(1)

Tratatul între Republica Franceză și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord privind construirea și exploatarea de către concesionari privați a unei legături fixe pe sub Canalul Mânecii, semnat la Canterbury la 12 februarie 1986 (denumit în continuare „Tratatul de la Canterbury”), a instituit o comisie interguvernamentală pentru supravegherea tuturor aspectelor referitoare la construirea și exploatarea legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii (denumită în continuare „comisia interguvernamentală”).

(2)

De la încheierea perioadei de tranziție prevăzute în Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (3), administratorul de infrastructură al legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii și întreprinderile feroviare care operează în cadrul legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii au făcut obiectul a două cadre juridice separate în ceea ce privește siguranța feroviară și interoperabilitatea.

(3)

Prin scrisoarea din 16 iulie 2020, Republica Franceză a solicitat o împuternicire din partea Uniunii pentru a negocia și a încheia un acord internațional cu Regatul Unit privind cerințele de siguranță și interoperabilitate pe legătura fixă pe sub Canalul Mânecii. În conformitate cu solicitarea respectivă, Decizia (UE) 2020/1531 a Parlamentului European și a Consiliului (4) a împuternicit Republica Franceză să negocieze un acord pentru a asigura aplicarea unificată și dinamică a dreptului Uniunii, în special a Regulamentului (UE) 2016/796 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și a Directivelor (UE) 2016/797 (6) și (UE) 2016/798 (7) ale Parlamentului European și ale Consiliului, pe întregul parcurs al legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii. De asemenea, Decizia (UE) 2020/1531 a stabilit condițiile în care comisia interguvernamentală ar putea continua să îndeplinească rolul de autoritate națională de siguranță responsabilă pentru partea legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii aflată sub jurisdicția Republicii Franceze.

(4)

În urma negocierilor dintre Republica Franceză și Regatul Unit a reieșit în mod clar că un acord în condițiile prevăzute în decizia respectivă nu va conduce la un acord satisfăcător pentru ambele părți. Prin urmare, prin scrisoarea din 23 martie 2023, Republica Franceză și-a manifestat intenția de a negocia și de a încheia un acord diferit. Prin urmare, se propune o împuternicire alternativă.

(5)

Un acord internațional cu o țară terță privind siguranța și interoperabilitatea feroviară în situații transfrontaliere poate afecta o zonă reglementată în mare măsură de dreptul Uniunii, în special de Regulamentul (UE) 2016/796 și de Directivele (UE) 2016/798 și (UE) 2016/797. Prin urmare, orice astfel de acord este de competența externă exclusivă a Uniunii. Statele membre pot negocia sau încheia un astfel de acord numai dacă sunt împuternicite în acest scop de către Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Întrucât un astfel de acord vizează domenii reglementate de dreptul existent al Uniunii în domeniul transporturilor, este necesar, de asemenea, ca o astfel de împuternicire să fie acordată de legiuitorul Uniunii, în conformitate cu procedura legislativă menționată la articolul 91 din TFUE.

(6)

Având în vedere poziția specială a legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii ca legătură feroviară care implică o structură de inginerie unică și complexă situată parțial pe teritoriul Republicii Franceze și parțial într-o țară terță, este oportun ca Republica Franceză să fie împuternicită să negocieze, să semneze și să încheie un acord internațional cu Regatul Unit privind aplicarea unor norme coerente privind siguranța și interoperabilitatea pe legătura fixă pe sub Canalul Mânecii (denumit în continuare „acordul”), precum și pentru a asigura cooperarea dintre autoritatea națională de siguranță franceză, și anume Établissement Public de Sécurité Ferroviaire (EPSF) și autoritatea națională de siguranță din Regatul Unit, și anume Office of Rail and Road (ORR).

(7)

Partea legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii aflată sub jurisdicția Republicii Franceze ar trebui să rămână sub incidența dreptului Uniunii. Ar trebui protejate principiul supremației și, după caz, principiul efectului direct al dreptului Uniunii, precum și competențele respective ale instituțiilor și organelor Uniunii.

(8)

Litigiile dintre Republica Franceză și Regatul Unit referitoare la aplicarea acordului nu ar trebui să fie supuse instanței de arbitraj instituite în temeiul articolului 19 din Tratatul de la Canterbury sau altor mijloace de soluționare a litigiilor obligatorii din punct de vedere juridic.

(9)

În conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (UE) 2016/796, Agenția Uniunii Europene pentru Căile Ferate ar trebui să aibă în continuare responsabilitate exclusivă pentru funcțiile și competențele care i-au fost atribuite și, în conformitate cu articolul 16 din Directiva (UE) 2016/798, EPSF ar trebui să fie în continuare independentă în procesul său decizional. În consecință, în ceea ce privește aspectele abordate în acord, rolul comisiei interguvernamentale și al autorității de siguranță instituite în temeiul Tratatului de la Canterbury ar trebui să se limiteze la coordonarea activităților EPSF și ale ORR. Actele de reglementare ale comisiei interguvernamentale și ale autorității de siguranță sau efectele acestora nu ar trebui să afecteze autonomia decizională a EPSF, în conformitate cu dreptul Uniunii.

(10)

Pentru a se asigura că dreptul Uniunii este pus în aplicare în mod corect în orice moment în partea legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii aflată sub jurisdicția Republicii Franceze și pentru a se asigura faptul că Comisia poate supraveghea aplicarea acestuia sub controlul Curții de Justiție, inclusiv în situații de urgență, Republica Franceză ar trebui să își păstreze dreptul de a suspenda sau de a denunța unilateral acordul.

(11)

Pentru a ține seama de posibilele modificări viitoare ale dreptului Uniunii, în special ale Regulamentului (UE) 2016/796 și ale Directivelor (UE) 2016/797 și (UE) 2016/798, acordul ar trebui să prevadă, de asemenea, norme pentru modificarea sa. Comisia ar trebui să fie împuternicită să autorizeze Republica Franceză să modifice acordul în conformitate cu procedura de modificare prevăzută în acordul respectiv, cu condiția ca aceste modificări să se limiteze la adaptări care să reflecte modificările aduse dreptului Uniunii.

(12)

În interesul Uniunii, Republica Franceză ar trebui, de asemenea, să fie împuternicită să negocieze modificări suplimentare ale acordului încheiat pe baza împuternicirii cuprinse în prezenta decizie, care să reflecte condițiile prevăzute în Decizia (UE) 2020/1531. Prin urmare, împuternicirea acordată de Uniune prin Decizia (UE) 2020/1531 ar trebui să rămână valabilă în măsura în care acordul încheiat pe baza prezentei împuterniciri ar putea fi modificat pentru a reflecta condițiile prevăzute în decizia respectivă,

(a)

Acordul este compatibil cu dreptul Uniunii din toate punctele de vedere. Se asigură respectarea principiului supremației și, după caz, al efectului direct al dreptului Uniunii.

(b)

Litigiile dintre Republica Franceză și Regatul Unit referitoare la aplicarea acordului nu se supun instanței de arbitraj instituite în temeiul articolului 19 din Tratatul de la Canterbury sau altor mijloace de soluționare a litigiilor obligatorii din punct de vedere juridic.

(c)

Republica Franceză își păstrează dreptul de a suspenda sau de a denunța unilateral acordul, pentru a asigura aplicarea deplină, corectă și rapidă a dreptului Uniunii pe partea legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii aflată sub jurisdicția sa.

(d)

Acordul prevede un mecanism de modificare a acestuia, în vederea adaptării sale la modificările aduse dreptului Uniunii.

(e)

Se asigură independența și competențele respective conferite de dreptul Uniunii Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate și EPSF, în calitate de autoritate națională de siguranță în sensul Directivei (UE) 2016/798, și în special: