Jurnalul Oficial C 220/2009

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/2

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 16 iulie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bayerisches Landessozialgericht — Germania) — Petra von Chamier-Glisczinski/Deutsche Angestellten-Krankenkasse

(Cauza C-208/07) (1)

(Securitate socială - Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 - Titlul III capitolul 1 - Articolele 18 CE, 39 CE și 49 CE - Prestații în natură destinate acoperirii riscului de dependență - Reședință într-un stat membru, altul decât statul competent - Regim de securitate socială din statul membru de reședință care nu include prestațiile în natură pentru acoperirea riscului de dependență)

2009/C 220/02

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bayerisches Landessozialgericht

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Petra von Chamier-Glisczinski

Pârâtă: Deutsche Angestellten-Krankenkasse

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bayerisches Landessozialgericht — Interpretarea articolului 19 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 149, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26), în lumina articolelor 18, 39 și 49 CE și raportat la articolul 10 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității (JO L 257, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 11) — Reglementare națională în temeiul căreia un membru al familiei unui lucrător salariat, care își are reședința într-un alt stat membru decât cel competent și care beneficiază, în acest din urmă stat membru, de prestații medicale combinate (prestații în numerar și prestații în natură) nu are dreptul decât la alocația de dependență („Pflegegeld”), calculată potrivit dreptului statului competent, dacă legislația statului în care își are reședința nu prevede prestații în natură pentru prestațiile medicale de care beneficiază în acest stat membru — Transfer al prestațiilor în natură într-un alt stat membru al cărui regim de asigurări sociale nu cuprinde decât prestații în bani

Dispozitivul

În cazul în care, spre deosebire de sistemul de securitate socială din statul competent, acela din statul membru în care își are reședința o persoană dependentă, asigurată ca membru al familiei unui lucrător salariat sau a unui lucrător care desfășoară o activitate independentă, în sensul Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1386/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2001, nu prevede acordarea de prestații în natură în situații de dependență, precum aceea în care se găsește această persoană, articolul 19 sau articolul 22 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat nu impune, ca atare, acordarea unor asemenea prestații în afara statului competent de către instituția competentă sau în numele acesteia.

În cazul în care, spre deosebire de sistemul de securitate socială din statul competent, acela din statul membru în care își are reședința o persoană dependentă, asigurată ca membru al familiei unui lucrător salariat sau a unui lucrător care desfășoară o activitate independentă, în sensul Regulamentului nr. 1408/71, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul nr. 118/97, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1386/2001, nu prevede acordarea de prestații în natură în situații de dependență date, articolul 18 CE nu se opune, în împrejurări precum cele din acțiunea principală, unei reglementări precum cea prevăzută la articolul 34 din cartea XI din Codul securității sociale (Sozialgesetzbuch), în temeiul căreia o instituție competentă refuză, în asemenea împrejurări, să acopere, independent de mecanismele instituite prin articolul 19 sau, dacă este cazul, prin articolul 22 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat și pentru o durată nedeterminată, cheltuielile legate de șederea într-o instituție care oferă asistență medicală situată în statul membru de reședință până la concurența unei sume egale cu prestațiile la care această persoană ar fi avut dreptul dacă aceeași asistență i-ar fi fost acordată într-o instituție care a încheiat contracte cu casele de asigurări de sănătate situată în statul competent.

(1) JO C 155, 7.7.2007.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/3

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 16 iulie 2009 — Der Grüne Punkt — Duales System Deutschland GmbH/Comisia Comunităților Europene, Interseroh Dienstleistungs GmbH, Vfw AG, Landbell AG für Rückhol-Systeme, BellandVision GmbH

(Cauza C-385/07 P) (1)

(Recurs - Concurență - Articolul 82 CE - Sistem de colectare și de recuperare a ambalajelor utilizate din Germania - Logoul „Der Grüne Punkt” - Redevență datorată în temeiul contractului de utilizare a logoului - Abuz de poziție dominantă - Drept exclusiv al titularului unei mărci - Durată excesivă a procedurii în fața Tribunalului - Termen rezonabil - Principiul protecției jurisdicționale efective - Articolele 58 și 61 din Statutul Curții de Justiție)

2009/C 220/03

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Der Grüne Punkt — Duales System Deutschland GmbH (reprezentanți: W. Deselaers, E. Wagner și B. Meyring, avocați)

Celelalte părți în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: W. Mölls și R. Sauer, agenți), Vfw AG (reprezentant: H. Wissel, avocat), Landbell AG für Rückhol-Systeme (reprezentanți: A. Rinne și M. Westrup, avocați), BellandVision GmbH (reprezentanți: A. Rinne și M. Westrup, avocați)

Intervenientă în susținerea Comisiei: Interseroh Dienstleistungs GmbH (reprezentanți: M. W. Pauly, A. Oexle și J. Kempkes, avocați)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera întâi) din 24 mai 2007 în cauza T-151/01, Duales System Deutschland/Comisia, prin care Tribunalul a respins acțiunea având ca obiect anularea Deciziei 2001/463/CE a Comisiei din 20 aprilie 2001 privind o procedură de aplicare a articolului 82 CE (cazul COMP D3/34493 — DSD) (JO L 166, p. 1) — Abuz de poziție dominantă — Sistem de colectare și de recuperare a ambalajelor comercializate în Germania și purtând logoul „Der Grüne Punkt”

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Der Grüne Punkt — Duales System Deutschland GmbH suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate în recurs de Comisia Comunităților Europene, de Interseroh Dienstleistungs GmbH, de Vfw GmbH, de Landbell AG für Rückhol-Systeme și de BellandVision GmbH.

(1) JO C 269, 10.11.2009.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/3

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 16 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Irlanda

(Cauza C-427/07) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Evaluarea efectelor anumitor proiecte asupra mediului - Directiva 85/337/CEE - Acces la justiție - Directiva 2003/35/CE)

2009/C 220/04

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: D. Recchia, P. Oliver și J.-B. Laignelot, agenți)

Pârâtă: Irlanda (reprezentanți: D. O'Hagan, agent, M. Collins, SC și D. McGrath, BL)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 2 alineatul (1) și a articolului 4 alineatele (2), (3) și (4) din Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 175, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 174) — Neadoptarea actelor necesare pentru a se conforma articolelor 3 și 4 din Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul și de modificare a Directivelor 85/337/CEE și 96/61/CE ale Consiliului în ceea ce privește participarea publicului și accesul la justiție (JO L 156, p. 17, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 8)

Dispozitivul

Irlanda,

—

prin faptul că nu a adoptat, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) și cu articolul 4 alineatele (2)-(4) din Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/11/CE a Consiliului din 3 martie 1997, toate actele necesare pentru ca, înaintea acordării autorizației, proiectele care ar putea avea efecte importante asupra mediului din categoria construcțiilor rutiere, la care se referă punctul 10 litera (e) din anexa II la Directiva 85/337, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/11, să fie supuse, în conformitate cu articolele 5-10 din această directivă, unei proceduri de autorizare și unei evaluări a efectelor acestora și

—

prin faptul că nu a adoptat toate actele cu putere de lege și toate actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 3 punctele 3-7 și articolului 4 punctele 2-4 din Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul și de modificare a directivelor 85/337/CEE și 96/61/CE ale Consiliului în ceea ce privește participarea publicului și accesul la justiție și prin faptul că nu a comunicat unele dintre aceste dispoziții Comisiei Comunităților Europene,

nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 85/337, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/11 și, respectiv, al articolului 6 din Directiva 2003/35.

2)	Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

3)	Comisia Comunităților Europene și Irlanda suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 269, 10.11.2007.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/4

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 16 iulie 2009 [cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de High Court of Justice (England & Wales), Queen's Bench Division (Administrative Court) — Regatul Unit] — Mark Horvath/Secretary of State for Environment, Food and Rural Affairs

(Cauza C-428/07) (1)

(Politica agricolă comună - Scheme de sprijin direct - Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 - Articolul 5 și anexa IV - Cerințe minime pentru bunele condiții agricole și de mediu - Întreținerea drumurilor grevate de servituți de trecere - Punere în aplicare de către un stat membru - Transfer de competențe către autoritățile regionale ale unui stat membru - Discriminare contrară dreptului comunitar)

2009/C 220/05

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice (England & Wales), Queen's Bench Division (Administrative Court)

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Mark Horvath

Pârât: Secretary of State for Environment, Food and Rural Affairs

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Court of Appeal (Civil Division) — Interpretarea articolului 5 și a anexei IV la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (JO L 270, p. 1) — Criteriile bunelor condiții agricole și de mediu definite la articolul 5 și în anexa IV la regulament — Posibilitatea de a se include cerințe privind întreținerea servituților de trecere publică vizibile — Regimul intern al unui stat membru care prevede că autorități regionale au o competență legislativă pentru diferitele părți constitutive ale acestui stat membru, cu rezultatul că aceste diferite părți au norme diferite în materie de bune condiții agricole și de mediu

Dispozitivul

Un stat membru poate include printre normele privind bunele condiții agricole și de mediu prevăzute la articolul 5 și în anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 cerințe privind întreținerea drumurilor vizibile grevate de servituți de trecere publică, cu condiția ca cerințele menționate să contribuie la menținerea acestor drumuri în calitate de particularități topografice sau, dacă este cazul, în scopul de a evita deteriorarea habitatelor.

Atunci când sistemul constituțional al unui stat membru prevede că autorități regionale dispun de o competență legislativă, simpla adoptare de către autoritățile menționate a unor norme diferite în materie de bune condiții agricole și de mediu în sensul articolului 5 și al anexei IV la Regulamentul nr. 1782/2003 nu constituie o discriminare contrară dreptului comunitar.

(1) JO C 297, 8.12.2007.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/4

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 16 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania, Schneider Electric SA, Republica Franceză

(Cauza C-440/07 P) (1)

(Recurs - Operațiuni de concentrare a întreprinderilor - Regulamentul (CEE) nr. 4064/89 - Decizie a Comisiei de declarare a unei operațiuni ca fiind incompatibilă cu piața comună - Anulare - Răspunderea extracontractuală a Comunității ca urmare a nelegalității constatate - Condiții)

2009/C 220/06

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Petite, F. Arbault, T. Christoforou, C.-F. Durand și R. Lyal, agenți)

Celelalte părți în proces: Schneider Electric SA, (reprezentanți: M. Pittie și A. Winckler, avocats), Republica Federală Germania, Republica Franceză

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a patra extinsă) din 11 iulie 2007, Schneider Electric/Comisia (T-351/03) prin care Tribunalul a obligat Comunitatea Europeană la plata cu titlu de despăgubire, pe de o parte, a cheltuielilor efectuate de Schneider Electric pentru a participa la reluarea procedurii de control al compatibilității cu piața comună a operațiunii de concentrare intervenită după pronunțarea Hotărârilor Tribunalului din 22 octombrie 2002, Schneider Electric/Comisia (T-310/01 și T-77/02) și, pe de altă parte, a două treimi din prejudiciul suferit de Schneider Electric corespunzător valorii reducerii prețului de cesionare a societății Legrand SA pe care Schneider Electric a trebuit să o consimtă în favoarea cesionarului în schimbul prelungirii termenului de realizare efectivă a vânzării Legrand până la 10 decembrie 2002 — Condiții de angajare a răspunderii extracontractuale a Comunității — Noțiunile de culpă, de prejudiciu și de cauzalitate directă între comportamentul culpabil și prejudiciul suferit — Încălcare „suficient de gravă” a dreptului comunitar care viciază o procedură de control al compatibilității unei operațiuni de concentrare economică cu piața comună

Dispozitivul

Anulează Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 11 iulie 2007, Schneider Electric/Comisia (T-351/03), în măsura în care:

—

a obligat Comunitatea Europeană să repare două treimi din prejudiciul invocat de Schneider Electric SA corespunzător valorii reducerii prețului de cesionare a Legrand pe care Schneider ar fi consimțit-o în favoarea cesionarului în schimbul prelungirii termenului de realizare efectivă a vânzării până la 10 decembrie 2002;

—	a dispus efectuarea unei expertize în vederea evaluării acestui prejudiciu;

—	a acordat dobânzi aferente despăgubirii corespunzătoare acestui prejudiciu.

2)	Respinge recursul cu privire la celelalte motive.

Părțile vor transmite Curții de Justiție a Comunităților Europene, în termen de trei luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, evaluarea prejudiciului determinat de cheltuielile efectuate de Schneider Electric SA pentru a participa la reluarea procedurii de control al concentrării, intervenită după pronunțarea Hotărârilor Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 22 octombrie 2002, Schneider Electric/Comisia (T-310/01 și T-77/02), evaluare stabilită de comun acord potrivit modalităților indicate la punctul 216 din prezenta hotărâre.

4)	În lipsa unui asemenea acord, părțile vor prezenta Curții de Justiție a Comunităților Europene, în același termen, concluziile lor privind cuantumul prejudiciului.

5)	Respinge celelalte capete de cerere ale acțiunii formulate de Schneider Electric SA.

6)	Obligă Schneider Electric SA să suporte, în plus față de propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii în primă instanță și prezentei proceduri, două treimi din cheltuielile de judecată efectuate de Comisie în cadrul acestor proceduri.

(1) JO C 22, 26.1.2008.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/5

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 16 iulie 2009 — SELEX Sistemi Integrati SpA/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-481/07 P) (1)

(Recurs - Răspundere extracontractuală a Comunității - Decizie a Comisiei de respingere a unei plângeri îndreptate împotriva Eurocontrol - Prejudiciu real și cert)

2009/C 220/07

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: SELEX Sistemi Integrati SpA (reprezentanți: F. Sciaudone, R. Sciandone și A. Neri, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: V. Di Bucci și F. Amato, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua) din 29 august 2007, SELEX Sistemi Integrati/Comisia (T-186/05), prin care Tribunalul a respins ca fiind în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată cererea de reparare a prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-a suferit ca urmare a deciziei Comisiei din 12 februarie 2004 de respingere a plângerii reclamantei cu privire la o pretinsă încălcare de către Eurocontrol a prevederilor Tratatului CE în materia concurenței

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă SELEX Sistemi Integrati SpA la plata cheltuielor de judecată.

(1) JO C 37, 9.2.2008.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/6

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 16 iulie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Juzgado de lo Social de Madrid — Spania) — Evangelina Gómez-Limón Sánchez-Camacho/Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS), Tesorería General de la Seguridad Social (TGSS), Alcampo SA

(Cauza C-537/07) (1)

(Directiva 96/34/CE - Acord cadru privind concediul pentru creșterea copilului - Drepturi dobândite sau în curs de a fi dobândite la începutul concediului - Continuitate în perceperea prestațiilor de securitate socială în cursul concediului - Directiva 79/7/CEE - Principiul egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale - Dobândirea de drepturi la o pensie de invaliditate permanentă în timpul concediului pentru creșterea copilului)

2009/C 220/08

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Social de Madrid

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Evangelina Gómez-Limón Sánchez-Camacho

Pârâte: Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS), Tesorería General de la Seguridad Social (TGSS), Alcampo SA

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Juzgado de lo Social de Madrid (Spania) — Interpretarea clauzei 2 punctele (6) și (8) din acordul-cadru referitor la concediul pentru creșterea copilului încheiat de UNICE, CEEP și CES, anexat la Directiva 96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996 (JO L 145, p. 4, Ediție specială, 05/vol. 3, p. 160) și a Directivei 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale (JO L 6, p. 24, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 192) — Legislație națională care prevede calculul cuantumului pensiei de invaliditate în funcție de salariul primit în timpul unei anumite perioade anterioare față de cea la care a survenit faptul generator de pensie — Concediu pentru creșterea copilului acordat parțial în cursul acestei perioade — Efecte

Dispozitivul

Clauza 2 punctul (6) din acordul-cadru privind concediul pentru creșterea copilului încheiat la 14 decembrie 1995, care figurează în anexa la Directiva 96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996 privind acordul-cadru referitor la concediul pentru creșterea copilului încheiat de UNICE, CEEP și CES, poate fi invocată de particulari în fața unei instanțe naționale.

Clauza 2 punctele (6) și (8) din acordul-cadru privind concediul pentru creșterea copilului nu se opune luării în considerare, la calcularea pensiei de invaliditate permanentă a unui lucrător, a faptului că acesta din urmă a beneficiat de o perioadă de concediu parțial pentru creșterea copilului în care a plătit contribuții și a dobândit drepturi de pensie în proporție cu salariul primit.

