fost crescută după respectiva dată, în cadrul unui proiect comun astfel cum se menționează la alineatul (1); și

(c)

cantitatea de energie electrică produsă și exportată nu a primit un alt sprijin din partea unei scheme de sprijin dintr-o țară terță decât ajutorul pentru investiție acordat instalației.

(a)

construcția interconexiunii trebuie să fi început până la 31 decembrie 2016;

(b)

trebuie să nu fie posibil ca interconexiunea să intre în funcțiune până la 31 decembrie 2020;

(c)

trebuie să fie posibil ca interconexiunea să intre în funcțiune până la 31 decembrie 2022;

(d)

după ce intră în funcțiune, interconexiunea va fi utilizată pentru exportul către Comunitate, în conformitate cu alineatul (2), a energiei electrice generate din surse regenerabile de energie;

(e)

cererea se referă la un proiect comun care îndeplinește criteriile de la alineatul (2) literele (b) și (c) și care va utiliza interconexiunea după ce aceasta intră în funcțiune, respectiv la o cantitate de energie electrică care nu depășește cantitatea care va fi exportată către Comunitate după intrarea în funcțiune a interconexiunii.

(a)

descrie instalația propusă sau identifică instalația retehnologizată;

(b)

specifică proporția sau cantitatea de energie electrică produsă de instalație care trebuie să fie luată în considerare în ceea ce privește obiectivul național al unui stat membru, precum și dispozițiile financiare corespunzătoare, în conformitate cu cerințele privind confidențialitatea;

(c)

specifică perioada, în ani calendaristici întregi, în care energia electrică trebuie să fie luată în considerare în ceea ce privește obiectivul național global al statului membru;

(d)

cuprinde o confirmare scrisă a literelor (b) și (c) de către țara terță pe teritoriul căreia devine operațională instalația și proporția sau cantitatea de energie electrică produsă de instalație și care va fi folosită la nivel intern de către țara terță respectivă.

(a)

cantitatea totală de energie electrică produsă în timpul anului din surse regenerabile de energie de către instalația care a făcut obiectul notificării în temeiul articolului 9;

(b)

cantitatea totală de energie electrică produsă în timpul anului din surse regenerabile de energie de către instalația respectivă și care va fi luată în considerare în ceea ce privește obiectivul său național global în conformitate cu termenii notificării în temeiul articolului 9; și

(c)

dovada respectării condițiilor stabilite la articolul 9 alineatul (2).

(a)

efectuează un transfer statistic al cantităților specificate de energie din surse regenerabile dintr-un stat membru în alt stat membru în conformitate cu articolul 6; sau

(b)

stabilesc o regulă de distribuție convenită de statele membre participante prin care sunt alocate cantitățile de energie din surse regenerabile între statele membre participante. O astfel de normă este notificată Comisiei cel târziu la trei luni de la sfârșitul primului an în care aceasta intră în vigoare.

(a)

sub rezerva diferențelor dintre structurile administrative și de organizare ale statelor membre, responsabilitățile fiecăruia dintre organismele administrative naționale, regionale și locale privind procedurile de autorizare, certificare și acordare de licențe, inclusiv amenajarea teritoriului, sunt clar coordonate și definite, cu calendare transparente pentru determinarea cererilor de planificare și construcție;

(b)

informații cuprinzătoare privind prelucrarea cererilor de autorizare, certificare și acordare de licențe pentru instalațiile pe bază de energie din surse regenerabile și privind asistența disponibilă pentru solicitanți sunt puse la dispoziție la nivelul corespunzător;

(c)

procedurile administrative sunt raționalizate și accelerate la un nivel administrativ corespunzător;

(d)

normele care reglementează autorizarea, certificarea și acordarea de licențe sunt obiective, transparente, proporționale, nu fac discriminare între solicitanți și țin pe deplin seama de particularitățile fiecăreia dintre tehnologiile care utilizează surse regenerabile de energie;

(e)

taxele administrative plătite de consumatori, urbaniști, arhitecți, constructori și instalatori și furnizori de echipamente și sisteme sunt transparente și sunt stabilite în funcție de costuri; și

(f)

pentru proiectele mai mici și pentru instalațiile descentralizate de producere a energiei din surse regenerabile se stabilesc proceduri simplificate și mai puțin împovărătoare, inclusiv prin notificare simplă, dacă acest lucru este permis de cadrul de reglementare aplicabil, după caz.

