16.2.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 44/1

1.1

Comitetul consideră că este urgent necesar ca măsurile actuale de promovare a cercetării și dezvoltării (C-D) în Europa să fie întărite în mod considerabil, condițiile generale necesare pentru aceasta să fie îmbunătățite și premisele financiare asigurate.

Pe lângă programe de cercetare și dezvoltare comunitare, naționale și industriale eficiente, este nevoie de o piață europeană internă a cercetării și dezvoltării pentru a utiliza mai bine și a putea exploata la maximum potențialul actual și viitor al Comunității Europene. Aceasta se dorește a fi Spațiul European de Cercetare.

1.2

De aceea, Comitetul salută intenția Comisiei de a întări și dezvolta Spațiul European de Cercetare. Obiectivele și propunerile menționate sunt în mare măsură adecvate și merită susținute. Acestea au totuși nevoie de completări și, în unele cazuri, de clarificări sau modificări.

1.3

Comitetul susține obiectivul creării unei piețe europene a forței de muncă atractive pentru cercetători, care, în plus, să înlesnească mobilitatea și să o stimuleze. Cele mai importante chestiuni sunt, în acest sens, clauzele contractuale, salarizarea atractivă, securitatea socială/serviciile sociale transferabile la nivel european și coeziunea familială. Din aceste puncte de vedere, există deficiențe serioase, mai ales la nivelul statelor membre. De aceea, Comitetul îndeamnă în mod special la statele membre și diferiții parteneri sociali să remedieze aceste deficiențe și să ofere, mai ales oamenilor de știință tineri, perspective profesionale atractive, care să le poată concura pe cele alternative oferite cercetătorilor foarte competenți. Astfel, vor exista din nou mai mulți tineri pregătiți să-și dedice energia și timpul unei astfel de cariere, foarte exigente și selective, contribuind astfel la reducerea deficitului european de specialiști și absolvenți calificați ai învățământului superior tehnico-științific.

1.4

Comitetul sprijină obiectivul de la Barcelona stabilit de Consiliul European. Conform deciziilor actuale, o cotă de numai 2 % din bugetul UE (deci doar a cincizecea parte) este alocată investițiilor în cercetare-dezvoltare prevăzute de obiectivul Barcelona. Astfel, statelor membre le revine, în cea mai mare măsură, sarcina politică de a îndeplini acest obiectiv, industriei revenindu-i sarcina economică. Comitetul se adresează în mod deosebit Consiliului, Parlamentului și statelor membre, cu recomandarea de a întreprinde fiecare toate acțiunile necesare pentru ca Europa să redevină lider global în cercetare-dezvoltare și de a adopta măsurile necesare în acest sens.

1.5

Comitetul reiterează recomandarea conform căreia contribuția Comunității Europene la investițiile totale în cercetare și dezvoltare să fie mărită la cel puțin 3 %, pentru ca, astfel, efectul de pârghie al finanțării comunitare în cercetare să impulsioneze investițiile necesare în cercetare din partea statelor membre și din partea industriei. În plus, o parte substanțială a fondurilor structurale ar trebui utilizată pentru sprijinirea infrastructurii pentru cercetare și dezvoltare, iar sprijinul oferit de BEI ar trebui mărit. Această recomandare a devenit și mai stringentă din cauza problemelor grave, mult timp subestimate, legate de energie și de climă.

1.6

Comitetul sprijină obiectivul creării de infrastructuri de cercetare de clasă mondială în domeniile științifice și tehnologice, dar acestea trebuie să beneficieze apoi de o finanțare durabilă și fiabilă. Condiția principală pentru succesul și scopul acestei infrastructuri o reprezintă implicarea centrelor universitare și a institutelor corespunzătoare din statele membre, precum și implicarea activă a industriei, în cazul proiectelor tehnice. Numai acest tip de rețea poate duce la formarea unui sistem integrat și la crearea de valoarea adăugată europeană.

1.7

Comitetul sprijină întărirea rolului institutelor de cercetare și al organizațiilor care le patronează de promotori și de vectori de cercetare-dezvoltare. Aceste institute au nevoie de o planificare fiabilă pe termen lung, de o dotare corespunzătoare și de suficientă libertate de decizie. Sunt necesare pentru aceasta o mai mare autonomie în utilizarea resurselor financiare, un procent suficient de mare din finanțarea de bază și o finanțare globală a proiectelor, posibilitatea de reportare a bugetelor anuale, reducerea sarcinilor administrative care frânează activitatea personalului din cercetare și învățământ, încurajarea și promovarea excelenței prin alocarea de fonduri suplimentare pentru cercetare pe baze concurențiale etc.

1.8

Comitetul consideră că inițiativele tehnologice comune și platformele tehnologice sunt instrumente importante de realizare a inovațiilor tehnice în domenii de cercetare strategice importante. În cadrul parteneriatelor necesare între sectorul public și cel privat și în cadrul programelor de cercetare comune, s-a căzut de acord și asupra participării corespunzătoare a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM). Comunitățile de cunoaștere și inovare (CCI) ale Institutului European de Tehnologie, care urmează a fi create, vor apela la experiența acumulată în acest context. De asemenea, experiența acumulată în cadrul proiectelor ERA-Net și CORNET, precum și în cadrul grupării EUREKA poate avea o contribuție valoroasă.

1.9

Comitetul sprijină deschiderea Spațiului European de Cercetare către întreaga lume. În acest sens, atractivitatea sa reprezintă criteriul decisiv. Această sarcină poate fi considerată îndeplinită abia când exodul de creiere (brain-drain), criticat astăzi, va fi oprit, nu numai din punct de vedere cantitativ, ci și calitativ, respectiv în privința celor mai capabili și mai renumiți cercetători din lume. Pentru a atinge acest deziderat, trebuie îndeplinite toate condițiile esențiale: nivelul de încadrare a postului, dotarea, condițiile de muncă, condițiile-cadru politice, șansele de avansare, precum și autonomia, venitul personal și recunoașterea socială.

1.10

Comitetul susține metoda deschisă de coordonare, prin intermediul căreia obiectivele și politicile strategice ale statelor membre sunt evaluate, iar rezultatele comparate, pentru a asigura coerența și a optimiza politica europeană de cercetare. Pe de altă parte, trebuie respinsă orice formă de coordonare detaliată de sus în jos (top-down) a institutelor de cercetare și a întreprinderilor care are în vedere uniformizarea generală. Comisia nu are intenția de a dirija cercetarea europeană în mod centralizat și, de aceea, această impresie trebuie evitată. Trebuie găsit un echilibru just între cadrul comunitar, independența statelor membre și inițiativa și creativitatea individuală și instituțională. Numai prin libertatea de a alege dintre mai multe metode, abordări și teme se pot obține cele mai bune rezultate, proceduri și inovații.

1.11

Comitetul își reiterează avertismentele privind necesitatea reducerii birocrației. De aceea, Comitetul recomandă reducerea birocrației ca obiectiv politic important suplimentar al viitoarei agende a Spațiului European de Cercetare. Acest lucru înseamnă elaborarea, împreună cu statele membre și cu institutele de cercetări, a unor concepte pentru simplificarea și reducerea la ceea ce este absolut necesar a reglementărilor excesive, a numărului mare de obligații de raportare, proceduri de solicitare, expertizare, evaluare și aprobare etc. de la nivel național, regional și instituțional. Chiar și competiția pentru promovarea excelenței duce mai întâi la mărirea timpului pe care cercetătorii îl consacră procedurilor birocratice. Cu atât mai importantă este găsirea unei soluții de ansamblu pentru reducerea și simplificarea birocrației. Teama de greșeli individuale nu trebuie să ducă la reguli excesive și la paralizarea activității tuturor.

1.12

Comitetul consideră necesar ca organismele de finanțare a cercetării, și în special Comisia, să dispună de funcționari cu experiență științifică deosebită, care să cunoască foarte bine și de mult timp sectoarele în care își desfășoară activitatea, cu particularitățile acestora, și care să rămână la curent cu noutățile științifice ale „comunității” din care fac parte. (Din acest motiv, rotația periodică a cadrelor este contraproductivă.)

1.13

Comitetul recomandă completarea Spațiului European de Cercetare cu un Spațiu European al Cunoașterii, în scopul creării unei societăți europene bazate pe cunoaștere. Aceasta necesită un sistem educațional care să ofere o educație amplă și solidă tuturor cetățenilor, precum și posibilități suplimentare de specializare de înaltă calitate pentru oamenii de știință și pentru ingineri. Aceasta implică, de asemenea, un „management al cunoașterii” adecvat. Activitatea de cercetare-dezvoltare se bazează pe cunoașterea existentă pentru a crea o nouă cunoaștere.

1.14

Comitetul recomandă elaborarea unor reglementări clare și ușor de înțeles pentru diversele instrumente de finanțare și de coordonare a cercetării și dezvoltării comunitare, inclusiv a unei liste (și a unui ghid de utilizare) a tuturor instrumentelor și măsurilor de promovare și coordonare a activității de cercetare-dezvoltare aflate la dispoziția Comisiei. Această operațiune ar trebui să indice de asemenea dacă numărul tot mai mare de instrumente mai poate garanta suficient de bine claritatea și delimitarea sarcinilor și dacă aceste instrumente sunt clare și utile pentru potențialii utilizatori și pentru funcționarii Comisiei sau este necesară redefinirea lor.

1.15

Multe dintre temele cuprinse în Cartea verde necesită o analiză diferențiată. Pentru aceasta, ca și pentru alte aspecte, Comitetul face trimitere la textul integral al avizului.

2.1

Comunicarea Comisiei se înscrie în contextul discutării și adoptării celui de-al 7-lea Program-cadru pentru cercetare-dezvoltare, a temelor de cercetare selectate (așa-numitele programe specifice), a instrumentelor disponibile, precum și a regulilor de participare. În prezenta comunicare a Comisiei, nu se mai face referire la conținutul activităților de cercetare, ci exclusiv la obiectivele strategice ale Spațiului European de Cercetare.

2.2

După o scurtă trecere în revistă, se face un rezumat al sarcinilor și obiectivelor Spațiului European de Cercetare. În continuare, acestea sunt discutate în contextul actual, reanalizate și adaptate situației actuale. Punctele de plecare ale comunicării sunt importanța activității europene de cercetare-dezvoltare pentru Strategia Lisabona și competitivitatea în context global.

2.3

Următoare puncte sunt identificate ca sarcini și obiective deosebite:

2.4

Rezultatele obținute până acum vor fi sintetizate, iar pe baza lor se vor lua măsurile viitoare de consolidare și extindere în continuare a Spațiului European de Cercetare. În opinia Comisiei, actualul program-cadru de cercetare al UE a fost conceput în mod explicit pentru a susține aceste măsuri și finanțarea sa a fost considerabil mărită, chiar dacă în măsură mai mică decât propusese inițial Comisia (și recomandase Comitetul). Noile inițiative lansate odată cu cel de-al 7-lea Program-cadru (2007-2013), cum ar fi crearea unui Consiliu European al Cercetării, vor avea o influență majoră asupra cercetării europene. De asemenea, viitorul Institut European de Tehnologie poate contribui la crearea unei comunități a cunoașterii și a inovației de nivel internațional.

2.5

Totodată, s-a făcut referire și la punctele slabe care, în opinia Comisiei, trebuie eliminate. Pe scurt, este vorba despre următoarele aspecte:

2.6

Alte elemente ale Cărții verzi sunt abordate în observațiile Comitetului, prezentate în continuare.

2.7

Pentru a stimula o dezbatere largă referitoare la Cartea verde, Comisia a formulat 35 de întrebări concrete. Răspunsurile așteptate din partea Parlamentului, Consiliului, CESE, Comitetului Regiunilor, a statelor membre, ca și din partea cercetătorilor și a institutelor de cercetare se vor regăsi în propunerile de măsuri care vor fi prezentate în 2008. La multe dintre aceste întrebări s-a răspuns implicit în capitolul 3. La unele întrebări specifice s-a făcut referire în capitolul 4.

3.1

Importanța excelenței științifice. Comitetul a indicat de mai multe ori (1) că realizările tehnice și științifice de înalt nivel calitativ, precum și transformarea acestora în forță economică competitivă sunt premise hotărâtoare pentru a nu periclita poziția Europei în context global și modelul social european.

De aceea, este urgent necesar ca măsurile actuale de promovare a cercetării și dezvoltării în Europa să fie întărite în mod considerabil, prioritățile politice să fie definite, condițiile generale necesare să fie îmbunătățite și premisele financiare asigurate. Este importantă utilizarea principiului concurenței după criterii de excelență. Cu privire la normele privind ajutoarele de stat, Comitetul s-a pronunțat deja de mai multe ori pe această temă (2).

3.2

Piața europeană internă de cercetare-dezvoltare. Pe lângă programe de cercetare și dezvoltare comunitare, naționale și industriale eficiente, este nevoie de o piață europeană internă de cercetare-dezvoltare pentru a utiliza mai bine și a putea exploata potențialul actual și viitor al Comunității Europene. Aceasta se dorește a fi Spațiul European de Cercetare.

3.3

Acord de principiu. De aceea, Comitetul salută intenția declarată în Cartea verde a Comisiei de a întări și extinde Spațiul European de Cercetare, continuând evoluția generală pozitivă. În Cartea verde, se regăsesc elemente importante ale recomandărilor sale anterioare (3). Obiectivele fixate de Comisie sunt corecte, iar propunerile făcute sunt în mare măsură adecvate și merită susținute. Acestea au totuși nevoie de completări și, în unele cazuri, de clarificări sau modificări.

3.4.1

Comunitatea științifică. Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN) (4) a fost creată cu peste 50 de ani în urmă. Angajamentul independent al comunității științifice internaționale, respectiv al celor mai de seamă oameni de știință din lume (5), a primit sprijinul necesar din partea politicienilor importanți din Europa. Astfel s-a creat un laborator european de vârf, pe care statele membre nu ar fi putut sau nu ar fi dorit să îl finanțeze și să îl exploateze în mod individual. Din motive asemănătoare, s-au creat mai târziu alte organizații europene transnaționale (6), cum ar fi ECMWF, EMBO, ESRF, ESO, ESA și ILL.

3.4.2

Comunitatea Europeană. Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (Tratatul Euratom), semnat la 25 martie 1957 la Roma, este unul dintre cele trei tratate constitutive ale Comunităților Europene. Acesta se află totodată la originea angajamentului Comunității în domeniul activității de cercetare-dezvoltare  (7). În 1986, odată cu punerea în aplicare a primului Program-cadru pentru cercetare-dezvoltare, s-au pus bazele politicii comunitare de cercetare care a dus la depășirea obiectivelor EURATOM. Prin decizia care a urmat, în anul 2000, în contextul lansării Strategiei Lisabona, și care a dus la crearea Spațiului European de Cercetare, politicienii europeni și-au confirmat dorința de a crea un cadru oficial pentru cercetarea europeană. Spațiul European de Cercetare era menit să devină un proiect emblematic, ale cărui motivații și obiective sunt în conformitate cu Strategia Lisabona.

3.4.3

Obiectivul Barcelona. După cum a menționat de mai multe ori, Comitetul sprijină obiectivul Barcelona formulat acum cinci ani de Consiliul European, ca o consecință a Strategiei Lisabona. Acest obiectiv prevede ca suma totală alocată cercetării și dezvoltării să fie mărită, astfel ca, în anul 2010, să atingă un nivel de aproape 3 % din PIB. Două treimi din investițiile necesare trebuie să fie finanțate cu capital privat. Conform deciziilor actuale, numai o cotă de 2 % din bugetul UE (deci doar a cincizecea parte) este alocată investițiilor în activitățile de cercetare-dezvoltare prevăzute de obiectivul Barcelona.

3.5

Angajamentul politic al statelor membre. Astfel, statelor membre le revine, în cea mai mare măsură, sarcina politică de a îndeplini obiectivului Barcelona, iar industriei și economiei private îi revine sarcina economică. Comitetul se adresează în mod deosebit Consiliului, Parlamentului și statelor membre, cu apelul și recomandarea de a face fiecare pașii necesari și de a sprijini obiectivele formulate în Cartea verde, astfel ca Europa să redevină lider global în cercetare și dezvoltare, ca prim pas spre îndeplinirea obiectivului Barcelona, și de a adopta toate măsurile necesare pentru aceasta.

3.6

Utilizarea mai bună a efectului de pârghie al sprijinului financiar comunitar destinat cercetării. Sprijinul financiar comunitar acordat cercetării este, de asemenea, de foarte mare importanță. Acesta nu are doar rol de integrare și coordonare, ci mai ales de efect de pârghie asupra investițiilor în cercetare realizate de statele membre și de industrie. De aceea, forța acestei pârghii trebuie mărită în mod considerabil, astfel ca statele membre și industria să își aducă întreaga contribuție la îndeplinirea obiectivului Barcelona, nerealizat până acum. Europa trebuie să fie conștientă de tradiția sa și rolul de frunte pe care l-a jucat ca spațiu de cercetare și inovare și trebuie să revigoreze această tradiție.

3.6.1

Mărirea contribuției comunitare. Comitetul a constatat (8) că bugetul comunitar actual destinat activității de cercetare-dezvoltare nu este suficient pentru obținerea acestui efect de pârghie. Comitetul reiterează recomandarea urgentă de a mări contribuția Comunității Europene la investițiile în cercetare-dezvoltare, de la mult mai puțin de 2 %, cât este în prezent, până la cel puțin 3 %, prin revizuirea bugetului din 2008, de a utiliza (9) o parte substanțială a Fondurilor Structurale pentru sprijinirea infrastructurii de cercetare-dezvoltare (10) și de a mări substanțial sprijinul oferit de BEI.

3.6.2

Nevoia urgentă de luare a unei decizii politice. Cifrele publicate chiar de Comisie (11) privind situația actuală a cercetării europene și a finanțării sale în raport cu competitorii din restul lumii confirmă urgența cu care recomandarea anterioară a Comitetului trebuie transformată într-o decizie politică. La aceasta, se adaugă problemele foarte grave și mult timp subestimate legate de energie și de climă, care agravează situația.

3.7

Masa critică, gruparea resurselor și expertizei, valoarea adăugată europeană. Comunitatea ar trebui să elaboreze și să finanțeze cu prioritate acele acțiuni de cercetare și proiecte de mare importanță pentru progresul științific și tehnic pe care statele membre nu sunt pregătite sau nu au capacitatea economică să le susțină sau care ar avea un impact mult mai mare dacă ar fi desfășurate la nivel comunitar și printr-o rețea europeană. Astfel, s-ar aduce o valoare adăugată mai importantă decât ceea ce s-ar putea obține prin eforturile individuale ale statelor membre.

3.8

Infrastructuri și institute de cercetare de vârf. În multe domenii de cercetare deosebit de importante, măsurile costisitoare de sprijinire a infrastructurii și aparatura de mari dimensiuni reprezintă premise de bază pentru noi descoperiri fundamentale și pentru progresul tehnic și susțin progresul tehnic (în faza preconcurențială) prin posibilitățile noi de îmbunătățire și inovare. De aceea, Comitetul acordă creării infrastructurii de cercetare de nivel internațional — obiectiv definit în Cartea verde — o importanță covârșitoare. Infrastructurile reprezintă o bază și un catalizator pentru cercetarea de vârf. Acestea constituie o mare atracție pentru cei mai buni ingineri și oameni de știință din întreaga lume și servesc, de asemenea, în măsură copleșitoare, altui obiectiv important demn de susținere, și anume creării unor institute de cercetare de vârf, care să confere prestigiu noțiunii de „Cercetare Europeană” și denumirii emblematice de „Spațiu European de Cercetare”.

3.8.1

Lista ESFRI  (12). Comitetul salută crearea listei ESFRI, elaborate cu participarea statelor membre și a Comisiei și aprobate și susținute de Consiliu (13). Totodată, Comitetul subliniază că, pe lângă implicarea principală al statelor membre, este nevoie pe viitor și de implicarea mai hotărâtă, mai sigură și mai durabilă a Comisiei, căci, în acest domeniu, voința politică de a obține realizări tehnico-științifice de pionierat este deosebit de vizibilă. De aceea, Comitetul susține fără rezerve respectarea riguroasă a foii de parcurs, și participarea financiară substanțială a Comunității la construirea și exploatarea pe termen lung a acestor instalații. Comitetul accentuează importanța unor condiții contractuale adecvate, pentru ca aceste instalații să fie accesibile și atractive pentru partenerii și utilizatorii din întregul Spațiu European de Cercetare și, în afară de aceasta, susține eforturile de creare de parteneriate sau de găsire a unor participanți interesați din afara Europei (14).

3.8.2

Continuitatea sprijinului financiar. Este deosebit de important ca proiectele pe termen lung, care necesită investiții mari, să fie finanțate în mod continuu până la atingerea obiectivelor, atâta timp cât îndeplinesc criteriul excelenței științifice. Finanțarea puternic fluctuantă, nesiguranța sau chiar întreruperea finanțării conduc, mai ales în acest domeniu, nu doar la irosirea unor mari resurse financiare și a muncii de dezvoltare tehnico-științifică, ci și la periclitarea rețelei create, a colaborării internaționale și a încrederii în angajamentele viitoare. Acestea afectează astfel și piața europeană a forței de muncă pentru ingineri și oamenii de știință.

3.8.3

Participarea universităților și a institutelor. Condiția principală pentru succesul acestor investiții remarcabile în proiecte de infrastructură și pentru extinderea necesară a cercetării de vârf este participarea responsabilă a centrelor universitare, a institutelor și a organizațiilor de cercetare din statele membre la dezvoltarea și exploatarea laboratoarelor corespunzătoare: numai o astfel de rețea poate duce la un sistem integrat și poate crea valoare adăugată europeană. De aceea, este necesară și finanțarea corespunzătoare a unor astfel de rețele și dotarea adecvată a programelor specifice „cooperare” și „idei”. Pentru aceasta, trebuie să fie puse la dispoziție suficiente fonduri pentru deplasări și vizite la fața locului, precum și pentru sisteme de comunicație și echipamente auxiliare. În plus, Comitetul dorește să sublinieze încă o dată importanța majoră a promovării mobilității.

3.8.4

Mobilitate fără restricții. Comitetul sprijină mobilitatea fără restricții în interiorul Spațiului European de Cercetare, între statele membre, între organizații, precum și între sectorul public și cel privat. Mobilitatea nu servește numai dezvoltării profesionale, schimbului de cunoștințe și de experiență de specialitate, ci lărgește orizontul general, întărește capacitatea de analiză și promovează înțelegerea dintre culturi. De aceea, toate obstacolele sau măsurile neadecvate care mai stau în calea mobilității fără restricții trebuie înlăturate, respectiv anulate. Printre acestea se numără, pe lângă obstacolele interstatale, insuficienta recunoaștere sau transferabilitate a drepturilor la servicii sociale, de exemplu dezavantajele fiscale sau problemele legate de schimbările de domiciliu.

3.8.5

Situația din noile state membre. Trebuie avută în vedere adoptarea unor măsuri de stimulare, pentru ca mobilitatea dorită în interiorul Europei să nu ducă, în cazul cercetătorilor din noile state membre, la un exod de creiere intraeuropean pe termen lung. Comitetul a subliniat într-un aviz anterior că, și din acest punct de vedere, crearea de institute de cercetare atractive în noile state membre este deosebit de importantă.

3.9

Nivelul de apreciere acordat Spațiului European de Cercetare. Printr-o colaborare internațională eficientă și încununată de succes, mai ales în cadrul marilor proiecte comunitare europene, cei implicați capătă un spirit de echipă tot mai puternic, ceea ce ridică nivelul de apreciere acordat Spațiului European de Cercetare și îmbunătățește imaginea Europei.

3.10

Propria inițiativă și conferințele de specialitate. Exemplul oferit de CERN, dar și dezvoltarea institutelor europene de cercetare a fuziunii demonstrează dorința și capacitatea comunității științifice de a căuta și de a găsi, din proprie inițiativă, parteneri din întreaga lume, precum și de a obține finanțarea necesară pentru proiecte internaționale din partea guvernelor unor state terțe. Pentru aceasta, este necesar să se pună la dispoziție mijloace financiare pentru organizarea de conferințe tehnico-științifice de specialitate, precum și pentru participarea, mai ales a tinerilor oameni de știință europeni, la conferințele internaționale.

3.10.1

Societățile tehnico-științifice — organizațiile societății civile. Conferințele de specialitate formează forumul esențial pentru diseminarea și evaluarea rezultatelor, pentru schimburile de opinii și de cunoștințe, precum și pentru inițierea cooperării și dezvoltarea de concepte noi sau îmbunătățite. Conferințele de acest tip sunt organizate în mod obișnuit de diferitele societăți științifice și tehnice specializate (15), care sunt organizații tipice ale societății civile. De aceea, Comitetul recomandă mai buna promovare și recunoaștere a realizărilor acestora, precum și utilizarea mai eficientă a rezultatelor și sprijinirea activităților de diseminare a cunoștințelor, de evaluare a rezultatelor și de coordonare a cercetării.

3.11

Programe-cadru. Comitetul consideră că Programul-cadru comunitar pentru cercetare și dezvoltare și programul-cadru al Comunității Europene a Energiei Atomice sunt instrumentele comunitare esențiale pentru realizarea Spațiului European de Cercetare.

În completarea programelor specifice infrastructuri și idei, programele cooperare și persoane, precum și măsurile de finanțare aferente constituie stimulentele importante pentru o cooperare coordonată (a se vedea punctul 3.13). Acesta este motivul pentru care aplicarea acestora în condiții corespunzătoare este esențială pentru crearea unei identități transnaționale, generatoare de sinergie pentru cercetarea europeană și Spațiul European de Cercetare.

3.11.1

Cercetarea fundamentală și aplicațiile sale. Trebuie remarcată menționarea explicită a cercetării și recunoașterea importanței sale hotărâtoare pentru progres și inovație. Astfel, este necesar să existe un echilibru între promovarea cercetării fundamentale, pe de o parte, și cercetarea aplicată sau orientată pe produs sau pe proces, pe de altă parte. După cum s-a subliniat de mai multe ori (16), nu există o delimitare clară între aceste domenii, ci interacțiuni multiple; aceste sectoare sunt strâns legate între ele.

3.11.2

Inițiativele tehnologice comune, platformele tehnologice și Institutul European de Tehnologie. Comitetul accentuează rolul deosebit al inițiativelor tehnologice comune și al platformelor tehnologice. Acestea au rolul de a crea, în domenii strategice de cercetare, parteneriate între sectorul public și cel privat, și de a permite astfel derularea de programe de cercetare comune. În cazul comunităților de cunoaștere și cercetare, care vor fi create în cadrul Institutului European de Tehnologie, Comitetul recomandă ca acestea să se bazeze pe experiența obținută în acest context. De asemenea, și experiența acumulată în cadrul proiectelor ERA-Net și CORNET, precum și în cadrul grupărilor (clusters) EUREKA poate constitui o contribuție valoroasă.

3.11.3

IMM-urile. Implicarea în măsură suficientă a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) în parteneriatele dintre sectorul public și cel privat, dar și în parteneriatele industriale joacă un rol deosebit de important. Comitetul salută eforturile pe care Comisia le face și le va face în continuare în această direcție. În plus, proiectul CORNET (17) (Collective Research Network — Rețeaua Colectivă de Cercetare), inițiat în cadrul ERA-NET, își avea, de asemenea, o contribuție în acest sens.

3.11.4

Confidențialitatea informațiilor. Difuzarea liberă a informațiilor privind noile descoperiri a fost și este unul din cei mai importanți factori prin care se poate asigura succesul științei moderne (a se vedea și punctul 4.4.2 Accesul liber). Păstrarea secretă a informațiilor ridică probleme nu numai cu privire la chestiunile specifice proprietății intelectuale, ci, în special, cu privire la stadiul de dezvoltare a unor tehnologii noi/inovatoare începând cu care păstrarea secretă a informațiilor, din motive de concurență economică (18), împiedică schimbul de informații necesar și colaborarea ulterioară cu și între partenerii industriali. Comitetul recomandă studierea detaliată a acestei probleme, pentru că de aceasta depinde succesul colaborării, în special între sectorul public și cel privat.

3.12

Consolidarea institutelor de cercetare. Comitetul sprijină obiectivul deosebit de important al întăririi rolului institutelor de cercetare și al organizațiilor care le patronează de promotori și de vectori ai activității de cercetare-dezvoltare. Acestea sunt locurile în care se coordonează, se planifică și se desfășoară activitatea de cercetare, iar modul în care evoluează climatul de lucru, libertatea de acțiune și stilul de cercetare determină prestigiul și succesul fiecărei instituții și organizații de cercetare. De aceea, institutele și organizațiile de cercetare au nevoie de o capacitate de planificare fiabilă pe termen lung, de dotare suficientă și de libertate de decizie corespunzătoare. Pentru aceasta, sunt necesare o mai mare autonomie privind utilizarea resurselor financiare, o alocare sigură și suficient de mare din finanțarea instituțională de bază (de obicei, minimum 75 %-80 %) și din finanțarea generală a proiectelor, posibilitatea de reportare a bugetelor anuale, reducerea sarcinilor administrative ale personalului din cercetare, stimularea și promovarea excelenței prin alocarea fondurilor pentru cercetare pe termen suficient de lung și pe bază de concurență și rezultate etc.

3.13

Coordonare deschisă. Impulsuri importante în favoarea coordonării deschise bilaterale și evaluării politicii de cercetare și obiectivelor strategice ale statelor membre sunt date de procesul decizional comunitar demonstrat a fi eficient în practică, la nivel european, cu privire la inițiativele politice privind cercetarea ale Comisiei și la consultările pregătitoare. Comitetul consideră că și măsurile de consultare și coordonare complementare cu și între statele membre și regiuni pentru definirea priorităților specifice sau pentru proiecte de infrastructură sunt importante și binevenite, pentru a se asigura mai multă coerență și pentru optimizarea politicii europene de cercetare. Coordonarea este de asemenea importantă la crearea organizațiilor interstatale de cercetare europene pentru proiecte de infrastructură și alte proiecte comunitare de mare anvergură (a se vedea și punctul 3.8). De altfel, Comisia are rol de coordonare și în ceea ce privește măsurile de finanțare prevăzute de cel de-al 7-lea Program-cadru (a se vedea punctul 3.11).

3.14

Evitarea coordonării excesive. Pe de altă parte, trebuie evitată orice intenție de coordonare detaliată de sus în jos (top-down) a cercetării europene, fie că reprezintă un scop în sine, fie că are în vedere o standardizare generală, în cadrul companiilor și organizațiilor de cercetare. Aceasta ar limita diversitatea acțiunilor și metodelor de cercetare (a se vedea și în special punctul 4.7.1) — de exemplu, cu intenția declarată a evitării dublării eforturilor (19) și fragmentării cercetării —, provocând o atitudine de respingere din partea cercetătorilor, a institutelor și mai ales din partea industriei.

În orice caz, ar trebui evitată impresia că ar exista o intenție a Comisiei de a conduce activitatea de cercetare la nivel european în mod centralizat. Altminteri, aceasta ar alimenta și mai mult îngrijorarea deja existentă a cetățenilor (20) din statele membre cu privirea la o prea mare centralizare la Bruxelles. Trebuie urmărit mai curând un echilibru just între cadrul comunitar, independența și capacitatea de decizie a statelor membre și inițiativa și creativitatea individuală și instituțională.

3.14.1

Pluralismul metodelor, abordărilor și alegerii temelor. Numai prin libertatea de a alege dintre mai multe metode, căi și teme se pot obține cele mai bune rezultate, proceduri și inovații. Pluralismul nu înseamnă risipă, ci un mijloc necesar de optimizare și progres, pentru obținerea de noi cunoștințe și capacități. Comitetul recomandă consultarea în special a Consiliului European al Cercetării în chestiunea atât de importantă a delimitării competențelor.

3.15

Alt obiectiv al Cărții verzi: reducerea birocrației. Cu toate acestea, Comitetul, reluând avertismentele de până acum, recomandă Comisiei să menționeze reducerea birocrației ca un alt obiectiv politic important în agenda sa politică viitoare. Împreună cu statele membre și cu institutele de cercetare, trebuie găsite metode pentru simplificarea și reducerea la ceea ce este absolut necesar a reglementărilor excesive, a multitudinii de obligații de raportare, a procedurilor de solicitare, expertizare, evaluare și aprobare etc. de la nivel național, regional și instituțional. Chiar și concurența, sprijinită de Comitet, pentru promovarea excelenței și pentru obținerea finanțărilor duce mai întâi la mărirea timpului pe care cercetătorii îl consacră procedurilor administrative și de evaluare. Este cu atât mai importantă găsirea unei soluții acceptabile pentru reducerea și simplificarea tuturor procedurilor. Comitetul a menționat deja (21) că teama de greșeli individuale și comportamente neadecvate nu trebuie să ducă la reguli excesive și la paralizarea activității tuturor. Aceasta se referă, în egală măsură, la modul în care își desfășoară activitatea organizațiile de finanțare și cercetătorii.

3.16

O piață a forței de muncă atractivă și perspective profesionale mai bune. Comitetul sprijină obiectivul important al creării unei piețe a muncii atractive pentru cercetători. Pentru aceasta, condițiile contractuale, nivelul salarizării, securitatea socială/serviciile sociale și sprijinirea coeziunii familiare trebuie îmbunătățite, astfel încât oamenii de știință să nu aibă sentimentul că idealismul lor este exploatat, de exemplu, din cauza salarizării necorespunzătoare, a tergiversării negocierii contractelor și a nesiguranței excesive în privința viitorului lor profesional și să nu ajungă la concluzia că investiția lor într-o educație foarte exigentă și selectivă nu le oferă, în Europa, șansa de a se lansa într-o carieră profesională de succes.

3.16.1

Deficiențe la nivelul statelor membre. Există foarte mari deficiențe, mai ales la nivelul statelor membre, putând fi constatate, în continuare, evoluții greșite (22). De aceea, Comitetul îndeamnă în special statele membre și diferiții parteneri sociali să remedieze aceste deficiențe și să le ofere mai ales oamenilor de știință tineri condiții profesionale atractive, care să le poată concura pe cele alternative oferite cercetătorilor foarte competenți. Astfel, vor exista din nou mai mulți tineri pregătiți să-și dedice energia și timpul unei astfel de cariere exigente și selective și astfel să contribuie la reducerea deficitului de personal calificat în știință și tehnică — și de absolvenți învățământ superior cu calificări corespunzătoare — în Europa.

3.16.2

Egalitatea între sexe. Comitetul subliniază angajamentul său în favoarea egalității de șanse și a tratamentului egal între bărbați și femei. Avem nevoie de cele mai mari talente ale reprezentanților ambelor sexe; ceea ce contează sunt capacitățile și performanța. (Termenii „oameni de știință”, „cercetători” și „ingineri” se referă la persoane de ambele sexe.)

3.16.3

Mobilitate între instituții, discipline, sectoare și țări. De asemenea, Comitetul sprijină obiectivul, menționat în Cartea verde, de a îmbunătăți substanțial mobilitatea între instituții, discipline, sectoare și țări. Acesta se referă, pe de o parte, la recomandările mai sus menționate, iar pe de altă parte, la recomandarea mai veche referitoare la un sistem atractiv de burse de studiu (ani sabatici) pentru schimbul de personal între universități și industrie.

3.16.4

Coeziunea familială. Comitetul a atras de mai multe ori atenția asupra unui aspect deosebit de important al promovării mobilității, și anume, necesitatea de a permite și sprijini coeziunea familială. Aceasta se referă mai ales la activitatea profesională a soțului/soției (de exemplu, cupluri cu două cariere), școli corespunzătoare pentru copii, sprijin în cazul schimbului de locuință sau al mutării (compensarea cheltuielilor, impozitelor) etc.

3.17

Deschidere Spațiului European de Cercetare către lume. În Cartea verde, deschiderea Spațiului European de Cercetare către lume este menționată ca un obiectiv deosebit de important. Comitetul aprobă acest lucru fără rezerve. Îndeplinirea acestui obiectiv va fi un test esențial pentru succesul Strategiei Lisabona.

3.17.1

Atractivitatea este criteriul decisiv. Cu toate acestea, criteriul decisiv — însemnând mai mult decât deschiderea formală, realizată deja în mai multe privințe — este atractivitatea Spațiului European de Cercetare: primul pas este invitarea cercetătorilor de nivel internațional, dar apoi aceștia trebuie încurajați să vină și, mai ales în cazul oamenii de știință europeni care lucrează în afara Europei, să revină, la un moment dat, în Europa.

3.17.2

Combaterea exodului de creiere. Această sarcină poate fi considerată îndeplinită abia atunci când exodul de creiere, criticat astăzi, va fi oprit, nu numai din punct de vedere cantitativ, ci și calitativ, respectiv în privința celor mai capabili și mai renumiți cercetători din lume. Cu toate acestea, pentru a atinge acest deziderat, toate condițiile esențiale trebuie îndeplinite: nivelul de încadrare a postului, dotarea, condițiile de muncă, condițiile-cadru, șansele de avansare, precum și autonomia, venitul personal și recunoașterea socială.

3.18

Continuarea primelor succese. În ciuda deficiențelor existente și a obiectivelor importante neîndeplinite încă, Comitetul constată cu satisfacție că eforturile depuse până acum de politicienii europeni pentru crearea Spațiului European de Cercetare au dat primele rezultate și merg, în general, în direcția cea bună. De aceea, este importantă continuarea eforturilor, creșterea rapidă și continuă a capacității sectorului de cercetare-dezvoltare european, printr-o politică de finanțare bazată pe principii concurențiale, prin lucrul în rețea și efectul integrator al acestuia, precum și, în special, prin crearea unor condiții-cadru și perspective profesionale atractive și fiabile, fără suprareglementare sau centralizare. Spațiul European de Cercetare trebuie să devină un concept recunoscut pe plan mondial.

3.19

Spațiul European al Cunoașterii. Comitetul a subliniat de mai multe ori necesitatea de a completa Spațiul European de Cercetare cu un Spațiu European al Cunoașterii (23). Motivul principal este obiectivul creării unei societăți științifice europene, ceea ce presupune o educație amplă și solidă pentru toți cetățenii, precum și o educație specializată la nivel înalt pentru oamenii de știință și ingineri. De asemenea, învățarea pe tot parcursul vieții, precum și cea în regim autodidact are o mare importanță. În prezentul aviz, care se referă la Spațiul European de Cercetare, s-a menționat și necesitatea „managementului adecvat al cunoașterii”, care trebuie să asigure documentarea, clasificarea, diseminarea, accesul și conservarea cunoștințelor acumulate. Activitatea de cercetare-dezvoltare se bazează pe cunoașterea existentă pentru a crea o nouă cunoaștere.

3.19.1

Managementul cunoașterii și tehnologia. În afară de aceasta, managementul cunoașterii este important pentru aplicarea sigură (24) a proceselor tehnologice, pentru a permite utilizarea optimă și sigură, a minimiza riscurile și a nu expune populația la pericole. În cooperare cu diferitele organizații internaționale competente, Comisia ar trebui și pe viitor să adopte măsurile corespunzătoare și să promoveze programele de cercetare necesare.

3.19.2

Manualele și lucrările de sinteză. Un rol important pentru acumularea, clarificarea și clasificarea cunoștințelor și mai ales pentru realizarea unui învățământ de foarte bună calitate îl au cărțile școlare, lucrările de sinteză și manualele. Redactarea acestor lucrări presupune o experiență bogată, efort și timp, precum și degrevarea de alte sarcini. Comitetul recomandă includerea acestei activități pe lista măsurilor care trebuie finanțate, mai ales că această muncă solicitantă nu aduce în mod obișnuit beneficii comerciale autorilor.

4.1

Cu privire la întrebările 1-3. Elementele viziunii asupra Spațiului European de Cercetare. Condiția de bază este atitudinea socială deschisă către cercetare și dezvoltare și perceperea și aprecierea de către societate a importanței decisive a acestora pentru bunăstare, competitivitate, progres și cultură. Este important să existe o comunicare suficientă între diferitele discipline științifice, mai ales între științele naturii și științele sociale, inclusiv cu privire la principiile metodice. Aceasta reprezintă o condiție preliminară, atât pentru crearea la toate nivelele politice a condițiilor-cadru, cât și pentru stabilirea priorităților. În afară de aceasta, prin intermediul simpozioanelor și conferințelor, Comisia și statele membre pot sprijini, în măsură mai mare decât până acum, schimbul de experiență între comunitatea științifică și societatea civilă și pot promova Spațiul European de Cercetare. Un rol important în această direcție le revine și mijloacelor de informare în masă, iar accentul trebuie pus pe informație, nu pe păreri. Comitetul sprijină intenția Comisiei de a asigura o dezbatere publică și de a lua măsuri suplimentare.

4.2

Cu privire la întrebările 8-10: Doctoranzii. Trebuie început cu tinerii oameni de știință, posesori ai unor diplome universitare, adică doctoranzii. Aceștia nu sunt studenți sau stagiari (25), ci își aduc o contribuție esențială la cercetare și învățământ. Cercetarea și predarea cunoștințelor, precum și lectura materialelor de specialitate și participarea la conferințe, seminarii și așa-numitele „școli de vară” sunt cele mai bune forme de perfecționare. Participarea la aceste activități trebuie înlesnită și încurajată cu fermitate. Inițiativa proprie și autonomia trebuie stimulate și recompensate, întrucât aceste calități nu se dezvoltă în cadrul procesului de învățământ.

4.3

Cu privire la întrebarea 12 și la cele care urmează: ar trebui să pornim de la IET (Institutul European de Tehnologie) și de la diferitele „comunități de cunoaștere și inovație” ale acestuia și să învățăm din această experiență.

4.3.1

Cu privire la întrebarea 18: La început, trebuie să acumulăm experiență pe baza cazurilor individuale. Trebuie, de asemenea, clarificate chestiunile legate de riscuri și responsabilități, cum ar fi cazul pierderii unui partener.

4.3.2

Cu privire la întrebarea 19: În primul rând trebuie să ne inspirăm din experiența „institutelor virtuale” deja existente ale organismelor de cercetare din statele membre. În rest, ar trebui adoptată o abordare de jos în sus.

4.3.3

Întrebarea 20 i): pentru aceasta, propunerile trebuie să vină din partea instituțiilor în cauză.

4.3.4

Cu privire la întrebarea 20 ii): Lipsa criteriilor de evaluare măsurabile în mod obiectiv. Comitetul are rezerve foarte serioase în acest sens. Există riscul de a se pune accentul pe criteriile cantitative și „măsurabile în mod obiectiv”, dar care nu există practic în cercetare (26). Acestea ar putea fi utile în cazul dezvoltării orientate pe produs, însă, în cazul cercetării, ar favoriza o viziune pe termen scurt și o anumită superficialitate (obținerea finanțării pe criterii de piață). Chiar și institutele de cercetare din industrie dispun de spațiu de manevră pentru activitățile pe termen lung axate pe cercetarea fundamentală, a căror importanță este demonstrată de institutele care au obținut mari succese (27), dar aceste activități de cercetare nu se justifică pe baza criteriilor „măsurabile în mod obiectiv”. Comitetul face referire la comentariile din avizele anterioare (28).

4.4

Cu privire la întrebarea 21 — Schimbul de cunoștințe: date brute. Această întrebare este dificilă și delicată. Aceasta privește în special datele brute (în ce moment al procesului de investigare apar „datele brute”?). Corectitudinea datelor brute trebuie examinată, respectiv evaluată, de către persoana care a efectuat experimentele anterioare. În acest caz, este vorba despre relația individuală de încredere dintre cercetători (29). Nu se menționează modul în care se efectuează experimentele sau factorii interpersonali dintre cercetători (capacitatea de a lucra în echipă, concurența, prioritățile etc.). Ar fi util să se prevadă măsuri de stimulare în cazul schimbului direct de cunoștințe. Cuvântul-cheie este reproductibilitatea rezultatelor. Comitetul recomandă cu tărie evitarea reglementărilor cu abordare de sus în jos, chiar și la nivel comunitar. În unele cazuri, ar fi util să se formuleze recomandări privind durata minimă de păstrare a „datelor brute” și instituțiile responsabile cu păstrarea acestora. Cu toate acestea (a se vedea și capitolul 3.19.1), se pune problema „managementului cunoașterii” în general, pentru a se împiedica pierderea acestor cunoștințe. Eventual, Consiliul European de Cercetare ar trebui să se ocupe și de această problemă.

4.4.1

Din nou cu privire la întrebarea 21: Accesul la informații și schimbul acestora în condiții dificile. Întrebările de la 21 la 24 se referă la o problemă suplimentară: accesul rapid și neîngrădit la informațiile deja publicate în revistele de specialitate ale editurilor științifice. Pe baza interpretărilor actuale ale drepturilor de autor, accesul la bibliotecile online nu este liber, iar copiile electronice nu mai pot fi transmise. Accesul rapid la arhive importante, care conțin publicații tehnico-științifice, s-a redus considerabil, împiedicându-se astfel, în mare măsură, schimbul de informații științifice și progresul.

4.4.2

Accesul liber. Cu atât mai mult, Comitetul invită Comisia să abordeze această chestiune și să caute soluții noi și mai bune. O soluție ar fi crearea unor sisteme informaționale la care accesul să fie liber (30), de exemplu în revistele de specialitate recunoscute, cu evaluare colegială (a se vedea mai jos).

4.4.3

Cu privire la întrebarea 23. Perioada de grație. Cu privire la aceasta, Comitetul s-a pronunțat deja de mai multe ori în favoarea unei perioade de grație, pentru a atenua conflictul între „publicarea cât mai rapidă” (întrucât cercetătorii sunt evaluați pe baza lucrărilor publicate) și „cererea prealabilă de brevetare”.

4.5

Cu privire la întrebările 25-29: Optimizarea programelor și a priorităților de cercetare: în general, ar trebui utilizată experiența acumulată în cadrul proiectului ERA-NET.

4.5.1

Întrebarea 25: Principiile evaluării. Chestiunea principiilor comune (cu sensul de „principii armonizate”) pentru evaluarea colegială și asigurarea calității este dificilă, întrucât, pe de o parte, nu există o metodă de evaluare perfectă, ci doar metode de evaluare mai bune sau mai puțin bune, iar, pe de altă parte, diferitele institute de cercetare utilizează proceduri diferite, cel puțin la nivelul detaliilor, ceea ce înseamnă că trebuie luată în calcul eficiența (relativă) a acestor metode. De aceea, și în acest caz, Comitetul are rezerve de principiu față de intenția armonizării. Deși evaluarea colegială este, fără îndoială, cea mai bună metodă (31), calitatea și eficiența acesteia depind foarte mult de detalii (32). În primul rând, trebuie evitată superficialitatea manifestată în cazul evaluărilor multiple și de durată, solicitate la ora actuală. Este preferabilă aplicarea principiului „evaluări mai puține, dar mai temeinice”.

4.5.2

Din nou cu privire la întrebarea 25, dar nu exclusiv: Funcționari cu experiență de specialitate. Comitetul consideră necesar ca organismele de finanțare a cercetării și în special Comisia să dispună de funcționari cu experiență științifică deosebită, care să cunoască foarte bine și de mult timp sectoarele în care își desfășoară activitatea, cu particularitățile acestora, și care să rămână la curent cu noutățile științifice ale „comunității” din care fac parte (33) (din acest motiv, rotația periodică a cadrelor este contraproductivă). Și aici se aplică principiul următor: teama de greșeli individuale nu trebuie să ducă la reglementări excesive și la obstrucționarea tuturor. În acest sens, ar trebui utilizat, ca orientare, exemplul institutelor de cercetare de succes din statele membre.

4.5.3

Cu privire la întrebarea 26. Simplificare. Simplificarea în continuare a regulilor și procedurilor corespunzătoare, pentru a-i scuti pe cercetători de povara sarcinilor administrative excesive, a fost deseori menționată. Comitetul este conștient că pledoaria generală pentru pluralism și pentru o abordare de jos în sus („bottom-up”) poate fi estimată ca fiind în contradicție cu cererea de simplificare și de reducere a birocrației excesive. Prin urmare, Comitetul sprijină adoptarea unei abordări coordonate (a se vedea punctul 3.15), prin evaluarea comună a acelor acțiuni la care participă sau este posibil să participe în mod substanțial Comunitatea, prin programele sale de sprijin. Cu privire la alegerea procedurilor de evaluare, ar trebui consultat Consiliul European de Cercetare.

4.5.4

Cu privire la întrebarea 29: Participarea în calitate de membru în institutele de cercetare interstatale. Termenul „participare” trebuie clarificat. Calitatea de membru al organelor consultative ar avea sens dacă acestea ar fi cofinanțate de Comunitate, acest lucru fiind valabil și pentru organismele de supraveghere respective. În schimb, Comitetul se pronunță cu fermitate împotriva apartenenței la organele executive directe.

4.6

Cu privire la întrebările 30 și 31: Deschiderea către lume: colaborarea internațională în domeniul științei și tehnologiei. Obiectivul politicii de cercetare se bucură de sprijin total din partea Comitetului. Referitor la instrumentele folosite, trebuie să se facă distincția între, pe de o parte, programele care necesită aparatură de dimensiuni mari, cum ar fi acceleratoarele, instalațiile de fuziune, sateliții, tunelurile aerodinamice etc. și, pe de alta parte, programele repartizate între mai multe centre sau care funcționează cu aparate utilizate în comun. Ar trebui să învățăm cât mai mult din exemplele existente și din experiența acumulată pe baza acestora, întrucât, în cazul generalizării, există riscul pierderii din vedere a particularităților cazurilor individuale. În general, Comitetul este de părere că există deja, în acest sector, mecanisme care funcționează sau precedente create, astfel încât nu este necesar să cream instrumente noi.

4.7

Observații generale privind întrebările puse. Întrebările puse de Comisie dau impresia că aceasta are tot timpul în vedere reglementări generale care ar trebui să fie apoi valabile pentru toate cazurile individuale. Comitetul ar avea rezerve serioase față de o asemenea abordare (a se vedea și punctul 3.14.1).

4.7.1

Spațiul de manevră și abordarea de jos în sus, în loc de uniformizare. Acest lucru înseamnă că orice încercare de a impune o uniformizare prea mare ar trebui respinsă. Uniformizarea nu permite stabilirea, prin concurența dintre diferite proceduri, metode și abordări culturale, a bunelor practici — favorizate de principiul abordării de jos în sus — și astfel nu se poate beneficia de avantajele oferite de dezvoltarea evolutivă. Numai așa se pot identifica procedurile deosebit de eficiente care merită finanțate în continuare și care pot servi ca exemple reușite altor specialiști.

4.7.2

Mecanismele existente sunt suficiente. Mecanismele existente deja, atât la nivel politic, cât și la nivelul proiectelor și programelor oferă deja un spațiu de manevră suficient și adecvat. Alte măsuri și reglementări pot fi introduse sau adaptate ulterior, în timp util și în măsură corespunzătoare, dacă există o nevoie specifică justificată.

4.8

Instrumentele existente de finanțare și coordonare comunitare. Comitetul recomandă elaborarea unor reglementări generale, clare și ușor de înțeles pentru diversele instrumente de finanțare și coordonare a activității de cercetare-dezvoltare comunitare. În acest scop, ar fi foarte utile enunțarea și descrierea de către Comisie (sub forma unui ghid de utilizare ușor de înțeles) a tuturor instrumentelor și formelor de finanțare și coordonare disponibile. Astfel, s-ar putea determina dacă numărul tot mai mare de instrumente mai poate garanta că sarcinile sunt clare și separate în mod corespunzător și dacă aceste instrumente sunt clare și utile pentru potențialii utilizatori și pentru funcționarii Comisiei sau este necesară redefinirea lor.

