ISSN 1977-0782

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 50

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 58
21 februarie 2015


Cuprins

 

II   Acte fără caracter legislativ

Pagina

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul (UE) 2015/282 al Comisiei din 20 februarie 2015 de modificare a anexelor VIII, IX și X la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) în ceea ce privește studiul extins de toxicitate pentru reproducere pe o singură generație ( 1 )

1

 

 

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/283 al Comisiei din 20 februarie 2015 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

7

 

 

DECIZII

 

*

Decizia (UE) 2015/284 a Consiliului din 17 februarie 2015 privind poziția care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii Europene, în cadrul Comitetului mixt al SEE, cu privire la o modificare a Protocolului 4 la Acordul SEE privind regulile de origine (Aderarea Croației)

10

 

*

Decizia (UE) 2015/285 a Consiliului din 17 februarie 2015 privind poziția care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii Europene, în cadrul Comitetului mixt al SEE instituit prin Acordul privind Spațiul Economic European, în legătură cu înlocuirea Protocolului 4 la acordul respectiv, privind regulile de origine, cu un nou protocol aliniat la Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene

13

 

*

Decizia (UE) 2015/286 a Băncii Centrale Europene din 27 noiembrie 2014 de modificare a Deciziei BCE/2010/29 privind emisiunea de bancnote euro (BCE/2014/49)

42

 

*

Decizia (UE) 2015/287 a Băncii Centrale Europene din 31 decembrie 2014 privind vărsarea capitalului, transferul activelor din rezervele valutare și contribuțiile la rezervele și provizioanele Băncii Centrale Europene din partea Lietuvos bankas (BCE/2014/61)

44

 

 

Rectificări

 

*

Rectificare la Decizia de punere în aplicare 2014/488/PESC a Consiliului din 22 iulie 2014 privind punerea în aplicare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei ( JO L 217, 23.7.2014 )

48

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


II Acte fără caracter legislativ

REGULAMENTE

21.2.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 50/1


REGULAMENTUL (UE) 2015/282 AL COMISIEI

din 20 februarie 2015

de modificare a anexelor VIII, IX și X la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) în ceea ce privește studiul extins de toxicitate pentru reproducere pe o singură generație

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (1), în special articolul 13 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 prevede că metodele de testare utilizate pentru a obține informații privind proprietățile intrinsece ale substanțelor prevăzute de regulamentul respectiv trebuie revizuite și îmbunătățite periodic în vederea reducerii testelor efectuate pe animale vertebrate și a numărului de animale implicate. La elaborarea metodelor de testare ar trebui luate în considerare principiile de înlocuire, de reducere și de perfecționare, consacrate în Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului (2), în special atunci când sunt disponibile metode corespunzătoare și validate de înlocuire, reducere sau perfecționare a testării pe animale. În urma acestei revizuiri, Regulamentul (CE) nr. 440/2008 al Consiliului (3) și anexele la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 trebuie modificate, dacă este cazul, în vederea înlocuirii, a reducerii sau a perfecționării testării pe animale.

(2)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006, în vederea îndeplinirii cerințelor privind informațiile standard de la punctul 8.7.3 din anexele IX și X la respectivul regulament, pentru a analiza toxicitatea pentru reproducere a substanțelor chimice trebuie utilizat un studiu privind toxicitatea pentru reproducere efectuat pe două generații. În plus, coloana 2 de la punctul 8.7.1 din anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 prevede că studiul privind toxicitatea pentru reproducere efectuat pe două generații reprezintă o posibilitate de evaluare a cazurilor în care există motive serioase de îngrijorare în legătură cu potențialul efectelor adverse asupra fertilității sau dezvoltării.

(3)

Studiul extins de toxicitate pentru reproducere pe o singură generație (4) (EOGRTS) este o nouă metodă de testare, elaborată pentru a evalua toxicitatea pentru reproducere a substanțelor chimice. Această metodă de testare a fost adoptată de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) în iulie 2011. EOGRTS este o metodă de testare modulară, în care reproducerea și evaluarea unei a doua generații filiale (F2) și testarea privind neurotoxicitatea asupra dezvoltării (DNT) și imunotoxicitatea asupra dezvoltării (DIT) constituie module distincte și independente.

(4)

Se consideră că EOGRTS oferă o serie de avantaje în comparație cu studiul privind toxicitatea pentru reproducere efectuat pe două generații. Acesta evaluează un număr mai mare de animale din prima generație filială (F1) și abordează parametri suplimentari, îmbunătățind astfel gradul de sensibilitate și nivelul de informații care pot fi obținute în urma testului. În plus, întrucât reproducerea generației F2 nu face parte din protocolul testului de bază, se obține o reducere semnificativă a numărului de animale utilizate, în cazul în care se utilizează acest protocol.

(5)

EOGRTS a fost inclus în Regulamentul (CE) nr. 440/2008 prin Regulamentul (UE) nr. 900/2014 al Comisiei (5). Anexele IX și X la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 ar trebui modificate pentru a se preciza modul în care noua metodă de testare urmează a fi utilizată în sensul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006. În acest scop, în 2011 a fost creat un subgrup al grupului de experți al Comisiei format din autoritățile competente în ceea ce privește REACH și regulamentele privind clasificarea și etichetarea substanțelor chimice (grupul de experți). Pe baza recomandărilor științifice formulate de acest grup de experți, EOGRTS ar trebui să devină metoda de testare preferată pentru a răspunde cerinței privind informațiile standard definite în coloana 1 de la punctul 8.7.3 din anexele IX și X la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, în locul studiului privind toxicitatea pentru reproducere efectuat pe două generații (B.35).

(6)

Cerința privind informațiile standard din anexele IX și X la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 ar trebui limitată la configurația de bază a EOGRTS. Cu toate acestea, în unele cazuri specifice, atunci când acest lucru este justificat, solicitantul înregistrării ar trebui să fie în măsură să propună, iar Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) ar trebui să poată solicita efectuarea unui test generația F2, precum și a testelor din seria DNT și DIT.

(7)

Ar trebui să se asigure faptul că studiul privind toxicitatea pentru reproducere efectuat în temeiul punctului 8.7.3 din anexele IX și X la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 va permite evaluarea corespunzătoare a posibilelor efecte asupra fertilității. Durata de expunere în perioada dinainte de împerechere și selectarea dozei ar trebui să fie adecvate pentru a răspunde evaluării riscurilor și scopului de clasificare și etichetare, conform cerințelor Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 și Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (6).

(8)

Având în vedere faptul că restul preocupărilor de ordin științific în ceea ce privește valoarea generației F2 ar trebui clarificate pe baza datelor empirice și că substanțele care potențial prezintă cel mai mare risc pentru consumatori și utilizatorii profesioniști ar trebui evaluate pe baza unei abordări prudente, producția și evaluarea generației F2 ar trebui declanșate pentru anumite substanțe, de la caz la caz. Grupul de experți a recomandat ca un element declanșator pe baza expunerii, asociat cu utilizările care conduc la expunerea consumatorilor și a utilizatorilor profesioniști, să fie pus în aplicare în punctele relevante ale anexelor IX și X la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006. Pentru a optimiza în continuare selectarea substanțelor pentru care ar trebui produsă și supusă testării generația F2, ar trebui incluse criterii suplimentare, bazate pe dovezi care indică faptul că o substanță prezintă motive de îngrijorare, ca funcție a toxicității disponibile și a informațiilor toxicocinetice.

(9)

Neurotoxicitatea asupra dezvoltării și imunotoxicitatea asupra dezvoltării sunt considerate a fi parametri importanți și relevanți ai toxicității asupra dezvoltării, care ar putea fi analizați ulterior. Cu toate acestea, analizarea seriilor DNT și DIT presupune costuri suplimentare semnificative, precum și dificultăți tehnice și practice pentru laboratoarele de testare. Prin urmare, se consideră adecvat să se supună analizei seriile DIT și DNT, sau doar una dintre acestea, numai în cazul în care există cauze de îngrijorare justificate științific. Ar trebui introduse norme specifice pentru adaptarea cerinței de informație definite la punctul 8.7.3 din anexele IX și X la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, astfel încât să declanșeze teste de neurotoxicitate și imunotoxicitate. În cazurile în care informațiile disponibile privind o substanță indică o preocupare specială în ceea ce privește neurotoxicitatea sau imunotoxicitatea, ar trebui să poată fi incluse seriile DNT și DIT sau doar una dintre acestea, de la caz la caz. Dovezile care stau la baza acestor preocupări ar putea proveni din informațiile existente derivate din abordările in vivo sau din cele care nu se bazează pe animale, din cunoașterea mecanismelor/modurilor de acțiune relevante ale substanței în sine sau din informațiile existente privind substanțele înrudite din punct de vedere structural. Prin urmare, dacă astfel de preocupări sunt justificate, solicitantul înregistrării ar trebui să aibă obligația de a propune, iar ECHA ar trebui să poată solicita, executarea seriilor DNT și DIT sau doar a uneia dintre acestea.

(10)

Punctul 8.7.3 din anexa IX la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 prevede efectuarea unui studiu privind toxicitatea pentru reproducere numai în cazul în care există preocupări care provin din efectele adverse identificate anterior asupra organelor sau țesuturilor de reproducere. Punctul menționat anterior prevede faptul că numai studiile de toxicitate la doză repetată de 28 și de 90 de zile pot fi sursa unor astfel de informații. De asemenea, având în vedere faptul că studiile de depistare privind toxicitatea pentru reproducere, cum ar fi orientarea 421 privind testarea sau orientarea 422 privind testarea ale OCDE sau alte studii cu administrarea repetată a dozei, pot furniza indicii privind efectele adverse asupra parametrilor reproducerii relevanți, care pot justifica necesitatea unei acțiuni ulterioare prin efectuarea unui studiu EOGRTS, coloana 1 de la punctul 8.7.3 ar trebui modificată pentru a permite luarea în considerare a acestor studii suplimentare.

(11)

Pentru a evita impunerea unei sarcini disproporționate asupra operatorilor economici care ar fi putut realiza deja testele sau obține rezultatele unui studiu privind toxicitatea pentru reproducere efectuat pe două generații, precum și din motive de bunăstare a animalelor, rezumatele solide ale studiilor care au fost inițiate înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament ar trebui să fie considerate adecvate pentru a răspunde cerinței privind informațiile standard de la punctul 8.7.3 din anexele IX și X la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006.

(12)

Din motive de consecvență, punctul 8.7.1 coloana 2 din anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 ar trebui să fie modificat pentru a transfera trimiterea încrucișată la studiul solicitat în temeiul punctului 8.7.3 din anexa IX la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 dinspre studiul privind toxicitatea pentru reproducere efectuat pe două generații înspre EOGRTS.

(13)

ECHA, în strânsă cooperare cu statele membre și cu părțile interesate, ar trebui să dezvolte în continuare documentele de orientare pentru aplicarea EOGRTS în scopul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006, inclusiv pentru aplicarea criteriilor privind F2 și seriile DNT/DIT. Procedând astfel, ECHA ar trebui să ia în considerare pe deplin activitățile desfășurate în cadrul OCDE, precum și în cadrul altor grupuri de experți și științifice relevante. În plus, atunci când stabilește termenele de depunere a actualizărilor la dosarele care prezintă rezultatele EOGRTS, ECHA ar trebui să țină seama în mod corespunzător de disponibilitatea pe piață a acestui serviciu de testare.

(14)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 ar trebui modificat în consecință.

(15)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului înființat în temeiul articolului 133 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexele VIII, IX și X la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 20 februarie 2015.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 396, 30.12.2006, p. 1.

(2)  Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 septembrie 2010 privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice (JO L 276, 20.10.2010, p. 33).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 440/2008 al Consiliului din 30 mai 2008 de stabilire a metodelor de testare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) (JO L 142, 31.5.2008, p. 1).

(4)  Orientarea 443 a OCDE privind testarea.

(5)  Regulamentul (UE) nr. 900/2014 al Comisiei din 15 iulie 2014 de modificare, în scopul adaptării la progresul tehnic, a Regulamentului (CE) nr. 440/2008 de stabilire a metodelor de testare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) (JO L 247, 21.8.2014, p. 1).

(6)  Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1).


ANEXĂ

Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 se modifică după cum urmează:

1.

În anexa VIII, în tabelul în care sunt prezentate informațiile toxicologice, în coloana 2 (Norme specifice aplicabile adaptărilor aduse coloanei 1), punctul 8.7.1 se înlocuiește cu textul următor:

 

„8.7.1.

Nu este necesar să fie efectuat acest studiu în cazul în care:

substanța este cunoscută a fi un genotoxic cancerigen și se aplică măsuri de administrare a riscurilor corespunzătoare; sau

substanța este cunoscută a fi un mutagen pentru celule germinale și se aplică măsuri de administrare a riscurilor corespunzătoare; sau

se poate exclude expunerea semnificativă a oamenilor în conformitate cu anexa XI secțiunea 3; sau

este disponibil un studiu privind toxicitatea în stadiul de dezvoltare prenatal (anexa IX punctul 8.7.2) sau unul dintre următoarele studii: un studiu extins de toxicitate pentru reproducere pe o singură generație (B.56, orientarea 443 a OCDE privind testarea) (anexa IX punctul 8.7.3) sau un studiu pe două generații (B.35, orientarea 416 a OCDE privind testarea).

În cazul în care se cunoaște faptul că o substanță are efecte adverse asupra fertilității, îndeplinind criteriile de clasificare ca fiind toxică pentru reproducere în categoria 1A sau 1B: poate dăuna fertilității (H360F), iar datele disponibile sunt adecvate pentru a susține o evaluare solidă a riscului, atunci nu mai este necesară testarea fertilității. Cu toate acestea, trebuie luată în considerare testarea toxicității asupra dezvoltării.

În cazul în care se cunoaște faptul că o substanță provoacă toxicitate asupra dezvoltării, îndeplinind criteriile de clasificare ca fiind toxică pentru reproducere în categoria 1A sau 1B: poate dăuna fătului (H360D), iar datele disponibile sunt adecvate pentru a susține o evaluare solidă a riscului, atunci nu mai este necesară testarea toxicității asupra dezvoltării. Cu toate acestea, trebuie avute în vedere testele privind efectele asupra fertilității.

În cazul în care există motive serioase de îngrijorare privind potențialele efecte adverse asupra fertilității sau asupra dezvoltării, solicitantul înregistrării poate propune, în locul studiului de depistare, fie un studiu extins de toxicitate pentru reproducere pe o singură generație (anexa IX punctul 8.7.3), fie un studiu privind toxicitatea asupra dezvoltării prenatale (anexa IX punctul 8.7.2).”

2.

În anexa IX, în tabelul în care sunt prezentate informațiile toxicologice, în coloana 1 (Informații standard necesare) și în coloana 2 (Norme specifice aplicabile adaptărilor aduse coloanei 1), punctul 8.7.3 se înlocuiește cu textul următor:

„8.7.3.

Studiu extins de toxicitate pentru reproducere pe o singură generație [B.56 din Regulamentul Comisiei privind metodele de testare, astfel cum se specifică la articolul 13 alineatul (3) sau OCDE 443], proiectarea testului de bază (seriile 1A și 1B fără extindere pentru a include o generație F2), o singură specie, cea mai adecvată cale de administrare, ținând seama de calea probabilă de expunere a omului, în cazul în care studiile de toxicitate la doză repetată (de exemplu, studiile de 28 de zile sau de 90 de zile, studiile de depistare OCDE 421 sau 422) indică efecte adverse asupra organelor sau țesuturilor de reproducere sau indică alte preocupări legate de toxicitatea pentru reproducere.

8.7.3.

Solicitantul înregistrării propune un studiu extins de toxicitate pentru reproducere pe o singură generație, cu extinderea seriei 1B pentru a include generația F2, sau acesta poate fi solicitat de către agenție, în conformitate cu articolul 40 sau 41, în cazul în care:

(a)

substanța are utilizări care duc la expunerea semnificativă a consumatorilor sau a profesioniștilor, ținând seama, printre altele, de expunerea consumatorilor la articole; și

(b)

sunt îndeplinite oricare dintre următoarele condiții:

substanța prezintă efecte genotoxice în testele in vivo privind mutagenicitatea celulei somatice, care ar putea duce la clasificarea acesteia ca fiind mutagenă categoria 2; sau

există indicii că doza internă pentru substanță și/sau oricare dintre metaboliții săi va ajunge la o stare stabilă în cadrul testelor pe animale numai după o expunere prelungită; sau

există indicii ale unuia sau mai multor moduri de acțiune relevante legate de perturbatorii endocrini din studiile in vivo disponibile sau din abordări care nu se bazează pe animale.

Solicitantul înregistrării propune un studiu extins de toxicitate pentru reproducere pe o singură generație care include seriile 2A/2B (neurotoxicitatea asupra dezvoltării) și/sau seria 3 (imunotoxicitatea asupra dezvoltării) sau acesta poate fi solicitat de către agenție, în conformitate cu articolul 40 sau 41, în cazul în care există preocupări deosebite privind neurotoxicitatea (asupra dezvoltării) sau imunotoxicitatea (asupra dezvoltării) justificate prin oricare din următoarele:

informațiile existente privind substanța însăși derivate din abordările disponibile relevante in vivo sau care nu se bazează pe animale (de exemplu, anomalii ale SNC, dovezi ale efectelor adverse asupra sistemului nervos sau sistemului imunitar în studiile pe animale adulte sau pe animale expuse prenatal); sau

mecanisme/moduri de acțiune specifice ale substanței asociate neurotoxicității (asupra dezvoltării) și/sau imunotoxicității (asupra dezvoltării) (de exemplu, inhibarea colinesterazei sau modificări relevante ale nivelurilor hormonului tiroidă asociate efectelor adverse); sau

informații existente privind efectele cauzate de substanțe analoage din punct de vedere structural substanței studiate, sugerând astfel de efecte sau mecanisme/moduri de acțiune.

Pentru a clarifica îngrijorarea privind toxicitatea asupra dezvoltării, solicitantul înregistrării poate propune alte studii privind neurotoxicitatea asupra dezvoltării și/sau imunotoxicitatea asupra dezvoltării în locul seriilor 2A/2B (neurotoxicitatea asupra dezvoltării) și/sau al seriei 3 (imunotoxicitatea asupra dezvoltării) din studiul extins de toxicitate pentru reproducere pe o singură generație.

Studiile pe două generații privind toxicitatea pentru reproducere (B.35, orientarea 416 a OCDE privind testarea) care au fost inițiate înainte de 13 martie 2015 sunt considerate adecvate pentru a aborda această cerință de informație standard.

Studiul se efectuează pe o specie. Se poate avea în vedere necesitatea de a efectua un studiu la acest nivel al tonajului sau la următorul nivel pe o a doua tulpină sau pe o a doua specie, iar decizia ar trebui să se bazeze pe rezultatul primului test și pe toate celelalte date disponibile relevante.”

3.

În anexa X, în tabelul în care sunt prezentate informațiile toxicologice, în coloana 1 (Informații standard necesare) și în coloana 2 (Norme specifice aplicabile adaptărilor aduse coloanei 1), punctul 8.7.3 se înlocuiește cu textul următor:

„8.7.3.

Studiu extins de toxicitate pentru reproducere pe o singură generație [B.56 din Regulamentul Comisiei privind metodele de testare, astfel cum se specifică la articolul 13 alineatul (3) sau OCDE 443], proiectarea testului de bază (seriile 1A și 1B fără extindere pentru a include o generație F2), o singură specie, cea mai adecvată cale de administrare, ținând seama de calea probabilă de expunere a omului, cu excepția cazului în care aceasta nu se prevede deja ca parte a cerințelor din anexa IX.

8.7.3.

Solicitantul înregistrării propune un studiu extins de toxicitate pentru reproducere pe o singură generație, cu extinderea seriei 1B pentru a include generația F2, sau acesta poate fi solicitat de către agenție, în conformitate cu articolul 40 sau 41, în cazul în care:

(a)

substanța are utilizări care duc la expunerea semnificativă a consumatorilor sau a profesioniștilor, ținând seama, printre altele, de expunerea consumatorilor la articole; și

(b)

sunt îndeplinite oricare dintre următoarele condiții:

substanța prezintă efecte genotoxice în testele in vivo privind mutagenicitatea celulei somatice, care ar putea duce la clasificarea acesteia ca fiind mutagenă categoria 2; sau

există indicii că doza internă pentru substanță și/sau oricare dintre metaboliții săi va ajunge la o stare stabilă în cadrul testelor pe animale numai după o expunere prelungită; sau

există indicii ale unuia sau mai multor moduri de acțiune relevante legate de perturbatorii endocrini din studiile in vivo disponibile sau din abordări care nu se bazează pe animale.

Solicitantul înregistrării propune un studiu extins de toxicitate pentru reproducere pe o singură generație care include seriile 2A/2B (neurotoxicitatea asupra dezvoltării) și/sau seria 3 (imunotoxicitatea asupra dezvoltării) sau acesta poate fi solicitat de către agenție, în conformitate cu articolul 40 sau 41, în cazul în care există preocupări deosebite privind neurotoxicitatea (asupra dezvoltării) sau imunotoxicitatea (asupra dezvoltării) justificate prin oricare din următoarele:

informațiile existente privind substanța însăși derivate din abordările disponibile relevante in vivo sau care nu se bazează pe animale (de exemplu, anomalii ale SNC, dovezi ale efectelor adverse asupra sistemului nervos sau sistemului imunitar în studiile pe animale adulte sau pe animale expuse prenatal); sau

mecanisme/moduri de acțiune specifice ale substanței asociate neurotoxicității (asupra dezvoltării) și/sau imunotoxicității (asupra dezvoltării) (de exemplu, inhibarea colinesterazei sau modificări relevante ale nivelurilor hormonului tiroidă asociate efectelor adverse); sau

informații existente privind efectele cauzate de substanțe analoage din punct de vedere structural substanței studiate, sugerând astfel de efecte sau mecanisme/moduri de acțiune.

Pentru a clarifica îngrijorarea privind toxicitatea asupra dezvoltării, solicitantul înregistrării poate propune alte studii privind neurotoxicitatea asupra dezvoltării și/sau imunotoxicitatea asupra dezvoltării în locul seriilor 2A/2B (neurotoxicitatea asupra dezvoltării) și/sau al seriei 3 (imunotoxicitatea asupra dezvoltării) din studiul extins de toxicitate pentru reproducere pe o singură generație.

Studiile pe două generații privind toxicitatea pentru reproducere (B.35, orientarea 416 a OCDE privind testarea) care au fost inițiate înainte de 13 martie 2015 sunt considerate adecvate pentru a aborda această cerință de informație standard.”


21.2.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 50/7


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2015/283 AL COMISIEI

din 20 februarie 2015

de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (1),

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în sectorul fructelor și legumelor și în sectorul fructelor și legumelor procesate (2), în special articolul 136 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Valorile forfetare de import prevăzute la articolul 136 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 sunt stabilite în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 20 februarie 2015.

Pentru Comisie,

pentru președinte

Jerzy PLEWA

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală


(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 671.

(2)  JO L 157, 15.6.2011, p. 1.


ANEXĂ

Valorile forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

(EUR/100 kg)

Codul NC

Codul țării terțe (1)

Valoarea forfetară de import

0702 00 00

EG

116,3

IL

80,8

MA

84,5

TR

114,7

ZZ

99,1

0707 00 05

EG

191,6

TR

188,8

ZZ

190,2

0709 93 10

MA

179,2

TR

226,7

ZZ

203,0

0805 10 20

EG

46,7

IL

70,4

MA

47,2

TN

52,2

TR

68,0

ZZ

56,9

0805 20 10

IL

133,1

MA

101,0

ZZ

117,1

0805 20 30, 0805 20 50, 0805 20 70, 0805 20 90

EG

74,4

IL

148,9

JM

118,8

MA

109,2

TR

81,8

US

133,4

ZZ

111,1

0805 50 10

EG

41,5

TR

50,6

ZZ

46,1

0808 10 80

BR

68,9

CL

94,4

MK

29,8

US

175,0

ZZ

92,0

0808 30 90

CL

162,8

CN

82,2

US

122,7

ZA

92,7

ZZ

115,1


(1)  Nomenclatura țărilor stabilită prin Regulamentul (UE) nr. 1106/2012 al Comisiei din 27 noiembrie 2012 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 471/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile comunitare privind comerțul exterior cu țările terțe, în ceea ce privește actualizarea nomenclatorului țărilor și teritoriilor (JO L 328, 28.11.2012, p. 7). Codul „ZZ” desemnează „alte origini”.


DECIZII

21.2.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 50/10


DECIZIA (UE) 2015/284 A CONSILIULUI

din 17 februarie 2015

privind poziția care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii Europene, în cadrul Comitetului mixt al SEE, cu privire la o modificare a Protocolului 4 la Acordul SEE privind regulile de origine (Aderarea Croației)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207, coroborat cu articolul 218 alineatul (9),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2894/94 al Consiliului din 28 noiembrie 1994 privind normele de punere în aplicare a Acordului privind Spațiul Economic European (1), în special articolul 1 alineatul (3),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)

Acordul privind Spațiul Economic European (2) (denumit în continuare „Acordul privind SEE”) a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994.

(2)

În temeiul articolului 98 din Acordul privind SEE, Comitetul mixt al SEE poate decide să modifice, printre altele, Protocolul 4 la Acordul privind SEE (denumit în continuare „Protocolul 4”).

(3)

Protocolul 4 conține dispoziții și măsuri privind regulile de origine.

(4)

Anumite măsuri tranzitorii referitoare la aplicarea regulilor de origine după aplicarea provizorie a Acordului privind participarea Republicii Croația la Spațiul Economic European și a trei acorduri conexe (3) trebuie să se reflecte în Acordul privind SEE.

(5)

Prin urmare, Protocolul 4 ar trebui să fie modificat în consecință.

(6)

Prin urmare, poziția Uniunii în cadrul Comitetului mixt al SEE ar trebui să se bazeze pe proiectul de decizie atașat,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Poziția care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii Europene, în cadrul Comitetului mixt al SEE cu privire la modificarea propusă a Protocolului 4 la Acordul privind SEE în ceea ce privește regulile de origine se bazează pe proiectul de decizie a Comitetului mixt al SEE atașat la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 17 februarie 2015.

Pentru Consiliu

Președintele

J. REIRS


(1)  JO L 305, 30.11.1994, p. 6.

(2)  JO L 1, 3.1.1994, p. 3.

(3)  JO L 170, 11.6.2014, p. 5.


PROIECT

DECIZIA NR. …/2015 A COMITETULUI MIXT AL SEE

din

de modificare a Protocolului 4 (reguli de origine) la Acordul privind SEE

COMITETUL MIXT AL SEE,

având în vedere Acordul privind Spațiul Economic European (denumit în continuare „Acordul privind SEE”), în special articolul 98,

întrucât:

(1)

Protocolul 4 la Acordul privind SEE se referă la regulile de origine.

(2)

Republica Croația a aderat la Uniunea Europeană la 1 iulie 2013.

(3)

Ca urmare a finalizării cu succes a negocierilor de extindere a Uniunii Europene, Republica Croația a înaintat o cerere pentru a deveni parte la Acordul privind SEE.

(4)

Acordul privind participarea Republicii Croația la Spațiul Economic European (denumit în continuare „Acordul privind extinderea SEE”) (1) a fost parafat la 20 decembrie 2013.

(5)

Acordul privind extinderea SEE a fost semnat la 11 aprilie 2014 și aplicat cu titlu provizoriu din 12 aprilie 2014.

(6)

Anumite dispoziții tranzitorii privind aplicarea regulilor de origine după aplicarea provizorie a Acordului de extindere a SEE trebuie să se reflecte în Acordul privind SEE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Protocolul 4 la Acordul privind SEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării, cu condiția să se fi efectuat toate notificările prevăzute la articolul 103 alineatul (1) din Acordul privind SEE către Comitetul mixt al SEE (2).

Se aplică de la 1 iulie 2013.

Articolul 3

Prezenta decizie se publică în secțiunea SEE și în suplimentul SEE ale Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, […].

Pentru Comitetul mixt al SEE

Președintele

[…]

Secretarii

Comitetului mixt al SEE

[…]


(1)  JO L 170, 11.6.2014, p. 5.

(2)  [Nu au fost semnalate obligații constituționale.] [Au fost semnalate obligații constituționale.]

ANEXĂ

la Decizia nr. […] a Comitetului mixt al SEE

În Protocolul 4 la Acordul privind SEE, după articolul 40 se adaugă următorul text:

„Articolul 41

Măsuri tranzitorii referitoare la aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană

(1)   Dovada de origine eliberată în mod corespunzător de către un stat AELS sau de Republica Croația ori întocmită în cadrul unui acord preferențial aplicat între statele AELS și Republica Croația este considerată dovadă a originii preferențiale SEE, cu condiția ca:

(a)

dovada de origine și documentele de transport să fi fost eliberate sau întocmite cel târziu în ziua anterioară datei aderării Republicii Croația la Uniunea Europeană; și

(b)

dovada de origine să fi fost înaintată autorităților vamale în termen de patru luni de la data aderării Republicii Croația la Uniunea Europeană.

În cazul în care mărfurile au fost declarate pentru a fi importate dintr-un stat AELS sau din Republica Croația în Republica Croația sau, respectiv, într-un stat AELS înainte de data aderării Republicii Croația la Uniunea Europeană, în cadrul acordurilor preferențiale aplicate între un stat AELS și Republica Croația la momentul respectiv, dovada de origine eliberată retroactiv în temeiul acestor acorduri poate fi de asemenea acceptată în statele AELS sau în Republica Croația, cu condiția ca aceasta să fie înaintată autorităților vamale în termen de patru luni de la data aderării Republicii Croația la Uniunea Europeană.

(2)   Statele AELS, pe de o parte, și Republica Croația, pe de altă parte, sunt autorizate să mențină autorizațiile pe baza cărora s-a acordat statutul de «exportatori autorizați» în cadrul acordurilor încheiate între statele AELS, pe de o parte, și Republica Croația, pe de altă parte, cu condiția ca exportatorii autorizați să aplice regulile de origine din prezentul protocol.

Statele AELS, pe de o parte, și Croația, pe de altă parte, examinează, în termen de cel mult un an de la data aderării Republicii Croația la Uniunea Europeană, necesitatea de a înlocui astfel de autorizații cu autorizații noi eliberate în conformitate cu prezentul protocol.

(3)   Cererile de verificare ulterioară a dovezii de origine eliberate sau întocmite în temeiul acordurilor preferențiale menționate la alineatele (1) și (2) se acceptă de către autoritățile vamale competente ale statelor AELS sau ale Republicii Croația pe o perioadă de trei ani de la data emiterii sau întocmirii dovezii de origine în cauză și pot fi formulate de către autoritățile respective timp de trei ani de la data acceptării dovezii de origine înaintate autorităților respective în sprijinul unei declarații de import.

(4)   Dispozițiile acordului se pot aplica mărfurilor exportate fie din Republica Croația în statele AELS, fie din statele AELS în Republica Croația, care respectă dispozițiile prezentului protocolul și care, la data aderării Republicii Croația la Uniunea Europeană, fie se află în tranzit, fie sunt depozitate temporar într-un antrepozit vamal sau într-o zonă liberă dintr-un stat AELS sau din Croația.

(5)   Tratamentul preferențial poate fi acordat în cazurile menționate la alineatul (4), cu condiția înaintării către autoritățile vamale din țara importatoare, în termen de patru luni de la data aderării Republicii Croația la Uniunea Europeană, a dovezii de origine eliberate retroactiv de autoritățile vamale din țara exportatoare.”


21.2.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 50/13


DECIZIA (UE) 2015/285 A CONSILIULUI

din 17 februarie 2015

privind poziția care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii Europene, în cadrul Comitetului mixt al SEE instituit prin Acordul privind Spațiul Economic European, în legătură cu înlocuirea Protocolului 4 la acordul respectiv, privind regulile de origine, cu un nou protocol aliniat la Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207 coroborat cu articolul 218 alineatul (9),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2894/94 al Consiliului din 28 noiembrie 1994 privind normele de punere în aplicare a Acordului privind Spațiul Economic European (1), în special articolul 1 alineatul (3),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)

Protocolul 4 la Acordul privind Spațiul Economic European (2) (denumit în continuare „Acordul privind SEE”) se referă la reguli de origine.

(2)

Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale paneuromediteraneene (3) (denumită în continuare „convenția”) stabilește dispoziții privind originea mărfurilor comercializate în temeiul acordurilor relevante încheiate între părțile contractante.

(3)

UE, Norvegia și Liechtenstein au semnat convenția la 15 iunie 2011, iar Islanda a semnat convenția la 30 iunie 2011.

(4)

UE, Norvegia, Islanda și Liechtenstein și-au depus instrumentele de acceptare la depozitarul convenției la 26 martie 2012, 9 noiembrie 2011, 12 martie 2012 și, respectiv, 28 noiembrie 2011. În consecință, în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din convenție, aceasta a intrat în vigoare pentru UE și Islanda la 1 mai 2012, iar pentru Norvegia și Liechtenstein la 1 ianuarie 2012.

(5)

Conform articolului 6 din convenție, fiecare parte contractantă ia măsurile adecvate pentru a asigura aplicarea efectivă a convenției. În consecință, Protocolul 4 la Acordul privind SEE privind regulile de origine ar trebui înlocuit cu un nou protocol care să fie aliniat la convenție și să facă trimitere la aceasta într-o cât mai mare măsură.

(6)

Prin urmare, poziția Uniunii Europene în cadrul Comitetului mixt al SEE ar trebui să se bazeze pe proiectul de decizie atașat,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Poziția care urmează să fie adoptată de către Uniunea Europeană în cadrul Comitetului mixt al SEE instituit prin Acordul privind Spațiul Economic European, în legătură cu înlocuirea Protocolului 4 la acordul respectiv, privind regulile de origine, cu un nou protocol aliniat la Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene, se bazează pe proiectul de decizie a Comitetului mixt al SEE atașat la prezenta decizie.

Reprezentanții Uniunii din cadrul Comitetului mixt al SEE pot accepta modificări tehnice ale proiectului de decizie a Comitetului mixt al SEE, fără a fi necesară o nouă decizie a Consiliului.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 17 februarie 2015.

Pentru Consiliu

Președintele

J. REIRS


(1)  JO L 305, 30.11.1994, p. 6.

(2)  JO L 1, 3.1.1994, p. 3.

(3)  JO L 54, 26.2.2013, p. 4.


PROIECT

DECIZIA NR. …/2015 A COMITETULUI MIXT AL SEE

din

de înlocuire a Protocolului 4 la Acordul privind Spațiul Economic European, privind regulile de origine, cu un nou protocol aliniat la Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene

COMITETUL MIXT AL SEE,

având în vedere Acordul privind Spațiul Economic European (denumit în continuare „Acordul privind SEE”), în special articolul 98,

întrucât:

(1)

Articolul 9 din Acordul privind SEE face trimitere la Protocolul 4 care stabilește regulile de origine și prevede cumulul de origine între Uniune, Elveția (inclusiv Liechtenstein), Islanda, Norvegia, Turcia, Insulele Feroe și participanții la Procesul de la Barcelona (1).

(2)

Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene (2) (denumită în continuare „convenția”) stabilește dispoziții privind originea mărfurilor comercializate în temeiul acordurilor relevante încheiate între părțile contractante.

(3)

UE, Norvegia și Liechtenstein au semnat convenția la 15 iunie 2011, iar Islanda a semnat convenția la 30 iunie 2011.

(4)

UE, Norvegia, Islanda și Liechtenstein și-au depus instrumentele de acceptare la depozitarul convenției la 26 martie 2012, 9 noiembrie 2011, 12 martie 2012 și respectiv 28 noiembrie 2011. În consecință, în aplicarea articolului 10 alineatul (3) din convenție, aceasta a intrat în vigoare pentru UE și Islanda la 1 mai 2012, iar pentru Norvegia și Liechtenstein la 1 ianuarie 2012.

(5)

Convenția include participanții la procesul de stabilizare și de asociere din zona de cumul de origine pan-euro-mediteraneeană.

(6)

În cazul în care trecerea la convenție nu are loc simultan pentru toate părțile contractante din zona de cumul pan-euro-mediteraneeană, acest fapt nu ar trebui să conducă la o situație mai puțin favorabilă decât cea care ar fi existat în temeiul versiunii anterioare a Protocolului 4.

(7)

Conform articolului 6 din convenție, fiecare parte contractantă ia măsurile adecvate pentru a asigura aplicarea efectivă a convenției. În consecință, în cadrul acordului, Protocolul 4 privind regulile de origine ar trebui înlocuit cu un nou protocol care să fie aliniat la convenție.

(8)

Decizia nr. XX/2015 a Comitetului mixt al SEE de modificare a Protocolul 4 (reguli de origine) la Acordul privind SEE (3)  (4) conține norme tranzitorii pentru Croația privind aplicarea regulilor de origine stabilite în Protocolul 4. Normele respective ar trebui să se aplice în continuare până la 1 ianuarie 2017.

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Protocolul 4 la Acordul privind SEE se înlocuiește cu textul prevăzut în anexa la prezenta decizie.

(2)   În pofida alineatului (1) de la prezentul articol, articolul 41 din Protocolul 4, astfel cum a fost modificat prin Decizia nr. XX/2015 (5) a Comitetului mixt al SEE, se aplică în continuare până la 1 ianuarie 2017.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei adoptării, cu condiția să se fi efectuat toate notificările prevăzute la articolul 103 alineatul (1) din Acordul privind SEE către Comitetul mixt al SEE (6).

Se aplică de la ….

Articolul 3

Prezenta decizie se publică în secțiunea SEE și în suplimentul SEE ale Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles,.

Pentru Comitetul mixt al SEE

Președintele

Secretarii

Comitetului mixt al SEE


(1)  Algeria, Egipt, Iordania, Israel, Liban, Maroc, Palestina, Siria și Tunisia.

(2)  JO L 54, 26.2.2013, p. 4.

(3)  Decizia nr. …/2015 a Comitetului mixt al SEE din … de modificare a Protocolul 4 (reguli de origine) la Acordul privind SEE (JO …).

(4)  JO: a se introduce numărul deciziei Comitetului mixt al SEE din anexa la documentul st 16970/14 în text și a se completa nota de subsol precedentă.

(5)  JO: a se introduce numărul deciziei Comitetului mixt al SEE din anexa la documentul st 16970/14 în text.

(6)  [Nu au fost semnalate obligații constituționale.] [Au fost semnalate obligații constituționale.]

ANEXĂ

la Decizia nr. … a Comitetului mixt al SEE

PROTOCOLUL 4

privind regulile de origine

CUPRINS

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Definiții

TITLUL II

DEFINIȚIA NOȚIUNII DE «PRODUSE ORIGINARE»

Articolul 2

Cerințe generale

Articolul 3

Cumul de origine diagonal

Articolul 4

Produse obținute integral

Articolul 5

Produse prelucrate sau transformate suficient

Articolul 6

Prelucrare sau transformare insuficientă

Articolul 7

Unitate de referință

Articolul 8

Accesorii, piese de schimb și unelte

Articolul 9

Seturi

Articolul 10

Elemente neutre

TITLUL III

CERINȚE TERITORIALE

Articolul 11

Principiul teritorialității

Articolul 12

Transport direct

Articolul 13

Expoziții

TITLUL IV

DRAWBACK SAU SCUTIRE DE TAXE VAMALE

Articolul 14

Interzicerea drawback-ului sau a scutirii de taxe vamale

TITLUL V

DOVADA DE ORIGINE

Articolul 15

Cerințe generale

Articolul 16

Procedura de emitere a unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED

Articolul 17

Certificate de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED emise retroactiv

Articolul 18

Emiterea unui duplicat al certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED

Articolul 19

Emiterea certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED pe baza unei dovezi de origine emise sau întocmite anterior

Articolul 20

Separare contabilă

Articolul 21

Condițiile de întocmire a unei declarații de origine sau a unei declarații de origine EUR-MED

Articolul 22

Exportator autorizat

Articolul 23

Valabilitatea dovezii de origine

Articolul 24

Prezentarea dovezii de origine

Articolul 25

Importul eșalonat

Articolul 26

Scutiri de la prezentarea dovezii de origine

Articolul 27

Declarația furnizorului

Articolul 28

Documente justificative

Articolul 29

Păstrarea dovezii de origine, a declarațiilor furnizorului și a documentelor justificative

Articolul 30

Discrepanțe și erori formale

Articolul 31

Sume exprimate în euro

TITLUL VI

MODALITĂȚI DE COOPERARE ADMINISTRATIVĂ

Articolul 32

Cooperare administrativă

Articolul 33

Verificarea dovezilor de origine

Articolul 34

Verificarea declarațiilor furnizorului

Articolul 35

Soluționarea litigiilor

Articolul 36

Sancțiuni

Articolul 37

Zone libere

TITLUL VII

CEUTA ȘI MELILLA

Articolul 38

Aplicarea protocolului

Articolul 39

Condiții speciale

LISTA ANEXELOR

Anexa I:

Note introductive la lista din anexa II

Anexa II:

Lista prelucrărilor sau a transformărilor care trebuie aplicate materialelor neoriginare pentru ca produsul fabricat să poată obține caracterul originar

Anexa IIIa:

Modele de certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 și de cerere de emitere a unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1

Anexa IIIb:

Modele de certificat de circulație a mărfurilor EUR-MED și de cerere de emitere a unui certificat de circulație a mărfurilor EUR-MED

Anexa IVa:

Textul declarației de origine

Anexa IVb:

Textul declarației de origine EUR-MED

Anexa V:

Model de declarație a furnizorului

Anexa VI:

Model de declarație pe termen lung a furnizorului

DECLARAȚII COMUNE

Declarație comună privind acceptarea dovezilor de origine emise în temeiul acordurilor menționate la articolul 3 din Protocolul 4 pentru produsele originare din Uniunea Europeană, Islanda sau Norvegia

Declarație comună privind Principatul Andora

Declarație comună privind Republica San Marino

Declarație comună privind retragerea unei părți contractante din Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului protocol:

(a)

«fabricare» reprezintă orice prelucrare sau transformare, inclusiv asamblarea sau operațiunile specifice;

(b)

«material» înseamnă orice ingredient, materie primă, componentă, parte etc. utilizată la fabricarea produsului;

(c)

«produs» înseamnă produsul fabricat, chiar dacă este destinat să fie utilizat ulterior în cursul unei alte operațiuni de fabricație;

(d)

«mărfuri» înseamnă atât materialele, cât și produsele;

(e)

«valoarea în vamă» înseamnă valoarea stabilită în conformitate cu Acordul din 1994 privind aplicarea articolului VII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (Acordul OMC privind valoarea în vamă);

(f)

«preț franco fabrică» înseamnă prețul plătit pentru produs la ieșirea din fabrică fabricantului din SEE în a cărui întreprindere s-a efectuat ultima prelucrare sau transformare, cu condiția ca prețul să includă valoarea tuturor materialelor utilizate, din care se scad toate taxele interne care sunt sau pot fi restituite atunci când produsul obținut este exportat;

(g)

«valoarea materialelor» înseamnă valoarea în vamă la momentul importului materialelor neoriginare utilizate sau, dacă aceasta nu este cunoscută și nu poate fi stabilită, primul preț verificabil plătit pentru aceste materiale în SEE;

(h)

«valoarea materialelor originare» înseamnă valoarea acestor materiale astfel cum este definită la litera (g) aplicată mutatis mutandis;

(i)

«valoare adăugată» înseamnă prețul franco fabrică minus valoarea în vamă a fiecărui material încorporat originar din celelalte țări menționate la articolul 3 cu care este aplicabil cumulul sau, în cazul în care valoarea în vamă nu este cunoscută sau nu poate fi stabilită, primul preț verificabil plătit pentru materiale în SEE;

(j)

«capitole» și «poziții» înseamnă capitolele și pozițiile (coduri din patru cifre) utilizate în nomenclatura care constituie Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, denumit în prezentul protocol «Sistemul armonizat» sau «SA»;

(k)

«încadrat» se referă la clasificarea unui produs sau a unui material la o anumită poziție;

(l)

«transport» înseamnă produsele care fie sunt expediate simultan de la un exportator la un destinatar, fie sunt însoțite de un singur document de transport acoperind transportul lor de la exportator la destinatar sau, în absența unui astfel de document, de o singură factură;

(m)

«teritorii» se referă și la apele teritoriale.

TITLUL II

DEFINIȚIA NOȚIUNII DE «PRODUSE ORIGINARE»

Articolul 2

Cerințe generale

(1)   În scopul aplicării acordului, următoarele produse sunt considerate produse originare din SEE:

(a)

produsele obținute integral în SEE în sensul articolului 4;

(b)

produsele obținute în SEE conținând materiale care nu au fost obținute integral acolo, cu condiția ca aceste materiale să fi fost supuse unor prelucrări sau transformări suficiente în SEE în sensul articolului 5.

În acest scop, teritoriile părților contractante cărora li se aplică acordul sunt considerate un singur teritoriu.

(2)   În pofida alineatului (1), în scopul stabilirii originii produselor menționate în tabelele I și II din Protocolul 3, teritoriul Principatului Liechtenstein este exclus din teritoriul SEE, iar aceste produse sunt considerate ca originare din SEE numai în cazul în care au fost obținute integral sau prelucrate ori transformate suficient pe teritoriile celorlalte părți contractante.

Articolul 3

Cumul de origine diagonal

(1)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 2, produsele sunt considerate originare din SEE dacă sunt obținute acolo și conțin materiale originare din Elveția (inclusiv Liechtenstein) (1), Islanda, Norvegia, Insulele Feroe, Turcia, Uniunea Europeană sau din orice participant la procesul de stabilizare și de asociere al Uniunii Europene (2), cu condiția ca prelucrarea sau transformarea efectuată în SEE să fie mai amplă decât operațiunile menționate la articolul 6. Nu este necesar ca materialele respective să fi fost supuse unei prelucrări sau unei transformări suficiente.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 2, produsele sunt considerate originare din SEE dacă sunt obținute acolo și conțin materiale originare din orice țară care participă la parteneriatul euromediteranean, bazat pe Declarația de la Barcelona adoptată la Conferința euromediteraneană din 27 și 28 noiembrie 1995, cu excepția Turciei (3), cu condiția ca prelucrarea sau transformarea efectuată în SEE să fie mai amplă decât operațiunile menționate la articolul 6. Nu este necesar ca materialele respective să fi fost supuse unei prelucrări sau unei transformări suficiente.

(3)   Atunci când prelucrarea sau transformarea efectuată în SEE se limitează la operațiunile menționate la articolul 6, produsul obținut este considerat ca fiind originar din SEE numai dacă valoarea adăugată în acest spațiu este mai mare decât valoarea materialelor folosite originare din oricare dintre țările menționate la alineatele (1) și (2). În caz contrar, produsul obținut se consideră ca fiind originar din țara care aduce cea mai mare valoare materialelor originare folosite la fabricarea sa în SEE.

(4)   Produsele originare dintr-o țară menționată la alineatele (1) și (2) și care nu sunt supuse niciunei prelucrări sau transformări în SEE își mențin originea atunci când sunt exportate în una dintre aceste țări.

(5)   Cumulul prevăzut la prezentul articol se poate aplica numai în cazul în care:

(a)

există un acord comercial preferențial în conformitate cu articolul XXIV din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) între țările care participă la obținerea caracterului originar și țările de destinație;

(b)

materialele și produsele au dobândit caracter originar prin aplicarea unor reguli de origine identice cu cele prevăzute de prezentul protocol

și

(c)

comunicările prin care se indică îndeplinirea cerințelor necesare pentru aplicarea cumulului au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C) și pe teritoriul celorlalte părți contractante, conform propriilor proceduri.

Cumulul prevăzut de prezentul articol se aplică de la data indicată în comunicarea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C).

Uniunea Europeană furnizează celorlalte părți interesate, prin intermediul Comisiei Europene, informații detaliate privind acordurile, inclusiv datele intrării lor în vigoare, precum și regulile de origine corespunzătoare acestora care sunt aplicate cu celelalte țări menționate la alineatele (1) și (2).

Articolul 4

Produse obținute integral

(1)   Se consideră ca fiind obținute integral în SEE:

(a)

produsele minerale extrase din solul sau de pe fundul mărilor sau oceanelor sale;

(b)

produsele vegetale recoltate în acest spațiu;

(c)

animalele vii născute și crescute în acest spațiu;

(d)

produsele care provin de la animale vii crescute în acest spațiu;

(e)

produsele obținute din activități de vânătoare sau pescuit desfășurate în acest spațiu;

(f)

produsele care provin din pescuitul maritim și alte produse obținute din mare în afara apelor teritoriale ale părților contractante de către navele lor;

(g)

produsele fabricate la bordul navelor-fabrică ale acestora, exclusiv din produsele menționate la litera (f);

(h)

articolele uzate colectate în acest spațiu care pot fi utilizate numai pentru recuperarea materiilor prime, inclusiv cauciucurile uzate care pot fi folosite numai pentru reșapare sau ca deșeuri;

(i)

deșeurile și resturile provenite din operațiunile de fabricare efectuate în acest spațiu;

(j)

produsele extrase din solul sau din subsolul marin situat în afara apelor teritoriale ale părților contractante, cu condiția ca acestea să aibă drepturi exclusive de exploatare a acestor soluri sau subsoluri;

(k)

mărfurile fabricate în acest spațiu exclusiv din produsele indicate la literele (a)-(j).

(2)   Expresiile «navele lor» și «navelor-fabrică ale acestora» folosite la alineatul (1) literele (f) și (g) se aplică numai navelor și navelor-fabrică:

(a)

care sunt înmatriculate sau înregistrate într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat AELS;

(b)

care navighează sub pavilionul unui stat membru al Uniunii Europene sau al unui stat AELS;

(c)

care aparțin în proporție de cel puțin 50 % unor resortisanți ai unui stat membru al Uniunii Europene sau ai unui stat AELS ori unei societăți al cărei sediu principal este situat în unul dintre aceste state, al cărei administrator sau administratori, președinte al consiliului de administrație sau al consiliului de supraveghere și majoritate a membrilor acestor consilii sunt resortisanți ai unui stat membru al Uniunii Europene sau ai unui stat AELS și, în plus, al cărei capital, în cazul societăților de persoane sau al societăților cu răspundere limitată, aparține în proporție de cel puțin 50 % acestor state, unor organisme publice sau unor resortisanți ai statelor respective;

(d)

al căror stat major este format din resortisanți ai statelor membre ale Uniunii Europene sau ai unui stat AELS

și

(e)

al căror echipaj este format în proporție de cel puțin 75 % din resortisanți ai unui stat membru al Uniunii Europene sau ai unui stat AELS.

Articolul 5

Produse prelucrate sau transformate suficient

(1)   În scopul aplicării articolului 2, produsele care nu sunt obținute integral sunt considerate ca fiind prelucrate sau transformate suficient atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute în lista din anexa II.

Condițiile menționate anterior indică, pentru toate produsele care intră sub incidența acordului, prelucrarea sau transformarea care trebuie să fie efectuată asupra materialelor neoriginare utilizate la fabricarea acestor produse și se aplică exclusiv acestor materiale. Prin urmare, dacă un produs care a dobândit caracterul originar prin îndeplinirea condițiilor prevăzute în listă este utilizat la fabricarea unui alt produs, condițiile aplicabile produsului în care este încorporat nu i se aplică acestuia din urmă și nu se ține seama de materialele neoriginare care au putut fi utilizate la fabricarea sa.

(2)   În pofida alineatului (1), materialele neoriginare care, conform condițiilor prevăzute în lista din anexa II, nu ar trebui să fie utilizate în fabricarea unui produs, pot fi totuși utilizate cu condiția ca:

(a)

valoarea lor totală să nu depășească 10 % din prețul franco fabrică al produsului;

(b)

aplicarea prezentului alineat să nu conducă la depășirea niciunuia dintre procentele indicate în listă pentru valoarea maximă a materialelor neoriginare.

Prezentul alineat nu se aplică produselor care intră sub incidența capitolelor 50-63 din Sistemul armonizat.

(3)   Alineatele (1) și (2) se aplică sub rezerva dispozițiilor articolului 6.

Articolul 6

Prelucrare sau transformare insuficientă

(1)   Fără a se aduce atingere alineatului (2), următoarele operațiuni sunt considerate prelucrări sau transformări insuficiente pentru a conferi caracterul originar, indiferent dacă sunt sau nu îndeplinite cerințele prevăzute la articolul 5:

(a)

operațiunile de conservare destinate să asigure păstrarea în stare bună a produselor în timpul transportului și al depozitării;

(b)

divizarea și gruparea pachetelor;

(c)

spălarea, curățarea; îndepărtarea prafului, a oxidului, a uleiului, a vopselei sau a altor straturi acoperitoare;

(d)

călcarea sau presarea textilelor;

(e)

operațiunile simple de vopsire și șlefuire;

(f)

decorticarea, albirea parțială sau completă, lustruirea și glazurarea cerealelor și a orezului;

(g)

operațiunile de colorare a zahărului sau de formare a bucăților de zahăr;

(h)

înlăturarea pieliței, scoaterea sâmburilor și cojirea fructelor, nucilor și legumelor;

(i)

ascuțirea, simpla măcinare sau simpla tăiere;

(j)

cernerea, trierea, sortarea, clasificarea, aranjarea pe categorii, aranjarea pe sortimente (inclusiv alcătuirea de seturi de articole);

(k)

simpla punere în sticle, doze, flacoane, saci, cutii, lăzi, fixarea pe cartoane sau planșete și orice alte operațiuni simple de ambalare;

(l)

aplicarea sau imprimarea pe produse sau pe ambalajele acestora de mărci, etichete, logouri sau de alte semne distinctive similare;

(m)

simpla amestecare a produselor, chiar din categorii diferite;

(n)

amestecarea zahărului cu orice altă materie;

(o)

simpla asamblare a părților de articole în vederea constituirii unui articol complet sau demontarea produselor în părți componente;

(p)

o combinație de două sau mai multe operațiuni prevăzute la literele (a) – (o).

(q)

sacrificarea animalelor.

(2)   Pentru a stabili dacă prelucrarea sau transformarea efectuată asupra unui produs este insuficientă în sensul alineatului (1), toate operațiunile efectuate în SEE asupra unui produs dat sunt luate în considerare împreună.

Articolul 7

Unitate de referință

(1)   Unitatea care se ia în considerare în vederea aplicării dispozițiilor prezentului protocol este produsul reținut ca unitate de bază pentru stabilirea clasificării cu ajutorul nomenclaturii Sistemului armonizat.

În consecință:

(a)

în cazul în care un produs compus dintr-un grup sau dintr-un ansamblu de articole este clasificat în conformitate cu Sistemul armonizat la o singură poziție, ansamblul constituie unitatea de referință;

(b)

în cazul în care un transport este alcătuit dintr-un anumit număr de produse identice clasificate la aceeași poziție din Sistemul armonizat, dispozițiile prezentului protocol se aplică fiecăruia dintre aceste produse luat în considerare în mod individual.

(2)   Atunci când, prin aplicarea regulii generale nr. 5 din Sistemul armonizat, ambalajul este clasificat împreună cu produsul pe care îl conține, ambalajul este considerat ca formând un tot cu produsul în scopul determinării originii.

Articolul 8

Accesorii, piese de schimb și unelte

Accesoriile, piesele de schimb și uneltele livrate cu un echipament, o mașină, un aparat sau un vehicul, care fac parte din echiparea normală și sunt incluse în preț sau nu sunt facturate separat, sunt considerate ca formând un tot unitar cu echipamentul, mașina, aparatul sau vehiculul în cauză.

Articolul 9

Seturi

Seturile, astfel cum sunt definite în regula generală nr. 3 din Sistemul armonizat, sunt considerate ca fiind originare atunci când toate articolele componente sunt produse originare. Totuși, un set alcătuit din produse originare și neoriginare este considerat originar în ansamblu, cu condiția ca valoarea articolelor neoriginare să nu depășească 15 % din prețul franco fabrică al setului.

Articolul 10

Elemente neutre

Pentru a stabili dacă un produs este originar, nu este necesar să se stabilească originea următoarelor elemente care ar putea fi utilizate la fabricarea lui:

(a)

energie și combustibil;

(b)

instalații și echipamente;

(c)

mașini și unelte;

(d)

mărfuri care nu intră și care nu sunt destinate să intre în compoziția finală a produsului.

TITLUL III

CERINȚE TERITORIALE

Articolul 11

Principiul teritorialității

(1)   Sub rezerva dispozițiilor articolului 3 și ale alineatului (3) din prezentul articol, condițiile de obținere a caracterului originar prevăzute la titlul II trebuie să fie îndeplinite fără întrerupere în SEE.

(2)   Sub rezerva dispozițiilor articolului 3, în cazul în care mărfurile originare exportate din SEE către o altă țară sunt returnate, ele trebuie considerate ca fiind neoriginare, cu excepția cazului în care autorităților vamale li se poate demonstra în mod satisfăcător că:

(a)

mărfurile returnate sunt aceleași cu cele care au fost exportate

și

(b)

nu au suferit operațiuni mai ample decât cele necesare pentru a le păstra în stare bună cât timp au fost pe teritoriul țării respective sau în timpul exportării lor.

(3)   Obținerea caracterului originar în condițiile stabilite la titlul II nu este afectată de prelucrarea sau transformarea efectuată în afara SEE asupra materialelor exportate din SEE și reimportate ulterior în acest spațiu, cu următoarele condiții:

(a)

materialele respective sunt obținute integral în SEE sau au fost supuse unor prelucrări sau transformări mai ample decât operațiunile menționate la articolul 6 înainte de exportare

și

(b)

autorităților vamale li se poate demonstra în mod satisfăcător că:

(i)

mărfurile reimportate au fost obținute prin prelucrarea sau transformarea materialelor exportate

și

(ii)

valoarea adăugată totală obținută în afara SEE prin aplicarea dispozițiilor prezentului articol nu depășește 10 % din prețul franco fabrică al produsului final pentru care este solicitat caracterul originar.

(4)   În sensul aplicării alineatului (3), condițiile de obținere a caracterului originar prevăzute la titlul II nu se aplică prelucrării sau transformării efectuate în afara SEE. Cu toate acestea, atunci când, în lista din anexa II, pentru determinarea caracterului originar al produsului finit se aplică o regulă care stabilește o valoare maximă pentru toate materialele neoriginare încorporate, valoarea totală a materialelor neoriginare încorporate pe teritoriul părții în cauză, împreună cu valoarea adăugată totală obținută în afara SEE prin aplicarea dispozițiilor prezentului articol, nu poate depăși procentajul stabilit.

(5)   În sensul aplicării dispozițiilor alineatelor (3) și (4), «valoare adăugată totală» înseamnă toate costurile acumulate în afara SEE, inclusiv valoarea materialelor încorporate acolo.

(6)   Dispozițiile alineatelor (3) și (4) nu se aplică produselor care nu îndeplinesc condițiile prevăzute în lista din anexa II sau care pot fi considerate prelucrate sau transformate suficient doar în cazul în care se aplică toleranța generală stabilită la articolul 5 alineatul (2).

(7)   Dispozițiile alineatelor (3) și (4) nu se aplică produselor de la capitolele 50-63 din Sistemul armonizat.

(8)   Orice prelucrare sau transformare de tipul celor reglementate de prezentul articol și efectuate în afara SEE se efectuează în conformitate cu regimul de perfecționare pasivă sau cu regimuri similare.

Articolul 12

Transport direct

(1)   Regimul preferențial prevăzut în acord se aplică numai produselor care îndeplinesc cerințele prezentului protocol și care sunt transportate direct în interiorul SEE sau pe teritoriile țărilor menționate la articolul 3 cu care este aplicabil cumulul. Cu toate acestea, produsele care constituie un singur transport pot fi transportate prin alte teritorii, dacă este cazul cu transbordare sau depozitare temporară pe aceste teritorii, cu condiția ca produsele să rămână sub supravegherea autorităților vamale din țara de tranzit sau de depozitare și să nu fie supuse altor operațiuni decât cele de descărcare, de reîncărcare sau oricărei alte operațiuni destinate să asigure păstrarea lor în stare bună.

Transportul prin conductă al produselor originare se poate efectua și prin alte teritorii decât cele ale SEE.

(2)   Dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatul (1) se furnizează autorităților vamale din țara importatoare prin prezentarea:

(a)

unui document de transport unic care atestă trecerea din țara exportatoare prin țara de tranzit sau

(b)

a unui certificat emis de autoritățile vamale ale țării de tranzit, care:

(i)

furnizează descrierea exactă a produselor;

(ii)

indică data descărcării și data reîncărcării produselor și, după caz, denumirile navelor sau ale altor mijloace de transport utilizate

și

(iii)

certifică condițiile în care produsele au staționat în țara de tranzit sau

(c)

în lipsa acestora, a oricăror alte documente justificative.

Articolul 13

Expoziții

(1)   Produsele originare care sunt trimise pentru a fi expuse în altă țară decât cele menționate la articolul 3 cu care este aplicabil cumulul și care sunt vândute, după expunere, pentru a fi importate în SEE, beneficiază la import de dispozițiile acordului, cu condiția să se demonstreze în mod satisfăcător pentru autoritățile vamale că:

(a)

un exportator a expediat aceste produse dintr-o parte contractantă în țara în care are loc expoziția și că le-a expus acolo;

(b)

respectivul exportator a vândut produsele sau le-a cedat unui destinatar dintr-o altă parte contractantă;

(c)

produsele au fost expediate în timpul desfășurării expoziției sau imediat după aceea în statul în care au fost trimise pentru expoziție;

și

(d)

din momentul în care au fost expediate pentru a fi expuse, produsele nu au fost utilizate în alte scopuri decât prezentarea la expoziția respectivă.