(a)

sursa de energie din care a fost produsă energia și data inițială și finală a producerii acesteia;

(b)

dacă garanția de origine se referă la:

(c)

identitatea, amplasarea, tipul și capacitatea instalației unde a fost produsă energia;

(d)

dacă și în ce măsură instalația a beneficiat de un sprijin pentru investiții, dacă și în ce măsură unitatea de energie a beneficiat în orice alt mod de o schemă de sprijin național și tipul de schemă de sprijin;

(e)

data la care instalația a fost dată în exploatare;

(f)

data și țara emiterii și un număr de identificare unic.

(a)

statele membre se asigură că operatorii de transport și sistem și cei de distribuție prezenți pe teritoriul lor garantează transportul și distribuția energiei electrice produse din surse regenerabile de energie;

(b)

statele membre prevăd de asemenea, fie accesul prioritar, fie accesul garantat la rețeaua electrică pentru energia electrică produsă din surse regenerabile de energie;

(c)

statele membre se asigură că la dispecerizarea instalațiilor de producere a energiei electrice, operatorii de transport și sistem acordă prioritate instalațiilor de producere care utilizează surse regenerabile de energie, în măsura în care funcționarea sigură a rețelei naționale de energie electrică permite acest lucru și pe baza unor criterii transparente și nediscriminatorii. Statele membre se asigură că sunt luate măsurile adecvate de funcționare a rețelei electrice și a pieței în scopul minimizării limitărilor privind utilizarea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie. În cazul în care sunt luate măsuri semnificative pentru a limita utilizarea surselor regenerabile de energie în scopul garantării securității sistemului electroenergetic național și a securității aprovizionării cu energie, statele membre se asigură că operatorii de sistem responsabili informează autoritatea de reglementare competentă cu privire la aceste măsuri și că indică ce măsuri corective intenționează să ia în vederea preîntâmpinării unor limitări neadecvate.

(a)

o estimare cuprinzătoare și detaliată a costurilor legate de racordare;

(b)

un termen rezonabil și precis pentru primirea și analizarea cererii de racordare la rețeaua electrică;

(c)

un calendar orientativ rezonabil pentru orice racordare propusă la rețeaua electrică.

(a)

măsurarea respectării cerințelor prezentei directive în ceea ce privește obiectivele naționale;

(b)

măsurarea respectării obligațiilor referitoare la energia regenerabilă;

(c)

eligibilitatea privind sprijinul financiar pentru consumul de biocarburanți și biolichide.

(a)

păduri primare și alte terenuri împădurite, cu alte cuvinte pădurile și alte terenuri împădurite cu specii indigene, în care nu există indicii vizibile clare ale activității umane, iar procesele ecologice nu sunt afectate în mod semnificativ;

(b)

zone desemnate:

exceptând cazul în care se furnizează dovezi conform cărora producția de materie primă respectivă nu a adus atingere acestor scopuri de protecție a naturii;

(c)

pășuni bogate în biodiversitate:

(a)

zone umede, adică terenuri acoperite sau saturate cu apă în mod permanent sau pe o perioadă semnificativă din an;

(b)

suprafețe dens împădurite, adică terenuri care acoperă mai mult de un hectar, cu copaci mai înalți de cinci metri și un coronament de peste 30 %, sau copaci care pot atinge aceste praguri in situ;

(c)

terenuri care acoperă mai mult de un hectar, cu copaci mai înalți de cinci metri și un coronament între 10 % și 30 % sau copaci care pot atinge aceste praguri in situ, cu excepția cazului în care se furnizează dovezi că stocul de carbon al zonei înainte și după transformare ar permite îndeplinirea condițiilor prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol, la aplicarea metodologiei prevăzute în anexa V partea C.

—

Convenția privind munca forțată sau obligatorie (nr. 29);

—

Convenția privind libertatea sindicală și protecția dreptului sindical (nr. 87);

—

Convenția privind aplicarea principiilor dreptului de organizare și de negociere colectivă (nr. 98);

—

Convenția privind egalitatea de remunerare a mâinii de lucru masculine și a mâinii de lucru feminine, pentru o muncă de valoare egală (nr. 100);

—

Convenția privind abolirea muncii forțate (nr. 105);

—

Convenția privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și al exercitării profesiei (nr. 111);

—

Convenția privind vârsta minimă de încadrare în muncă (nr. 138);

—

Convenția privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor și acțiunea imediată în vederea eliminării lor (nr. 182).