ILL

:

Institutul Laue-Langevin

ECMWF

:

Centrului meteorologic european pentru previziuni pe durata medie

ESRF

:

Centrul european de radiații obținute prin sincrotron

ESO

:

Observatorul European Sudic

EMBO

:

Organizația europeană de biologie moleculară

ESA

:

Agenția Spațială Europeană

16.2.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 44/11

1.1

Industria farmaceutică este considerată, în mod întemeiat, ca fiind un sector strategic fundamental, iar produsele acesteia contribuie în mod esențial la sănătatea și bunăstarea cetățenilor europeni. De asemenea, este un sector important din punctul de vedere al locurilor de muncă.

1.2

În condițiile actuale de declin al cercetării europene în domeniul farmaceutic, ideea înființării IC IMI (întreprinderea comună a inițiativei privind medicamentele inovatoare) este pe deplin justificată. Comitetul salută și aprobă această decizie, în special deoarece implică o asociere reală public-privat.

1.3

Aspectele fundamentale asupra cărora ar trebui să se axeze misiunea IC IMI sunt următoarele:

1.4

CESE salută ampla consultare care a precedat pregătirea regulamentului în cauză și aprobă inițiativa anunțată de a prezenta un raport anual privind rezultatele IC IMI. Pe de altă parte, Comitetul deplânge absența unui bilanț detaliat privind funcționarea și rezultatele obținute de fostele „platforme tehnologice europene”.

1.5

Comitetul consideră că, având în vedere multitudinea surselor de finanțare și a participărilor, precum și volumul considerabil de resurse comunitare mobilizate, ar fi oportună o mai bună definire a utilizării și atribuirii produselor finale ale cercetării, în special în ceea ce privește proprietatea intelectuală și problema brevetelor.

1.6

CESE consideră că ar trebui create mecanisme pentru sporirea randamentului investițiilor europene. De asemenea, ar trebui să se prevadă ca profiturile generate de cercetare să fie atribuite investițiilor realizate pe teritoriul comunitar.

2.1

Propunerea de regulament analizată în cadrul prezentului aviz are ca obiectiv lansarea primelor parteneriate între sectorul public și cel privat în domeniul cercetării-dezvoltării. Aceasta definește una dintre primele două inițiative tehnologice comune (ITC), referitoare la medicamentele inovatoare (1).

2.2

Obiectivul ITC este de a permite industriei, organismelor de cercetare, statelor membre și Comisiei să își pună în comun resursele, total sau parțial, în vederea dezvoltării de programe de cercetare specifice.

2.3

Spre deosebire de strategia tradițională, prin care proiectele beneficiază de finanțare publică cu analizarea fiecărui caz în parte, ITC vizează programe de cercetare la scară largă și care dispun de obiective de cercetare strategice comune. Această nouă abordare ar trebui să creeze o masă critică pentru cercetarea și inovarea europeană, să consolideze comunitatea științifică din principalele domenii strategice și să armonizeze finanțarea proiectelor, pentru ca rezultatele cercetării să poată fi exploatate mai rapid. ITC se concentrează asupra domeniilor determinante, în care instrumentele actuale nu dispun nici de amploarea, nici de viteza necesară pentru a menține Europa în fruntea concurenței mondiale. Este vorba despre domenii cărora o finanțare națională, europeană și privată a cercetării le poate aduce o valoare adăugată considerabilă, în special prin stimularea creșterii nivelului investițiilor private în cercetare și dezvoltare.

2.4

ITC privind „Inițiativa în domeniul medicamentelor inovatoare” (IMI) are ca obiectiv susținerea dezvoltării de noi cunoștințe, instrumente și metode care să permită furnizarea mai rapidă de medicamente mai eficace și mai sigure.

2.5

Prin intermediul unei modalități de finanțare inovatoare, IMI ar trebui să contribuie la creșterea nivelului investițiilor private în sectorul cercetare-dezvoltare, la intensificarea schimbului de cunoștințe între universități și întreprinderi și la participarea IMM-urilor la cercetarea europeană.

3.1

În ultimii 10-15 ani, cercetarea farmaceutică a suferit un declin treptat în Europa. În timp ce, în Statele Unite ale Americii, investițiile în cercetare-dezvoltare au crescut de 4,6 ori între 1990 și 2005, în Europa parametrul corespunzător a fost de doar 2,8. Întreprinderile își transferă tot mai des unitățile de cercetare de elită în țări aflate în afara Uniunii Europene, în special în SUA și, mai recent, în Asia.

3.1.1

Această situație poate avea consecințe grave asupra competitivității europene, întrucât inovația și tehnologiile de vârf reprezintă unul dintre factorii esențiali ai creșterii economice pe termen lung. Acesta este unul dintre motivele pentru care a fost creată o ITC în domeniul „medicamentelor inovatoare”.

3.2

În timp ce guvernele își planifică acțiunile la nivel național, industria are o viziune globală. Țările mari, cum ar fi SUA și China, au o strategie globală privind investițiile, care permite întreprinderilor să-și planifice și să-și atragă mai bine resursele. În Europa, autoritățile naționale nu-și coordonează investițiile în domeniul cercetării-dezvoltării, iar societățile farmaceutice trebuie să utilizeze resurse pentru a-și adapta activitățile la situațiile locale.

3.3

Prin intermediul unei acțiuni legislative comunitare, se poate crea un program de cercetare-dezvoltare specific și coerent, care să poată utiliza toate sursele de investiții în cercetare-inovare (publice și private) la nivel european și să modifice în acest fel situația într-un sens favorabil Uniunii Europene. Acesta este obiectivul regulamentului examinat.

4.1

Propunerea de regulament de înființare a unei întreprinderi comune a inițiativei privind medicamentele inovatoare [COM(2007) 241] se întemeiază pe dispozițiile celui de-al 7-lea Program-cadru (al 7-lea PC), care face obiectul Deciziei 1982/2006/CEE. Aceasta prevede o contribuție comunitară pentru crearea de parteneriate public-privat pe termen lung și la scară europeană în domeniul cercetării.

4.2

Aceste parteneriate se concretizează sub formă de „inițiative tehnologice comune” (ITC) și provin din fostele „platforme tehnologice europene” (PTE).

4.3

În Decizia sa 971/2006/CE privind programul specific „Cooperare”, Consiliul a subliniat necesitatea de a se crea parteneriate public-privat și a identificat șase domenii în care ar fi oportună instituirea de inițiative tehnologice comune, în vederea relansării cercetării europene. Este vorba despre următoarele domenii:

4.4

În cadrul acestei strategii generale, regulamentul care face obiectul propunerii COM(2007) 241, analizată de CESE, prevede instituirea inițiativei tehnologice comune în domeniul medicamentelor inovatoare (ITC IMI) prin înființarea unei întreprinderi comune a inițiativei privind medicamentele inovatoare (IC IMI).

4.5

Potrivit obiectivelor Comisiei, crearea unei întreprinderi comune privind medicamentele inovatoare ar trebui să stimuleze implicarea părților interesate care în prezent nu sunt în măsură să desfășoare programe de cercetare cu complexitate și costuri ridicate (universități, IMM-uri, centre clinice, autorități publice etc.).

4.6

IC IMI va fi instituită sub forma unei întreprinderi comune, având ca membri fondatori Comunitatea Europeană, reprezentată de Comisie și EFPIA (Federația Europeană a Industriei și Asociațiilor Farmaceutice), și reglementată ca organism comunitar, de un regulament al Consiliului în aplicarea articolului 171 din Tratat. Vor putea adera statele membre și țările asociate, precum și toate persoanele juridice care operează în domeniul cercetării-dezvoltării, cu condiția de a contribui la finanțarea acesteia.

4.7

Programul va beneficia de un buget de 2 miliarde EUR, care urmează a fi investit pe o perioadă de șapte ani în părți egale de către Comisie (resursele celui de-al 7-lea Program-cadru, în conformitate cu dispozițiile articolului 54 din Regulamentul Consiliului nr. 1605/2002) și de către întreprinderile membre ale EFPIA, care vor fi principalii furnizori de personal, echipament, bunuri de consum etc.

4.8

IC IMI va susține în mod concret activități de cercetare desfășurate în statele membre și țările asociate celui de-al 7-lea Program-cadru. Contribuția comunitară de un miliard EUR va fi destinată în întregime IMM-urilor și universităților, pentru cercetări care să poată fi utilizate în domeniul farmaceutic. Marile întreprinderi participante vor investi aceeași sumă, asumându-și costurile pentru partea de cercetare care le revine și implicând în aceasta IMM-urile și universitățile.

4.9

Întreprinderea comună IMI se va considera organism internațional cu personalitate juridică, în sensul articolului 2 din Directiva 2004/17/CEE și al articolului 15 din Directiva 2004/18/CEE; aceasta va avea sediul la Bruxelles, iar activitățile sale se vor încheia la sfârșitul lunii decembrie 2017, cu excepția unei prorogări de către Consiliu.

5.1

În raportul intitulat „Crearea unei Europe inovatoare”, industria farmaceutică este considerată, în mod întemeiat, ca fiind un sector strategic fundamental, iar produsele acesteia contribuie în mod esențial la sănătatea și bunăstarea cetățenilor europeni. În esență, utilizarea rațională și corectă a produselor farmaceutice contribuie la îmbunătățirea calității vieții.

5.2

Industria farmaceutică contribuie în mod considerabil la crearea de locuri de muncă în Europa. În 2004, acest sector avea 612 000 de salariați, din care 103 000 cu calificare superioară în domeniul cercetării științifice.

5.3

Înființarea IC IMI răspunde în principal nevoii recunoscute de a face față declinului Europei în materie de cercetare farmaceutică și de a inversa această tendință menționată deja în comunicarea Comisiei din 1 iulie 2003 intitulată „Consolidarea industriei farmaceutice europene în interesul pacienților — propunere de acțiune”.

5.4

Pentru aceasta, este indispensabilă modificarea modalităților tradiționale de colaborare bilaterală. În prezent, este necesară o nouă abordare la scară europeană pentru a permite cooperarea directă a universităților, a IMM-urilor interesate și a organismelor publice cu sectorul farmaceutic, în conformitate cu dispozițiile financiare prevăzute în al 7-lea Program-cadru.

5.5

Aspectele fundamentale asupra cărora ar trebui să se axeze misiunea IC IMI sunt următoarele:

6.1

CESE ia notă cu satisfacție de ampla consultare care a precedat elaborarea prezentului regulament și susține punerea în aplicare a programelor de formare adecvate, pentru a se putea dispune de calificarea profesională necesară într-un sector de o importanță fundamentală pentru economia europeană și pentru calitatea vieții cetățenilor.

6.2

Așa cum se menționează la punctul 4.2, ITC provin din fostele „platforme tehnologice europene” (PTE). Totuși, acestea din urmă și-au atins rareori obiectivul atribuit, de relansare strategică a cercetării europene. Crearea ITC se bazează pe constatarea eșecului parțial al rolului atribuit PTE, care consta, în mod fundamental, în a aduce o contribuție esențială în materie de competitivitate a industriei.

6.2.1

În acest context, CESE deplânge absența din propunerea Comisiei a unui cadru mai detaliat privind lucrările efectuate anterior de platformele tehnologice europene (PTE); nu s-a realizat nici un bilanț, rezultatele obținute nu sunt menționate și nu există nici o referință bibliografică.

6.2.2

Din acest considerent, întrucât este vorba despre ITC, Comitetul aprobă orientarea anunțată de a prezenta un raport anual care să cuprindă bilanțul rezultatelor și progreselor înregistrate.

6.3

În același timp, CESE își exprimă acordul în privința înființării unei întreprinderi comune a inițiativei privind medicamentele inovatoare. Într-adevăr, aceasta prezintă, în mod general, caracteristicile esențiale pentru relansarea cercetării farmaceutice în Europa, printr-o asociere reală între sectorul public și cel privat. Această inițiativă este în concordanță cu obiectivele Strategiei Lisabona, care prevede un nivel de investiții de 3 % din PIB destinate activităților de cercetare-dezvoltare, dintre care două treimi trebuie să fie asigurate de sectorul privat.

6.3.1

Cu toate acestea, având în vedere sistemul de finanțare multiplă creat și volumul important de resurse comunitare mobilizate, Comitetul consideră că ar fi oportună o mai bună definire a utilizării și atribuirii produselor finale ale cercetării. În acest scop, problema brevetelor și a proprietății intelectuale în sensul definit de regulament și de anexa acestuia, care se limitează la menționarea principiilor, ar trebui să fie precizată și explicată mai bine, întrucât ar putea deveni unul din punctele nevralgice ale punerii în aplicare armonioase a IC IMI.

6.3.2

Marile companii farmaceutice cu sediul în Europa sunt, de cele mai multe ori, de dimensiuni internaționale. De asemenea, având în vedere considerabila finanțare comunitară, ar trebui create mecanisme pentru creșterea randamentului investițiilor europene. Din acest punct de vedere, evitând crearea de obstacole în calea utilizării de medicamente inovatoare în țările extracomunitare, regulamentul ar putea să impună ca desfășurarea ansamblului fazelor de cercetare, precum și producerea de molecule ca rezultat al cercetărilor să aibă loc pe teritoriul Uniunii. De asemenea, ar trebui ca aceste dispoziții să prevadă ca profiturile generate de cercetările susținute financiar prin IC IMI să fie atribuite investițiilor realizate pe teritoriul comunitar.

16.2.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 44/15

1.1

În linii generale, CESE aprobă strategia Comisiei. Comitetul consideră că relansarea investițiilor în cercetare-dezvoltare reprezintă o modalitate corespunzătoare de a furniza întreprinderilor europene un cadru de referință sigur prin intermediul unui instrument nou, care să permită depășirea actualei fragmentări a finanțării comunitare și să evite repartizarea disparată a programelor, aspecte care făceau aproape imposibilă evaluarea rezultatelor înregistrate.

1.2

Comitetul aprobă orientarea anunțată de a prezenta anual rezultatele ARTEMIS. În schimb, Comitetul regretă absența unui bilanț detaliat privind funcționarea și rezultatele obținute de fostele „platforme tehnologice europene”.

1.3

Pentru Comitet, întreprinderea comună ARTEMIS, care se întemeiază pe un parteneriat public-privat, reprezintă o bază solidă pentru crearea unui Spațiu European de Cercetare și o contribuție importantă la competitivitatea întreprinderilor europene.

1.4

Prin avizul favorabil emis cu privire la propunerea examinată, CESE subliniază importanța strategiei inovatoare propuse în materie de investiții, care grupează resursele Comunității, ale întreprinderilor, ale diferitelor state membre și ale structurilor de cercetare-dezvoltare participante.

1.5

Având în vedere acest dispozitiv asociativ inovator, care se poate dovedi complex în ceea ce privește utilizarea produselor cercetării, CESE apreciază importanța și precizia cu care va fi abordată proprietatea intelectuală la articolul 24 din Regulamentul privind întreprinderea comună.

1.6

În cele din urmă, Comitetul consideră că sunt necesare următoarele:

2.1

Propunerea de regulament al Consiliului examinată are ca obiect lansarea primelor parteneriate europene public-privat în domeniul cercetării-dezvoltării. Propunerea definește una din primele două inițiative tehnologice comune (ITC). Aceasta se referă la sistemele informatice integrate (1).

2.2

Obiectivul ITC este, în general, de a permite, parțial sau total, industriei, organismelor de cercetare, statelor membre și Comisiei gruparea resurselor lor pentru programe de cercetare specifice.

2.3

Spre deosebire de strategia tradițională, care constă în a asigura proiectelor finanțare publică de la caz la caz, ITC se referă la programe de cercetare pe scară extinsă, având obiective strategice de cercetare comune. Această nouă abordare ar trebui să creeze o masă critică pentru cercetarea și inovarea din Europa, să consolideze comunitatea științifică din principalele domenii strategice și să armonizeze finanțarea proiectelor, pentru ca rezultatele cercetării să poată fi exploatate mai rapid.

2.4

Această propunere oferă cadrul juridic pentru înființarea ARTEMIS, inițiativa tehnologică comună privind sistemele informatice integrate.

2.5

ITC ARTEMIS se referă la calculatoarele invizibile (sisteme integrate) care asigură funcționarea a numeroase echipamente, de la automobile la avioane și telefoane, inclusiv rețele de energie electrică și numeroase aparate electrocasnice, cum ar fi mașinile de spălat, televizoarele etc.

2.6

Potrivit estimărilor, în lume vor exista peste 16 miliarde de procesoare integrate până în 2010 și peste 40 de miliarde în 2020. În 2010, aceste echipamente și programe integrate invizibile vor reprezenta între 30 și 40 % din valoarea noilor produse: electrocasnice (41 %), telecomunicații (37 %), automobile (36 %) și echipamente medicale (33 %).

2.7

Bugetul ARTEMIS alocat cercetării va atinge, în total, 2,7 miliarde EUR în șapte ani. Acesta ar trebui să fie asigurat în proporție de 60 % de industrie, 410 milioane EUR provenind de la Comisie, iar 800 milioane EUR din programele statelor membre.

3.1

Tehnologiile informației și comunicării (TIC) au o importanță economică și socială fundamentală și joacă un rol esențial în aplicarea Strategiei Lisabona revizuite, care subliniază că inovația și cunoașterea în comunitate contribuie la stimularea creșterii economice și a ocupării forței de muncă.

3.2

La scară mondială, în timp ce cheltuielile totale pentru cercetare-dezvoltare ar trebui să crească cu aproximativ 170 % în următorii zece ani, se așteaptă ca cele destinate sistemelor integrate să se majoreze cu 225 %, ajungând de la 58 miliarde EUR în 2002 la 132 miliarde EUR în 2015 (2).

3.3

În UE, cercetarea-dezvoltarea în domeniul TIC reprezintă aproximativ 18 % din cheltuielile totale pentru cercetare-dezvoltare, în timp ce în Statele Unite este de 34 % și 35 % în Japonia (3). Raportate la numărul de locuitori, cheltuielile pe persoană sunt de aproximativ 80 EUR în UE, fiind de 350 EUR în Statele Unite și 400 EUR în Japonia. Cercetarea privind sistemele integrate reprezintă o componentă majoră a cercetării în domeniul TIC, în Europa fiindu-i alocate 380 milioane EUR din fonduri publice și peste 50 % din bugetul întreprinderilor destinat cercetării în domeniul tehnologiilor informației și comunicării.

3.4

Pentru a continua să fie prezentă în acest sector cu un mare potențial de dezvoltare, UE trebuie să-și mărească investițiile în acest domeniu strategic, să le utilizeze mai bine și nu să se sprijine pe o structură de cercetare care își irosește eforturile și duce la suprapuneri. În prezent, întreprinderile UE nu dispun de nici un cadru care să permită dezvoltarea tehnologiilor și a standardelor necesare.

3.4.1

În general, progresele sunt frânate de absența coordonării obiectivelor întreprinderilor în materie de cercetare-dezvoltare, de suprapuneri și de o utilizare deloc optimă a fondurilor limitate destinate cercetării.

3.4.2

Propunerea Comisiei are ca obiect modificarea acestui context.

4.1

Decizia privind înființarea întreprinderii comune ARTEMIS, care face obiectul documentului COM(2007) 243 final, se bazează pe Decizia nr. 1982/2006/CEE privind cel de-al șaptelea Program-cadru, care prevede o contribuție comunitară pentru constituirea unor parteneriate public-privat pe termen lung, la scară europeană, în domeniul cercetării științifice.

4.2

Aceste parteneriate iau forma unor „inițiative tehnologice comune” (ITC) și sunt rezultatul activității fostelor „platforme tehnologice europene” (PTE).

4.3

În Decizia nr. 971/2006/CEE privind programul specific „Cooperare” (4), Comisia a subliniat necesitatea unor parteneriate public-privat și a identificat șase domenii în care crearea unor inițiative tehnologice comune este adecvată pentru relansarea cercetării europene. Este vorba despre următoarele domenii:

4.4

În contextul acestei strategii generale, regulamentul care face obiectul propunerii COM(2007) 243 examinate prevede punerea în aplicare a Regulamentului Consiliului privind înființarea întreprinderii comune ARTEMIS, în vederea realizării unei inițiative tehnologice comune privind sistemele informatice integrate.

4.5

Alegerea unei întreprinderi care abordează tema fundamentală a „integrării inteligenței” se înscrie într-un domeniu strategic care include sectorul automobilelor, electrocasnicele, echipamentele de comunicații, sistemele de comandă și echipamentele de birou.

4.6

În aceste sectoare, se prevede că importanța sistemelor integrate pentru controlul aparatelor, deja considerabilă în prezent, va crește semnificativ în următorii cinci ani: ponderea sistemelor integrate în valoarea produselor finite ar trebui să ajungă la 35-40 %, iar numărul total al acestora ar trebui să atingă 16 miliarde în 2010 și peste 40 de miliarde în 2020.

4.7

Opțiunea de a înființa o ITC este motivată, în primul rând, prin voința de a crea un program european de cercetare-dezvoltare care trebuie să sprijine economia europeană în efortul de a deveni lider mondial în domeniul sistemelor informatice integrate, care constituie inovații indispensabile în sectoare esențiale pentru competitivitatea și dezvoltarea întreprinderilor europene.

4.8

Potrivit Comisiei, rolul unei inițiative precum ARTEMIS este esențial pentru a se evita în industria europeană repetarea a ceea ce s-a produs în sectorul informaticii personale și de Internet, unde tocmai lipsa investițiilor în cercetare-dezvoltare a dus la deplasarea producției în afara Europei (Statele Unite, Japonia etc.).

4.9

Înființarea unei ITC ARTEMIS urmează unei ample consultări a părților interesate și unei serii de inițiative și de conferințe importante la nivel comunitar. Obiectivele și misiunile acestei inițiative au făcut în prealabil obiectul unei cercetări atente în mediile universitare și întreprinderi, care au adăugat propunerii examinate expertiza lor în domeniul sistemelor integrate. Statele membre au recunoscut că numai la nivel comunitar se poate face față provocărilor viitorului.

—

o contribuție financiară a ARTEMISIA în valoare de cel mult 20 de milioane EUR sau 1 % din costul total al proiectelor, fără a depăși 30 de milioane EUR;

—

o contribuție financiară a Comunității în valoare de cel mult 10 milioane EUR;

—

contribuții în natură ale statelor membre ARTEMIS.

—

o contribuție financiară a Comunității în valoare de cel mult 410 milioane EUR;

—

contribuții ale statelor membre ARTEMIS, vărsate direct organizațiilor de cercetare-dezvoltare care participă la proiectele de cercetare-dezvoltare;

—

contribuții în natură ale organizațiilor de cercetare-dezvoltare.

4.12.1

Pentru perioada care se încheie la 31 decembrie 2013, contribuția maximă a Comisiei va fi de 420 milioane EUR. Aceste fonduri provin din programul specific „Cooperare”, care pune în aplicare al șaptelea Program-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică, în conformitate cu dispozițiile articolului 54 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1605/2002 al Consiliului. În 2008 vor fi alocate 42,5 milioane EUR.

4.12.2

Această investiție considerabilă se justifică prin faptul că rezultatele viitoare ale ARTEMIS în domeniile respective vor constitui, de asemenea, puncte de referință importante pentru ansamblul politicilor comunitare, în special în materie de mediu, transporturi, energie și piață internă. Acestea vor contribui astfel în mod concret la realizarea obiectivelor de competitivitate de la Lisabona și a obiectivelor de la Barcelona în ceea ce privește cheltuielile în domeniul cercetării. Inițiativa propusă face parte dintr-o strategie ambițioasă a Comunității, care include, între altele, propunerea de a crea un Institut European de Tehnologie (IET).

4.14

Potrivit Comisiei, înființarea întreprinderii comune ARTEMIS va oferi Comunității următoarele avantaje obiective:

5.1

În linii generale, CESE aprobă strategia Comisiei. Comitetul consideră că relansarea investițiilor în cercetare-dezvoltare reprezintă o modalitate corespunzătoare de a furniza întreprinderilor europene un cadru de referință sigur prin intermediul unui instrument nou, care să permită depășirea actualei fragmentări a finanțării comunitare și care să evite repartizarea disparată a programelor, aspecte care făceau aproape imposibilă evaluarea rezultatelor înregistrate.

5.2

Cu toate acestea, astfel cum se indică la articolul 4.2, ITC sunt rezultatul activității fostelor „platforme tehnologice europene” (PTE). Acestea din urmă au atins rar obiectivul relansării strategice a cercetării în Europa, care le-a fost atribuit în special din cauza gradului insuficient de responsabilitate încredințată părților participante. Crearea ITC se bazează pe constatarea acestui eșec parțial în privința rolului PTE care era, în esență, acela de a contribui semnificativ la competitivitatea industriei.

5.2.1

Prin urmare, CESE regretă absența, în propunerea Comisiei, a unui cadru mai detaliat privind lucrările întreprinse anterior cu privire la platformele tehnologice europene (PTE): nu se face nici un bilanț, nu se evocă rezultatele obținute și nu se menționează nici o referință bibliografică.

5.2.2

Din acest motiv, în ceea ce privește ITC, Comitetul aprobă orientarea anunțată de a prezenta anual un raport conținând bilanțul rezultatelor obținute și al progreselor realizate.

5.3

Pentru Comitet, întreprinderea comună ARTEMIS, care se întemeiază pe un parteneriat public-privat, reprezintă o bază solidă pentru crearea unui spațiu de cercetare european și o contribuție decisivă la competitivitatea întreprinderilor europene.

5.4

Existența în viitor a unor sisteme tot mai inteligente poate contribui semnificativ la fabricarea de produse tot mai sigure, stimulând în același timp introducerea unor cursuri de formare și calificare de înalt nivel, care să favorizeze crearea și creșterea numărului de locuri de muncă.

5.5

Prin avizul favorabil emis cu privire la propunerea examinată, CESE subliniază în primul rând importanța strategiei inovatoare propuse în materie de investiții.