Clauza 2 punctul (8) din acordul-cadru privind concediul pentru creșterea copilului nu impune obligații statelor membre, în afară de aceea de a examina și de a rezolva problemele de securitate socială legate de acest acord-cadru în conformitate cu legislația națională. Mai precis, aceasta nu impune statelor membre să prevadă, pe durata concediului pentru creșterea copilului, continuitatea perceperii prestațiilor de securitate socială. Clauza 2 punctul (8) menționată nu poate fi invocată de particulari în fața unei instanțe naționale împotriva autorităților publice.

Principiul egalității de tratament între bărbați și femei, în special principiul egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale în sensul Directivei 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale, nu se opune ca, în perioada de concediu parțial pentru creșterea copilului, un lucrător să dobândească drepturi de pensie de invaliditate permanentă în funcție de timpul de lucru efectuat și de salariul primit, și nu ca și cum ar fi exercitat o activitate cu normă întreagă.

(1) JO C 64, 8.3.2008.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/6

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 16 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Irlanda

(Cauza C-554/07) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Taxa pe valoarea adăugată - Directiva 2006/112/CE - Articolele 2, 9 și 13 - Activitate economică desfășurată de stat, de autoritățile locale și de alte organisme de drept public - Scutire)

2009/C 220/09

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: R. Lyal și M. Afonso, agenți)

Pârâtă: Irlanda (reprezentanți: D. O’Hagan, E. Fitzsimons și N. Travers, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Transpunere incorectă a articolului 13 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială 09/vol. 3, p. 7) — Scutire pentru orice activitate economică în care se angajează statul, autoritățile locale și alte organisme de drept public

Dispozitivul

Prin faptul că nu a prevăzut în reglementarea națională o dispoziție generală potrivit căreia sunt supuse taxei pe valoarea adăugată activitățile economice desfășurate de organismele de drept public în afara cadrului autorității publice,

prin faptul că nu a prevăzut în reglementarea națională nici o dispoziție generală potrivit căreia sunt supuse taxei pe valoarea adăugată organismele de drept public care acționează în calitate de autoritate publică în cazul în care calitatea lor de persoane neimpozabile poate determina denaturări semnificative ale concurenței, nici un criteriu care să permită încadrarea în această privință a puterii de apreciere a ministrului finanțelor și

prin faptul că nu a prevăzut în reglementarea națională o dispoziție generală potrivit căreia sunt supuse taxei pe valoarea adăugată organismele de drept public care desfășoară activitățile prevăzute în anexa I la Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, cu condiția ca activitățile respective să nu fie efectuate la o scară neglijabilă,

Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 2, 9 și 13 din această directivă.

2)	Obligă Irlanda la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 51, 23.2.2008.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/7

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 16 iulie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Højesteret — Danemarca) — Infopaq International A/S/Danske Dagblades Forening

(Cauza C-5/08) (1)

(Drepturi de autor - Societate informațională - Directiva 2001/29/CE - Articolele 2 și 5 - Opere literare și artistice - Noțiunea de reproducere - Reproducere „în parte” - Reproducerea unor scurte extrase din operele literare - Articole de presă - Reproducere temporară și tranzitorie - Procedeu tehnic constând în scanarea unor articole urmată de conversia într-un fișier text, de o procesare electronică a reproducerii, de stocarea în memorie a unei părți a acestei reproduceri și de imprimarea acesteia)

2009/C 220/10

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Højesteret

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Infopaq International A/S

Pârâtă: Danske Dagblades Forening

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Højesteret — Interpretarea articolului 2 și a articolului 5 alineatele (1) și (5) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230) — Societate a cărei principală activitate constă în efectuarea de rezumate din ziare prin intermediul scanării — Stocarea unui extras de articol constând într-un cuvânt de căutat împreună cu cele cinci cuvinte care îl precedă și cele cinci cuvinte care îl urmează — Acte de reproducere temporară

Dispozitivul

Un act efectuat în cursul unui procedeu de captare de date, care constă în stocarea în memoria informatică a unui extras dintr-o operă protejată compus din 11 cuvinte, precum și în imprimarea acestui extras, se poate încadra în sfera noțiunii de reproducere în parte în sensul articolului 2 din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, dacă — aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere — elementele preluate astfel sunt expresia creației intelectuale proprii a autorului lor.

Actul de imprimare a unui extras compus din 11 cuvinte, care se efectuează în cursul unui procedeu de captare de date precum cel în discuție în acțiunea principală, nu îndeplinește condiția referitoare la caracterul tranzitoriu prevăzută la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2001/29 și, prin urmare, acest procedeu nu poate fi realizat fără consimțământul titularilor drepturilor de autor vizați.

(1) JO C 64, 8.3.2008.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/7

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 16 iulie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Cour du travail de Liège — Belgia) — Mono Car Styling SA, în lichidare/Dervis Odemis și alții

(Cauza C-12/08) (1)

(Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare - Directiva 98/59/CE - Articolele 2 și 6 - Procedura de informare și de consultare a personalului în cazul concedierilor colective - Obligații ale angajatorului - Dreptul la acțiune al lucrătorilor - Cerință de interpretare conformă)

2009/C 220/11

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour du travail de Liège

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Mono Car Styling SA, în lichidare

Pârâți: Dervis Odemis și alții

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Cour du travail de Liège (Belgia) — Interpretarea articolelor 2, 3 și 6 din Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective (JO L 225, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 95) — Legalitatea procedurii de informare și de consultare a personalului în caz de concediere — Lipsa notificării scrise referitoare, în special, la motivele concedierilor preconizate, la numărul și la categoria de lucrători care urmează a fi concediați și la criteriile propuse pentru selectarea respectivilor lucrători — Efectul inexistenței unei contestații din partea reprezentanților lucrătorilor cu privire la dreptul lucrătorilor de a acționa în justiție în mod individual pentru a contesta legalitatea procedurii de concediere — Întinderea cerinței interpretării conforme

Dispozitivul

Articolul 6 din Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective coroborat cu articolul 2 din aceasta trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care instituie proceduri ce urmăresc să permită atât reprezentanților lucrătorilor, cât și acestora din urmă considerați în mod individual să controleze respectarea obligațiilor prevăzute de această directivă, dar care limitează dreptul individual la acțiune al lucrătorilor în ceea ce privește obiecțiile care pot fi invocate și îl condiționează de cerința ca obiecțiile să fi fost formulate în prealabil la adresa angajatorului de reprezentanții lucrătorilor, precum și de comunicarea prealabilă către angajator, de către lucrătorul în cauză, a împrejurării că acesta contestă faptul că procedura de informare și de consultare a fost respectată.

Împrejurarea că o reglementare națională care instituie proceduri ce permit reprezentanților lucrătorilor să asigure controlul respectării de către angajator a tuturor obligațiilor de informare și de consultare prevăzute de Directiva 98/59 însoțește de limitări și de condiții dreptul individual la acțiune pe care îl recunoaște de altfel fiecărui lucrător afectat de o concediere colectivă nu este de natură să încalce principiul protecției jurisdicționale efective.

Articolul 2 din Directiva 98/59 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care reduce obligațiile angajatorului care intenționează să inițiere concedieri colective în raport cu cele prevăzute la articolul 2 menționat. La aplicarea dreptului intern, instanța națională trebuie, în conformitate cu principiul interpretării conforme a dreptului național, să ia în considerare totalitatea normelor acestuia și să le interpreteze pe cât posibil în lumina textului și a finalității Directivei 98/59 pentru a atinge rezultatul prevăzut de aceasta. Are astfel obligația de a asigura, în cadrul competențelor sale, că obligațiile care revin unui astfel de angajator nu sunt reduse în raport cu cele prevăzute la articolul 2 din directiva menționată.

(1) JO C 79, 29.3.2008

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/8

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 16 iulie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tallinna Halduskohus — Republica Estonia) — Pärlitigu OÜ/Maksu- ja Tolliameti Põhja maksu- ja tollikeskus

(Cauza C-56/08) (1)

(Tariful vamal comun - Nomenclatură combinată - Clasificare tarifară - Subpoziția NC 05119110 - Subpoziția NC 03032200 - Coloane vertebrale congelate de somon de crescătorie de Atlantic - Regulamentul (CE) nr. 85/2006 - Taxe antidumping)

2009/C 220/12

Limba de procedură: estona

Instanța de trimitere

Tallinna Halduskohus

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Pärlitigu OÜ

Pârâtă: Maksu- ja Tolliameti Põhja maksu- ja tollikeskus

Obiectul

Cerere de pronunțate a unei hotărâri preliminare — Tallinna Halduskohus — Interpretarea anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (JO L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3), în versiunea aplicabilă faptelor din acțiunea principală — Validitatea articolului 1 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 85/2006 al Consiliului din 17 ianuarie 2006 de instituire a dreptului antidumping definitiv și de percepere definitivă a dreptului provizoriu instituit la importul de somon de crescătorie originar din Norvegia (JO L 15, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 44, p. 99) — Clasificarea la subpoziția 0303220015 (somon de crescătorie congelat, altele) sau 0511911000 (deșeuri de pește), în vederea perceperii drepturilor antidumping — Șira spinării congelată de somon de crescătorie de Atlantic, obținută după filetarea peștelui

Dispozitivul

Nomenclatura combinată ce constituie anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1719/2005 al Comisiei din 27 octombrie 2005, trebuie interpretată în sensul că acele coloane vertebrale congelate de somon de crescătorie de Atlantic (Salmo salar), obținute după filetarea peștilor, trebuie clasificate la codul NC 0303 22 00, cu condiția ca marfa să fie proprie alimentației umane la momentul vămuirii, verificare ce revine în sarcina instanței de trimitere.

(1) JO C 92, 12.4.2008.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/9

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 16 iulie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunale di Napoli — Sezione Lavoro — Italia) — Raffaello Visciano/Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS)

(Cauza C-69/08) (1)

(Politică socială - Protecția lucrătorilor - Insolvabilitatea angajatorului - Directiva 80/987/CEE - Obligația de a plăti totalitatea creanțelor în limita unui plafon prestabilit - Natura creanțelor lucrătorului față de instituția de garantare - Termen de prescripție)

2009/C 220/13

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Napoli — Sezione Lavoro

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Raffaello Visciano

Pârât: Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS)

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunale di Napoli Sezione Lavoro — Interpretarea articolelor 3 și 4 din Directiva 80/987/CEE a Consiliului din 20 octombrie 1980 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului (JO L 283, p. 23, Ediție specială 05/vol. 1, p. 197) — Garantarea salariilor corespunzătoare ultimelor trei luni ale contractului de muncă în limita unui plafon prestabilit — Deducerea din indemnizația plătită a sumelor de natură salarială plătite în avans de către angajator — Reglementare națională care admite o diferență de calificare juridică a aceleiași prestații în funcție de subiectul obligat să efectueze prestația și care admite o modificare a termenului de prescripție pentru a acționa în justiție

Dispozitivul

Articolele 3 și 4 din Directiva 80/987/CEE a Consiliului din 20 octombrie 1980 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului nu se opun unei reglementări naționale care ar permite calificarea drept „prestații de securitate socială” a creanțelor salariale ale lucrătorilor atunci când acestea sunt plătite de o instituție de garantare.

2)	Directiva 80/987 nu se opune unei reglementări naționale care utilizează ca simplu termen de comparație creanța salarială inițială a lucrătorului salariat pentru a stabili prestația care trebuie garantată prin intervenția unui fond de garantare.

În cadrul unei cereri formulate de un lucrător salariat prin care acesta urmărește să obțină de la un fond de garantare plata creanțelor care privesc salarizarea, Directiva 80/987 nu se opune aplicării unui termen de prescripție de un an (principiul echivalenței). Cu toate acestea, revine instanței naționale obligația de a examina dacă reglementarea acestuia nu face practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică comunitară (principiul efectivității).

(1) JO C 107, 26.4.2008.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/9

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 16 iulie 2009 (cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hof van Cassatie van België — Belgia) — Gilbert Snauwaert, Algemeen Expeditiebedrijf Zeebrugge BVBA, Coldstar NV, Dirk Vlaeminck, Jeroen Peter den Haerynck, Ann de Wintere (C-124/08), Géry Deschaumes (C-125/08)/Belgische Staat

(Cauze conexate C-124/08 și C-125/08) (1)

(Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 - Codul vamal comunitar - Datorie vamală - Valoarea drepturilor - Comunicare către debitor - Act care poate declanșa urmărirea penală)

2009/C 220/14

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hof van Cassatie van België

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Gilbert Snauwaert, Algemeen Expeditiebedrijf Zeebrugge BVBA, Coldstar NV, Dirk Vlaeminck, Jeroen Peter den Haerynck, Ann de Wintere (C-124/08), Géry Deschaumes (C-125/08)

Pârât: Belgische Staat

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Hof van Cassatie van België — Interpretarea articolului 221 alineatele (1) și (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (versiunea în vigoare în 1992) (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58) — Recuperarea ulterioară a valorii taxelor la import sau la export — Cerința sau lipsa cerinței înscrierii drepturilor în evidența contabilă, anterior comunicării către debitor — Termen de prescripție — Fraudă vamală — Obligare solidară

Dispozitivul

Articolul 221 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar trebuie interpretat în sensul în care comunicarea de către autoritățile vamale către debitor, în conformitate cu normele corespunzătoare, a valorii taxelor la import sau la export care trebuie plătite nu poate fi efectuată în mod valabil decât dacă valoarea acestor drepturi a fost înscrisă în prealabil în evidența contabilă de autoritățile menționate.

Articolul 221 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2913/92 trebuie interpretat în sensul că autoritățile vamale pot efectua în mod valabil comunicarea către debitor a valorii drepturilor legal datorate după expirarea unui termen de trei ani de la data la care a luat naștere datoria vamală dacă autoritățile vamale nu au putut stabili valoarea exactă a drepturilor menționate ca urmare a unui act care poate declanșa urmărirea penală, inclusiv atunci când debitorul respectiv nu este autorul acestui act.

(1) JO C 142, 7.6.2008.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/10

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 16 iulie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hof van Cassatie van België — Belgia) — Distillerie Smeets Hasselt NV/Belgische Staat, Louis De Vos, Bollen, Mathay & Co BVBA, lichidator al Transterminal Logistics NV, Daniel Van den Langenbergh, Firma De Vos NV și Belgische Staat/Bollen, Mathay & Co BVBA, lichidator al Transterminal Logistics NV și Louis De Vos/Belgische Staat

(Cauza C-126/08) (1)

(Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 - Codul vamal comunitar - Recuperare a posteriori a drepturilor de import sau de export - Înscriere în evidența contabilă a valorii drepturilor - Înregistrare în evidențele contabile sau pe orice alt suport echivalent - Înregistrare într-un proces verbal care echivalează cu înscrierea în evidența contabilă - Remiterea unei copii a procesului verbal care reprezintă comunicarea valorii drepturilor datorate în mod legal)

2009/C 220/15

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hof van Cassatie van België

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Distillerie Smeets Hasselt NV, Belgische Staat, Louis De Vos

Pârâți: Belgische Staat, Louis De Vos, Bollen, Mathay & Co BVBA, lichidator al Transterminal Logistics NV, Daniel Van den Langenbergh, Firma De Vos NV

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Hof van Cassatie van België — Interpretarea articolului 217 alineatul (1) și a articolului 221 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (versiunea în vigoare în 1992) (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58) — Recuperarea ulterioară a drepturilor de import sau de export — Cerința sau lipsa cerinței înscrierii valorii drepturilor în evidența contabilă anterior comunicării către debitor — Noțiunea „înscriere în registrele contabile sau în oricare alte documente echivalente”

Dispozitivul

Articolul 217 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar trebuie interpretat în sensul că statele membre pot prevedea că înscrierea în evidența contabilă a valorii drepturilor care rezultă dintr-o datorie vamală se realizează prin înregistrarea valorii menționate în procesul verbal întocmit de autoritățile vamale competente prin care se constată o încălcare a legislației vamale aplicabile.

(1) JO C 142, 7.6.2008

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/10

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 16 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Polonă

(Cauza C-165/08) (1)

(Organisme modificate genetic - Semințe - Interdicție de introducere pe piață - Interdicție de înscriere în catalogul național al soiurilor - Directivele 2001/18/CE și 2002/53/CE - Invocare a unor motive de ordin etic și religios - Sarcina probei)

2009/C 220/16

Limba de procedură: poloneza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: B. Doherty și A. Szmytkowska, agenți)

Pârâtă: Republica Polonă (reprezentant: M. Dowgielewicz, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 22 și 23 din Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului (JO L 106, p. 1), precum și a articolului 4 alineatul (4) și a articolului 16 din Directiva 2002/53/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind Catalogul comun al soiurilor de plante agricole (JO L 193, p. 1) — Legislație națională care interzice comercializarea semințelor de soiuri modificate genetic, precum și înscrierea acestora în catalogul național al soiurilor

Dispozitivul

Prin interzicerea liberei circulații a semințelor soiurilor modificate genetic, precum și a înscrierii soiurilor modificate genetic în catalogul național al soiurilor, Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 22 și 23 din Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului, precum și în temeiul articolului 4 alineatul (4) și al articolului 16 din Directiva 2002/53/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind Catalogul comun al soiurilor de plante agricole.

2)	Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

3)	Republica Polonă suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și două treimi din cheltuielile de judecată efectuate de Comisie.

4)	Comisia suportă o treime din propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 183, 19.7.2008.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/11

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 16 iulie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Cour de cassation — Franța) — Iaszlo Hadadi (Hadady)/Csilla Marta Mesko, căsătorită Hadadi (Hadady)

(Cauza C-168/08) (1)

(Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 - Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești - Articolul 64 - Dispoziții tranzitorii - Aplicare în cazul unei hotărâri judecătorești a unui stat membru care a aderat la Uniunea Europeană în 2004 - Articolul 3 alineatul (1) - Competența în materie de divorț - Elemente de legătură relevante - Reședință obișnuită - Cetățenie - Soți care au reședința în Franța și care dețin amândoi cetățenia franceză și cetățenia maghiară)

2009/C 220/17

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Iaszlo Hadadi (Hadady)

Pârâtă: Csilla Marta Mesko, căsătorită Hadadi (Hadady)

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Cour de cassation (Franța) — Interpretarea articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 1347/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești față de copiii comuni (JO L 160, p. 19) și a articolelor 3 și 64 din Regulamentul (CE) 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (JO L 338, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 183) — Condițiile de recunoaștere a unei hotărâri de divorț — Elemente de legătură relevante: domiciliul sau cetățenia părților

Dispozitivul

În cazul în care instanța statului membru solicitat trebuie să verifice, în temeiul articolului 64 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, dacă instanța statului membru de origine a unei hotărâri judecătorești ar fi fost competentă în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din același regulament, această din urmă dispoziție se opune ca instanța statului membru solicitat să îi considere exclusiv resortisanți ai statului membru solicitat pe soții care dețin amândoi atât cetățenia acestui stat, cât și pe cea a statului membru de origine. Această instanță trebuie, dimpotrivă, să țină seama de faptul că soții dețin de asemenea cetățenia statului membru de origine și că, prin urmare, instanțele din acest din urmă stat ar fi putut fi competente să soluționeze litigiul.

În cazul în care fiecare soț are cetățenia acelorași două state membre, articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2201/2003 se opune înlăturării competenței instanțelor din unul dintre aceste state membre pentru motivul că reclamantul nu are alte elemente de legătură cu acest stat. Dimpotrivă, instanțele statelor membre a căror cetățenie o dețin soții sunt competente în temeiul dispoziției respective, aceștia din urmă având posibilitatea de a sesiza, la alegerea lor, instanța statului membru căreia îi va fi dedus spre judecare litigiul.

(1) JO C 158, 21.6.2008.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/11

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 16 iulie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hoge Raad der Nederlanden — Țările de Jos) — Zuid-Chemie BV/Philippo's Mineralenfabriek NV/SA

(Cauza C-189/08) (1)

(Cooperare judiciară în materie civilă și comercială - Competența judiciară și executarea hotărârilor - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Noțiunea „locul unde s-a produs fapta prejudiciabilă”)

2009/C 220/18

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Zuid-Chemie BV

Pârâtă: Philippo's Mineralenfabriek NV/SA

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Hoge Raad der Nederlanden — Interpretarea articolului 5 partea introductivă și punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială („Bruxelles I”) (JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74) — Interpretarea noțiunii „locul unde s-a produs sau riscă să se producă fapta prejudiciabilă” — Locul unde s-a produs fapta prejudiciabilă — Locul unde s-a produs evenimentul cauzator al prejudiciului („Handlungsort”) și locul unde a survenit prejudiciul („Erfolgsort”) — Factori de legătură

Dispozitivul

Articolului 5 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, trebuie să fie interpretat în sensul că, în cadrul unui litigiu precum cel din acțiunea principală, expresia „locul unde s-a produs fapta prejudiciabilă” desemnează locul unde s-a produs prejudiciul inițial ca urmare a utilizării normale a produsului potrivit destinației sale.

(1) JO C 183, 19.7.2008.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/12

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 16 iulie 2009 — American Clothing Associates SA și Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauzele conexate C-202/08 P și C-208/08 P) (1)

(Recurs - Proprietate intelectuală - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Marcă comunitară - Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale - Motive absolute de refuz al înregistrării unei mărci - Mărci de fabrică sau de comerț identice sau similare cu o emblemă de stat - Reprezentarea unei frunze de arțar - Aplicabilitate în privința mărcilor de servicii)

2009/C 220/19

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurente: American Clothing Associates NV (reprezentanți: P. Maeyaert, avocat, N. Clarembeaux și C. De Keersmaeker, avocați) (C-202/08 P), Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent) (C-208/08)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent) (C-202/08), American Clothing Associates NV (reprezentanți: P. Maeyaert, avocat, N. Clarembeaux și C. De Keersmaeker, avocați) (C-208/08 P)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) din 28 februarie 2008, American Clothing Associates SA/OAPI (T-215/06), prin care Tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 4 mai 2006 prin care s-a refuzat înregistrarea ca marcă comunitară a unui semn reprezentând o frunză de arțar pentru produse din clasele 18 și 25 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor — Încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146) și a articolului 6 ter alineatul (1) litera (a) din Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale din 20 martie 1883, astfel cum a fost revizuită și modificată — Motive absolute de refuz al înregistrării — Mărci de fabrică sau de comerț identice sau similare unei embleme de stat — Reprezentarea unei foi de arțar

Dispozitivul

1)	Respinge recursul formulat de American Clothing Associates NV în cauza C-202/08 P.

Anulează Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 28 februarie 2008, American Clothing Associates/OAPI (T-215/06), în măsura în care aceasta a anulat Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 4 mai 2006 (cauza R 1463/2005-1) de respingere a cererii de înregistrare ca marcă comunitară a unui semn reprezentând o frunză de arțar.

3)	Respinge acțiunea formulată de American Clothing Associates NV în cauza T-215/06.

4)	Obligă American Clothing Associates NV la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauzele C-202/08 P și C-208/08 P.

(1) JO C 209, 15.8.2008.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/12

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 16 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană

(Cauza C-244/08) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - A șasea directivă TVA - Articolul 17 - A opta directivă 79/1072/CEE - Articolul 1 - A treisprezecea directivă 86/560/CEE - Articolul 1 - Restituirea sau deducerea taxei pe valoarea adăugată - Persoană impozabilă stabilită în alt stat membru sau într-o țară terță dar care are o unitate fixă în statul membru vizat)

2009/C 220/20

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: A. Aresu și M. Afonso, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: I. Bruni, G. De Bellis și G. Palmieri, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 1 din A opta directivă 79/1072/CEE a Consiliului din 6 decembrie 1979 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul țării (JO L 331, p. 11, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 34) și a articolului 1 din A treisprezecea Directivă 86/560/CEE a Consiliului din 17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunității — Restituirea taxei pe valoarea adăugată unei persoane impozabile stabilite în alt sat membru sau într-o țară terță dar care are o unitate fixă în Italia

Dispozitivul

Republica Italiană nu și-a respectat, în domeniul restituirii taxei pe valoarea adăugată unei persoane impozabile care are reședința în alt stat membru sau într-o țară terță, dar care are o unitate fixă în statul membru vizat, obligațiile care îi revin în temeiul articolului 1 din A opta directivă 79/1072/CEE a Consiliului din 6 decembrie 1979 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul țării și al articolului 1 din A treisprezecea Directivă 86/560/CEE a Consiliului din 17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunității, prin obligarea unei persoane impozabile stabilite în alt stat membru sau într-o țară terță, dar care are o unitate fixă în Italia și care, în cursul perioadei în cauză, a efectuat livrări de bunuri sau prestări de servicii în Italia, să solicite restituirea taxei pe valoarea adăugată achitate în amonte conform procedurilor prevăzute de directivele menționate mai degrabă decât deducerea acesteia atunci când achiziția pentru care se solicită restituirea taxei este efectuată nu prin intermediul acestei unități fixe, ci direct de către sediul principal al acestei persoane impozabile.

2)	Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 209, 15.8.2008.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/13

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 16 iulie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunale Amministrativo Regionale della Campania — Italia) — Futura Immobiliare srl Hotel Futura, Meeting Hotel, Hotel Blanc, Hotel Clyton, Business srl/Comune di Casoria

(Cauza C-254/08) (1)

(Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare - Directiva 2006/12/CE - Articolul 15 litera (a) - Nerepartizare a costurilor de eliminare a deșeurilor în funcție de producerea efectivă a acestora - Compatibilitate cu principiul „poluatorul plătește”)

2009/C 220/21

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale della Campania

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Futura Immobiliare srl Hotel Futura, Meeting Hotel, Hotel Blanc, Hotel Clyton, Business srl

Pârâtă: Comune di Casoria

Cu participarea: Azienda Speciale Igiene Ambientale (ASIA) SpA

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunale Amministrativo Regionale della Campania — Interpretarea articolului 15 din Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile (JO L 194, p. 39) — Sistem național în care costurile pentru eliminarea deșeurilor nu sunt repartizate în funcție de producerea deșeurilor sau de deținerea acestora în scopul predării către un colector sau către o întreprindere responsabilă de eliminarea lor — Compatibilitate cu principiul „poluatorul plătește”

Dispozitivul

Articolul 15 litera (a) din Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deșeurile trebuie interpretat în sensul că, în stadiul actual al dreptului comunitar, nu se opune unei reglementări naționale care prevede, în scopul finanțării unui serviciu de gestionare și de eliminare a deșeurilor urbane, o taxă calculată pe baza unei evaluări a volumului de deșeuri generat de utilizatorii acestui serviciu, și nu pe baza cantității de deșeuri efectiv produse și predate spre colectare de către aceștia.

Revine însă instanței de trimitere sarcina de a verifica, pe baza elementelor de fapt și de drept care i-au fost prezentate, dacă taxa de eliminare a deșeurilor solide urbane nu conduce la a impune în sarcina anumitor „deținători”, în speță unități hoteliere, costuri vădit disproporționate în raport cu volumele sau cu natura deșeurilor pe care le pot produce.

(1) JO C 209, 15.8.2008.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/14

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 16 iulie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Sąd Rejonowy w Kościanie — Républica Polonă) — Procedură penală împotriva Tomasz Rubach

(Cauza C-344/08) (1)

(Protecția speciilor faunei și florei sălbatice - Specii incluse în anexa B la Regulamentul (CE) nr. 338/97 - Dovada caracterului legal al achiziționării unor exemplare din aceste specii - Sarcina probei - Prezumția de nevinovăție - Dreptul la apărare)

2009/C 220/22

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy w Kościanie

Partea din procedura penală principală

Tomasz Rubach

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Sąd Rejonowy w Kościanie (Polonia) — Interpretarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea (JO L 61, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 3, p. 239) — Noțiunea „probă” a caracterului legal al achiziției de exemplare din specii incluse la anexa B

Dispozitivul

Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea trebuie interpretat în sensul că, în cadrul unei proceduri penale inițiate împotriva unei persoane acuzate de încălcarea acestei dispoziții, toate mijloacele de probă pe care dreptul procesual al statului membru în cauză le admite în proceduri similare sunt, în principiu, admisibile pentru a aprecia legalitatea achiziționării de exemplare din speciile de animale incluse în anexa B la acest regulament. Având în vedere de asemenea principiul prezumției de nevinovăție, o astfel de persoană dispune de toate aceste mijloace pentru a dovedi că a intrat în mod legal în posesia exemplarelor respective, în conformitate cu condițiile prevăzute de dispoziția menționată.

(1) JO C 272, 25.10.2008.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/14

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 16 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Belgiei

(Cauza C-574/08) (1)

(Piața internă - Libera circulație a capitalurilor - Combaterea fraudei și a spălării banilor)

2009/C 220/23

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: V. Peere și P. Dejmek, agenți)

Pârât: Regatul Belgiei (reprezentant: D. Haven, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea sau necomunicarea, în termenul prevăzut, a dispozițiilor necesare pentru a se conforma Directivei 2006/70/CE a Comisiei din 1 august 2006 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește definiția persoanelor expuse politic și criteriile tehnice de aplicare a procedurilor simplificate de precauție privind clientela, precum și de exonerare pe motivul unei activități financiare desfășurate în mod ocazional sau la scară foarte limitată (JO L 214, p. 29, Ediție specială 09/vol. 2, p. 241)

Dispozitivul

Prin neadoptarea, în termenul prevăzut, a tuturor actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2006/70/CE a Comisiei din 1 august 2006 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește definiția persoanelor expuse politic și criteriile tehnice de aplicare a procedurilor simplificate de precauție privind clientela, precum și de exonerare pe motivul unei activități financiare desfășurate în mod ocazional sau la scară foarte limitată, Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

2)	Obligă Regatul Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 44, 21.2.2009.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/15

Ordonanța Curții din 17 februarie 2009 — Galileo Lebensmittel GmbH & Co. KG/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-483/07 P) (1)

(Recurs - Acțiune în anulare - Rezervarea de către Comisie a domeniului „galileo.eu” - Articolul 230 al patrulea paragraf CE - Decizie care vizează în mod individual o persoană fizică sau juridică - Acțiune vădit neîntemeiată)

2009/C 220/25

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Galileo Lebensmittel GmbH & Co. KG (reprezentant: K. Bott, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Braun și E. Montaguti, agenți)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua) din 28 august 2007, Galileo Lebensmittel/Comisia, (T-46/06), prin care Tribunalul a respins ca inadmisibilă acțiunea prin care se urmărea anularea deciziei Comisiei de a rezerva, în temeiul articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 874/2004 al Comisiei din 28 aprilie 2004 de stabilire a normelor de politică publică privind punerea în aplicare și funcțiile domeniului de nivel superior „.eu” și a principiilor de înregistrare (JO L 162, p. 40, Ediție specială, 13/vol. 45, p. 71), numele de domeniu „galileo.eu” ca nume de domeniu rezervat pentru a fi folosit de instituțiile și organele comunitare — Cerința de a fi vizat în mod individual de decizia atacată — Încălcarea articolului 230 al patrulea paragraf CE

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Galileo Lebensmittel GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 8, 12.1.2008.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/15

Ordonanța Curții din 19 mai 2009 — AMS Advanced Medical Services GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-656/07 P) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Marca figurativă AMS Advanced Medical Services - Refuz parțial de înregistrare - Procedură de opoziție - Recurs rămas fără obiect - Nepronunțare asupra fondului)

2009/C 220/26

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: AMS Advanced Medical Services GmbH (reprezentant: S. Schäffler, avocat)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent), American Medical Systems, Inc. (reprezentanți: H. Kunz-Hallstein și R. Kunz-Hallstein, avocați)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) pronunțate la 18 octombrie 2007, AMS/OAPI — American Medical Systems (AMS Advanced Medical Services) (T-425/03), prin care Tribunalul a respins acțiunea formulată de persoana care solicită înregistrarea mărcii figurative „AMS Advanced Medical Services” pentru produse și servicii din clasele 5, 10 și 42, împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 12 septembrie 2003 de anulare a deciziei diviziei de opoziție și de admitere în parte a opoziției titularului mărcii naționale verbale „AMS” — Procedură de opoziție — Admisibilitatea cererii privind dovedirea utilizării serioase a mărcii anterioare, formulată pentru prima dată de persoana care solicită înregistrarea mărcii în fața camerei de recurs

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului recursului formulat de AMS Advanced Medical Services GmbH.

2)	Obligă AMS Advanced Medical Services GmbH la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.

(1) JO C 64, 8.3.2008.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/16

Ordonanța Curții din 30 aprilie 2009 — Japan Tobacco, Inc./Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Torrefacção Camelo Lda

(Cauza C-136/08 P) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 8 alineatul (5) - Atingere adusă caracterului distinctiv al mărcii anterioare - Profit necuvenit obținut din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare - Risc - Cerere de înregistrare ca marcă comunitară a semnului figurativ „CAMELO” - Opoziția titularului mărcilor naționale verbale și figurative CAMEL)

2009/C 220/27

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Japan Tobacco, Inc. (reprezentanți: A. Ortiz López, S. Ferrandis González și E. Ochoa Santamaría, avocați)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent), Torrefacção Camelo Lda

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) din 30 ianuarie 2008, Japan Tobacco/OAPI și Torrefacçao Camelo (T-128/06) prin care Tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamantă, de anulare a Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 22 februarie 2006, privind o procedură de opoziție între Japan Tobacco și Torrefacçao Camelo — Încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146) — Motive relative de refuz al înregistrării unei mărci — Profit necuvenit obținut din caracterul distinctiv al mărcii sau atingere adusă acestuia din urmă

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Japan Tobacco Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 209, 15.8.2008.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/16

Ordonanța Curții (Camera a cincea) din 11 iunie 2009 — Leche Celta, SL/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Celia SA

(Cauza C-300/08 P) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) - Marca mixtă, verbală și figurativă, Celia - Motive relative de refuz al înregistrării - Asemănare a mărcii a cărei înregistrare se cere cu o marcă anterioară - Marcă având ca obiect produse identice - Risc de confuzie - Recurs în mod vădit inadmisibil)

2009/C 220/28

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Leche Celta, SL (reprezentant: J. Calderón Chavero, avocat)

Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent), Celia SA (reprezentanți: D. Masson și F. de Castelnau, avocați)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) din 23 aprilie 2008, Leche Celta/OAPI (T-35/07), prin care Tribunalul a respins acțiunea reclamantei introdusă împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 5 decembrie 2006 privind o procedură de opoziție între Leche Celta SL și Celia SA — Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146) — Motive relative de refuz al înregistrării unei mărci — Risc de confuzie legat de o cerere de înregistrare a unei mărci similare cu o marcă anterioară pentru produse identice — Compararea semnelor pe plan vizual, fonetic și conceptual

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Leche Celta SL la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 223, 30.8.2008.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/17

Ordonanța Curții (Camera a cincea) din 3 iunie 2009 — Zipcar, Inc./Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-394/08 P) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Marca verbală ZIPCAR - Opoziție din partea titularului mărcii verbale naționale CICAR)

2009/C 220/29

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Zipcar, Inc. (reprezentant: M. Elmslie, solicitor)

Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: D. Botis, agent)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a opta) din 25 iunie 2008 Zipcar, Inc./OAPI (T-36/07), prin care Tribunalul a respins o acțiune în anulare formulată de solicitantul mărcii verbale „ZIPCAR” pentru produse din clasele 9, 39 și 42 împotriva Deciziei R 122/2006-2 a Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI) din 30 noiembrie 2006 de respingere a recursului împotriva deciziei diviziei de opoziție prin care s-a refuzat în parte înregistrarea mărcii menționate, în cadrul opoziției formulate de titularul mărcii verbale naționale „CICAR” pentru servicii din clasa 39

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Zipcar, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 285, 8.11.2008.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/17

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hof van beroep te Brussel (Belgia) la 15 mai 2009 — I. SGS Belgium NV/Belgisch Interventie- en Restitutiebureau, Firme Derwa NV și Centraal Beheer Achmea NV și II. Firme Derwa NV și Centraal Beheer Achmea NV/SGS Belgium NV și Belgisch Interventie- en Restitutiebureau.

(Cauza C-218/09)

2009/C 220/31

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hof van beroep te Brussel

Părțile din acțiunea principală

I.	SGS Belgium NV împotriva Belgisch Interventie- en Restitutiebureau Firme Derwa NV Centraal Beheer Achmea NV

II.	Firme Derwa NV Centraal Beheer Achmea NV împotriva SGS Belgium NV Belgisch Interventie- en Restitutiebureau

Întrebarea preliminară

Noțiunea „forță majoră” din articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 (1) al Comisiei din 27 noiembrie 1987 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de restituiri la export pentru produsele agricole trebuie interpretată în sensul că deteriorarea cărnii de vită în cursul transportului într-un ambalaj adecvat și într-un container frigorific în care se menține în mod constant temperatura prescrisă reprezintă în principiu un caz de forță majoră?

(1) JO L 351, p. 1.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/18

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Naczelny Sąd Administracyjny (Republica Polonă) la 18 iunie 2009 — Kronospan Mielec sp. z o.o./Dyrektor Izby Skarbowej w Rzeszowie

(Cauza C-222/09)

2009/C 220/32

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Kronospan Mielec sp. z o.o.

Pârât: Dyrektor Izby Skarbowej w Rzeszowie

Întrebarea preliminară

Articolul 9 alineatul (2) litera (e) a treia liniuță din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1, denumită în continuare „A șasea directivă”), care corespunde în prezent articolului 56 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7, denumită în continuare „Directiva 2006/112/CE”), trebuie interpretat în sensul că serviciile prestate de ingineri unei persoane supuse obligației de plată a TVA-ului care execută o comandă ce cuprinde respectivele servicii pentru un client stabilit într-un alt stat membru sunt impozitate la locul în care clientul (care a comandat serviciile) și-a stabilit sediul activității sale economice sau dispune de un sediu comercial fix, sau trebuie să se considere că aceste prestări de servicii, în calitate de prestări de servicii având ca obiect activități științifice, sunt impozitate la locul unde serviciile sunt efectiv prestate, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) litera (c) prima liniuță din A șasea directivă [în prezent articolul 52 litera (a) din Directiva 2006/112/CE], întrucât aceste servicii au caracterul unor lucrări care constau în studierea și măsurarea emisiilor în conformitate cu prevederile legale privind protecția mediului, incluzând efectuarea de studii privind emisiile de dioxid de carbon (CO2) și comercializarea cotelor de emisie de CO2, întocmirea și controlul documentației aferente lucrărilor menționate, precum și analizarea potențialelor surse de poluare și care sunt efectuate în vederea dobândirii de noi cunoștințe și date tehnologice care să permită obținerea de noi materiale, produse și instalații și aplicarea de noi procedee tehnologice în cadrul procesului de producție?

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/18

Acțiune introdusă la 19 iunie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Irlanda

(Cauza C-226/09)

2009/C 220/33

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Konstantinidis, A -A. Gilly, agenți)

Pârâtă: Irlanda

Concluziile reclamantei

—

Declararea faptului că, prin acordarea unei ponderi criteriilor de atribuire a unui contract după termenul de depunere a ofertelor și prin modificarea acesteia în urma unei examinări inițiale a ofertelor depuse, Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul principiilor egalității de tratament și transparenței, astfel cum sunt interpretate acestea de Curtea de Justiție Comunităților Europene.

—	obligarea Irlandei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În cazul procedurii de atribuire în cauză, autoritatea contractantă a prezentat un caiet de sarcini în care, în mod rezonabil, se presupunea că criteriile de atribuire a contractului ar fi aplicate în ordinea descrescătoare a importanței. După termenul de depunere a ofertelor, aceasta a hotărât să acorde o pondere relativă criteriilor de atribuire a contractului. În urma unei examinări inițiale a ofertelor depuse, echipa de evaluare a autorității contractante a discutat posibilitatea modificării acestei ponderi și, prin urmare, a schimbării acesteia.

Ponderea relativă acordată criteriilor de atribuire a contractului după depunerea ofertelor și după examinarea inițială a modificat importanța relativă acordată criteriilor de atribuire și le-a conferit o importanță relativă diferită din punct de vedere material față de ceea ce un ofertant ar fi înțeles în mod rezonabil din documentele contractului.

Procedura de atribuire în cauză aplicându-se furnizării de servicii care nu sunt enumerate în anexa II A la Directiva 2004/18 CE (1), normele detaliate de procedură ale acestei directive nu sunt aplicabile. În consecință, nici articolul 40 din directivă, potrivit căruia autoritățile contractante trebuie să specifice cel târziu în invitația de depunere a ofertelor ponderea relativă a criteriilor de atribuire a contractului sau ordinea descrescătoare a importanței respectivelor criterii, nu este aplicabil. Cu toate acestea, în temeiul jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, autoritatea contractantă este obligată să respecte principiile fundamentale ale tratatului, inclusiv principiile egalității de tratament și transparenței.

Comisia susține că, prin modificarea criteriilor de atribuire în cursul procedurii de atribuire, autoritatea contractantă, care era obligată să respecte normele și principiile fundamentale ale Tratatului CE, a încălcat principiile egalității de tratament și transparenței, astfel cum sunt acestea interpretate de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.

(1) Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116).

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/19

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 25 iunie 2009 — Hauptzollamt Oldenburg/1. Theodor Aissen, 2. Hermann Rohaan; intervenient: Bundesministerium der Finanzen

(Cauza C-231/09)

2009/C 220/36

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din acțiunea principală

Reclamant

Hauptzollamt Oldenburg

Pârâți

1.	Theodor Aissen,

2.	Hermann Rohaan

Intervenient

Bundesministerium der Finanzen

Întrebările preliminare

Dreptul comunitar, în special articolul 5 litera (k) din Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a unei prelevări în sectorul laptelui și al produselor lactate (1), trebuie interpretat în sensul că nu se include în cantitatea de referință a unui producător care, în cursul unei perioade de 12 luni care nu s-a încheiat încă, a preluat o exploatație de la un alt producător cantitatea în contul căreia, în cursul perioadei de 12 luni avute în vedere, a mai fost livrat lapte de către celălalt producător înainte de transferul exploatației?

Dispozițiile dreptului comunitar sau principiile generale ale organizării comune a pieței în sectorul laptelui și al produselor lactate se opun unei norme de drept intern care, în cadrul compensării părții nefolosite din cantitatea națională de referință cu livrările unor cantități excedentare, prevăzută la articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1788/2003, permite, în situația avută în vedere la prima întrebare, producătorului care a preluat exploatația în cursul perioadei de 12 luni să includă și partea cantității de referință care a fost deja livrată de celălalt producător în participarea sa la alocarea respectivei părți nefolosite?

(1) JO L 270, p. 123, Ediție specială, 03/vol. 50, p. 22.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/21

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Gerechtshof te Amsterdam (Țările de Jos) la 3 iulie 2009 — Albron Catering BV/FNV Bondgenoten en John Roest

(Cauza C-242/09)

2009/C 220/41

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Gerechtshof te Amsterdam

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Albron Catering BV

Pârâtă: FNV Bondgenoten, John Roest

Întrebările preliminare

Directiva 2001/23/CE privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități trebuie interpretată în sensul că transferul drepturilor și obligațiilor către cesionar, prevăzut la articolul 3 alineatul (1) prima teză, nu are loc decât exclusiv în cazul în care cedentul întreprinderii care trebuie transferată este deopotrivă și angajatorul de drept al lucrătorilor în cauză, ori, în caz de transfer al unei societăți de exploatare aparținând unui concern, protecția lucrătorilor urmărită de directivă impune necesitatea să opereze și transferul către cesionar al drepturilor și obligațiilor existente în privința lucrătorilor care își desfășoară activitatea în această întreprindere, dacă totalitatea personalului din cadrul concernului este angajat de către o societate care are ca obiect gestiunea de personal (societate care aparține la rândul său concernului), funcționând ca angajator central?

Ce răspuns trebuie să se ofere la a doua parte a primei întrebări în cazul în care lucrătorii menționați, care își desfășoară activitatea în cadrul unei întreprinderi din concern, sunt angajații unei alte societăți care aparține deopotrivă aceluiași grup de societăți, însă nu este o societate având ca obiect gestiunea personalului, astfel cum a fost descrisă la prima întrebare?

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/21

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Arbeidshof te Brussel (Belgia) la 6 iulie 2009 — Omalet NV/Rijksdienst voor Sociale Zekerheid

(Cauza C-245/09)

2009/C 220/42

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Arbeidshof te Brussel

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Omalet NV

Pârât: Rijksdienst voor Sociale Zekerheid

Întrebările preliminare

Instanța națională trebuie să aplice articolul 49 CE pentru soluționarea unui litigiu între Biroul Național pentru Securitate Socială și un întreprinzător stabilit în Belgia, în cazul în care se solicită condamnarea acestui întreprinzător, în conformitate cu articolul 30 bis alineatul 3 din Legea din 27 iunie 1969 de revizuire a Decretului-lege din 28 decembrie 1944 privind securitatea socială a lucrătorilor (astfel cum a fost aplicabilă după modificarea articolului în cauză prin articolul 55 din Legea-program din 27 aprilie 2007) ca răspunzând în solidar pentru o parte a datoriilor unui subcontractant neînregistrat, stabilit în Belgia, sau în cazul în care condamnarea acestui întreprinzător este cerută deoarece nu și-a îndeplinit obligația de reținere prevăzută la articolul 30 alineatul 4 din lege?

(Cu titlu subsidiar) Articolul 49 CE se opune unei reglementări precum cea prevăzută la articolul 30 bis alineatele 3 și 4 din Legea belgiană din 27 iunie 1969 de revizuire a Decretului-lege din 28 decembrie 1944 privind securitatea socială a lucrătorilor (astfel cum a fost aplicabilă după modificarea articolului în cauză prin articolul 55 din Legea-program din 27 aprilie 2007)?

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/22

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Augstākās tiesas Senāts (Republica Letonia) la 7 iulie 2009 — SIA Pakora Pluss/Valsts ieņēmumu dienests

(Cauza C-248/09)

2009/C 220/43

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākās tiesas Senāts

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: SIA Pakora Pluss

Pârâtă: Valsts ieņēmumu dienests

Întrebările preliminare

În cazul în care a fost completată o declarație de încărcare, însă nu au fost întocmite documentele prevăzute la articolul 448 din Regulamentul nr. 2454/93 (autoritățile vamale germane nu au notificat în mod corespunzător solicitarea companiei maritime autorităților vamale letone), se poate considera că formalitățile de export au fost efectuate astfel cum prevede punctul 1 [din capitolul 5 din anexa IV] din Actul de aderare?

2)	În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, se poate considera, în circumstanțe precum cele din prezenta cauză, că normele aplicabile procedurilor vamale (Regulamentele nr. 2913/92 și 2454/93) nu sunt în mod absolut necesar aplicabile?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, trebuie interpretat punctul 1 din capitolul 5 din anexa IV la Actul de aderare la Uniunea Europeană în sensul că, dacă un produs transportat în Comunitatea extinsă după ce a făcut obiectul formalităților de export nu este pus în liberă circulație, nu va beneficia de scutirea de taxe vamale și alte măsuri vamale, deși nu exista nicio îndoială asupra caracterului comunitar al acestui produs? Altfel spus, întrebarea dacă procedura de punere în liberă circulație a fost sau nu îndeplinită este sau nu este decisivă în circumstanțele din speță?

4)	Este necesar să se includă taxa pe valoarea adăugată între taxele de import în sensul articolului 4 alineatul (10) din Regulamentul nr. 2913/92?

5)	În cazul unui răspuns afirmativ la a patra întrebare, obligația de plată a taxei pe valoarea adăugată datorată, cu titlu de drepturi vamale la importul produsului, revine principalului obligat sau destinatarului final al produsului? Obligația amintită poate fi divizată, și în ce condiții?

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/22

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tartu Ringkonnakohus (Republica Estonia) la 7 iulie 2009 — Novo Nordisk AS/Ravimiamet

(Cauza C-249/09)

2009/C 220/44

Limba de procedură: estona

Instanța de trimitere

Tartu Ringkonnakohus

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Novo Nordisk AS

Pârâtă: Ravimiamet

Întrebările preliminare

Articolul 87 alineatul (2) din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 (1) de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (astfel cum a fost modificată și completată) trebuie interpretat în sensul că se referă și la citate din reviste medicale sau din alte lucrări științifice care sunt conținute într-o publicitate pentru un medicament adresată persoanelor abilitate să îl prescrie?

Articolul 87 alineatul (2) din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (astfel cum a fost modificată și completată) trebuie interpretat în sensul că interzice publicarea într-o publicitate pentru un medicament a unor afirmații care contrazic rezumatul caracteristicilor medicamentului, însă că nu impune ca toate afirmațiile conținute de publicitate să fie cuprinse în rezumatul caracteristicilor medicamentului sau să poată fi deduse din informațiile din rezumat?

(1) JO L 311, p. 67, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 3.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/23

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Rayonen sad Plovdiv (Bulgaria) la 6 iulie 2009 — Vasil Ivanov Georgiev/Tehnicheski universitet — Sofia, filial Plovdiv

(Cauza C-250/09)

2009/C 220/45

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Rayonen sad Plovdiv

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Vasil Ivanov Georgiev

Pârâtă: Tehnicheski universitet — Sofia, filial Plovdiv

Întrebările preliminare

Dispozițiile Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (1) se opun aplicării unei legi naționale care nu autorizează încheierea de contracte de muncă pe durată nedeterminată de către profesorii care au ajuns la vârsta de 65 de ani? În această privință și în special având în vedere articolul 6 alineatul (1) din directivă, dispozițiile articolului 7 primul paragraf punctul 6 din legea privind protecția contra discriminărilor sunt justificate în mod rezonabil de un obiectiv legitim și sunt proporționale, deși prevăd limite de vârstă pentru ocuparea anumitor posturi, având în vedere că directiva a fost transpusă integral în legislația bulgară?

Dispozițiile Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă se opun aplicării unei legi naționale care prevede pensionarea din oficiu a profesorilor care au ajuns la vârsta de 68 de ani? În lumina faptelor și a împrejurărilor din prezentul litigiu și având în vedere contradicția constatată între, pe de o parte, dispozițiile Directivei 2000/78/CE și, pe de altă parte, legislația națională pertinentă în care directiva a fost transpusă, este posibil ca interpretarea dispozițiilor de drept comunitar să aibă drept rezultat neaplicarea legislației naționale?

(1) JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/23

Acțiune introdusă la 10 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Belgiei

(Cauza C-258/09)

2009/C 220/47

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: A. Alcover San Pedro și A. Marghelis, agenți)

Pârât: Regatul Belgiei

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că prin autorizarea, în Regiunea Valonă, a funcționării unor instalații existente neconforme cu cerințele prevăzute la articolele 3, 7, 9, 10, 13, la articolul 14 literele (a) și (b) și la articolul 15 alineatul (2), iar aceasta în pofida termenului stabilit pentru data de 30 octombrie 2007, astfel cum se prevede la articolul 5 primul paragraf din Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind prevenirea și controlul integrat al poluării (1), Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Regatului Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru aducerea în conformitate a instalațiilor existente, a căror exploatare poate avea o incidență asupra emisiilor în aer, în apă și în sol și asupra poluării a expirat la 30 octombrie 2007, în temeiul articolului 5 primul paragraf din Directiva 2008/1/CE. Or, la data la care a fost introdusă prezenta acțiune, pârâtul nu adoptase încă toate măsurile necesare pentru a se conforma acestei cerințe în Regiunea Valonă sau, în orice caz, acesta nu a informat Comisia în acest sens.

(1) JO L 24, p. 8.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/24

Recurs introdus la 13 iulie 2009 de Activision Blizzard Germany GmbH (fostă CD-Contact Data GmbH) împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a opta) pronunțate la 30 aprilie 2009 în cauza T-18/03, CD-Contact Data GmbH/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-260/09 P)

2009/C 220/49

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Activision Blizzard Germany GmbH (fostă CD-Contact Data GmbH) (reprezentanți: J. K de Pree, advocaat, E. N. M. Raedts, Advocate)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate în măsura în care Tribunalul a respins acțiunea formulată de Contact Data având ca obiect anularea deciziei;

—	anularea deciziei cel puțin în ceea ce privește CD Contact;

—	în subsidiar, anularea hotărârii atacate în măsura în care privește respingerea acțiunii formulate de Contact Data având ca obiect anularea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate în ambele proceduri.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că Tribunalul a efectuat o încadrare juridică eronată a situației de fapt întrucât a concluzionat că a existat un acord ilicit, în sensul articolului 81 alineatul (1) CE, între Nintendo of Europe GmbH („Nintendo”) și Contact Data, fără a examina în prealabil în ce măsură acest acord avea ca obiect limitarea comerțului paralel activ sau a comerțului paralel pasiv

Acordul de distribuție, care era în întregime licit, a interzis comerțul paralel activ, autorizând în același timp comerțul paralel pasiv. Cu toate acestea, Tribunalul a concluzionat în sensul că dintr-o serie de telefaxuri transmise de Contact Data reieșea că aceasta a participat la sistemul de schimb de informații al Nintendo în vederea denunțării importurilor paralele, încălcând articolul 81 alineatul (1) CE. Această concluzie trebuie considerată o încadrare juridică eronată a situației de fapt sau cel puțin o încălcare a obligației de motivare din moment ce Tribunalul nu a stabilit în ce măsură comportamentul s-a raportat la importurile paralele pasive sau la importurile paralele active.

Tribunalul a denaturat probele întrucât a considerat că înscrisurile analizate la punctele 56-68 din hotărârea atacată au avut un obiect ilicit. Prin aceste înscrisuri, Contact Data a formulat plângeri cu privire la exporturile către Belgia efectuate cu încălcarea exclusivității sale, prin utilizarea unor informații privind prețul drept mijloc de negociere în vederea obținerii unui preț mai bun din partea Nintendo și prin referirea la „importurile gri”. Faptul de a concluziona că aceste înscrisuri se raportau la împrejurări diferite de restrângerea vânzărilor active pe teritoriul exclusiv al Contact Data sau la o altă modalitate prin care Contact Data exercita presiuni asupra furnizorului său în vederea reducerii prețului de vânzare ce îi era aplicat se află în contradicție cu modul de redactare al acestor înscrisuri.

Tribunalul a săvârșit o eroare vădită de apreciere întrucât a concluzionat că înscrisurile analizate au constituit o dovadă suficientă a existenței unui acord în sensul articolului 81 alineatul (1) CE. În lipsa unei dovezi directe a unui acord, bazată pe înscrisuri, Tribunalul ar fi trebuit să stabilească existența unui concurs de voințe pentru limitarea comerțului paralel, care a presupus că o politică unilaterală adoptată de Nintendo în vederea realizării unui obiectiv anticoncurențial a constituit o invitație tacită sau explicită adresată Contact Data pentru a realiza în comun acest obiectiv sau, cel puțin, o aderare din partea Contact Data. Tribunalul nu a demonstrat în mod suficient îndeplinirea acestor criterii.

În plus, Tribunalul nu a stabilit în mod corect că s-ar fi produs o aderare din partea Contact Data la politica unilaterală adoptată de Nintendo. În special, Tribunalul a omis, în mod eronat, să ia în considerare relevanța exporturilor actuale de produse efectuate de Contact Data prin referirea la jurisprudența aplicabilă în cazul acordurilor orizontale, având în vedere că, în cazul acordurilor verticale, potrivit unei jurisprudențe consacrate, asemenea exporturi pot pune la îndoială aderarea distribuitorului la o politică ilicită de împiedicare a comerțului paralel.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/25

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Ober la 14 iulie 2009 — Procedură de extrădare angajată împotriva lui Gaetano Mantello

(Cauza C-261/09)

2009/C 220/50

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Stuttgart

Partea din acțiunea principală

Gaetano Mantello

Întrebările preliminare

Noțiunea „aceleași fapte” prevăzută la articolul 3 punctul 2 din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (1) este definită în conformitate cu:

a)	legislația statului membru emitent;

b)	legislația statului membru de executare;

c)	o interpretare autonomă, comunitară a conceptului „aceleași fapte”?

Un import neautorizat de stupefiante reprezintă „același fapt” în sensul articolului 3 punctul 2 din Decizia-cadrul 2002/584/JAI cu asocierea la un grup având ca scop traficul de stupefiante, în măsura în care, la momentul pronunțării unei condamnări pentru import ilicit de stupefiante, autoritățile însărcinate cu ancheta dețineau informații și probe în sensul unei suspiciuni întemeiate de asociere, însă, în interesul anchetei, au renunțat să prezinte instanței aceste informații și probe și, prin urmare, să declanșeze acțiunea penală în legătură cu aceste fapte?

(1) JO L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/25

Recurs introdus la 14 iulie 2009 de Edwin Co. Ltd împotriva Hotărârii pronunțate la 14 mai 2009 în cauza T 165/06 — Elio Fiorucci/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-263/09P)

2009/C 220/51

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Edwin Co. Ltd (reprezentanți: D. Rigatti, M. Bertani, S. Verea, K. P. Muraro, M. Balestriero, avocați)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) și Elio Fiorucci

Concluziile recurentei

—	anularea hotărârii atacate;

—	obligarea domnului Fiorucci la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurilor în primă instanță și în recurs sau, în cazul în care recursul va fi respins, repartizarea cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În primul rând, prin hotărârea atacată se încalcă sau se realizează o aplicare greșită a articolului 52 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 (1). Motivul relativ de refuz care, în temeiul acestei dispoziții, determină nulitatea înregistrării mărcii comunitare constituite din numele unei persoane diferite de cea a solicitantului constă în faptul că cel care acționează pentru a obține această nulitate este, în temeiul legislației naționale, titularul unui drept de utilizare exclusivă a acestui nume. Cu toate acestea, în temeiul articolului 8 alineatul 3 din CPI (2), invocat de cealaltă parte la procedură, domnul Fiorucci nu este titularul niciunui drept cu un astfel de conținut. Mai degrabă, articolul 8 alineatul 3 din CPI îi conferă un simplu drept conex de înregistrare a semnului „Elio Fiorucci”, pe care acesta nu mai poate totuși să îl valorifice, în măsura în care marca astfel înregistrată ar intra în conflict cu drepturile aparținând societății Edwin în ceea ce privește cuvântul „Fiorucci”. În acest context, Tribunalul a declarat nulitatea mărcii „Elio Fiorucci” aparținând societății Edwin în temeiul unui motiv de refuz care nu există și care nu ar mai putea să apară vreodată. Aceasta constituie o încălcare sau o aplicare greșită a articolului 52 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 care, dacă este interpretat corect, nu poate fi aplicat decât în situația în care solicitantul nulității este deja titularul (sau, în orice caz, îl poate obține) unui drept de utilizare exclusivă ca marcă a propriului nume.

În al doilea rând, hotărârea atacată este viciată de o aplicare greșită a articolului 8 alineatul 3 din CPI. Contrar celor reținute de Tribunal, această dispoziție trebuie aplicată numai numelor de persoane care au devenit notorii în domeniul extracomercial: prin urmare acesta nu poate fi aplicat patronimului „Elio Fiorucci”, care, în baza unei aprecieri a situației de fapt care nu mai poate fi contestată în această procedură, a dobândit inițial notorietate în domeniul comercial.

Această interpretare a articolului 8 alineatul 3 din CPI este sugerată mai întâi de modul de redactare a acestei dispoziții, care prevede expres că urmărește să limiteze protecția pe care o oferă numai la numele de persoane devenite notorii „în domeniile artistic, literar, științific, politic sau sportiv”. Această concluzie este confirmată apoi de o analiză sistematică a dreptului italian al mărcilor din care rezultă că notorietatea car a luat naștere în domeniul comercial este protejată de articolul 12 alineatul 1 literele b) și f) din CPI, în timp ce articolul 8 alineatul 3 din CPI privește numai notorietatea dobândită inițial în domeniul extracomercial. Nu este posibilă nici aplicarea simultană a acestor două dispoziții aceluiași semn, în condițiile în care ar lua naștere două drepturi exclusive asupra mărcilor care sunt incompatibile între ele. Prin înregistrarea propriului nume de familie ca marcă (cedată ulterior societății Edwin), domnul Fiorucci a epuizat astfel toate mijloacele de exploatare în scopuri comerciale a propriei notorietăți. Prin urmare, acesta nu poate invoca articolul 8 alineatul 3 din CPI pentru a obține nulitatea mărcii „Elio Fiorucci” aparținând societății Edwin.

Pe de altă parte, interpretarea articolului 8 alineatul 3 din CPI propusă de Edwin, potrivi căreia această dispoziție nu se aplică prezentei cauze, este conformă cu ratio acestei dispoziții, care urmărește să prevină exploatarea parazitară de către o persoană care înregistrează un semn a cărui notorietate este meritul altei persoane. În schimb, societății Edwin nu îi poate fi imputat niciun comportament parazitar, în condițiile în care, prin achiziționarea mărcii „Fiorucci” în schimbul unei sume considerabile, recurenta a plătit scump dreptul de a beneficia de notorietatea atașată numelui cunoscutului stilist milanez.

Argumentația Tribunalului potrivit căreia protecția prevăzută de articolului 8 alineatul 3 din CPI ar fi mult mai amplă și nu s-ar suprapune cu cea prevăzută pentru a proteja notorietatea dobândită de semnele distinctive în domeniul comercial nu poate, pe de altă parte, să convingă. Potrivit celei mai înalte doctrine italiene, dreptul conex de înregistrare a unor semne care au dobândit notorietate în domeniul extracomercial în temeiul articolului 8 alineatul 3 din CPI nu este un drept absolut. Însă, în primul rând, nu este mai extinsă decât cea prevăzută la articolul 12 alineatul 1 literele b) și f) din CPI pentru semnele cu notorietate/renume comercială. Suprapunerea domeniilor de aplicare ale acestor dispoziții confirmă încă o dată cerința unei aplicări alternative a acestora.

Contrar celor reținute în mod superficial de Tribunal, o analiză atentă și detaliată a doctrinei italiene referitoare la articolului 8 alineatul 3 din CPI (anterior articolul 12 alineatul 3 litera m) evidențiază apoi că potrivit opiniei dominante această dispoziție se aplică numai semnelor care au dobândit notorietate în domeniul extracomercial. Acest fapt este confirmat de puținele hotărâri judecătorești pronunțate până în prezent de instanțele italiene cu privire la articolul 8 alineatul 3 din CPI.

Pe de altă parte, argumentația Tribunalului potrivit căreia, întrucât a obținut și o notorietate extracomercială (mai exact în sectoarele artistic, cultural, ecologiei și protecției copilului), domnul Fiorucci ar putea oricum să invoce protecția oferită de articolul 8 alineatul 3 din CPI nu poate convinge. Mai degrabă, potrivit celei mai înalte doctrine italiene, în situația în care un patronim, care este deja înregistrat de o altă persoană și care a devenit renumit, dobândește o notorietate extracomercială, titularul său (în speță, Elio Fiorucci) nu poate invoca articolul 8 alineatul 3 din CPI, întrucât are întâietate cerința de protecție a titularului (în speță, Edwin) mărcii renumite (în speță, semnul „Fiorucci”) care a fost înregistrată anterior.

Hotărârea atacată mai este nelegală întrucât nu este motivată corespunzător, în măsura în care Tribunalul a omis să examineze argumentele și probele în baza cărora Edwin a susținut că a dobândit din partea lui Elio Fiorucci acordul de a înregistra patronimul acestuia ca marcă. În subsidiar, Edwin arată că, în situația în care Curtea de Justiție constată necompetenta sa și a Tribunalului de a examina acest argument, aceasta ar trebui să trimită cauza (ceea ce Tribunalul nu a făcut) spre examinare Camerei de recurs (sau altui birou sau divizii) a OAPI, conform articolului 63 alineatul (6) din Regulamentul nr. 40/94 și al articolului 1d din Regulamentul nr. 216/96 (3).

Hotărârea atacată este pe de altă parte nelegală întrucât încalcă sau aplică greșit articolul 63 din Regulamentul nr. 40/94 și constituie o denegare de dreptate, în măsura în care Tribunalul a refuzat în mod greșit să examineze argumentarea societății Edwin întemeiată pe împrejurarea că recurenta a dobândit de la societatea Fiorucci SpA o marcă de fapt asupra (sau în orice caz orice alt drept de a invoca notorietatea) patronimului „Elio Fiorucci”. În subsidiar, Edwin arată că, în situația în care Curtea de Justiție constată necompetenta sa și a Tribunalului de a examina acest argument, aceasta ar trebui să trimită cauza (ceea ce Tribunalul nu a făcut) spre examinare Camerei de recurs (sau altui birou sau divizii) a OAPI, conform articolului 63 alineatul (6) din Regulamentul nr. 40/94 și al articolului 1d din Regulamentul nr. 216/96.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

(2) Codice della Proprietà industriale taliano (codul italian al proprietății industriale).

(3) Regulamentul (CE) nr. 216/96 al Comisiei din 5 februarie 1996 de stabilire a regulamentului de procedură al camerelor de recurs ale Oficiului pentru Armonizare în cadrul pieței interne (mărci și desene și modele industriale) (JO L 28, p. 11, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 221).

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/27

Acțiune introdusă la 15 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză

(Cauza C-267/09)

2009/C 220/52

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: R. Lyal și G. Braga da Cruz, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză

Concluziile reclamantei

—

Declararea faptului că, prin adoptarea și menținerea în vigoare a dispozițiilor de la articolul 130 din Codul portughez al impozitului pe venit datorat de persoanele fizice (CIRS), care impun contribuabililor care nu își au reședința pe teritoriul portughez obligația de a desemna un reprezentant fiscal, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 18 CE și 56 CE și al articolelor corespunzătoare din Acordul SEE;

—	obligarea Republicii Portugheze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia consideră că articolul 130 din CIRS impune contribuabililor nerezidenți pe teritoriul portughez o obligație generală de desemnare a unui reprezentant fiscal în Portugalia, obligație incompatibilă cu prevederile articolelor 18 CE și 56 CE, precum și cu articolele corespunzătoare din Acordul SEE:

a)	pe de o parte, o obligație, impusă contribuabililor nerezidenți care nu obțin decât venituri supuse reținerii la sursă definitive, de a desemna un reprezentant fiscal rezident în Portugalia,

b)	pe de altă parte, o obligație, impusă contribuabililor nerezidenți care obțin venituri pentru care există datoria de a prezenta o declarație de venituri, de a desemna un reprezentant fiscal rezident în Portugalia.

Potrivit Comisiei, o obligație generală de natura celei impuse prin articolul 130 din CIRS este contrară liberei circulații a persoanelor și a capitalurilor, consacrată la articolele 18 CE și 56 CE și prin dispozițiile corespunzătoare ale Acordului SEE, întrucât este discriminatorie (fiind impusă nerezidenților) și, totodată, neproporțională cu scopul urmărit.

Obligația este discriminatorie în măsura în care, în practică, reprezintă o sarcină financiară în seama nerezidenților, deoarece, în majoritatea cazurilor, acești reprezentanți nu își oferă serviciile în mod gratuit. În plus, chiar dacă serviciile unui reprezentant fiscal ar fi oferite în mod gratuit, simplul fapt că o astfel de obligație există constituie, în sine, un obstacol în calea liberei circulații a persoanelor și a capitalurilor. Pentru eliminarea acestui obstacol, este necesar ca însuși contribuabilul să poată decide dacă dorește sau nu să desemneze un reprezentant fiscal.

În plus, chiar dacă reprezentantul fiscal nu ar avea nicio obligație sau răspundere cât privește plata impozitului, ci ar trebui exclusiv să își asume obligații de ordin formal, simplul fapt că se prevede desemnarea sa obligatorie constituie, în sine, un obstacol. Pentru eliminarea acestui obstacol, este necesar ca însuși contribuabilul să poată decide dacă dorește sau nu să desemneze un reprezentant fiscal.

Mai mult, obligația în discuție nu este nici proporțională, în măsura în care obiectivul urmărit — asigurarea unui control fiscal eficace și combaterea evaziunii fiscale — fiind unul legitim, ar putea fi atins prin metode mai puțin restrictive.

Pe de o parte, Directiva Directiva 2008/55/CE a Consiliului din 26 mai 2008 privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor privind anumite cotizații, drepturi, taxe și alte măsuri (1) — care reprezintă forma codificată a Directivei 76/308/CEE a Consiliului din 15 martie 1976 —, prevede acordarea de asistență reciprocă la perceperea impozitelor [a se vedea articolul 2 litera (g)] precum impozitul pe venit al persoanelor fizice. Pe de altă parte, potrivit Directivei 77/799 a Consiliului din 19 decembrie 1977 privind asistența reciprocă acordată de autoritățile competente din statele membre în domeniul impozitării directe (2), autoritatea competentă dintr-un stat membru poate oricând să solicite autorității competente dintr-un alt stat membru să îi comunice informațiile necesare pentru combaterea evaziunii fiscale.

(1) JO L 150, p. 28.

(2) JO L 336, p. 15, Ediție specială, 09/vol.1, p. 21.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/28

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Plovdiski Raïonen Sed (Bulgaria) la 10 iulie 2009 – Vasil Ivanov Georgiev/Tehnicheski universitet - Sofia, filial Plovdiv

(Cauza C-268/09)

2009/C 220/53

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Plovdiski Raïonen Sed (Bulgaria)

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Vasil Ivanov Georgiev

Pârâtă: Tehnicheski universitet — Sofia, filial Plovdiv

Întrebările preliminare

Dispozițiile Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă se opun aplicării unei legi naționale care prevede pensionarea din oficiu a profesorilor care au ajuns la vârsta de 68 de ani? În lumina faptelor și a împrejurărilor din prezentul litigiu și având în vedere contradicția constatată între, pe de o parte, dispozițiile Directivei 2000/78/CE și, pe de altă parte, legislația națională pertinentă în care directiva a fost transpusă, este posibil ca interpretarea dispozițiilor de drept comunitar să aibă drept rezultat neaplicarea legislației naționale?

Legislația națională impune atingerea unei vârste specifice drept condiție unică pentru a înceta raportul de muncă pe perioadă nedeterminată și pentru a continua acest raport în calitate de raport de muncă pe perioadă determinată între același lucrător și același angajator pentru același loc de muncă ? Legislația națională prevede o limită maximă a continuității și un număr maxim de prelungiri ale raportului de muncă pe durată determinată în privința aceluiași angajat, în urma transformării contractului pe perioadă nedeterminată în contract pe perioadă determinată, după care nu mai este posibilă continuarea raportului de muncă între părți?

(1) JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/28

Acțiune introdusă la 15 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei

(Cauza C-269/09)

2009/C 220/54

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: R. Lyal și F. Jimeno Fernández, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin adoptarea și menținerea în vigoare a articolului 14 din Legea 35 din 28 noiembrie 2006 privind impozitul pe venitul persoanelor fizice și de modificare parțială a legilor privind impoziturile pe profit, pe veniturile persoanelor nerezidente și pe patrimoniu, dispoziție prin care contribuabilii care își transferă reședința în străinătate sunt obligați să includă veniturile neimpozabile în baza de impozitare a ultimului exercițiu fiscal în cadrul căruia au fost considerați contribuabili rezidenți, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 19 CE, 38 CE et 43 CE precum și 28 și 31 SEE;

—	obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Potrivit articolului 14 din Legea spaniolă privind impozitul pe venitul persoanelor fizice și de modificare parțială a legilor privind impoziturile pe profit, pe veniturile persoanelor nerezidente și pe patrimoniu, veniturile sunt impozabile în anul calendaristic în care sunt obținute. Cu toate acestea, alineatul 2 al respectivului articol cuprinde o serie de norme speciale care fac posibilă impozitarea anumitor tipuri de venituri în diferite perioade. Totuși, în cazul în care contribuabilul își transferă reședința în străinătate, alineatul 3 al aceluiași articol prevede că orice impozit care trebuie încă stabilit se include în baza impozabilă a ultimului exercițiu fiscal în cadrul căruia a fost considerat contribuabil rezident.

Comisia consideră că legislația spaniolă permite apariția unui tratament discriminatoriu în cazul în care o persoană fizică își stabilește reședința în afara Spaniei, în timp ce, în mod normal, legea spaniolă ar trebui să aplice același tratament indiferent de faptul că persoana fizică își păstrează sau nu reședința pe teritoriul spaniol.

Norma legală menționată încalcă principiul liberei circulații a persoanelor prevăzut la articolele 19 CE, 38 CE et 43 CE precum și 28 și 31 din Acordul SEE

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/29

Recurs introdus la 16 iulie 2009 de KME Germany AG, fostă KM Europa Metal AG, KME France SAS, fostă Tréfimétaux SA, KME Italy SpA, fostă Europa Metalli SpA împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a opta) pronunțate la 6 mai 2009 în cauza T-127/04, KME Germany AG, fostă KM Europa Metal AG, KME France SAS, formerly Tréfimétaux SA, KME Italy SpA, formerly Europa Metalli SpA/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-272/09 P)

2009/C 220/55

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: KME Germany AG, fostă KM Europa Metal AG, KME France SAS, fostă Tréfimétaux SA, KME Italy SpA, fostă Europa Metalli SpA (reprezentanți: M. Siragusa, G. Rizza, M. Piergiovanni, avvocati, A. Winckler, avocat, T. Graf, Rechtsanwalt)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

—	anularea hotărârii;

—	în măsura posibilului, în temeiul faptelor prezentate Curții, anularea parțială a Deciziei și reducerea amenzii aplicate KME;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată din prezenta procedură precum și a celor din procedura în fața Tribunalului de Primă Instanță;

sau, în subsidiar, în cazul în care procedura nu permite cele de mai sus,

—	anularea hotărârii (inclusiv în ceea ce privește decizia Tribunalului asupra suportării cheltuielilor de judecată de către KME) și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv invocat, recurentele reproșează Tribunalului faptul că a considerat că a fost demonstrat de către Comisie în mod satisfăcător că Level Wound Coils Arrangements a avut un impact asupra pieței relevante și, prin urmare, baza de calcul a amenzii aplicate KME trebuia să țină seama de această împrejurare. Considerând și hotărând că trebuie respins primul motiv invocat de KME, Tribunalul a încălcat dreptul comunitar și a indicat o motivare ilogică și inadecvată. Mai mult, Tribunalul a denaturat în mod vădit faptele și probele care i-au fost prezentate admițând concluzia Comisiei în sensul că dovezile de ordin economic prezentate de KME nu demonstrau că încălcarea privită în ansamblu nu a avut niciun impact asupra pieței.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurentele reproșează Tribunalului faptul că a aprobat trimiterile invocate de Comisie — pentru determinarea dimensiunilor pieței afectate de încălcare, în vederea stabilirii elementului de gravitate al amenzii aplicate KME — la o valoare de piață care includea în mod greșit veniturile din vânzările realizate pe o piață în amonte, separată de piața „cartelului”, în pofida faptului că membrii respectivului cartel nu erau integrați vertical în cadrul respectivei piețe în amonte. Considerând și hotărând astfel, Tribunalul a încălcat dreptul comunitar și a indicat o motivare ilogică și inadecvată.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurentele reproșează Tribunalului faptul că a respins cel de al treilea capăt de cerere invocat, potrivit căruia Comisia a aplicat greșit Liniile directoare privind amenzile din 1998 și a încălcat principiile proporționalității și egalității de tratament, impunând sporul procentual maxim la stabilirea bazei de calcul a amenzii aplicate KME, pentru motivul duratei încălcării. În opinia recurentelor, Tribunalul a încălcat dreptul comunitar și a indicat o motivare neclară, ilogică și inadecvată prin declararea validității părții respective din Decizie.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv invocat, recurentele pretind că Tribunalul a încălcat dreptul comunitar prin respingerea celui de al patrulea aspect al capătului de cerere numărul patru din cadrul cererii recurentelor și prin constatarea validității părții respective din Decizie, în cadrul căreia Comisia nu a recunoscut în favoarea KME beneficiul unei reduceri a amenzii în temeiul cooperării în afara domeniului de aplicare al Comunicării privind politica de clemență din 1996, încălcând astfel Liniile directoare privind amenzile din 1996 precum și principiul egalității de tratament.

Prin intermediul celui de al cincilea — și ultimul — motiv, recurentele susțin că Tribunalul a încălcat dreptul comunitar și dreptul lor fundamental la obținerea unui control jurisdicțional complet și eficient, întrucât nu a examinat îndeaproape și diligent argumentele invocate de KME și întrucât a făcut dovada unei abordări părtinitoare și deferente cu privire la puterea de apreciere a Comisiei.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/29

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunal de grande instance de Paris (Franța) la 16 iulie 2009 — Olivier Martinez, Robert Martinez/Société MGN Ltd.

(Cauza C-278/09)

2009/C 220/56

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de grande instance de Paris

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Olivier Martinez, Robert Martinez

Pârâtă: Société MGN Limited

Întrebările preliminare

Articolul 2 și articolul 5 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (1) trebuie să fie interpretate în sensul că atribuie competență instanței dintr-un stat membru pentru a se pronunța asupra unei acțiuni întemeiată pe atingerea adusă drepturilor referitoare la personalitate susceptibilă să fi fost comisă prin postarea de informații și/sau fotografii pe un site internet editat într-un alt stat membru de o societate cu sediul în acest al doilea stat — sau chiar într-un alt stat membru, în orice caz diferit de primul –:

—	numai cu condiția ca acest site internet să poată fi consultat din primul stat, sau

—

numai atunci când există o legătură suficientă, substanțială și semnificativă, între fapta prejudiciabilă și teritoriul acestui prim stat membru, iar în această a doua ipoteză, dacă această legătură poate rezulta:

—	din numărul de conexiuni la pagina de internet în litigiu efectuate din acest prim stat membru, în valoare absolută sau raportat la toate conexiunile efectuate la pagina respectivă,

—	din reședința sau din cetățenia persoanei care reclamă încălcarea drepturilor sale referitoare la personalitate sau, în general, ale persoanelor vizate,

—	din limba în care este difuzată informația în litigiu sau din orice alt element susceptibil să demonstreze voința editorului site-ului de a se adresa în principal publicului din acest prim stat,

—	din locul unde s-au derulat faptele evocate și/sau unde au fost efectuate fotografiile eventual postate pe site,

—	din alte criterii?

(1) JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/32

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 30 iunie 2009 — CPEM/Comisia

(Cauza T-106/08) (1)

(„Acțiune în anulare - Notă de debit - Act care nu poate fi atacat - Act de confirmare - Inadmisibilitate - Acțiune în despăgubiri - Acțiune vădit nefondată”)

2009/C 220/66

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Centre de promotion de l'emploi par la micro-entreprise (CPEM) (Marsilia, Franța) (reprezentant: C. Bonnefoi, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: L. Flynn și A. Steiblytė, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a notei de debit nr. 3240912189 din 17 decembrie 2007 privind Decizia C (2007) 4645 a Comisiei din 4 octombrie 2007 de retragere a asistenței acordate de Fondul Social European (FSE) prin Decizia C (1999) 2645 din 17 august 1999

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de anulare ca inadmisibilă.

2)	Respinge acțiunea în despăgubiri ca vădit nefondată.

3)	Centre de promotion de l'emploi par la micro-entreprise (CPEM) suportă cheltuielile de judecată, inclusiv pe cele aferente procedurii măsurilor provizorii.

(1) JO C 107, 26.4.2008.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/32

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 8 iulie 2009 — Thérèse Nicole Thoss/Curtea de Conturi a Comunităților Europene

(Cauza T-545/08) (1)

(„Acțiune în anulare - Termen de introducere a acțiunii - Tardivitate - Lipsa unei erori scuzabile - Inadmisibilitate vădită”)

2009/C 220/68

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Thérèse Nicole Thoss (Dommeldange, Luxemburg) (reprezentant: P. Goergen, avocat)

Pârâtă: Curtea de Conturi a Comunităților Europene (reprezentanți: T. Kennedy și J.-M. Stenier, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei din 20 martie a Curții de Conturi prin care se refuză să se recunoască reclamantei, văduvă a unui fost membru al Curții de Conturi, beneficiul pensiei de urmaș, pentru motivul că nu este îndeplinită condiția unei vechimi de cinci ani a căsătoriei la momentul decesului (cauză înregistrată sub referința F-49/08 și retrimisă de Tribunalul Funcției Publice).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2)	O obligă pe doamna Thérèse Nicole Thoss la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 171, 5.7.2008 (anterior cauza F-46/08).

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/33

Acțiune introdusă la 17 iunie 2009 — Comisia/Edificios Inteco

(Cauza T-235/09)

2009/C 220/70

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: G. Valero Jordana, agent)

Pârâtă: Edificios Inteco, SL (Valladolid, Spania)

Concluziile reclamantei

—

Obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei de 157 238,07 euro, majorată cu suma de 81 686,22 euro reprezentând dobânzi datorate până la data de 1 iunie 2009 și cu dobânzi pentru fiecare zi de întârziere, în cuantum de 21,73796 euro/zi, aplicate începând de la 2 iunie 2009, până la rambursarea totală a datoriei;

—	obligarea Edificios Inteco, SL la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia Europeană solicită restituirea parțială a sumelor plătite societății Edificios Inteco, SL în cadrul unui contract privind proiectul „Energy — Comfort 2000 Phase I”, care avea drept obiect construirea unui centru comercial și de afaceri în orașul Valladolid (Spania), contract care a fost reziliat de Comisie.

În susținerea pretențiilor sale, reclamanta invocă neîndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor sale contractuale.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/33

Acțiune introdusă la 2 iulie 2009 — AECOPS/Comisia

(Cauza T-256/09)

2009/C 220/71

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Associação de Empresas de Construção, Obras Públicas e Serviços, (Aecops) (Lisabona, Portugalia) (reprezentanți: J. L. da Cruz Vilaça și L. Pinto Monteiro, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea Deciziei Comisiei Comunităților Europene privind dosarul 89 0771 P1 din 22 iunie 2005 prin care se reduce la 426 070 escudos contribuția aprobată prin Decizia C(89) 0570 din 22 martie 1989 și se solicită rambursarea sumei de 53 310 198 escudos;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Încălcarea dreptului de a fi ascultat deoarece nu s-a acordat reclamantei posibilitatea de a-și prezenta observațiile înainte de adoptarea unei decizii definitive de reducere a contribuției financiare, ceea ce constituie nerespectarea unei condiții esențiale de formă a cărei încălcare determină anularea deciziei menționate.

Încălcarea principiului securității juridice prin limitarea procedurii și amânarea excesivă a adoptării unei decizii.

Nerespectarea obligației de motivare: decizia atacată nu expune, nici în mod succint, motivele pentru care a fost redus ajutorul.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/34

Acțiune introdusă la 2 iulie 2009 — AECOPS/Comisia

(Cauza T-257/09)

2009/C 220/72

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Associação de Empresas de Construção, Obras Públicas e Serviços (Aecops) (Lisabona, Portugalia) (reprezentanți: J. L. da Cruz Vilaça și L. Pinto Monteiro, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea Deciziei Comisiei Comunităților Europene privind dosarul 89 0979 P3 din 22 iunie 2005 prin care se reduce la 426 070 escudos contribuția aprobată prin Decizia C(89) 0570 din 22 martie 1989 și se solicită rambursarea sumei de 13 591 128 escudos;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Încălcarea principiului securității juridice prin limitarea procedurii și amânarea excesivă a adoptării unei decizii.

Nerespectarea obligației de motivare: decizia atacată nu expune, nici în mod succint, motivele pentru care a fost redus ajutorul.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/34

Acțiune introdusă la 7 iulie 2009 — Comisia/Arci Nuova Associazione Comitato di Cagliari și Gessa

(Cauza T-259/09)

2009/C 220/73

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Moretto, avocat, A.M. Rouchaud-Joët, agent, N. Bambara, agent)

Pârâți: Arci Nuova Associazione Comitato di Cagliari (Cagliari, Italia), Alberto Gessa (Cagliari, Italia)

Concluziile reclamantei

—	Obligarea Arci Nuova Associazione Comitato di Cagliari, precum și a domnului Alberto Gessa, individual și în solidar, la rambursarea sumei de 15 675 EUR datorate în principal, majorată cu dobânzi de întârziere la rata de 7,32 % începând cu 20 mai 2007, până la plata integrală a sumei datorate;

—	obligarea Arci Nuova Associazione Comitato di Cagliari, precum și a domnului Alberto Gessa, individual și în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune are ca obiect obligarea asociației sus-menționate și în solidar, a președintelui acesteia, la plata unei sume egale cu suma plătită în avans de reclamantă în cadrul acțiunii intitulate „ONG-2003-204-Cagliari-ARCI-L’Europa die Migranti”. Această acțiune cuprinde activități cu caracter informativ și de documentare, în limba diferitelor țări de proveniență, privind lucrările instituțiilor comunitare, procesul decizional și etapele construcției și extinderii europene, pentru a facilita integrarea emigranților.

Convenția prevedea obligația de a transmite în interiorul unui anumit termen raportul final al realizării acțiunii, calculul financiar definitiv al costurilor admisibile suportate în mod efectiv, precum și situația completă a veniturilor și a cheltuielilor aferente acțiunii.

Întrucât această obligație nu a fost respectată, Comisia a decis să formuleze prezenta acțiune.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/35

Recurs introdus la 6 iulie 2009 de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) împotriva Hotărârii pronunțate la 5 mai 2009 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-27/08, Simões Dos Santos/OAPI

(Cauza T-260/09 P)

2009/C 220/74

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: I. de Medrano Caballero, agent, asistat de D. Waelbroeck, avocat)

Cealaltă parte în proces: Manuel Simões Dos Santos (Madrid, Spania)

Concluziile recurentei

—	Anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice în cauza F-27/08, inclusiv a concluziilor în despăgubiri;

—	admiterea concluziilor din primă instanță formulate de recurent, mai exact respingerea acțiunii ca nefondată;

—	obligarea celeilalte părți în proces la plata cheltuielilor de judecată aferente atât recursului, cât și procedurii desfășurate în fața Tribunalului Funcției Publice.

Motivele și principalele argumente

Prin prezentul recurs, Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) solicită anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (TFP) din 5 mai 2009, pronunțată în cauza Simões Dos Santos/OAPI, F-27/08, prin care TFP a anulat decizia PERS-01-07 și scrisoarea din 15 iunie 2007 a OAPI, în măsura în care implică constatarea dispariției soldului de puncte de merit ale domnului Simões Dos Santos în urma promovării sale.

În susținerea recursului, OAPI invocă trei motive întemeiate pe:

—	o eroare de drept, în măsura în care TFP, încălcând jurisprudența referitoare la condițiile privind aplicarea retroactivă a unui act și principiul încrederii legitime, a constatat că OAPI a încălcat principiul securității juridice și principiul neretroactivității;

—

o eroare de drept, în măsura în care TFP a considerat că OAPI a încălcat articolul 233 CE și principiul autorității de lucru judecat care decurge din Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță pronunțată la 14 februarie 2007 în cauza T-435/04, Simões Dos Santos/OAPI, cu toate că măsurile adoptate de TFP pentru executarea hotărârii menționate ar fi singurele permise pentru a nu se încălca principiul nediscriminării;

—	nelegalitatea acordării de către TFP a unei despăgubiri pentru repararea unui pretins prejudiciu moral, întrucât OAPI nu a săvârșit nicio eroare, iar TFP s-a pronunțat ultra petita.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/35

Recurs introdus la 6 iulie 2009 de Comisia Comunităților Europene împotriva hotărârii pronunțate la 28 aprilie 2009 de Tribunalul Funcției Publice în cauzele conexate F-5/05, Violetti și alții/Comisia, și F-7/05, Schmit/Comisia

(Cauza T-261/09 P)

2009/C 220/75

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Curral și J.-P. Keppenne, agenți)

Celelalte părți în proces: Antonello Violetti (Cittiglio, Italia), Nadine Schmit (Ispra, Italia), Consiliul Uniunii Europene, Anna Bassi Perucchini (Reno di Leggiuno, Italia), Marco Basso (Varano Borghi, Italia), Ernesto Brognieri (Barasso, Italia), Sergio Brusorio (Sesto Calende, Italia), Natale Cao (Ispra), Renato Cazzaniga (Ispra), Elvidio Flammini (Varese, Italia), Luigi Magistri (Ispra), Reginella Molinari Canale (Ispra), Giuseppe Morelli (Besozzo, Italia), Nadia Valentini (Varese) și Giuseppe Zara (Ispra)

Concluziile recurentei

—

Anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene din 28 aprilie 2009 pronunțate în cauzele conexate Violetti și alții/Comisia, F-5/05 și F-7/05, în măsura în care în această hotărâre s-a stabilit că erau admisibile acțiunile în anulare formulate împotriva deciziei OLAF de a transmite informații autorităților italiene;

—	soluționarea prezentelor cauze de către Tribunalul de Primă Instanță și declararea acțiunilor în anulare formulate de reclamanți ca fiind inadmisibile;

—	obligarea reclamanților din procedura în primă instanță la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în cadrul procedurii desfășurate în fața Tribunalului Funcției Publice.

Motivele și principalele argumente

Prin prezentul recurs, Comisia solicită anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (TFP) din 28 aprilie 2009, pronunțată în cauzele conexate Violetti și alții/Comisia, F-5/05 și F-7/05, prin care TFP a anulat decizia Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) de a transmite autorităților judiciare italiene informații referitoare la reclamanții din procedura în primă instanță și a obligat Comisia la plata către fiecare reclamant a sumei de 3 000 de euro cu titlu de daune interese.

În susținerea recursului, Comisia invocă un singur motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 90a din Statutul funcționarilor Comunităților Europene, în măsura în care TFP ar fi încălcat dreptul comunitar și ar fi comis erori de motivare prin faptul că nu a ținut seama de jurisprudența constantă potrivit căreia actele preparatorii precum inițierea unei anchete a OLAF, raportul final al OLAF sau declanșarea unei proceduri disciplinare nu reprezintă acte cauzatoare de prejudiciu. Comisia susține că această jurisprudență poate fi transpusă în cazul articolului 90a din Statutul funcționarilor Comunităților Europene în ceea ce privește posibilitatea de a formula o reclamație împotriva actelor OLAF.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/36

Acțiune introdusă la 2 iulie 2009 — Tecnoprocess/Comisia și Delegația Comisiei Europene în Maroc

(Cauza T-264/09)

2009/C 220/76

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Tecnoprocess Srl (Roma, Italia) (reprezentant: A. Majoli, avocat)

Pârâte: Comisia Comunităților Europene, Delegația Comisiei Europene în Maroc

Concluziile reclamantei

—	Constatarea, în temeiul articolului 232, a abținerii de a acționa a Delegației UE la Rabat și a Comisiei Europene.

—

stabilirea, în temeiul articolului 288 din tratat, a răspunderii extracontractuale a Delegației și a Comisiei în raport cu reclamanta și obligarea acestora, inclusiv în mod solidar, la plata către reclamantă, pentru prejudiciul suferit, a unei despăgubiri în valoare de 1 000 000 de euro (un milion de euro).

Motivele și principalele argumente

Reclamanta din prezenta acțiune operează în mod transversal pe diverse segmente ale pieței industriale. Încă din anul 2002, Tecnoprocess este activă pe piața procedurilor de atribuire, gestionate de Direcția EuropeAid, a proiectelor care au ca finalitate alocarea ajutoarelor externe din partea Comunității către țările în curs de dezvoltare, finanțate din bugetul Uniunii Europene sau din Fondul european de dezvoltare. Prin prezenta acțiune, reclamanta înțelege să supună controlului Tribunalului comportamentele pârâtelor în cadrul executării următoarelor contracte:

—	Contractul EuropeAid 1144205/D/S/MA (contractul 14/2003/meda/b7 — 4100/ib/96/0587) — RESTAURANTE;

—	Contractul EuropeAid 114194/D/S/MA (contractul 15/2003/meda/b7 — 4100/ib/96/0587) — FRIG;

—	Contractul EuropeAid 114194/D/S/MA (contractul 16/2003/meda/b7 — 4100/ib/96/0587) — FRIG; și

—	Contractul EuropeAid/12088/D/S/MA — Centre Assistance Technique des Industriels des Equipements pour véhicules (Cetiev) Loturile 3 și 6.

Primele trei contracte, încheiate în cadrul programului MEDA 1, aveau drept obiect furnizarea de echipamente și de accesorii pentru serviciul de cantină și de restaurant al Office de la Formation professionnelle et de la Promotion du Travail (OFPPT) din Rabat.

În cadrul executării acestor contracte, OFPPT a refuzat să încheie procesele-verbale de recepție a mărfurilor, deși a utilizat produsele care fac obiectul contestației, predate în mod reglementar de către reclamantă.

Dificultăți similare au fost întâmpinate în ceea ce privește al patrulea contract, încheiat în cadrul programului MEDA 2 și care privea furnizarea de utilaje de înaltă specializare, care ar fi trebuit să servească la efectuarea de teste asupra filtrelor de autovehicule.

În opinia reclamantei, abținerea de a acționa a pârâtelor, care constă în nerecurgerea la o soluție satisfăcătoare pentru interesele reclamantei în ceea ce privește gravele încălcări în executarea contractelor în cauză, ar fi de natură a atrage răspunderea extracontractuală a Comunității.

În această privință, reclamanta invocă încălcarea articolului 56 din Regulamentul financiar, a principiului încrederii legitime, a principiului proporționalității, precum și a dreptului la confidențialitate.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/36

Acțiune introdusă la 13 iulie 2009 — PVS/OAPI — MeDiTA Medizinischer Kurierdienst (medidata)

(Cauza T-270/09)

2009/C 220/77

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: PVS — Privatärztliche Verrechnungsstelle Rhein-Ruhr GmbH (Mülheim an der Ruhr, Germania) (reprezentant: F. Lindenberg, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: MeDiTA Medizinische Kurierdienst- u. Handelsg. mbH (Düsseldorf, Germania)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei din 14 mai 2009 a Camerei a patra de recurs, pronunțată în cauza R 1724/2007-4, și respingerea opoziției;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată aferente acțiunii și procedurii de recurs;

—	judecarea cauzei în lipsă, fără deschiderea procedurii orale, în măsura în care pârâtul nu răspunde cererii introductive cu respectarea termenului și a condițiilor de formă.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca figurativă „medidata”, având culorile albastru, gri și alb, pentru servicii din clasele 35, 36, 41, 42 și 44 (cererea de înregistrare nr. 4 495 842)

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: MeDiTA Medizinische Kurierdienst- u. Handelsg. mbH

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca verbală germană „MeDiTA” pentru servicii din clasele 35 și 39, opoziția fiind îndreptată împotriva înregistrării în clasa 35

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (1) întrucât nu există niciun risc de confuzie între cele două mărci aflate în conflict.

(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/37

Acțiune introdusă la 14 iulie 2009 — Sobieski zu Schwarzenberg/OAPI- British-American Tobacco Polska (Romuald Prinz Sobieski zu Schwarzenberg

(Cauza T-271/09)

2009/C 220/78

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamant: Romuald Prinz Sobieski zu Schwarzenberg (Dortmund, Germania) (reprezentanți: Rechtsanwälte U. Fitzner și U. Fitzner)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: British-American Tobacco Polska S. A. (Augustów, Polonia)

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 13 mai 2009 (cauza de recurs R 771/2008-4);

—	anularea deciziei diviziei de opoziție din 14 martie 2008;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamantul.

Marca comunitară vizată: marca verbală „Romuald Prinz Sobieski zu Schwarzenberg” pentru produse din clasele 33 și 34 (cererea nr. 4 583 761).

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: British-American Tobacco Polska S. A..

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca verbală poloneză „JAN III SOBIESKI” pentru produse din clasa 34 (nr. 110 327) și marca verbală și figurativă poloneză „JAN III SOBIESKI” pentru produse din clasele 3, 30, 32 și 33 (nr. 160 417). Opoziția este îndreptată împotriva înregistrării în clasele 33 și 34.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 60 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (1) coroborat cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 2869/95 (2) și încălcarea articolului 60 coroborat cu articolul 81 din Regulamentul nr. 207/2009.

(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO 2009, L 78, p. 1).

(2) Regulamentul (CE) nr. 2869/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 privind taxele care trebuie plătite Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (JO 1995, L 303, p. 33, Ediție specială, 09/vol. 2, p. 13).

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/37

Acțiune introdusă la 10 iulie 2009 — Pineapple Trademarks/OAPI — Dalmau Salmons (KUSTOM)

(Cauza T-272/09)

2009/C 220/79

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Pineapple Trademarks Pty Ltd (Burleigh Heads, Australia) (reprezentant: N. Saunders, Barrister)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Angel Custodio Dalmau Salmons (Barcelona, Spania)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 5 martie 2009 în cauza R 383/2008-1 și trimiterea cererii de înregistrare a mărcii comunitare la OAPI în vederea soluționării acesteia și

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: Pineapple Trademarks Pty Ltd

Marca comunitară vizată: marca verbală „KUSTOM” pentru produse din clasele 18, 25 și 28

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: înregistrarea mărcii verbale comunitare „CUSTO” pentru produse din clasele 18 și 25

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția pentru toate produsele

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, întrucât camera de recurs a săvârșit o eroare atunci când a constatat că nu exista un risc de confuzie între mărcile în cauză; încălcarea dreptului la apărare al reclamantei întrucât camera de recurs a constatat asemănări auditive și conceptuale între mărcile în cauză care nu erau susținute de niciun element de probă relevant, fără a permite reclamantei să își prezinte observațiile.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/38

Acțiune introdusă la 14 iulie 2009 — Deutsche Bahn/OAPI — DSB (IC4)

(Cauza T-274/09)

2009/C 220/80

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Deutsche Bahn AG (Berlin, Germania) (reprezentant: E. Haag, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: DSB (Copenhaga, Danemarca)

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne din 30 aprilie 2009 și a deciziei diviziei de opoziție din 26 iulie 2007.

—	obligarea OAPI la plata tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în cadrul procedurii de opoziție și de recurs.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: DSB

Marca comunitară vizată: marca verbală „IC4” pentru produse din clasa 39 (cerere de înregistrare nr. 4 255 411)

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca verbală „ICE” pentru produse și servicii din clasele 6, 7, 9, 11, 12, 19, 37, 38, 39, 41 și 42 (marcă comunitară nr. 170605) și marca figurativă germană „IC” pentru servicii din clasele 39 și 42 (nr. 1 009 258)

Decizia diviziei de opoziție: respingerea opoziției

Decizia camerei de recurs: respingerea recursului

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (1), întrucât ar exista un risc de confuzie între mărcile aflate în opoziție.