—

Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea;

—

Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție.

(a)

permite ca loturile de materii prime sau biocarburant cu caracteristici de durabilitate diferite să fie amestecate;

(b)

prevede ca informațiile cu privire la caracteristicile de durabilitate și mărimea loturilor menționate la litera (a) să rămână valabile pentru amestec; și

(c)

prevede ca suma tuturor loturilor retrase din amestec să fie descrisă ca având aceleași caracteristici de durabilitate, în aceleași cantități, ca suma tuturor loturilor adăugate la amestec.

(a)

eficacitatea sistemului instituit pentru furnizarea informațiilor referitoare la criteriile de durabilitate; și

(b)

în măsura în care acest lucru este fezabil și adecvat, introducerea unor cerințe obligatorii privind protecția aerului, a solului și a apei, ținând seama de cele mai recente dovezi științifice, precum și de obligațiile internaționale ale Comunității.

(a)

atunci când este stabilită, în anexa V partea A sau partea B, o valoare implicită pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră pentru traiectoria de producție și atunci când valoarea el pentru biocarburanții sau biolichidele în cauză, calculată în conformitate cu anexa V partea C punctul 7, este egală cu sau mai mică decât zero, prin utilizarea acestei valori implicite; sau

(b)

prin utilizarea valorii efective, calculate în conformitate cu metodologia stabilită în anexa V partea C; sau

(c)

prin utilizarea unei valori calculate ca suma factorilor formulei menționate la punctul 1 din anexa V partea C, caz în care valorile implicite dezagregate din anexa V partea D sau partea E pot fi folosite pentru unii factori, iar valorile efective, calculate în conformitate cu metodologia stabilită în anexa V partea C, pot fi folosite pentru toți ceilalți factori.

(a)

sunt cultivate în afara Comunității;

(b)

sunt cultivate în Comunitate, în zonele incluse în listele menționate la alineatul (2); sau

(c)

sunt deșeuri sau reziduuri, altele decât reziduurile agricole, din acvacultură și pescuit.

—

metodei de calculare a deșeurilor și a reziduurilor;

—

metodei de calculare a coproduselor;

—

metodei de calculare a cogenerării; și

—

statutului de coproduse al reziduurilor de recolte agricole.

(a)

în cazul în care contribuția unui anume factor la emisiile globale este mică sau în cazul în care există variații limitate sau în cazul în care este foarte costisitor sau dificil să se stabilească valorile reale, valorile implicite sunt cele tipice pentru procesele normale de producție;

(b)

în toate celelalte cazuri, valorile implicite se bazează pe un scenariu prudent în comparație cu procesele normale de producție.

(a)

ponderile sectoriale (energie electrică, încălzire și răcire și transport) și globale de energie din surse regenerabile din cei doi ani calendaristici precedenți și măsurile luate sau propuse la nivel național de promovare a dezvoltării energiei din surse regenerabile ținând seama de traiectoria orientativă din anexa I partea B, în conformitate cu articolul 5;

(b)

introducerea și funcționarea schemelor de sprijin și a altor măsuri de promovare a energiei din surse regenerabile și orice evoluții ale măsurilor utilizate cu privire la cele stabilite în planul național de acțiune în domeniul energiei regenerabile al statului membru și informații privind modul în care energia electrică care beneficiază de sprijin este alocată consumatorilor finali, în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Directiva 2003/54/CE;

(c)

modalitățile, după caz, în care statul membru și-a structurat schemele de sprijin pentru a lua în considerare aplicațiile care utilizează energie regenerabilă și care oferă avantaje suplimentare față de alte aplicații comparabile, însă au costuri mai ridicate, inclusiv biocarburanții produși din deșeuri, reziduuri, material celulozic de origine nealimentară și material ligno-celulozic;

(d)

funcționarea sistemului de garanții de origine pentru energie electrică, încălzire și răcire din surse regenerabile de energie și măsurile luate pentru a asigura fiabilitatea și protecția împotriva fraudării sistemului;

(e)

progresele înregistrate în evaluarea și îmbunătățirea procedurilor administrative de îndepărtare a obstacolelor legate de reglementare și de altă natură apărute în calea dezvoltării energiei din surse regenerabile;