5.5.1

Pentru prima oară, fiind vorba despre programe de cercetare-dezvoltare, s-a recurs nu numai la resursele Comunității și ale întreprinderilor — lucru neobișnuit — reprezentate de ARTEMISIA, ci și la resurse provenind de la diferite state membre și structuri de cercetare-dezvoltare participante.

5.5.2

Având în vedere acest dispozitiv asociativ inovator, care se poate dovedi complex în ceea ce privește utilizarea produselor cercetării, CESE apreciază importanța și precizia cu care va fi abordată proprietatea intelectuală la articolul 24 din regulamentul privind întreprinderea comună.

5.6

Cu toate acestea, pentru a-și realiza obiectivele și a valorifica la maxim potențialul pe care îl prezintă acest nou dispozitiv, CESE consideră că sunt necesare următoarele:

16.2.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 44/19

1.1

Comitetul aprobă decizia privind înființarea întreprinderii comune „Clean Sky”. CESE consideră că relansarea investițiilor în activitățile de cercetare-dezvoltare prin finanțare publică-privată poate pune la dispoziția întreprinderilor un cadru de referință sigur care să permită depășirea actualei fragmentări a finanțării comunitare și coordonarea activităților în domeniul cercetării, adesea prea dispersate, sporind astfel eficacitatea acestora.

1.2

CESE salută alegerea acestui sector, care permite încadrarea în Strategia Lisabona, care impulsionează o industrie inovatoare din punct de vedere tehnic și generatoare a unui număr mare de locuri de muncă având un înalt nivel de calificare și care contribuie, în același timp, la realizarea progreselor indispensabile în domeniul protecției mediului.

1.3

Prin avizul favorabil emis cu privire la propunerea examinată, CESE subliniază în primul rând importanța pentru UE a strategiei propuse în materie de investiții și de coordonare a activităților în domeniul cercetării. Astfel, Comitetul consideră că această strategie reprezintă un punct forte pentru crearea unui Spațiu European de Cercetare și constituie o contribuție importantă la competitivitatea întreprinderilor europene din acest sector.

1.4

Cu toate acestea, având în vedere multitudinea surselor de finanțare și a participărilor, precum și volumul considerabil de resurse comunitare mobilizate, ar fi oportună o mai bună definire a utilizării și atribuirii produselor finale ale cercetării, în special în ceea ce privește proprietatea intelectuală și chestiunea brevetelor.

1.5

În cele din urmă, Comitetul consideră că sunt necesare următoarele:

2.1

Propunerea de regulament examinată are ca obiect lansarea unuia dintre primele parteneriate între sectorul public și cel privat în domeniul cercetării-dezvoltării. Propunerea definește una dintre primele inițiative tehnologice comune (ITC). Această inițiativă privește domeniul aeronauticii și al transportului aerian și se intitulează „CLEAN SKY”.

2.2

Obiectivul ITC este de a permite, parțial sau total, industriei, organismelor de cercetare, statelor membre și Comisiei să își pună în comun resursele pentru programe de cercetare specifice.

2.3

Spre deosebire de strategia tradițională, care constă în a asigura proiectelor finanțare publică de la caz la caz, ITC se referă la programe de cercetare la scară largă și care dispun de obiective strategice comune. Această nouă abordare ar trebui să creeze o masă critică pentru activitățile de cercetare și inovare din Europa, să consolideze comunitatea științifică din principalele domenii strategice și să armonizeze finanțarea proiectelor, pentru ca rezultatele cercetării să poată fi exploatate mai rapid. ITC se concentrează asupra domeniilor determinante, în care instrumentele actuale nu dispun nici de amploarea, nici de viteza necesară pentru a menține sau a plasa Europa în fruntea concurenței mondiale. Este vorba despre domenii cărora o finanțare națională, europeană sau privată a cercetării le poate aduce o valoare adăugată considerabilă, în special prin stimularea creșterii nivelului investițiilor private în activitățile de cercetare și dezvoltare.

2.4

ITC privind domeniul aeronauticii și al transportului aerian denumită „Clean Sky” are ca principal obiectiv accelerarea dezvoltării unor tehnologii curate pentru transportul aerian în UE, astfel încât acestea să fie puse în aplicare cât mai repede posibil. Pe lângă menținerea competitivității sectorului, aceste tehnologii ar trebui să contribuie la realizarea priorităților strategice sociale ale Europei și în materie socială și de protecție a mediului, asociate unei creșteri economice durabile.

3.1

Necesitatea și legitimitatea acestui program se justifică prin faptul că, în cursul următorilor 20 de ani, se preconizează o dublare a traficului aerian și prin faptul că dezvoltarea unui sistem de transport ecologic reprezintă un element esențial pentru asigurarea creșterii economice și sociale europene, atât pentru transportul pasagerilor, cât și pentru transportul mărfurilor.

3.2

Alegerea intervenției la nivel european apare ca o dimensiune pertinentă, în măsura în care intervențiile părților implicate din diferitele state membre nu reprezintă o dimensiune optimală în termeni de resurse economice și de know-how științific.

3.3

Participarea directă a statelor membre constituie un element-cheie, atât pentru mobilizarea finanțărilor necesare, cât și având în vedere că numeroase decizii vor continua să fie luate la nivel național, fie că este vorba despre invitațiile de a participa la programe, despre controlul permanent al tuturor fazelor programelor sau despre evaluarea rezultatelor.

3.4

Sectorul aeronautic se va confrunta în curând cu provocări majore, cum ar fi impactul asupra mediului, care ar putea constitui o frână în dezvoltarea acestuia.

3.5

Reducerea impactului aviației asupra schimbărilor climatice și diminuarea zgomotului reprezintă priorități absolute. Acestea necesită ca într-un viitor apropiat să fie operate veritabile schimbări tehnologice, în vederea realizării reducerilor prevăzute de reglementările comunitare. (Platforma tehnologică europeană pentru aeronautică — ACARE — a fixat în agenda sa strategică de cercetare obiectivul de a reduce cu 50 % emisiile de CO2, cu 80 % emisiile de NOx și cu 50 % poluarea acustică până în 2020).

3.6

Pe lângă aceasta, industria aeronautică europeană, care furnizează în prezent trei milioane de locuri de muncă la scară europeană, se confruntă cu o concurență acerbă, în urma investițiilor publice acordate în alte zone geografice, și anume în Statele Unite, unde resursele afectate activităților de cercetare din acest sector sunt de trei ori mai mari decât cele disponibile în Europa în prezent.

3.7

O contribuție publică este, de asemenea, utilă având în vedere faptul că acest sector se caracterizează prin întârzieri importante în randamentul al investițiilor, care pot genera eșecuri ale pieței prin absența unor investiții în activitățile de cercetare-dezvoltare din domeniul aeronauticii.

3.8

Alegerea aeronauticii și a transportului aerian în cadrul programului specific „Cooperare” (cf. punctului 4.3) se justifică prin faptul că obiectivul urmărit este acela de a îmbunătăți sănătatea și calitatea vieții generațiilor prezente și viitoare prin reducerea la maxim a impactului aeronavelor asupra mediului, ameliorarea calității aerului la nivel local, diminuarea poluării acustice în apropierea aeroporturilor și îmbunătățirea condițiilor de transport pentru pasageri.

4.1

Propunerea de regulament privind înființarea întreprinderii comune „Clean Sky” [COM(2007) 315 final] se bazează pe Decizia nr. 1982/2006/CEE privind cel de-al șaptelea Program-cadru, care prevede o contribuție comunitară pentru constituirea unor parteneriate între sectorul public și cel privat pe termen lung, la scară europeană, în domeniul cercetării.

4.2

Aceste parteneriate iau forma unor „inițiative tehnologice comune” (ITC) și sunt rezultatul activității fostelor „platforme tehnologice europene” (PTE).

4.3

În Decizia sa nr. 971/2006/CEE privind programul specific „Cooperare”, Consiliul a subliniat necesitatea de a se înființa parteneriate între sectorul public și cel privat și a identificat șase domenii în care ar fi oportună crearea de inițiative tehnologice comune, în vederea relansării cercetării europene. Este vorba despre următoarele domenii:

4.4

În contextul acestei strategii generale, regulamentul care face obiectul propunerii examinate [COM(2007) 315 final] prevede punerea în aplicare a inițiativei tehnologice comune (ITC) privind aeronautica și transportul aerian prin înființarea întreprinderii comune denumite „Clean Sky”.

4.5

Obiectivele întreprinderii comune „Clean Sky” sunt expuse în mod clar și detaliat la articolul 3 din statutul anexat la regulamentul examinat. Acestea acoperă o gamă amplă și ambițioasă de activități, rezumate la articolul 3 din regulamentul:

4.5.1

Astfel, „Clean Sky” asigură integrarea și coordonarea diverselor activități de cercetare, exploatând economiile de scală, și se va dezvolta în jurul a șase domenii tehnice diferite, denumite demonstratori tehnologici integrați (DTI), și anume:

Obiectivele tehnologice corespunzătoarea fiecărui DTI au fost deja stabilite.

4.6

Întreprinderea comună „Clean Sky” trebuie considerată ca fiind un organism internațional cu personalitate juridică, în sensul articolului 22 din Directiva 2004/17/CE și al articolului 15, litera c) din Directiva 2004/18/CE. Aceasta va avea sediul la Bruxelles, iar activitățile sale se vor încheia la 31 decembrie 2017, cu excepția unei prerogări de către Consiliu.

4.7.1

Propunerea constă într-un regulament al Consiliului la care este anexat statutul întreprinderii comune. Propunerea se întemeiază pe articolul 171 din tratat. Întreprinderea comună va fi un organ comunitar și, deși bugetul său intră sub incidența articolului 185 din Regulamentul nr. 1605/2002 al Consiliului, va trebui să aibă în vedere caracteristicile specifice ale acestei inițiative, dat fiind că este vorba despre parteneriate între sectorul public și cel privat cu o contribuție importantă a sectorului privat, cel puțin egală cu cea a sectorului public.

—

Comunitatea Europeană, reprezentată de Comisie;

—

12 responsabili ai demonstratorilor tehnologici integrați (DTI) și până la 74 de asociați, în conformitate cu normele de aderare care figurează la articolul 2 al statutului anexat la regulamentul examinat;

—

orice entitate publică sau privată stabilită într-un stat membru sau într-o țară asociată la cel de-al șaptelea Program-cadru poate solicita să devină membru al întreprinderii comune „Clean Sky”, cu condiția ca: în calitate de responsabil al DTI, să se angajeze să aducă o contribuție proporțională și coerentă cu ansamblul activităților inițiativei tehnologice comune; în calitate de asociat, să se angajeze să aducă o contribuție proporțională cu bugetul DTI la care participă și în conformitate cu cerințele acestuia.

4.9.1

Cheltuielile de funcționare ale întreprinderii comune „Clean Sky” sunt suportate în părți egale, în numerar, de Comisia Europeană, pe de o parte, și de restul membrilor, pe de altă parte, fiecare aducând o contribuție de 50 % din cheltuielile totale.

4.9.2

Contribuția maximă a Comunității la întreprinderea comună „Clean Sky”, care acoperă cheltuielile de funcționare și activitățile de cercetare, este de 800 milioane EUR și se plătește din creditele bugetare alocate temei „Transport” din cadrul programului specific „Cooperare” de punere în aplicare a celui de-al șaptelea Program-cadru, în conformitate cu dispozițiile articolului 54 din Regulamentul nr. 1605/2002 al Consiliului.

5.1

Comitetul aprobă decizia privind înființarea întreprinderii comune „Clean Sky” care se bazează pe dispozițiile celui de-al șaptelea Program-cadru. Comitetul consideră că relansarea investițiilor în activitățile de cercetare-dezvoltare reprezintă o modalitate corespunzătoare de a furniza întreprinderilor europene un cadru de referință sigur prin intermediul unui instrument nou, care să permită depășirea actualei fragmentări a finanțării comunitare și care să evite repartizarea disparată a programelor, aspecte care făceau aproape imposibilă evaluarea rezultatelor.

5.2

Inițiativa prezentată este consecventă cu politicile și obiectivele Uniunii și conformă orientărilor definite în cadrul Strategiei Lisabona care subliniază că inovația și cunoașterea contribuie la stimularea creșterii economice și a ocupării forței de muncă în cadrul Comunității. Aceasta integrează măsuri referitoare la sistemul comunitar de comercializare a cotelor de emisie (ETS) și ar trebui să favorizeze realizarea unor progrese substanțiale în punerea în aplicare a agendei strategice de cercetare a ACARE în domeniul mediului.

5.3

În opinia Comitetului, întreprinderea comună „Clean Sky”, care se bazează pe un parteneriat public-privat, reprezintă, la fel ca și celelalte ITC care decurg din cel de-al șaptelea Program-cadru, un element de bază pentru constituirea unui spațiu de cercetare european și o contribuție decisivă la competitivitatea întreprinderilor europene.

5.4

Prin avizul favorabil emis cu privire la propunerea examinată, CESE subliniază în primul rând importanța pentru UE a strategiei propuse în materie de investiții și de coordonare a activităților de cercetare.

5.5

Cu toate acestea, având în vedere sistemul de finanțări multiple pus în aplicare și volumul important de resurse comunitare mobilizate, Comitetul consideră că ar fi oportună o mai bună definire a utilizării și atribuirii produselor finale ale cercetării. În acest scop, chestiunea brevetelor și a proprietății intelectuale, în sensul definit la articolul 20 din regulament, care se limitează la menționarea principiilor, ar trebui să fie precizate și explicate mai bine, întrucât ar putea deveni unul din punctele nevralgice ale punerii în aplicare armonioase a ITC „Clean Sky”.

5.6

Cu toate acestea, pentru a-și realiza obiectivele și a valorifica la maxim potențialul pe care îl prezintă acest nou dispozitiv, CESE consideră că sunt necesare următoarele:

16.2.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 44/22

1.1

Comitetul Economic și Social European este de acord cu decizia privind crearea întreprinderii comune ENIAC (1).

1.1.1

Într-adevăr, CESE consideră că relansarea, prin intermediul acestui principiu, a investițiilor în cercetare-dezvoltare printr-o finanțare de tip public-privat poate furniza întreprinderilor un cadru de referință sigur, permițând depășirea fragmentării actuale a finanțării comunitare și coordonarea cercetărilor mult prea adeseori dispersate, favorizând astfel eficacitatea acestora.

1.2

CESE salută sectorul ales. Într-adevăr, dincolo de caracterul său inovator în plan tehnic, și de uriașul său potențial de viitor, inclusiv ca sursă de locuri de muncă înalt calificate, acest sector va contribui direct prin dezvoltarea sa la îndeplinirea Obiectivelor Lisabona privind competitivitatea, a celor de la Barcelona privind procentajul din PIB destinat cercetării, dar și a altor aspecte ale politicilor comunitare, precum mediul, transporturile, energia, sănătatea.

1.3

Prin avizul favorabil emis cu privire la propunerea examinată, CESE subliniază, în primul rând, importanța pentru UE a strategiei propuse în materie de investiții și de coordonare a cercetărilor. Astfel, CESE consideră că această strategie reprezintă un sprijin important pentru crearea unui Spațiu European de Cercetare și constituie o contribuție importantă la competitivitatea întreprinderilor europene din acest sector.

1.4

Având în vedere acest dispozitiv asociativ inovator și care se poate dovedi complicat în momentul utilizării produselor cercetării inițiate de ENIAC și în faza de aplicare industrială a acestora, CESE salută atenția acordată normelor în materie de proprietate intelectuală.

1.5

Comitetul remarcă cu satisfacție atenția deosebită acordată riscului de delocalizare către alte regiuni ale lumii a unor întreprinderi din sectorul nanoelectronicelor. CESE sprijină ideea unei abordări sectoriale specializate.

1.6

În sfârșit, pentru a maximiza potențialul acestui nou dispozitiv, Comitetul consideră necesare următoarele:

2.1

Propunerea examinată de regulament al Consiliului are ca obiectiv lansarea unuia dintre primele parteneriate de tip public-privat în domeniul cercetării și dezvoltării. Propunerea definește una dintre primele inițiative tehnologice comune (ITC). Aceasta se referă la domeniul nanotehnologiilor și este intitulată ENIAC.

2.2

Obiectivul ITC este de a permite industriei, statelor membre și Comisiei să își pună în comun resursele, total sau parțial, în vederea dezvoltării de programe de cercetare specifice.

2.3

Spre deosebire de strategia tradițională, prin care proiectele beneficiază de finanțare publică cu analizarea fiecărui caz în parte, ITC au în vedere programe de cercetare la scară largă și care dispun de obiective de cercetare strategice comune. Această nouă abordare ar trebui să creeze o masă critică pentru cercetarea și inovarea europeană, să consolideze comunitatea științifică din principalele domenii strategice și să armonizeze finanțarea proiectelor, pentru ca rezultatele cercetării să poată fi exploatate mai rapid. ITC se concentrează asupra domeniilor-cheie, în care instrumentele actuale nu dispun nici de amploarea, nici de viteza necesară pentru a menține sau a plasa Europa în fruntea concurenței mondiale. Este vorba despre domenii cărora o finanțare națională, europeană sau privată a cercetării le poate aduce o valoare adăugată considerabilă, în special prin stimularea creșterii nivelului investițiilor private în cercetare și dezvoltare.

2.4

Obiectivul general al inițiativei tehnologice comune privind nanoelectronica și denumită ENIAC este de a contribui la dezvoltarea competențelor esențiale pentru nanoelectronică, în vederea consolidării competitivității europene. În acest scop, propunerea examinată stabilește cadrul juridic de înființare a ENIAC.

3.1

Creșterea constantă a procentajului de componente electronice din produsele inovatoare avansate din punct de vedere tehnologic plasează sectorul nanotehnologiilor între sectoarele strategice pentru competitivitatea și creșterea industrială în Europa.

3.2

Sectorul nanotehnologiilor produce echipamente indispensabile pentru principalele industria, într-o mare varietate de domenii, precum telecomunicațiile, produsele de larg consum, serviciile multimedia, învățământ, transporturi, servicii de sănătate, securitate și mediu.

3.3

Conform previziunilor, piața nanotehnologiilor industriale (care, dincolo de producătorii direcți, include și furnizorii de instrumente de producție și de materiale) ar trebui să înregistreze o rată medie anuală de creștere de aproximativ 15 %. Pentru a susține o rată de creștere atât de ridicată, trebuie deci să i se acorde toată atenția necesară.

3.4

O inițiativă la scară comunitară trebuie deci să vegheze la păstrarea și la consolidarea unui loc de frunte la nivel mondial în sectoarele relevante, prin intermediul programelor de cercetare-dezvoltare, care permit îndeplinirea obiectivelor necesare în materie de exploatare industrială, urmărind obiective tehnologice mai avansate, o competitivitate din ce în ce mai ridicată și crearea de noi locuri de muncă pentru care sunt necesare competențe profesionale înalte și o calificare de înalt nivel.

3.5

Alegerea unei întreprinderi comune de tip public-privat ar trebui să permită efectuarea unui salt calitativ în ceea ce privește cercetarea și dezvoltarea din sectorul respectiv. Acest aspect este esențial pentru a depăși fragmentarea actuală a programelor de cercetare în vigoare în diferitele state membre, care nu pot atinge masa critică și nu pot dispune de resurse necesarele pentru a finanța programe adecvate.

3.6

Alegerea unei dimensiuni europene pare, așadar, a fi indispensabilă în măsura în care reprezintă singura posibilitate de a face față provocărilor dificile cu care se va confrunta sectorul nanotehnologiilor.

3.7

În afară de aceasta, reafirmarea dimensiunii comunitare ar trebui să permită o simplificare birocratică și administrativă pentru a înlocui diversele proceduri naționale în vigoare cu o procedură comunitară unică și pentru a reduce durata obținerii unui contract de cercetare-dezvoltare față de situația actuală de la nivel comunitar (a se vedea Eureka), evitând și diferențele între procedurile de evaluare și control.

3.8

Crearea unei întreprinderi de tip public-privat implicând direct statele membre și întreprinderile din sectoarele în cauză reprezintă o inovație în comparație cu procedurile actuale de participare prevăzute de programele comunitare de cercetare-dezvoltare. În afară de aceasta, resursele financiare considerabile pe care programul își propune să le aloce la nivel comunitar vor permite crearea unei mase critice economice indispensabile pentru îndeplinirea obiectivelor ambițioase pe care și le-a fixat programul.

3.9

Prezența statelor membre și a întreprinderilor, precum și implicarea lor directă prin intermediul unei contribuții financiare de cel puțin 50 % din costurile legate de cercetare vor avea un efect multiplicator sub forma unui impuls în vederea atragerii de noi finanțări și a unei contribuții considerabile la dezvoltarea spațiului european de cercetare.

3.10

Participarea directă a statelor membre este esențială pentru mobilizarea investițiilor, în special, pentru că deciziile vor continua să fie luate la nivel național, de exemplu cererile de oferte și controlul direct permanent în toate fazele procesului.

3.11

Un alt factor indispensabil este participarea directă a industriei, întrucât rezultatele acestui program ambițios de cercetare-dezvoltare pot contribui la realizarea unor obiective importante și pertinente în termeni de competitivitate pentru industria europeană din sector și, în plus, la generarea unor efecte pozitive asupra ocupării forței de muncă în sectorul în cauză.

4.1

Punctul de referință pentru programele de cercetare este al șaptelea Program-cadru (al 7-lea PC). Acest program pleacă de la ideea clară că relansarea investițiilor în cercetare și dezvoltare este indispensabilă unei economii competitive și dinamice.

4.2

Crearea întreprinderii comune ITC ENIAC va contribui direct la îndeplinirea Obiectivelor Lisabona privind competitivitatea și a obiectivelor Barcelona privind cheltuielile de cercetare. Indirect, va contribui și la aplicarea altor politici comunitare, precum cele pentru mediu, transporturi, energie și sănătate.

4.3

Cadrul de referință al politicilor comunitare pe care se va baza inițiativa ITC ENIAC este constituit îndeosebi de acțiunea europeană „Nanoștiințe și nanotehnologii: un plan de acțiune pentru Europa 2005-2009” [COM(2005) 243 final] și de activitatea Comitetului științific pentru riscurile noi sau viitoare asupra sănătății (SCENIHR).

5.1

Decizia privind înființarea întreprinderii comune ENIAC, care face obiectul documentului [COM(2007) 356 final], se bazează pe Decizia nr. 1982/2006/CEE privind cel de-al șaptelea Program-cadru, care prevede o contribuție comunitară pentru constituirea unor parteneriate de tip public-privat pe termen lung, la scară europeană, în domeniul cercetării științifice.

5.2

Aceste parteneriate iau forma unor „inițiative tehnologice comune” (ITC) și sunt rezultatul activității fostelor „platforme tehnologice europene” (PTE).

5.3

În Decizia nr. 971/2006/CEE privind programul specific „Cooperare” (2), Comisia a subliniat necesitatea unor parteneriate de tip public-privat și a identificat șase domenii în care crearea unor inițiative tehnologice comune este adecvată pentru relansarea cercetării europene. Este vorba despre următoarele domenii:

5.4

În contextul acestei strategii generale, regulamentul care face obiectul propunerii [COM(2007) 356 final] examinate prevede înființarea unei întreprinderi comune ENIAC în domeniul nanoelectronicii.

5.5

Întreprinderea comună ENIAC trebuie considerată organism internațional cu personalitate juridică, în sensul articolului 22 din Directiva 2004/17/CEE și al articolului 15 litera (c) din Directiva 2004/18/CE; aceasta va avea sediul la Bruxelles, iar activitățile sale se vor încheia la 31 decembrie 2017, fără a aduce atingere posibilei prorogări de către Consiliu.

5.8.1

Cheltuielile de exploatare a întreprinderii comune ENIAC, detaliate în articolul 4, sunt suportate din următoarele contribuții:

Activitățile de cercetare-dezvoltare ale întreprinderii comune ENIAC pentru perioada care se încheie la 31 decembrie 2017 sunt susținute prin următoarele contribuții:

5.8.2

Pentru perioada care se încheie la 31 decembrie 2013, contribuția maximă a „Comisiei” va fi de 450 milioane EUR. Aceste fonduri provin din programul specific „Cooperare”, care pune în aplicare cel de-al șaptelea Program-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică, în conformitate cu dispozițiile articolului 54 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1605/2002 al Consiliului.

—

definirea și punerea în aplicare a unei agende de cercetare în vederea dezvoltării de competențe esențiale pentru nanoelectronică, pentru a consolida competitivitatea și dezvoltarea durabilă a întreprinderilor comunitare și pentru a permite apariția de noi piețe;

—

sprijinirea punerii în aplicare a activităților de cercetare-dezvoltare prin acordarea de subvenții participanților la proiectele selecționate;

—

promovarea unui parteneriat de tip public-privat care are ca scop mobilizarea și punerea în comun a eforturilor comunitare, naționale și private și încurajarea colaborării între sectoarele public și privat;

—

asigurarea eficacității și perenității inițiativei tehnologice comune privind nanoelectronica;

—

crearea de convergențe și coordonarea eforturilor europene de cercetare-dezvoltare și îndeosebi crearea unei integrări progresive în întreprinderea comună ENIAC a activităților legate de acest domeniu a căror punere în aplicare este asigurată în prezent prin dispozitive interguvernamentale de cercetare-dezvoltare (Eureka).

6.1

CESE sprijină decizia privind înființarea întreprinderii comune ENIAC și proiectul de regulament aferent. Prin avizul favorabil emis cu privire la decizia examinată, CESE ține să sublinieze în primul rând importanța pentru UE a strategiei propuse în materie de investiții și de coordonare a cercetărilor.

6.2

Într-adevăr, așa cum s-a mai întâmplat în cazul emiterii avizului privind regulamente care aveau ca temei Decizia nr. 971/2006/CE a Consiliului din 19 decembrie 2006 privind programul specific „Cooperare”, CESE consideră că relansarea investițiilor în cercetare-dezvoltare este un mijloc adecvat pentru furnizarea unui cadru de referință sigur întreprinderilor europene, permițând depășirea fragmentării actuale a finanțării comunitare și evitarea unei dispersări a programelor.