(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/38

Acțiune introdusă la 16 iulie 2009 — Sepracor Pharmaceuticals (Ireland)/Comisia

(Cauza T-275/09)

2009/C 220/81

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sepracor Pharmaceuticals (Ireland) Ltd (Dublin, Irlanda) (reprezentanți: I. Dodds-Smith, Solicitor, D. Anderson, QC, și J. Stratford, Barrister)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei atacate;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune, reclamanta solicită anularea, în temeiul articolului 230 CE, a deciziei Comisiei prin care aceasta, confirmând avizul emis de Comitetul privind medicamentele pentru uz uman al Agenției Europene pentru Medicamente (EMEA), a acordat o autorizație de introducere pe piață pentru produsul reclamantei denumit „Lunivia”, dar a considerat că substanța „eszopiclon” pe care o conține nu este o substanță activă nouă în sensul articolului 3 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 726/2004 (1).

Reclamanta prezintă două motive în susținerea concluziilor sale.

În primul rând, reclamanta susține că pârâta a omis să aplice criteriile juridice corecte în scopul identificării unei substanțe active noi, cu încălcarea legislației și, mai precis, a articolului 10 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/83 (2) și a anexei I partea 2 secțiunea 3 la directiva menționată, precum și cu nerespectarea orientărilor aplicabile, cum ar fi Avizul către solicitanți (în special volumele 2A și 3). Reclamanta afirmă de asemenea că abordarea adoptată de pârâtă în decizia atacată în ceea ce privește condiția pe care o substanță activă trebuie să o îndeplinească pentru a fi calificată drept substanță nouă încalcă obiectul și scopul cadrului legislativ, care este întemeiat nu pe noțiunea de „valoare adăugată” sau de eficacitate comparată, ci pe norme absolute de calitate, de securitate și de eficacitate.

În al doilea rând, reclamanta consideră că pârâta a încălcat drepturile sale procedurale esențiale, întrucât EMEA a primit și a luat în considerare declarații făcute de un terț fără a informa reclamanta cu privire la existența lor și fără a-i da ocazia să le comenteze.

(1) Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO L 136, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 83).

(2) Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, p. 67, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 3).

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/39

Acțiune introdusă la 17 iulie 2009 — Verband Deutscher Prädikats- und Qualitätsweingüter/OAPI (GG)

(Cauza T-278/09)

2009/C 220/82

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Verband Deutscher Prädikats- und Qualitätsweingüter eV (Gau Algesheim, Germania) (reprezentant: N. Schindler, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 30 aprilie 2009 (cauza R 1568/2008-1)

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „GG” pentru produse din clasa 33 (cererea de înregistrare nr. 6 388 284)

Decizia examinatorului: respingerea cererii

Decizia camerei de recurs: respingerea recursului

Motivele invocate: încălcarea articolului 75 prin insuficiența motivării deciziei și a articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (1) întrucât marca solicitată prezintă nivelul minim de caracter distinctiv și nu este necesar să rămână disponibilă

(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/39

Acțiune introdusă la 9 iulie 2009 — Aiello/OAPI — Cantoni ITC (100 % Capri)

(Cauza T-279/09)

2009/C 220/83

Limba în care a fost formulată acțiunea: italiana

Părțile

Reclamant: Antonino Aiello (Vico Equense, Italia) (reprezentanți: M. Coccia și L. Pardo, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Cantoni ITC SpA (Milano, Italia)

Concluziile reclamantului

—

Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 2 aprilie 2009, notificată prin fax la 14 mai 2009, pronunțată în procedura R 1148/2008-1 între Antonino Aiello și Cantoni ITC S.p.A. și corectând, respingerea opoziției B 856 163 privind înregistrarea mărcii „100 % CAPRI” pentru produsele din clasele 3, 18 și 25 (nr. 003563848);

—	obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată în fața Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamantul.

Marca comunitară vizată: marca figurativă care conține elementul verbal numeric „100 % CAPRI” (cerere de înregistrare nr. 3 563 848), pentru produse din clasele 3, 18 și 25.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: CANTONI I.T.C. S.p.A..

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca comunitară figurativă (cerere de înregistrare nr. 2 689 891) și marca națională care conține elementul verbal „CAPRI”, pentru produse din clasele 3, 18 și 25.

Decizia diviziei de opoziție: admiterea opoziției și respingerea cererii de înregistrare pentru toate produsele în litigiu.

Decizia camerei de recurs: respingerea acțiunii

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 privind marca comunitară, precum și a articolului 50 alineatul (1) și a articolului 20 alineatul (2) din Regulamentul (CE) n. 2868/95 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 privind marca comunitară (înlocuit de Regulamentul nr. 207/2009).

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/40

Acțiune introdusă la 17 iulie 2009 — Fédération Internationale des Logis/OAPI (Reprezentarea unui pătrat de culoare verde)

(Cauza T-282/09)

2009/C 220/84

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Fédération Internationale des Logis (Paris, Franța) (reprezentant: B. Brisset, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	anularea Deciziei adoptate de Camera întâi de recurs a OAPI la 22 aprilie 2009 în cauza R 1511/2008-1 și autorizarea înregistrării mărcii solicitate;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: Marca figurativă reprezentând un pătrat de culoare verde pentru produsele și serviciile din clasele 3, 18, 24, 43 și 44 — cererea de înregistrare nr. 6 468 789

Decizia examinatorului: Respinge cererea de înregistrare

Decizia camerei de recurs: Respinge recursul

Motivele invocate: Încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, reprezentarea unui pătrat cu laturile convexe de o culoare verde specială și specifică fiind distinctivă din perspectiva produselor și serviciilor pentru care a fost solicitată înregistrarea, în măsura în care aceste elemente ar conferi un aspect special mărcii pentru aceste produse și servicii.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/40

Acțiune introdusă la 17 iulie 2009 — CEVA/Comisia

(Cauza T-285/09)

2009/C 220/85

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Centre d’Étude et de Valorisation des Algues SA (CEVA) (Pleubian, Franța) (reprezentant: J.-M. Peyrical, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—	Pe de o parte, constatarea lipsei motivării titlurilor executorii adoptate pentru cele patru note de debit nr. 3230901933, nr. 3230901935, nr. 323090136 și nr. 3230901937 din 11 mai 2009 ale Comisiei Europene din 11 mai 2009;

—	pe de altă parte, constatarea riscului de îmbogățire fără justă cauză a Comisiei în cazul rambursării de către CEVA a sumei de 173 435 de euro și a dobânzilor cominatorii;

—	în consecință, anularea titlurilor executorii adoptate pentru cele patru note de debit nr. 3230901933, nr. 3230901935, nr. 323090136 și nr. 3230901937 din 11 mai 2009;

—	în sfârșit, constatarea nerespectării de către Comisie a dispozițiilor contractuale din contractul nr. Q5RS-2000-31334 numit SEAPURA;

—	în special, nerespectarea dispozițiilor articolului 22 5° alineatul (3) din anexa II, ale articolului 3.5 din anexa II la contractul Q5RS-2000-31334;

—	în consecință, anularea titlurilor executorii adoptate pentru cele patru note de debit nr. 3230901933, nr. 3230901935, nr. 323090136 și nr. 3230901937 din 11 mai 2009.

Motivele și principalele argumente

Prin acțiunea formulată, reclamantul solicită anularea titlurilor executorii prin care Comisia a solicitat rambursarea în integralitate a sumelor plătite anticipat reclamantului în cadrul contractului SEAPURA nr. Q5RS-2000-31334 referitor la un proiect de cercetare și de dezvoltare tehnologică.

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive întemeiate pe:

—	lipsa unei motivări suficiente, în măsura în care Comisia s-ar fi întemeiat pe o pretinsă încălcare a obligațiilor contractuale de către reclamant fără a prezenta motivele de drept și de fapt în susținerea acestei pretenții;

—

încălcarea principiului neîmbogățirii fără justă cauză, rambursarea integrală a sumei solicitate de Comisie având drept consecință faptul că aceasta s-ar îmbogăți fără justă cauză, în măsura în care ar dispune de lucrările și de studiile realizate de reclamant fără a fi plătit pentru realizarea acestora;

—	nerespectarea de către Comisie a competenței sale de control în cursul executării contractului.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/41

Acțiune introdusă la 22 iulie 2009 — Intel/Comisia

(Cauza T-286/09)

2009/C 220/86

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Intel Corp. (Wilmington, Statele Unite ale Americii) (reprezentanți: N. Green, I. Forrester, QC, M. Hoskins, K. Bacon, S. Singla, barristers, A. Parr și R. MacKenzie, solicitors)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea în tot sau în parte a Deciziei C(2009) 3726 final a Comisiei din 13 mai 2009 în cazul COMP/C-3/37.990 — Intel;

—	în subsidiar, anularea sau reducerea substanțială a amenzii aplicate;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul acestei cereri, reclamanta solicită, în conformitate cu articolul 230 CE, anularea Deciziei C(2009) 3726 final a Comisiei din 13 mai 2009 în cazul COMP/C-3/37.990 — Intel, prin care s-a apreciat că Intel a săvârșit o încălcare unică și continuă a articolului 82 CE și a articolului 54 din Acordul privind SEE în perioada octombrie 2002-decembrie 2007 prin implementarea unei strategii de excludere a concurenților de pe piața unităților centrale de procesare x86 („central processing units”, denumite în continuare „CPU”). În continuare, reclamanta solicită anularea sau reducerea amenzii care i-a fost aplicată.

În susținerea cererii reclamanta invocă următoarele motive.

În primul rând, aceasta afirmă că a fost săvârșită de către Comisie o eroare de drept, întrucât:

(a)	a constatat că reducerile condiționate acordate de Intel clienților săi erau abuzive per se din cauză că erau condiționate, fără a demonstra că aveau capacitatea reală de a exclude concurența;

(b)	s-a întemeiat pe o formă de abuz prin excludere, denumit „restricții veritabile” („naked restrictions”), și nu a efectuat nicio analiză a excluderii concurenței (nici chiar a posibilității sau a probabilității de excludere) în raport cu acestea;

(c)	nu a analizat dacă acordurile de reduceri încheiate de Intel cu clienții săi au fost puse în aplicare pe teritoriul Comunității Europene și/sau au avut efecte imediate, substanțiale, directe sau previzibile în cadrul Comunității Europene.

În al doilea rând, reclamanta susține că nu au fost respectate de către Comisie standardele aplicabile în materie de probațiune în analiza sa asupra elementelor de probă. Astfel, Comisia nu a dovedit că acordurile de reduceri încheiate de Intel erau condiționate de cumpărarea de la Intel de către clienții săi a întregii sau aproape a întregii cantități de CPU x86 necesare. În plus, Comisia folosește un test de tipul „concurent la fel de eficient” („as efficient competitor”, denumit în continuare„AEC”) pentru a stabili dacă reducerile acordate de Intel puteau restrânge concurența, dar săvârșește numeroase erori în analiza și în aprecierea probelor în legătură cu aplicarea acelui test. De asemenea, Comisia nu analizează alte categorii de probe relevante pentru efectele reducerilor aplicate de Intel. Mai exact, Comisia:

(a)

nu analizează proba care demonstrează că în perioada în care a avut loc pretinsa încălcare unul dintre concurenții Intel și-a majorat substanțial cota de piață și profitul, dar lipsa sa de succes pe anumite segmente de piață și/sau referitoare la anumiți producători de echipamente originale („OEM”) a fost rezultatul propriilor sale deficiențe;

(b)	nu dovedește legătura de cauzalitate dintre ceea ce consideră a fi reduceri condiționate și deciziile clienților Intel de a nu cumpăra de la concurenți;

(c)	nu analizează proba referitoare la impactul reducerilor aplicate de Intel asupra clienților.

În al treilea rând, reclamanta susține că nu s-a demonstrat de către Comisie că Intel s-a angajat într-o strategie pe termen lung pentru excluderea concurenței. O astfel de constatare nu este susținută de probe și nu este compatibilă cu natura fragmentată a susținerilor Comisiei (atât referitoare la produsele vizate, cât și la perioadă) în legătură cu fiecare client al Intel.

De asemenea, reclamanta susține că decizia trebuie anulată în tot sau în parte întrucât Comisia a încălcat normele fundamentale de procedură pe durata procedurii administrative, nerespectând astfel din punct de vedere material dreptul Intel la apărare. Mai exact, Comisia:

(a)	nu a audiat Intel în legătură cu comunicarea suplimentară privind obiecțiunile și cu expunerea faptelor, cu toate că aceste documente cuprindeau critici complet noi și se refereau la elemente de probă noi care aveau un rol esențial în decizia atacată;

(b)

nu a obținut anumite documente interne ale concurentului pentru dosarul cauzei, cu toate că reclamanta a solicitat acest lucru, deși, în opinia reclamantei, documentele:

(i)	erau direct relevante pentru criticile Comisiei referitoare la Intel;

(ii)	puteau disculpa Intel și

(iii)

fuseseră identificate de Intel cu precizie;

(c)	nu a luat în considerare întâlnirile sale cu un martor cheie dintre clienții Intel, care foarte probabil a furnizat probe în sensul nevinovăției Intel.

Potrivit articolului 229 CE, reclamanta contestă de asemenea cuantumul amenzii aplicate, pentru următoarele trei motive principale.

În primul rând, aceasta afirmă că amenda de 1 060 000 000 EUR (cea mai mare amendă aplicată vreodată de Comisie unei singure întreprinderi) este vădit disproporționată dat fiind faptul că nu s-a stabilit de către Comisie niciun prejudiciu adus consumatorilor și nicio excludere a concurenților.

În al doilea rând, reclamanta susține că nu a încălcat nici în mod intenționat, nici din culpă articolul 82 CE: analiza AEC a Comisiei se bazează pe informații pe care nu le putea cunoaște la momentul acordării reducerilor pentru clienții săi.

În al treilea rând, reclamanta pretinde că la stabilirea amenzii Comisia nu a aplicat în mod corect propriile orientări privind calcularea amenzilor din 2006 și a ținut seama de considerații irelevante sau inadecvate.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/42

Acțiune introdusă la 27 iulie 2009 — Carrols/OAPI — Gambettola (Pollo Tropical CHICKEN ON THE GRILL)

(Cauza T-291/09)

2009/C 220/87

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Carrols Corp. (New Cork, Statele Unite ale Americii) (reprezentant: I. Temiño Ceniceros, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Giulio Gambettola (Los Realejos, Spania)

Concluziile reclamantei

—	Constatarea faptului că prezenta acțiune, împreună cu anexele sale, este admisibilă;

—	anularea deciziei camerei de recurs în privința a tot ceea ce se referă la motivele de anulare prevăzute la articolul 52 litera (b) din Regulamentul nr. 297/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca figurativă care conține elementul verbal „Pollo Tropical CHICKEN ON THE GRILL” (cererea de înregistrare nr. 002938801) pentru produse și servicii din clasele 25, 41, și 43.

Titularul mărcii comunitare: Giulio Gambettola.

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: reclamanta.

Dreptul asupra mărcii al părții care solicită declararea nulității: marca figurativă națională (nr. 2 201 552) care conține elementul verbal „Pollo Tropical CHICKEN ON THE GRILL” și marca verbală națională „POLLO TROPICAL” (nr. 2 201 543), pentru produse și servicii din clasa 41 („servicii de restaurante”).

Decizia diviziei de anulare: respinge cererea de anulare.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: interpretarea eronată a articolului 52 alineatul (1) litera (b) și a articolului 53 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 privind marca comunitară.

12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/43

Acțiune introdusă la 2 iulie 2009 — Marcuccio/Comisia

(Cauza F-65/09)

2009/C 220/89

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei prin care pârâta refuză rambursarea în proporție de 100 % a cheltuielilor medicale efectuate de reclamant

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei de respingere a cererii din 25 noiembrie 2002, în măsura necesară și în temeiul articolului 241 CE, neaplicând în prezentul litigiu prevederile articolului 72 din Statutul funcționarilor, reglementarea, precum și pretinsul aviz al consilierului medical;

—	anularea notei din 5 august 2008;

—	în măsura necesară, anularea deciziei din 1 noiembrie 2008 de respingere a reclamației;

—	în măsura necesară, anularea notei din 4 martie 2009;

—	obligarea Comisiei la plata către reclamant a sumei de 25 000 euro sau a oricărei alte sume pe care Tribunalul o va aprecia ca fiind justă și echitabilă pentru repararea prejudiciilor produse prin actele Comisiei a căror anulare este solicitată prin prezenta acțiune;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

		ISSN 1830-3668 doi:10.3000/18303668.C_2009.220.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 220

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 52 12 septembrie 2009

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE ȘI ORGANELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție
2009/C 220/01	Ultima publicație a Curții de Justiție în Jurnalul Oficial al Uniunii EuropeneJO C 205, 29.8.2009	1