(f)

măsurile luate pentru a asigura transportul și distribuția energiei electrice produse din surse regenerabile de energie și pentru a îmbunătăți cadrul sau normele pentru suportarea separată sau în comun a costurilor menționate la articolul 16 alineatul (3);

(g)

dezvoltarea disponibilității și utilizării resurselor de biomasă în scop energetic;

(h)

prețul de comercializare și schimbările în ceea ce privește utilizarea terenurilor de pe teritoriul statului membru asociate cu intensificarea utilizării biomasei și a altor forme de energie din surse regenerabile;

(i)

dezvoltarea și utilizarea în comun a biocarburanților produși din deșeuri, reziduuri, material celulozic de origine nealimentară și material ligno-celulozic;

(j)

impactul estimat al producției de biocarburanți și a biolichidelor asupra biodiversității, resurselor de apă, cantității de apă și calității solului de pe teritoriul statului membru;

(k)

reducerea estimată netă a emisiilor de gaze cu efect de seră datorată utilizării energiei din surse regenerabile;

(l)

excesul estimat de producție de energie din surse regenerabile al acestuia în comparație cu traiectoria orientativă, care ar putea fi transferat altor state membre, precum și potențialul estimat pentru proiecte comune, până în 2020;

(m)

cererea estimată de energie din surse regenerabile care trebuie să fie satisfăcută altfel decât prin producția internă până în 2020; și

(n)

informații privind modul de estimare a ponderii deșeurilor biodegradabile din deșeurile utilizate la producerea energiei și privind măsurile luate pentru a ameliora și verifica aceste estimări.

(a)

să instituie un singur organism administrativ responsabil cu prelucrarea cererilor de autorizare, certificare și acordare de licențe pentru instalațiile pe bază de energie regenerabilă și cu acordarea de asistență către solicitanți;

(b)

să prevadă aprobarea automată a cererilor de planificare și autorizare pentru instalațiile pe bază de energie regenerabilă în cazul în care organismul de autorizare nu a răspuns în termenul stabilit; sau

(c)

să indice zonele geografice adecvate pentru exploatarea energiei din surse regenerabile în cadrul amenajării teritoriale și în vederea instituirii încălzirii și răcirii centralizate.

(a)

beneficiile ecologice relative și costurile diferiților biocarburanți, efectele strategiilor comunitare privind importurile asupra acestora, impactul asupra siguranței în aprovizionare și metodele de realizare a unei abordări echilibrate între producția internă și importuri;

(b)

impactul creșterii cererii de biocarburanți asupra durabilității în Comunitate și în țările terțe, având în vedere impactul economic și ecologic, inclusiv consecințele asupra biodiversității;

(c)

domeniul de aplicare a identificării, într-un mod obiectiv din punct de vedere științific, a zonelor geografice bogate în biodiversitate care nu sunt reglementate de articolul 17 alineatul (3);

(d)

impactul creșterii cererii de biomasă asupra sectoarelor care utilizează biomasă;

(e)

disponibilitatea biocarburanților produși din deșeuri, reziduuri, material celulozic de origine nealimentară și material ligno-celulozic; și

(f)

schimbările indirecte de utilizare a terenurilor în ceea ce privește toate filierele de producție.

(a)

o mai bună utilizare a fondurilor structurale și a programelor-cadru;

(b)

o utilizare mai bună și crescută a fondurilor provenite de la Banca Europeană de Investiții și de la alte instituții financiare publice; și

(c)

accesul mai bun la capitalul de risc, în special prin intermediul unei analize a posibilității de realizare a unei partajări a riscului în cazul investițiilor în energia din surse regenerabile în Comunitate, similară cu inițiativa Fondului mondial pentru eficiență energetică și energie regenerabilă, care vizează țări terțe;

(d)

o mai bună coordonare a finanțării comunitare și naționale și a altor forme de sprijin;

(e)

o mai bună coordonare în sprijinul inițiativelor din domeniul energiilor din surse regenerabile, al căror succes depinde de acțiuni ale actorilor din mai multe state membre.