6.3

Inițiativa prezentată este coerentă cu politicile și obiectivele Uniunii și este conformă cu orientările definite în cadrul Strategiei Lisabona, care subliniază că, în cadrul Comunității, cunoașterea și inovarea contribuie la stimularea creșterii economice și a ocupării forței de muncă. Într-adevăr, nanotehnologia este preponderentă, constituind în prezent un motor pentru inovare în numeroase sectoare nevralgice și strategice pentru dezvoltarea și creșterea economică în Uniune (comunicații mobile, transport, calcul, automatizarea fabricării, servicii de sănătate etc.). Crearea întreprinderii comune poate reprezenta un instrument care va permite Europei să își mențină sau chiar să își dezvolte capacitatea de concepere și fabricare de produse care corespund propriilor standarde înalte de calitate, durabilitate și protecție a mediului. Înființarea acestei întreprinderi poate reprezenta baza constituirii unui spațiu european de cercetare și o contribuție decisivă la competitivitatea întreprinderilor europene.

6.4

Comitetul notează cu satisfacție că în cadrul „analizei de impact” care însoțește propunerea de regulament pentru ITC se acordă o atenția remarcabilă riscului de delocalizare a unor întreprinderi din sectorul nanoelectronicelor către alte regiuni ale lumii. Aspectul este important în măsura în care acest sector implică o puternică valoare adăugată, sinonimă cu creșterea economică și crearea de locuri de muncă și, în același timp, este responsabil de o parte a profitului din investiții generat de fondurile pe care Uniunea își propune să le aloce pentru dezvoltarea acestui sector. Astfel, CESE susține ideea exprimată de creare a unei abordări sectoriale specializate pentru sprijinirea acestei industrii-cheie.

6.5

Având în vedere acest dispozitiv asociativ inovator, dar care se poate dovedi complicat în momentul utilizării produselor cercetării inițiate de ENIAC și în faza de exploatare industrială a acestora, CESE salută efortul făcut pentru definirea unor norme în materie de proprietate intelectuală, care figurează la articolul 23 din Statutul întreprinderii comune. În același timp, CESE salută și faptul că planul de acțiune din regulament ia în considerare în mod serios problematica sănătății și a securității.

6.6

Pentru a îndeplini cât mai bine obiectivele întreprinderii comune și a maximiza potențialul acestui dispozitiv nou, Comitetul consideră necesare următoarele:

16.2.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 44/27

1.1

În continuarea avizelor sale privind Cartea verde privind revizuirea aquis-ului (1) și privind Comunicarea Comisiei privind punerea în aplicare a directivei privind protecția consumatorilor cu privire la de contractele la distanță (2), CESE sprijină inițiativa Comisiei de a revizui Directiva 94/47/CE (3) din 26 octombrie 1994 în forma propusă, cu includerea observațiilor și recomandărilor Comitetului (4).

1.2

CESE aprobă, în general, esența propunerii Comisiei în ceea ce privește extinderea domeniului de aplicare al directivei, definirea și clarificarea naturii noilor produse, consolidarea cerințelor în materie de informații precontractuale și contractuale, standardizarea perioadei de exercitare a dreptului de retractare și interzicerea efectuării oricărei plăți, de orice tip, în această perioadă.

1.3

În special, Comitetul salută abordarea minimalistă a acestei propuneri, care lasă statelor membre posibilitatea de a întreprinde și alte acțiuni de protejare a consumatorilor, în consens cu principiile din Tratat. Cu toate acestea, CESE consideră că, în conformitate cu propriul raționament al Comisiei, astfel cum este exprimat în Cartea verde privind revizuirea acquis-ului comunitar, exact acesta este domeniul care justifică armonizarea maximă, date fiind natura unică a dreptului în cauză și discrepanțele majore la nivel național în conceptualizarea și caracteristicile naturii sale juridice cu multiple fațete, care produc consecințe cu totul divergente în diferitele sisteme legislative, în special în ceea ce privește durata minimă și cea maximă, anularea, nulitatea, rezilierea sau resciziunea contractelor.

1.4

Prin urmare, Comitetul regretă că, în cele din urmă, Comisia nu se referă decât la un număr limitat de aspecte legate de aceste drepturi, deși recunoaște că cele mai multe probleme apărute în acest domeniu sunt deseori de natură transfrontalieră și deci nu pot fi soluționate de statele membre în mod individual, din cauza diferențelor din legislațiile naționale. Astfel, o întreagă varietate de situații este lăsată la discreția statelor membre, fapt care nu remediază cu aproape nimic problemele enumerate în propunere.

1.5

În plus, deși este de acord cu adoptarea unui sistem de „armonizare minimală”, CESE consideră, în consens cu alte instituții comunitare (5), că pragul măsurilor de protecție a drepturilor consumatorilor a fost stabilit prea jos. Experiența arată că marea majoritate a statelor membre nu au utilizat această clauză, ci, dimpotrivă, au adoptat o abordare literală (6). În consecință, nu s-a atins un nivel adecvat de protecție a consumatorului, astfel încât CESE solicită Comisiei, cu tot respectul cuvenit principiului subsidiarității, să reglementeze și alte aspecte ale propunerii, la fel de importante, pornind de la premisa unui nivel mai mare de protecție a consumatorului.

1.6

Comitetul sugerează să fie aduse îmbunătățiri mai multor dispoziții care privesc regimul juridic aplicabil drepturilor respective, conținutului contractului principal și relației acestuia cu contractele auxiliare și în special cu creditele nelegate, pentru a consolida și a garanta o protecție adecvată a consumatorului.

1.7

Ca și în avizele precedente (7), CESE dorește să sublinieze importanța furnizării de informații corespunzătoare către părțile contractante — în special consumatorilor mai puțin informați. Astfel, CESE consideră că ar fi util să nu se excludă posibilitatea unui stat membru de a adopta sancțiuni penale proporționale și disuasive, ale căror caracteristici vor trebui să fie definite corespunzător, pentru practici care încalcă grav drepturile stabilite în directivă.

1.8

Comitetul îndeamnă Comisa să realizeze o analiză detaliată a răspunsurilor pe care le-a primit la documentul consultativ (8), în special în privința statelor membre consultate în acest document, dar care nu au fost avute în vedere în raport (9), cu privire la aplicarea directivei, care a avut loc numai în 15 state membre. De asemenea, Comisia ar trebui să studieze Analiza comparativă care face referire la 25 de state membre (10), concentrându-se asupra diferențelor dintre acestea.

1.9

Comitetul propune o serie de modificări și formulează mai multe recomandări (11) menite să îmbunătățească aspectele juridice ale propunerii, să consolideze și să armonizeze ideile, conceptele sau practicile deja cuprinse în alte directive, în special în directiva privind practicile comerciale neloiale (12). Este necesar ca acestea să fie luate în considerare pentru a promova siguranța și încrederea consumatorilor în acest tip de contracte, care este adesea susținut prin campanii agresive de marketing și vânzări (13).

2.1

Comisia propune o revizuire a Directivei 94/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 1994 privind protecția cumpărătorilor în ceea ce privește anumite aspecte ale contractelor legate de cumpărarea dreptului de utilizare a proprietăților imobiliare pe durată limitată. Propunerea urmează concluziilor Consiliului din 13 aprilie 2000 din raportul privind aplicarea directivei (14) și recomandărilor Parlamentului European din rezoluția din 4 iulie 2002 (15).

2.2

Revizuirea directivei a fost planificată de la prezentarea comunicării Comisiei privind strategia pentru politica de protecție a consumatorului 2002-2006 (16), și aceasta face parte din ceea ce este cunoscut ca „acquis-ul comunitar al consumatorului” stabilit de Cartea verde referitoare la acest subiect (17).

2.3

Revenind la situații care provoacă probleme în aplicarea directivei, Comisia consideră că evoluția pieței în domeniu a adus un număr considerabil de produse noi care, deși implică folosirea cazării de vacanță, nu intră în domeniul de aplicare a directivei.

2.4

Raportul elaborat de Comisie în 1999 privind aplicarea Directivei 94/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului (18), a subliniat deja nenumărate deficiențe în transpunerea directivei, iar concluziile sale au fost adoptate de Consiliu în luna aprilie 2000, stabilind o serie de factori care ar trebui luați în considerare la orice revizuire a directivei (19).

2.5

Avizul din 2001 al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și protecția consumatorului (20) a Parlamentului European a subliniat, de asemenea, „nivelul minim acceptabil al măsurilor de protecție a consumatorilor” stabilit în directivă.

2.6

La rândul său, rezoluția Parlamentului European din 4 iulie 2002 a recomandat Comisiei să adopte măsuri de garantare a unui nivel ridicat de protecție a consumatorului.

2.7

Din aceste motive, Comisia consideră că revizuirea în sine a acestei directive este „o chestiune urgentă” și chiar o „prioritate”, date fiind „problemele cu care se confruntă consumatorii, în special în legătură cu revânzarea și produsele noi” care sunt „comercializate în mod similar și, din punct de vedere economic, similare în mare măsură bunurilor utilizate pe durată limitată” (timeshare), cum sunt „cluburile de vacanță cu tarife preferențiale și contractele de revânzare”.

2.8

Printre principalele justificări ale revizuirii, Comisia subliniază necesitatea de a actualiza cerințele în materie de informații precontractuale și contractuale, de a standardiza acordurile privind interzicerea depozitelor bancare sau a plăților în avans în timpul perioadei de retractare, de a armoniza perioadele de retractare și de a lua în calcul posibilitatea introducerii de sancțiuni penale.

2.9

Principalele părți implicate au fost consultate în ședințele care s-au desfășurat între 2004 și 2006.

2.10

În urma primirii mai multor plângeri legate de utilizarea bunurilor pe durată limitată, în special privind cluburile de vacanță, contractele turistice cu tarife preferențiale și contractele de schimb și revânzare, Comisia a publicat apoi un document spre consultare (21). Aceste subiecte au fost dezbătute și la ședința grupului permanent de lucru al experților din statele membre privind revizuirea acquis-ului, în luna martie 2006.

2.11

Revizia propusă este cuprinsă în programul Comisiei pentru modernizarea și simplificarea acquis-ului comunitar (22).

2.12

Comisia consideră că temeiul juridic al acestei propuneri ar trebui să rămână limitat la articolul 95 din tratat (realizarea pieței interne) și că, în temeiul principiului subsidiarității, nu ar trebui să discute natura juridică a drepturilor de utilizare a bunurilor pe durată limitată, respectând punctele de vedere diferite ale statelor membre asupra acestui subiect.

2.13

Comisia subliniază aspectele transfrontaliere ale problemei și consideră că „majoritatea plângerilor consumatorilor sunt de natură transfrontalieră”. Cu toate acestea, are în vedere numai aspectele pe care le consideră „cele mai problematice și deci cele care necesită acțiune la nivel comunitar”, lăsând toate celelalte aspecte pe seama legislației naționale. Într-adevăr, Comisia a eliminat orice trimitere la drepturile de resciziune sau de reziliere a unui contract (reglementate de Directiva 94/47/CE), chiar și acolo unde acestea erau legate de dreptul de retractare.

3.1.1

CESE salută inițiativa Comisiei, dar observă că este întârziată, dat fiind că problemele au fost constatate încă din 1999, astfel încât de mult timp s-ar fi putut găsi soluții.

3.1.2

De asemenea, CESE dorește să arate că unele din temele menționate în acest document au fost deja semnalate în avizul său din 24 februarie 1993 (23), în faza de elaborare a directivei.

3.1.3

Comitetul consideră că temeiul juridic ar trebui să fie articolul 153 din Tratat, și nu articolul 95, deoarece nu este o chestiune care să privească numai piața unică; este și o chestiune legată de protecția consumatorilor.

3.1.4

CESE este de acord cu extinderea domeniului de aplicare al propunerii, pentru a reglementa anumite bunuri mobile, pentru a răspunde eficient permanentei evoluții a pieței.

3.1.5

Comitetul sprijină modificările propunerii la definițiile existente (24), pentru că sunt mai adecvate noilor produse comercializate în prezent în acest sector.

3.1.6

CESE sprijină menținerea interdicției de a efectua orice plată și de a constitui orice tip de depozit, deoarece această interdicție este un mijloc eficient de a da consumatorilor posibilitatea de a-și exercita dreptul de a se retrage dintr-un contract fără a se exercita asupra lor presiuni economice. De asemenea, Comitetul consideră că extinderea dispozițiilor la terțe părți va reglementa în mod satisfăcător contractele de schimb și de revânzare.

3.1.7

Comitetul salută extinderea perioadei de reflecție de 14 zile, uniformizând astfel termenele respective, deși ar fi preferat ca termenul să fie exprimat în zile lucrătoare, nu calendaristice, astfel cum a afirmat în avizele sale anterioare (25). Merită subliniat că atunci când Consiliul a adoptat Directiva 97/7/CE, a publicat o declarație prin care a invitat Comisia să reflecteze la posibilitatea de armonizare a metodelor de calculare a perioadei de reflecție cuprinsă în directivele de protecție a consumatorilor.

3.1.8

Așa cum a susținut în avizele sale anterioare (26) și fără a aduce atingere articolului 1, al treilea paragraf din propunere, CESE consideră că este esențial să fie furnizată de Comisie o definiție mai detaliată cu privire la natura, limitările și efectele drepturilor de retractare, reziliere și resciziune a contractului. În caz contrar, așteptata apropiere legislativă nu se va realiza, deoarece fiecare stat membru va adopta propriile sale regulamente, cu inevitabile consecințe defavorabile pentru dezvoltarea relațiilor transfrontaliere.

3.1.9

Scopul acestei directive fiind de a apropia legislațiile naționale cu privire la acest tip de drepturi, CESE consideră că, în contrast cu motivul 4 din propunere și în ciuda diferențelor care există între diferite țări, Comisia ar trebui să meargă mai departe, stabilind natura juridică (27) a acestor drepturi, cu alte cuvinte, dacă acestea sunt drepturi reale (in rem) sau drepturi personale legate de credit. În caz contrar, propunerea nu va ajuta la soluționarea problemei constatate. Astfel, ar trebui stabilite cerințele de bază pentru respectarea acestui drept și, în special dacă ia forma unui drept real (in rem), consecințele inevitabile legate de înregistrare.

3.1.9.1

Prin urmare, CESE invită Comisia să stabilească o definiție a naturii juridice a drepturilor legate de utilizarea bunurilor pe durată limitată, și anume dacă acestea iau forma unui drept real (in rem) sau a unui drept personal de natură obligațională (dreptul la prestarea unui serviciu), cu consecințe inevitabile pentru principiile aplicabile ale Regulamentului Bruxelles și ale Regulamentului Roma I, pentru că altfel nu se va obține mult-dorita armonizare și nici încrederea consumatorilor și a comercianților. De fapt, în avizul menționat mai sus (28), CESE a contribuit deja la această definiție afirmând că un contract de utilizare a bunurilor pe durată limitată „este un drept real (in rem) sau un drept personal (in personam), și niciodată un drept de locațiune, deoarece dreptul de locațiune nu atrage după sine înstrăinarea bunului. Dreptul transferat poartă aspura unei părți dintr-un bun indivizibil — un apartament indivizibil — și dobândește (sau poate dobândi) natura unui drept real imobiliar”.

3.1.10

Fără să aducă atingere formei juridice a acestui drept, care poate fi „sui generis” — sau chiar din acest motiv — CESE este de acord cu propunerea în privința aspectelor-cheie identificate de aceasta: reglementarea bunurilor atât mobile, cât și imobile, împreună cu dreptul de a folosi cazarea (implicând sejur peste noapte) contra cost, cu durata minimă de un an.

3.1.11

În afară de produsele deja enumerate la articolul 2, Comitetul invită Comisia să stabilească o clauză generală (conținând o definiție a aspectelor-cheie) pentru a facilita adaptarea la orice produs care ar putea fi introdus pe piață în viitor (29), după intrarea în vigoare a directivei, și care nu poate îndeplini cerințele stabilite în aceste definiții ale produselor noi.

3.1.12

CESE consideră că posibilitatea de a obliga consumatorul să ramburseze sau să plătească orice sumă pentru exercitarea dreptului de retractare în interiorul termenului stabilit denaturează în mod clar acest drept, care are la bază ideea că acest consumator nu trebuie să prezinte nici un argument sau să plătească vreo sumă. Astfel, alineatele (5) și (6) din articolul 5 trebuie eliminate.

3.1.13

CESE atrage atenția Comisiei asupra trimiterii la directiva privind practicile comerciale neloiale (30), pe care o aprobă. Cu toate acestea, Comitetul arată că articolele 14 și 15 din directiva respectivă nu fac trimitere la directiva în vigoare și că o astfel de trimitere nu există nici în propunerea care face obiectul prezentului aviz.

3.1.14

Deși aprobă principiul armonizării minimale, CESE consideră că propunerea de directivă este mai restrictivă decât directiva în vigoare, deoarece dă posibilitatea statelor membre să adopte măsuri care să permită o mai mare protecție a drepturilor consumatorului, dar numai în privința dreptului de retractare (privind momentul, modalitățile și efectele exercitării acestui drept). Articolul 11 din directiva în vigoare (31) permite însă folosirea mai largă a acestei opțiuni. Prin urmare, CESE invită Comisia să mențină o dispoziție similară acestuia.

3.1.15

Potrivit Comitetului, Comisia ar trebui să asigure un sistem eficient de sancțiuni, destinat nu numai descurajării practicilor care încalcă obligațiile stabilite în directivă, dar și din motive de certitudine și securitate juridică (32). Comitetul sprijină posibilitatea ca, în cadrul definit anterior de Comisie (33), statele membre, și nu Comisia, să poată introduce sancțiuni penale proporționale, dar suficiente pentru a descuraja în special practicile abuzive deosebit de grave.

3.1.16

CESE aprobă includerea în noua directivă a unei clauze de revizuire periodică — inexistentă în directiva în vigoare — pentru a preveni o rapidă uzură morală.

3.1.17

Deși au fost intentate acțiuni în justiție împotriva câtorva state membre (34), pentru că au transpus incorect câteva dispoziții din directivă, CESE ia notă cu surprindere de absența unei acțiuni a Comisiei, în special in ceea ce privește nerespectarea termenului de transpunere a directivei (30 aprilie 1997). Numai două state membre (35) au respectat termenul. Prin urmare, Comitetul solicită Comisiei ca, în privința noii directive, să fie mai puțin îngăduitoare cu astfel de încălcări flagrante ale aplicării dreptului comunitar.

3.2.1

CESE consideră că este prea restrictivă definiția dată la articolul 2 alineatul (1) litera (g), care se raportează la dispozițiile de la articolul 7, deoarece elementul care definește caracterul accesoriu al contractelor este relația de complementaritate a acestora. În consecință, complementaritatea și nu subordonarea este cea care ar trebui avută în vedere, pentru că majoritatea contractelor de credit conexe sunt combinații extrinseci de contracte care, datorită naturii lor juridice, sunt separate din punct de vedere juridic și astfel nu intră în definiția propusă aici.

3.2.2

Comitetul nu aprobă formularea articolului 3 alineatul (2), în special în privința informațiilor în scris, care vor fi furnizate consumatorului numai „la cerere” și „acolo unde e cazul”. Având în vedere că acest articol conține informații precontractuale, pe baza cărora consumatorul va lua decizia de a semna contractul, CESE consideră că prevederea unor astfel de informații scrise ar trebui să fie obligatorie și invită Comisia să includă această prevedere în proiect.

3.2.3

Comitetul solicită Comisiei să înlocuiască articolul 3 alineatul (4) și articolul 4 alineatul (1) și pct. 1) din anexa I, lit. (f) din anexa II și lit. (d) din anexa IV cu dispoziții similare celor de la articolul 4 din directiva în vigoare (36), care permit o mai mare protecție a consumatorilor. Nu numai că acest articol prevede obligativitatea informării în limba statului membru al consumatorului, dar impune și o traducere autorizată în limba statului membru în care este situată proprietatea, în special pentru cerințele legate de înregistrare.

3.2.3.1

CESE întrevede că printre agenții comerciali se va generaliza adoptarea contractelor standard, în care consumatorii se limitează la a confirma limba selectată, fără a avea libertatea de a-și afirma opțiunea sau a negocia, ceea ce le poate vătăma grav interesele economice.

3.2.4

Comitetul solicită Comisiei să modifice formularea articolului 4 alineatul (2), și anume prin eliminarea sintagmei „în cazul în care părțile decid astfel de manieră explicită”, dat fiind că acestea sunt informații importante, care nu ar trebui lăsate la discreția părților implicate. Experiența arată că includerea acestei sintagme are ca efect propunerea unilaterală de către agenții comerciali a unor contracte standard, în care rolul consumatorului se limitează la a le accepta.

3.2.4.1

De asemenea, din motive de certitudine și siguranță juridică, CESE consideră că ar trebui clarificat/standardizat de către Comisie tipul de „circumstanțe independente de voința agentului comercial” care va fi parte integrală a contractului, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2).

3.2.4.2

Tot în legătură cu acest articol, Comitetul îndeamnă Comisia să stabilească metoda de comunicare a acestor informații, care ar trebui furnizate într-un mod adecvat, obiectiv și clar (37) și ar trebui tipărite cu un corp de literă care să le facă lizibile cu ușurință (38).

3.2.5

Comitetul sugerează Comisiei să clarifice propoziția „agentul comercial atrage atenția consumatorului într-o manieră explicită” din articolul 4 alineatul (3), deoarece sensul său exact rămâne neclar din punct de vedere juridic.

3.2.6

Dacă din articolul 5 alineatul (1) trebuie să se înțeleagă că se prevăd două perioade de exercitare a dreptului de retractare, atunci CESE îndeamnă Comisia să stabilească o singură dispoziție prin care să dea consumatorului dreptul de a se retrage în termen de 14 zile de la semnarea contractului definitiv, dacă acesta a fost precedat de un contract anterior cu caracter obligatoriu, cu condiția ca proprietatea să nu fi fost utilizată între timp.

3.2.7

Așa cum a procedat și în avizele anterioare, Comitetul îndeamnă Comisia să definească natura comunicării privind dreptul de retractare, astfel încât ambele părți să aibă dovada că informația a fost transmisă. De fapt, formularea folosită in directiva în vigoare este mai adecvată (39).

3.2.8

CESE consideră că titlul articolului 8 ar trebui înlocuit cu sintagma „caracterul imperativ al drepturilor”, dat fiind că ratio legis nu este de a stabili caracterul imperativ al directivei, ci de a garanta că drepturile respective nu sunt excluse sau limitate, indiferent de legislația aplicabilă.

3.2.9

În ceea ce privește măsurile cu caracter judiciar și administrativ, Comitetul consideră că sunt mai adecvate dispozițiile de la articolele 11 și 12 din directiva privind practicile comerciale neloiale (40), deoarece au un domeniu de aplicabilitate mai larg și sunt mai detaliate. Prin urmare, Comitetul solicită Comisiei să înlocuiască articolul 9 din propunere cu reglementări similare celor menționate.

3.2.10

CESE dorește să atragă atenția Comisiei asupra formulărilor din diferitele versiuni lingvistice ale propunerii, deoarece sunt chestiuni care necesită o traducere mai atentă (41).

4.1

CESE consideră că, în afară de omisiunile menționate anterior, propunerea trece cu vederea și alte chestiuni care ar necesita atenție la revizuirea directivei.

Acestea sunt:

—

[…]

—

contractul și documentul prevăzute la articolul 3 alineatul (1) sunt redactate în limba sau una dintre limbile statului membru în care dobânditorul este rezident sau în limba sau una dintre limbile statului membru al cărui resortisant este, […] la alegerea dobânditorului. Cu toate acestea, statul membru în care este rezident dobânditorul poate să impună ca respectivul contract să se redacteze în toate cazurile în cel puțin limba sau limbile sale […] și — vânzătorul remite dobânditorului o traducere autorizată a contractului în limba sau una dintre limbile statului membru în care este situat bunul imobil.”.

16.2.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 44/33

16.2.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 44/33

16.2.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 44/34

16.2.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 44/34

1.1

Comitetul acordă o atenție deosebită temelor legate de eficiența energetică, schimbările climatice și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și aprobă, în general, concluziile Consiliului European de primăvară din 8 și 9 martie 2007, care a reafirmat cele trei elemente fundamentale ale politicii energetice pentru Europa (PEE):

1.2

În raportul său asupra progresului înregistrat în domeniul biocarburanților, Comisia atrage atenția asupra faptului că, în absența unor obiective obligatorii, nu va fi posibilă atingerea unui nivel satisfăcător de utilizare a biocarburanților. Acest raport semnalează că obiectivul unei ponderi pe piață de 5,75 % în 2010 nu este realizabil. În consecință, pentru a răspunde cerințelor definite de Consiliu, este necesară stabilirea unui obiectiv considerat realizabil de către Comisie, și anume 10 % până în 2020, recurgând în acest scop la posibilitatea prevăzută la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2003/30/CE, denumită „clauza de revizuire”. În mod surprinzător, Comisia prezintă avantajele unui scenariu în care nivelul de utilizare a biocarburanților ar fi de 14 %, în timp ce obiectivul declarat este de 10 %, avansând rezultate nerealiste, parcă din dorința de a „cosmetiza” comunicarea.

1.3

Cu toate acestea, biocarburanții din prima generație prezintă multe contraindicații și nu răspund pe deplin obiectivelor europene. De fapt, au costuri de producție și de mediu ridicate, sustrag cerealele alimentației umane și hranei animalelor și, potrivit FAO, sunt parțial răspunzătoare de creșterea prețului cerealelor pe piețele mondiale.

1.4

Utilizarea biocarburanților din prima generație ridică așadar probleme etice, cum ar fi concurența între produsele alimentare și carburanți, problemă pe care Comisia tinde să o minimizeze. Comitetul insistă asupra necesității de a consolida cooperarea cu instituțiile și agențiile mondiale din domeniul agriculturii și alimentației, cum ar fi FAO și PAM, Programul Alimentar Mondial.

1.5

Nici documentul Comisiei, nici studiul de impact care îl însoțește nu identifică dificultăți semnificative.

În ceea ce privește biodieselul, se evidențiază următoarele probleme:

În ceea ce privește bioetanolul, inconvenientele sunt următoarele:

1.6

Comitetul subliniază necesitatea de a evalua cu atenție impactul social, de mediu și economic, precum și problemele tehnice legate de producerea de biocarburanți. În special una dintre aceste probleme merită examinată, și anume cea a randamentului materiilor prime destinate producției de biocombustibili: dintr-o tonă de sfeclă de zahăr se obțin aproximativ 400 de litri de bioetanol (circa 1 500 Mcal). Acest randament este prea puțin satisfăcător și indică un nivel redus de eficiență, având în vedere energia necesară pentru transformarea biomasei în biocarburanți. Ar fi mult mai interesant să se utilizeze biomasa direct pentru producerea de energie electrică sau termică, transportul maritim și transporturile publice urbane.

1.7

Comitetul subliniază că, din punct de vedere strict ecologic, este necesar să se țină seama de riscurile despăduririi și de cele legate de stocarea materiilor prime: va trebui ca problemele biologice și biochimice corespunzătoare să fie abordate cu claritate și atenție.

1.8

Comitetul ridică, de asemenea, o problemă de „etică științifică”. Planeta Pământ este un sistem deschis care tinde inexorabil către un punct de echilibru, care va coincide cu sfârșitul său. Științei îi revine rolul de a frâna această tendință spre declin, iar politicii, acela de a favoriza măsurile și studiile corespunzătoare.

1.9

Comitetul recomandă realizarea unui studiu serios, care să analizeze dacă procesele chimice de combustie care implică alte molecule decât hidrocarburile pot determina formarea și dezvoltarea de radicali liberi, responsabili de inducerea stresului oxidativ, considerat a fi una dintre stările patologice preliminare unor forme de boală mai grave. Această recomandare se justifică prin absența datelor disponibile în materie.

1.10

Comitetul consideră indispensabil să se acorde o atenție deosebită întreținerii și protecției solului. Protecția acestuia este necesară, deoarece ne asigură supraviețuirea. Scăderea treptată a nivelului pânzelor freatice și degradarea lor progresivă sunt rezultatul unor politici aberante de exploatare și al sărăcirii solurilor. Trebuie garantată rotația culturilor, astfel încât să se favorizeze revitalizarea solurilor.

1.11

Comitetul recomandă Comisiei și tuturor instituțiilor europene să țină seama în special de consumul de apă pentru producerea de biocarburanți. Printre nenumăratele efecte negative ale schimbărilor climatice, acela al reducerii resurselor hidrice poate deveni dramatic în anumite regiuni. Studii recente ale IWMI (International Water Management Institute — Institutul Internațional de Gestionare a Apei) au demonstrat că, pentru a produce un litru de biocarburanți, sunt necesari între 1 000 și 4 000 de litri de apă, în funcție de tipul de produs și de zona de producție.

1.12

Lăsând deoparte aceste preocupări (care s-ar putea atenua dacă s-ar adopta măsuri de control și de certificare a metodelor de producere a biocarburanților, în special prin asigurarea trasabilității produselor), Comitetul consideră că trebuie susținute în continuare cercetarea și producerea biocarburanților din a doua și a treia generație, cum ar fi biobutanolul. Biobutanolul are o presiune scăzută a vaporilor și o bună toleranță la contaminarea cu apă în amestecurile de benzină, ceea ce facilitează utilizarea acestora în actualele circuite de aprovizionare și distribuție a benzinei. Biobutanolul poate fi amestecat cu benzină în concentrații superioare celor ale biocarburanților existenți, fără a fi necesară modificarea vehiculelor. De asemenea, acesta oferă un mai bun randament energetic în raport cu amestecurile benzină-etanol, îmbunătățind astfel eficiența energetică și reducând consumul pe litru. Carburanții din noua generație au un puternic randament energetic și un cost de mediu scăzut, prin utilizarea deșeurilor și a biochimiei pentru a favoriza procesele naturale de descompunere a celulozei, care sunt complexe și costisitoare.

1.13

Comitetul ia, de asemenea, în considerare posibilitățile pe care dezvoltarea biocarburanților le-ar putea oferi economiei europene, contribuind la realizarea obiectivelor Agendei Lisabona. Al șaptelea Program-cadru prevede explicit acest domeniu de intervenție, dar se impune o mai mare sinergie între diferitele părți interesate de această problemă: producătorii agricoli, industria prelucrătoare, dar și asociațiile de protecție a mediului, asociațiile teritoriale și organizațiile lucrătorilor, tot mai dornice de a combina problemele legate de dezvoltarea durabilă cu modele din ce în ce mai avansate de responsabilitate socială a întreprinderilor.

1.14

Producția de biocarburanți oferă lumii agricole o șansă care trebuie încurajată, în măsura în care și fermierii sunt preocupați de protejarea bunurilor de mediu primare și a resurselor comune, cum ar fi apa și produsele alimentare pentru consum uman și pentru animale. Organizațiilor agricole le revine rolul de a difuza în cadrul comunităților rurale normele care vor fi definite de comunitatea internațională pentru a reglementa producția și comercializarea biocarburanților. Difuzarea practicilor de certificare și trasabilitate, precum și controlul conformității reprezintă teme pentru care se așteaptă o contribuție determinantă a diferitelor organizații agricole, atât la nivel european, cât și la nivel național și local. În ceea ce privește această problemă și alte teme legate de eficiența energetică, reducerea gazelor cu efect de seră și schimbările climatice, Comitetul este dispus să stabilească o cooperare cu consiliile economice și sociale naționale, care au manifestat deja, cu numeroase ocazii, un viu interes pentru aceste probleme și participă activ la elaborarea anumitor avize CESE în materie.

1.15

În materie de fiscalitate, în special în ceea ce privește accizele pentru biocarburanți și facilitățile oferite fermierilor, industriei automobilelor pentru a susține cheltuielile necesare în domeniul cercetării, consumatorilor pentru ca aceștia să-și poată adapta automobilele în vederea utilizării de biocarburanți și chiar producătorilor de biocarburanți, numărul candidaților la acordarea de ajutoare publice se dovedește, în mod evident, infinit. Recent, Germania a redus semnificativ avantajele fiscale, ceea ce a dus la o scădere drastică imediată a consumului și la proteste la fel de imediate din partea industriei. Investițiile necesită un climat de siguranță și de stabilitate, dar piețele biocarburanților sunt încă practic inexistente. În orice caz, eventualele ajutoare nu trebuie să provoace denaturări ale concurenței.

1.16

În ceea ce privește sectorul transporturilor, acesta nu face obiectul sistemului de cote de emisie. Comitetul recomandă Comisiei să studieze posibilitatea de a extinde și în acest sector sistemul certificatelor de emisie, care pot constitui un stimulent suplimentar pentru eficientizarea căutării de noi soluții de reducere a emisiilor poluante. Comitetul pregătește o abordare posibilă în acest domeniu într-un aviz exploratoriu elaborat la solicitarea vicepreședintelui Barrot.

1.17

Comitetul aprobă Rezoluția PE privind o strategie în favoarea biomasei și a biocarburanților, în care Parlamentul „invită Comisia să introducă o certificare obligatorie și exhaustivă care să permită o producție durabilă de biocarburanți în toate etapele [și] solicită Comisiei să susțină aplicarea și utilizarea Sistemului de monitorizare globală pentru mediu și securitate (GMES), pentru a controla utilizarea solurilor pentru producerea de bioetanol, obiectivul fiind de a evita distrugerea pădurilor tropicale și apariția altor efecte negative asupra mediului”.

1.18

Având în vedere problemele identificate în prezentul aviz, Comitetul solicită Comisiei să revizuiască în mod constant obiectivul de 10 % și să fie pregătită să prezinte propuneri de modificare în cazul în care problemele nu pot fi rezolvate în mod satisfăcător și durabil.

2.1

În introducerea „Raportului privind progresele înregistrate în utilizarea biocarburanților”, Comisia subliniază faptul că, în perioada 2005-2020, se prevede o creștere a emisiilor de gaze cu efect de seră de 77 de milioane de tone/an doar pentru sectorul transporturilor (numai în ceea ce privește CO2), adică peste 60 % din creșterea totală a emisiilor, care se estimează la 126 milioane de tone/an.

2.2

Acest raport mai evidențiază un punct slab, și anume dependența aproape totală a transporturilor de importurile de petrol, care reprezintă sursa de energie cu cele mai multe riscuri în ceea ce privește siguranța aprovizionării. Dată fiind creșterea semnificativă a utilizării biocarburanților, această dependență ar trebui să scadă.

2.3

Producerea de biocarburanți nu are un impact pozitiv asupra reducerii gazelor cu efect de seră atunci când, de exemplu, se convertesc în acest scop culturi deja existente sau se utilizează terenuri extrem de bogate în ceea ce privește biodiversitatea, cum ar fi pădurile tropicale.

2.4

În 2001, ponderea pe piață a biocarburanților era de 0,3 % și doar cinci state membre aveau experiență în utilizarea acestora. Directiva 2003/30/CE nu impunea obligații, ci prevedea doar pentru 2010 un obiectiv de 5,75 % din piața benzinei și a motorinei utilizate în transporturi, cu un obiectiv intermediar de 2 % pentru 2005.

2.5

La articolul 4 alineatul (2), directiva prevede o clauză specifică de revizuire care permite Comisiei, atunci când rezultatele obținute se îndepărtează semnificativ și nejustificat de obiectivul de 2 %, să prezinte o propunere de obiective naționale obligatorii.

2.6

Politica agricolă comună joacă un rol fundamental, în special de la reforma din 2003, care, dată fiind decuplarea de producție a plăților acordate fermierilor, a permis reafectarea terenurilor scoase temporar din circuitul agricol unor culturi fără scop alimentar, adesea destinate producției de biocarburanți.

2.7

În 2007, se va acorda un credit pentru culturile „energetice”, combinat cu măsuri de valorificare energetică a lemnului și ajutoare prevăzute în cadrul politicii de dezvoltare rurală pentru sursele de energie regenerabile (1).

2.8

Progresul înregistrat în utilizarea biocarburanților a fost semnificativ, dar numai două țări au atins obiectivele prevăzute, rezultatul global fiind de 1 % în 2005, cu 1,6 % pentru biodiesel și 0,4 % pentru bioetanol. În aceste condiții, Comisia concluzionează că obiectivul de 5,75 % în 2010 nu va fi atins.

2.9

Experiența a demonstrat că s-au obținut rezultate concrete fie prin punerea în aplicare a unor politici de scutiri fiscale, fără limitarea cantității admisibile, fie prin obligații impuse furnizorilor de a comercializa un anumit procentaj de biocarburanți. Comisia consideră că obligațiile reprezintă instrumentul cel mai eficient.

2.10

În comunicarea sa, Comisia susține că „este urgent ca Uniunea să dea un semnal clar cu privire la hotărârea sa de a reduce dependența de petrol în transporturi”. Aceasta consideră că recurgerea la biocarburanți, care reprezintă un mijloc de protecție împotriva prețurilor ridicate ale petrolului, constituie singura soluție posibilă.

2.11

Pentru a fi credibilă în fața producătorilor de petrol care vând 300 de milioane de tone pe piața UE doar în sectorul transporturilor, această hotărâre trebuie să se exprime prin obiective obligatorii din punct de vedere juridic.

2.12

Promovarea în comun de către cele 27 de state membre a cercetării și dezvoltării tehnologice reprezintă strategia cu cele mai multe șanse de a produce rezultate. Stabilirea unui obiectiv de 10 % din piață până în 2020 pare un obiectiv realizabil.

2.13

Pentru a le permite constructorilor de automobile să-și planifice producția în consecință, este esențial să se creeze un cadru de reglementare sigur, cu cheltuieli administrative minime și care să definească obiective intermediare, de exemplu pentru 2015.

2.14

În cadrul analizei impactului asupra economiei și mediului, se preconizează diferite scenarii, în funcție, pe de o parte, de evoluția prețului petrolului, de importuri și de competitivitatea prețurilor agricole și, pe de altă parte, de dezvoltarea de noi tehnologii care să impulsioneze dezvoltarea de biocarburanți „din a doua generație”, care ar permite atenuarea impactului asupra mediului.

2.15

În ceea ce privește costurile, în ipoteza creșterii utilizării biocarburanților până la nivelul de 14 %, costurile suplimentare ar trebui să fie cuprinse între 11,5 și 17,2 miliarde EUR în 2020, pentru un preț al barilului de aproximativ 48 USD, și între 5,2 și 11,4 miliarde EUR, pentru un preț al barilului de 70 USD. Pragul de rentabilitate pentru biodiesel și bioetanol se situează în intervalul 69-76, respectiv 63-85 EUR/baril (92,76-102,18 USD/baril și 84,76-114,28 USD/baril, cu o rată de schimb la 25.5.2007 de 1,3444 USD/EUR).

2.16

Tot în ipoteza unei ponderi pe piață de 14 % a biocarburanților în 2020, reducerea costurilor de stocare a rezervelor de petrol ar permite realizarea unor economii de până la 1 miliard EUR (720 de milioane EUR în ipoteza unui obiectiv de 10 %). Diversificarea surselor de aprovizionare din țări terțe și țări comunitare reprezintă cea mai bună soluție, în paralel cu comercializarea dorită a biocarburanților din a doua generație.

2.17

Scenariul menționat anterior ar avea efecte pozitive și asupra ocupării forței de muncă, permițând crearea a 144 000 de locuri de muncă (100 000 de locuri de muncă în ipoteza unui obiectiv de 10 %) — presupunând că producția de bioetanol este în principal internă — și asupra PIB-ului UE (o creștere de 0,23 %). În cele din urmă, efectele pozitive asupra rezultatelor din domeniul cercetării, în special în ceea ce privește biocarburanții din a doua generație, ar contribui la menținerea poziției concurențiale a UE în sectorul surselor de energie regenerabile.

2.18

Comisia calculează că, utilizând cele mai bune și mai avantajoase economic tehnici actuale, reducerea gazelor cu efect de seră ar trebui să se situeze între 35 % și 50 %, în conformitate cu metoda de calcul well-to-wheel. Etanolul produs din trestie-de-zahăr în Brazilia permite reducerea acestor emisii cu 90 %, în timp ce biodieselul produs din ulei de palmier și de soia duce la o scădere de 50 %, respectiv 30 %. Producția de biocarburanți din a doua generație ar trebui să ducă la scăderi de 90 %. Tot în ipoteza în care biocarburanții ar atinge o pondere pe piață de 14 %, emisiile de gaze cu efect de seră ar trebui să înregistreze o scădere anuală de 101-103 de milioane de tone de CO2eq (71-75 milioane de tone de CO2eq în ipoteza unui obiectiv de 10 %).

2.19

În ceea ce privește impactul asupra mediului, se estimează în comunicare că este posibilă o pondere a biocarburanților de 14 %, cu condiția ca producția nu se realizează pe terenuri inadecvate, cum ar fi pădurile tropicale sau habitatele cu mare valoare ecologică.

2.20

Comisia concluzionează în raportul său că producerea de biocarburanți va avea efecte benefice notabile în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră și îmbunătățirea siguranței aprovizionării. O politică de stimulente și sprijinire, cu obiective precise, ar trebui să permită neutralizarea riscurilor utilizării unor terenuri care prezintă un grad ridicat de biodiversitate sau ale aplicării unor sisteme nocive pentru producția de biocarburanți, favorizând producerea celor din a doua generație.

2.21

Pentru a atinge obiectivele prevăzute, va fi necesar:

2.22

În cele din urmă, Comisia propune revizuirea directivei privind biocarburanții, stabilirea la 10 % a obiectivelor minime pentru ponderea biocarburanților în 2020 și garantarea utilizării unor biocarburanți eficienți și ecologici.

3.1

Biodieselul se obține prin presarea semințelor oleaginoase de rapiță, soia și floarea-soarelui și printr-o reacție de transesterificare, care are ca rezultat înlocuirea componentelor alcoolice inițiale (glicerol) cu alcool metilic (metanol). Bioetanolul reprezintă un alcool (etanol sau alcool etilic) obținut printr-un proces de fermentație a diferitelor produse agricole bogate în carbohidrați și zaharuri, cum ar fi cerealele (porumb, sorg, grâu, orz), plantele tehnice (sfeclă de zahăr și trestie-de-zahăr), fructele, cartofii și tescovina. Sunt, de asemenea, considerate biocarburanți produsele obținute prin combinarea chimică a moleculelor de origine biologică cu molecule de origine fosilă. Exemplul cel mai semnificativ este cel al ETBE (etil-terț-butil-eter), obținut prin reacția între bioetanol și izobuten.

3.2

Etanolul are caracteristicile unui excelent carburant: acesta prezintă o cifră octanică ridicată și poate fi amestecat (E5, E10), fără a fi necesară o modificare majoră a motorului, în timp ce o concentrație mai ridicată (E85) necesită motoare speciale.

3.3

Principalele dificultăți ale utilizării etanolului apar în cazul amestecurilor cu benzina. Chiar și în cazul unor procentaje scăzute de etanol, presiunea vaporilor crește semnificativ (aproximativ 10 kPa), la fel ca și emisiile de vapori. Afinitatea etanolului pentru apă poate crea probleme în ceea ce privește calitatea produsului final. Este necesar să se evite amestecul unei benzine obișnuite pe bază de hidrocarburi cu una care conține etanol, utilizându-se pentru aceasta din urmă un circuit logistic și de distribuție separat.

3.4

Biodieselul poate fi utilizat în motoare diesel în amestec cu motorina. În țările europene, este amestecat, de obicei, până la un procent maxim de 5 % (B5), cu motorină de calitate standard, iar acest amestec nu ridică probleme de compatibilitate. O motorină cu un conținut mare de biodiesel (peste 8-10 %) poate prezenta inconveniente pentru vehiculele ale căror garnituri de etanșare sunt din material polimer incompatibil. Problemele cele mai semnificative se referă la filtrele de particule și praf fin, care necesită modificări profunde și costisitoare. Din acest motiv, în timp ce unii constructori au adaptat deja caracteristicile vehiculelor lor, alții limitează garanțiile la utilizarea amestecurilor B5. Anumite proprietăți higroscopice, detergente și de slabă stabilitate la stocare pot face necesară instalarea, pentru amestecurile foarte concentrate, a unor dispozitive de protecție speciale pe vehicule și în sistemele de distribuție a produsului.

3.5

Comisia apără în mod convingător necesitatea de a susține cu mai multă hotărâre producerea de biocarburanți. În mod realist, aceasta nu preconizează pentru viitor posibilitatea de a înlocui actuala producție de benzină (1,2 miliarde de tone la nivel mondial în 2004) cu biocombustibili (46 de milioane de tone în 2005, dintre care 3 în UE, astfel cum rezultă din tabelul de mai jos), dar are în vedere completarea, într-o perioadă cu puțin peste 13 ani, a carburanților actuali cu un procent de cel puțin 10 % de biocarburanți, prin adoptarea unei directive și stabilirea unor obiective pentru fiecare stat membru.

3.6

Hidrogenul, deja utilizat — cel puțin cu titlu experimental — ca sursă de energie de către unii constructori de automobile europeni, este încă produs în principal fie prin electroliză, fie din gaze naturale sau alți combustibili fosili. Nu s-ar produce, așadar, în acest caz nici o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Chiar dacă cercetările continuă în ceea ce privește producerea hidrogenului din biomasă, în special prin recurgerea la biotehnologii, sau din surse de energie regenerabile, posibilitatea de utilizare pe scară largă și de comercializare a vehiculelor pe bază de hidrogen depinde, de asemenea, de costul ridicat al achiziționării de pile de combustie. Cu toate acestea, pentru ca hidrogenul să devină o sursă de energie alternativă viabilă din punct de vedere economic, este necesară reducerea costurilor de producție. La University of New South Wales, se fac în prezent cercetări pentru atingerea acestui obiectiv prin utilizarea unor panouri solare specifice, confecționate din ceramică pe bază de oxid de titan. Titanul este un material foarte răspândit în sectorul hidrogenului solar: acesta are toate calitățile unui semiconductor și este rezistent la apă. În stare naturală însă, dacă nu este tratat, nu este încă destul de eficient.

4.1

Cu toate că prezintă eventualele avantaje, Comisia evită să atragă atenția asupra problemelor și inconvenientelor legate de producerea biocarburanților, deși emite din când în când unele avertismente. Comitetul consideră că, în ceea ce-l privește, este necesar să se analizeze cu grijă și atenție propunerea Comisiei, pentru a se evita ca, în loc de a rezolva o problemă, să se provoace alte dificultăți și mai grave sau să nu se prezinte, pe lângă aspectele pozitive, și inconvenientele. Este ciudat faptul că, pentru a sublinia beneficiile propunerii, se pleacă de la un scenariu nerealist, și anume acela de a atinge până în 2020 o pondere de 14 %! În cazul în care s-ar atinge obiectivul de 10 %, beneficiile ar fi mai modeste din punct de vedere obiectiv.

4.2

Nici documentul Comisiei, nici studiul de impact corespunzător nu evidențiază dificultăți semnificative. În general, de exemplu, problema eliminării deșeurilor rezultate din producerea de biocarburanți trebuie modernizată și evaluată pe baza sistemelor moderne de celule de biocombustie (biofuel cells) și a tehnologiilor electronice legate de producție.

4.3

În ceea ce privește cazul special al biodieselului, se constată:

4.4

În ceea ce privește cazul special al bioetanolului, se constată:

În schimb, avantajele se referă la posibilitatea de a extinde ciclul culturilor, alternând culturile tradiționale, alimentare, destinate consumului uman și animal, cu alte culturi specifice destinate producerii de biomasă în scopuri energetice. Este important ca această evoluție să aibă loc prin acordarea unei atenții deosebite producțiilor regionale. În orice caz, culturile agricole europene fac obiectul unor regulamente în materie de protecție a solului și de utilizare a fertilizatorilor.

4.5

Biocombustibilii necesită culturi adecvate, dezvoltate pe scară largă. În acest sens, pentru a veni în întâmpinarea necesității țărilor mai sărace de a obține produse alimentare la un cost cât mai redus, trebuie sacrificate alte culturi mai importante. Ipoteza utilizării celulozei ca produs de bază pentru producerea de biocarburanți este interesantă, dar trebuie subliniat că producția necesită un tratament fizico-chimic prealabil (un fel de explozie în masă), pentru ca celuloza să devină reactivă la procesul de biotransformare. În cele din urmă, este necesar să se atragă atenția asupra chestiunii reziduurilor și a catalizatorilor uzați, care agravează problema eliminării deșeurilor în etapele finale ale acestor procese.

4.6

Pentru o utilizare pe scară largă, se poate preconiza folosirea glicerolului cu rol de combustibil, fie în stare brută, fie în stare pură, sau în amestec cu alți combustibili. Această soluție prezintă în special următoarele inconveniente: costul glicerolului, în cazul în care este utilizat în stare pură, costul procesului de transformare în cazul glicerolului brut, puterea calorică redusă și, în toate cazurile, necesitatea de a distruge substanțele toxice care se formează în timpul combustiei (în principal acroleină, cunoscută și sub denumirea de aldehidă acrilică).

4.7

O altă soluție ar putea fi modificarea genetică a anumitor organisme, care pot permite anumitor culturi să se adapteze extrem de bine procesului de biotransformare, cu randamente înalte și, în consecință, cu o scădere a consumului energetic în timpul producției. De asemenea, ingineria genetică ar putea fi utilizată pentru a modifica organismele capabile să faciliteze utilizarea celulozei.

4.8

Din punct de vedere tehnic, se pune, de asemenea, problema randamentului materiilor prime destinate producerii de biocombustibili: dintr-o tonă de sfeclă de zahăr, se obțin aproximativ 400 de litri de bioetanol (adică aproximativ 1 500 Mcal). Poate fi considerat un astfel de rezultat suficient pentru obținerea unui bilanț global pozitiv, având în vedere potențialele riscuri și inconveniente pentru mediu ale utilizării acestei forme de energie?

4.9

Un alt aspect care nu trebuie neglijat este cel al procedeelor de extracție și al selectivității acestora, precum și al procedeelor de fermentație, relativ costisitoare în cazul în care se caută obținerea unui produs final de calitate. Pe de altă parte, eventuala prezență a unor impurități în combustibil ar putea antrena, în momentul utilizării acestuia, pierderi economice mult mai mari în ceea ce privește reacțiile secundare, calitatea combustibilului obținut și caracteristicile deșeurilor și ale reziduurilor produse.

4.10

Din punct de vedere strict ecologic, este necesar să se ia în considerare riscurile despăduririi (cum este cazul în Malaiezia și în Indonezia, pentru producerea de ulei de palmier, sau în Malawi și în Uganda, pentru cultura de jatropha în zonele destinate producției alimentare sau în zonele cu păduri tropicale care necesită protecție în mod deosebit) și cele legate de stocarea materiilor prime. Va trebui ca problemele biologice și biochimice corespunzătoare să fie abordate cu claritate și atenție.

4.11

De asemenea, există o dimensiune „etică” ce merită aprofundată: concurența între produsele alimentare și carburanți. Prețul materiilor prime nobile, cum ar fi grâul, porumbul și orezul, crește inexorabil ca urmare a cererii crescânde a „distileriilor” de biocarburanți (raportul FAO și PAM 2007). În Mexic, prețul la tortillas a crescut cu 60 %, ceea ce a dus la tulburări sociale importante și la manifestări de protest. Creșterea prețurilor la soia determină în China creșterea prețului cărnii, care s-a majorat cu 43 % de la începutul anului, precum și a prețului ouălor, cu 16 %. Prețul porumbului și cel al ovăzului au crescut cu 40, respectiv 20 %. În India, cota cerealelor a urcat cu 10 %, iar cea a grâului, cu 11 %. În Statele Unite, de asemenea, se vor înregistra creșteri la carnea de pasăre, ouă și lapte de 10 %, 21 % și respectiv 14 %, potrivit Ministerului Agriculturii al SUA. Dacă în viitor valoarea cerealelor utilizate drept carburant va depăși valoarea acestora ca alimente, piața se va orienta către sectorul energiei, iar prețul alimentelor va crește împreună cu cel al petrolului, ceea ce va spori riscul de penurie alimentară și la nivel european.