(2)   O dovadă a originii se emite sau se întocmește în conformitate cu dispozițiile titlului V și se prezintă autorităților vamale din țara importatoare după procedurile obișnuite. Pe această dovadă se indică denumirea și adresa expoziției. Dacă este necesar, se poate solicita un document suplimentar care să ateste condițiile în care au fost expuse produsele.

(3)   Alineatul (1) se aplică tuturor expozițiilor, târgurilor sau manifestărilor publice similare cu caracter comercial, industrial, agricol sau artizanal care nu sunt organizate în scopuri private în localuri sau magazine comerciale în vederea vânzării de produse străine și pe durata cărora produsele rămân sub control vamal.

TITLUL IV

DRAWBACK SAU SCUTIRE DE TAXE VAMALE

Articolul 14

Interzicerea drawback-ului sau a scutirii de taxe vamale

(1)   Materialele neoriginare utilizate la fabricarea produselor originare din SEE sau din una dintre țările menționate la articolul 3 pentru care se emite sau se întocmește o dovadă de origine în conformitate cu dispozițiile titlului V nu beneficiază, în niciuna dintre părțile contractante, de drawback sau scutiri de taxe vamale de orice tip.

(2)   Interdicția prevăzută la alineatul (1) se aplică oricărui regim de rambursare, remitere sau neplată parțială sau totală a taxelor vamale sau a taxelor cu efect echivalent aplicabile în oricare dintre părțile contractante materialelor utilizate la fabricare, dacă această rambursare, remitere sau neplată se aplică, în mod expres sau în fapt, atunci când produsele obținute din aceste materiale sunt exportate, dar nu și atunci când sunt destinate consumului național.

(3)   Exportatorul produselor care fac obiectul unei dovezi de origine trebuie să poată prezenta în orice moment, la cererea autorităților vamale, toate documentele necesare care atestă că pentru materialele neoriginare utilizate la fabricarea produselor respective nu s-a obținut niciun drawback și că toate taxele vamale sau taxele cu efect echivalent aplicabile respectivelor materiale au fost efectiv achitate.

(4)   Dispozițiile alineatelor (1) – (3) se aplică, de asemenea, ambalajelor în sensul articolului 7 alineatul (2), accesoriilor, pieselor de schimb și uneltelor în sensul articolului 8 și produselor din seturi în sensul articolului 9, atunci când aceste elemente nu sunt originare.

(5)   Dispozițiile alineatelor (1) – (4) se aplică numai materialelor care intră sub incidența acordului. De asemenea, acestea nu împiedică aplicarea unui sistem de restituiri la export pentru produsele agricole, aplicabil la export în conformitate cu dispozițiile acordului.

TITLUL V

DOVADA DE ORIGINE

Articolul 15

Cerințe generale

(1)   Produsele originare, atunci când sunt importate în una dintre părțile contractante, beneficiază de prevederile acordului la prezentarea uneia dintre următoarele dovezi de origine:

(a)

un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, al cărui model este prezentat în anexa IIIa;

(b)

un certificat de circulație a mărfurilor EUR-MED, al cărui model este prezentat în anexa IIIb;

(c)

în cazurile menționate la articolul 21 alineatul (1), o declarație, denumită în continuare «declarație de origine» sau «declarație de origine EUR-MED», întocmită de exportator pe o factură, pe un bon de livrare sau pe orice alt document comercial care descrie produsele în cauză suficient de detaliat pentru a putea fi identificate; textele declarațiilor de origine figurează în anexele IVa și IVb.

(2)   În pofida alineatului (1), produsele originare în sensul prezentului protocol beneficiază, în cazurile prevăzute la articolul 26, de dispozițiile acordului fără a fi necesară prezentarea vreuneia dintre dovezile de origine menționate la alineatul (1).

Articolul 16

Procedura de emitere a unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED

(1)   Un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED se emite de către autoritățile vamale ale țării exportatoare la cererea scrisă a exportatorului sau, sub responsabilitatea acestuia, a reprezentantului său autorizat.

(2)   În acest scop, exportatorul sau reprezentantul autorizat al acestuia completează atât certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED, cât și formularul de cerere, ale căror modele sunt prezentate în anexele IIIa și IIIb. Aceste formulare se completează în una dintre limbile în care este redactat acordul, conform prevederilor legislației naționale a țării exportatoare. Dacă formularele sunt completate de mână, acestea trebuie scrise cu cerneală și cu litere de tipar. Produsele trebuie descrise în rubrica rezervată în acest scop și fără spații între rânduri. În cazul în care rubrica nu se completează în întregime, se trasează o linie orizontală sub ultimul rând al descrierii, spațiul necompletat fiind barat.

(3)   Exportatorul care solicită emiterea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED trebuie să poată prezenta în orice moment, la cererea autorităților vamale din țara exportatoare în care se emite certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED, toate documentele necesare care fac dovada caracterului originar al produselor respective, precum și a îndeplinirii tuturor celorlalte cerințe prevăzute de prezentul protocol.

(4)   Fără a se aduce atingere alineatului (5), autoritățile vamale ale unei părți contractante emit un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 în următoarele cazuri:

dacă produsele respective pot fi considerate produse originare din SEE sau din una dintre țările menționate la articolul 3 alineatul (1) cu care este aplicabil cumulul, fără aplicarea cumulului cu materiale originare din una dintre țările menționate la articolul 3 alineatul (2), și dacă îndeplinesc celelalte cerințe prevăzute de prezentul protocol sau

dacă produsele respective pot fi considerate produse originare din una dintre țările menționate la articolul 3 alineatul (2) cu care este aplicabil cumulul, fără aplicarea cumulului cu materialele originare din una dintre țările menționate la articolul 3, și dacă îndeplinesc celelalte cerințe prevăzute de prezentul protocol, cu condiția ca în țara de origine să fi fost emis un certificat EUR-MED sau o declarație de origine EUR-MED.

(5)   Un certificat de circulație a mărfurilor EUR-MED este emis de autoritățile vamale ale unei părți contractante dacă produsele respective pot fi considerate produse originare din SEE sau din una dintre țările menționate la articolul 3 cu care este aplicabil cumulul, îndeplinesc condițiile prevăzute de prezentul protocol și:

a fost aplicat cumulul cu materiale originare din una dintre țările menționate la articolul 3 alineatul (2), sau

produsele pot fi utilizate ca materiale în contextul cumulului pentru fabricarea produselor destinate exportului în una dintre țările menționate la articolul 3 alineatul (2), sau

produsele pot fi reexportate din țara de destinație în una dintre țările menționate la articolul 3 alineatul (2).

(6)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR-MED cuprinde una dintre următoarele declarații, în limba engleză, la rubrica 7:

dacă originea s-a obținut prin aplicarea cumulului cu materiale originare din una sau mai multe dintre țările menționate la articolul 3:

«CUMULATION APPLIED WITH» (numele țării/țărilor)

dacă originea s-a obținut fără aplicarea cumulului cu materiale originare din una sau mai multe dintre țările menționate la articolul 3:

«NO CUMULATION APPLIED»

(7)   Autoritățile vamale care emit certificate de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED iau toate măsurile necesare pentru verificarea caracterului originar al produselor și pentru îndeplinirea celorlalte cerințe prevăzute de prezentul protocol. În acest scop, ele au dreptul să solicite orice dovezi și să efectueze orice verificare a conturilor exportatorului sau orice alt control pe care îl consideră necesar. Autoritățile vamale se asigură, de asemenea, că formularele menționate la alineatul (2) sunt completate în mod corespunzător. În special, acestea verifică dacă rubrica rezervată descrierii produselor a fost completată astfel încât să excludă orice posibilitate de adăugare frauduloasă.

(8)   Data emiterii certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED se indică în rubrica 11 a certificatului.

(9)   Un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED este emis de autoritățile vamale și pus la dispoziția exportatorului imediat după efectuarea sau asigurarea exportului real.

Articolul 17

Certificate de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED emise retroactiv

(1)   În pofida articolului 16 alineatul (9), un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED poate fi emis, în condiții excepționale, după exportul produselor la care se referă, dacă:

(a)

nu a fost emis în momentul exportului ca urmare a unor erori, a unor omisiuni involuntare sau a unor circumstanțe deosebite

sau

(b)

se demonstrează în mod satisfăcător pentru autoritățile vamale că un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED a fost emis, dar nu a fost acceptat la import din motive tehnice.

(2)   În pofida articolului 16 alineatul (9), un certificat de circulație a mărfurilor EUR-MED poate fi emis după exportul produselor la care se referă și pentru care s-a emis, la data exportului, un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, cu condiția să se demonstreze în mod satisfăcător pentru autoritățile vamale că sunt îndeplinite condițiile menționate la articolul 16 alineatul (5).

(3)   În scopul punerii în aplicare a alineatelor (1) și (2), exportatorul trebuie să indice în cererea sa locul și data exportului produselor la care se referă certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED, precum și motivele cererii sale.

(4)   Autoritățile vamale pot emite retroactiv un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED numai după ce au verificat dacă informațiile furnizate în cererea exportatorului sunt conforme cu cele din dosarul corespunzător.

(5)   Certificatele de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED emise retroactiv cuprind următoarea mențiune în limba engleză:

 

«ISSUED RETROSPECTIVELY»

Certificatele de circulație a mărfurilor EUR-MED emise retroactiv prin aplicarea alineatului (2) cuprind următoarea mențiune în limba engleză:

 

ISSUED RETROSPECTIVELY [Original EUR.1 No (data și locul emiterii)]

(6)   Mențiunea prevăzută la alineatul (5) se face în rubrica 7 din certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED.

Articolul 18

Emiterea unui duplicat al certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED

(1)   În caz de furt, pierdere sau distrugere a unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED, exportatorul poate solicita un duplicat autorităților vamale care l-au emis, pe baza documentelor de export pe care le dețin acestea.

(2)   Duplicatul astfel emis cuprinde următoarea mențiune în limba engleză:

 

«DUPLICATE»

(3)   Mențiunea prevăzută la alineatul (2) se face în rubrica 7 din duplicatul certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED.

(4)   Duplicatul, pe care trebuie înscrisă data emiterii certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED original, intră în vigoare la acea dată.

Articolul 19

Emiterea certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED pe baza unei dovezi de origine emise sau întocmite anterior

Atunci când produsele originare sunt plasate sub controlul unui birou vamal din părțile contractante, este posibil să se înlocuiască dovada de origine inițială cu unul sau mai multe certificate de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED în scopul trimiterii tuturor sau a unora dintre aceste produse în alt loc din cadrul SEE. Certificatele de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED de înlocuire sunt emise de biroul vamal sub controlul căruia sunt plasate produsele.

Articolul 20

Separare contabilă

(1)   În cazul în care păstrarea unor stocuri separate de materiale originare și neoriginare care sunt identice și interschimbabile creează costuri substanțiale sau dificultăți materiale considerabile, autoritățile vamale pot, la cererea scrisă a celor în cauză, să autorizeze utilizarea metodei «separării contabile» (denumită în continuare «metoda») pentru gestionarea stocurilor respective.

(2)   Metoda trebuie să poată garanta că, pentru o anumită perioadă de referință, numărul de produse obținute care ar putea fi considerate «originare» este același cu cel care ar fi fost obținut în cazul în care ar fi existat o separare fizică a stocurilor.

(3)   Autoritățile vamale pot supune acordarea autorizației menționate la alineatul (1) oricăror condiții pe care le consideră adecvate.

(4)   Metoda se înregistrează și se aplică pe baza principiilor generale de contabilitate aplicabile în țara în care a fost fabricat produsul.

(5)   Beneficiarul acestei metode poate emite sau solicita dovezi de origine, după caz, pentru cantitatea de produse care pot fi considerate originare. La cererea autorităților vamale, beneficiarul furnizează o declarație privind modul în care au fost gestionate cantitățile.

(6)   Autoritățile vamale monitorizează utilizarea autorizației și o pot retrage atunci când beneficiarul o utilizează necorespunzător în orice mod sau nu îndeplinește oricare dintre celelalte condiții prevăzute de prezentul protocol.

Articolul 21

Condițiile de întocmire a unei declarații de origine sau a unei declarații de origine EURMED

(1)   O declarație de origine sau o declarație de origine EUR-MED astfel cum este menționată la articolul 15 alineatul (1) litera (c) poate fi întocmită:

(a)

de un exportator autorizat în sensul articolului 22

sau

(b)

de orice exportator pentru orice transport constând în unul sau mai multe pachete care conțin produse originare a căror valoare totală nu depășește 6 000 EUR.

(2)   Fără a se aduce atingere alineatului (3), o declarație de origine poate fi întocmită în următoarele cazuri:

dacă produsele respective pot fi considerate produse originare din SEE sau din una dintre țările menționate la articolul 3 alineatul (1) cu care este aplicabil cumulul, fără aplicarea cumulului cu materiale originare din una dintre țările menționate la articolul 3 alineatul (2), și dacă îndeplinesc celelalte cerințe prevăzute de prezentul protocol;

dacă produsele respective pot fi considerate produse originare din una dintre țările menționate la articolul 3 alineatul (2) cu care este aplicabil cumulul, fără aplicarea cumulului cu materiale originare din una dintre țările menționate la articolul 3, și dacă îndeplinesc celelalte cerințe prevăzute de prezentul protocol, cu condiția ca în țara de origine să fi fost emis un certificat EURMED sau o declarație de origine EUR-MED.

(3)   O declarație de origine EUR-MED poate fi întocmită dacă produsele în cauză pot fi considerate produse originare din SEE sau din una dintre țările menționate la articolul 3 cu care este aplicabil cumulul, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de prezentul protocol și dacă:

a fost aplicat cumulul cu materiale originare din una dintre țările menționate la articolul 3 alineatul (2) sau

produsele pot fi utilizate ca materiale în contextul cumulului pentru fabricarea produselor destinate exportului în una dintre țările menționate la articolul 3 alineatul (2)

sau

produsele pot fi reexportate din țara de destinație în una dintre țările menționate la articolul 3 alineatul (2).

(4)   O declarație de origine EUR-MED cuprinde una dintre următoarele declarații în limba engleză:

dacă originea s-a obținut prin aplicarea cumulului cu materiale originare din una sau mai multe dintre țările menționate la articolul 3:

«CUMULATION APPLIED WITH» (numele țării/țărilor)

dacă originea s-a obținut fără aplicarea cumulului cu materiale originare din una sau mai multe dintre țările menționate la articolul 3:

«NO CUMULATION APPLIED».

(5)   Exportatorul care întocmește o declarație de origine sau o declarație de origine EURMED trebuie să poată prezenta în orice moment, la cererea autorităților vamale ale țării exportatoare, toate documentele necesare care fac dovada caracterului originar al produselor respective, precum și a îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute de prezentul protocol.

(6)   Exportatorul întocmește o declarație de origine sau o declarație de origine EUR-MED dactilografiind, ștampilând sau tipărind de origine, pe bonul de livrare sau pe orice alt document comercial declarația al cărei text este prevăzut în anexele IVa și IVb, utilizând una dintre versiunile lingvistice din respectivele anexe, în conformitate cu dispozițiile de drept intern ale țării exportatoare. Dacă este întocmită de mână, declarația trebuie scrisă cu cerneală și cu litere de tipar.

(7)   Declarațiile de origine și declarațiile de origine EUR-MED poartă semnătura de mână originală a exportatorului. Cu toate acestea, un exportator autorizat în sensul articolului 22 nu este obligat să semneze astfel de declarații dacă prezintă autorităților vamale din țara exportatoare un angajament scris prin care acceptă responsabilitatea integrală pentru orice declarație de origine prin care este identificat ca și când declarația ar fi fost semnată în original de acesta.

(8)   O declarație de origine sau o declarație de origine EUR-MED poate fi întocmită de exportator în momentul în care produsele la care se referă sunt exportate sau după export, cu condiția ca prezentarea acesteia în țara importatoare să aibă loc la cel mult doi ani de la importul produselor la care se referă.

Articolul 22

Exportator autorizat

(1)   Autoritățile vamale din țara exportatoare pot autoriza orice exportator (denumit în continuare «exportator autorizat») care efectuează în mod frecvent transporturi de produse care intră sub incidența acordului, să întocmească declarații de origine sau declarații de origine EUR-MED, indiferent de valoarea produselor în cauză. Un exportator care solicită o astfel de autorizație trebuie să ofere autorităților vamale, într-un mod considerat satisfăcător de către acestea, toate garanțiile necesare pentru verificarea caracterului originar al produselor, precum și îndeplinirea celorlalte cerințe prevăzute de prezentul protocol.

(2)   Autoritățile vamale pot acorda statutul de exportator autorizat sub rezerva oricăror condiții pe care le consideră adecvate.

(3)   Autoritățile vamale atribuie exportatorului autorizat un număr de autorizație vamală, care trebuie să figureze pe declarația de origine sau pe declarația de origine EURMED.

(4)   Autoritățile vamale monitorizează utilizarea acestei autorizații de către exportatorul autorizat.

(5)   Autoritățile vamale pot retrage autorizația în orice moment. Ele trebuie să facă acest lucru atunci când exportatorul autorizat nu mai oferă garanțiile menționate la alineatul (1), nu mai îndeplinește condițiile menționate la alineatul (2) sau abuzează în orice mod de autorizație.

Articolul 23

Valabilitatea dovezii de origine

(1)   O dovadă de origine este valabilă timp de patru luni de la data emiterii sale în țara exportatoare și se prezintă autorităților vamale ale țării importatoare în același termen.

(2)   Dovezile de origine care sunt prezentate autorităților vamale ale țării importatoare după expirarea termenului de prezentare prevăzut la alineatul (1) pot fi acceptate în vederea aplicării tratamentului preferențial atunci când nerespectarea termenului este cauzată de circumstanțe excepționale.

(3)   În alte cazuri de prezentare tardivă, autoritățile vamale ale țării importatoare pot accepta dovezile de origine atunci când produsele le-au fost prezentate înainte de termenul menționat.

Articolul 24

Prezentarea dovezii de origine

Dovezile de origine se prezintă autorităților vamale ale țării importatoare în conformitate cu procedurile aplicabile în țara respectivă. Autoritățile menționate anterior pot solicita traducerea unei dovezi de origine și totodată pot solicita ca declarația de import să fie însoțită de o declarație prin care importatorul să ateste că produsele îndeplinesc condițiile necesare pentru aplicarea acordului.

Articolul 25

Importul eșalonat

În cazul în care, la cererea importatorului și în condițiile stabilite de autoritățile vamale ale țării importatoare, produsele demontate sau neasamblate în sensul regulii generale nr. 2 litera (a) din Sistemul armonizat încadrate la secțiunile XVI și XVII sau la pozițiile 7308 și 9406 din Sistemul armonizat sunt importate eșalonat, autorităților vamale li se prezintă o singură dovadă de origine pentru respectivele produse, în momentul importului primului transport.

Articolul 26

Scutiri de la prezentarea dovezii de origine

(1)   Produsele expediate sub formă de colete mici unor persoane particulare de către alte persoane particulare sau care fac parte din bagajul personal al călătorilor sunt considerate produse originare, fără a fi necesară prezentarea unei dovezi de origine, cu condiția ca respectivele produse să constituie importuri fără caracter comercial, să fie declarate ca îndeplinind cerințele prezentului protocol și să nu existe nicio îndoială în ceea ce privește veridicitatea acestei declarații. În cazul expedierii prin poștă, această declarație se poate face prin completarea unei declarații vamale CN22/CN23 sau pe o foaie anexată la documentul respectiv.

(2)   Importurile ocazionale care constau doar în produse rezervate uzului personal al destinatarilor sau al călătorilor sau al familiilor acestora sunt considerate ca fiind lipsite de caracter comercial dacă este evident, date fiind natura și cantitatea lor, că aceste produse nu au un scop comercial.

(3)   În plus, valoarea totală a acestor produse nu poate depăși 500 EUR în cazul coletelor mici și 1 200 EUR în cazul produselor care fac parte din bagajul personal al călătorilor.

Articolul 27

Declarația furnizorului

(1)   Atunci când se emite un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau se întocmește o declarație de origine, în una dintre părțile contractante, pentru produse originare la fabricarea cărora au fost utilizate mărfuri provenind din alte părți contractante, care au fost supuse unor prelucrări sau transformări în SEE fără să fi obținut caracterul originar preferențial, se ține seama de declarația furnizorului dată pentru aceste mărfuri în conformitate cu prezentul articol.

(2)   Declarația furnizorului menționată la alineatul (1) servește ca dovadă a prelucrărilor sau a transformărilor la care au fost supuse mărfurile respective în SEE, pentru a determina dacă produsele la fabricarea cărora s-au folosit mărfurile respective pot fi considerate produse originare din SEE și îndeplinesc celelalte condiții din prezentul protocol.

(3)   Cu excepția cazurilor menționate la alineatul (4), furnizorul întocmește o declarație a furnizorului separată pentru fiecare transport de mărfuri, după modelul prevăzut în anexa V, pe o foaie de hârtie anexată la factură, la bonul de livrare sau la orice alt document comercial, în care mărfurile respective sunt descrise suficient de detaliat pentru a putea fi identificate.

(4)   În cazul în care un furnizor livrează în mod regulat unui anumit client mărfuri prelucrate sau transformate în SEE al căror mod de prelucrare sau transformare se estimează a rămâne constant o lungă perioadă de timp, furnizorul în cauză poate prezenta o singură declarație, denumită în continuare «declarația pe termen lung a furnizorului», care acoperă transporturile ulterioare ale mărfurilor respective.

În mod normal, o declarație pe termen lung a furnizorului poate fi valabilă timp de cel mult un an de la data întocmirii sale. Autoritățile vamale ale țării în care este întocmită declarația stabilesc condițiile în care pot fi acceptate perioade mai lungi de timp.

Declarația pe termen lung a furnizorului este întocmită de furnizor după modelul prevăzut în anexa VI și descrie mărfurile respective suficient de detaliat pentru a putea fi identificate. Declarația este furnizată clientului în cauză înainte sau odată cu livrarea primului transport de mărfuri care face obiectul declarației.

Furnizorul își informează de îndată clientul dacă declarația pe termen lung nu mai este aplicabilă mărfurilor livrate.

(5)   Declarația furnizorului menționată la alineatele (3) și (4) se dactilografiază sau se imprimă în una dintre limbile în care este redactat acordul, conform dispozițiilor de drept intern ale țării în care este întocmită, și poartă semnătura de mână originală a furnizorului. Declarația poate fi scrisă și de mână; în acest caz, trebuie scrisă cu cerneală și cu litere de tipar.

(6)   Furnizorul care întocmește declarația trebuie să poată prezenta, în orice moment, la cererea autorităților vamale ale țării în care este întocmită declarația, toate documentele corespunzătoare care fac dovada că informațiile prezentate în declarație sunt corecte.

Articolul 28

Documente justificative

Documentele menționate la articolul 16 alineatul (3), la articolul 21 alineatul (5) și la articolul 27 alineatul (6), menite să ateste faptul că produsele pentru care s-a emis un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED sau o declarație de origine sau o declarație de origine EUR-MED pot fi considerate produse originare din SEE sau din una dintre țările menționate la articolul 3 și îndeplinesc celelalte cerințe prevăzute de prezentul protocol, precum și că informațiile care figurează în declarația furnizorului sunt corecte, pot consta, printre altele, în:

(a)

dovada directă a operațiunilor efectuate de exportator sau de furnizor pentru a obține mărfurile respective, care se regăsește, de exemplu, în conturile sale sau în contabilitatea sa internă;

(b)

documente care dovedesc caracterul originar al materialelor utilizate, emise sau întocmite în partea contractantă, atunci când aceste documente sunt utilizate în conformitate cu legislația națională;

(c)

documente care dovedesc prelucrarea sau transformarea materialelor în SEE, emise sau întocmite în partea contractantă unde aceste documente sunt utilizate în conformitate cu legislația națională;

(d)

certificate de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED ori declarații de origine sau declarații de origine EUR-MED care dovedesc caracterul originar al materialelor utilizate, emise sau întocmite în părțile contractante în conformitate cu prezentul protocol sau într-una dintre țările menționate la articolul 3, în conformitate cu reguli de origine identice cu regulile stabilite de prezentul protocol.

(e)

declarații ale furnizorului care dovedesc prelucrarea sau transformarea la care au fost supuse în SEE materialele utilizate, întocmite în părțile contractante în conformitate cu prezentul protocol;

(f)

dovezi corespunzătoare privind prelucrarea sau transformarea efectuată în afara SEE prin aplicarea articolului 11, care dovedesc îndeplinirea cerințelor prevăzute la articolul menționat.

Articolul 29

Păstrarea dovezii de origine, a declarațiilor furnizorului și a documentelor justificative

(1)   Exportatorul care solicită emiterea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED păstrează timp de cel puțin trei ani documentele menționate la articolul 16 alineatul (3).

(2)   Exportatorul care întocmește o declarație de origine sau o declarație de origine EURMED păstrează timp de cel puțin trei ani copia acestei declarații de origine, precum și documentele menționate la articolul 21 alineatul (5).

(3)   Furnizorul care întocmește o declarație a furnizorului păstrează timp de cel puțin trei ani copii ale acestei declarații, ale facturii, ale bonurilor de livrare sau ale oricărui alt document comercial la care este anexată declarația, precum și documentele menționate la articolul 27 alineatul (6).

Furnizorul care întocmește o declarație pe termen lung a furnizorului păstrează timp de cel puțin trei ani copii ale declarației și ale tuturor facturilor, ale bonurilor de livrare sau ale altor documente comerciale referitoare la mărfurile specificate în respectiva declarație și care au fost livrate clientului în cauză, precum și documentele menționate la articolul 27 alineatul (6). Această perioadă se calculează de la data expirării valabilității declarației pe termen lung a furnizorului.

(4)   Autoritățile vamale din țara exportatoare care emit un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED păstrează timp de cel puțin trei ani formularul de cerere menționat la articolul 16 alineatul (2).

(5)   Autoritățile vamale din țara importatoare păstrează timp de cel puțin trei ani certificatele de circulație a mărfurilor EUR.1 și EUR-MED și declarațiile de origine și declarațiile de origine EUR-MED care le sunt prezentate.

Articolul 30

Discrepanțe și erori formale

(1)   Constatarea unor mici discrepanțe între mențiunile care apar în dovada de origine și cele care apar în documentele prezentate biroului vamal în vederea îndeplinirii formalităților de import pentru produsele respective nu duce ipso facto la considerarea dovezii de origine ca fiind nulă și neavenită dacă se stabilește în mod adecvat că respectivele documente corespund produselor prezentate.

(2)   Erorile formale evidente, cum sunt greșelile de dactilografiere dintr-o dovadă de origine, nu duc la respingerea documentului dacă aceste erori nu sunt de natură să pună la îndoială corectitudinea declarațiilor făcute în respectivul document.

Articolul 31

Sume exprimate în euro

(1)   Pentru aplicarea dispozițiilor articolului 21 alineatul (1) litera (b) și ale articolului 26 alineatul (3), atunci când produsele sunt facturate într-o altă monedă decât euro, sumele exprimate în monedele naționale ale statelor membre ale Uniunii Europene și ale țărilor menționate la articolul 3, echivalente cu sumele exprimate în euro, sunt fixate anual de fiecare dintre țările în cauză.

(2)   Un transport beneficiază de prevederile articolului 21 alineatul (1) litera (b) sau ale articolului 26 alineatul (3) în raport cu moneda în care este emisă factura, în conformitate cu suma fixată de țara în cauză.

(3)   Sumele care se utilizează în orice monedă națională reprezintă contravaloarea în această monedă, în prima zi lucrătoare din luna octombrie a fiecărui an, a sumelor exprimate în euro. Aceste sume sunt comunicate Comisiei Europene înainte de 15 octombrie și se aplică de la 1 ianuarie anul următor. Comisia Europeană comunică sumele respective tuturor țărilor în cauză.

(4)   O țară poate rotunji în plus sau în minus suma rezultată din conversia în moneda sa națională a unei sume exprimate în euro. Suma rotunjită nu poate să difere cu mai mult de 5 % față de suma rezultată din conversie. O țară poate menține neschimbată contravaloarea în moneda sa națională a unei sume exprimate în euro dacă, la momentul ajustării anuale prevăzute la alineatul (3), conversia sumei respective duce, înainte de orice rotunjire, la o creștere cu mai puțin de 15 % a contravalorii sale în moneda națională. Contravaloarea în moneda națională poate fi menținută neschimbată în cazul în care conversia ar duce la o scădere a respectivei contravalori.

(5)   Sumele exprimate în euro sunt revizuite de Comitetul mixt al SEE la cererea părților contractante. În cadrul acestei revizuiri, Comitetul mixt al SEE analizează oportunitatea păstrării efectelor limitelor în cauză în termeni reali. În acest scop, acesta poate decide să modifice sumele exprimate în euro.

TITLUL VI

MODALITĂȚI DE COOPERARE ADMINISTRATIVĂ

Articolul 32

Cooperare administrativă

(1)   Autoritățile vamale ale părților contractante își transmit reciproc, prin intermediul Comisiei Europene, specimene ale ștampilelor utilizate în birourile lor vamale pentru emiterea certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 și EUR-MED, precum și adresele autorităților vamale responsabile pentru verificarea certificatelor, a declarațiilor de origine și a declarațiilor de origine EUR-MED sau a declarațiilor furnizorilor.

(2)   Pentru a garanta o aplicare corectă a prezentului protocol, părțile contractante își acordă reciproc asistență, prin intermediul administrațiilor vamale competente, pentru verificarea autenticității certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 și EUR-MED, a declarațiilor de origine și a declarațiilor de origine EUR-MED, precum și a exactității informațiilor furnizate în aceste documente.

Articolul 33

Verificarea dovezilor de origine

(1)   Verificarea ulterioară a dovezilor de origine se efectuează în mod aleatoriu sau ori de câte ori autoritățile vamale ale țării importatoare au îndoieli justificate în ceea ce privește autenticitatea acestor documente, caracterul originar al produselor respective sau respectarea celorlalte cerințe prevăzute de prezentul protocol.

(2)   În scopul aplicării alineatului (1), autoritățile vamale ale țării importatoare trimit înapoi autorităților vamale ale țării exportatoare certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED și factura, în cazul în care a fost prezentată, declarația de origine sau declarația de origine EUR-MED sau o copie a acestor documente, indicând, după caz, motivele pentru care solicită verificarea. În sprijinul cererii de verificare se furnizează orice documente și informații obținute care sugerează că declarațiile făcute în dovada de origine sunt incorecte.

(3)   Verificarea se efectuează de către autoritățile vamale ale țării exportatoare. În acest scop, acestea au dreptul să solicite orice dovezi și să efectueze orice verificare a conturilor exportatorului sau orice alt control pe care îl consideră necesar.

(4)   În cazul în care autoritățile vamale din țara importatoare decid să suspende acordarea tratamentului preferențial pentru produsele în cauză în așteptarea rezultatelor verificării, ele acordă importatorului liberul de vamă pentru produsele respective, sub rezerva oricăror măsuri de precauție pe care le consideră necesare.

(5)   Autoritățile vamale care solicită verificarea sunt informate în cel mai scurt timp cu privire la rezultatele acesteia. Rezultatele trebuie să indice clar dacă documentele sunt autentice și dacă produsele respective pot fi considerate produse originare din SEE sau din una dintre țările menționate la articolul 3 și dacă îndeplinesc celelalte cerințe prevăzute de prezentul protocol.

(6)   În cazul unor suspiciuni întemeiate și în absența unui răspuns în termen de 10 luni de la data cererii de efectuare a verificării sau în cazul în care răspunsul nu conține informații suficiente pentru a stabili autenticitatea documentului respectiv sau originea reală a produselor, autoritățile vamale care solicită verificarea refuză dreptul la tratament preferențial, cu excepția unor circumstanțe excepționale.

Articolul 34

Verificarea declarațiilor furnizorului

(1)   Verificarea ulterioară a declarațiilor furnizorilor sau a declarațiilor pe termen lung ale furnizorilor se efectuează în mod aleatoriu sau ori de câte ori autoritățile vamale ale țării în care astfel de declarații au stat la baza emiterii certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED sau a întocmirii unei declarații de origine ori a unei declarații de origine EUR-MED au suspiciuni întemeiate privind autenticitatea documentelor sau corectitudinea informațiilor furnizate în documentul respectiv.

(2)   În scopul punerii în aplicare a alineatului (1), autoritățile vamale ale țării menționate la alineatul (1) trimit înapoi declarația furnizorului și factura (facturile), bonul (bonurile) de livrare sau alte documente comerciale referitoare la mărfurile care fac obiectul respectivei declarații, autorităților vamale ale țării în care a fost întocmită declarația, indicând, dacă este cazul, motivele de fond sau de formă care stau la baza cererii de verificare.

În sprijinul cererii de verificare ulterioară, acestea furnizează toate documentele și toate informațiile obținute care sugerează că informațiile din declarația furnizorului sunt incorecte.

(3)   Verificarea este efectuată de autoritățile vamale ale țării în care a fost întocmită declarația furnizorului. În acest scop, ele sunt abilitate să solicite orice dovezi și să efectueze orice verificare a conturilor furnizorului sau orice alt control pe care îl consideră necesar.

(4)   Autoritățile vamale care solicită verificarea sunt informate în cel mai scurt timp cu privire la rezultatele acesteia. Aceste rezultate trebuie să indice clar dacă informațiile furnizate în declarația furnizorului sunt corecte și dacă permit autorităților să stabilească dacă și în ce măsură această declarație a furnizorului poate sta la baza emiterii unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED sau a întocmirii unei declarații de origine ori a unei declarații de origine EUR-MED.

Articolul 35

Soluționarea litigiilor

Atunci când apar litigii legate de procedurile de verificare prevăzute la articolele 33 și 34 care nu pot fi soluționate între autoritățile vamale care au solicitat verificarea și autoritățile vamale responsabile cu efectuarea acesteia sau atunci când litigiile ridică o problemă de interpretare a prezentului protocol, acestea sunt transmise Comitetului mixt al SEE.

În toate cazurile, soluționarea litigiilor dintre importator și autoritățile vamale ale țării importatoare are loc în conformitate cu legislația țării respective.

Articolul 36

Sancțiuni

Se aplică sancțiuni oricărei persoane care întocmește sau dispune întocmirea unui document care conține informații incorecte în scopul obținerii unui tratament preferențial pentru produse.

Articolul 37

Zone libere

(1)   Părțile contractante iau toate măsurile necesare pentru a garanta că produsele comercializate pe baza unei dovezi de origine și care, în cursul transportului, staționează într-o zonă liberă situată pe teritoriul lor, nu sunt înlocuite cu alte mărfuri și nu fac obiectul unor alte manipulări decât operațiunile normale destinate să împiedice deteriorarea lor.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), atunci când produse originare din SEE sunt importate într-o zonă liberă pe baza unei dovezi de origine și suferă transformări sau prelucrări, autoritățile competente emit, la cererea exportatorului, un nou certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED, dacă prelucrările sau transformările la care au fost supuse îndeplinesc dispozițiile prezentului protocol.

TITLUL VII

CEUTA ȘI MELILLA

Articolul 38

Aplicarea protocolului

(1)   Expresia «SEE» utilizată în prezentul protocol nu include Ceuta și Melilla. Expresia «produse originare din SEE» nu se referă la produsele originare din Ceuta și Melilla.

(2)   În sensul aplicării protocolului 49 privind produsele originare din Ceuta și Melilla, prezentul protocol se aplică mutatis mutandis, sub rezerva condițiilor speciale prevăzute la articolul 39.

Articolul 39

Condiții speciale

(1)   Sub rezerva transportului lor direct în conformitate cu articolul 12, sunt considerate ca:

(1)

produse originare din Ceuta și Melilla:

(a)

produsele obținute integral în Ceuta și Melilla;

(b)

produsele obținute în Ceuta și Melilla la fabricarea cărora se folosesc alte produse decât cele menționate la litera (a), cu condiția ca:

(i)

respectivele produse să fi fost supuse unor prelucrări sau transformări suficiente în sensul articolului 5;

sau ca

(ii)

produsele să fie originare din SEE, dacă acestea au fost supuse unor prelucrări sau transformări mai ample decât operațiunile menționate la articolul 6.

(2)

produse originare din SEE:

(a)

produsele obținute integral în SEE;

(b)

produsele obținute în SEE la fabricarea cărora se folosesc alte produse decât cele menționate la litera (a), cu condiția ca:

(i)

respectivele produse să fi fost supuse unor prelucrări sau transformări suficiente în sensul articolului 5

sau ca

(ii)

produsele să fie originare din Ceuta și Melilla sau din SEE, dacă acestea au fost supuse unor prelucrări sau transformări mai ample decât operațiunile menționate la articolul 6.

(2)   Ceuta și Melilla sunt considerate un singur teritoriu.

(3)   Exportatorul sau reprezentantul său autorizat introduce mențiunea «SEE» și «Ceuta și Melilla» la rubrica 2 din certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED sau în declarațiile de origine sau în declarațiile de origine EUR-MED. În plus, în cazul produselor originare din Ceuta și Melilla, această mențiune se introduce la rubrica 4 din certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED sau în declarațiile de origine sau în declarațiile de origine EUR-MED.

(4)   Autoritățile vamale spaniole sunt responsabile cu aplicarea prezentului protocol în Ceuta și Melilla.

ANEXA I

Note introductive la lista din anexa II

A se vedea anexa I la apendicele I la Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene.

Trimiterile la «prezentul apendice» în notele 1. și 3.1. din anexa I la apendicele I la Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene se interpretează ca trimiteri la «prezentul protocol».

ANEXA II

Lista prelucrărilor sau a transformărilor care trebuie aplicate materialelor neoriginare pentru ca produsul fabricat să poată obține caracterul originar

A se vedea anexa II la apendicele I la Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene.

ANEXA IIIa

Modele de certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 și de cerere de emitere a unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1

A se vedea anexa IIIa la apendicele I la Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene.

ANEXA IIIb

Modele de certificat de circulație a mărfurilor EUR-MED și de cerere de emitere a unui certificat de circulație a mărfurilor EURMED

A se vedea anexa IIIb la apendicele I la Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene.

ANEXA IVa

Textul declarației de origine

A se vedea anexa IVa la apendicele I la Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene.

ANEXA IVb

Textul declarației de origine EUR-MED

A se vedea anexa IVb la apendicele I la Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene.

ANEXA V

Declarația furnizorului

Declarația furnizorului, al cărei text este prevăzut mai jos, trebuie întocmită în conformitate cu notele de subsol. Cu toate acestea, nu este necesar ca notele de subsol să fie reproduse.

Image

Image

ANEXA VI

Declarația pe termen lung a furnizorului

Declarația pe termen lung a furnizorului, al cărei text este prevăzut în continuare, trebuie întocmită în conformitate cu notele de subsol. Cu toate acestea, nu este necesar ca notele de subsol să fie reproduse.

Image

Image

DECLARAȚIE COMUNĂ

privind acceptarea dovezilor de origine emise în temeiul acordurilor menționate la articolul 3 din Protocolul 4 pentru produsele originare din Uniunea Europeană, Islanda sau Norvegia

1.

Dovezile de origine emise în cadrul acordurilor menționate la articolul 3 din Protocolul 4 pentru produse originare din Uniunea Europeană, Islanda sau Norvegia se acceptă în vederea acordării tratamentului tarifar preferențial prevăzut de Acordul privind SEE.

2.

Aceste produse sunt considerate materiale originare din SEE atunci când sunt încorporate într-un produs obținut în acest spațiu. Nu este necesar ca materialele respective să fi fost supuse unei prelucrări sau unei transformări suficiente.

3.

De asemenea, în măsura în care produsele intră în sfera de aplicare a Acordului privind SEE, acestea sunt considerate ca fiind originare din SEE atunci când sunt reexportate în altă parte contractantă din SEE.

DECLARAȚIE COMUNĂ

privind Principatul Andorra

1.

Produsele originare din Principatul Andorra care intră sub incidența capitolelor 25-97 din Sistemul armonizat sunt acceptate de Islanda, Liechtenstein și Norvegia ca produse originare din Uniunea Europeană în sensul acordului.

2.

Protocolul 4 se aplică mutatis mutandis pentru definirea caracterului originar al produselor menționate anterior.

DECLARAȚIE COMUNĂ

privind Republica San Marino

1.

Produsele originare din Republica San Marino sunt acceptate de Islanda, Liechtenstein și Norvegia ca produse originare din Uniunea Europeană în sensul acordului.

2.

Protocolul 4 se aplică mutatis mutandis pentru definirea caracterului originar al produselor menționate anterior.

DECLARAȚIE COMUNĂ

privind retragerea unei părți contractante din Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene

1.

În cazul în care o parte contractantă la Acordul privind SEE notifică în scris depozitarului Convenției regionale cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene intenția sa de a se retrage din convenție, în conformitate cu articolul 9 din aceasta, partea contractantă care se retrage începe imediat negocieri cu privire la regulile de origine cu toate celelalte părți contractante din SEE, în vederea punerii în aplicare a acordului.

2.

Până la intrarea în vigoare a regulilor de origine nou negociate, regulile de origine cuprinse în apendicele I și, după caz, dispozițiile relevante din apendicele II la Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene, aplicabile la momentul retragerii, se aplică mutatis mutandis între partea contractantă care se retrage și celelalte părți contractante din SEE. Cu toate acestea, din momentul retragerii, regulile de origine incluse în apendicele I și, după caz, dispozițiile relevante prevăzute în apendicele II la convenție se interpretează astfel încât să permită cumulul bilateral doar între partea contractantă care se retrage și celelalte părți contractante din SEE.


(1)  Principatul Liechtenstein formează o uniune vamală cu Elveția și este parte contractantă la Acordul privind Spațiul Economic European.

(2)  Albania, Bosnia și Herțegovina, fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru, Serbia și Kosovo în temeiul Rezoluției 1244/99 a CSONU.

(3)  Egipt, Iordania, Israel, Liban, Maroc, Siria, Tunisia, Palestina (*Această denumire nu se interpretează ca fiind o recunoaștere a statului Palestina și nu aduce atingere pozițiilor individuale ale statelor membre privind această chestiune).


21.2.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 50/42


DECIZIA (UE) 2015/286 A BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 27 noiembrie 2014

de modificare a Deciziei BCE/2010/29 privind emisiunea de bancnote euro (BCE/2014/49)

CONSILIUL GUVERNATORILOR BĂNCII CENTRALE EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 128 alineatul (1),

având în vedere Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în special articolul 16,

întrucât:

(1)

În temeiul articolului 1 din Decizia 2014/509/UE a Consiliului din 23 iulie 2014 privind adoptarea de către Lituania a monedei euro la 1 ianuarie 2015 (1), în conformitate cu articolul 140 alineatul (2) din tratat, Lituania îndeplinește condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro, iar derogarea acordată Lituaniei în temeiul articolului 4 din Actul de aderare din 2003 (2) se abrogă de la 1 ianuarie 2015.

(2)

Articolul 1 litera (d) din Decizia BCE/2010/29 (3) definește „grila pentru alocarea bancnotelor” și face trimitere la anexa I la acea decizie, în care se stabilește grila pentru alocarea bancnotelor ce se aplică de la 1 ianuarie 2014. Întrucât Lituania va adopta euro la 1 ianuarie 2015, Decizia BCE/2010/29 trebuie modificată pentru a stabili grila pentru alocarea bancnotelor aplicabilă de la 1 ianuarie 2015,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Modificare

(1)   Articolul 1 litera (d) ultima teză din Decizia BCE/2010/29 se înlocuiește cu următorul text:

„Anexa I la prezenta decizie stabilește grila pentru alocarea bancnotelor aplicabilă de la 1 ianuarie 2015.”

(2)   Anexa I la Decizia BCE/2010/29 se înlocuiește cu textul din anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Intrare în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare la 1 ianuarie 2015.

Adoptată la Frankfurt pe Main, 27 noiembrie 2014.

Președintele BCE

Mario DRAGHI


(1)  JO L 228, 31.7.2014, p. 29.

(2)  Act privind condițiile de aderare a Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Polone, Republicii Slovenia și Republicii Slovace și adaptările tratatelor care stau la baza Uniunii Europene (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).

(3)  Decizia BCE/2010/29 din 13 decembrie 2010 privind emisiunea de bancnote euro (JO L 35, 9.2.2011, p. 26).


ANEXĂ

„ANEXA I

GRILA PENTRU ALOCAREA BANCNOTELOR ÎNCEPÂND CU 1 IANUARIE 2015

(%)

Banca Centrală Europeană

8,0000

Nationale Bank van België/Banque Nationale de Belgique

3,2385

Deutsche Bundesbank

23,5220

Eesti Pank

0,2520

Banc Ceannais na hÉireann/Central Bank of Ireland

1,5170

Bank of Greece

2,6575

Banco de España

11,5550

Banque de France

18,5320

Banca d'Italia

16,0900

Central Bank of Cyprus

0,1975

Latvijas Banka

0,3685

Lietuvos bankas

0,5400

Banque centrale du Luxembourg

0,2655

Bank Ċentrali ta' Malta/Central Bank of Malta

0,0850

De Nederlandsche Bank

5,2325

Oesterreichische Nationalbank

2,5655

Banco de Portugal

2,2785

Banka Slovenije

0,4515

Národná banka Slovenska

1,0095

Suomen Pankki

1,6420

TOTAL

100,0000”


21.2.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 50/44


DECIZIA (UE) 2015/287 A BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 31 decembrie 2014

privind vărsarea capitalului, transferul activelor din rezervele valutare și contribuțiile la rezervele și provizioanele Băncii Centrale Europene din partea Lietuvos bankas (BCE/2014/61)

CONSILIUL GUVERNATORILOR BĂNCII CENTRALE EUROPENE,

având în vedere statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în special articolele 30.1, 30.3, 48.1 și 48.2,

întrucât:

(1)

În temeiul articolului 1 din Decizia 2014/509/UE a Consiliului (1), în conformitate cu articolul 140 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Lituania îndeplinește condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro, iar derogarea acordată Lituaniei în temeiul articolului 4 din Actul de aderare din 2003 (2) se abrogă de la 1 ianuarie 2015.

(2)

Articolul 48.1 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „Statutul SEBC”) prevede că banca centrală națională (BCN) a unui stat membru a cărui derogare a fost abrogată trebuie să verse cota subscrisă la capitalul Băncii Centrale Europene (BCE) în aceeași proporție ca și BCN ale celorlalte state membre a căror monedă este euro. BCN ale statelor membre existente a căror monedă este euro au vărsat integral cotele ce le revin din capitalul subscris al BCE (3). Ponderea care revine Lietuvos bankas în grila de repartiție pentru capitalul BCE este de 0,4132 %, în conformitate cu articolul 2 din Decizia BCE/2013/28 (4). Lietuvos bankas a vărsat deja o parte din cota sa din capitalul subscris al BCE, în conformitate cu articolul 1 din Decizia BCE/2013/31 (5). Prin urmare, suma restantă este de 43 051 594,36 EUR, care rezultă din înmulțirea capitalului subscris al BCE (10 825 007 069,61 EUR) cu ponderea care revine Lietuvos bankas în grila de repartiție pentru capitalul BCE (0,4132 %), minus partea din cota sa din capitalul subscris al BCE care a fost deja vărsată.

(3)

Articolul 48.1, coroborat cu articolul 30.1 din Statutul SEBC, prevede că BCN a unui stat membru a cărui derogare a fost abrogată trebuie, de asemenea, să transfere către BCE active din rezervele valutare. În conformitate cu articolul 48.1 din Statutul SEBC, suma care trebuie transferată se stabilește înmulțind valoarea în euro, calculată la cursul de schimb în vigoare, a activelor din rezervele valutare care au fost deja transferate către BCE în conformitate cu articolul 30.1 din Statutul SEBC, cu raportul dintre numărul părților subscrise de BCN respectivă și numărul părților deja vărsate de BCN ale celorlalte state membre a căror monedă este euro. La stabilirea „activelor din rezervele valutare care au fost deja transferate către BCE în conformitate cu articolul 30.1” ar trebui să se țină seama în mod adecvat de precedentele ajustări ale grilei de repartiție pentru capitalul BCE (6) efectuate în temeiul articolului 29.3 din Statutul SEBC și de extinderile grilei de repartiție pentru capitalul BCE efectuate în temeiul articolului 48.3 din Statutul SEBC (7). În consecință, în conformitate cu Decizia BCE/2013/26 (8), echivalentul în euro al activelor din rezervele valutare care au fost deja transferate către BCE în conformitate cu articolul 30.1 din Statutul SEBC este de 338 656 541,82 EUR.

(4)

Activele din rezervele valutare care urmează a fi transferate de Lietuvos bankas ar trebui să fie în dolari SUA și în aur sau să fie exprimate în dolari SUA și în aur.

(5)

Articolul 30.3 din Statutul SEBC prevede că BCE trebuie să crediteze fiecărei BCN a unui stat membru a cărui monedă este euro o creanță echivalentă cu activele din rezervele valutare pe care le-a transferat către BCE. Dispozițiile privind valoarea nominală și remunerarea creanțelor care au fost deja creditate BCN ale statelor membre a căror monedă este euro (9) ar trebui, de asemenea, să se aplice și valorii nominale și remunerării creanțelor Lietuvos bankas.

(6)

Articolul 48.2 din Statutul SEBC prevede că BCN a unui stat membru a cărui derogare a fost abrogată trebuie să contribuie la rezervele BCE, la provizioanele echivalente rezervelor și la suma care mai trebuie afectată rezervelor și provizioanelor care corespund soldului contului de profit și pierdere de la data de 31 decembrie a anului anterior abrogării derogării. Valoarea acestei contribuții se determină în conformitate cu articolul 48.2 din Statutul SEBC.

(7)

Prin analogie cu articolul 3.5 din Regulamentul de procedură al Băncii Centrale Europene (10), Guvernatorul Lietuvos bankas a avut posibilitatea să formuleze observații cu privire la prezenta decizie înainte de adoptarea acesteia,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentei decizii:

(a)

„active din rezervele valutare” înseamnă aur sau dolari SUA;

(b)

„aur” înseamnă uncii troy de aur fin sub formă de lingouri London Good Delivery, conform specificațiilor London Bullion Market Association;

(c)

„dolar SUA” înseamnă moneda legală a Statelor Unite.

Articolul 2

Valoarea și forma capitalului vărsat

(1)   Cu aplicare de la 1 ianuarie 2015, Lietuvos bankas varsă partea rămasă din cota sa din capitalul subscris al BCE, care corespunde sumei de 43 051 594,36 EUR.

(2)   La 2 ianuarie 2015 Lietuvos bankas plătește către BCE suma prevăzută la alineatul (1), prin intermediul unui transfer separat prin sistemul transeuropean automat de transfer rapid cu decontare pe bază brută în timp real (TARGET2).

(3)   La 2 ianuarie 2015 Lietuvos bankas plătește către BCE, printr-un transfer TARGET2 separat, dobânzile acumulate la 1 ianuarie 2015 aferente sumei datorate BCE în conformitate cu alineatul (2). Această dobândă se calculează zilnic, prin utilizarea metodei de calcul „număr de zile/360”, la o rată egală cu rata dobânzii marginale utilizată de Eurosistem în cea mai recentă operațiune principală de refinanțare.

Articolul 3

Transferul activelor din rezervele valutare

(1)   Începând cu 1 ianuarie 2015, în conformitate cu prezentul articol și cu măsurile adoptate în temeiul acestuia, Lietuvos bankas transferă către BCE active din rezervele valutare echivalente cu 338 656 541,82 EUR, după cum urmează:

Echivalentul în euro al dolarilor SUA sub formă de numerar

Echivalentul în euro al aurului

Total, exprimat în euro

287 858 060,55

50 798 481,27

338 656 541,82

(2)   Sumele reprezentând echivalentul în euro al activelor din rezervele valutare ce urmează să fie transferate de Lietuvos bankas în temeiul alineatului (1) se calculează pe baza cursului de schimb între euro și dolarul SUA stabilit ca urmare a procedurii de consultare scrisă cu durata de 24 de ore din data de 31 decembrie 2014 desfășurată între Eurosistem și Lietuvos bankas și, în ceea ce privește aurul, pe baza prețului în dolari SUA pe uncie troy de aur fin stabilit în cadrul ședinței de stabilire a prețului aurului de la Londra, la ora 10:30 a.m. ora Londrei, în data de 31 decembrie 2014.

(3)   BCE confirmă Lietuvos bankas în cel mai scurt timp posibil sumele calculate în conformitate cu alineatul (2).

(4)   În conformitate cu alineatul (1), Lietuvos bankas transferă către BCE o sumă de dolari SUA sub formă de numerar echivalentă sumei de euro stabilite în tabelul de la alineatul (1).

(5)   Transferul sumei de dolari SUA sub formă de numerar echivalentă sumei de euro stabilite în tabelul de la alineatul (1) se realizează în conturile indicate de BCE. Data decontării pentru suma de dolari SUA sub formă de numerar ce trebuie transferată către BCE este 5 ianuarie 2015. Lietuvos bankas emite instrucțiunile pentru efectuarea acestui transfer către BCE.

(6)   Valoarea aurului pe care Lietuvos bankas îl transferă către BCE în conformitate cu alineatul (1) este cât se poate de apropiată, dar nu mai mare, de suma de 50 798 481,27 EUR.

(7)   Lietuvos bankas transferă aurul prevăzut la alineatul (1) în formă neinvestită către conturile și locațiile indicate de BCE. Data decontării pentru aurul ce trebuie transferat către BCE este 5 ianuarie 2015. Lietuvos bankas emite instrucțiunile pentru efectuarea acestui transfer către BCE.

(8)   Dacă Lietuvos bankas transferă către BCE aur cu o valoare mai mică decât suma prevăzută la alineatul (1), la 5 ianuarie 2015 aceasta transferă o sumă de dolari SUA sub formă de numerar echivalentă cu restul rămas de transferat către un cont al BCE indicat de BCE. Aceste sume de dolari SUA sub formă de numerar nu fac parte din activele din rezervele valutare pe care Lietuvos bankas le transferă către BCE în conformitate cu alineatul (4).

(9)   Eventuala diferență dintre suma totală, exprimată în euro, prevăzută la alineatul (1) și suma prevăzută la articolul 4 alineatul (1) se decontează în conformitate cu prevederile Acordului din 31 decembrie 2014 dintre Lietuvos bankas și Banca Centrală Europeană privind creanța creditată Lietuvos bankas de către Banca Centrală Europeană în temeiul articolului 30.3 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (11).

Articolul 4

Valoarea nominală, remunerarea și scadența creanței echivalente contribuției

(1)   Începând cu 1 ianuarie 2015 și în conformitate cu dispozițiile articolului 3 privind data decontării transferurilor de active din rezervele valutare, BCE creditează Lietuvos bankas o creanță exprimată în euro, echivalentă cu suma totală exprimată în euro a contribuției acesteia cu active din rezervele valutare. Această creanță este de 239 453 709,58 EUR.

(2)   Creanța creditată Lietuvos bankas de către BCE se remunerează începând de la data decontării. Dobânzile acumulate se calculează zilnic, prin utilizarea metodei de calcul „număr de zile/360” la o rată echivalentă cu 85 % din rata dobânzii marginale utilizată de Eurosistem în cea mai recentă operațiune principală de refinanțare.

(3)   Dobânzile acumulate calculate în conformitate cu alineatul (2) sunt vărsate către Lietuvos bankas la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar. BCE informează trimestrial Lietuvos bankas cu privire la sumele cumulate.

(4)   Creanța nu poate fi răscumpărată.

Articolul 5

Contribuțiile la rezervele și provizioanele BCE

(1)   Începând cu 1 ianuarie 2015, Lietuvos bankas contribuie la rezervele BCE, la provizioanele echivalente rezervelor și la suma care mai trebuie afectată rezervelor și provizioanelor care corespund soldului contului de profit și pierdere la 31 decembrie 2014.

(2)   Suma cu care Lietuvos bankas trebuie să contribuie este determinată în conformitate cu articolul 48.2 din Statutul SEBC. Trimiterile din cuprinsul articolului 48.2 la „numărul părților subscrise de către banca centrală respectivă” și „numărul părților deja vărsate de către celelalte bănci centrale” se referă la ponderile în grila de repartiție pentru capitalul BCE ale Lietuvos bankas și, respectiv, ale BCN ale celorlalte state membre a căror monedă este euro, în conformitate cu Decizia BCE/2013/26.

(3)   În sensul alineatului (1), „rezervele BCE” și „provizioanele echivalente rezervelor” includ fondul general de rezervă al BCE, soldurile conturilor de reevaluare și provizioanele pentru riscul valutar, riscul ratei dobânzii, riscul de credit, riscul prețului pieței și riscul privind prețul aurului.

(4)   Cel mai târziu în prima zi lucrătoare de după aprobarea de către Consiliul Guvernatorilor a conturilor anuale ale BCE pentru anul 2014, BCE calculează și confirmă pentru Lietuvos bankas suma cu care aceasta trebuie să contribuie în conformitate cu alineatul (1).

(5)   În a doua zi lucrătoare după aprobarea de către Consiliul guvernatorilor a conturilor anuale ale BCE pentru anul 2014, Lietuvos bankas, prin intermediul TARGET2, varsă către BCE:

(a)

suma datorată BCE calculată în temeiul alineatului (4), minus sumele transferate în plus față de creanța prevăzută la articolul 4 alineatul (1) la datele de decontare stabilite la articolul 3 alineatele (5) și (7) („plată în avans a contribuției”), dacă este cazul; și

(b)

dobânda acumulată în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2015 și data vărsării sumei datorate către BCE, pentru suma respectivă, calculată în temeiul alineatului (4), minus orice plată în avans a contribuției.

(6)   Dobânzile acumulate în temeiul alineatului (5) litera (b) se calculează zilnic, prin utilizarea metodei de calcul „număr de zile/360”, la o rată egală cu rata dobânzii marginale utilizată de Eurosistem în cea mai recentă operațiune principală de refinanțare.

Articolul 6

Competențe

(1)   În măsura în care este necesar, Comitetul executiv al BCE emite instrucțiuni către Lietuvos bankas pentru clarificarea și aplicarea dispozițiilor prezentei decizii și pentru a stabili soluțiile corespunzătoare oricărei probleme care ar putea apărea.

(2)   Orice instrucțiune emisă de Comitetul executiv în temeiul alineatului (1) este notificată cu promptitudine Consiliului guvernatorilor, iar Comitetul executiv se conformează oricărei decizii a Consiliului guvernatorilor.

Articolul 7

Dispoziție finală

Prezenta decizie intră în vigoare la 1 ianuarie 2015.

Adoptată la Frankfurt pe Main, 31 decembrie 2014.

Președintele BCE

Mario DRAGHI


(1)  Decizia 2014/509/UE a Consiliului din 23 iulie 2014 privind adoptarea de către Lituania a monedei euro la 1 ianuarie 2015 (JO L 228, 31.7.2014, p. 29).

(2)  Act privind condițiile de aderare a Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Polone, Republicii Slovenia și Republicii Slovace și adaptările tratatelor care stau la baza Uniunii Europene (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).

(3)  Decizia BCE/2013/30 din 29 august 2013 privind vărsarea capitalului Băncii Centrale Europene de către băncile centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro (JO L 16, 21.1.2014, p. 61).

(4)  Decizia BCE/2013/28 din 29 august 2013 privind cotele procentuale ale băncilor centrale naționale în grila de repartiție pentru subscrierea la capitalul Băncii Centrale Europene (JO L 16, 21.1.2014, p. 53).

(5)  Decizia BCE/2013/31 din 30 august 2013 privind vărsarea capitalului Băncii Centrale Europene de către băncile centrale naționale din afara zonei euro (JO L 16, 21.1.2014, p. 63).

(6)  A se vedea nota de subsol 4.

(7)  Decizia BCE/2013/17 din 21 iunie 2013 privind cotele procentuale ale băncilor centrale naționale în grila de repartiție pentru subscrierea la capitalul Băncii Centrale Europene (JO L 187, 6.7.2013, p. 15).

(8)  Decizia BCE/2013/26 din 29 august 2013 de stabilire a măsurilor necesare pentru contribuția la valoarea capitalului propriu acumulat al Băncii Centrale Europene și pentru ajustarea creanțelor băncilor centrale naționale echivalente activelor din rezervele valutare transferate (JO L 16, 21.1.2014, p. 47).

(9)  În conformitate cu Orientarea BCE/2000/15 din 3 noiembrie 1998, astfel cum a fost modificată prin Orientarea din 16 noiembrie 2000 privind compoziția, evaluarea și modalitățile de transfer inițial ale activelor din rezervele valutare, precum și valoarea nominală și remunerarea creanțelor echivalente (JO L 336, 30.12.2000, p. 114).

(10)  Decizia BCE/2004/2 din 19 februarie 2004 de adoptare a Regulamentul de procedură al Băncii Centrale Europene (JO L 80, 18.3.2004, p. 33).

(11)  JO C 64, 21.2.2015, p. 5.


Rectificări

21.2.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 50/48


Rectificare la Decizia de punere în aplicare 2014/488/PESC a Consiliului din 22 iulie 2014 privind punerea în aplicare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei

( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 217 din 23 iulie 2014 )

La pagina 50, în anexă, capitolul A, prima coloană din tabel:

în loc de:

„180.

181.

182.”

se va citi:

„192.

193.

194.”