(a)

o reexaminare a pragurilor minime de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, care urmează să se aplice de la datele menționate la articolul 17 alineatul (2) al doilea paragraf, pe baza unei analize de impact care ține seama în special de progresele tehnologice, de tehnologiile disponibile și de disponibilitatea biocarburanților de prima și a doua generație care generează o reducere ridicată a emisiilor de gaze cu efect de seră;

(b)

în ceea ce privește obiectivul menționat la articolul 3 alineatul (4), o reexaminare a:

(c)

o evaluare a punerii în aplicare a prezentei directive, în special în ceea ce privește mecanismele de cooperare, pentru a garanta că, împreună cu posibilitatea continuării utilizării schemelor naționale de sprijin de către statele membre, așa cum se menționează la articolul 3 alineatul (3), aceste mecanisme permit statelor membre să realizeze obiectivele naționale definite în anexa I, cu un raport optim costuri-beneficii, o evaluare a progreselor tehnologice și concluziile care urmează a fi trase în vederea atingerii obiectivului de 20 % energie din surse regenerabile la nivel comunitar.

—

în ceea ce privește elementul inclus la litera (a), o modificare a economiei minime de emisii de gaze cu efect de seră menționate la respectiva literă;

—

în ceea ce privește elementul inclus la litera (c), adaptări adecvate a măsurilor de cooperare prevăzute în prezenta directivă în vederea îmbunătățirii eficienței lor pentru a atinge obiectivul de 20 %. O astfel de propunere nu aduce atingere nici obiectivului de 20 %, nici controlului exercitat de statele membre asupra schemelor naționale de sprijin și măsurilor de cooperare.

(a)

procesul de elaborare a previziunilor și a planurilor naționale de acțiune în domeniul energiei regenerabile;

(b)

eficacitatea mecanismelor de cooperare;

(c)

progresele tehnologice în domeniul energiei din surse regenerabile, inclusiv progresele în ceea ce privește utilizarea biocarburanților în sectorul aviației comerciale;

(d)

eficacitatea schemelor naționale de sprijin;

(e)

concluziile rapoartelor Comisiei menționate la alineatele (8) și (9).

(a)

planurile naționale de acțiune ale statelor membre în domeniul energiei regenerabile;

(b)

documentele previzionale ale statelor membre menționate la articolul 4 alineatul (3), completate cât de curând posibil cu sinteza Comisiei privind excesul de producție și cererea de import estimată;

(c)

ofertele statelor membre de a coopera în domeniul transferurilor statistice sau al proiectelor comune, la cererea statului membru în cauză;

(d)

informațiile menționate la articolul 6 alineatul (2) privind transferurile statistice între statele membre;

(e)

informațiile menționate la articolul 7 alineatele (2) și (3) și la articolul 9 alineatele (4) și (5) privind proiectele comune;

(f)

rapoartele naționale ale statelor membre, astfel cum sunt menționate la articolul 22;

(g)

rapoartele Comisiei, astfel cum sunt menționate la articolul 23 alineatul (3).

5.6.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 140/63

(1)

Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) a instituit un sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității (sistemul comunitar) pentru a promova reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră într-o manieră rentabilă și eficientă din punct de vedere economic.

(2)

Obiectivul suprem al Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC), aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 94/69/CE a Consiliului (5), îl reprezintă stabilizarea concentrațiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să împiedice orice perturbare antropogenă periculoasă a sistemului climatic. În vederea atingerii acestui obiectiv, creșterea globală a temperaturii medii anuale la suprafață nu ar trebui să depășească nivelurile preindustriale cu mai mult de 2 °C. Cel mai recent raport al Comitetului interguvernamental pentru schimbări climatice (IPCC) arată că acest obiectiv poate fi realizat numai dacă emisiile globale de gaze cu efect de seră încetează să crească până în 2020. Aceasta presupune intensificarea eforturilor depuse de Comunitate, implicarea rapidă a țărilor dezvoltate și încurajarea participării țărilor în curs de dezvoltare la procesul de reducere a emisiilor.

(3)