4.12

Dezvoltarea instalațiilor de producție (potrivit Statelor Unite, 79 de uzine noi sunt în construcție, acestea adăugându-se altor 116 deja în funcțiune) va determina o creștere exponențială a consumului de cereale, evaluată de EPI (Earth Policy Institute) la aproximativ 139 milioane de tone, adică dublul estimărilor USDA (Ministerul Agriculturii al SUA). Dacă se consideră că randamentul este de 110 galoane de etanol (416,19 litri) la tona de porumb (ceea ce reprezintă puțin mai mult de patru „plinuri” pentru un SUV (autoturism utilitar — Sport Utility Vehicle), problema devine cu adevărat îngrijorătoare.

4.13

Într-un aviz recent (2), Comitetul a subliniat, de asemenea, necesitatea de a conserva biodiversitatea, în special pădurile tropicale care nu numai că adăpostesc o faună care ar fi altfel condamnată iremediabil la dispariție, ci constituie și singurul și ultimul „plămân” al planetei. Culturile intensive de trestie-de-zahăr din Brazilia și de palmieri pentru ulei din Malaiezia și Indonezia, care sacrifică zilnic sute de hectare de pădure, destinându-le monoculturilor, trebuie eliminate.

4.14

Există, de asemenea, o problemă de „etică științifică”. Planeta Pământ este un sistem deschis care tinde inexorabil către un punct de echilibru care va coincide cu sfârșitul său. Științei îi revine rolul de a frâna această tendință spre declin, iar politicii, acela de a favoriza măsurile și studiile corespunzătoare.

4.15

Este important să se stabilească cu precizie costurile, nu numai cele economice, ci și cele de mediu și de sănătate. Trebuie depuse eforturi considerabile pentru a evalua și a studia cât mai bine impactul acestei evoluții.

4.16

În ceea ce privește procesul chimic de combustie, trebuie să se analizeze cu atenție, pentru alte molecule decât hidrocarburile, eventuala formare și dezvoltare de radicali liberi ca urmare a stresului oxidativ indus în cadrul acestor procese (radicalii liberi constituind unul din principalii factori aflați la originea bolilor canceroase). Nu există date fiabile cu privire la posibila înmulțire a acestora ca rezultat al producerii de biocarburanți.

4.17

Întreținerea și protecția solului sunt esențiale. Protecția acestuia este necesară, deoarece ne asigură supraviețuirea. Scăderea treptată a nivelului pânzelor freatice și degradarea lor progresivă sunt rezultatul unor politici aberante de exploatare și a sărăcirii a solurilor. Trebuie garantată rotația culturilor, astfel încât să se favorizeze revitalizarea solurilor.

4.18

În ceea ce privește siguranța alimentară, Comitetul pentru siguranța alimentară la nivel mondial al FAO, la cea de-a 33-a ședință, care a avut loc la Roma, între 7 și 10 mai 2007, a dedicat un capitol important acestei chestiuni. La punctul 45 se spune că: „Biocombustibilii oferă posibilități, dar prezintă și riscuri pentru cele patru dimensiuni ale siguranței alimentare, și anume disponibilitatea, accesul, stabilitatea și utilizarea. Consecințele biocombustibililor pentru siguranța alimentară vor depinde de amploarea și de tipul de sistem avut în vedere, de structura piețelor produselor de bază și a piețelor energetice și de politicile din domeniile agriculturii, energiei, mediului și comerțului. Progresele tehnologice sunt rapide în sectorul biocombustibililor și joacă un rol important în incertitudinea care planează asupra perspectivelor legate de siguranța alimentară”.

4.19

Tot în acest raport, FAO subliniază că „principala caracteristică a piețelor produselor alimentare și furajere în 2006 a fost saltul prețurilor cerealelor, în special ale grâului și porumbului, care au atins în noiembrie niveluri nemaiîntâlnite în ultimul deceniu. Recoltele reduse înregistrate în mari țări producătoare și creșterea rapidă a cererii de biocombustibili au fost principalii factori care au influențat piețele cerealiere. De asemenea, problemele de aprovizionare au fost predominante și în sectorul orezului”.

4.20

Chiar și China a luat recent măsuri de reducere a producției de etanol din porumb, astfel cum relatează publicația on-line Asia Times Online din 21 decembrie 2006: „În China, cel mai important este să hrănim cei 1,3 miliarde de locuitori și abia după aceea vom susține producția de biocarburanți”, a declarat Wang XIAOBING, responsabil în Ministerul Agriculturii.

4.21

În Italia, ziarul La Repubblica a publicat, la 20 iulie 2007, un articol intitulat „Războiul între biocarburanți și spaghete”. Avântul luat de cererea de porumb destinat producerii de biocarburanți va duce la creșterea prețului pastelor cu 20 %. Prețul grâului dur, principalul ingredient al pastelor italiene, s-a majorat cu peste 30 % după ce fermierii au abandonat cultivarea acestuia în favoarea porumbului destinat producerii de bioetanol. Bușelul (27 kg) de grâu la bursa din Chicago a trecut de la 3,6404 USD, la 3 aprilie 2007, la 5,64 USD la 14 iunie. Italienii, care sunt cei mai mari consumatori din lume, cu 28 kg pe locuitor și pe an, dar și cei mai mari producători, cu 3,2 milioane de tone, sunt foarte sensibili la aceste variații ale prețurilor.

4.22

Problema consumului de apă pentru producerea de biocarburanți a fost, de asemenea, neglijată. Studii foarte recente ale IWMI (International Water Management Institute), publicate la 10 mai 2007, demonstrează astfel că în Sri Lanka sunt necesari între 1 000 și 4 000 de litri de apă pentru producerea unui litru de etanol, în funcție de tipul de plantă și de tehnicile de producție utilizate. În Brazilia, cantitatea de apă necesară pentru producerea unui litru de etanol se estimează la 2 200 de litri, în timp ce în India, în absența unor ploi abundente și având în vedere necesitatea de a se recurge la irigații, este nevoie de 3 500 de litri de apă de irigație pentru a produce un litru de etanol! Aceste date sunt confirmate de UNESCO-IHE Institute for Water Education, institut internațional din Delft, creat în 2003, care colaborează cu universitatea locală, precum și de studii recente întreprinse de Facultatea de Agronomie din cadrul Universității Colorado, care dezvoltă soiuri speciale de porumb necesitând mai puțină apă. Datele menționate aici pot fi consultate și pe site-ul www.waterfootprint.org.

4.23

În Europa, problema apei afectează în special regiunile sudice, care suferă deja de mulți ani de penurie de apă și ale căror probleme se vor agrava, dată fiind creșterea temperaturii și evaporării ulterioare, deși, cel puțin pentru moment, această problemă nu pare să prezinte interes pentru regiunile nordice.

4.24

Tabelul următor (prezentat de dl Mario Marchionna de la ENI la un congres recent organizat de AIDIC — Asociația Italiană de Inginerie Chimică) face o comparație a costurilor, la valoare energetică egală, între carburanții fosili și biocarburanți.

4.25

Comisia consideră că, pentru a produce în cadrul UE biocarburanții necesari pentru realizarea obiectivului de 10 % în 2020, ar fi necesare 18 milioane de hectare cultivabile:

4.26

Comisia susține că utilizarea tot mai mare a biocarburanților va putea fi extrem de profitabilă, în special pentru țările în curs de dezvoltare, care își vor putea dezvolta producțiile destinate exportului. Cu toate acestea, fermierii africani își exprimă îngrijorarea cu privire la randamentul economic al investițiilor de până acum. Ziarul African Agriculture publică, în numărul său din mai 2007, un articol consacrat jatropha (un arbust cu semințe oleaginoase toxice pentru om, dar care produc un biodiesel de calitate rezonabilă și nu necesită îngrijiri deosebite). Acest articol, intitulat chiar „Să fie oare iluzorie fascinația pentru jatropha?”, ridică serioase semne de întrebare.

4.27

Asociațiile de mediu africane își fac, de asemenea, auzită vocea, după cum relatează săptămânalul The East African Business (ziar on-line publicat de principalul grup editorial kenyan, Nation Media Group) în numărul său din 7 mai 2007. În Uganda, fenomenul despăduririi înregistrează creșteri de 2,2 % anual, media mondială fiind de 0,2 % pe an. În acest ritm, există riscul unei despăduriri totale până în 2040. Un grup de activiști ai societății civile a format o coaliție denumită Save Mabira, după numele pădurii pe care guvernul ugandez a hotărât să o concesioneze Sugar Corporation of Uganda Ltd., pentru a dispune de mai multe terenuri pentru cultivarea trestiei-de-zahăr destinate producerii de bioetanol. Un sfert din pădurea virgină, cea mai vastă a țării, și anume 7 100 de hectare, va fi sacrificat pentru a produce câteva tone de bioetanol, destinate poate chiar autobuzelor ecologice europene!

4.28

Comisia nu se pronunță practic pe această temă, limitându-se la a declara în treacăt că trebuie să ne opunem, într-un fel sau altul, utilizării terenurilor destinate producției de culturi alimentare și exploatării habitatelor cu o mare valoare naturală, soluțiile trebuind căutate în aplicarea unor politici economice de descurajare. Sincer, Comisia pare să adopte o atitudine destul de timorată în acest context. Comitetul își exprimă profunda preocupare față de aceste riscuri ecologice, care vor fi inevitabil însoțite de o proliferare a culturilor de organisme modificate genetic (OMG), a căror utilizare în acest scop ar putea părea mai acceptabilă. Riscul de propagare a OMG-urilor este real, iar utilizarea acestora va putea fi evaluată numai după ce au fost realizate toate studiile științifice care se impun în ceea ce privește riscurile, conservând în același timp biodiversitatea încă existentă în UE.

4.29

Comitetul consideră indispensabilă intensificarea cooperării cu organismele internaționale care se ocupă de combaterea foametei în lume, în special FAO și PAM (Programul Alimentar Mondial) și regretă faptul că, în studiul de impact, Comisia a omis să ia legătura cu aceste agenții internaționale, care desfășoară o activitate serioasă în acest domeniu fără a disimula dificultățile și riscurile legate de producerea de biocarburanți, în special în ceea ce privește consumul de apă.

4.30

Comitetul ia act de concluziile Consiliului de primăvară din 8 și 9 martie 2007, care a acordat o importanță deosebită politicii energetice pentru Europa (PEE), având următoarele trei obiective principale:

4.31

Consiliul European susține și își însușește propunerile Comisiei în domeniul energetic în general și privind biocarburanții în special, chiar dacă formula utilizată, cu privire la obiectivul obligatoriu de 10 %, prezintă o mare marjă de incertitudine: „Caracterul obligatoriu al acestui prag se justifică, sub rezerva ca producția să aibă un caracter durabil, să fie introduși pe piață biocarburanți din a doua generație, iar directiva privind calitatea carburanților să fie modificată în consecință, pentru a se prevedea niveluri de amestec corespunzătoare”.

4.32

Va fi extrem de important să se înțeleagă cum pot fi utilizate efectiv de către statele membre limitele acestui caracter obligatoriu. În special trimiterea la disponibilitatea pe piață a biocarburanților din a doua generație pare, în prezent, problematică. Transformarea actualelor instalații industriale, a celor aflate în fază avansată de construcție și a celor prevăzute pentru anii următori, care produc biocarburanți din prima generație prin procedee foarte diferite de cele necesare pentru cei din a doua generație, este foarte costisitoare. Aceasta înseamnă că, în absența unei astfel de disponibilități, caracterul obligatoriu al deciziei Consiliului va fi redus la zero. În ceea ce privește durabilitatea, va trebui să se adopte, în paralel cu directivele existente, alte acte legislative europene, pentru a garanta că producerea de biomasă respectă cu strictețe criteriile stabilite și că producția agricolă destinată obținerii de biocarburanți nu intră în competiție cu cea rezervată alimentației umane și hranei animalelor. În ceea ce privește modificările care trebuie aduse directivei privind calitatea carburanților, procedura este destul de complexă și organismele de standardizare vor avea rolul de a se ocupa de aceasta, în special CEN, care va trebui să analizeze problemele corespunzătoare prin tehnici specifice adecvate.

4.33

În ceea ce privește biocarburanții din a doua generație, sunt deja posibile anumite soluții pentru producerea de etanol, fie printr-un proces biologic de fermentație și de distilare, fie printr-un proces termochimic de gazeificare a biomasei pentru obținerea unui gaz de sinteză (H2 + CO) care, prin fermentare, produce etanol și degajă energie prin intermediul unui ciclu combinat sau prin cogenerare. O primă instalație având capacitatea de 180 000 t/an va fi operațională din acest an la Porvoo, în Finlanda, iar o alta este programată pentru sfârșitul anului 2008, în aceeași localitate. Aceste procese prezintă totuși un randament energetic foarte scăzut, atunci când nu este negativ, cum se întâmplă uneori. Din acest motiv, s-a analizat posibilitatea recurgerii la un proces fotochimic, folosindu-se lumina solară ca sursă de energie și catalizatori adaptați, capabili să exploateze proprietățile acesteia. Biobutanolul reprezintă o soluție posibilă pentru biocarburanții din noua generație. Biobutanolul are o presiune scăzută a vaporilor și o bună toleranță la contaminarea cu apă în amestecurile de benzină, ceea ce facilitează utilizarea acestora în actualele circuite de aprovizionare și distribuție a benzinei. Biobutanolul poate fi amestecat cu benzină în concentrații superioare celor ale biocarburanților existenți, fără a fi necesară modificarea vehiculelor. De asemenea, acesta oferă un mai bun randament energetic în raport cu amestecurile benzină-etanol, îmbunătățind astfel eficiența energetică și reducând consumul pe litru. Biobutanolul poate fi produs utilizându-se filiera și instalațiile de producere a bioetanolului.

4.34

Cel de-al șaptelea Program-cadru a consacrat resurse importante dezvoltării acestor tehnologii, care prezintă caracteristici foarte interesante și produc biocarburanți „curați”:

CESE consideră că Europa trebuie să aloce mai multe resurse financiare cercetării în domeniul biocarburanților din a doua generație.

5.1

Comitetul aprobă obiectivele PEE, care necesită mobilizarea fondurilor necesare pentru investiții, făcând apel la instituțiile financiare europene.

5.2

Comitetul consideră necesară acordarea unei atenții deosebite cercetării în sectorul biocarburanților, în special al celor din a doua generație, fără a renunța la alte posibilități, cum ar fi cele legate de dezvoltarea hidrogenului solar sau a hidrogenului rezultat din tratarea biomasei.

5.3

Comitetul recomandă acordarea unei atenții deosebite respectării biodiversității și utilizării exclusive a culturilor nealimentare pentru producerea de biocarburanți, pentru a preveni riscul unei concurențe între produsele alimentare și carburanți, în timp ce milioane de ființe umane continuă să nu aibă hrană și să moară de foame. În concluziile raportului FAO menționat anterior, se afirmă, de fapt: „În lume rămân încă 854 de milioane de oameni subnutriți, o cifră considerabilă, care dovedește insuficiența progreselor în vederea realizării obiectivului Summit-ului mondial al alimentației și a obiectivelor de dezvoltare ale mileniului. În timp ce numeroase țări, în special în Africa subsahariană, ar avea posibilitatea de a reduce numărul de persoane care suferă din cauza foametei, această cifră rămâne amenințată de creșterea prețurilor la alimente, potențiala reducere a ofertei pe piețele cerealiere, conflicte, boli și schimbări climatice”. Cercetătorii americani Ford Runge și Benjamin Senauer de la Universitatea Minnesota consideră, pe baza evoluției prețurilor cerealelor de uz alimentar, că numărul persoanelor care suferă din cauza foametei în lume, în loc să scadă la 600 de milioane în 2005, astfel cum se prevedea, se va dubla, ajungând la 1 200 de milioane!

5.4

Pentru a atinge obiectivele de protecție a mediului și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, de optimizare a consumului de energie, de utilizare a unor energii alternative, de independență energetică și de siguranță a aprovizionării, Comitetul propune ca produsele care contribuie semnificativ, mai mult decât altele, la realizarea obiectivelor sale să facă obiectul unui tratament diferențiat (stimulente fiscale, administrative etc.).

5.5

Comitetul consideră că, în condițiile actuale, tehnologiile existente necesită un consum foarte mare de energie, apă și suprafețe (randamentul la hectar este astfel încât, dacă o treime din suprafața totală a teritoriului italian ar fi destinat cultivării de rapiță, s-ar obține o cantitate de biodiesel care abia dacă ar fi suficientă pentru a înlocui 10 % din consumul total de produse petroliere în Italia și 40 % din consumul de motorină destinată transporturilor).

5.6

Comitetul consideră că propunerea de directivă trebuie însoțită de un vast și ambițios proces de evaluare a impactului economic, ecologic și social care, pentru moment în orice caz, nu pare a fi proporțional cu importanța problemei.

5.7

Pentru a nu anula efectele combaterii poluării, este fundamental să se obțină biocarburanți din produse agricole naționale „de la kilometrul zero”. Aceste produse nu trebuie transportate dintr-o țară în alta pe distanțe lungi, deoarece acest lucru ar antrena un consum semnificativ de combustibili fosili. Recuperarea de energie din reziduuri agroalimentare ridică probleme legate de, pe de o parte, de o răspândire extinsă pe teritoriu, care ar necesita deplasări costisitoare la centrele de prelucrare și, pe de altă parte, de conținutul lor ridicat de apă, care impune prelucrarea unor volume considerabile. Din aceste motive, ar fi de preferat ca aceste biomase să fie prelucrate la fața locului.

5.8

Comitetul consideră că este necesară susținerea cercetării în domeniul tehnologiilor legate de celulele de biocombustie (biofuel cells), adică pilele cu combustibil biologic care utilizează biocatalizatori pentru a converti energia chimică în energie electrică. Acest proces de producere a energiei cu ajutorul pilelor permite recuperarea tuturor electronilor pe care planta din care se obține biomasa i-a acumulat în cursul procesului de fotosinteză (24 de electroni pe moleculă de glucoză oxidată cu CO2 și cu apă).

5.9

Comitetul este de acord cu estimările Parlamentului European care, în Rezoluția sa privind o strategie în favoarea biomasei și carburanților, adoptată la Strasbourg, la 14 decembrie 2006, sublinia în considerentele sale că „sectorul transporturilor este responsabil pentru peste 20 % din emisiile de gaze cu efect de seră, deși acest sector nu este inclus în mecanismul de tranzacționare a cotelor de emisii; (…)”. Prin urmare, Comitetul recomandă Comisiei să examineze posibilitatea de a extinde aplicarea sistemului de certificate albe în sectorul automobilelor.

5.10

În aceeași rezoluție, Parlamentul European „invită Comisia să introducă o certificare obligatorie și exhaustivă care să permită o producție durabilă de biocarburanți în toate etapele, să includă standarde pentru fazele de cultivare și transformare, precum și pentru bilanțul gazelor cu efect de seră pe durata întregului ciclu de viață și să se aplice în același mod biocarburanților produși în cadrul Uniunii și celor importați în Uniune [și] solicită Comisiei să susțină aplicarea și utilizarea sistemului de monitorizare globală pentru mediu și securitate (GMES), pentru a controla utilizarea solurilor pentru producerea de bioetanol, obiectivul fiind de a evita distrugerea pădurilor tropicale și apariția altor efecte negative asupra mediului” Comitetul aprobă și susține propunerile Parlamentului European.

5.11

Comitetul subliniază că parcul auto al anumitor state membre care au aderat recent la UE este extrem de învechit și este format din vehicule uzate care sunt cele mai puțin performante de pe piețele mai bogate. Venitul pe locuitor în aceste țări este destul de scăzut, acest lucru fiind valabil și pentru categorii importante de populație din țările cu venit mai ridicat pe locuitor. Acest lucru înseamnă că nu este posibil să se impună obligații și costuri acestor cetățeni europeni pentru care automobilul reprezintă, poate, un instrument de lucru indispensabil.

5.12

Comitetul consideră că biocarburanții pot reprezenta, în faza actuală, un sprijin pentru piața carburanților, dar nu și un răspuns structural la cererile din acest sector, cu condiția ca producerea lor să fie strict controlată, pentru a se evita riscurile ecologice și sociale menționate în prezentul aviz. Având în vedere potențialele probleme identificate în prezentul aviz, în opinia Comitetului, Comisia ar trebui să revizuiască în mod constant obiectivul de 10 % și să fie pregătită să prezinte propuneri de modificare în cazul în care problemele nu pot fi rezolvate în mod satisfăcător și durabil.

16.2.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 44/44

1.1

CESE susține inițiativa Comisiei Europene de revizuire a Strategiei Comunității pentru reducerea emisiilor de CO2 provenite de la transportul rutier.

1.2

Comisia a propus — iar Consiliul intenționează să confirme — reducerea emisiilor de CO2 provenite de la autoturisme la 130 g/km până în 2012, prin îmbunătățiri tehnologice aduse motoarelor vehiculelor. O reducere suplimentară de 10 g/km ar trebui realizată, dacă este posibil din punct de vedere tehnic, datorită tehnologiilor alternative și utilizării sporite a biocombustibililor, pentru a se atinge obiectivul general de 120 g/km până în 2012.

1.3

CESE consideră că această inițiativă ambițioasă nu va fi o reușită decât prin intermediul unei serii de intervenții echilibrate și diversificate și al unui calendar care să țină seama de faptul că constructorii de autoturisme trebuie să adapteze soluțiile tehnologice alese la toate modelele pe care le produc, ceea ce reprezintă o operațiune complexă, cu costuri variabile. Cu alte cuvinte, îmbunătățirea performanțelor autoturismelor în ceea ce privește emisiile de CO2 trebuie să fie compatibilă cu capacitatea de asimilare a constructorilor, din punct de vedere financiar și tehnologic și cu puterea de cumpărare a potențialilor cumpărători.

1.4

În acest context, în timp ce insistă asupra necesității de a impune constructorilor de autoturisme accelerarea procesului de reducere a consumului și a emisiilor, CESE subliniază necesitatea sporirii eforturilor în vederea instaurării unui cadru legislativ cât mai eficient posibil din punct de vedere social, economic și al protecției mediului.

1.5

În consecință, CESE recomandă realizarea unui studiu de impact amplu și detaliat, în vederea evaluării costurilor și avantajelor diverselor opțiuni, de la intervențiile asupra tehnologiei autoturismelor la alte posibile instrumente: adaptarea infrastructurilor, combustibili alternativi, stimulente fiscale, conștientizare prin diferite forme de educație asupra modalității de conducere a autoturismului care să nu dăuneze mediului (foarte utile în special în marile aglomerări urbane (1)) și orientarea cererii prin intermediul măsurilor de impozitare a emisiilor de CO2. CESE consideră, de asemenea, că printre posibilele măsuri trebuie incluse și utilizarea de pneuri cu rezistență redusă la rulare, care, potrivit statisticilor industriale, pot reduce consumul cu aproximativ 3-4 %. Propunerea Comisiei de a introduce sisteme de monitorizare a presiunii pneurilor servește aceluiași scop.

1.6

O combinație inteligentă și proporționată a tuturor măsurilor disponibile ar putea permite atingerea obiectivelor legate de reducerea emisiilor de CO2, fără ca aceasta să constituie un obstacol în calea reînnoirii parcului auto, limitând și distribuind sarcina financiară pentru a nu defavoriza potențialii cumpărători de autoturisme noi.

1.7

De asemenea, CESE speră să fie ales instrumentul legislativ cât mai neutru cu putință în ceea ce privește concurența între constructori, care să nu impună limite obligatorii modelelor comercializate de aceștia ci, mai curând, să orienteze cererea consumatorilor către modele cu emisii reduse. Obiectivele legate de reducerea emisiilor de CO2 trebuie corelate cu diferențele existente între gamele de produse, utilizându-se parametrii considerați a fi cei mai semnificativi și proporționali cu emisiile de CO2.

1.8

Este extrem de important ca parametrii aleși să reprezinte un instrument de orientare a consumatorilor către tipurile de vehicule care răspund cel mai bine nevoilor lor reale, evitându-se consumul și emisiile inutile în utilizarea curentă.

1.9

În acest sens, CESE își exprimă îngrijorarea față de intenția Comisiei de a elabora un instrument legislativ pentru vehiculele comerciale ușoare. Aceste vehicule, destinate utilizării profesionale, acestea sunt atent examinate de către potențialii cumpărători, întrucât consumul și implicit emisiile de CO2 influențează în mod semnificativ costurile de producție. În consecință, autovehiculele oferite în prezent pe piață sunt deja pe cale să adopte soluțiile cele mai eficiente, adică folosirea aproape exclusivă a motoarelor pe motorină. În orice caz, CESE recomandă Comisiei ca, înainte de a lua o decizie, să elaboreze un studiu de impact pe baza unei măsurători actualizate a emisiilor vehiculelor comerciale ușoare, inexistentă în prezent.

1.10

În sfârșit, CESE consideră că statele membre trebuie să intervină în mult mai multe domenii decât în trecut (șosele, semafoare inteligente etc.), mai ales prin achiziționarea de vehicule ecologice pentru propriul lor parc de mijloace de transport în comun și prin angajamente în ceea ce privește atât construirea de rețele de infrastructuri care să permită accesul la distribuția de combustibili cu un impact redus asupra mediului, cum ar fi gazele naturale, cât și facilitarea achiziționării de vehicule pe gaze naturale sau gaz petrolier lichefiat (GPL), chestiune asupra căreia CESE s-a exprimat deja în avize anterioare (2).

2.1

În 1995 a fost adoptată o strategie comunitară de reducere a emisiilor de CO2, care includea măsuri atât cu privire la oferta constructorilor de autoturisme, cât și cererea consumatorilor.

2.2

Mai concret, în cadrul unei inițiative a sectorului ofertei, în 1998 constructorii europeni au semnat un acord voluntar în vederea reducerii până în 2008 a mediei emisiilor de CO2 provenite de la autoturisme până la 140 g/km. În anul următor, constructorii japonezi și coreeni și-au luat același angajament, pentru anul 2009.

2.3

În ceea ce privește cererea, strategia Comisiei Europene prevedea conștientizarea consumatorului în legătură cu emisiile de CO2, în vederea orientării acestuia către o alegere înțeleaptă, precum și o utilizare specifică a sistemelor de impozitare a autoturismelor.

2.4

În practică au fost înregistrate îmbunătățiri semnificative în sectorul ofertei, deși insuficiente pentru atingerea obiectivelor stabilite, în lipsa contribuției celorlalte două instrumente, și anume conștientizarea/orientarea și sistemul de impozitare. Acest fapt este recunoscut de Comisie, care admite în comunicarea sa că „îmbunătățirile din tehnologia autoturismelor au asigurat majoritatea reducerilor” emisiilor de CO2.

2.5

Într-adevăr, emisiile de CO2 au scăzut cu 13 %, de la 186 g/km la 161 g/km între 1995 și 2004, iar 30 % din autoturismele comercializate în 2004 înregistrau emisii de sub 140 g/km.

2.6

Pe de altă parte, în aceeași perioadă de timp, preferințele consumatorului s-au orientat către vehicule mai mari, mai grele și mai puternice, întrucât acestea sunt considerate mai sigure în condițiile în care mare parte a populației a părăsit centrele urbane. Prin urmare, conștientizarea prin etichetare a avut o influență scăzută asupra alegerii consumatorilor.

2.7

Celălalt instrument destinat să orienteze cererea, și anume impozitele menite să reducă emisiile de CO2, nu a căpătat încă o dimensiune europeană (3), limitându-se la inițiative naționale în mai puțin de jumătate din statele membre, unele dintre acestea având în mod paradoxal un impact negativ asupra reducerii emisiilor. Un exemplu în acest sens îl reprezintă creșterea impozitului pe motorină care, în numeroase state membre cu un parc de vehicule pe motorină considerabil, a dus la încetinirea procesului de trecere la vehiculele pe motorină.

2.8

În concluzie, din motive legate atât de factorii externi care au încetinit procesul de reducere inițiat de revizuirea tehnologiilor din industria automobilelor prin acorduri voluntare, cât și de neutilizarea celorlalte instrumente prevăzute, obiectivele stabilite pentru 2008-2009 par a fi imposibil de atins. De aceea, Comisia a hotărât revizuirea strategiei prin intermediul comunicării examinate în prezent de CESE și care enunță orientările care trebuie să fie urmate de o propunere legislativă specifică până în primul semestru al anului 2008.

3.1

În comunicare Comisia propune atingerea până în 2012 a obiectivului comunitar de 120 g/km, prin intermediul intervențiilor combinate ale UE și ale statelor membre.

3.2

În acest scop, Comisia va propune un cadru legislativ până la jumătatea anului 2008, care vizează reducerile obligatorii ale emisiilor de CO2, în vederea atingerii obiectivului de 130 g/km pentru parcul mediu de vehicule noi, prin intermediul îmbunătățirilor tehnologice aduse motoarelor vehiculelor.

3.3

O reducere suplimentară de 10 g/km (sau echivalentul acesteia în cazul în care este posibil din punct de vedere tehnic) va fi realizată prin alte îmbunătățiri tehnologice și printr-o utilizare sporită a biocarburanților; mai concret este vorba despre:

3.4

Comisia recunoaște că va fi necesară conceperea cadrului legislativ care introduce media parcului de mașini noi astfel încât să se asigure îndeplinirea obiectivelor de reducere care sunt neutre din punctul de vedere al concurenței, echitabile din punct de vedere social și durabile, care țin seama de diversitatea producătorilor europeni de automobile și evită toate denaturările nejustificate ale concurenței între constructori.

3.5

În acest context, Comisia încurajează statele membre să-și adapteze politicile proprii de impozitare a autoturismelor, astfel încât să promoveze achiziția de autoturisme cu consum redus de combustibil în întreaga UE și să sprijine producătorii în respectarea cadrului viitor de eficiență a combustibililor.

3.6

De asemenea, Comisia sugerează aplicarea de taxe diferențiate pentru întreaga gamă de mașini de pe piață, astfel încât să îl determine treptat pe consumator să se orienteze spre mașini cu emisii mai reduse, ca o modalitate eficientă de a reduce costurile de conformitate suportate de constructori.

3.7

Stimulentele fiscale ar putea reprezenta o modalitate eficientă de încurajare a achizițiilor de autovehicule din clasele cele mai nepoluante de autovehicule ușoare existente pe piață; de asemenea, accentul este pus pe necesitatea de a îmbunătăți eficiența furnizării de informații către potențialii cumpărători cu privire la consumul de carburant al autovehiculului (în 2007, Comisia va adopta o propunere de modificare a Directivei 1999/94/CE privind etichetarea).

3.8

În cele din urmă, Comisia subliniază necesitatea ca statele membre să promoveze modalitățile de conducere care respectă mediul înconjurător prin intermediul unor campanii de formare și/sau sensibilizare care au scopul de a reduce emisiile.

3.9

În plus, constructorii sunt invitați ca până la mijlocul anului 2007 să semneze un acord voluntar de bune practici privind comercializarea și publicitatea autovehiculelor în scopul promovării modelor de consum durabil.

4.1

CESE este pe deplin de acord că este necesară revizuirea strategiei comunitare de reducere a emisiilor de CO2 generate de traficul rutier, care reprezintă aproximativ 20 % din totalul emisiilor.

4.2

De asemenea, CESE ar dori să sublinieze caracterul complex al acestei revizuiri, care își propune reducerea suplimentară a emisiilor de CO2, fără a submina competitivitatea din sectorul auto, care funcționează pe o piață globală cu concurență acerbă.

4.3

Trebuie să se țină seama de faptul că numai în Europa industria de automobile numără 2 milioane de angajați, la care se adaugă 10 milioane de angajați din alte sectoare conexe. Această industrie reprezintă 3,5 % din PIB-ul european și exporturi nete în valoare de 33,5 miliarde EUR, fără a uita cele 365 miliarde de EUR rezultate din impozite pe care statele membre le încasează anual.

4.4

În comunicarea sa CARS 21 (4), Comisia a dorit să stabilească liniile directoare ale politicii industriale din domeniul sectorului automobilelor, care „joacă un rol substanțial în economia europeană”.

Comunicarea CARS 21 reprezintă răspunsul Comisiei la raportul final și la recomandările formulate în decembrie 2005 de grupul la nivel înalt CARS 21, din care au făcut parte reprezentanți ai Comisiei, ai industriei și ai principalelor componente ale societății civile. Documentul subliniază că atingerea obiectivelor ambițioase din domenii complexe precum reducerea emisiilor de CO2, fără a afecta negativ competitivitatea industrială sau ocuparea forței de muncă, necesită o abordare integrată, care își propune realizarea convergenței tuturor părților interesate spre urmărirea unui singur obiectiv de interes general.

4.5

CESE împărtășește îngrijorarea exprimată privind impactul potențial excesiv asupra costurilor industriale pe care l-ar putea avea deciziile susceptibile de a pune direct sau indirect în pericol nivelurile de ocupare a forței de muncă din sectorul auto, încurajând alegerile strategice care dau posibilitatea delocalizării industriei în afara teritoriului UE.

4.6

Având în vedere aceste observații, CESE este de acord că producătorii de automobile ar trebui îndrumați insistent să ia măsuri mai urgente de accelerare a reducerii consumului și emisiilor, subliniind în același timp necesitatea de a depune eforturi pentru introducerea unui cadru legislativ pentru reducerea emisiilor de CO2, care să prezinte un maxim de eficiență din punct de vedere social, economic și de protecția mediului.

4.6.1

Pentru asigurarea celor mai bune rezultate din viitoarea legislație comunitară în materie de reducere a emisiilor de CO2 rezultate din traficul rutier, CESE ar dori să facă următoarele recomandări:

4.6.2

Toate aceste măsuri vor avea ca efect nesubminarea procesului de reînnoire a parcului auto actual datorită distribuției obligațiilor financiare legate de reducerea nivelului de emisii de CO2. Incidental, CESE dorește să precizeze că, potrivit PESC (6), reducerea potențială a emisiilor de CO2 ca urmare a condusului ecologic s-ar putea ridica la 50 milioane de tone în Europa până în anul 2010 (2006-2010), iar, potrivit unui studiu comun TNO/IEPM (7), condusul ecologic nu este doar fezabil, ci și eficient și cuantificabil.

4.6.3

Pe de altă parte, prețul mediu de vânzare al unui automobil ar crește cu aproximativ 3 600 EUR, dacă obiectivul de 120 g/km s-ar atinge prin mijloace care țin exclusiv de tehnologia automobilelor. În plus, aceleași surse (8) precizează că, pentru a atinge obiectivul de 130 g/km, costul suplimentar suportat de cumpărător ar fi în orice caz substanțial, adică aproximativ 2 500 EUR.

4.6.4

Având în vedere că parcul auto din Europa se reînnoiește în medie o dată la 12 ani, așa cum a observat Comisia, este evident că o creștere atât de substanțială a prețurilor ar încetini și mai mult ciclul de reînnoire a automobilelor. De asemenea, este evident că aceste creșteri ar avea un impact social, deoarece categoriilor sociale mai defavorizate le va fi și mai greu să achiziționeze un automobil.

4.7

În final, CESE nu împărtășește poziția Comisiei conform căreia tehnologiile complementare ar produce o reducere a emisiilor de CO2 de 10 g/km, de vreme ce capacitatea biocarburanților de a pătrunde pe piață este încă incertă și nu se poate presupune că se va atinge nivelul așteptat de 5 g/km. CESE este de părere că este esențial să se introducă un sistem de măsuri care pot fi urmărite cu exactitate, așa cum este cazul, de exemplu, al condusului ecologic și infrastructurilor.

5.1

Pe linia considerațiilor generale de mai sus și luând în considerare dezbaterea parlamentară în desfășurare, CESE speră că viitorul instrument legislativ nu numai că nu va afecta capacitatea cumpărătorilor de a achiziționa autovehicule noi, în scopul reînnoirii parcului auto, dar că va fi și capabil să orienteze în mod decisiv cererea către modele cu emisii reduse de CO2.

5.2

În lipsa unei evaluări de impact extinse și detaliate, în măsură să pună în evidență costurile/beneficiile diverselor soluții posibile, CESE își rezervă dreptul de a-și exprima prin intermediul unui aviz și la o dată ulterioară opinia privind atingerea unor limite corespunzătoare și realiste în ceea ce privește reducerea emisiilor de CO2, dar recomandă încă de pe acum luarea în considerare de către instrumentul legislativ plănuit a fi aplicat a faptului că ciclul de producție auto este binecunoscut pentru complexitatea sa și că presupune un lead-time  (9) care poate ajunge până la 7 ani.

5.3

Având în vedere timpul necesar pregătirii legislației prin procedura de codecizie, CESE apreciază că textul final care va conține cerințele ce vor trebui îndeplinite nu va fi gata înainte de 2009. Ținând cont de cele precizate mai sus în legătură cu ciclurile industriale tipice acestui sector, primul termen practic care poate fi luat în considerare este anul 2015, aceasta și prin prisma intrării în vigoare la acel moment a regulamentului EURO 6 privind reducerea poluanților, regulament care, ca și în cazul CO2, presupune modificări de structură la automobile.

5.4

Pe de altă parte, există riscul ca data-țintă 2012 să nu poată fi atinsă din punct de vedere tehnic, ceea ce ar putea avea urmări negative evidente asupra competitivității industriei auto europene și nivelurilor sale de ocupare a forței de muncă.

5.5

Încă de pe acum, CESE se exprimă în favoarea unui instrument legislativ care să fie neutru în ce privește concurența între constructori, mai precis care să nu impună limite restrictive în ceea ce privește oferta de modele de pe piață, ci să orienteze cererea cumpărătorilor către modele cu emisii reduse; reducerile de CO2 cerute vor trebui să fie corelate cu diferențele existente în prezent în cadrul gamei de produse, prin utilizarea acelor parametri considerați a fi cei mai relevanți și aflați în proporție directă cu emisiile de CO2.

5.6

Din acest punct de vedere, se consideră că parametrul ales va trebui să garanteze faptul că toate contribuțiile diferitelor segmente la reducerea emisiilor, ca și inevitabila creștere ulterioară a costului autovehiculelor nu vor fi în măsură să le facă pe acestea mai puțin accesibile, astfel încât consumatorul să poată cumpăra un autovehicul nou cu respectarea propriilor limite de cheltuieli.

5.6.1

Un parametru posibil ar fi cel reprezentat de greutatea autovehiculului (după cum a sugerat ACEA — Asociația Europeană a Constructorilor de Automobile), deoarece aceasta este în relație directă cu nivelul emisiilor de CO2. CESE reamintește faptul că între 1996 și 2005, creșterea în greutate a autovehiculelor a fost de 32 kg, ceea ce s-a reflectat într-o creștere a emisiilor de CO2 de aproximativ 6,6 g/km. În Japonia, greutatea urmează a fi utilizată ca parametru de referință în strategia de reducere a emisiilor de CO2. În 2006 s-a decis aici atingerea unui nivel de 138 g/km până în 2015. ACEA este în favoarea acestui parametru, deoarece el se înscrie în tendința de armonizare a politicilor privind CO2 la nivel mondial.

5.6.2

Trebuie de altfel subliniat faptul că în prezent au loc discuții cu privire la alți parametri care ar putea fi utilizați în identificarea și diferențierea gamelor de produse. Se impune o mențiune specială privind propunerea raportorului PE, Chris Davies, care ia în considerare footprint-ul autovehiculului (aria ocupată de mașină, calculată în funcție de distanța dintre axe și de ecartament (10)).

5.6.3

Pe de altă parte, CESE consideră că adoptarea spre exemplu ca parametru a ceea ce se numește box volume (lungimea × lățimea × înălțimea autovehiculului) s-ar putea dovedi utilă și corespunzătoare. Acest parametru ar putea constitui un posibil instrument de îndrumare a consumatorilor către tipurile de autovehicule care le satisfac nevoile reale, ceea ce ar avea ca rezultat eliminarea emisiilor inutile de CO2 care se datorează unei nepotriviri între nevoile efective și mărimea autovehiculului. Cu alte cuvinte, o persoană care are nevoie de o mașină de teren (SUV — Sport Utility Vehicle), care poate transporta mai multe persoane și mai multă încărcătură va fi dispusă să plătească mai mult pentru că are efectiv nevoie de un asemenea autovehicul, pe când în lipsa unor asemenea necesități va considera mai potrivit să se orienteze către un segment inferior.

5.7

În ceea ce privește propunerea avansată de același raportor al PE, Chris Davies, privind necesitatea introducerii unui mecanism numit Carbon Allowance Reduction System (CARS), și care să prevadă amenzi și credite în cazul depășirii sau, dimpotrivă, al respectării limitelor stabilite, CESE consideră impracticabilă instituirea unui sistem de schimb al cotelor de CO2 pe o piață care se limitează la sectorul auto.

Ținând cont de obiectivele foarte ambițioase existente, nu se întrevăd perspective realiste de acumulare a unor cantități suficiente de cote de schimb, care să garanteze funcționarea sistemului.

5.7.1

Pe de altă parte, CESE consideră posibilă aplicarea unui sistem deschis de comercializare a emisiilor (care să permită schimburile cu alte sectoare), acesta având avantajul că garantează o reducere globală a emisiilor de CO2 într-un context de flexibilitate adecvată, cu stabilirea în același timp de limite în privința achiziționării de cote de către firmele constructoare de automobile. În consecință, CESE se declară în favoarea unui sistem deschis ale cărui implicații economice vor trebui definite și identificate din punctul de vedere al schimbărilor care vor interveni pe piața emisiilor între momentul actual și 2015, subliniind necesitatea ca astfel de implicații economice să nu afecteze posibilitățile de achiziție de către consumatorii finali.

5.8

În legătură cu paragraful comunicării care se referă la introducerea unui cod de etică pentru activitățile de comercializare și reclamă, CESE atrage atenția asupra faptului că în aproape toate statele membre există deja acorduri, în majoritate foarte riguroase, în scopul definirii unor reguli de conduită în acest sector. Cu toate acestea, CESE este în principiu în favoarea armonizării acestor reguli și nu se opune prin urmare elaborării unui cod european de bune practici, după cum Comisia a sugerat constructorilor de automobile.

5.9

CESE remarcă și faptul că, în comunicarea sa, Comisia își anunță intenția de a pregăti un instrument legislativ pentru reducerea emisiilor de CO2 și în cazul autovehiculelor comerciale ușoare.

5.9.1

Opinia CESE este că autovehiculele comerciale ușoare (categoria N1 și autovehicule înrudite, pentru transportul de călători) nu necesită intervenții de acest tip, deoarece acestea sunt destinate unei utilizări în scopuri comerciale și, în consecință, emisiile de CO2 reprezintă deja un factor determinant în alegerea făcută de cumpărător, pentru că are un impact major în costurile de exercitare a activității acestuia. În consecință, autovehiculele oferite în prezent pe piață sunt deja pe cale să adopte soluțiile cele mai eficiente, ceea ce se traduce aproape exclusiv prin utilizarea motoarelor diesel.

5.9.2

În orice caz, CESE recomandă ca, înainte de adoptarea vreunei decizii în această privință, Comisia să efectueze o evaluare de impact bazată pe o analiză la zi a nivelului emisiilor autovehiculelor comerciale ușoare, analiză care nu este în prezent disponibilă.

5.9.3

Fixarea unor obiective în termeni de g/km în lipsa unei cunoașteri precise a datelor relevante prezintă, de asemenea, riscul reducerii capacității de transport a autovehiculelor individuale. Ineficiența rezultată va impune fie o creștere a numărului de autovehicule pentru transportul aceleiași cantități de marfă, fie folosirea unor autovehicule mai mari, dintr-o categorie superioară, ceea ce ar duce la creșterea globală a volumului emisiilor.

5.10

CESE consideră de altfel necesar ca problema emisiilor de CO2 de către autoturisme și autovehicule comerciale ușoare să fie analizată în toată complexitatea ei, luând în considerare întreg ciclul de viață al autovehiculelor, de la procesul de producție până la utilizare și casare. Având în vedere cele prezentate mai sus, CESE dorește, de asemenea, să sublinieze nevoia de coordonare și de coerență în privința inițiativelor legislative și de reglementare care privesc industria auto și care au impact asupra emisiilor de CO2, în vederea evitării situației în care inițiative pe diverse teme intră în contradicție, provocând astfel întârzieri în punerea lor în aplicare.

5.11

CESE consideră că inițiativele viitoarelor programe-cadru pentru cercetare trebuie dirijate cu prioritate și fără întârziere către proiecte ce își propun găsirea de soluții de reducere a emisiilor globale de CO2, realizabile tehnic și durabile economic (și nu numai în domeniul transporturilor), ținând seama de impactul efectiv al întregului ciclu de viață al diverselor surse de emisie. CESE este de părere că proiectele de cercetare trebuie să ia în considerare un spectru cât mai larg, în scopul identificării unor soluții pe termen scurt, mediu și lung care să respecte principiul „abordabilității” atât în cazul constructorului, cât și în cel al consumatorului final, pentru a stimula reînnoirea parcului auto într-o logică a mobilității durabile.

5.12

CESE consideră în cele din urmă că intervențiile statelor membre trebuie să se extindă pe mai multe arii decât cele abordate până acum (străzi, semafoare inteligente etc.) și, nu în ultimul rând, prin intermediul inițiativelor ce constau în achiziționarea de autovehicule ecologice pentru parcurile auto proprii și implicarea atât în constituirea unor rețele de infrastructură care să facă posibil accesul la distribuția de combustibili cu un impact mai mic asupra mediului, cum ar fi gazele naturale, cât și în facilitarea achiziționării de autovehicule care utilizează gaz natural sau GPL.

16.2.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 44/49

16.2.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 44/50

1.1

CESE se declară de acord cu propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind selectarea și autorizarea sistemelor care furnizează servicii mobile prin satelit și recomandă adoptarea și intrarea în vigoare imediată a acesteia.

1.2

CESE susține cu tărie obiectivul prioritar al propunerii de decizie, astfel cum este formulat în titlul 1 articolul 1 alineatul (1), de instituire a unei proceduri unice, coordonate la nivel comunitar, pentru selectarea și autorizarea de către statele membre a sistemelor de comunicații mobile prin satelit.

1.3

CESE consideră că necesitatea adoptării imediate a acestei decizii este impusă de:

1.4

CESE subliniază că realizarea și utilizarea sistemelor de comunicații prin satelit constituie, prin însuși domeniul pe care îl acoperă, inițiative majore care asigură extinderea industriei spațiale europene și dezvoltarea de aplicații specifice în domeniul comunicațiilor, în mod cu totul coerent cu Strategia Lisabona de promovare a dezvoltării durabile, inclusiv prin contribuția directă la crearea de noi locuri de muncă în condițiile unei competitivități sporite.

1.5

CESE remarcă cu plăcere faptul că UE deține resurse tehnice semnificative în acest domeniu, ceea ce vine în sprijinul propunerii în discuție: trei dintre cei mai mari operatori de sisteme de sateliți la nivel mondial sunt europeni, iar comunicațiile prin satelit aduc 40 % din veniturile curente ale sectorului spațial european.

1.6

CESE salută consensul obținut de Comisie în promovarea acestei propuneri, care a întrunit încă din faza de proiect sprijinul tuturor părților interesate consultate: industria de sateliți, operatorii de rețele de telecomunicații, Agenția Spațială Europeană și autoritățile de reglementare naționale din statele membre.

1.7

În același timp, CESE remarcă faptul că, în forma sa finală actuală, decizia conciliază în mod echitabil opiniile divergente exprimate în timpul consultărilor, referitoare la metodele și criteriile de selecție, necesitatea creșterii flexibilității la nivel național în ceea ce privește durata perioadei de obținere a autorizației și a perioadei de valabilitate a acesteia și coordonarea mai strânsă a procedurilor naționale de autorizare.

1.8

CESE recomandă adoptarea deciziei în forma propusă, ținând seama de faptul că, în ceea ce privește metodologia de aplicare a prevederilor privind selectarea și autorizarea, trebuie stabilite reglementări pentru protejarea intereselor individuale ale cetățeanului și excluderea posibilităților de supraveghere a vieții private a utilizatorilor prin intermediul echipamentelor terminale ale sistemelor satelitare.

2.1

Elaborarea și introducerea unui sistem pan-european de comunicații folosind tehnologiile satelitare reprezintă o bază alternativă și inovatoare pentru diferitele tipuri de servicii de telecomunicații și radiodifuziune/multidifuziune, indiferent de poziționarea utilizatorilor finali, precum și de acces la rețele internet/intranet de mare viteză, servicii multimedia mobile, de protecție civilă, de gestionare a crizelor de tip nemilitar (dezastre naturale sau umane), de asigurare a securității și ordinii interne, aplicații de tip „fleet management”, asistență medicală la distanță etc.

2.2

Sistemul este astfel conceput încât să contribuie la dezvoltarea pieței interne, la sporirea competitivității prin creșterea disponibilității serviciilor pan-europene, la încurajarea de investiții eficiente, în special prin introducerea unor servicii inovatoare pentru asigurarea furnizării de capacitate de comunicații zonelor terestre periferice și spațiului maritim.

2.3

În mod special în cazul sistemelor pan-europene, este necesară crearea unei proceduri comunitare de selectare a operatorilor de sisteme mobile de comunicații prin satelit, precum și instituirea unor dispoziții referitoare la autorizarea coordonată la nivel național a operatorilor selectați. Armonizarea criteriilor de selecție pentru sistemele mobile de comunicații prin satelit permite aplicarea unei politici unitare la nivel european în acest domeniu. Selectarea de către diferitele state membre a unor operatori de sisteme mobile de comunicații diferiți, care utilizează sateliți diferiți, poate avea drept consecință generarea de câmpuri perturbatoare complexe din cauza interferențelor sau chiar punerea în pericol a bunei funcționări a sistemului în ansamblu, în cazul în care operatorului îi sunt alocate frecvențe radio diferite în state membre diferite. Aceste pericole potențiale constituie motivul pentru care, în vederea asigurării coerenței modului de abordare a autorizării în diferitele state membre, dispozițiile privind alocarea sincronizată a spectrului radio și condițiile armonizate de autorizare trebuie stabilite la nivel comunitar, fără a se aduce însă atingere condițiilor naționale specifice compatibile cu dreptul comunitar.

2.4

Constituind un element important al pieței interne comunitare, comunicațiile prin satelit depășesc granițele naționale și se pretează reglementării prin norme internaționale, având în vedere și importanta lor contribuție la îndeplinirea unor obiective ale UE privind extinderea arealului geografic acoperit de spectrul radio de bandă largă.

3.1

Propunerea de decizie, având ca temei juridic articolul 95 din Tratatul CE, stabilește cadrul legal necesar pentru selectarea și autorizarea serviciilor de comunicații mobile prin satelit. Această selecție trebuie să se desfășoare în conformitate cu obiectivele generale și cu procedura de selecție competitivă descrise în propunere și implică intervenția Comisiei, asistată de Comitetul pentru comunicații. Autorizarea (acordarea drepturilor de utilizare a spectrului radio) operatorilor selectați se face la nivel național, sub rezerva existenței unui set minim de condiții armonizate stabilite prin propunerea de decizie.

4.1

Comisia propune ca punerea în aplicare a deciziei să se efectueze în urma evaluării următoarelor aspecte: