27.7.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/1

—

dorește să precizeze că toate țările (1) cuprinse în strategia de extindere au ratificat oficial Convenția europeană a drepturilor omului și Carta europeană a autonomiei locale și dorește să le încurajeze să respecte și să pună în aplicare aceste angajamente;

—

atrage atenția asupra importanței vitale a formării și dezvoltării guvernanței pe mai multe niveluri, a unor mass-media independente și a societății civile în țările candidate și le îndeamnă pe acestea să susțină respectarea în viața politică a libertăților civile și a procedurilor democratice;

—

subliniază importanța unei proceduri oficiale de consultare între autoritățile naționale competente și autoritățile locale și regionale în fiecare etapă a procesului de extindere a UE. Aceasta lărgește participarea publicului și contribuie la aplicarea principiului subsidiarității și la apropierea de cetățeni. De asemenea, facilitează punerea în aplicare a legislației și contribuie la mai buna utilizare a IPA, în condițiile în care autoritățile locale și regionale sunt mai bine informate cu privire la procesul de integrare;

—

solicită crearea sau consolidarea unor organizații care să grupeze autoritățile locale și regionale și care să coopereze cu organizațiile omoloage din alte state membre ale UE, pentru a contribui astfel la schimbul de experiență și a favoriza procesul de integrare;

—

are o opinie pozitivă despre procesul de integrare în curs în țările candidate, de care ar trebui să se profite ca element într-un proces de descentralizare bazat pe implementarea transparentă;

—

subliniază importanța esențială a respectării principiului relațiilor de bună vecinătate între statele membre UE, statele candidate și alte state, precum și rolul și importanța dezvoltării cooperării transfrontaliere și interregionale dintre aceste țări.

Raportor

dl Stanisław SZWABSKI (AE-PL), președintele Consiliului municipal al orașului Gdynia

Document de referință

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu: Strategia de extindere și principalele provocări 2011-2012

COM(2011) 666

1.

subliniază că obiectivul extinderii UE este de a face să crească zona de dezvoltare și cooperare pașnică în Europa; prin urmare, Uniunea Europeană este deschisă oricărei țări care dorește să adere, respectă și susține valorile democratice și îndeplinește criteriile de aderare; menționează că o extindere este posibilă numai în cazul în care se asigură integrarea cu succes a unei țări candidate în Uniunea Europeană;

2.

dorește să precizeze că toate țările (2) cuprinse în strategia de extindere au ratificat oficial Convenția europeană a drepturilor omului și Carta europeană a autonomiei locale și dorește să le încurajeze să respecte și să pună în aplicare aceste angajamente;

3.

salută propunerea Comisiei de a folosi în mai mare măsură IPA pentru promovarea și accelerarea unor eforturi de reformă orientate către rezultate. Implicarea autorităților locale și regionale, acolo unde este cazul, ar putea promova consolidarea capacităților și a puterii de absorbție în țările beneficiare, astfel utilizându-se mai eficient fondurile IPA;

4.

subliniază că procesul de extindere este menit să asigure stabilitatea și o mai mare prosperitate a cetățenilor UE și ai țărilor candidate și să asigure asumarea unei responsabilități partajate pentru dezvoltarea unui spațiu tot mai mare de pace, libertate, securitate și justiție, având o piață internă și urmărind obiectivele coeziunii economice, sociale și teritoriale, nediscriminării, toleranței, justiției, solidarității și egalității între bărbați și femei;

5.

observă că, pentru a-și asigura succesul și durabilitatea, eforturile de reformă ar trebui să includă toate nivelurile societății. Buna guvernanță – inclusiv modernizarea sectorului public, coordonată la nivel național, regional și local – asigură condiții mai bune pentru o democrație amplă și puternică, pentru o transparență sporită și pentru sisteme mai puțin afectate de corupție și nepotism. Un sistem descentralizat sporește responsabilitatea publică și facilitează implicarea cetățenilor în procesele de decizie;

6.

atrage atenția asupra importanței vitale a formării și dezvoltării guvernanței pe mai multe niveluri, a unor mass-media independente și a societății civile în țările candidate și le îndeamnă pe acestea să susțină respectarea în viața politică a libertăților civile și a procedurilor democratice;

7.

subliniază importanța unei proceduri oficiale de consultare între autoritățile naționale competente și autoritățile locale și regionale în fiecare etapă a procesului de extindere a UE. Aceasta lărgește participarea publicului și contribuie la aplicarea principiului subsidiarității și la apropierea de cetățeni. De asemenea, facilitează punerea în aplicare a legislației și contribuie la mai buna utilizare a IPA, în condițiile în care autoritățile locale și regionale sunt mai bine informate cu privire la procesul de integrare;

8.

solicită crearea sau consolidarea unor organizații care să grupeze autoritățile locale și regionale și care să coopereze cu organizațiile omoloage din alte state membre ale UE, pentru a contribui astfel la schimbul de experiență și a favoriza procesul de integrare;

9.

are o opinie pozitivă despre procesul de integrare în curs în țările candidate, de care ar trebui să se profite ca element într-un proces de descentralizare bazat pe implementarea transparentă;

10.

subliniază faptul că progresele și succesul procesului de extindere depind în mare măsură de capacitatea țărilor candidate de a avansa în mod real pe calea implementării reformelor, pentru a îndeplini criteriile de la Copenhaga;

11.

subliniază că ar fi oportună accelerarea procesului de aprobare de către Consiliul European a strategiei macroregionale adriatico-ionice, a cărei valoare adăugată constă în fluidizarea și intensificarea proceselor de aderare la Uniunea Europeană a țărilor candidate sau potențial candidate din SEE și care constituie totodată posibilitatea de a promova o consolidare a proceselor democratice în teritoriile care fac parte din zona mediteraneeană mai largă;

12.

subliniază importanța esențială a respectării principiului relațiilor de bună vecinătate între statele membre UE, statele candidate și alte state, precum și rolul și importanța dezvoltării cooperării transfrontaliere și interregionale dintre aceste țări;

13.

solicită ca autoritățile țărilor care își depun candidatura pentru aderarea la UE să elaboreze reglementări substanțiale și strategii naționale, în colaborare cu organele administrative de la nivel local și regional, precum și ca autorităților locale și regionale să li se pună la dispoziție mijloacele necesare pentru a pune în practică strategii de integrare a grupurilor marginalizate;

14.

subliniază necesitatea unei informări cuprinzătoare și echilibrate în țările candidate cu privire la UE, instituțiile acesteia, procesul de integrare și schimbările pe care le presupune acest proces pentru fiecare țară, precum și cu privire la provocările și oportunitățile pentru cetățeni. Astfel de informații, din care o mare parte trebuie furnizată de autoritățile țărilor în curs de aderare, sunt esențiale pentru a le permite cetățenilor să participe activ în integrarea țării lor în UE și pentru recunoașterea de către aceștia a beneficiilor unui potențial statut de membru;

15.

solicită tuturor țărilor candidate să joace un rol în dezvoltarea și consolidarea UE și a instituțiilor Uniunii, în funcție de posibilitățile lor formale;

16.

subliniază necesitatea și importanța unei confirmări clare și fără echivoc de către UE a angajamentului acesteia față de procesul de extindere, în sensul includerii țărilor candidate care îndeplinesc condițiile de aderare;

17.

salută cu satisfacție semnarea Tratatului de aderare a Croației, care marchează un moment important în integrarea europeană; sub rezerva încheierii cu succes a procedurilor de ratificare, Comitetul Regiunilor așteaptă cu nerăbdare să ureze bun venit Croației ca nou stat membru începând cu 1 iulie 2013;

18.

își exprimă satisfacția cu privire la progresele făcute de Croația pe calea îndeplinirii criteriilor de aderare la UE în perioada scursă între depunerea candidaturii acesteia în 2003 și încheierea cu succes a negocierilor, în iunie 2011, și avizul favorabil al Comisiei privind aderarea Croației din octombrie 2011;

19.

salută faptul că Slovenia și Croația au fost de acord să supună problema încă deschisă legată de frontiere unui tribunal arbitral și așteaptă cu interes punerea în aplicare a acordului bilateral de arbitraj privind frontierele;

20.

subliniază faptul că Croația este pregătită într-un grad ridicat pentru a deveni membră a UE, îndemnând totodată această țară să consolideze în continuare și să aplice pe deplin acquis-ul UE, în special în ceea ce privește puterea judecătorească, combaterea corupției, punerea în aplicare a legislației antidiscriminare, politica în materie de concurență și libertatea mass-media și pluralismul;

21.

salută rezultatul pozitiv al referendumului din ianuarie 2012 cu privire la aderarea Croației la UE;

22.

salută progresele realizate în cadrul negocierilor de aderare cu Islanda; subliniază cooperarea foarte constructivă dintre Islanda și UE în cadrul SEE și al spațiului Schengen;

23.

consideră că Islanda ar putea adera la UE într-un viitor apropiat, în virtutea „principiului meritelor proprii”, și încurajează continuarea rapidă a alinierii și în celelalte domenii de politică;

24.

apreciază faptul că Islanda și-a depășit, în oarecare măsură, dificultățile economice și a perseverat pe calea implementării reformelor necesare;

25.

își exprimă îngrijorarea cu privire la absența unui sprijin ferm în rândul publicului pentru procesul de integrare;

26.

are o opinie pozitivă despre eforturile Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei în cursul procesului de aderare;

27.

salută măsurile luate de guvernul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei pentru a promova aderarea Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei la UE, însă își exprimă îngrijorarea cu privire la absența unor acțiuni efective întreprinse pentru a găsi o soluție satisfăcătoare la chestiunea privind forma numelui țării. Este esențial să se mențină relații de bună vecinătate, inclusiv să se negocieze o soluție acceptabilă pentru ambele părți în ceea ce privește numele țării, sub egida Organizației Națiunilor Unite;

28.

are o opinie pozitivă cu privire la măsurile în curs pentru adaptarea sistemului de drept intern la legislația UE; atrage totuși atenția asupra necesității continuării reformei în domeniul justiției, al drepturilor fundamentale pentru femei și pentru minorități și al administrației publice;

29.

atrage atenția asupra necesității combaterii corupției la nivel înalt și a garantării libertății de expresie a mass-media;

30.

recunoaște progresele realizate în materie de cooperare între instituțiile guvernamentale, diferitele niveluri ale administrației locale și organizațiile neguvernamentale;

31.

salută progresele în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației privind limbile, privind descentralizarea și privind reprezentarea echitabilă și încurajează continuarea eforturilor de a răspunde provocărilor încă existente, precum educația și relațiile armonioase între toate comunitățile;

32.

având în vedere intenția Consiliului de a lansa negocierile de aderare în iunie 2012, salută măsurile adoptate pentru modificarea și adaptarea legislației Muntenegrului în ceea ce privește reforma administrației publice, colectarea de date statistice naționale, libertatea mass-media, precum și combaterea corupției și a crimei organizate; au avut loc, de asemenea, anumite îmbunătățiri în materie de respectare a drepturilor omului, egalitate între femei și bărbați și respectare a drepturilor minorităților;

33.

salută inițiativele care vizează reducerea nivelului corupției și recomandă să se ia mai multe măsuri pentru combaterea acesteia, în special în domeniul privatizării, al amenajării teritoriale, al educației și al serviciului medical, precum și în ceea ce privește autoritățile locale și regionale;

34.

apreciază în mod deosebit progresele făcute în privința protecției drepturilor populației aparținând minorităților și a reprezentării acesteia în organele având un fundament legal și în cele autonome;

35.

salută decizia înființării unui Comitet consultativ mixt (CCM) ca forum de dialog între Comitetul Regiunilor și autoritățile locale din Muntenegru;

36.

salută schimbările care duc către democratizarea vieții politice și a societății din Turcia; evidențiază obligația Turciei de a întreține relații de bună vecinătate, invitând-o să evite orice tip de acțiune orientată împotriva statelor membre și a drepturilor lor suverane, în conformitate cu criteriile de la Copenhaga și Cadrul de negociere UE-Turcia din 3 octombrie 2005. Își exprimă nemulțumirea cu privire la declarațiile Turciei, care afirmă că își va îngheța relațiile cu Președinția UE în cursul celui de-al doilea semestru al anului 2012 și își exprimă încrederea în dezvoltarea cooperării regionale;

37.

își exprimă decepția în legătură cu eșecul Turciei în îndeplinirea obligațiilor sale în cadrul Protocolului adițional la Acordul de asociere dintre UE și Turcia și cere Turciei să progreseze în implementarea deplină a angajamentelor;

38.

observă cu îngrijorare nivelul scăzut de aplicare, în Turcia, a legislației adoptate în conformitate cu criteriile de la Copenhaga; consideră regretabilă absența unui progres clar în ceea ce privește dezvoltarea guvernanței locale și a societății civile. Cu toate acestea, speră că procesul actual de reformă constituțională va permite progrese semnificative. Afirmă că instituirea unui Comitet consultativ mixt între Comitetul Regiunilor și autoritățile locale și regionale turce ar trebui să poată contribui la luarea în considerare a cerințelor UE în materie de descentralizare;

39.

își exprimă îngrijorarea cu privire la progresele insuficiente realizate în domeniile libertății de exprimare, libertății mass-media, libertății religioase, drepturilor femeilor și respectului față de drepturile minorităților, precum și în ceea ce privește găsirea unei soluții echitabile pentru problema Ciprului. Cere guvernului turc să sprijine activ negocierile în curs și să ia măsuri în vederea unei rezolvări depline a problemei cipriote;

40.

își exprimă deosebita îngrijorare față de respectarea drepturilor fundamentale și a libertăților, atât în drept cât și în fapt, și invită Turcia să îmbunătățească situația; restricțiile în practică privind libertatea mass-media, procesele intentate scriitorilor, jurnaliștilor, universitarilor, reprezentanților aleși în mod democratic și apărătorilor drepturilor omului, precum și interzicerea frecventă a site-urilor de internet sunt sursă de preocupări grave, cărora guvernul turc trebuie să le găsească soluții;

41.

îndeamnă Turcia să-și accelereze reforma administrativă în vederea unui grad mai mare de descentralizare și a unei utilizări mai eficiente a nivelurilor de guvernare local și regional. Printre factorii-cheie se numără o finanțare mai amplă și mai echitabilă a sectorului local, sisteme de consultare între diversele niveluri, în conformitate cu principiile guvernanței pe mai multe niveluri și un sprijin mai substanțial pentru integrarea în UE a sectorului local;

42.

își exprimă îngrijorarea cu privire la reducerea drastică a interesului și a credibilității de care se bucură în societate și mass-media obținerea statutului de membru UE de către Turcia. Ca urmare, face apel la Uniunea Europeană să continue procesul de negociere, în special prin intermediul „agendei pozitive” la care trebuie să se ajungă de îndată ce Turcia va respecta criteriile de aderare;

43.

are o opinie pozitivă despre propunerea Comisiei de a intensifica cooperarea dintre autoritățile locale și regionale ale statelor membre UE și omoloagele lor din Turcia;

44.

subliniază interesul CoR de a utiliza mecanismele de cooperare între UE și Turcia existente, programele transfrontaliere, cooperarea regională și cooperarea dintre instituțiile administrației locale, în vederea dezvoltării administrației locale și a extinderii câmpului de aplicare a principiului subsidiarității și a democratizării;

45.

îndeamnă autoritățile albaneze să continue reformele, având în vedere că reformele efectuate până în prezent apropie această țară numai într-o oarecare măsură de îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga;

46.

atrage atenția asupra importanței esențiale pe care o au, pentru procesul de integrare, punerea în aplicare a principiului relațiilor de bună vecinătate și cooperare regională și dezvoltarea procedurilor democratice, a administrației locale și a societății civile;

47.

încurajează guvernul și opoziția din Albania să restabilească și să întrețină un dialog politic constructiv pentru consolidarea bunei funcționări și a independenței instituțiilor democratice fundamentale; îndeamnă autoritățile publice albaneze să-și intensifice eforturile pentru promovarea și implementarea reformelor necesare pentru procesul de preaderare, în special în ceea ce privește drepturile omului, egalitatea între bărbați și femei, protecția minorităților și a drepturilor de proprietate, combaterea corupției și a crimei organizate și urmărirea unei politici constructive în domeniul migrației;

48.

observă cu îngrijorare lipsa unor măsuri hotărâte în direcția combaterii corupției din mai multe domenii ale vieții publice; acest tip de corupție poate pune pe viitor probleme serioase pentru dezvoltarea țării;

49.

îndeamnă guvernul albanez să conlucreze activ cu părțile implicate relevante pentru promovarea descentralizării și a integrării în UE;

50.

salută reformele întreprinse de autoritățile din Bosnia și Herțegovina; atrage totuși atenția asupra posibilității sporirii gradului de coordonare dintre toate nivelurile de guvernare, inclusiv între Federația Bosnia și Herțegovina și Republica Srpska;

51.

consideră că autoritățile din Bosnia și Herțegovina trebuie să-și intensifice eforturile pentru punerea în aplicare a acestor reforme; atrage atenția asupra faptului că implementarea reformelor în conformitate cu criteriile de la Copenhaga va fi posibilă, pe termen mediu, numai cu o implicare semnificativă a autorităților, în vreme ce reformele de mediu vor fi posibile numai pe termen lung;

52.

își exprimă preocuparea cu privire la blocajul politic din țară și la incapacitatea de a se depăși interesele specifice ale grupurilor politice individuale, ceea ce duce la întârzieri semnificative în procesul de aderare a Bosniei și Herțegovinei. Dacă părțile interesate, îndeosebi autoritățile locale, ar fi implicate în mai mare măsură și mai îndeaproape, fondurile IPA ar putea fi utilizate mai eficient și, astfel, ar aduce beneficii mai vizibile cetățenilor. Aceasta ar evidenția totodată și avantajele pe care le are pentru societate strângerea relațiilor cu UE;

53.

este de acord cu analiza Comisiei privind situația de conflict, de blocaj și de paralizie politică din Bosnia și Herțegovina și ar dori, de aceea, să sublinieze observațiile pe care le-a făcut în 2010 (3). În situația sa de țară fragmentată, Bosnia are nevoie de o conducere care să poată reconcilia conflictele și iniția soluții colective. UE trebuie să transmită clar mesajul că singura opțiune reală este deschiderea țării către cele patru libertăți ale pieței interne;

54.

subliniază insuficiența cooperării dintre diferitele niveluri administrative ale țării, care ar trebui remediată cu sprijinul clar al tuturor forțelor politice din țară;

55.

observă că, pentru a crea un climat de cooperare constructivă în țară, aceasta are nevoie de o structură administrativă funcțională, în care diversele niveluri politice să se completeze reciproc și să se pună de acord în privința chestiunilor care le despart. CoR repetă că administrația națională din Bosnia și Herțegovina trebuie consolidată în diverse domenii și că trebuie sprijinite forțele motrice în direcția reformei, care promovează în același timp un stat mai puternic și un proces de descentralizare bazat pe autorități locale consolidate;

56.

este convins de nevoia de a intensifica cooperarea transfrontalieră la nivel practic, precum și cooperarea dintre autoritățile centrale, cele regionale și cele locale;

57.

salută înscrierea Kosovo pe o traiectorie europeană, în cadrul procesului de integrare europeană;

58.

speră că absența unui consens larg în rândul statelor membre UE cu privire la statutul oficial al Kosovo nu va constitui un obstacol în calea dezvoltării relațiilor sub forma unor acorduri între UE și Kosovo și consideră că, în prezent, ar putea fi avută în vedere și căutată promovarea de soluții practice ad-hoc, bazate pe o abordare neutră în ceea ce privește statutul Kosovo;

59.

subliniază că UE, în conformitate cu principiile pe care le-a adoptat, s-a angajat fără echivoc pe calea unei perspective europene pentru Balcanii de Vest, inclusiv Kosovo;

60.

salută recomandarea Comisiei de a se acorda Serbiei statutul de țară candidată la aderare;

61.

salută decizia Consiliului European de a acorda Serbiei statutul de stat candidat la aderarea la UE și îndeamnă Serbia să continue reformele structurale și de sistem; subliniază necesitatea de a se lua măsuri pentru normalizarea relațiilor cu Kosovo, în conformitate cu termenii procesului de stabilizare și asociere, prin respectarea deplină a principiilor cooperării regionale, cu participarea tuturor părților interesate. Totodată, speră că nu va fi luată nicio măsură care să-i compromită perspectivele europene;

62.

încurajează autoritățile sârbe să continue pașii constructivi pe care i-au întreprins în direcția promovării cooperării și stabilității în regiune;

63.

apreciază progresele realizate de Serbia în procesul de preaderare, care cuprind adaptări într-o serie de domenii, cum ar fi drepturile omului, sistemul judiciar, libertatea mass-media și criteriile de la Helsinki;

64.

atrage atenția asupra importanței deosebite pe care o are, pentru procesul de integrare, punerea în aplicare a principiului relațiilor de bună vecinătate și cooperare regională, precum și dezvoltarea procedurilor democratice, a drepturilor minorităților și ale administrației locale și dezvoltarea societății civile;

65.

are o opinie pozitivă cu privire la protecția drepturilor lingvistice ale populației minoritare tradiționale și la aprobarea, în luna septembrie 2011, a unei legi privind proprietatea publică și transferul anumitor atribuții către provincia Voivodina și către autoritățile locale.

27.7.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/7

—

scoate în evidență faptul că necesitatea abordării problemei reîntregirii familiei, sub toate aspectele ei, trebuie să se manifeste concomitent cu atenția acordată noii Agende europene privind integrarea (CdR 199/2011), precum și „culturii europene a guvernanței pe mai multe niveluri” (CdR 212/2008), care reclamă în mod special intervenția Comitetului Regiunilor;

—

remarcă menționarea în Cartea verde a faptului că aplicarea directivei este uneori utilizată ca instrument disuasiv și subliniază în acest context că reglementarea reîntregirii familiei nu trebuie înțeleasă ca un instrument de îndiguire a fluxurilor migratorii. Obiectivele specifice ale reîntregirii sunt mai buna integrare a migranților legali și respectarea dreptului la familie;

—

subliniază că dreptul individului la o viață în comun sub semnul unității familiale, precum și dreptul – dar și datoria – de a-i întreține, instrui și educa pe copii și deci de a-i ține avea aproape, sunt drepturi și datorii fundamentale, independent de cetățenie, și amintește că acest fapt este recunoscut în numeroase hotărâri din jurisprudențele naționale și internaționale, care împărtășesc aceeași opinie în această privință;

—

amintește că acțiunea efectivă a statelor trebuie să se desfășoare în conformitate cu principiile concurente ale proporționalității și subsidiarității, atât pentru a implica mai concret regiunile și comunitățile locale în aplicarea practicilor de integrare, cât și pentru a le pune la dispoziție un cadru de referință stabil și solid din punct de vedere juridic;

—

Comitetul solicită o mai mare implicare a nivelului local în guvernanța pe mai multe niveluri, condiție sine qua non a unei politici coerente în domeniul imigrării, care să respecte drepturile fundamentale și să fie în măsură să promoveze atât bunăstarea societăților-gazdă, cât și cea a imigranților.

Raportor

dl Sergio SOAVE (IT-PSE), primarul localității Savigliano (Provincia Cuneo)

Document de referință

Cartea verde privind dreptul la reîntregirea familiei pentru resortisanții țărilor terțe cu reședința în Uniunea Europeană (Directiva 2003/86/CE)

COM(2011) 735 final

1.

salută inițiativa Comisiei de a deschide o dezbatere pe tema reîntregirii familiei, care constituie deja obiectul specific al Directivei 2003/86/CE, în vederea evaluării unor disfuncționalități apărute la punerea în aplicare a acestei directive și a examinării criticilor aduse de mai multe părți interesate (ONG-uri, comunități locale, mediul universitar);

2.

consideră bine-venită decizia ca discuția să pornească de la Cartea verde, care pune o serie de întrebări, evidențiind unele aspecte esențiale ale directivei. Este de acord ca eventuala decizie a Comisiei Europene cu privire la măsurile concrete care trebuie luate să fie adoptată numai după încheierea consultării;

3.

amintește că autoritățile locale și regionale joacă un rol esențial în gestionarea politicilor de integrare și de coeziune socială și, în acest sens, trebuie implicate cu drepturi depline în discuția despre punerea în aplicare a normelor privind reîntregirea familiei, pentru a înlesni atât deplina integrare a imigranților în țările de destinație, cât și o eventuală reformare a directivei;

4.

subliniază că o astfel de inițiativă trebuie să urmeze atât indicațiile Programului de la Stockholm, din decembrie 2099, cât și ale Pactului european privind imigrația și azilul, din septembrie 2008;

5.

scoate în evidență faptul că necesitatea abordării problemei reîntregirii familiei, sub toate aspectele ei, trebuie să se manifeste concomitent cu atenția acordată noii Agende europene privind integrarea (CdR 199/2011), precum și „culturii europene a guvernanței pe mai multe niveluri” (CdR 212/2008), care reclamă în mod special intervenția Comitetului Regiunilor;

6.

acordă atenția cuvenită faptului că criza economică ce zguduie în prezent Europa poate distorsiona percepția asupra directivei, aceasta și din cauză că se înregistrează în paralel noi intrări în Europa, fenomen generat, de exemplu, de efectele amplei mișcări politice pozitive supranumite „primăvara arabă”, prezentă în multe țări de pe țărmul sudic al Mediteranei;

7.

remarcă menționarea în Cartea verde a faptului că aplicarea directivei este uneori utilizată ca instrument disuasiv și subliniază în acest context că reglementarea reîntregirii familiei nu trebuie înțeleasă ca un instrument de îndiguire a fluxurilor migratorii, această problemă trebuind abordată la sursă și în alte moduri. Obiectivele specifice ale reîntregirii sunt în schimb mai buna integrare a migranților legali și respectarea dreptului la familie, principiu consacrat de toate cartele privind drepturile omului;

8.

subliniază că dreptul individului la o viață în comun sub semnul unității familiale, precum și dreptul – dar și datoria – de a-i întreține, instrui și educa pe copii și deci de a-i ține avea aproape, sunt drepturi și datorii fundamentale, independent de cetățenie, și amintește că acest fapt este recunoscut în numeroase hotărâri din jurisprudențele naționale și internaționale, care împărtășesc aceeași opinie în această privință. În special, articolul 16 din Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948 definește familia ca „elementul natural și fundamental al societății”, recunoscându-i „dreptul la protecție din partea societății și a statului”; articolul 9 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene introduce pe deplin dreptul la familie printre drepturile fundamentale ale individului;

9.

speră ca politicile de gestionare a imigrației să respecte pe deplin aceste drepturi fundamentale, în concordanță cu hotărârile Curților de Justiție de la Strasbourg și Luxemburg, care s-au pronunțat clar, în repetate rânduri, cu privire la acest aspect;

10.

invită totodată, în practică, la o evaluare a efectelor reîntregirii familiei; directiva afirmă deja că aceasta contribuie la crearea unei stabilități socioculturale care facilitează integrarea, contribuind la promovarea coeziunii economice și sociale, în beneficiul autorităților locale-gazdă; trebuie recunoscut și faptul că punerea în aplicare a dreptului la reîntregirea familiei reprezintă un salt calitativ în cadrul politicilor în domeniul migrației, care dau dovadă de mai multă maturitate prin atenția acordată stabilizării imigranților, ca instrument indispensabil pentru o integrare socioeconomică în țara-gazdă; aceasta apare și ca un pas hotărâtor – cu efecte practice – ce contribuie la limitarea imigrației clandestine și la reducerea unor forme periculoase de excluziune socială;

11.

evidențiază că, în toate legile constituționale europene, legătura familială este considerată o sursă de obligații specifice sub aspectul solidarității economice și sociale; în ceea ce privește familiile imigrante, punerea în valoare a acestei legături printr-o mai bună recunoaștere a dreptului la reîntregirea familiei apare deci ca un instrument specific de promovare în rândul străinilor a percepției că numeroasele obligații ce le revin (cu caracter administrativ și organizatoric) nu sunt un simplu rezultat al unor politici represive sau instrumente polițienești, ci parte a unui proiect mai amplu, care urmărește dezvoltarea societății în ansamblu, obiectiv la îndeplinirea căruia sunt chemați să contribuie activ nu doar prin revendicarea unor drepturi, ci și prin recunoașterea propriilor îndatoriri, pe care se întemeiază principiile loialității civice și responsabilității în relația cu ceilalți;

12.

în această perspectivă, speră să se acorde o atenție specială protecției așa-numitei familii „nucleare”, asupra căreia se apleacă deja cu maximă atenție directiva, și, în acest cadru de referință, dreptului la reîntregirea familiei în cazul copiilor minori, care necesită o protecție specifică, sporită; cât despre alte tipuri de familie, ținând seama și de normele și tradițiile țării din care provine imigrantul, consideră că evaluarea situațiilor individuale sau a cazurilor speciale trebuie lăsată pe seama statelor membre; dacă totuși, în urma consultărilor, Comisia Europeană ajunge la concluzia că ar fi necesară adoptarea unei definiții comune a „familiei” la nivel european, definiția respectivă trebuie să fie în concordanță cu definițiile din alte instrumente juridice ale UE;

13.

luând în considerare importanța acestor principii generale și evaluări, este de părere că nu este cazul să se treacă la la o limitare drastică a marjelor de apreciere de către diferitele state membre, recunoscute de directivă și confirmate de Tratatul de la Lisabona; amintește însă că acțiunea efectivă a statelor trebuie să se desfășoare în conformitate cu principiile concurente ale proporționalității și subsidiarității, atât pentru a implica mai concret regiunile și comunitățile locale în aplicarea practicilor de integrare, cât și pentru a le pune la dispoziție un cadru de referință stabil și solid din punct de vedere juridic.

14.

consideră că, fără a aduce atingere dreptului la reîntregirea familiei al tuturor cetățenilor țărilor terțe rezidenți în condiții de legalitate pe teritoriul UE, este normal ca dreptul acesta să fie supus anumitor condiții, cu condiția respectării spiritului directivei, care urmărește facilitarea integrării și stabilizarea lor;

15.

consideră că, în formularea actuală, directiva poate genera incertitudine juridică și interpretativă în această privință și solicită evaluarea posibilității de a se stabili, la nivel european, o durată minimă de ședere care să răspundă cerinței de stabilitate, asigurând totodată respectarea dreptului la viața de familie, cu adoptarea unor modele similare celor ale migrației circulare, atunci când cei vizați intră într-un program de repatriere voluntară;

16.

propune ca vârsta minimă prevăzută pentru reîntregirea familiei în cazul soțului/soției să fie, ca regulă generală, vârsta majoratului, așa cum este stabilită aceasta în legislația națională a țării-gazdă, cu excepția derogărilor în favoarea unei vârste inferioare, acordate numai în cazuri excepționale. Se urmărește astfel cea mai mare uniformitate cu putință și evitarea eventualelor discriminări pe bază de vârstă;

17.

atrage atenția asupra faptului că, fiind prea puțin semnificative din punct de vedere practic, cele două derogări prevăzute pentru dreptul la reîntregirea familiei în cazul copiilor minori [articolul 4 alineatul (1) ultimul paragraf și alineatul (6)] ar putea fi eliminate. În orice caz, recomandă ca deciziile în materie să fie adoptate întotdeauna în interesul superior al copilului și în vederea promovării protecției drepturilor copilului minor; de asemenea, recomandă ca, din aceleași motive, dreptul la reîntregirea familiei în cazul copiilor minori să fie garantat chiar și în absența unei legături matrimoniale între părinți, printre altele pentru a elimina orice formă de discriminare între copiii legitimi și cei născuți în afara căsătoriei;

18.

în ceea ce privește clauza facultativă referitoare la alți membri ai familiei decât soțul/soția sau partenerul înregistrat și copiii, consideră recomandabil să lase pe seama statelor membre o marjă de apreciere în stabilirea criteriilor de eligibilitate; mai degrabă scoate în evidență faptul că directiva în vigoare nu clarifică – deși ar trebui s-o facă – consecințele asupra membrilor familiei în caz de deces al susținătorului reîntregirii sau de nulitate a căsătoriei, în caz de divorț ori de plecare din statul membru a susținătorului sau în cazul în care contestarea paternității în instanță se face cu succes;

19.

recomandă o evaluare prealabilă a eficienței diverselor experiențe care au avut deja loc (măsuri luate înaintea plecării și măsuri luate în țările-gazdă). Pe baza acestei prime examinări, recomandă totuși să se evite luarea de măsuri în perioada dinaintea plecării, care să nu poată fi respectate (din cauza analfabetismului, a costurilor, a îndepărtării de centrele urbane) de către membrii familiei rezidentului, echivalând în fapt cu interzicerea dreptului la reîntregire; de asemenea, consideră recomandabil ca, în cazul în care se impune frecventarea unor cursuri de limbă și/sau de educație civică ori de cunoaștere a istoriei și culturii societății-gazdă, după sosirea în țara respectivă, aceste cursuri să fie oferite gratuit, pentru evitarea discriminărilor induse de venituri, și să se inspire, printre altele, din modulele europene de integrare (European integration modules);

20.

în ceea ce privește evaluarea altor condiții materiale impuse rezidentului de statul membru (locuință, asigurări de sănătate, suficiente venituri sigure), recomandă ca acestea să fie în conformitate cu principiul proporționalității și să nu conducă la restricții arbitrare; speră mai ales ca, la punerea în aplicare a directivei, statele membre să adopte o reglementare prin care controlul existenței acestor condiții să se facă pe baza unor criterii obiective și verificabile, și nu pe baza unor clauze generale, susceptibile de a fi interpretate în mod arbitrar și restrictiv;

21.

propune eliminarea criteriului „capacității de primire” a statului membru ca element de evaluare a posibilității de acordare a permisiunii de reîntregire a familiei, deoarece acest criteriu ar constitui un mijloc suplimentar de control al fluxurilor migratorii, în contradicție cu principiile legislației Uniunii Europene;

22.

consideră că durata permisului de ședere a membrilor familiei trebuie să coincidă cu durata de ședere a susținătorului rezident, luându-se în considerare posibilitatea adoptării altor soluții, în conformitate cu modelele migrației circulare, atunci când cei vizați intră într-un program de repatriere voluntară;

23.

în ceea ce privește reîntregirea familiei în cazul cetățenilor țărilor terțe care beneficiază de forme de protecție speciale (azil, statut de refugiat, protecție subsidiară), consideră că, în conformitate cu dispozițiile Programului de la Stockholm, diferitele statute ar trebui tratate prin intermediul unor norme specifice și autonome, ținând cont de situația specială a persoanelor care beneficiază de această formă de protecție (inclusiv din punctul de vedere al dificultăților de ordin practic întâmpinate în furnizarea de informații și prezentarea de documente). Prin urmare, directiva privind reglementarea generală a reîntregirii familiei nu ar trebui aplicată membrilor familiei unor străini care beneficiază de aceste forme de protecție, în cazul lor reîntregirea familiei trebuind să facă obiectul unei reglementări separate, care să țină cont și de legăturile familiale stabilite eventual după intrarea pe teritoriul statului-gazdă;

24.

consideră că decizia anumitor state de a introduce posibilitatea efectuării unor teste ADN pentru identificarea copiilor, cu excepția cazului în care se recurge la aceasta în ultimă instanță, poate constitui o încălcare a principiului proporționalității, precum și a unor drepturi fundamentale, precum dreptul la respectarea vieții private și a vieții de familie (articolul 8 din Convenția europeană a drepturilor omului);

25.

în ceea ce privește riscul de fraudă pe care îl presupun căsătoriile de conveniență, solicită Comisiei și/sau statelor membre să culeagă date privind amploarea reală a fenomenului. În absența unor fapte concrete, consideră că trebuie efectuate analize punctuale în toate statele membre pentru a delimita cu mai mare precizie esența acestui fenomen, precum și pentru a promova bunele practici legate de combaterea acestor probleme;

26.

în ceea ce privește costurile reîntregirii familiei ce revin solicitantului, semnalează riscul ca majorarea artificială a costurilor administrative să fie utilizată de anumite state ca instrument de limitare, în mod arbitrar, a intrărilor, ceea ce contravine clar principiului proporționalității, care reclamă mijloace pe măsura scopului: scopul însă nu este de a împiedica, ci de a favoriza exercitarea dreptului în cauză; prin urmare, ar fi de dorit să se solicite statelor membre stabilirea unui cuantum al cheltuielilor care să nu zădărnicească punerea în aplicare efectivă a dispozițiilor directivei;

27.

consideră că trebuie să se recomande respectarea de către statele membre a termenului-limită pentru luarea unei decizii privind cererea de reîntregire a familiei, impus de directivă; orice procedură de derogare stabilită de un stat membru, care vizează prelungirea fără justificare a acestui termen, constituie o piedică în calea punerii în aplicare pe deplin a directivei;

28.

în ceea ce privește dificultățile invocate în legătură cu cele două clauze orizontale obligatorii prevăzute de directivă, speră ca toate instrumentele și măsurile prevăzute de tratate, menite să asigure deplina respectare a dreptului UE de către statele membre, să fie adoptate de Comisia Europeană.

29.

Comitetul solicită o mai mare implicare a nivelului local în guvernanța pe mai multe niveluri, condiție sine qua non a unei politici coerente în domeniul imigrării, care să respecte drepturile fundamentale și să fie în măsură să promoveze atât bunăstarea societăților-gazdă, cât și cea a imigranților. În multe regiuni și comunități din Europa s-au înregistrate experiențe exemplare de integrare și, grație experienței de teren a instituțiilor locale, s-au clarificate cu succes nu puține ambiguități de interpretare concretă a directivei în legislațiile naționale. CoR subliniază necesitatea culegerii cât mai multor informații în acest domeniu și se oferă să coopereze pe deplin cu statele membre și instituțiile europene în activitatea de culegere și difuzare a informației și a bunelor practici, acolo unde aceste date sunt disponibile la nivel local sau regional.

27.7.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/11

—

constată că tendința de încetinire a procesului de îmbunătățire a calității aerului reprezintă în mare măsură consecința lipsei de ambiție a politicii UE de reducere la sursă și a insuficienței măsurilor de la nivel național. O mare parte a sarcinilor și responsabilității rezolvării acestor probleme a fost încredințată autorităților locale și regionale. Este necesară o abordare pe mai multe niveluri, în care fiecare nivel de guvernare (cel european, cel național, cel regional și cel local) își asumă propriile responsabilități și adoptă măsurile care pot și trebuie adoptate la respectivul nivel;

—

insistă cu privire la necesitatea de a integra politicile cu privire la imisii cu cele privind emisiile. Este esențial să se ajungă la un nivel de exigență și la calendare sincronizate pentru o politică a UE în materie de limitare la sursă în cadrul etapei de elaborare de politici;

—

recomandă consolidarea politicilor UE privind emisiile; în mod special se recomandă o revizuire a directivei privind plafoanele naționale de emisie suficient de ambițioasă pentru a reduce nivelul concentrațiilor de fond. Normele UE pentru autovehicule în ceea ce privește NO2/NOx și particulele fine, precum și valorile-limită ale altor surse mobile trebuie înăsprite. Diferențele dintre normele UE privind emisiile autovehiculelor și nivelul real al acestor emisii trebuie reduse. Emisiile produse de transportul naval și aerian, dar și emisiile de amoniac cauzate de sectorul agricol trebuie, de asemenea, reduse;

—

recomandă ca revizuirea directivelor privind calitatea aerului (2008/50/CE și 2004/107/CE) să ducă în special la o reducere a numărului de substanțe precum și a valorilor-țintă și a valorilor-limită, printr-o concentrare asupra substanțelor cu cel mai mare potențial poluant și asupra unor indicatori care să redea cel mai bine aspectele privind sănătatea; se întreabă dacă concentrațiile de particule și carbonul elementar sau negrul de fum nu ar constitui indicatori mai adecvați, și în ce formă acestea ar putea fi mai bine integrate în directivă; propune să se analizeze utilizarea valorii-limită a mediei anuale pentru PM10 pe baza mediilor multianuale ale concentrațiilor și recomandă extinderea posibilităților de derogare suplimentară pentru reducerea nivelurilor de NO2 în anumite condiții și impunerea unor reguli mai clare privind amplasarea stațiilor de monitorizare pentru a garanta astfel comparabilitatea valorilor măsurate.

Raportor

dl Cor LAMERS (NL-PPE), primarul comunei Houten

Document de referință

Scrisoarea vicepreședintelui Comisiei Europene din 19 iulie 2011

1.

este la curent cu dorința Comisiei Europene de a prezenta în 2013 o revizuire completă a politicii europene în materie de calitate a aerului, cu noi obiective pe termen lung pentru perioada de după 2020; Comisia preconizează revizuirea foarte extinsă a următoarelor domenii:

2.

apreciază solicitarea Comisiei de a elabora avizul prospectiv privind viitorul politicii UE în domeniul calității aerului;

3.

subliniază că în prezentul aviz (1) – dat fiind că este vorba de un aviz prospectiv elaborat în faza de expertiză a procesului decizional european – sunt abordate atât aspecte administrative/politice, cât și aspecte tehnice (recomandări privind legislația și procedurile);

4.

constată că, atât în zonele urbane, cât și în cele rurale, calitatea aerului influențează viața cotidiană și sănătatea cetățenilor. Sănătatea publică și protecția mediului trebuie să se afle în centrul eforturilor de îmbunătățire a calității aerului. În același timp, trebuie căutat echilibrul între dezvoltarea economică și combaterea poluării atmosferice. Îmbunătățirea protecției mediului și a sănătății publice ar putea contribui, de asemenea, la stimularea economiei și ar putea reduce costurile economice ale efectelor negative și daunelor pentru sănătate;

5.

salută îmbunătățirea considerabilă a calității aerului în Europa, datorită efectelor conjugate ale măsurilor politice luate la nivelul UE și la cel al statelor membre (la nivel național, regional și local). În ultimele două decenii, s-a constatat o tendință de îmbunătățire, însă Comitetul este preocupat de recenta inflexiune a curbei ascendente;

6.

recunoaște că poluarea atmosferică generează cele mai mari probleme și puncte nevralgice în aglomerațiile urbane. În ciuda tuturor măsurilor locale și regionale, multe orașe europene nu reușesc să se conformeze valorilor-limită pentru PM10, PM2,5 și NO2, astfel încât o mare parte din populația Europei locuiește în zone cu concentrații dăunătoare de poluanți atmosferici;

7.

constată de altfel că zonele rurale și periurbane sunt și ele afectate de poluarea atmosferică, iar consecințele asupra mediului, culturilor și habitatelor naturale sunt departe de a fi neînsemnate;

8.

menționează că trebuie redusă poluarea atmosferică, asigurându-se totodată o funcționare adecvată a orașelor noastre pe plan social și economic. Transportul motorizat individual și cel de mărfuri (bazat în principal pe motorină și benzină), în cele mai multe state membre, una dintre principalele cauze directe ale problemelor pe care le ridică poluarea atmosferică cu NO2, fiind indispensabil să se acționeze asupra acestei surse în mod mai eficient, atât în ce privește normele de emisie, cât și gestionarea traficului;

9.

consideră că tema centrală a revizuirii politicii UE privind calitatea aerului trebuie să privească modul în care legislația UE poate determina îmbunătățirea calității aerului (cu alte cuvinte cu ce tip de legislație și cu ce fel de măsuri). Pentru aceasta, sunt importante cel puțin următoarele aspecte: guvernanța pe mai multe niveluri, abordarea integrată și implementarea efectivă a reglementărilor UE în orașele europene. Trebuie acordată prioritate aplicabilității directivei UE și problemelor întâmpinate în aplicarea acesteia în orașe și regiuni;

10.

afirmă că guvernanța trebuie să fie un element important al punerii în practică a noii legislații europene privind calitatea aerului. Poluarea atmosferică are dimensiuni transfrontaliere și naționale și necesită, prin urmare, luarea de măsuri la toate nivelurile de guvernare (european, național, regional și local). Comitetul recomandă o abordare pe mai multe niveluri, în cadrul căreia fiecare nivel de guvernare ia acele măsuri și își asumă acele responsabilități care pot și trebuie să fie asumate în mod optim la acel nivel;

11.

subliniază necesitatea abordării globale în elaborarea noilor reglementări UE. Poluarea trebuie prevenită pe cât posibil. Identificarea cauzelor poluării și reducerea emisiilor la sursă sunt esențiale, fiind necesară o abordare cât mai eficientă din punct de vedere economic, cu efecte minime asupra mediului;

12.

afirmă că îmbunătățirea sănătății publice presupune o politică a UE ambițioasă în materie de calitate a aerului. O politică europeană privind imisiile, cu valori-limită pentru substanțele poluante, nu este însă posibilă în absența unei politici eficiente în materie de emisii, bazată pe reducerea la sursă, la nivelul întregii Europe. Nivelul exigențelor directivei revizuite trebuie, prin urmare, adaptat anvergurii obiectivelor urmărite prin plafoanele naționale de emisie și prin politica europeană în materie de emisii (de eliminare la sursă). În acest context, Comitetul consideră că o fuzionare a directivelor privind calitatea aerului (2008/50/CE și 2004/107/CE) cu versiunea revizuită a Directivei privind plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici (2001/81/CE) ar favoriza armonizarea diferitelor niveluri de exigență;

13.

consideră că strategia tematică privind poluarea atmosferică a contribuit la reducerea expunerii cetățenilor la poluanții atmosferici și la îmbunătățirea mediului;

14.

regretă că nu toate măsurile de reducere la sursă anunțate în strategia tematică au fost puse efectiv în aplicare. Principalele măsuri UE de reducere la sursă care lipsesc sunt următoarele:

15.

evidențiază numeroasele eforturi depuse de comune și regiuni pentru îmbunătățirea calității aerului, prin măsuri precum:

16.

constată că politica europeană ar trebui să fie orientată în continuare la toate nivelurile și într-o măsură mai mare spre o reducere a volumului și un transfer geografic și sectorial al transportului rutier motorizat individual și de mărfuri. Trebuie însă subliniat faptul că respectarea valorilor-limită pentru PM10, PM2,5 și NO2 nu poate fi garantată doar prin luarea unor asemenea măsuri. Principalele cauze sunt, în acest caz, cele trei tipuri de obstacole: influența redusă, posibilități reduse și marje de manevră restrânse (cf. punctele 17, 19 și 22);

17.

consideră că diversele autorități locale și regionale au o influență limitată din punct de vedere geografic în ceea ce privește îmbunătățirea calității aerului din propria regiune (prima categorie de obstacole). Politica locală și regională se concentrează pe diminuarea emisiilor provenite din sursele locale, în condițiile în care în special concentrațiile de particule fine PM10, PM2,5 și concentrațiile de ozon de la nivel local provin tocmai din emisii transfrontaliere și/sau supraregionale;

18.

constată că concentrațiile de fond ridicate de poluanți atmosferici și transpunerea și revizuirea deseori insuficiente ale Directivei privind plafoanele naționale de emisie (Directiva 2001/81/CE) pot reduce considerabil șansele de reușită ale măsurilor luate de autoritățile locale și regionale în eforturile de a se conforma cerințelor UE privind calitatea aerului. Toate emisiile cumulate (la nivel local, regional, național și internațional) formează așa-numitele concentrații de fond. Aceste concentrații de fond pot fi atât de ridicate, încât o creștere nesemnificativă a poluării la nivel local poate cauza atingerea sau depășirea valorilor-limită. Desigur că în aceste cazuri, orașele și regiunile afectate dispun numai de o capacitate limitată de influență;

19.

conchide că autoritățile locale și regionale dispun de posibilități limitate în ceea ce privește luarea de măsuri (a doua categorie de obstacole). Politica urbană se concentrează asupra mobilității, amenajării teritoriului și măsurilor specifice de rezolvare a așa-numitelor puncte nevralgice. Autoritățile descentralizate nu pot lua aproape nicio măsură eficientă bazată pe caracteristicile sursei;

20.

subliniază faptul că, la elaborarea propriilor politici privind calitatea aerului, autoritățile locale și regionale au anticipat beneficiile care ar decurge din adoptarea măsurilor la sursă la nivelul UE. Trebuie conchis însă a posteriori că o politică la sursă prea puțin ambițioasă – care, în plus, nu a avut întotdeauna efectul scontat asupra drumurilor europene (cf. partea D) – este unul din principalii factori responsabili de depășirea valorilor-limită la nivel local și regional;

21.

constată că diminuarea radicală a concentrațiilor locale prin luarea unor măsuri exclusiv locale poate avea repercusiuni semnificative asupra vieții de zi cu zi și ar antrena costuri considerabile. Acestea necesită resurse financiare de care autoritățile locale și regionale adesea nu dispun, și pentru care nu dețin competențele necesare în toate statele membre. În plus, o politică internațională și europeană de reducere a emisiilor la sursă prezintă un raport cost-eficacitate mult mai bun;

22.

constată că autoritățile locale și regionale au competențe reduse (a treia categorie de obstacole) și că, din păcate, în numeroase state membre măsurile de sprijin la nivel național lipsesc sau sunt insuficiente, ceea ce constituie un motiv în plus de descurajare pentru aceste autorități. De exemplu, nu toate statele membre au elaborat un plan național privind calitatea aerului. În cele mai multe cazuri, nu se alege o abordare integrată a calității aerului care să fie obligatorie pentru toate nivelurile administrative. Există și cazuri în care autoritățile naționale descurajează sau chiar împiedică autoritățile locale și regionale să ia măsuri suplimentare sau mai severe. În anumite state membre, autoritățile locale nu au competențe în stabilirea unor zone cu emisii reduse, aceste competențe fiind rezervate autorităților naționale. Și normele pieței interne din UE formează un obstacol pentru opțiunile strategice ale autorităților locale și regionale. Libera circulație a mărfurilor și persoanelor este în cele din urmă împiedicată de introducerea unor zone ecologice întinse (de exemplu, cele regionale) și închiderea unor drumuri și poduri. Din același motiv, interzicerea la nivel național a vehiculelor poluante este imposibilă;

23.

observă că diferite state membre pregătesc legislații naționale care permit transferarea pe umerii autorităților locale și regionale a sancțiunilor financiare datorate scrisorilor de punere în întârziere ale UE. Autoritățile descentralizate trebuie să respecte valorile-limită cu posibilitățile și mijloacele limitate de care dispun. Autoritățile europene și naționale dispun de posibilități și mijloace mult mai extinse și mai eficiente. Ca atare, în cazul în care valorile-limită nu sunt respectate, cele care trebuie să răspundă pentru plata amenzilor sunt statele membre. Comitetul consideră injust orice transfer de sancțiuni financiare în seama autorităților locale și regionale, opunându-se acestui procedeu;

24.

conchide că tendința de încetinire a procesului de îmbunătățire a calității aerului reprezintă în mare măsură consecința lipsei de ambiție a politicii UE de reducere la sursă și a insuficienței măsurilor de la nivel național. Sarcinile și responsabilitățile autorităților locale și regionale în legătură cu rezolvarea problemelor sunt apăsătoare;

25.

constată, de asemenea, că în materie de combatere a poluării aerului nu există o coordonare suficientă între statele membre. Astfel, pragurile de informare și cele de alertă nu sunt identice nici măcar în țări vecine, schimbul de informații în timp real între statele membre în situațiile de poluare intensă nu se face în mod organizat, iar planurile de acțiune nu sunt coordonate între ele în marile zone de poluare comune mai multor state;

26.

subliniază că problemele care afectează calitatea aerului nu pot fi rezolvate de către un singur nivel administrativ, iar politica UE nu poate fi pusă în execuție în cadrul unui singur nivel administrativ. Este necesară o abordare pe mai multe niveluri, în care fiecare nivel de guvernare (cel european, cel național, cel regional și cel local) își asumă propriile responsabilități și adoptă măsurile care pot și trebuie adoptate la respectivul nivel;

27.

menționează că autoritățile locale și regionale depind parțial de măsurile de reducere la sursă la nivel național și internațional care, prin reducerea emisiilor, contribuie la diminuarea semnificativă a concentrațiilor de fond. Pe baza acestor măsuri, autoritățile locale și regionale își pot reformula propriile politici în acest domeniu, de exemplu prin înăsprirea condițiilor de acces la zonele ecologice;

28.

consideră că implementarea legislației privind calitatea aerului nu este doar o problemă de implementare juridică (de transpunere în legislația națională). Dacă structura instituțională internă a statului membru o permite, Comitetul recomandă elaborarea unor planuri naționale și/sau federale privind calitatea aerului și/sau programe de reducere cu o abordare integrată și coordonată, care să țină seama de aspectele transnaționale ale fenomenului care trebuie combătut. Comitetul susține o abordare pe mai multe niveluri și atrage atenția asupra creării unor echipe interadministrative în statele membre, în cadrul cărora experți de la diverse niveluri administrative elaborează în comun planuri și programe naționale (2). Această măsură favorizează coerența și sinergia între măsurile naționale, regionale și locale;

29.

apreciază eforturile Comisiei Europene care urmăresc să atragă atenția asupra celor mai bune practici ale autorităților locale și regionale și solicită continuarea acestei politici;

30.

semnalează importanța coerenței și sinergiei cu evoluțiile de pe plan internațional și subliniază că stabilirea unui prag de emisii în cadrul revizuirii Protocolului de la Göteborg trebuie să fie o completare necesară la revizuirea Directivei UE privind pragurile naționale de emisii (2001/81/CE);

31.

consideră că este important să se asigure coerența și sinergia între măsurile referitoare la diverșii poluanți. În acest context, este esențial să se adopte o abordare integrată a politicii UE privind calitatea aerului și a altor domenii politice precum climatul, industria, transporturile, locuințele și energia. Consolidarea caracterului durabil al politicii în domeniul transporturilor și introducerea de forme durabile de producție și de consum al energiei pot determina reducerea considerabilă a poluării aerului;

32.

regretă faptul că adesea lipsesc sinergiile între diferitele măsuri. Anumite măsuri cu efecte pozitive în unele domenii pot avea consecințe negative în altele. Astfel, utilizarea crescută a biomasei, precum biomotorina, în instalații de mici dimensiuni poate duce la o creștere a emisiilor de negru de fum, ceea ce reprezintă un risc pentru calitatea aerului și pentru sănătatea publică. Creșterea numărului de vehicule pe bază de motorină poate duce la o scădere a emisiilor de CO2, dar are un impact negativ asupra emisiilor de particule fine. Tehnologiile de reducere a emisiilor de particule fine pot, la rândul lor, avea un efect negativ asupra emisiilor de NO2 cauzate de vehiculele pe bază de motorină, ceea ce încetinește (și a încetinit) tendința de scădere a concentrațiilor de NO2. O integrare mai strânsă a politicilor ar trebui să prevină pe cât posibil apariția unor asemenea efecte negative. Se recomandă să se tindă spre o situație general avantajoasă pentru toate domeniile de acțiune implicate sau cel puțin să se stabilească criteriile pe baza cărora se pot decide obiectivele prioritare;

33.

constată că politica de îmbunătățire a calității aerului ar trebui cuplată cu politica de promovare a utilizării surselor alternative de energie. Utilizarea surselor alternative de energie (precum echipamentele de utilizare a geotermiei, panourile solare etc.) ar putea contribui semnificativ la îmbunătățirea calității aerului;

34.

semnalează nereușita corelării politicilor de combatere a schimbărilor climatice cu cele privind calitatea aerului. De regulă, politica în materie de calitate a aerului are un efect pozitiv asupra abordării schimbărilor climatice. În schimb, efectul politicii în domeniul climei asupra poluării aerului este limitat. Politica în domeniul climei are, de fapt, propria sa dinamică și propriul său cadru temporal. Ea cunoaște mai degrabă o orientare pe termen lung, în contrast cu politica privind calitatea aerului, cu priorități pe termen scurt și mediu;

35.

consideră că măsurile privind calitatea aerului și politica în materie de zgomot ambiental au un potențial de sinergie deosebit de ridicat, mai ales dacă poate fi obținută o reducere a traficului, și că și în această privință ar trebui să se tindă spre o situație general avantajoasă pentru ambele domenii de acțiune (4);

36.

solicită extinderea observării emisiilor și imisiilor printr-o așa-zisă „monitorizare integrată”, care să includă observarea și evaluarea armonizată a emisiilor, extinderea gamei de substanțe poluante – cu condiția să se demonstreze în mod corespunzător că afectează cu adevărat sănătatea persoanelor sau mediul ori, în cazul evaluării, să se limiteze la monitorizarea prin modelare –, modele de distribuție, precum și măsurarea concentrației și efectelor în spațiu și timp, cu condiția explicită ca acest lucru să nu genereze o sarcină administrativă prea mare;

37.

subliniază că sinergia și coerența politicilor privind imisiile (valorile-limită la nivelul UE) și emisiile (măsurile de reducere la sursă luate de UE) sunt esențiale. Într-adevăr, imisiile reprezintă consecința nivelului emisiilor, a localizării și diseminării lor, cu alte cuvinte a condițiilor de răspândire a acestora. În plus, reducerea imisiilor (a nivelurilor de concentrare) poate fi realizată efectiv printr-o politică ambițioasă de reducere a emisiilor;

38.

constată că politica ambițioasă a UE privind imisiile nu a dus în mod automat la o politică ambițioasă în ceea ce privește emisiile, ca atare apărând un dezechilibru între cele două politici; ca urmare, problemele de implementare întâlnite în multe orașe europene (cf. partea B) și întârzierile în procesul de îmbunătățire a calității aerului sunt imputabile în mare măsură incoerențelor dintre politicile UE privind imisiile și emisiile, care trebuie deci rezolvate în orice elaborare ulterioară de politici și măsuri în acest domeniu în vederea găsirii unui echilibru între ele:

39.

observă că noile obiective privind calitatea aerului vizată (înăsprirea valorilor-limită) trebuie să rămână realiste și fezabile, trebuind să fie corelate cu măsurile (de reducere la sursă) care diminuează efectiv emisiile în întreaga Europă. Politica UE privind imisiile trebuie cuplată cu cea privind emisiile. În acest sens, în faza de elaborare a politicilor este nevoie de un nivel armonizat de exigență și de calendare corelate în ceea ce privește politica UE de reducere la sursă și politica UE în materie de imisii (a se vedea punctul anterior). În același timp, Comitetul atrage atenția asupra fazei de punere în aplicare, în care se poate ajunge în situația în care anumite măsuri de reducere la sursă (prevăzute în strategia tematică revizuită) nu sunt adoptate sau nu duc în practică la diminuarea preconizată a emisiilor (așa cum prevede politica privind emisiile). În asemenea situații, Comitetul sugerează adoptarea unor măsuri compensatorii de către Comisia Europeană. Astfel se poate evita să se ajungă din nou la lipsa unei sincronizări între politica privind emisiile și cea privind imisiile, care ar confrunta autoritățile locale și regionale cu sarcini imposibil de îndeplinit;

40.

propune următorul calendar de elaborare a politicii UE privind calitatea aerului, în conformitate cu coerența dorită între politica privind emisiile și cea privind imisiile:

41.

constată că poluarea atmosferică este cauzată mai ales de traficul rutier și aerian, de navigație, de încălzire, de gospodării, de industrie și de zootehnia industrială. Este deci necesară o politică ambițioasă de limitare a emisiilor la sursă (5). În acest sens, trebuie să se țină seama și de faptul că transportul rutier motorizat este una dintre cele mai importante cauze ale punctelor nevralgice de poluare atmosferică în zonele urbanizate;

42.

salută – din perspectiva calității aerului – angajamentul exprimat în Cartea albă „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punctul de vedere al resurselor” [COM(2011) 144 final]. Totuși, pentru a atinge nivelul necesar calității aerului, Comitetul pledează pentru elaborarea unui plan de acțiune european însoțit de obiective intermediare, de măsuri concrete (precum măsurile europene de reducere la sursă) și de termene de evaluare (6);

43.

solicită ca, pe lângă reducerea emisiilor din toate sursele mobile și staționare, UE să ia în considerare, într-un mod mai sistematic decât până acum, diminuarea numărului total al diferitelor surse de emisii. Astfel de măsuri cantitative au fost lăsate până acum în mod preponderent în seama localităților și regiunilor. Contribuția UE ar putea să se extindă în primă instanță la următoarele măsuri:

44.

consideră că politica UE în materie de emisii trebuie să se bazeze pe norme (și pe măsuri concentrate pe obiective, însoțite de reglementările respective), pentru a nu împiedica realizarea unor inovații suplimentare în domeniul tehnic;

45.

recomandă introducerea unei obligații de prevenire a poluării, similare legislației-cadru privind deșeurile, care să permită gestionarea corespunzătoare a resurselor existente;

46.

menționează că depășirile generalizate ale valorilor-limită ale NO2 se datorează în esență faptului că valorile-limită pentru emisii (pentru autovehicule) introduse de UE au fost insuficiente sau stabilite prea târziu și recomandă, prin urmare, înăsprirea urgentă a normelor EURO pentru autovehicule în ceea ce privește NO2/NOx și particulele fine. Este importantă respectarea strictă a termenelor stabilite pentru introducerea normelor EURO 6;

47.

recomandă și înăsprirea normelor privind emisiile altor surse mobile, cum ar fi vehiculele de teren (off-road), instalarea de filtre pe vehiculele aflate deja în circulație (retrofit) sau actualizarea normelor europene pentru motociclete, printre altele;

48.

subliniază diferențele dintre legislația UE și emisiile efective ale vehiculelor rutiere. Normele EURO 5 au fost (și sunt) ambițioase, însă, în pofida acestui fapt, ambiția nu s-a materializat într-o reducere substanțială a poluării atmosferice. Motivul cel mai important este faptul că există o marjă între realitatea juridică a legislației UE și emisiile efective ale vehiculelor în trafic. Încă din momentul introducerii normelor EURO 3 pentru vehicule utilitare a fost clar că emisiile produse în condiții reale de circulație erau mai ridicate decât se aștepta și nu corespundeau reducerii preconizate. Această problemă a revenit în momentul introducerii normelor EURO 4 și EURO 5 pentru camioanele pe motorină și, respectiv, automobilele particulare pe motorină, precum și, deși în mai mică măsură, pentru emisiile de oxizi de azot (NOx) ale automobilelor personale. Pentru ca legislația UE să-și atingă scopul, standardele EURO 6 pentru emisiile vehiculelor în ciclul de testare trebuie să corespundă în mai mare măsură emisiilor efective din cursul unei călătorii obișnuite în oraș;

49.

totodată, Comitetul atrage atenția asupra faptului că, în practică, camioanele proaspăt livrate sunt modificate tehnic în mod sistematic, așa încât în condiții reale acestea generează emisii de oxizi de azot și de particule superioare limitelor preconizate pe baza testului de omologare de tip. La introducerea camioanelor conforme normelor Euro VI va trebui ca această practică să fie preîntâmpinată și sancționată cât mai mult posibil. Pentru prevenirea acestei probleme, Comitetul solicită Comisiei Europene și statelor membre să sporească strictețea legislației, a verificărilor tehnice și a inspecțiilor în ceea ce privește camioanele. De asemenea, ar trebui cercetat dacă nu există soluții tehnice pentru ca pe viitor astfel de modificări tehnice să devină imposibile;

50.

cere să se acorde atenție specială vehiculelor grele (autobuze și camioane), care în general sunt cele mai poluante. Vehiculele de greutate medie (printre care furgonetele) emit, de asemenea, mult mai mult NOx decât media parcului de automobile. De aceea, politica UE în materie de emisii ar trebui să acorde o atenție specială adoptării unor norme mai stricte pentru emisiile vehiculelor grele și de greutate medie, precum și pentru emisiile automobilelor cu motor Diesel, care să fie însoțite de măsuri corespunzătoare de gestionare a logisticii comerciale și de stimulare și îmbunătățire a transportului public local;

51.

constată că uzura pneurilor, a discurilor de frână și a suprafeței carosabile, ca și resuspensia pulberilor fine contribuie la concentrațiile ridicate de particule fine și recomandă ca, în contextul programului-cadru de cercetare al UE, să se cerceteze posibilitățile de reducere a acestui tip de emisii. De asemenea, Comitetul propune elaborarea unui manual al bunelor practici, cu recomandări despre modul în care se poate face retenția pulberilor, astfel încât să se evite o nouă poluare atmosferică;

52.

constată că industria continuă să fie la originea unei părți considerabile din emisiile totale din Europa. Reducerea acestor emisii este reglementată de Directiva privind emisiile industriale (2010/75/UE, DEI). Ambițioasele documente de referință tehnice (BREF) și concluziile aferente sunt instrumente cruciale pentru reducerea concentrațiilor de fond. Pentru a putea lucra și în viitor cu cele mai bune tehnici disponibile (BAT), este necesar ca BREF și concluziile să fie revizuite în mod regulat și să fie destul de ambițioase pentru a reduce nivelul concentrațiilor de fond în toată Europa. Se recomandă, de asemenea, evitarea pe cât posibil a utilizării derogărilor (7);

53.

constată că exploatațiile agricole contribuie la poluarea aerului. Emisiile de amoniac au o contribuție importantă la acidifiere și eutrofizare. Pentru a realiza obiectivele în materie de protecție a naturii, în special pentru protecția siturilor Natura 2000, se impune o reducere în continuare a nivelurilor de NH3. Reducerea acestor emisii este reglementată prin Directiva privind emisiile industriale (2010/75/UE, DEI). Și pentru marile exploatații agricole de tip industrial este important să poată lucra în viitor cu cele mai bune tehnici disponibile; de aceea este necesar ca documentele de referință tehnice (BREF) să fie revizuite în mod regulat;

54.

constată că impactul emisiilor provenind de la transportul maritim asupra concentrației de substanțe poluante poate fi considerabil în orașele și zonele portuare și de-a lungul căilor navigabile interioare foarte circulate, precum și în orașele și regiunile de coastă. Comitetul invită autoritățile naționale să ia măsuri pentru ca orientările Organizației Maritime Internaționale (OMI) să fie puse în aplicare în toate apele de coastă europene. Pentru vasele de navigație interioară ar trebui prevăzute măsuri de reducere a emisiilor, atât cu privire la emisiile de particule, cât și pentru cele de NOx;

55.

observă că emisiile generate de traficul aerian contribuie la concentrațiile de fond ale poluanților atmosferici. CoR solicită UE și statelor membre să ia măsurile necesare și să impună reguli mai severe în ceea ce privește emisiile produse de avioane;

56.

subliniază că Directiva privind plafoanele naționale de emisie (PNE) este instrumentul ideal pentru diminuarea concentrațiilor de fond. Poluarea atmosferică transfrontalieră contribuie la o parte considerabilă a concentrațiilor de fond în multe state membre ale UE; nivelul acestora poate să depășească chiar 50 % (ca medie națională) pentru anumite substanțe poluante. Comitetul consideră că este foarte important ca revizuirea Directivei PNE să fie suficient de ambițioasă încât să diminueze nivelul concentrațiilor de fond în toată Europa. Prin aceasta, politicile locale și regionale privind calitatea aerului vor deveni realiste și realizabile;

57.

constată că Directiva privind plafoanele naționale de emisie (PNE) este un instrument important pentru a obliga statele membre să ia măsuri de diminuare la sursă. În acest scop, este totuși necesar ca nivelul de exigență în cazul revizuirii Directivei PNE și al politicii UE de reducere la sursă să corespundă celui din directivele privind calitatea aerului (2008/50/CE și 2004/107/CE). Nivelul ridicat de exigență al directivelor privind calitatea aerului este posibil numai dacă nivelul de exigență al acestor elemente este ridicat. În acest sens, Comitetul consideră că fuziunea Directivei PNE cu directivele privind calitatea aerului va favoriza armonizarea diverselor niveluri de exigență;

58.

este preocupat de nivelul scăzut de exigență al statelor membre în ceea ce privește viitoarea revizuire a Protocolului de la Göteborg (în care sunt consemnate acordurile internaționale privind plafoanele de emisie). Această revizuire are impact asupra revizuirii Directivei PNE și, ca atare, asupra nivelului de exigență al noii legislații UE privind calitatea aerului. Comitetul cere statelor membre să opteze pentru exigență sporită în contextul revizuirii Protocolului de la Göteborg;

59.

solicită cu titlu minimal să fie realizat un inventar al emisiilor de carbon elementar sau negru de fum și să fie organizat un proces de monitorizare care să permită identificarea noilor agenți de poluare atmosferică care ar putea să facă în viitor obiectul acestui protocol;

60.

constată că directivele privind calitatea aerului (2008/50/CE și 2004/107/CE) reprezintă instrumente foarte importante de reducere a expunerii cetățenilor și a mediului la poluarea atmosferică. Definirea unor niveluri minime de protecție a dus în toate statele membre ale UE la măsuri de reducere a emisiilor și a concentrațiilor în punctele nevralgice. O scădere a emisiilor într-un stat duce în același timp la o reducere a poluării atmosferice transfrontaliere, astfel încât țările vecine se ajută reciproc să respecte valorile-limită;

61.

consideră că sănătatea publică și protecția mediului trebuie să fie reperele fundamentale ale revizuirii directivelor privind calitatea aerului. Ar trebui luate în considerare exigențe mai ridicate pentru îmbunătățirea sănătății publice. Cu toate acestea, Comitetul consideră că premisa ar trebui să fie corelarea exigențelor revizuirii cu cele ale plafoanelor naționale de emisii și ale politicii UE privind emisiile (politica de reducere la sursă), așa cum s-a menționat anterior (la punctul 57);

62.

constată că directivele privind calitatea aerului cuprind în prezent 27 de valori-limită și valori-țintă. De asemenea, Comitetul observă că mai multe valori-limită se suprapun (de exemplu, valorile-limită zilnice și anuale pentru PM10 și valorile-limită anuale pentru PM10 și PM2,5) și că deja de mai mulți ani diversele valori-limită nu au fost depășite într-o mare parte a UE. Ca atare, Comitetul propune să se examineze dacă noțiunea de valori-țintă aduce într-adevăr o valoare adăugată în cazul substanțelor pentru care directivele au fixat deja valori-limită;

63.

constată că obligația raportării privind concentrațiile înregistrate și structura și situația planurilor privind calitatea aerului, impusă de directivă, necesită mult timp și sarcini administrative suplimentare pentru autoritățile locale și regionale;

64.

consideră că, din perspectiva sănătății publice și a cercetării științifice și din preocuparea de a îmbunătăți procesul de legiferare, de a diminua sarcina administrativă și de a facilita comunicarea cu cetățenii, poate fi redus numărul de substanțe și de valori-țintă și valori-limită. Acest lucru poate fi realizat prin focalizarea atenției asupra celor mai poluante substanțe și a indicatorilor care redau cel mai bine aspectele de sănătate publică;

65.

recomandă ca pentru poluarea cauzată de trafic să se aleagă indicatori care redau în mod optim aspectele legate de sănătate. În acest sens, directiva actuală indică norme pentru PM10, PM2,5 și NO2. Cu toate acestea, unele studii arată că indicatori mai buni pentru componentele poluării atmosferice legate de circulația automobilelor și relevante pentru sănătatea publică par a fi carbonul elementar (CE/negrul de fum) și concentrația de particule (aerosoli rezultați din combustie). CE/negrul de fum este cota de negru de fum eliberată la arderea tuturor combustibililor pe bază de carbon (între care motorina și benzina), de exemplu în motoarele vehiculelor și navelor. Comitetul recomandă de asemenea să se cerceteze dacă se pot introduce noi norme pentru concentrația de particule și CE/negru de fum;

66.

constată că punerea accentului pe carbon elementar/negru de fum ar putea corespunde recomandărilor Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (PNUM) și ale Convenției asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi (CLRTAP);

67.

propune ca directiva să prevadă posibilitatea unei adaptări intermediare (prin procedura de reformare). Dacă în urma unei analize (a se vedea punctul 65) și a unor experiențe practice pozitive se va dovedi că norma privind CE/negrul de fum se pretează mai bine ca indicator, atunci ar trebui să se ia în considerare dacă și în ce mod să fie preluată în directivă această normă;

68.

observă că directiva actuală cuprinde trei valori-limită și un obiectiv de reducere a pulberilor fine (PM10 și PM2,5). Alături de acestea, există diverse valori pentru pulberi fine, valori medii anuale și valori-limită pentru 24 de ore. Consecința este o execuție complicată în practică și sarcini administrative de execuție inutile. Comitetul este conștient de dezbaterea privind simplificarea acestei situații, prin eliminarea uneia din normele privind pulberile fine, PM10 sau PM2,5, neexprimându-și nicio preferință pentru alegerea uneia sau alteia din aceste pulberi, dacă este justificată adecvat prin studii cu privire la efectele asupra sănătății și mediului;

69.

observă că valorile-limită pentru PM10 sunt foarte dificil de respectat în unele zone, din cauza împrejurărilor locale, a surselor locale, a anumitor circumstanțe meteorologice specifice și/sau a unor perioade de poluare atmosferică de mare amploare. De asemenea, transportul de marfă pe distanțe lungi poate contribui în mod decisiv la poluarea totală. Pentru a obține flexibilitatea dorită, Comitetul propune să se analizeze dacă evaluarea bazată pe valoarea-limită a mediei anuale poate fi efectuată utilizând valori medii de concentrație pe mai mulți ani;

70.

conchide că introducerea pulberilor PM2,5 este pozitivă, pentru că în cazul acestei componente ar putea fi observate mai bine corelațiile cu efectele asupra sănătății decât în cazul PM10. Pentru PM2,5 există însă valori diferite, la fel pentru expunere în general, și un procent de reducere. Aceste aspecte fac ca respectarea de către autorități a tuturor aspectelor acestor valori să fie îngreunată. Este încă neclar dacă autoritățile locale și regionale pot respecta valorile-limită pentru PM2,5 și rata de reducere a emisiilor. Informațiile în legătură cu aceste aspecte sunt încă incomplete, iar impactul măsurilor adoptate nu poate fi încă cuantificat. Comitetul recomandă ca, la evaluarea normelor pentru PM2,5, să fie luată în considerare lipsa acestor informații și să se examineze dacă pentru anumite situații este nevoie de mai mult timp pentru îndeplinirea cerințelor impuse de aceste norme;

71.

propune ca – în așteptarea rezultatelor cercetărilor privind un alt mod de exprimare a normei – Comisia Europeană să reexamineze oportunitatea utilizării valorii-limită privind concentrația de NO2 calculată ca medie pe durata unei ore, dat fiind că valoarea-limită anuală pare a fi „mai severă” și că nu se poate concepe ca la nivel local să fie luate măsuri de limitare a concentrațiilor de NO2 calculate ca medie pe durata unei ore;

72.

propune ca directiva să reglementeze dreptul cetățenilor de a solicita elaborarea unui plan de acțiune în cazul depășirii valorilor-limită ale poluanților;

73.

consideră că, date fiind problemele specifice legate de reducerea nivelurilor de NO2 în atmosferă, trebuie extinsă posibilitatea de a prelungi termenele (derogare suplimentară). Pentru aceasta, condiția este ca statul membru respectiv să poată arăta că, deși au fost luate toate măsurile rezonabile, inclusiv pentru limitarea distanțelor parcurse de automobile, nu s-a coborât sub valoarea-limită la nivelul UE pentru că motoarele vehiculelor nu respectă nivelurile de emisie stabilite de normele Euro (cu alte cuvinte, din cauza unei politici europene inadecvate privind reducerea la sursă);

74.

reamintește că ozonul (O3) se formează în aer sub efectul razelor solare, printr-o reacție a așa-numitelor substanțe precursoare: oxizi de azot, monoxid de carbon, gaz metan și alți compuși organici volatili. Concentrații ridicate de ozon mai pot fi constatate în unele orașe, mai ales în sudul Europei. Autoritățile locale se află practic în imposibilitatea de a influența concentrațiile de ozon înregistrate în localitățile lor, dar pot contribui la reducerea în alte locuri a concentrațiilor prin reducerea emisiilor provenite din transporturi. În opinia Comitetului, reducerea concentrațiilor ridicate de ozon în zonele urbane trebuie să reprezinte o prioritate mai ales pentru politicile naționale și europene privind calitatea aerului. O politică a emisiilor pentru compușii organici volatili este considerată a fi măsura cea mai eficientă;

75.

atrage atenția asupra unei analize efectuate de Institutul regal pentru sănătate publică și mediu din Țările de Jos (8), care arată că statele membre nu pot influența prea mult media anuală a concentrațiilor de ozon și nu pot exercita practic niciun fel de influență asupra valorilor de vârf de O3 de pe teritoriul lor. În același timp, concentrațiile de fond pe scară mare par să cunoască o ușoară creștere. Comitetul consideră că, în cadrul stabilirii unor valori-țintă pentru ozon (obiective pe termen lung), trebuie să se țină seama de această evoluție și de consecințele pe care acest aspect le implică pentru elaborarea politicilor și a rapoartelor. Valorile-țintă pentru ozon pe termen lung sunt greu de respectat în special în cazul țărilor meridionale, care sunt expuse unui număr mai mare de ore de soare (mai multă radiație solară) și unei temperaturi medii mai ridicate, fenomene care favorizează formarea ozonului troposferic. CoR recomandă să se cerceteze dacă acest fenomen poate fi clasat în categoria poluării atmosferice naturale, astfel încât să fie abordat în același mod ca sarea de mare sau nisipul de Sahara;

76.

recomandă ca reducerea concentrației de ozon să aibă loc mai ales prin reducerea emisiilor de gaze precursoare formării ozonului, prin revizuirea Directivei privind plafoanele naționale de emisie (2001/81/CE) și prin impunerea unor reglementări sectoriale mai stricte pentru sursele importante;

77.

subliniază că situația meteorologică poate avea efecte negative considerabile asupra nivelului poluării atmosferice. Astfel, seceta extremă din primele luni ale anului 2011 care a cuprins o mare parte a Europei de vest a adus cu sine concentrații ridicate de PM10. Această influență nu poate fi contracarată prin acțiuni întreprinse la nivel local și regional, iar reglementările europene trebuie să țină cont de acest aspect, prevăzând măsuri pentru anii cu împrejurări meteorologice extreme, de exemplu prin introducerea unei medii multianuale;

78.

subliniază în acest sens relația dintre tendințele economice și poluarea atmosferică, care ar trebui luate în calcul în cursul elaborării viitoarelor politici. Criza economică actuală determină reducerea activităților economice (mobilitate, industrie și navigație) și, ca atare, a emisiilor. În același timp, există mult mai puține mijloace financiare disponibile pentru inovare, atât la nivel privat (cum ar fi renovarea instalațiilor de încălzire sau cumpărarea de autovehicule noi), cât și la nivel industrial. În momentul în care economia se va redresa, este posibil ca aceste tendințe să se inverseze din nou;

79.

observă că modul în care stațiile de monitorizare sunt amplasate variază de la un stat membru la altul. În condițiile în care locurile de amplasament prezintă caracteristici geografice diferite care pot influența valorile măsurate privind calitatea aerului, Comitetul recomandă ca monitorizarea (măsurarea) să rămână obligatorie, dar să fie îmbunătățită prin reguli mai specifice privind amplasarea stațiilor de monitorizare pentru a garanta astfel comparabilitatea valorilor măsurate;

80.

propune în acest context crearea unei platforme destinate schimbului de informații în timp real cu privire la gradul de poluare a aerului, precum și uniformizarea pragurilor de informare și de alertă, în vederea unei mai bune coordonări a măsurilor luate de statele membre în cazurile acute de creștere accentuată a poluării atmosferice.

27.7.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/20

—

susține măsurile Comisiei Europene care încearcă să limiteze reducerea constantă a numeroase stocuri și să garanteze exploatarea resurselor biologice marine la niveluri care să asigure, în măsura posibilului, producția maximă durabilă, cel târziu începând cu 2015;

—

consideră că, acolo unde este posibil, interdicția aruncării capturilor înapoi în mare ar trebui introdusă treptat, începând cu speciile care fac obiectul pescuitului industrial, fiind totuși autorizată aruncarea peste bord a organismelor marine care pot supraviețui odată ce sunt aruncate înapoi în mare;

—

atrage atenția asupra riscurilor și efectelor negative pe care le-ar putea avea introducerea obligatorie a sistemului de concesiuni de pescuit transferabile și recomandă ca opțiunea pentru astfel de sisteme să fie voluntară și de competența fiecărui stat membru;

—

recunoaște că importanța economică și strategică a acvaculturii justifică măsuri de promovare a acesteia prin intermediul unui regulament distinct;

—

solicită regionalizarea sporită a politicii comune în domeniul pescuitului; susține întru totul introducerea unui proces care să țină seama de trăsăturile specifice și de nevoile regiunilor, inclusiv de cooperarea cu consiliile consultative regionale (CCR), astfel încât să se adopte măsuri de conservare și măsuri tehnice pentru punerea în aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului, pentru a permite politicii să abordeze mai bine realitățile și caracteristicile specifice ale fiecărui tip de întreprindere de pescuit în parte, inclusiv problemele de natură transfrontalieră;

—

salută integrarea Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (EMFF) în noul cadru strategic comun și alinierea acestuia la celelalte fonduri de dezvoltare regională și rurală. Solicită însă garanții cu privire la finanțările de care vor beneficia pescuitul și acvacultura și participarea regiunilor la punerea în aplicare strategică a acestora.

Raportor

dl Mieczysław STRUK (PL-PPE), mareșalul voievodatului Pomerania, Polonia

Documente de referință

Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor obținute din pescuit și din acvacultură

COM(2011) 416 final

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind reforma politicii comune în domeniul pescuitului

COM(2011) 417 final

Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind obligațiile de raportare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului

COM(2011) 418 final

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind dimensiunea externă a politicii comune în domeniul pescuitului

COM(2011) 424 final

Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind politica comună în domeniul pescuitului

COM(2011) 425 final

1.

consideră că politica comună în domeniul pescuitului ar trebui să contribuie la asigurarea unor condiții economice, ecologice și sociale sustenabile pe termen lung. De asemenea, ar trebui ca această politică să contribuie la creșterea nivelului de trai în sectorul pescuitului și la o piață mai stabilă, să garanteze siguranța aprovizionării și să asigure prețuri rezonabile de livrare către consumatori;

2.

susține măsurile Comisiei Europene elaborate ca urmare a Declarației adoptate cu ocazia Reuniunii mondiale la nivel înalt privind dezvoltarea durabilă din 2002 de la Johannesburg, care încearcă să limiteze reducerea constantă a numeroase stocuri și să garanteze exploatarea resurselor biologice marine la niveluri care să asigure, în măsura posibilului, producția maximă durabilă, cel târziu începând cu 2015;

3.

atrage atenția asupra faptului că este necesar să se realizeze de urgență eforturi pentru a îndeplini obiectivul referitor la anumite stocuri, dar că această urgență ar putea avea efecte negative pe plan social și economic. Este absolut necesar ca măsurile restrictive și cele de protecție să fie însoțite de eforturi active de restructurare în domenii precum dezvoltarea afacerilor, formare și condiții sigure pentru pensii. Finanțarea acestor eforturi ar trebui făcută atât cu sprijin de la nivel național și regional – în măsura posibilităților și competențelor regiunilor – , cât și de la nivelul UE;

4.

este de acord că exploatarea durabilă a resurselor biologice ar trebui să se bazeze pe abordarea precaută și pe cea ecosistemică, urmărindu-se limitarea impactului activităților de pescuit asupra mediului și reducerea și eliminarea progresivă a capturilor nedorite;

5.

solicită cu fermitate ca obiectivul exploatării durabile a resurselor biologice să fie atins printr-o abordare multianuală a gestionării pescuitului, stabilindu-se cu prioritate planuri multianuale care să reflecte specificitatea diferitelor tipuri de pescuit și să conțină mecanisme prin care să se garanteze posibilitatea de a lua deciziile necesare în cazul unor evenimente neprevăzute;

6.

consideră, ca parte a unei abordări ecosistemice, că planurile multianuale ar trebui pe cât posibil să acopere mai multe stocuri, în cazurile în care ele sunt exploatate împreună. În cazul stocurilor pentru care nu a fost instituit un plan multianual, ar trebui stabiliți indicatori care să determine producția maximă durabilă, prin fixarea unor limite de captură și/sau de efort de pescuit.

7.

recunoaște că gestionarea pescuitului pe baza celor mai bune avize științifice disponibile, care să țină seama de cunoștințele ecologice tradiționale dobândite de pescari de-a lungul generațiilor, necesită seturi de date armonizate, fiabile și exacte. De asemenea, atrage atenția asupra necesității de a coopera cu sectorul pescuitului în ceea ce privește colectarea datelor. CoR cere Comisiei Europene și statelor membre să aloce resurse pentru cercetare și pentru evaluările experților, subliniind rolul Comitetului științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP), ca organism științific în măsură să sprijine activitățile Comisiei Europene în materie de gestionare durabilă a pescuitului;

8.

considerând că colectarea de date este necesară pentru evaluarea economică și socioeconomică a părților interesate în sectorul pescuitului, în sectorul acvaculturii și în sectorul prelucrării produselor obținute din pescuit și acvacultură, precum și a evoluției situației ocupării forței de muncă din aceste sectoare, UE ar trebui să aloce organismelor regionale și naționale resursele corespunzătoare pentru colectarea acestor date;

9.

salută opinia exprimată de Comisia Europeană conform căreia normele în vigoare de restricționare a accesului la resurse în interiorul zonelor de 12 mile marine ale statelor membre au funcționat în mod satisfăcător, fiind benefice pentru conservare prin limitarea efortului de pescuit în cea mai sensibilă parte a apelor Uniunii. De aceea, Comitetul Regiunilor consideră că aceste norme trebuie să se aplice în continuare;

10.

solicită cu fermitate ca resursele biologice marine din jurul regiunilor ultraperiferice să beneficieze în continuare de o protecție specială, deoarece contribuie la menținerea economiei locale a acestor regiuni, având în vedere situația structurală, socială și economică a acestor insule;

11.

atrage atenția asupra principiului statului de origine, așa cum este prevăzut în Convenția Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării, și îndeamnă statele membre să se conformeze prevederilor acesteia în propriile lor zone economice exclusive, astfel încât stocurile de pești sălbatici care se reproduc în cursuri de apă (anadromi) și care sunt pe cale de dispariție să poată rămâne viabile;

12.

de asemenea, consideră că, în ceea ce privește propria zonă de 12 mile marine și luând în considerare consecințele de mediu și socioeconomice care pot apărea la nivel de subzonă geografică (GSA) sau la un nivel inferior, statelor membre trebuie să li se permită să adopte măsuri de conservare și gestionare aplicabile tuturor navelor de pescuit ale Uniunii, cu condiția ca, în cazul în care măsurile respective se aplică navelor de pescuit din Uniune aparținând altor state membre, măsurile adoptate să fie nediscriminatorii, să fi avut loc o consultare și o informare corespunzătoare a celorlalte state membre interesate, iar Uniunea să nu fi adoptat măsuri care să vizeze în mod specific conservarea și gestionarea în respectiva zonă de 12 mile marine;

13.

este de acord că sunt necesare resurse pentru reducerea și, dacă este posibil, eliminarea nivelurilor actuale ridicate de capturi nedorite și aruncate înapoi în mare, care reprezintă o risipă considerabilă și afectează negativ exploatarea sustenabilă a resurselor biologice marine și ecosistemele marine, precum și viabilitatea financiară a pescăriilor. Având în vedere aceste aspecte, consideră că trebuie încurajată utilizarea unor unelte de pescuit mai selective și a unor tehnici de pescuit mai performante, astfel încât să se reducă cât mai mult volumul capturilor aruncate înapoi în mare. Acolo unde este posibil, interdicția aruncării capturilor înapoi în mare ar trebui introdusă treptat, începând cu speciile care fac obiectul pescuitului industrial, fiind totuși autorizată aruncarea peste bord a organismelor marine care pot supraviețui odată ce sunt aruncate înapoi în mare;

14.

consideră că debarcarea capturilor nedorite nu ar trebui să genereze avantaje economice complete pentru operator și că transformarea acestor capturi în făină animală reprezintă o falsă soluție în raport cu obiectivele Comisiei în materie de mediu;

15.

subliniază, de asemenea, că regulamentul de bază nu pare contextul potrivit pentru prezentarea unei liste amănunțite a speciilor a căror debarcare este obligatorie. Această obligație s-ar încadra mai bine în diversele planuri de gestionare pe specii (mono- sau multispecifice);

16.

consideră că reglementarea în vigoare permite deja statelor membre care o doresc să instituie sisteme de cote individuale transferabile pentru propria flotă, cu consecințele cunoscute, atât în materie de speculație, cât și de concentrare. Având în vedere aceste aspecte, nu este indicat să se impună fiecărui stat membru instituirea de drepturi de pescuit transferabile sau care pot fi închiriate;

17.

de asemenea, consideră că durata oricărui sistem de concesiuni de pescuit transferabile trebuie să fie stabilită de statele membre;

18.

atrage atenția asupra riscurilor și efectelor negative pe care le-ar putea avea introducerea obligatorie a sistemului de concesiuni de pescuit transferabile și recomandă ca opțiunea pentru astfel de sisteme să fie voluntară și de competența fiecărui stat membru;

19.

solicită ferm ca statele membre să-și adapteze propriile reglementări înainte de introducerea unui sistem pe bază voluntară de concesiuni de pescuit transferabile, astfel încât să asigure o protecție adecvată a intereselor pescuitului costier și protecția împotriva efectelor negative ale introducerii sistemului, cum ar fi concentrarea excesivă sau activitățile speculative;

20.

reamintește, în legătură cu eliminarea capacităților în exces, experiențele pozitive ale ajutorului pentru dezmembrare;

21.

consideră că specificitatea și vulnerabilitatea socioeconomică a sectorului pescuitului în multe state membre, precum și prioritățile diferite ale statelor membre în materie de politică socioeconomică în raport cu pescuitul sugerează faptul că sistemul obligatoriu de concesiuni de pescuit este inadecvat și că metoda de alocare a posibilităților de pescuit și orice norme privind transferul acestora trebuie decise în continuare la nivelul statelor membre;

22.

de asemenea, solicită să se ia în considerare constrângerile specifice ale regiunilor ultraperiferice la stabilirea plafoanelor pentru capacitatea de pescuit a flotelor artizanale, menținându-se nivelurile de referință actuale;

23.

solicită Uniunii Europene să promoveze obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului la nivel internațional. În acest scop, Uniunea ar trebui să depună eforturi pentru a îmbunătăți performanța organizațiilor regionale și internaționale în materie de conservare și gestionare a stocurilor internaționale de pește, promovând un proces decizional bazat pe date științifice, o respectare mai strictă, o mai mare transparență și participare a părților interesate, în special a pescarilor, și combătând pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN);

24.

este de acord ca acordurile cu țările terțe privind gestionarea durabilă a pescuitului să ofere drepturi de acces în schimbul unei contribuții financiare din partea Uniunii și să contribuie la instituirea unui cadru de guvernanță de înaltă calitate în țările respective, pentru a asigura luarea unor măsuri eficiente de monitorizare, control și supraveghere, în vederea exploatării durabile a resurselor piscicole; consideră, de asemenea, că acordurile cu țările terțe trebuie să asigure flotei de pescuit a Uniunii, care depinde de aceste acorduri, un cadru de stabilitate, viabilitate și rentabilitate capabil să-i garanteze viitorul;

25.

susține că acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului cu țările terțe ar trebui să creeze un cadru juridic, economic și de mediu pentru activitățile de pescuit efectuate de navele UE sau pentru investițiile realizate de operatori din UE în domeniul pescuitului, în conformitate cu măsurile pertinente adoptate de organizațiile internaționale, inclusiv de organizațiile regionale de gestionare a pescuitului. Acordurile de pescuit sunt menite, printre altele, să garanteze că activitățile de pescuit în țările terțe se desfășoară în condiții de durabilitate și prin mijloace satisfăcătoare pentru ambele părți;

26.

recunoaște că importanța economică și strategică a acvaculturii justifică promovarea acesteia prin intermediul unui regulament distinct, care să abordeze orientările la nivelul UE pentru planurile strategice naționale, pentru a îmbunătăți competitivitatea sectorului acvaculturii, susținând dezvoltarea și inovarea durabilă din punct de vedere ecologic, economic și social în cadrul întregului lanț de producție și comercializare și încurajând procesarea locală și diversificarea, îmbunătățind astfel și calitatea vieții în zonele costiere și rurale; de asemenea, trebuie dezvoltate mecanisme pentru schimbul de informații și bune practici între statele membre, printr-o metodă deschisă de coordonare a măsurilor naționale privind securitatea activității economice, accesul la apele și spațiul Uniunii – acordând o atenție deosebită compatibilității dintre protecția mediului și desfășurarea activității în zonele clasificate în cadrul rețelei Natura 2000 –, și simplificarea administrativă a acordării licențelor și autorizațiilor;

27.

recunoaște necesitatea înființării unui Consiliu consultativ pentru acvacultură, care să poată reprezenta cu adevărat domeniul, cuprinzând așadar un număr suficient de reprezentanți ai sectorului productiv (asociații profesionale, organizații de producători sau camere de comerț);

28.

este de acord cu faptul că, datorită caracterului imprevizibil al activităților de pescuit, este oportună instituirea unui mecanism de stocare a produselor obținute din pescuit destinate consumului uman, cu scopul de a favoriza o mai mare stabilitate a pieței și de a spori randamentul produselor, în special prin crearea de valoare adăugată. Acest mecanism ar trebui extins și la produsele de acvacultură;

29.

recunoaște că aplicarea unor standarde comune de comercializare ar trebui să facă posibilă aprovizionarea pieței cu produse sustenabile, să realizeze pe deplin potențialul pieței interne în sectorul produselor obținute din pescuit și din acvacultură și să faciliteze comerțul bazat pe concurență loială, contribuind astfel la îmbunătățirea profitabilității producției;

30.

consideră că, dată fiind varietatea tot mai mare a produselor obținute din pescuit și din acvacultură, este esențial să li se furnizeze consumatorilor, în mod clar, inteligibil și comprehensibil, un minim de informații obligatorii privind caracteristicile principale ale produselor;

31.

solicită ferm să fie pusă în practică organizarea comună a pieței, cu respectarea angajamentelor internaționale ale Uniunii, în special în ceea ce privește dispozițiile Organizației Mondiale a Comerțului, fără a aduce atingere standardizării și omologării măsurilor igienico-sanitare pentru produsele provenite din țări terțe sau dezvoltării unei practici comerciale maritime și de pescuit care să faciliteze eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat;

32.

solicită introducerea, acolo unde este posibil, a unei certificări publice a produselor pescuitului din UE, pentru a garanta proveniența acestora din întreprinderi de pescuit gestionate în mod adecvat;

33.

solicită regionalizarea sporită a politicii comune în domeniul pescuitului, astfel încât cunoștințele și experiența tuturor părților interesate, mai ales a autorităților locale și regionale, să poată fi valorificate în cadrul acestei politici, și subliniază importanța strategiilor macroeconomice;

34.

atrage atenția asupra interacțiunilor din ce în ce mai mari dintre pescuitul de agrement, pescarii profesioniști și comunitățile care depind de activitățile de pescuit;

35.

susține întru totul introducerea unui proces care să țină seama de trăsăturile specifice și de nevoile regiunilor, inclusiv de cooperarea cu consiliile consultative regionale, astfel încât să se adopte măsuri de conservare și măsuri tehnice pentru punerea în aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului, pentru a permite politicii să abordeze mai bine realitățile și caracteristicile specifice ale fiecărui tip de întreprindere de pescuit în parte, inclusiv problemele de natură transfrontalieră;

36.

de asemenea, consideră că consiliile consultative regionale sau alte structuri de parteneriat similare ar trebui consolidate, astfel încât să se asigure nu numai consultarea comunităților locale, ci și participarea efectivă a acestora la gestionarea resurselor lor piscicole locale;

37.

solicită ca implementarea politicii comune în domeniul pescuitului să țină cont de interacțiunile cu alte afaceri maritime, recunoscând că toate domeniile care se referă la mările și oceanele Europei, inclusiv amenajarea spațiului maritim, sunt interconectate, consolidând astfel politica maritimă integrată;

38.

subliniază că, în procesul de punere în aplicare a PCP, nu se poate face abstracție de protecția ecosistemelor acvatice, în întreaga lor complexitate și interacțiune, ținând seama de vulnerabilitatea apelor de tranziție sau a coridoarelor ecologice fluviale și lacustre și a populațiilor de pești din zonele respective, trebuind acordată o atenție specială menținerii și dezvoltării speciilor valoroase pe cale de dispariție și mai ales speciilor anadrome și catadrome;

39.

este conștient de faptul că obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător de statele membre în lipsa unui sprijin financiar adecvat, având în vedere problemele întâmpinate în dezvoltarea industriei pescuitului și în gestionarea acesteia, precum și resursele financiare limitate ale statelor membre;

40.

de aceea solicită să se instituie o asistență financiară multianuală din partea Uniunii, concentrată asupra priorităților politicii comune în domeniul pescuitului, pentru a se contribui la atingerea acestor obiective, în special la îmbunătățirea eficienței economice a sectorului (mai ales a flotei de pescuit), la crearea de noi locuri de muncă, la modernizare și la introducerea de inovații, inclusiv dezvoltarea unor nave sigure și durabile;

41.

solicită să se reintroducă, pentru perioada 2014-2020, sprijinul financiar pentru reînnoirea și modernizarea flotei de pescuit a regiunilor ultraperiferice;

42.

consideră că asistența financiară a Uniunii trebuie condiționată de respectarea de către statele membre și de către operatori a politicii comune în domeniul pescuitului. Astfel, această asistență financiară trebuie întreruptă sau suspendată sau trebuie să facă obiectul unor corecții în cazurile de încălcare de către statele membre a normelor politicii comune în domeniul pescuitului și în cazul unor încălcări grave și repetate ale normelor respective de către operatori;

43.

salută integrarea Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (EMFF) în noul cadru strategic comun și alinierea acestuia la celelalte fonduri de dezvoltare regională și rurală, pentru a permite crearea unor cadre de dezvoltare locală integrată și îmbunătățirea simplificării accesului la fonduri la nivel local și regional. Solicită însă garanții cu privire la finanțările de care vor beneficia pescuitul și acvacultura și participarea regiunilor la punerea în aplicare strategică a acestora;

44.

recunoaște valoarea biologică, productivă și istorică a stocurilor de pește și a habitatelor din zonele de râu și de lac și, de aceea, consideră că Uniunea Europeană trebuie să acorde asistență financiară acestui sector, inclusiv în vederea unei reduceri a capturilor marine, a reducerii importurilor și a consolidării competitivității teritoriale;

45.

recunoaște că, în scopul îndeplinirii obiectivelor politicii comune în domeniul pescuitului, Comisiei trebuie să i se delege competența de a adopta acte legislative în conformitate cu articolul 290 din Tratat, pentru a completa sau modifica elemente neesențiale ale actului legislativ de bază. Cu toate acestea, Comitetul recomandă ca un recurs atât de extins al Comisiei la acte delegate să fie evaluat atent și în amănunt, din perspectivă juridică și politică, garantându-se că această competență este clar definită în ce privește obiectivele, conținutul, domeniul de aplicare și durata delegării competenței;

46.

solicită Comisiei să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți și de autorități regionale, în cursul lucrărilor sale pregătitoare pentru adoptarea de acte delegate;

47.

consideră că, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia trebuie să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu;

48.

susține și încurajează ferm utilizarea „dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității”, astfel cum este prevăzută în Regulamentul general al Comisiei privind cadrul strategic comun, ca metodă care să sprijine autoritățile de la nivel local și regional în obținerea de finanțare prin Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (EMFF) – pe lângă fondurile structurale și Fondul de dezvoltare rurală. Coordonarea dintre fonduri va trebui să se facă într-un cadru flexibil și ar trebui să permită consolidarea posibilităților de intervenție a acestor fonduri. Colectivitățile vor trebui să participe la elaborarea cadrului strategic și a programelor operaționale;

49.

subliniază că pentru succesul politicii comune în domeniul pescuitului este necesar un sistem eficace de control, inspecție și executare, care să includă lupta împotriva activităților de pescuit INN. În cadrul acestui sistem de control, inspecție și executare al Uniunii trebuie promovată utilizarea tehnologiilor moderne. Statele membre sau Comisia trebuie să aibă posibilitatea de a desfășura proiecte pilot privind noile tehnologii de control și sisteme de gestionare a datelor.

50.

consideră că ar trebui efectuată la fiecare cinci ani o evaluare a gradului de respectare a regulamentului UE.

27.7.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/46

—

solicită Comisiei Europene să lanseze o convenție europeană a primarilor privind schimbările demografice, ca o contribuție la Anul european al îmbătrânirii active 2012, care să pună în legătură autoritățile locale și regionale interesate de promovarea inovării, a soluțiilor inteligente pentru sănătate și de îmbunătățirea calității vieții, în sprijinul îmbătrânirii active și în condiții bune de sănătate, și să asigure susținere administrativă și financiară pentru această convenție;

—

împărtășește viziunea coaliției părților interesate din cadrul Anului european 2012 cu privire la o societate pentru toate vârstele, în care fiecare să aibă capacitatea de a juca un rol activ în societate și de a se bucura de drepturi și de șanse egale în toate etapele vieții, indiferent de vârstă, sex, rasă sau origine etnică, religie sau credință, statut economic sau social, orientare sexuală, stare fizică sau mentală ori necesitatea de îngrijire;

—

subliniază importanța consultării și implicării active a persoanelor în vârstă și a persoanelor care le îngrijesc în identificarea nevoilor lor, în conceperea de soluții și în evaluarea funcționalității acestora. O astfel de abordare participativă susține incluziunea socială și asigură faptul că serviciile oferite răspund cât mai bine posibil nevoilor reale ale beneficiarilor;

—

recomandă Comisiei Europene să implice mai activ autoritățile locale și regionale în procesul de evaluare la nivelul UE a impactului social pentru diferite inițiative adoptate în vederea susținerii îmbătrânirii active și în condiții bune de sănătate, pentru a asigura o evaluare corespunzătoare a impactului asupra cetățenilor în vârstă.

Raportor general

dl Arnoldas ABRAMAVIČIUS (LT-PPE), președintele administrației districtului Zarasai și membru al Consiliului municipal

1.

salută inițiativa Președinției daneze de a implica autoritățile de la nivel subnațional în dialogul paneuropean cu privire la modalitățile de a răspunde provocării demografice și de a valorifica la maximum oportunitățile legate de îmbătrânirea populației. După cum se precizează în Avizul privind gestionarea impactului îmbătrânirii populației în UE (1) și în raportul Parlamentului European privind Anul european 2012 (2), autoritățile locale și regionale din multe state membre au competențe-cheie în cele trei domenii care stau la baza Anului european al îmbătrânirii active și al solidarității între generații: ocuparea forței de muncă, participarea la viața socială și viața autonomă a individului;

2.

subliniază că găsirea unui răspuns la provocările legate de îmbătrânirea populației reprezintă unul dintre obiectivele Strategiei Europa 2020. Deoarece autoritățile locale și regionale sunt în contact imediat cu nevoile cetățenilor și sunt responsabile cu furnizarea majorității serviciilor de care au nevoie persoanele în vârstă pentru a-și trăi bătrânețea în condiții demne, implicarea lor directă în toate dezbaterile de la nivelul UE cu privire la îmbătrânire este capitală pentru realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și ar putea contribui la sporirea coeziunii sociale, economice și teritoriale;

3.

salută Parteneriatul european pentru inovare privind îmbătrânirea activă și condiții bune de sănătate, care urmărește mobilizarea unei game largi de părți interesate de la toate nivelurile, pentru a crește cu doi ani durata de viață în condiții bune de sănătate(indicatorul „speranța de viață sănătoasă”), și reamintește că autoritățile locale și regionale dețin competențe-cheie în cei trei piloni ai parteneriatului: prevenirea, depistarea și diagnosticarea precoce; îngrijirea și tratamentul; îmbătrânirea activă și traiul independent;

4.

împărtășește viziunea coaliției părților interesate din cadrul Anului european 2012 cu privire la o societate pentru toate vârstele, în care fiecare să aibă capacitatea de a juca un rol activ în societate și de a se bucura de drepturi și de șanse egale în toate etapele vieții, indiferent de vârstă, sex, rasă sau origine etnică, religie sau credință, statut economic sau social, orientare sexuală, stare fizică sau mentală ori necesitatea de îngrijire;

5.

recomandă o abordare pozitivă cu privire la îmbătrânire și împărtășește punctul de vedere potrivit căruia inovarea poate contribui la asigurarea unor servicii mai bune pentru populația noastră în curs de îmbătrânire. Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că inovarea nu trebuie urmărită de dragul schimbării, ci trebuie considerată un vector prețios pentru îmbunătățirea calității și a eficienței economice a răspunsului oferit la nevoile din ce în ce mai mari și în continuă schimbare în vremuri caracterizate de constrângeri financiare;

6.

consideră că din cauza crizei economice și financiare este mai urgent ca oricând să fie revizuit modul în care funcționează societatea noastră și să se facă tot posibilul pentru a crea tuturor, tineri sau bătrâni, condițiile pentru a contribui activ la piața forței de muncă și în comunitățile din care fac parte și de a duce un trai independent cât mai mult timp posibil. Cea mai bună abordare a îmbătrânirii demografice o reprezintă promovarea comunităților adaptate persoanelor în vârstă, în care spațiul public, transporturile, locuințele și serviciile locale să fie concepute având în vedere nevoile tuturor generațiilor și în care să fie promovate solidaritatea și cooperarea între generații. Astfel de comunități tind, de asemenea, să devină mai preocupate de protecția mediului și să antreneze o coeziune socială mai puternică și o participare socială mai bună a altor grupuri vulnerabile;

7.

subliniază importanța consultării și implicării active a persoanelor în vârstă și a persoanelor care le îngrijesc în identificarea nevoilor lor, în conceperea de soluții și în evaluarea funcționalității acestora. O astfel de abordare participativă susține incluziunea socială și asigură faptul că serviciile oferite răspund cât mai bine posibil nevoilor reale ale beneficiarilor;

8.

constată că, în ultimul deceniu, în diferite părți ale Europei, a apărut conceptul de „economie a vârstei a treia” (silver economy), în baza căruia se dezvoltă o gamă largă de produse și servicii pentru un număr din ce în ce mai mare de persoane în vârstă care necesită îngrijire, cu mobilitate redusă și care se confruntă cu o limitare a activităților lor de zi cu zi. Economia vârstei a treia s-a extins către alte segmente de piață precum activitățile de destindere, fitness și petrecere a timpului liber, călătoriile, cultura, comunicarea, divertismentul și accesul la noile tehnologii. Multe IMM-uri și clustere de întreprinderi din mai multe state membre se specializează și în tehnologii inovatoare destinate persoanelor în vârstă, de exemplu în domeniul domoticii, care prezintă oportunități de creștere extraordinare. Cu toate acestea, trebuie remarcat și faptul că, deși recunosc necesitatea existenței unor produse și servicii specializate pentru persoanele cu nevoi speciale, majoritatea persoanelor în vârstă preferă să poată utiliza bunuri și servicii obișnuite. De aceea, trebuie promovată o abordare mai largă bazată pe conceptul de „design adaptat tuturor” (design-for-all), în cadrul căreia să fie integrate și nevoile și așteptările persoanelor în vârstă și ale persoanelor cu handicap, în paralel cu dezvoltarea produselor de nișă pentru nevoi foarte specifice;

9.

atrage atenția asupra tendinței unui număr din ce în ce mai mare de autorități locale și regionale de a căuta soluții de inovare socială și soluții bazate pe TIC pentru îmbunătățirea calității și a eficienței economice a serviciilor pe care le oferă în domeniul sănătății și al îngrijirii pe termen lung, atât în mediul urban, cât și în cel rural, unde aceste soluții pot contribui la obținerea unor costuri mai sustenabile pentru buzunarul public și pentru cel personal ale acestor servicii esențiale destinate persoanelor în vârstă. Aceste inițiative necesită însă un anumit volum de investiții și măsuri care trebuie puse în aplicare la alte niveluri de guvernanță, pentru a permite trecerea de la proiecte-pilot la modele la scară largă, care să poată fi diseminate la nivel național sau în alte regiuni ale UE. Este un domeniu în care autoritățile locale și regionale au nevoie de maximum de sprijin din partea guvernelor naționale și de la nivelul UE;

10.

subliniază că, deși la nivel local putem găsi multe exemple de măsuri inovatoare care susțin îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate, iar incubatoarele sociale sunt adeseori inițiative locale, apropiate de nevoile cărora încearcă să le răspundă, o abordare bazată pe proiecte nu este întotdeauna suficientă pentru atingerea masei critice și sustenabilitate pe termen lung. Pentru a dispune de medii favorabile și incluzive, este nevoie de o viziune strategică globală, care să acopere toata gama de problematici. Un exemplu simplu este inovarea socială lansată de administrația orașului Fredericia (Danemarca), care urmărește, prin prevenire, reabilitare, tehnologie și socializare în rețea, să mențină sau să restabilească capacitatea de a trăi independent în rândul persoanelor în vârstă care au nevoie de ajutor pentru activitățile de zi cu zi. Abordarea adoptată se bazează pe o schimbare de paradigmă în modul în care sunt percepuți cetățenii vârstnici, de la aceea de pacienți „neajutorați” la cea de „cetățeni cu resurse”. Această inițiativă a fost susținută în etapa pilot de Ministerul Finanțelor din Danemarca și modelul urmează a fi preluat și alte autorități locale daneze.

11.

subliniază că provocările legate de îmbătrânirea populației au o puternică dimensiune de gen, care necesită acordarea unei atenții speciale impactului reformelor actuale în materie de protecție socială și reducerilor resurselor alocate serviciilor sociale (în special cele destinate copilului și îngrijirii persoanelor în vârstă) asupra șanselor femeilor de a-și găsi un loc de muncă și a diferențelor de remunerare și de pensii dintre femei și bărbați, întrucât sarcina ce incumbă îngrijitorilor informali în legătură cu îngrijirea rudelor dependente va crește – majoritatea fiind femei –, ceea ce va determina o expunere mai mare a acestora la riscul de sărăcie și excluziune socială în viitor, dacă nu se iau măsuri în vederea eliminării acestor inegalități. În viitor, problemele legate de stres și de suprasolicitare în sectorul sănătății și al îngrijirilor, dominat de femei, pot genera la rândul lor probleme noi pentru femeile în vârstă;

12.

consideră că este nevoie de o mai bună coordonare între diferitele niveluri implicate în conceperea soluțiilor la problematica îmbătrânirii active și în condiții bune de sănătate și evidențiază necesitatea unei guvernanțe pe mai multe niveluri în acest domeniu. Autoritățile locale și regionale nu trebuie privite doar ca agenți responsabili cu punerea în aplicare, ele trebuind să fie implicate în întregul proces decizional și de evaluare;

13.

susține că instituirea de către UE a unui cadru care să permită autorităților publice și actorilor de la toate nivelurile să beneficieze de experiența celorlalți, să culeagă date cu privire la inițiativele de succes și să învețe din eșecuri, ar reprezenta o valoare adăugată reală, deoarece le-ar permite acestora să evite repetarea acelorași greșeli și le-ar ajuta să își investească resursele limitate în soluții inovatoare care s-au dovedit eficiente;

14.

recomandă invitarea Comitetul Regiunilor la grupul de coordonare al parteneriatului european pentru inovare privind îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate (EIP-AHA), pentru a se asigura o reprezentare corespunzătoare a autorităților locale și regionale în procesul decizional din cadrul EIP-AHA și pentru a permite CoR să acționeze ca multiplicator în vederea mobilizării unei game largi de autorități locale și regionale în punerea în aplicare a EIP-AHA, având în vedere că acestea dețin competențe în toate cele șase domenii-cheie de acțiune ale acestuia;

15.

susține propunerea făcută în cadrul parteneriatului european pentru inovare privind îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate de a înființa rețea europeană privind mediile adaptate persoanelor în vârstă și salută eforturile AGE Platform Europe și ale Organizației Mondiale a Sănătății de a pune bazele acestei rețele. CoR recomandă să se aloce fonduri UE pentru dezvoltarea corespunzătoare a unei astfel de rețele UE, în strânsă cooperare cu OMS;

16.

recomandă Comisiei să se concentreze asupra cercetărilor privind persoanele foarte în vârstă. Parțial, acest grup este încă nou, și diferitele părți interesate au nevoie de mai multe informații despre el. Sunt necesare eforturi de cercetare care să evalueze eficacitatea și rentabilitatea măsurilor de promovare a sănătății și de prevenire a îmbolnăvirii pe întreaga viață și în special în stadiile finale. De asemenea, este nevoie de un studiu mai detaliat al modului în care persoanele în vârstă, mai dificil de mobilizat, pot fi încurajate să-și schimbe obiceiurile și stilul de viață. Este necesar ca persoanele foarte în vârstă să fie incluse în statistici și cercetări, iar cei care lucrează cu persoanele foarte în vârstă să fie informați de rezultatele cercetărilor.

17.

solicită Comisiei Europene să lanseze o convenție europeană a primarilor privind schimbările demografice, ca o moștenire a Anului european 2012, care să pună în legătură autoritățile locale și regionale interesate de promovarea inovării, a soluțiilor inteligente pentru sănătate și a îmbunătățirii calității vieții, în sprijinul îmbătrânirii active și în condiții bune de sănătate, și să asigure susținere administrativă și financiară pentru această convenție;

18.

constată că, deși competențele de bază în domeniul îmbătrânirii active aparțin statelor membre și autorităților locale și regionale ale acestora, Uniunea Europeană poate legifera în domenii care afectează funcționarea pieței interne, în scopul eliminării barierelor din calea liberei circulații a persoanelor, al promovării libertății de a presta servicii și al asigurării unei protecții corespunzătoare a consumatorilor. Ratificarea de către UE a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap creează noi obligații juridice în sarcina UE, în sensul de a asigura persoanelor cu handicap și persoanelor în vârstă care prezintă deficiențe posibilitatea de a-și valorifica dreptul de a circula liber și de a participa pe deplin la viața economică și socială a comunităților lor, asemenea oricăror alți cetățeni. Aceasta necesită intervenția UE, pentru a asigura un răspuns coordonat la nivelul UE, precum și la nivel național și local/regional. Mai mult, UE poate facilita schimburile de experiență transnaționale și poate promova instrumente de „soft law”, precum codurile de bune practici, în scopul susținerii unei aplicări optime a libertăților fundamentale consacrate în tratatele UE;

19.

ia notă de faptul că Comisia Europeană intenționează să prezinte o propunere de act privind accesibilitatea și subliniază că este necesar un cadru juridic la nivelul UE pentru consolidarea accesibilității în întreaga UE a tuturor bunurilor și serviciilor de primă necesitate și pentru crearea de condiții egale tuturor sectoarelor economice, inclusiv IMM-urilor. Această propunere ar trebui să fie proporțională și să nu creeze sarcini birocratice suplimentare pentru IMM-uri. Adoptarea unor norme la nivelul întregii UE ar fi utilă și pentru susținerea industriei și crearea unei piețe unice eficiente a bunurilor și serviciilor adaptate tuturor. Trebuie instituit un sistem de supraveghere care să asigure aplicarea legislației; acesta trebuie însoțit de planuri de acțiune pentru autoritățile naționale, regionale și locale și de măsuri de sprijinire a actorilor locali și a IMM-urilor;

20.

reamintește că, la nivelul UE, precum și la nivel național și local, este esențial un cadru legislativ adecvat în materie de achiziții publice, care să garanteze că investițiile publice promovează accesibilitatea pentru toți. Accesibilitatea ar trebui să devină o cerință prealabilă esențială și pentru accesul la finanțarea UE (fonduri structurale, finanțări pe proiect sau în domeniul cercetării), fiind necesar ca regiunile mai puțin avansate să fie sprijinite pentru a se putea conforma legislației și standardelor UE. Trebuie avute în vedere stimulente financiare pentru sporirea accesibilității, mai ales pentru ca autoritățile publice să modernizeze construcțiile și spațiile locative existente și să sprijine investițiile în soluții inovatoare;

21.

Subliniază că este nevoie de acțiuni de sensibilizare care să însoțească principalele măsuri legislative și să determine o percepție corectă a realității în rândul cetățenilor Acestea trebuie orientate către autoritățile locale și regionale, producători, furnizori și prestatori de servicii, precum și către cetățeni în general. Politicile în materie de învățământ și de formare sunt importante pentru consolidarea și susținerea accesibilității: o cerință-cheie în acest context este asigurarea formării corespunzătoare a inginerilor, arhitecților, designerilor web, urbaniștilor și a altor actori, pentru ca aceștia să poată integra chestiunile legate de accesibilitate și a pune în practică conceptul de design adaptat tuturor;

22.

reamintește că învățarea pe tot parcursul vieții și voluntariatul sunt vectori fundamentali ai îmbătrânirii active și în condiții bune de sănătate. UE și nivelurile național și local ar trebui să sprijine educația adulților și voluntariatul la o vârstă înaintată, activități care contribuie la prelungirea vieții profesionale, la promovarea unei vieți active după pensionare și la susținerea traiului independent;

23.

în consecință, recomandă ca, în viitor, obiectivele Anului european al îmbătrânirii active și al solidarității între generații (2012) și cele ale EIP-AHA să fie integrate în toate instrumentele de finanțare relevante ale UE, inclusiv în fondurile structurale, și ca procedurile care urmează a fi aplicate să fie simplificate în beneficiul actorilor locali și regionali; salută organizarea chiar în Anul european 2012 a Zilei europene a solidarității dintre generații, zi care promovează proiecte intergeneraționale între elevi și persoanele în vârstă, aducând astfel o contribuție însemnată la dialogul dintre generații;

24.

salută lansarea unei comunități de cunoaștere și inovare (CCI), preconizate pentru anul 2014, care să se ocupe de inovarea în domeniul promovării unui mod de viață sănătos și al îmbătrânirii active, și recomandă Institutului European de Inovare și Tehnologie să depună toate eforturile pentru implicarea autorităților locale și regionale și a celorlalți actori locali/regionali în punerea în practică a CCI;

25.

recomandă Comisiei Europene să implice mai activ autoritățile locale și regionale în procesul UE de pregătire a evaluărilor impactului social pentru diferite inițiative adoptate în vederea susținerii îmbătrânirii active și în condiții bune de sănătate, pentru a asigura o evaluare corespunzătoare a impactului asupra cetățenilor în vârstă;

26.

reamintește că îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate este un obiectiv-cheie al Strategiei Europa 2010, fiind susținută prin diverse inițiative emblematice (O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă, Platforma de combatere a sărăciei, Agenda digitală) și printr-o gamă largă de instrumente financiare ale UE la care au acces autoritățile locale și regionale, astfel cum se menționează în broșura pregătită de Comitetul Regiunilor în parteneriat cu Comisia Europeană și cu AGE Platform Europe intitulată „How to promote active ageing in Europe - EU support to local and regional actors”, publicată în septembrie 2011 ca o contribuție la Anul european 2012 (3);

27.

având în vedere cele de mai sus, concluzionează că nu par să existe probleme în ceea ce privește conformarea cu principiile subsidiarității și proporționalității, astfel cum sunt definite acestea în tratatele UE;

28.

reamintește că există estimări potrivit cărora, până în 2060, populația tânără din UE-27 va scădea cu 9 % (4), iar populația de vârstă activă (15-64 de ani), cu 15 %. Mai mult, se preconizează că numărul persoanelor în vârstă va înregistra o creștere foarte mare, de 79 %. Aceste schimbări demografice sunt rezultatul unor fenomene diverse precum nivelurile scăzute de fertilitate, creșterea speranței de viață, migrația totală netă și îmbătrânirea populației născute în cursul exploziei demografice postbelice. Este evident că aceste tendințe demografice vor avea importante consecințe economice, sociale și bugetare la nivel național, regional și local. Studiul CoR pe tema „Îmbătrânirea activă: soluții locale și regionale” (5) explică foarte bine aceste repercusiuni atunci când susține că „oferta de forță de muncă și numărul locurilor de muncă vor scădea, reprezentând o provocare pentru creșterea economică, în timp ce cererea de servicii din partea populației în vârstă va crește”. De asemenea, se preconizează că, pentru a asigura servicii de calitate pentru populația în vârstă și pentru a finanța, în același timp sănătatea și pensiile pentru un număr în creștere de persoane vârstnice, va avea loc o creștere a cheltuielilor publice. În ciuda acestui lucru, majoritatea autorităților locale și regionale au suferit constrângeri bugetare drastice, care le fac deja extrem de dificilă sarcina de a furniza servicii sociale dinamice și moderne de o calitate corespunzătoare;

29.

subliniază că există decalaje foarte mari între țări și regiuni sub aspectul speranței de viață pentru femei și bărbați, al indicatorilor referitori speranța de viață în condiții bune de sănătate, al vârstelor medii și al ratei de dependență. Se estimează că în aproape toate cele 281 de regiuni ale UE-27 populația va îmbătrâni, prognozele menționând că vârsta medie nu va crește până în 2030 numai în șapte dintre regiuni: Viena (Austria), Hamburg și Trier (Germania), Sterea Ellada și Peloponnisos (Grecia) și West Midlands și Scoția de Nord-Est (Regatil Unit) (6). În 2008, ratele de dependență variau aproape de la simplu la triplu între regiuni (între 9,1 % și 26,8 %). În 2030, diferența va fi aproape de un raport de 1/4 (între 10,4 % și 37,3 %) (7). Aceasta înseamnă că nu toate regiunile sunt egale sub aspectul îmbătrânirii demografice, iar acest aspect, combinat cu actuala criză economică, afectează unele autorități locale și regionale mai mult decât pe altele;

30.

subliniază de asemenea că există decalaje enorme între țări și regiuni în ceea ce privește datoria suverană și că unele dintre acestea au suferit reduceri importante ale bugetului, ceea ce le-ar putea afecta capacitatea de a beneficia de finanțarea UE acordată prin intermediul fondurilor structurale sau al programelor comune în domeniul îmbătrânirii;

31.

după cum precizează și în avizul său pe tema „Către sisteme europene de pensii adecvate, viabile și sigure” (8), reamintește că autoritățile locale și regionale continuă să fie cel mai mare angajator din sectorul public și, în consecință, pensiile publice vor rămâne fundamentale pentru sustenabilitatea sistemelor de pensii. Aceste pensii, însă, vor fi din ce în ce mai afectate de măsurile bugetare și de reforme. De aceea, ar trebui să se ia în considerare capacitatea autorităților locale și regionale de a contrabalansa acest efect, ele trebuind să poată asigura un venit corespunzător pentru toate persoanele în vârstă, precum și sprijin și servicii de îngrijire. Comitetul Regiunilor a propus introducerea unei dimensiuni sociale în supravegherea macroeconomică, ca un mijloc de a depăși consecințele negative;

32.

a declarat în avizul său pe tema „A îmbătrâni frumos în societatea informațională” (9) că soluțiile TIC pot îmbunătăți productivitatea serviciilor sociale sau de sănătate, dacă sunt adaptate corect nevoilor persoanelor în vârstă, și reamintește că autoritățile locale și regionale ar trebui implicate în cercetarea desfășurată la nivel național sau la nivelul UE în domeniul soluțiilor TIC în domeniul îmbătrânirii, deoarece aceste autorități vor fi adesea utilizatorii principali ai rezultatelor;

33.

cu toate acestea, reamintește că autoritățile locale și regionale nu pot sprijini îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate dacă acționează singure. Pentru a reuși, ele au nevoie de un mediu legislativ, financiar și structural favorabil, ceea ce necesită adoptarea de măsuri la nivel național sau la nivelul UE. De exemplu, pentru a disemina inițiativele TIC de sprijinire a inovării, a soluțiilor inteligente pentru sănătate și a îmbunătățirii calității vieții în toate regiunile UE, sunt necesare investiții structurale la nivelul UE și la cel național, în vederea extinderii accesului în bandă largă; este nevoie, de asemenea, de o legislație UE care să armonizeze criteriile de acces și standardele de interoperabilitate;

34.

subliniază faptul că numărul din ce în ce mai mare de condiții preliminare și procedurile contabile, financiare și de audit, impuse pentru accesul la finanțările acordate prin fondurile structurale, a dus la focalizarea unui număr din ce în ce mai mare de proiecte pe rezultate măsurabile, mai degrabă decât pe proiecte mai inovatoare și mai orientate către risc, care, în realitate, necesită mai mult timp pentru a produce rezultate pozitive și sunt mai greu de cuantificat. În practică, inovarea socială se confruntă în prezent cu obstacole care sunt de cele mai multe ori legate de existența unor culturi incompatibile în materie de audit sau de reglementare. Chestiunea nu este legată numai de utilizarea fondurilor structurale, ea fiind relevantă pentru multe alte instrumente de finanțare europene sau naționale;

35.

cu toate acestea, recunoaște necesitatea unor schimbări în modul de punere în aplicare a fondurilor structurale, pentru a include condiții bazate pe date concrete, pentru a nu submina eforturile depuse în vederea sporirii valorii adăugate și a eficienței fondurilor UE în acest domeniu. Danemarca și Suedia dispun de astfel de proceduri bazate pe date concrete pentru monitorizarea performanței cu ajutorul unui set de indicatori agreați și retransmit informații în sistemul de monitorizare pentru a continua să îmbunătățească calitatea și eficiența economică a serviciilor pe care le oferă și le finanțează. Guvernul Regatului Unit a instituit recent o obligațiune privind impactul social, care urmărește să atragă „investiții noi în jurul unor astfel de contracte bazate pe rezultate, care aduc beneficii pentru persoane și comunități. Cu ajutorul unei obligațiuni privind impactul social, investițiile publice sunt utilizate pentru plata intervențiilor, care sunt furnizate de către prestatori de servicii cu rezultate dovedite în activitatea desfășurată. Profitul investitorilor este realizat de serviciul public pe baza obținerii unor rezultate sociale mai bune. Dacă rezultatele nu se îmbunătățesc, investitorii nu își recuperează investiția” (10);

36.

constată că țările cu standarde ridicate în materie de accesibilitate în mediul construit, transporturi și TIC sunt țările cu cel mai ridicat nivel de ocupare a forței de muncă atât pentru bărbații, cât și pentru femeile în vârstă, și țările cu nivelurile cele mai bune ale speranței de viață sănătoasă. Tot în aceste țări se înregistrează cele mai înalte rate de ocupare a forței de muncă pentru femei și pentru persoanele cu handicap, iar indicatorii referitori la egalitatea între femei și bărbați au cele mai bune rezultate (diferențele de remunerare sau de pensii între femei și bărbați etc.). Aceasta arată că promovarea proactivă a unor medii adaptate tuturor vârstelor nu prejudiciază economia, ci aduce, dimpotrivă, beneficii pentru societate și economie în general. Aceste medii ușurează viața tuturor și susțin participarea femeilor, a lucrătorilor în vârstă și a persoanelor cu handicap la piața forței de muncă, precum și participarea activă și productivă a persoanelor pensionate în comunitățile lor. Ele susțin de asemenea carierele informale și permit persoanelor participante să concilieze cu mai mare ușurință munca și responsabilitățile pe care le presupune calitatea de îngrijitor;

37.

salută faptul că sute de autorități locale și regionale din UE sunt deja implicate în programul „Orașe adaptate vârstei a treia” inițiat de Organizația Mondială a Sănătății și că câteva state membre au lansat programe naționale de susținere a autorităților locale și regionale care doresc să facă parte din rețeaua „Orașe adaptate vârstei a treia” a OMS;

38.

dat fiind numărul din ce în ce mai mare al persoanelor care suferă de Alzheimer sau de alte forme de demență, salută inițiativa unor autorități locale și regionale de a crea medii adaptate persoanelor care suferă de Alzheimer, în vederea unei incluziuni mai bune în comunitate a persoanelor în vârstă care suferă de demență și a îngrijitorilor informali ai acestora;

39.

subliniază că instituirea unor medii care să fie adaptate tuturor și sprijinirea traiului independent în cazul persoanelor în vârstă care prezintă un handicap sau a căror libertate de mișcare este limitată s-au dovedit eficiente economic. Experiența suedeză arată că scăderea cererii de sprijin înregistrată în ultimii 15 ani nu poate fi explicată prin îmbunătățiri în ce privește sănătatea, deoarece nu există dovezi ale unor astfel de îmbunătățiri în rândul persoanelor în vârstă în această perioadă în Suedia. Explicația cea mai plauzibilă pentru cererea redusă de îngrijire pentru persoanele în vârstă este legată de standardele mai înalte de accesibilitate aplicate în construcția de locuințe și în transporturi și accesul mai bun la tehnologia asistivă, care le permit să se descurce fără a avea nevoie de ajutor. Trebuie remarcat faptul că, dintre toate statele membre UE, Suedia are cele mai bune rate de ocupare a forței de muncă pentru lucrătorii în vârstă și pentru femeile în vârstă;

40.

cu toate acestea subliniază că, deși autoritățile locale și regionale au un rol important de jucat în calitatea lor de cumpărători de bunuri și servicii, în principal prin achizițiile publice, și că astfel pot acționa ca vectori politici pentru promovarea unei abordări pozitive față de îmbătrânire, trebuie soluționată problema fragmentării piețelor existente și în curs de apariție în materie de soluții inovatoare care susțin îmbătrânirea activă, în vederea creării unei piețe unice reale pentru economia vârstei a treia și a realizării unor economii de scară pentru ofertanții din cadrul procedurilor de achiziții publice și pentru consumatori. Actul privind accesibilitatea va încerca să ofere soluții pentru obstacolele care stau în calea creării unei piețe a UE în care soluțiile locale și regionale inovatoare să poată fi modelate și diseminate mai ușor la o scară mai mare în alte regiuni ale UE. IMM-urile sunt adesea în linia întâi a inovării și sunt situate mai aproape de piețele locale. Ele oferă adesea un serviciu personalizat și se adaptează nevoilor consumatorilor. IMM-urile ar beneficia de pe urma unor norme clare și standarde care să le asigure accesul la o piață de dimensiunea celei a UE și să faciliteze interoperabilitatea cu alte bunuri și servicii, în vederea obținerii rezultatului optim;

41.

în concluzie, susține că asigurarea dezvoltării unor medii accesibile și favorabile la nivel local, pe baza conceptului de design adaptat tuturor, va contribui la o viață profesională mai îndelungată pentru lucrătorii și femeile în vârstă și va reduce cererea de îngrijire și asistență pentru persoanele în vârstă, al căror număr înregistrează o creștere accelerată. CoR își exprimă încrederea că intervenția UE în sprijinul îmbătrânirii active și în condiții bune de sănătate și al solidarității între generații va stimula inovarea și potențialul de creștere în întreaga UE și va aduce beneficii economice atât pentru actorii publici, cât și pentru cei privați de la nivel local, național sau european;

42.

este de acord cu abordarea Președinției daneze față de îmbătrânire și subliniază că, dacă se dorește utilizarea inovării sociale pentru a răspunde problemelor societății noastre în curs de îmbătrânire, este extrem de important ca UE să creeze un cadru comun care să permită exploatarea la maximum a potențialului de inovare socială în viitor. Un cadru comun la nivelul UE în sprijinul inovării sociale ar facilita obținerea finanțării de către inovatorii sociali din întreaga Europă, precum și activitatea, comunicarea în rețea și dezvoltarea acestora.

27.7.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/52

—

solicită ca eficiența energetică să fie un element central ca parte integrantă a politicilor energetice și să i se acorde o prioritate suficientă în ierarhia politicii energetice;

—

sprijină o mai bună îmbinare a măsurilor de sprijin financiar destinat eficienței energetice și conservării energiei în cadrul viitoarelor programe de finanțare ale UE;

—

solicită măsuri mai ferme pentru a influența comportamentul uman și modelele de consum energetic și consideră că acest demers presupune un ansamblu de măsuri care să cuprindă atât stimulente, cât și sancțiuni, cu demonstrarea avantajelor economice, dar și cu un accent mai puternic pe cerințele obligatorii, după caz;

—

recunoaște că, în momentul de față, accentul se pune pe atingerea obiectivelor politice actuale de către orașe, dar subliniază că provocările și oportunitățile de care dispun zonele rurale în ceea ce privește producția și consumul de energie trebuie abordate într-un mod mai cuprinzător și mai bine coordonat;

—

îndeamnă autoritățile locale și regionale să facă schimb de bune practici în materie de eficiență energetică și de conservare a energiei și să sporească reziliența energetică prin planificarea și coordonarea furnizării cu consum minim de energie a serviciilor lor.

Raportor

dl Brian MEANEY (IE-AE), membru al Consiliului comitatului Clare și al Autorității Regionale Mid-West

Document de referință

Sesizare din partea Președinției daneze la 12 ianuarie 2012

—

zonele rurale ale UE utilizează surse de energie mai poluante decât zonele urbane; ar trebui sprijinită în primul rând înlocuirea combustibililor fosili, cu capacitate de poluare mare, cu combustibili mai puțin poluanți, ca soluție de tranziție și ulterior în special cu energii regenerabile;

—

în pofida recuperării parțiale a decalajelor de către zonele rurale, nivelul lor de dezvoltare economică continuă să se situeze sub media UE, mai ales prin comparație cu zonele urbane. Aceste decalaje între zonele rurale și urbane sunt deosebit de mari în estul și centrul Europei și sunt cu atât mai îngrijorătoare cu cât au crescut între 2000 și 2007 datorită expansiunii rapide a marilor orașe și a capitalelor;

—

mecanismele de finanțare (ELENA etc.) și fondurile destinate eficienței energetice (FEEE etc.)

—

experiența dobândită în perioada financiară actuală arată că, din diferite motive, resursele financiare corespunzătoare destinate eficienței energetice din cadrul fondurilor structurale nu pot fi complet valorificate. De aceea, pentru cadrul financiar 2014-2020, care prevede o cotă chiar mai mare de fonduri pentru eficiența energetică, trebuie să se acorde atenție facilitării accesului autorităților locale și regionale la aceste fonduri;

a)

solicită ca eficiența energetică să fie un element central ca parte integrantă a politicilor energetice și să i se acorde o prioritate suficientă în ierarhia politicii energetice;

(b)

sprijină o mai bună îmbinare a măsurilor de sprijin financiar destinat eficienței energetice și conservării energiei în cadrul viitoarelor programe de finanțare ale UE;

(c)

solicită măsuri mai ferme de influențare a comportamentului uman și a modelelor de consum de energie și sugerează că acest lucru necesită un ansamblu de măsuri care să cuprindă atât sancțiuni, cât și recompense, cu demonstrarea avantajelor economice, dar și cu un accent mai puternic pe cerințele obligatorii, după caz;

(d)

recunoaște că în prezent accentul se pune pe atingerea actualelor obiective politice de către orașe, dar subliniază că provocările și oportunitățile din zonele rurale în ceea ce privește producția și consumul de energie trebuie abordate într-un mod mai cuprinzător și mai bine coordonat;

(e)

îndeamnă autoritățile locale și regionale să facă schimb de bune practici în domeniul eficienței energetice și al conservării energiei și să sporească reziliența energetică prin planificarea și coordonarea unei furnizări cu consum minim de energie a serviciilor lor.

27.7.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 225/58

—

solicită un buget ambițios pentru viitoarea politică de coeziune (2014-2020) pentru a îndeplini ambițiile tratatului și ale Strategiei Europa 2020; solicită de asemenea, luarea în considerare a altor criterii decât PIB-ul în cadrul evaluării nivelului de dezvoltare și a distribuției resurselor;

—

susține structura propusă de Comisie, respectiv identificarea a două obiective majore („investiția în creștere” și „cooperarea teritorială”), menținând FSE în sfera politicii de coeziune, crearea unei noi categorii de „regiuni de tranziție” care oferă o plasă de siguranță pentru regiunile care nu mai sunt eligible pentru obținerea unui sprijin deplin pentru convergență;

—

solicită o mai mare flexibilitate în repartizarea fondurilor structurale, permițând o adaptare mai realistă la nevoile teritoriilor, prin implicarea directă a autorităților locale și regionale; această flexibilitate ar trebui să se aplice distribuției între FEDER și FSE și concentrării tematice a fondurilor asupra anumitor obiective ale Strategiei Europa 2020; în acest sens, solicită scăderea semnificativă sau flexibilizarea pragurilor minime stabilite în regulamentele respective;

—

susține abordarea strategică a cadrului strategic comun, care integrează toate fondurile destinate unor obiective regionale, ceea ce va însemna o mai bună coordonare cu FEADR și cu FEPAM; dorește totodată să se țină seama în mai mare măsură de principiul coeziunii teritoriale, prin acțiuni urbane, acțiuni de dezvoltare locală, investiții teritoriale integrate (ITI) și planuri comune de acțiune, însă ar dori să se acorde mai multă atenție regiunilor afectate de mutații industriale sau de handicapuri demografice;

—

solicită încurajarea posibilității unor programe multifond (FEDER, FSE, FC, FEADR și FEPAM) și adoptarea de către Comisia Europeană a oricăror măsuri pentru elaborarea și implementarea acestor programe cu respectul cuvenit pentru principiul proporționalității;

—

respinge condiționalitatea macroeconomică, precum și rezerva de performanță, considerându-le contrare obiectivului primar al politicii de coeziune; în schim susține crearea unei rezerve de flexibilitate, alcătuită din resursele provenite din dezangajările automate și care să finanțeze inițiativele experimentale; sprijină totodată principiul condiționalității ex ante, care este rațional și preventiv în loc să fie represiv;

—

insistă asupra simplificării veritabile a normelor de gestionare, în special în ceea ce privește autoritățile de control și audit, activitățile generatoare de venituri și costurile forfetare.

Raportor

dna Catiuscia MARINI (IT-PSE), președinta Regiunii Umbria

Document de referință

Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, care fac obiectul cadrului strategic comun, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006

COM(2011) 615 final.

1.

reamintește că Uniunea Europeană trebuie să poată dispune de un buget care să asigure eficacitatea politicii de coeziune și să facă față ambițiilor Strategiei Europa 2020;

2.

solicită ca, în funcție de tipul de regiune, să se păstreze cel puțin aceleași niveluri de contribuție din partea UE care sunt prevăzute pentru actuala perioadă de programare;

3.

subliniază că situația actuală de gravă criză economică, financiară și socială determină permanentizarea la nivel european a unei situații constând în ocuparea insuficientă a forței de muncă, ceea ce afectează puternic și în mod diferențiat toate teritoriile Uniunii Europene. În acest context, fondurile structurale reprezintă o sursă indispensabilă de finanțare în procesul de combatere a crizei și de susținere a dezvoltării teritoriilor europene;

4.

solicită Comisiei să întreprindă acțiuni eficiente de atenuare a dificultății de absorbire a fondurilor cu care se confruntă unele state membre, prin îmbunătățirea gestionării fondurilor comunitare – în special în ceea ce privește simplificarea și inovarea sistemelor de gestionare și control –, stimulând orientarea către rezultate;

5.

consideră că criza economică și financiară sporește necesitatea de a dispune în timp util de date comparabile cu privire la PIB și de alți indicatori, pentru a stabili în mod mai corect nivelul real de dezvoltare al regiunilor europene (1), impunându-se bineînțeles în continuare concentrarea corespunzătoare a resurselor în favoarea regiunilor a căror dezvoltare a rămas în urmă;

6.

consideră că, în vederea repartizării resurselor, trebuie luată în considerare așa cum se cuvine specificitatea statelor membre caracterizate de puternice disparități economice interne; în special, își exprimă preocuparea cu privire la criteriul de repartizare a resurselor alocate politicii agricole comune (PAC) – a se vedea propunerea privind cadrul financiar multianual -, deoarece nu se ține seama în mod corespunzător de diferențele sociale, economice și structurale;

7.

este de acord cu identificarea a două mari obiective: „investiții pentru creștere și locuri de muncă” și „cooperarea teritorială”, care contribuie la simplificarea arhitecturii politicii de coeziune;

8.

aprobă crearea unei categorii de regiuni de tranziție, care să fie finanțată în special din resursele provenite de la regiunile și țările care au ieșit de sub acoperirea obiectivului de covergență și a Fondului de coeziune, fără a reduce deci intensitatea sprijinului acordat celorlalte două categorii de regiuni, și salută totodată plasa de siguranță propusă pentru regiunile care nu vor mai intra pe deplin în obiectivul de convergență. Noua categorie va contribui de fapt la o mai bună sprijinire a regiunilor care sunt în faza de ieșire din obiectivul de convergență, precum și a altor regiuni, al căror PIB pe cap de locuitor se situează între 75 % și 90 % din PIB-ul mediu al UE; în plus, va contribui la modularea sprijinului UE în funcție de diferitele niveluri de dezvoltare și la atenuarea efectelor de prag constatate în actuala perioadă de programare. Aceste dispoziții ar trebui să fie valabile pentru toate fondurile cadrului strategic comun;

9.

constată că și reglementarea privind orientările regionale pentru perioada 2014-2020 în domeniul ajutoarelor de stat trebuie să fie în conformitate cu structura viitoarei politici de coeziune și că, la momentul stabilirii zonelor care ar urma să primească sprijin, nu trebuie să se ajungă la contradicții între politica de coeziune și legislația în domeniul concurenței;

10.

își exprimă satisfacția cu privire la menținerea FSE în cadrul politicii de coeziune, ca instrument fundamental pus în slujba ocupării forței de muncă, al îmbunătățirii competențelor fiecăruia și al incluziunii sociale;

11.

solicită totuși ca alegerea priorităților în materie de investiții și alocarea fondurilor structurale între FEDER și FSE să se facă de către autoritățile locale și regionale competente, în conformitate cu principiul subsidiarității;

12.

solicită ca, în conformitate cu principiul guvernanței pe mai multe niveluri și cu repartizarea competențelor pe plan național, autoritățile locale și regionale din fiecare stat membru să fie implicate deplin în elaborarea, negocierea și punerea în aplicare a diverselor documente strategice, și anume cadrul strategic comun, și mai ales contractul de parteneriat. Pactele teritoriale dintre autoritățile locale, regionale și naționale vor trebui să reprezinte de asemenea o opțiune valabilă pentru încheierea oficială a acordurilor de parteneriat, împreună cu guvernele naționale;

13.

consideră că este injust ca autoritățile locale și regionale să fie asimilate, în ceea ce privește parteneriatul, partenerilor economici și sociali, când ele, în calitate de reprezentanți ai intereselor generale ale comunităților administrate, sunt cogestionari, în funcție de cadrul instituțional al statelor membre, și cofinanțatori ai proiectelor din cadrul politicii de coeziune;

14.

își reafirmă sprijinul pentru principiul cofinanțării europene, care garantează responsabilizarea actorilor din teritoriu;

15.

consideră că TVA ar trebui să fie eligibilă, dacă nu este recuperabilă;

16.

consideră că ar trebui să existe o diferență între părțile implicate din societatea civilă și partenerii din sectorul public. Autoritățile locale și regionale competente sau reprezentanții acestora ar trebuie să fie parte integrantă a procesului de negociere din perioada de pregătire a contractului sau acordului de parteneriat, la nivel de stat membru și nu numai la nivel regional;

17.

ia act de principiul concentrării tematice asupra obiectivelor esențiale ale Strategiei Europa 2020 și a obiectivelor menționate la articolul 174 din TFUE, concretizate în cadrul unui meniu tematic comunitar, însă își exprimă preocuparea față de lipsa de flexibilitate în alegerea obiectivelor tematice care ar trebui stabilite pe baza unei analize teritoriale;

18.

prin urmare, solicită flexibilitate reală pentru toate fondurile cadrului strategic comun, lăsând fiecăreia dintre autoritățile de management libertate maximă în identificarea obiectivelor tematice asupra cărora trebuie concentrate resursele și cere totodată, în mod general, reducerea semnificativă sau flexibilizarea pragurilor minime prevăzute în regulamentele specifice;

19.

susține o mai bună integrare a fondurilor europene, salutând includerea FEADR și EMFF în cadrul strategic comun, însă cu păstrarea specificității fiecărui fond;

20.

apreciază că este potrivit ca aprobarea cadrului strategic comun să se facă de către Parlamentul și Consiliul European, considerând că acest document ar trebui aprobat cu participarea maximă a instituțiilor UE, motiv pentru care susține includerea cadrului strategic comun ca anexă la regulamentul general;

21.

consideră necesar ca mecanismele stabilite în cadrul strategic comun să fie suficient de flexibile pentru a se realiza o reală integrare cu politicile regionale și de dezvoltare locală;

22.

consideră că CSC ar trebui să faciliteze în primul rând o abordare teritorială de jos în sus și o integrare a finanțării. Recomandările CSC nu trebuie să fie prea prescriptive, pentru a permite suficientă flexibilitate în alegerea mijloacelor prin care se pot realiza obiectivele tematice și prioritățile de investiții, astfel cum sunt acestea definite în regulamentele fondurilor structurale și de coeziune;

23.

subliniază că ar trebui ca în cadrul strategic comun să existe o legătură clară între obiectivele tematice ale articolului 9 din regulamentul general și prioritățile de investiții enumerate în regulamentele FEDER, FSE, FC, FEADR și EMFF, oferindu-se securitate juridică cu privire la compatibilitatea obiectivelor și evitându-se hiaturile și suprapunerile dintre acestea, astfel încât proiectele prioritare multifond, dar și cele care vizează mai multe priorități tematice să poată fi realizate în mod integrat și nefragmentat;

24.

solicită ca, în conformitate cu sistemele instituționale respective, autoritățile locale și regionale competente, în măsura în care finanțează și pun în aplicare politica de coeziune, să participe întru totul la elaborarea, negocierea, punerea în practică și revizuirea contractelor de parteneriat [articolul 13 alineatul (2)];

25.

cere în special ca, în conformitate cu sistemele instituționale respective, autoritățile locale și regionale competente să fie implicate în mod direct, în cadrul contractului, în definirea condiționalităților interne și a sancțiunilor derivate din acestea (articolul 14);

26.

este preocupat de posibilele întârzieri ce decurg din faptul că, atât contractul de parteneriat, cât și programele operative vor trebui prezentate în același timp, solicitând în acest sens ca programele să fie prezentate într-un termen de șase luni de la prezentarea contractului de parteneriat;

27.

recomandă ca, în conformitate cu sistemele instituționale respective, autoritățile locale și regionale să fie implicate îndeaproape în gestionarea fondurilor europene și încurajează în mod hotărât recurgerea la programe multifond;

28.

observă că o mai bună armonizare a dispozițiilor comune în materie de punere în aplicare a diverselor fonduri ar favoriza integrarea acestora și ar spori eficiența și impactul intervenției lor, reducând totodată sarcinile administrative ce revin beneficiarului final;

29.

solicită Comisiei să efectueze o evaluare a funcționării, efectelor și valorii adăugate ale strategiilor macroregionale aplicate în prezent;

30.

respinge cu tărie propunerile care urmăresc legarea politicii de coeziune de Pactul de stabilitate (condiționalitate macroeconomică); Comitetul Regiunilor consideră că condiționalitatea macroeconomică trebuie să răspundă unor obiective diferite de cele ale politicii de coeziune;

31.

prin urmare, consideră că autoritățile locale și regionale nu pot fi penalizate din cauza nerespectării de către o parte dintre statele membre a îndatoririlor, în special a celor în materie de deficit public național (articolul 21);

32.

împărtășește principiul condiționalităților ex ante , pentru a se asigura prezența unor precondiții necesare realizării eficace a investițiilor, pe baza evaluării experiențelor anterioare, evitându-se bineînțeles încărcarea politicii de coeziune cu răspunderi care nu-i revin și îngreunarea sarcinii administrative;

33.

este totuși îngrijorat că acea condiționalitate care ține de răspunderea unei terțe părți (de exemplu, neîndeplinirea obligațiilor de transpunere a directivelor comunitare) ar putea afecta elaborarea și aplicarea programelor și proiectelor la nivel local și regional; Comitetul consideră așadar că condiționalitățile ex ante trebuie să se limiteze la acele aspecte care privesc nemijlocit punerea în aplicare a politicii de coeziune;

34.

de asemenea, solicită Comisiei ca aceste condiții ex ante să nu ducă la suspendarea plăților sau la corecții financiare, cu excepția acelor condiții pe care statul membru s-a angajat să le îndeplinească;

35.

își exprimă preocuparea cu privire la crearea unei rezerve de performanță, întrucât Comitetul se teme că acest mecanism ar putea stimula definirea unor obiective de rezultat deosebit de modeste și, prin urmare, ușor de atins, astfel încât se va putea beneficia de finanțare suplimentară, favorizând prin urmare apariția unor proiecte neambițioase și descurajând inovarea. Atrage atenția asupra avizului 7/2011 al Curții de Conturi, care menționa că „o rezervă de performanță asemănătoare a existat în perioada 2000-2006, însă a înregistrat doar un succes limitat din cauza volumului foarte redus de cheltuieli deja efectuate la momentul evaluării intermediare, precum și din cauza lipsei unei metodologii corespunzătoare pentru evaluarea progreselor înregistrate de programe”;

36.

în schimb, susține crearea unei rezerve de flexibilitate constituită din credite eliberate automat, pentru finanțarea de inițiative experimentale în domeniul creșterii inteligente, durabile sau incluzive sau pentru a interveni în caz de criză;

37.

observă că cadrul de verificare a rezultatelor cuprinde stabilirea de obiective pe etape pentru fiecare dintre prioritățile pentru anii 2016 și 2018. Potrivit Comitetului, trebuie să existe un mecanism de îndrumare și control al obiectivelor urmărite pe parcursul întregii perioade de programare, fără ca aceasta să facă loc aplicării unor corectori financiari pe axele prioritare respective în cazul neîndeplinirii obiectivelor fixate, pe baza raportului final privind stadiul punerii în aplicare, deoarece neîndeplinirea ar putea fi cauzată de anumite circumstanțe socioeconomice și de schimbările de politică impuse așadar autorităților naționale și regionale;

38.

consideră că această nouă dispoziție se adaugă în mod inutil la diversele condiții (macroeconomică, ex ante și ex post) propuse de Comisie și la sistemul de verificare ex ante, in itinere și ex post, precum și la definirea obiectivelor cuantificate și a indicatorilor de rezultat și dorește, de asemenea, o mai mare legătură cu activitățile de evaluare menționate la articolele 48, 49 și 50;

39.

salută propunerea care urmărește să impună autorităților de management să plătească beneficiarii înainte de a cere rambursarea de către Comisie, dorind o mai mare flexibilitate în sistemul de plată a avansurilor și creșterea acestora, cu scopul de a îmbunătăți lichiditatea autorităților de management;

40.

cere ca, în cazul în care un stat membru aflat în criză financiară profundă primește un ajutor din partea Uniunii, Comisia să poată amenda contractul de parteneriat și programele operative în cadrul unui dialog constructiv cu statul membru și autoritățile locale și regionale interesate și, prin urmare, dorește ca experții Comisiei să sprijine autoritățile naționale și regionale, în vederea întăririi capacităților acestora de a gestiona eficient fondurile europene;

41.

împărtășește ferm convingerea că trebuie să se acorde atenție dezvoltării urbane integrate și salută în special propunerile Comisiei referitoare la acțiunile de dezvoltare locală și la investițiile teritoriale integrate, care ar trebui să fie principalele instrumente de îndeplinire a obiectivelor în următoarea perioadă de programare. Solicită totodată clarificări privind punerea în aplicare a acestor noi dispoziții;

42.

dorește ca aceste dispoziții să fie aplicate cu o atenție deosebită, pentru garantarea implementării eficiente a dezvoltării teritoriale integrate, fie că este vorba, de exemplu, de coordonarea intervenției diverselor fonduri– în special a FEDER și FEADR în teritoriile periurbane și funcționale –, de integrarea lor, de definirea „teritoriilor proiectelor”, de elaborarea unei strategii coerente etc.;

43.

salută cu mare satisfacție faptul că stimulentele de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității oferă o rată suplimentară de cofinanțare de 10 % și solicită extinderea acestei prevederi și la investițiile teritoriale integrate; consideră că organizarea și funcționarea grupurilor de acțiune locale trebuie stabilită de comun acord, la nivel național, de către autoritățile de management și partenerii locali;

44.

solicită ca regula conform căreia autoritățile publice nu pot deține mai mult de 49 % din voturi să fie revizuită în situațiile în care sunt deja în vigoare parteneriate de dezvoltare locală instituționalizate;

45.

subliniază necesitatea ca dezvoltarea locală să fie privită drept concept holistic în cadrul căruia să poată fi realizate investițiile teritoriale integrate, acțiunile urbane sau planurile de acțiune comune;

46.

încurajează acordarea unei atenții deosebite zonelor în care este în desfășurare o tranziție industrială și regiunilor care suferă de handicapuri naturale sau demografice grave și permanente, care le fac să rămână în urmă din perspectiva coeziunii economice și teritoriale, dar și regiunilor ultraperiferice (articolele 174 și 349 din TFUE);

47.

își exprimă îngrijorarea în ce privește faptul că, în cazul regiunilor dezvoltate, nu se ține seama de finanțarea infrastructurilor, îndeosebi a rețelelor TIC de mare viteză;

48.

solicită o simplificare reală a dispozițiilor de implementare a fondurilor în favoarea autorităților de management, de control și de audit, care să permită în același timp facilitarea accesului beneficiarilor la finanțări;

49.

își exprimă preocuparea în legătură cu faptul că, în ceea ce privește FSE, sprijinul pentru capacitatea administrativă este limitat la statele membre cu regiuni mai puțin dezvoltate sau eligibile pentru Fondul de coeziune, în timp ce situația este diferită pentru FEDER, deși sistemele naționale pentru cele două fonduri sunt supuse unor cerințe similare;

50.

dorește ca orientarea mai hotărâtă către rezultate să ducă la o mai mare atenție acordată prestației, calității și eficacității în utilizarea fondurilor, mai curând decât la respectarea formală a normelor și volumului cheltuielii;

51.

estimează că recurgerea excesivă la acte delegate (circa 50 de citări în regulament) ale Comisiei ar putea duce la întârzieri în utilizarea fondurilor și, prin urmare, propune să se prevadă un regulament de implementare al Comisiei care să stabilească de la bun început toate regulile de punere în aplicare;

52.

își exprimă îndoiala în ce privește desemnarea unei autorități de acreditare la nivel ministerial, care reprezintă un nivel suplimentar și inutil de control și al cărei rol ar fi acreditarea autorităților de management și a autorităților de certificare, pe baza unui control preliminar, reținând că acreditarea trebuie să privească mai mult sistemele decât autoritățile de management;

53.

reamintește riscul ca o aplicare incorectă a principiului proporționalității să ducă la un tratament inechitabil al statelor membre, având în vedere că sarcina administrativă de gestiune și control riscă să fie mult mai mare în cazul statelor care sunt cele mai mari beneficiare ale fondurilor structurale; în plus, faptul că nivelul controalelor se raportează la dimensiunea financiară a programelor ar putea descuraja opțiunea de a adopta programe multifond;

54.

consideră că verificarea și închiderea anuală a conturilor propusă ar trebui să fie opțională, pentru a permite numai acelor autorități de management care o doresc să simplifice procedura de închidere la finalul perioadei și să reducă perioada de arhivare a documentelor contabile (articolele 67, 76, 77 și 131);

55.

ar dori să se evite înmulțirea controalelor din partea autorităților de audit naționale sau regionale, a Comisiei sau a Curții de Conturi efectuate acelorași operatori, propunând organizarea sistematică de misiuni de audit comune în teritoriu, pentru a se evita duplicarea eforturilor și a se promova un „diagnostic” comun [articolul 65 alineatul (2)];

56.

consideră că este nevoie de precizări suplimentare în ceea ce privește folosirea instrumentelor financiare în raport cu contabilizarea lor în utilizarea fondurilor europene, cu supravegherea acestor instrumente și cu proprietatea asupra lor. Cu toate acestea, susține utilizarea de instrumente de inginerie financiară în scopul creșterii efectului de pârghie al fondurilor, cu condiția ca acestea să suplimenteze, nu să aducă atingere componentei de subvenție a politicii de coeziune, iar sprijinul să fie limitat la tipurile convenționale de instrumente financiare (participații la capital, împrumuturi, garanții), și nu la instrumente financiare opace, precum cele derivate sau instrumentele financiare structurate;

57.

consideră excesiv de limitativă dispoziția prin care instrumentele financiare trebuie să fie utilizate în termen de doi ani de la punerea lor la dispoziție, în conformitate cu obiectivele programului și timp de cel puțin 10 ani de la închiderea programului;

58.

își exprimă satisfacția în legătură cu propunerea Comisiei privind elaborarea de planuri de acțiune comune (Joint Action Plan), care să cuprindă ansambluri de proiecte realizate sub responsabilitatea beneficiarului în cadrul unui sau mai multor programe operative, în schimbul unei reduceri considerabile a normelor în materie de gestionare și control, regretând însă excluderea proiectelor de infrastructură;

59.

solicită ca planul de acțiune comun să fie decis împreună cu Comisia, statul membru și autoritățile locale și regionale asociate la program, avându-se în vedere inclusiv nivelul resurselor implicate (și solicită coborârea pragului la 5 milioane EUR);

60.

consideră că este preferabilă revenirea la normele în vigoare în perioada 2000-2006, care prevedeau aplicarea unei rate de intervenție specifică (redusă) și unică pentru proiectele generatoare de venituri;

61.

întâmpină cu satisfacție propunerea Comisiei cu privire la diferitele forme de subvenții simplificate și încurajează autoritățile de management și beneficiarii să utilizeze în mai mare măsură bareme standard de costuri unitare, sume forfetare și o finanțare pe baza unei rate forfetare;

62.

solicită Comisiei și statelor membre să adopte cât mai repede posibil o metodă de calcul justă, echitabilă și verificabilă, precum și metode și bareme de costuri unitare, pentru a permite operatorilor de proiect să recurgă la ele încă de la începutul programării, acordând atenția cuvenită experiențelor deja înregistrate în cursul actualei perioade de programare.