În martie 2007, Consiliul European și-a exprimat angajamentul ferm de a reduce până în 2020 emisiile totale de gaze cu efect de seră din Comunitate cu cel puțin 20 % în raport cu nivelurile din 1990 și cu 30 % în cazul în care și alte țări dezvoltate se angajează să obțină reduceri comparabile ale emisiilor, iar țările în curs de dezvoltare mai avansate din punct de vedere economic aduc o contribuție adecvată, în funcție de responsabilitățile și capacitățile lor. Emisiile globale de gaze cu efect de seră ar trebui reduse până în 2050 cu cel puțin 50 % față de nivelurile din 1990. Toate sectoarele economice ar trebui să contribuie în vederea realizării acestui obiectiv de reducere a emisiilor, inclusiv sectorul transportului maritim internațional și sectorul aviatic. Sectorul aviatic contribuie la aceste reduceri prin includerea sa în sistemul comunitar. În cazul în care, până la 31 decembrie 2011, în cadrul Organizației Maritime Internaționale și/sau de către Comunitate în cadrul UNFCCC, statele membre nu aprobă niciun un acord internațional care să includă emisiile din transportul maritim internațional printre obiectivele de reducere a emisiilor, Comisia ar trebui să înainteze o propunere care să includă aceste emisii din transportul maritim internațional, în conformitate cu normele armonizate, în angajamentul comunitar de reducere a emisiilor, urmărind intrarea în vigoare a actului propus până în 2013. Orice astfel de propunere ar trebui să reducă la minimum orice impact negativ asupra competitivității Comunității, luând în considerare eventualele beneficii pentru mediu.

(4)

În Rezoluția sa din 31 ianuarie 2008 referitoare la rezultatul Conferinței de la Bali privind schimbările climatice (COP 13 și COP/MOP 3) (6), Parlamentul European a reafirmat poziția sa, potrivit căreia țările industrializate ar trebui să se angajeze să își reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 30 % până în 2020 și cu 60-80 % până în 2050, comparativ cu nivelurile din 1990. Dat fiind că anticipează rezultate pozitive în urma negocierilor de la Conferința părților (COP 15) care va avea loc la Copenhaga în 2009, Uniunea Europeană ar trebui să înceapă să pregătească obiective mai stricte de reducere a emisiilor pentru 2020 și ulterior acestei date și ar trebui să asigure ca, după 2013, sistemul comunitar să permită, dacă este necesar, impunerea unor plafoane mai stricte pentru emisii, în cadrul contribuției Uniunii la un nou acord internațional privind schimbările climatice (denumit în continuare „acord internațional privind schimbările climatice”).

(5)

Pentru a contribui la atingerea acestor obiective pe termen lung, este necesară definirea unui plan de reducere a emisiilor instalațiilor aflate sub incidența sistemului comunitar. Pentru îndeplinirea în condiții de rentabilitate a angajamentului Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 20 % în comparație cu nivelurile din 1990, cotele de emisie alocate instalațiilor respective ar trebui să fie, până în 2020, cu 21 % mai mici față de nivelurile emisiilor din 2005.

(6)

Pentru a consolida gradul de certitudine și previzibilitatea sistemului comunitar, ar trebui să fie prevăzute dispoziții care vizează creșterea nivelului contribuției sistemului comunitar în vederea obținerii unei reduceri totale mai mare de 20 %, în special în perspectiva obiectivului stabilit de Consiliul European de reducere cu 30 % până în 2020, obiectiv considerat necesar din punct de vedere științific pentru evitarea unor schimbări climatice periculoase.

(7)

Odată ce Comunitatea și țările terțe încheie un acord internațional privind schimbările climatice, care vizează luarea unor măsuri adecvate la nivel global după 2012, creditele pentru reducerile de emisii din aceste țări ar trebui să beneficieze de un sprijin considerabil. În așteptarea unui astfel de acord, ar trebui totuși să fie oferită o mai mare siguranță în ceea ce privește utilizarea în continuare a creditelor provenite din afara Comunității.

(8)

Deși experiența acumulată în cursul primei perioade de comercializare atestă potențialul sistemului comunitar, iar finalizarea planurilor naționale de alocare pentru a doua perioadă de comercializare va genera reduceri semnificative ale emisiilor până în 2012, reexaminarea desfășurată în 2007 a confirmat necesitatea unui sistem mai armonizat de comercializare a emisiilor pentru a eficientiza utilizarea beneficiilor provenite din comercializarea cotelor, pentru a evita perturbarea pieței interne și pentru a facilita conectarea cu alte sisteme de comercializare a drepturilor de emisie. În afară de aceasta, ar trebui garantată o mai mare previzibilitate, iar domeniul de aplicare al sistemului ar trebui extins prin includerea unor noi sectoare și tipuri de gaze, atât pentru a consolida semnalul referitor la prețul carbonului în vederea atragerii investițiilor necesare, cât și pentru a crea noi posibilități de reducere, de natură să conducă la scăderea costurilor totale de reducere a emisiilor și la creșterea eficienței sistemului.