10.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 107/1

(1)

Deciziile privind acordarea de autorizații pentru medicamente ar trebui să fie luate pe baza criteriilor obiective referitoare la calitatea, siguranța și eficacitatea medicamentului în cauză, pentru a se garanta că numai medicamentele de înaltă calitate sunt introduse pe piață și administrate pacienților. În consecință, medicamentele noi trebuie să fie supuse unor studii aprofundate, inclusiv unor teste de eficacitate clinică, înainte de a fi autorizate.

(2)

În conformitate cu articolul 21a litera (f) din Directiva 2001/83/CE și cu articolul 9 alineatul (4) litera (cc) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004, în anumite situații poate fi necesar să se completeze datele disponibile la momentul autorizării cu informații suplimentare privind eficacitatea unui medicament, pentru a răspunde preocupărilor care nu au putut fi soluționate înainte de acordarea autorizației de introducere pe piață. În plus, în conformitate cu articolul 22a alineatul (1) litera (b) din Directiva 2001/83/CE și cu articolul 10a alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004, informațiile obținute după autorizare pot justifica o revizuire semnificativă a evaluărilor anterioare a eficacității și pot necesita date de confirmare suplimentare privind eficacitatea, în timp ce autorizația de introducere pe piață este menținută. În ambele situații, autoritățile naționale competente, Agenția Europeană pentru Medicamente și Comisia (denumite în continuare „autoritățile competente”) pot obliga titularul autorizației de introducere pe piață să efectueze un studiu de eficacitate post-autorizare.

(3)

Obligația de a efectua un studiu de eficacitate post-autorizare ar trebui să răspundă anumitor preocupări științifice justificate în mod corespunzător, care ar putea avea un impact direct asupra menținerii autorizației de introducere pe piață. Aceasta nu ar trebui să fie utilizată drept justificare pentru acordarea prematură a unei autorizații de introducere pe piață. În conformitate cu articolul 22a alineatul (1) din Directiva 2001/83/CE și cu articolul 10a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004, obligația de a efectua un astfel de studiu ar trebui să fie justificată de la caz la caz, ținând seama de proprietățile unui medicament, precum și de datele disponibile. Studiul ar trebui să ofere autorităților competente și titularului autorizației de introducere pe piață informațiile necesare pentru a completa dovezile inițiale sau pentru a verifica dacă autorizația de introducere pe piață ar trebui menținută așa cum a fost acordată, modificată, suspendată sau revocată pe baza noilor date care rezultă din studiu.

(4)

Articolul 22b din Directiva 2001/83/CE și articolul 10b din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 autorizează Comisia să precizeze situațiile în care pot fi solicitate studii de eficacitate post-autorizare. Din motive de transparență și de securitate juridică și având în vedere evoluțiile înregistrate în domeniul cunoștințelor științifice, este necesar să se întocmească o listă a situațiilor specifice și a circumstanțelor care ar putea fi luate în considerare.

(5)

În diverse domenii terapeutice, parametri-surogat, precum biomarkerii sau reducerea dimensiunii unei tumori în oncologie, au fost utilizați drept instrument pentru a determina eficacitatea medicamentelor în studii clinice de explorare sau de confirmare. Pentru a realiza evaluarea pe baza acestor parametri, poate fi pertinent să se genereze date suplimentare privind eficacitatea în faza post-autorizare, în scopul verificării impactului intervenției asupra rezultatului clinic sau a evoluției bolii. De asemenea, poate fi necesar să se verifice dacă datele privind supraviețuirea generală în faza post-autorizare sunt în discordanță cu rezultatul obținut pe baza parametrului-surogat sau dacă îl confirmă.

(6)

Anumite medicamente pot fi utilizate în mod regulat în combinație cu alte medicamente. Deși este de așteptat ca solicitantul unei autorizații de introducere pe piață să evalueze efectele unor astfel de combinații prin intermediul studiilor clinice, adesea nu este nici necesar, nici adecvat să se studieze înainte de autorizare, în mod exhaustiv, de o manieră generală, toate combinațiile posibile vizate de autorizația de introducere pe piață. În schimb, evaluarea științifică se poate baza parțial pe extrapolarea datelor existente. În anumite cazuri, poate fi pertinent să se obțină, după autorizare, dovezi clinice suplimentare pentru anumite combinații specifice, în cazul în care astfel de studii ar putea clarifica o incertitudine care nu a fost încă abordată. Acest lucru este valabil mai ales în cazul în care astfel de combinații sunt utilizate sau se preconizează că vor fi utilizate în practica medicală de zi cu zi.

(7)

Poate fi dificil ca în studiile clinice pivot efectuate înainte de acordarea autorizației de introducere pe piață să se colecteze date solide și reprezentative cu privire la toate subpopulațiile diferite cărora le poate fi administrat medicamentul. Acest lucru nu exclude neapărat posibilitatea ca raportul riscuri-beneficii global să fie pozitiv la momentul autorizării. Cu toate acestea, pentru anumite subpopulații specifice cu privire la care au fost exprimate incertitudini în ceea ce privește beneficiile, poate fi necesar să se obțină dovezi suplimentare care să susțină eficacitatea, prin intermediul unor studii clinice direcționate în mod specific și efectuate în faza post-autorizare.

(8)

În circumstanțe normale, monitorizarea pe termen lung a eficacității medicamentelor în cadrul supravegherii din faza post-autorizare nu constituie o cerință obligatorie, nici chiar pentru medicamentele autorizate pentru afecțiuni cronice. În multe cazuri, efectele unui medicament se diminuează în timp, ceea ce necesită o revizuire a terapiei. Cu toate acestea, acest lucru nu afectează neapărat raportul riscuri-beneficii al medicamentului și evaluarea efectului benefic obținut până la momentul respectiv. În cazuri excepționale, ar trebui să fie impuse studii post-autorizare atunci când o potențială lipsă de eficacitate pe termen lung ar putea genera motive de îngrijorare cu privire la menținerea unui raport riscuri-beneficii pozitiv al intervenției. Acest lucru ar putea fi valabil în cazul terapiilor inovatoare, în care intervențiile sunt menite să modifice evoluția unei boli.

(9)

În situații excepționale, ar putea fi solicitate studii în practica medicală de zi cu zi în cazurile în care există dovezi clare că beneficiile aduse de un medicament demonstrate în studii clinice controlate randomizate sunt afectate în mod semnificativ de condițiile reale de utilizare sau în cazurile în care o anumită preocupare științifică ar putea fi studiată cel mai bine având acces la datele colectate în practica medicală de zi cu zi. În plus, studiile privind eficacitatea protecției vaccinurilor nu sunt întotdeauna fezabile. În mod alternativ, estimările eficacității rezultate din studii prospective desfășurate în cursul campaniilor de vaccinare după autorizare ar putea fi utilizate pentru a dobândi cunoștințe suplimentare privind capacitatea vaccinului de a conferi protecție pe termen scurt sau lung.

(10)

Pe durata ciclului de viață al unui medicament autorizat, poate avea loc o schimbare semnificativă în ceea ce privește metoda standard de diagnosticare, tratare sau prevenire a unei boli, ceea ce conduce la nevoia de a redeschide discuțiile referitoare la raportul riscuri-beneficii stabilit pentru medicamentul respectiv. Curtea Europeană de Justiție a hotărât că un consens modificat în cadrul comunității medicale în ceea ce privește criteriile corespunzătoare de evaluare a eficacității terapeutice a unui medicament poate constitui un element concret și obiectiv care este posibil să servească drept bază pentru constatarea unui raport riscuri-beneficii negativ pentru produsul respectiv (3). Prin urmare, poate fi necesar să se furnizeze noi dovezi privind eficacitatea medicamentului pentru a menține o evaluare riscuri-beneficii pozitivă. De asemenea, pot fi luate în considerare studii suplimentare în cazul în care o mai bună înțelegere a bolii sau a farmacologiei unui medicament a pus sub semnul întrebării criteriile utilizate pentru a stabili eficacitatea medicamentului la momentul acordării autorizației de introducere pe piață.

(11)

Pentru a obține date semnificative, este necesar să se asigure că un studiu de eficacitate post-autorizare este conceput de așa manieră încât să poată răspunde la problema științifică pe care intenționează să o clarifice.

(12)

Autoritățile competente pot impune obligația de a asigura sau confirma eficacitatea unui medicament de uz uman în cadrul unei autorizații de introducere pe piață condiționate și/sau a unei autorizații de introducere pe piață care a fost acordată în contextul unor circumstanțe excepționale sau ca rezultat al unei proceduri de sesizare inițiate în temeiul articolelor 31 și 107i din Directiva 2001/83/CE sau al articolului 20 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004. În plus, este posibil ca titularii unei autorizații de introducere pe piață pentru un medicament reprezentând o terapie avansată sau pentru un medicament de uz pediatric să fie nevoiți să respecte anumite măsuri în scopul de a asigura monitorizarea eficacității. În consecință, este necesar să se efectueze un studiu de eficacitate post-autorizare. Necesitatea unui astfel de studiu ar trebui să fie evaluată în contextul acestor proceduri și independent de situațiile și circumstanțele specifice precizate în prezentul regulament,

(a)

în cazul în care sunt identificate preocupări legate de anumite aspecte ale eficacității medicamentului, care pot fi remediate numai după introducerea pe piață a medicamentului;

(b)

în cazul în care înțelegerea bolii, metodologia clinică sau utilizarea medicamentului în condiții reale indică faptul că este posibil ca evaluările anterioare ale eficacității să trebuiască să fie revizuite în mod semnificativ.

(a)

o evaluare inițială a eficacității care se bazează pe parametri-surogat și care necesită fie verificarea impactului intervenției asupra rezultatului clinic sau a evoluției bolii, fie confirmarea ipotezelor anterioare privind eficacitatea;

(b)

în cazul medicamentelor care se utilizează în combinație cu alte medicamente, necesitatea unor date suplimentare privind eficacitatea care să clarifice incertitudinile care nu au fost abordate atunci când medicamentul a fost autorizat;

(c)

incertitudini cu privire la eficacitatea unui medicament la anumite subpopulații care nu au putut fi soluționate înainte de acordarea autorizației de introducere pe piață și care necesită dovezi clinice suplimentare;

(d)

o potențială lipsă a eficacității pe termen lung care generează motive de îngrijorare cu privire la menținerea unui raport riscuri-beneficii pozitiv al medicamentului;

(e)

beneficiile unui medicament demonstrate în trialuri clinice sunt afectate în mod semnificativ de utilizarea medicamentului în condiții reale sau, în cazul vaccinurilor, studiile privind eficacitatea protecției nu au fost fezabile;

(f)

o schimbare a înțelegerii în ceea ce privește standardul de practică medicală în cazul unei boli sau farmacologia unui medicament care necesită dovezi suplimentare a eficacității acestuia;

(g)

noi elemente științifice concrete și obiective care pot servi drept bază pentru a concluziona că poate fi necesară revizuirea semnificativă a evaluărilor anterioare ale eficacității.

(a)

o autorizație de introducere pe piață condiționată acordată în conformitate cu articolul 14 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004;

(b)

o autorizație de introducere pe piață acordată în circumstanțe excepționale și sub rezerva anumitor condiții, în conformitate cu articolul 14 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 sau cu articolul 22 din Directiva 2001/83/CE;

(c)

o autorizație de introducere pe piață acordată pentru un medicament reprezentând o terapie avansată, în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 1394/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (4);

(d)

uzul pediatric al unui medicament, în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1901/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (5);

(e)

o procedură de sesizare inițiată în conformitate cu articolul 31 sau cu articolul 107i din Directiva 2001/83/CE sau cu articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004.

10.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 107/5

(1)

La rubrica 25 din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 se specifică o concentrație maximă de 0,3 % în ceea ce privește utilizarea triclosanului în calitate de conservant în produsele cosmetice.

(2)

Comitetul științific pentru produse destinate consumatorilor (denumit în continuare „CSPC”), înlocuit ulterior de către Comitetul științific pentru siguranța consumatorilor (denumit în continuare „CSSC”) în temeiul Deciziei 2008/721/CE a Comisiei (2), a adoptat un aviz cu privire la siguranța triclosanului pentru sănătatea umană, în ianuarie 2009 (3), urmat de un addendum în martie 2011 (4).

(3)

CSPC a considerat că menținerea utilizării triclosanului în calitate de conservant la actuala limită maximă de concentrație de 0,3 % în toate produsele cosmetice nu este sigură pentru consumator din cauza amplorii expunerii agregate, iar CSSC a confirmat această poziție. Cu toate acestea, CSPC a considerat că utilizarea sa la o concentrație maximă de 0,3 % în paste de dinți, săpunuri pentru mâini, săpunuri pentru corp/geluri de duș și deodorante, pudre de față și creme corectoare este sigură. În plus, CSSC a considerat că alte utilizări ale triclosanului în produsele pentru unghii, atunci când utilizarea prevăzută este curățirea unghiilor de la mâini și picioare înainte de aplicarea sistemelor de unghii artificiale, în concentrație maximă de 0,3 %, și în ape de gură, în concentrație maximă de 0,2 %, sunt sigure pentru consumatori.

(4)

În lumina avizelor CSSC menționate mai sus, Comisia consideră că menținerea actualelor restricții privind utilizarea triclosanului la nivelul său actual ar prezenta un risc potențial pentru sănătatea umană. Restricțiile suplimentare sugerate de către CSPC și CSSC ar trebui, prin urmare, să fie puse în aplicare în anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1223/2009.

(5)

La rubrica 12 din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 se specifică o concentrație maximă de 0,4 % pentru un singur ester și de 0,8 % pentru amestecuri de esteri în ceea ce privește utilizarea parabenilor cu rol de conservanți în produsele cosmetice, sub denumirea de acid 4-hidroxibenzoic și sărurile și esterii săi.

(6)

CSSC a adoptat un aviz referitor la parabeni în decembrie 2010 (5), urmat de o clarificare în octombrie 2011 (6), ca răspuns la o decizie unilaterală din partea Danemarcei de a interzice propilparabenul și butilparabenul, izoformele și sărurile lor în produsele cosmetice pentru copiii sub trei ani, pe baza potențialei lor influențe endocrine, adoptată în conformitate cu articolul 12 din Directiva 76/768/CEE a Consiliului (7).

(7)

CSSC a confirmat că metilparabenul și etilparabenul sunt sigure la concentrațiile maxime autorizate. În plus, CSSC a menționat că sectorul industrial în cauză a prezentat informații limitate sau nu a prezentat niciun fel de informație cu privire la evaluarea siguranței izopropilparabenului, izobutilparabenului, fenilparabenului, benzilparabenului și pentilparabenului. În consecință, pentru acești compuși, riscul pentru sănătatea umană nu poate fi evaluat. Prin urmare, aceste substanțe nu ar mai trebui să fie incluse în anexa V și, întrucât ar putea fi utilizate ca agenți antimicrobieni, ele ar trebui să fie incluse în anexa II, pentru a fi clar că sunt interzise în produsele cosmetice.

(8)

Concluziile CSSC stabilite în aceleași avize privind propilparabenul și butilparabenul au fost puse sub semnul întrebării de un studiu efectuat de autoritățile franceze (8), prin urmare o evaluare suplimentară a riscului reprezentat de cele două substanțe în cauză a fost adoptată de către CSSC în mai 2013 (9). Măsuri privind propilparabenul și butilparabenul sunt în curs de elaborare, ca o a doua etapă în sistemul de gestionare a riscurilor reprezentate de parabeni.

(9)

Nu au fost exprimate îngrijorări privind siguranța acidului 4-hidroxibenzoic și a sărurilor sale (calciu paraben, sodiu paraben, potasiu paraben).

(10)

Prin urmare, anexele la Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 ar trebui să fie modificate în consecință.

(11)

Aplicarea restricțiilor menționate mai sus ar trebui amânată pentru a permite industriei să facă ajustările necesare la formulările produselor. În special, întreprinderilor ar trebui să li se acorde șase luni pentru a introduce pe piață produse conforme și cincisprezece luni pentru a opri punerea la dispoziție pe piață a unor produse neconforme după intrarea în vigoare a prezentului regulament, pentru a permite epuizarea stocurilor existente.

(12)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru produse cosmetice,

10.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 107/10

(1)

Directiva 97/78/CE stabilește principiile de bază ale organizării controalelor sanitar-veterinare pentru produsele care provin din țări terțe și sunt introduse în Uniune.

(2)

În conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din directiva menționată, Comisia trebuie să elaboreze o listă a produselor vegetale care vor fi supuse controalelor sanitar-veterinare la frontieră, precum și o listă a țărilor terțe care pot fi autorizate să exporte produsele vegetale respective spre Uniune.

(3)

Prin urmare, anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 136/2004 al Comisiei (2) enumeră fânul și paiele drept produse vegetale care sunt supuse controalelor sanitar-veterinare la frontieră, în timp ce partea I din anexa V la regulamentul respectiv enumeră țările terțe din care statele membre sunt autorizate să importe fân și paie.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 136/2004 a fost adoptat înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de aderare din 2003. Partea II din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 136/2004 conține o listă de state aderente care a fost valabilă până la 30 aprilie 2004. Prin urmare, nu mai este necesar să se mențină nici partea II a anexei V și nici separarea anexei V în două părți.

(5)

Din motive de claritate, codurile ISO ale țărilor ar trebui să fie adăugate în anexa V.

(6)

Serbia a solicitat recent autorizația de a exporta fân și paie către Uniune.

(7)

Regulamentul (UE) nr. 206/2010 al Comisiei (3) enumeră Serbia printre țările din care pot fi importate în Uniune transporturi de carne proaspătă de bovine, ovine și caprine, precum și de solipede domestice.

(8)

Deși introducerea în Uniune a ungulatelor vii provenind din Serbia nu este permisă, se poate permite introducerea fânului și paielor, întrucât, având în vedere situația privind sănătatea animalelor din Serbia, nu există riscul de răspândire a unor boli animale infecțioase sau contagioase prin aceste produse vegetale care ar fi putut să fi intrat în contact cu animale vii.

(9)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 136/2004 ar trebui modificat în consecință.

(10)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

10.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 107/13

(1)

În urma unei anchete antidumping (denumită în continuare „ancheta inițială”), Consiliul a instituit, prin Regulamentul (CE) nr. 172/2008 (2), o taxă antidumping definitivă la importurile de ferosiliciu (denumit în continuare „FeSi”) care se încadrează în prezent la codurile NC 7202 21 00, 7202 29 10 și 7202 29 90, originar din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”), Egipt, Kazahstan, fosta Republică iugoslavă a Macedoniei și Rusia (denumite în continuare „măsurile antidumping definitive”).

(2)

Măsurile au luat forma unei taxe ad valorem de 31,2 % pentru importurile din RPC, cu excepția societăților Erdos Xijin Kuangye Co. (15,6 %) și Lanzhou Good Land Ferroalloy Factory Co. (29,0 %), de 18,0 % pentru importurile din Egipt, cu excepția societății The Egyptian Ferroalloys Co. (15,4 %), de 33,9 % pentru importurile din Kazahstan, de 5,4 % pentru importurile din fosta Republică iugoslavă a Macedoniei și de 22,7 % pentru importurile din Rusia, cu excepția societății Bratsk Ferroalloy Plant (17,8 %).

(3)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1297/2009 al Consiliului (3) a abrogat taxa antidumping instituită prin Regulamentul (CE) nr. 172/2008 la importurile de FeSi originar din fosta Republică iugoslavă a Macedoniei.

(4)

La 30 noiembrie 2009, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a primit o cerere de reexaminare intermediară parțială (denumită în continuare „reexaminarea intermediară”), în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, înaintată de un producător-exportator din Rusia, Joint Stock Company Chelyabinsk Electrometallurgical Integrated Plant și de societatea afiliată acestuia Joint Stock Company Kuznetsk Ferroalloy Works (denumite în continuare, în mod colectiv, „grupul rus”). Consiliul, prin Regulamentul (UE) nr. 60/2012 (4), a încheiat reexaminarea intermediară parțială datorită lipsei de dovezi suficiente cu privire la caracterul durabil al modificării circumstanțelor. În mod special, grupul rus nu a demonstrat că comportamentul său în materie de prețuri are un caracter durabil. Prin urmare, marja de dumping stabilită pentru grupul rus în cadrul anchetei inițiale nu a fost modificată. Oferta de angajament depusă de grupul rus a fost respinsă din aceleași motive.

(5)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă (5) a măsurilor antidumping definitive în vigoare, Comisia a primit, la 28 noiembrie 2012, o cerere de deschidere a unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării acestor măsuri, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază. Cererea a fost depusă de Euroalliages (denumit în continuare „solicitantul”) în numele unor producători reprezentând mai mult de 25 % din producția totală de FeSi a Uniunii.

(6)

Cererea s-a referit la următoarele două țări: RPC și Rusia.

(7)

Cererea s-a bazat pe faptul că expirarea măsurilor ar conduce, probabil, la continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului pentru industria Uniunii.

(8)

Constatând, după consultarea Comitetului consultativ, existența unor dovezi suficiente pentru deschiderea unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, Comisia a anunțat la 28 februarie 2013, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (6) (denumit în continuare "avizul de deschidere"), deschiderea unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(9)

Ancheta privind continuarea sau reapariția dumpingului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2012 și 31 decembrie 2012 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”). Analiza tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității unei continuări sau reapariții a prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2009 și 31 decembrie 2012 (denumită în continuare „perioada examinată”).

(10)

Comisia a anunțat oficial solicitanții, ceilalți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori din RPC și din Rusia, importatorii neafiliați, utilizatorii cunoscuți ca fiind interesați, precum și reprezentanții țărilor exportatoare, cu privire la deschiderea reexaminării efectuate în perspectiva expirării măsurilor. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere în scris și de a solicita o audiere până la termenul stabilit în avizul de deschidere.

(11)

Au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat acest lucru și care au demonstrat că există motive speciale pentru a fi audiate.

(12)

Având în vedere numărul relativ mare de producători-exportatori din RPC și de importatori neafiliați din Uniune implicați în anchetă, s-a avut în vedere în avizul de deschidere să se recurgă la eșantionare, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază. Pentru a permite Comisiei să decidă dacă eșantionarea ar fi necesară și, în caz afirmativ, să selecteze un eșantion, s-a cerut părților menționate anterior să se facă cunoscute Comisiei în termen de 15 zile de la deschiderea reexaminării și să furnizeze Comisiei informațiile solicitate în avizul de deschidere.

(13)

Având în vedere faptul că un singur producător-exportator din RPC a furnizat informațiile solicitate în avizul de deschidere și și-a exprimat dorința de a coopera cu Comisia, s-a hotărât să nu se recurgă la eșantionare pentru producătorii-exportatori din RPC. După ce a primit chestionarul, producătorul-exportator a decis să nu continue cooperarea. Prin urmare, se consideră că niciun producător-exportator din RPC nu a cooperat în cadrul anchetei.

(14)

În ceea ce privește Rusia, toți producătorii ruși cunoscuți au fost invitați să coopereze la anchetă, și anume Bratsk Ferroalloy Plant, Serov Ferroalloy Plant, NLMK și grupul rus. Doar grupul rus a cooperat cu Comisia în cadrul prezentei anchete de reexaminare.

(15)

Nu s-a primit niciun răspuns la chestionar din partea importatorilor neafiliați. Prin urmare, se consideră că niciun importator neafiliat din Uniune nu a cooperat în cadrul anchetei.

(16)

S-au primit răspunsuri la chestionare de la șase dintre cei șapte producători cunoscuți de FeSi din Uniune. Având în vedere numărul relativ redus de producători din Uniune, nu s-a prevăzut eșantionarea în cadrul anchetei de reexaminare.

(17)

S-au efectuat vizite de verificare la sediile următoarelor societăți:

(18)

Produsul în cauză este ferosiliciul încadrat în prezent la codurile NC 7202 21 00, 7202 29 10 și 7202 29 90, originar din RPC și Rusia.

(19)

FeSi este produs în cuptoare electrice cu arc prin procedeul reducerii cuarțului cu ajutorul unor produse conținând carbon. Acest proces este energointensiv. FeSi se comercializează sub formă de bucăți, granule sau pulbere și este disponibil în calități diferite, în funcție de raportul dintre conținutul de siliciu și cel de impurități (de exemplu, aluminiu). FeSi cu un conținut de siliciu de minimum 70 % este considerat un produs cu un grad înalt de puritate. FeSi cu un conținut de siliciu între 55 % și 70 %, este un produs cu o puritate medie, iar FeSi cu un conținut de siliciu sub 55 % este un produs cu un nivel scăzut de puritate. Produsul în cauză este utilizat în principal în industria fierului și a oțelului ca dezoxidant și compus de aliaj.

(20)

Întrucât RPC nu este o țară cu economie de piață și nu a fost anchetată în cursul prezentei anchete, s-a constatat că FeSi produs și vândut în Uniune de către industria din Uniune, FeSi produs și vândut în Norvegia (denumită în continuare „țara analogă”) și FeSi produs în Rusia au, în esență, aceleași caracteristici fizice și chimice de bază și au aceleași utilizări ca și FeSi produs în RPC și în Rusia și vândut la export către Uniune. Acestea sunt, prin urmare, considerate produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(21)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a examinat dacă expirarea măsurilor existente ar putea conduce la o continuare sau o reapariție a dumpingului din partea celor două țări în cauză.

(22)

Astfel cum se menționează în considerentul 13 de mai sus, niciun producător-exportator chinez nu a cooperat la anchetă. Astfel, în absența cooperării din partea producătorilor-exportatori din RPC, analiza globală, inclusiv calcularea dumpingului, se bazează pe faptele disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(23)

Prin urmare, probabilitatea de continuare sau de reapariție a dumpingului a fost evaluată utilizându-se cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, împreună cu alte surse de informații, cum ar fi statisticile comerciale privind importurile și exporturile (datele Eurostat și datele chineze privind exporturile), precum și alte informații aflate la dispoziția publicului.

(24)

Absența cooperării a afectat comparația între valoarea normală și prețul de export al diverselor tipuri de produs. Astfel cum se explică în considerentul 30 de mai jos, s-a considerat adecvat să se stabilească atât valoarea normală, cât și prețul de export la nivel global, și anume bazate pe un singur produs, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(25)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, aceeași metodologie ca cea folosită în ancheta inițială pentru a stabili existența dumpingului a fost folosită în cazurile în care s-a constatat că circumstanțele nu s-au schimbat.

(26)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat toate părțile interesate să prezinte observații cu privire la propunerea sa de a utiliza Norvegia ca țară terță cu economie de piață în scopul stabilirii valorii normale în ceea ce privește RPC. Norvegia a fost utilizată ca țară analogă în ancheta inițială. În absența comentariilor din partea vreunei părți cu privire la acest aspect, s-a concluzionat că Norvegia ar trebui să fie selectată din nou ca țară analogă în scopul stabilirii valorii normale pentru RPC, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază.

(27)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a examinat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor interne ale produsului similar către clienți independenți efectuate de producătorii cooperanți din Norvegia a fost reprezentativ în comparație cu volumul total al exporturilor din RPC către Uniune, mai precis dacă volumul total al vânzărilor interne respective reprezenta cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export ale produsului în cauză către Uniune. Pe această bază, s-a constatat că vânzările interne din țara analogă au fost reprezentative.

(28)

Ulterior, s-a examinat dacă vânzările interne ale produsului similar puteau fi considerate ca fiind efectuate în cursul normal al unor operațiuni comerciale, conform articolului 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. Examinarea s-a realizat prin stabilirea proporției de vânzări interne către clienți independenți de pe piața internă care au fost profitabile pe parcursul PAR.

(29)

Astfel, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețului intern real, calculat ca medie ponderată a prețurilor de vânzare profitabile efectuate pe piața internă în cursul PAR.

(30)

Astfel cum se menționează în considerentul 24 de mai sus, niciun producător-exportator chinez nu a cooperat la anchetă. Prin urmare, prețul de export a fost stabilit pe baza celor mai bune informații disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(31)

Volumul și prețurile de import au fost extrase din baza de date privind importurile a Eurostat pentru cele trei coduri NC menționate în considerentul 18 de mai sus, care permit diferențierea în funcție de calitate. Având în vedere că s-a considerat adecvat să se determine prețul de export pe baza unei medii, datele extrase pentru codurile NC 7202 29 10 și 7202229210290 au fost ajustate în funcție de conținutul de siliciu prevăzut în codul NC 7202 21 00. Această metodă este cea propusă în cererea de reexaminare pentru a estima volumul total al importurilor în funcție de calitatea FeSi75. Volumul și prețurile importurilor din aceste trei coduri NC au fost agregate și ponderate pentru a reflecta o medie.

(32)

În cele din urmă, acest preț mediu de import la nivelul CIF a fost ajustat prin deducerea în special a costurilor de transport pentru a obține valoarea franco fabrică. Astfel, prețul de vânzare a fost stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, pe baza prețului efectiv plătit sau de plătit care a fost raportat în statisticile Eurostat privind importurile.

(33)

Comparația dintre valoarea normală și prețul de export a fost efectuată pe o bază franco fabrică. Pentru a asigura o comparație echitabilă, s-au luat în considerare și diferențele care afectează comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. În special, au fost făcute ajustări pentru a reflecta taxele vamale de export, pe baza datelor menționate în cererea de reexaminare, având în vedere lipsa cooperării din partea producătorilor-exportatori chinezi.

(34)

Pe baza celor de mai sus, s-a constatat că marja de dumping, exprimată ca procent al prețului franco frontiera Uniunii, înainte de vămuire, a fost de 165 %.

(35)

Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că volumul total al importurilor de produs în cauză în Uniune a scăzut dramatic după instituirea măsurilor inițiale și că marja de dumping menționată anterior a fost stabilită pe baza unui volum limitat de importuri (și anume mai puțin de 2 500 de tone pe parcursul PAR).

(36)

Prin urmare, pentru a asigura caracterul complet al analizei, s-a examinat, de asemenea, comportamentul în materie de prețuri al producătorilor-exportatori chinezi față de cele mai importante trei piețe din afara Uniunii, și anume Japonia, Coreea de Sud și Statele Unite ale Americii (denumită în continuare „SUA”).

(37)

În acest scop, cifrele de export chineze au fost utilizate pentru a stabili prețul exporturilor chineze către Japonia, Coreea de Sud și SUA. Comparația cu valoarea normală stabilită mai sus a arătat, de asemenea, existența unui dumping, variind între 86 % și 92 %, în funcție de țara de destinație.

(38)

RPC este, de departe, țara cu cea mai ridicată producție de FeSi. Capacitatea sa de producție a fost estimată la 10-11 milioane de tone pe an în cursul PAR. Prin urmare, se estimează că industria din RPC a funcționat la 50 % din capacitatea sa de producție. Aceasta înseamnă că există o capacitate neutilizată de aproximativ 5,5 milioane de tone pe an, ceea ce reprezintă aproape de șapte ori consumul total din Uniune. În pofida acestei capacități excedentare, pe baza informațiilor furnizate de către solicitant, se pare că, întrucât în RPC se construiesc în prezent furnale mai mari și mai eficiente, capacitatea de producție a acesteia este în curs de extindere.

(39)

Nu există dovezi care să sugereze faptul că nivelul consumului de pe piața internă din China sau de pe piețele țărilor terțe ar crește semnificativ și ar absorbi, astfel, creșterea producției în cazul în care s-ar utiliza capacitățile neutilizate ale producătorilor chinezi.

(40)

După instituirea unor măsuri definitive în februarie 2008, importurile din RPC au scăzut în mod constant și au devenit marginale, reprezentând mai puțin de 1 % din consumul Uniunii în decursul PAR. După o creștere maximă a importurilor de aproximativ 330 400 de tone în 2007, importurile au scăzut până la mai puțin de 2 500 de tone în 2012. Cu toate acestea, piața UE pentru FeSi rămâne atractivă pentru exporturile chineze, având în vedere nivelurile observate ale prețurilor.

(41)

Astfel cum s-a menționat anterior, în RPC există o importantă capacitate excedentară de producție, care sugerează o motivație puternică pentru a găsi piețe alternative menite să absoarbă acest surplus de capacitate de producției. Cu toate acestea, având în vedere mai multe restricții pentru export aplicate de guvernul chinez (și anume o taxă de export de 25 %, TVA nerambursabilă de 17 % și licențe de export), exporturile chineze au scăzut, în general, de la un nivel maxim de 1,5 milioane în 2007 până la 0,4 milioane de tone în 2009. Cu toate acestea, începând din anul 2010, s-a observat o creștere generală a exporturilor, volumul exporturilor crescând până la 0,8 milioane de tone, iar în 2013 volumul acestora a fost estimat la 0,7 milioane de tone. Cele mai recente cifre indică un nivel susținut al exporturilor, al căror volum este mai mare decât consumul total al Uniunii.

(42)

În pofida acestor restricții privind exporturile, producătorii chinezi au exportat un volum semnificativ de FeSi către piețele internaționale care nu fac obiectul niciunei restricții privind importurile (și anume Japonia, Coreea de Sud și SUA).

(43)

La prima vedere, piața asiatică ar putea fi o alternativă pentru absorbirea unei părți a producției excedentare chineze. Cu toate acestea, conform informațiilor prezentate de către solicitant, evoluțiile recente de pe piața asiatică pot face ca aceasta să fie mai puțin atractivă pentru exporturile chineze.

(44)

Într-adevăr, piața asiatică va fi grav afectată de punerea în funcțiune în Malaysia a două noi instalații producătoare de ferosiliciu (uzinele Pertama Ferroalloys și Sarawak Ferroalloys). Se estimează că, începând cu 2014, producția anuală de ferosiliciu a Malaysiei va crește cu 420 000 de tone, ferosiliciul fiind vândut către țările vecine din Asia de Sud-Est, în special către Japonia, care are nevoie de 600 000 de tone de ferosiliciu pe an. Producția uzinelor din Malaysia va avea un impact negativ asupra exporturilor chineze către Asia de Sud-Est. În plus, producătorii de oțel din Japonia și oțelăriile din Coreea de Sud deja au încheiat acorduri de achiziționare anuală a unor volume semnificative de ferosiliciu de la noii producători din Malaysia, ceea ce face mai dificilă pătrunderea pe piață a exporturilor chinezești.

(45)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor, producătorul-exportator a afirmat că producția Malaysiei a fost supraevaluată. După verificare, această observație a fost considerată pertinentă și, prin urmare, producția Malaysiei a fost corectată la aproximativ 370 000 de tone.

(46)

Prin urmare, se preconizează că producția suplimentară a Malaysiei va duce la creșterea concurenței pe această piață deja saturată, pe care RPC și Rusia dețin, în prezent, o cotă semnificativă.

(47)

Prezența redusă a produselor chineze pe piața Uniunii în cursul perioadei de anchetă se explică, în principal, prin restricția privind exporturile instituită de guvernul chinez, menționată în considerentul 41 de mai sus.

(48)

Prețurile de pe piața UE ar acționa, de asemenea, ca un stimulent pentru absorbirea capacității excedentare a producătorilor chinezi. Într-adevăr, media prețurilor de pe piața Uniunii în 2012 a fost cel puțin la fel de ridicată ca prețurile de export ale producătorilor chinezi către principalele țări de destinație (Japonia, Coreea de Sud și SUA), subliniind și mai mult atractivitatea pieței Uniunii în cazurile în care vânzările către alte destinații devin mai problematice.

(49)

Prin urmare, se poate concluziona că piața europeană, una dintre cele mai mari la nivel mondial, rămâne atractivă pentru producătorii chinezi.

(50)

Capacitățile de producție neutilizate disponibile în RPC și prețurile relativ atractive de pe piața Uniunii conduc la concluzia că există un risc de creștere a exporturilor chineze de produs în cauză, dacă s-ar permite expirarea măsurilor în vigoare.

(51)

Având în vedere capacitățile de producție neutilizate actuale și cele potențiale din RPC și faptul că piața Uniunii este una dintre cele mai mari piețe din lume, precum și presiunile preconizate asupra exporturilor chineze în Asia de Sud-Est, se poate concluziona că este foarte probabil ca exportatorii din RPC să-și sporească exporturile către Uniune la prețuri de dumping, în cazul în care măsurile antidumping vor fi abrogate.

(52)

Astfel cum se menționează în considerentul 14 de mai sus, un singur grup de producători a cooperat la procedură. Cu toate acestea, s-a constatat că grupul rus a reprezentat o proporție semnificativă din producția totală a Rusiei — și anume aproximativ 78 % din producția totală de FeSi a Rusiei –, precum și cea mai mare parte a importurilor de FeSi originare din Rusia în Uniune. Prin urmare, s-a considerat că informațiile furnizate de grupul rus, combinate cu informații provenite din alte surse, cum ar fi cererea de reexaminare și statisticile comerciale disponibile privind importurile (transmise de Eurostat) trebuie să fie folosite pentru a evalua probabilitatea de continuare sau de reapariție a dumpingului.

(53)

Pentru calcularea marjei de dumping, se consideră că societățile care fac parte din grupul rus — JSC CHEMK și JSC KF — sunt afiliate în sensul articolului 143 din Codul vamal (7), la fel ca în cadrul anchetei inițiale. Prin urmare, s-a calculat o singură marjă de dumping pentru întregul grup, pe baza următoarei metodologii. Suma aferentă marjei de dumping a fost calculată pentru fiecare producător-exportator în parte, înainte de a determina o marjă medie ponderată de dumping pentru întregul grup. Trebuie remarcat faptul că această metodologie a fost diferită de metodologia utilizată în ancheta inițială, în care calcularea dumpingului a fost efectuată prin agregarea tuturor datelor privind producția și vânzările entităților producătoare. Metodologia diferită a fost utilizată în reexaminarea intermediară încheiată. Modificarea circumstanțelor care a justificat modificarea metodologiei s-a datorat unei schimbări în structura corporativă a grupului care a permis identificarea vânzărilor și producției fiecărui producător din cadrul grupului.

(54)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a examinat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor interne de produs similar către clienți independenți efectuate de producătorii-exportatori cooperanți a fost reprezentativ în comparație cu volumul total al exporturilor acestora către Uniune, mai precis dacă volumul total al vânzărilor interne respective a reprezentat cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export de produs în cauză către Uniune.

(55)

S-a examinat, de asemenea, dacă vânzările pe piața internă au fost suficient de reprezentative în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Această examinare a fost efectuată pentru tipuri de produs vândute de un producător-exportator pe piața sa internă, despre care s-a constatat ca sunt direct comparabile cu tipul de produs vândut la export către Uniune. Vânzările pe piața internă ale unui anumit tip de produs au fost considerate ca fiind suficient de reprezentative atunci când volumul total al vânzărilor acestui tip de produs realizate pe piața internă de producătorul-exportator către clienți neafiliați a reprezentat cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor tipului de produs comparabil exportat de acesta către Uniune.

(56)

S-a examinat, de asemenea, dacă vânzările interne ale tipurilor de produs ar putea fi considerate ca fiind realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale, conform articolului 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. Examinarea s-a realizat prin stabilirea proporției de vânzări interne către clienți independenți de pe piața internă care au fost profitabile pentru fiecare tip de produs în cauză exportat pe durata PAR.

(57)

Pentru tipurile de produs ale căror vânzări (ca volum) pe piața internă a tipului de produs respectiv s-au realizat, în proporție de peste 80 %, la prețuri care erau superioare costului și al căror preț de vânzare mediu ponderat pentru acel tip a fost mai mare sau egal cu costul unitar de producție, valoarea normală, pentru fiecare tip de produs, a fost calculată ca fiind media ponderată a prețurilor interne reale ale tuturor vânzărilor tipului de produs în cauză, indiferent dacă aceste vânzări au fost sau nu profitabile.

(58)

În cazul în care volumul vânzărilor profitabile pentru un tip de produs a reprezentat 80 % sau mai puțin din volumul total al vânzărilor pentru acel tip sau atunci când prețul mediu ponderat pentru acel tip era mai mic decât costul unitar de producție, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețului intern real, calculat ca preț mediu ponderat numai pentru vânzările interne profitabile ale acelui tip, în cursul PAR.

(59)

Atunci când nu au fost realizate vânzări interne ale unui anumit tip de produs și când vânzările interne au fost insuficiente pentru unele tipuri de produs, valoarea normală a fost stabilită în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(60)

În momentul stabilirii valorii normale în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, sumele corespunzătoare costurilor legate de vânzări, cheltuielilor generale și administrative, precum și profiturilor s-au bazat, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, pe datele efective privind producția și vânzările de produs similar, în cursul unor operațiuni comerciale normale, ale producătorilor-exportatori cooperanți sau pe datele disponibile.

(61)

Pe parcursul PAR, vânzările la export ale grupului rus către Uniune au fost realizate prin intermediul societății sale afiliate (importatorul afiliat) RFAI care exercita toate funcțiile de import pentru mărfurile puse în liberă circulație în cadrul Uniunii, mai precis funcțiile unui importator afiliat.

(62)

Prin urmare, prețul de export a fost stabilit, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, pe baza prețurilor la care produsele importate au fost revândute pentru prima dată unui cumpărător independent, ajustate pentru a ține seama de toate costurile suportate între import și revânzare, precum și de o marjă rezonabilă pentru costurile VAG și pentru profit. În acest scop, s-a utilizat procentul efectiv al costurilor VAG și, în absența unor noi informații din partea importatorilor independenți cu privire la profitul realizat, s-a utilizat rata de profit aplicată în ancheta inițială, respectiv 6 %.

(63)

Grup rus a susținut că RFAI ar trebui să fie tratată ca făcând parte din aceeași entitate economică unică (denumită în continuare „EEU”), întrucât ambele sunt controlate și gestionate de către aceleași persoane, iar societățile funcționează ca o entitate economică unică. Prin urmare, la determinarea prețului de export nu ar trebui să se facă nicio deducere pentru profitul și cheltuielile VAG ale RFAI.

(64)

Dacă asocierea între grupul rus și RFAI a fost efectuată sau nu sub forma unei EEU nu este un aspect relevant în contextul unei ajustări pentru calcularea prețului de export, efectuată în temeiul articolului 2 alineatul (9).

(65)

Prin urmare, întrucât vânzările la export ale grupului rus au fost realizate prin intermediul unei societăți asociate (RFAI), prețul de export a trebuit să fie ajustat prin deducerea unei marje rezonabile pentru costurile VAG și pentru profit, astfel cum se prevede în mod explicit la articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Din acest motiv, afirmația trebuie să fie respinsă.

(66)

Producătorul-exportator a reiterat afirmația cu privire la existența unei EEU și a susținut că existența acesteia nu permite efectuarea ajustărilor prin deducerea costurilor VAG și a profitului în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. De asemenea, acesta a afirmat că, chiar dacă ajustările ar fi justificate, prețul de export construit ar trebui să includă doar cheltuielile aferente importurilor efectuate de RFAI și să excludă toate costurile VAG legate de exporturile EEU. În cele din urmă, acesta a declarat că nu este de acord cu constatarea inexistenței unei EEU în acest caz.

(67)

Existența unei EEU nu este relevantă în contextul construirii prețului de export, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Atâta timp cât condițiile prevăzute la articolul 2 alineatele (1) și (9) din regulamentul de bază sunt îndeplinite, gradul de control sau integrarea sunt irelevante pentru evaluarea legalității ajustărilor în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) (8). Articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază prevede obligativitatea Comisiei de a construi, în anumite situații, un preț de export și de a-l ajusta în funcție de un anumit număr de parametri, inclusiv atunci când părțile „par a fi asociate”. Textul de la articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază specifică în mod clar „operarea unei ajustări” (subliniere adăugată de către Comisie). Comisia a verificat îndeplinirea de către RFAI a tuturor funcțiilor care revin în mod normal unui importator afiliat din UE. Într-adevăr, RFAI este puternic implicat în activitatea internațională a grupului (asistență pentru clienți, logistică și calendarul livrărilor, achiziționarea de bunuri de capital și materii prime esențiale etc.). Prin urmare, condiția necesară pentru efectuarea unei ajustări în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază a fost îndeplinită, justificând ajustările efectuate. În consecință, se concluzionează că ajustările efectuate au fost necesare în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază.

(68)

Producătorul-exportator a afirmat că din hotărârea pronunțată în cauza Nikopolsky/Interpipe (9) rezultă că, dacă exportatorul și comerciantul afiliat constituie o EEU, nu este permisă efectuarea unei ajustări a prețului de export în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Afirmația este neîntemeiată. De fapt, hotărârea respectivă se referă la o ajustare efectuată în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) pentru comisioanele nominale primite de către un comerciant ale cărui funcții sunt similare cu cele ale unui agent care lucrează pe bază de comision. Această jurisprudență este, prin urmare, irelevantă pentru cazul de față, în care societatea elvețiană RFAI îndeplinește toate funcțiile care revin în mod normal unui importator afiliat. Existența unei EEU nu are același impact asupra ajustărilor efectuate în temeiul articolului 2 alineatul (10) din regulamentul de bază ca impactul din cazul ajustărilor solicitate în temeiul articolului 2 alineatul (9) din respectivul regulament. În plus, părțile nu au ocazia de a solicita o ajustare în vederea asigurării unei marje rezonabile pentru costurile VAG și profit. O astfel de ajustare se efectuează în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, atunci când părțile sunt asociate.

(69)

În ceea ce privește domeniul de aplicare a ajustării, cererea de deducere parțială a costurilor VAG și a profitului nu poate fi acceptată, în absența unor dovezi relevante prezentate de către producătorul-exportator. Ajustările în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază sunt cele inerente construirii unui preț de export în cazurile cele mai des întâlnite de asociere. În cazul în care costurile VAG globale și profitul ar fi doar parțial ajustate, o astfel de modificare ar trebui să se bazeze pe dovezile furnizate de producătorul-exportator în ceea ce privește costurile, în special, pe dovezile care atestă că aceste costuri reprezintă cheltuieli speciale suportate între import și revânzarea ulterioară în legătură cu o activitate care nu este direct legată de importul produsului în cauză.

(70)

Grupul rus a susținut, de asemenea, că nicio deducere a taxei antidumping nu ar trebui să fie efectuată la calcularea prețului de export în conformitate cu articolul 11 alineatul (10) din regulamentul de bază, întrucât taxa se reflectă în mod corespunzător în prețurile de revânzare și în prețurile de vânzare ulterioară în Uniune.

(71)

Ancheta a stabilit, în special, că în cazul a 99 % dintre operațiunile raportate, prețurile de revânzare a produsului în cauză în Uniune nu au reflectat taxa plătită. Prin urmare, se poate concluziona că taxa antidumping nu s-a reflectat în mod corespunzător în prețurile de revânzare practicate de grupul rus. Prin urmare, solicitarea respectivă a grupului rus nu a putut fi acceptată, iar valoarea taxelor antidumping a fost dedusă la calcularea prețurilor de export, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază.

(72)

Comparația dintre valoarea normală și prețul de export a fost efectuată pe o bază franco fabrică. Pentru a asigura o comparație echitabilă, s-au luat în considerare diferențele care afectează comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(73)

Au fost efectuate ajustări pentru a ține seama de costurile de transport, cheltuielile de asigurare, costurile terminale și de manipulare, costurile de credit și comisioanele, în cazul în care acestea erau aplicabile și justificate, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(74)

În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, valoarea normală medie ponderată a fost comparată cu prețul de export mediu ponderat pe tip de produs, pe o bază franco fabrică, separat pentru fiecare dintre producătorii-exportatori care fac parte din grupul rus.

(75)

Producătorul-exportator în cauză a formulat mai multe reclamații privind calculul marjei de dumping.

(76)

În primul rând, în ceea ce privește ajustarea costului cuarțitului achiziționat de către o societate producătoare din cadrul grupului de la cealaltă societate producătoare din cadrul grupului, a fost contestată adăugarea unei marje de profit de 5 % la prețul de achiziție revizuit. Argumentul utilizat este că ambele societăți fac parte din aceeași entitate economică unică.

(77)

Deși argumentul referitor la EEU este irelevant în contextul ajustării costului cuarțitului, se recunoaște faptul că tranzacțiile între părțile afiliate pot fi făcute fără realizarea unui profit. În absența vânzărilor de cuarțit către părți externe, existența unui profit nu a putut fi demonstrată. Prin urmare, a fost omisă marja de profit aferentă costului ajustat al cuarțitului, iar determinarea existenței unui dumping a fost revizuită în consecință.

(78)

O a doua reclamație s-a referit la aplicarea de către Comisie a recomandărilor Organului OMC de soluționare a litigiilor în cazul litigiului cu Norvegia referitor la somon. În cazul respectiv, s-a recomandat ca, atunci când vânzările interne ale unui anumit tip de produs nu sunt reprezentative, costurile VAG și profitul realizat în urma tranzacțiilor respective să fie utilizate la construirea valorii normale. Producătorul-exportator a afirmat, de asemenea, că aplicarea noii metodologii în cadrul unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor nu este permisă întrucât nu a avut loc nicio modificare substanțială a circumstanțelor care să permită acest lucru.

(79)

În cadrul unei audieri acordate producătorului-exportator, Comisia a explicat metodologia utilizată de Organul de soluționare a litigiilor pentru cazul referitor la somon, producătorul-exportator continuând să considere că recomandarea Organului OMC încalcă articolul 2 alineatele (4) și (6) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, este de datoria Comisiei să pună în aplicare astfel de hotărâri în contextul obligațiilor care îi revin în cadrul OMC. O astfel de metodologie afectează toate cazurile și nu numai anchetele deschise în temeiul articolului 5 din regulamentul de bază.

(80)

Ca urmare a unei a treia reclamații, Comisia a corectat ocurențele în care costurile suportate de un producător-exportator din grup au fost comparate cu anumite vânzări ale celuilalt producător-exportator.

(81)

De asemenea, Comisia confirmă că cifra de afaceri a fost ajustată în același mod ca și costurile de producție — cum ar fi costurile de transport, de asigurare și de manipulare — în vederea stabilirii analizei de rentabilitate și, respectiv, ca și costurile de ambalare în vederea determinării marjelor de dumping.

(82)

Într-o a patra cerere, producătorul-exportator consideră că taxa antidumping în vigoare a fost dedusă în mod nejustificat din prețul de export. Pentru a demonstra acest lucru, producătorul-exportator afirmă că prețurile de vânzare la export au fost mai mari cu peste 100 % în perioada anchetei de reexaminare decât în perioada anchetei inițiale, fapt care ar dovedi, conform afirmațiilor acestuia, că taxa antidumping a fost încorporată în prețurile de export. În plus, anumite drepturi de import și taxe antidumping nu ar fi trebuit deduse, întrucât se presupune că acestea au fost plătite în avans și s-au referit la o perioadă viitoare. În cele din urmă, costurile aferente unui birou în Japonia și impozitele pe profit federale și cantonale elvețiene nu ar fi trebuit, nici ele, să fie luate în considerare de către Comisie.

(83)

Dovezile furnizate de producătorul-exportator nu sunt concludente în sensul dovedirii faptului că taxa antidumping s-a reflectat în mod corespunzător în prețul de export în acest caz și pentru acest produs. Atât prețurile de revânzare, cât și costurile de producție au crescut puternic de la ancheta inițială. Prin urmare, creșterea prețurilor de export nu poate fi atribuită în mod convingător presupusei reflectări a taxei. Pentru a ilustra caracterul neconcludent al dovezilor prezentate, Comisia a comparat prețurile de export cu costul produselor, inclusiv taxa antidumping, în perioada anchetei de reexaminare, iar din această comparație a rezultat faptul că 99 % dintre tranzacțiile de export nu au un preț de export suficient de mare pentru a acoperi taxa antidumping. În cele din urmă, chiar în cazul în care nu se deduce taxa, acest lucru nu ar fi suficient pentru a elimina constatarea privind dumpingul considerabil și nici nu ar afecta concluziile privind probabilitatea unei continuări a dumpingului. Prin urmare, aceasta nu ar avea niciun impact asupra rezultatului prezentei anchete de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor.

(84)

Comisia a observat că plata în avans a unor taxe de import și taxe antidumping este imposibilă și că aceste taxe sunt percepute la import. În plus, grupul a utilizat un antrepozit vamal, ceea ce înseamnă că taxele au fost datorate numai atunci când importurile și vânzările au fost realizate efectiv. De asemenea, pe baza unei comparații între balanța de verificare din 31 decembrie 2012 și conturile auditate, s-a stabilit în mod clar că auditorii au recalificat taxele antidumping despre care s-a presupus că au fost plătite în avans în taxe antidumping plătite efectiv, cu titlu de costuri în contul de profit și pierdere.

(85)

Costurile aferente biroului din Japonia nu erau legate de produsul în cauză și, prin urmare, nu au influențat calculul efectuat de către Comisie. Prin urmare, afirmația a fost respinsă. În cele din urmă, impozitele elvețiene menționate ar fi putut să fie excluse numai în cazul în care acestea s-ar fi referit la plata impozitului pe profit, fapt care pare a fi adevărat, conform răspunsului la comunicarea concluziilor. Prin urmare, calcularea dumpingului a fost ajustată în consecință.

(86)

Dobânda ajustată aferentă unui împrumut acordat de o societate din grup localizată în Insulele Virgine britanice către o altă societate din grup a fost revizuită de Comisie ca răspuns la afirmația conform căreia astfel de împrumuturi pot fi efectuate sub condițiile pieței și, în esență, sunt justificate numai în cazul în care dobânda aferentă împrumutului este mai scăzută decât dobânda solicitată de o bancă. De asemenea, Comisia confirmă faptul că marja de profit a RFAI a fost aplicată valorii nete facturate în deviza contului societății și că aceasta nu a fost bazată pe nivelul CIF după adăugarea anumitor costuri.

(87)

Ținând cont de considerațiile de mai sus și în urma revizuirii calcului având în vedere acceptarea argumentelor privind vânzările de cuarțit în interiorul grupului, împrumutul acordat în interiorul grupului și impozitele pe profit federale și cantonale elvețiene, marja de dumping, exprimată ca procent al prețului franco frontiera Uniunii, înainte de vămuire, a fost revizuită și stabilită la 43 %.

(88)

Trebuie reamintit că reexaminarea intermediară menționată în considerentul 4 de mai sus a concluzionat că importurile grupului din Rusia s-au efectuat la prețuri de dumping în cursul perioadei cuprinse între octombrie 2009 și septembrie 2010.

(89)

Pe lângă analiza existenței dumpingului pe parcursul PAR, s-a examinat și probabilitatea continuării sau a reapariției dumpingului.

(90)

Rusia se situează pe locul al doilea, la nivel mondial, în ceea ce privește producția de FeSi. Conform societății de cercetare a pieței Metal Expert, capacitatea de producție de FeSi a Rusiei se ridică la aproximativ 900 000 de tone. Această cifră include producția cuptoarelor care pot fabrica FeSi, dar și alte tipuri de feroaliaje. Într-adevăr, echipamentele de producție ale celor doi producători (și anume JSC CHEMK și Serov Ferroalloy Plant) permit trecerea de la producția de FeSi la producția de alte tipuri de feroaliaje, într-o perioadă scurtă de timp. Cu toate acestea, echipamentul celorlalți producători ruși (și anume Bratsk Ferroalloy Plant, NLMK și JSC KF) permite numai producerea de FeSi.

(91)

În urma comunicării concluziilor, singurul producător-exportator care a cooperat la anchetă a afirmat că informațiile sale nu au fost luate în considerare la calcularea capacității de producție a Rusiei. Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat în considerentul 52, principala sursă de informare folosită a fost cea oferită de grupul rus respectiv. Raportul realizat de societatea Metal Expert a fost utilizat pentru a stabili capacitățile de producție ale altor producători ruși. Prin urmare, această afirmație este respinsă.

(92)

În plus, producătorul-exportator respectiv a susținut că producția JSC CHEMK a fost evaluată în mod greșit, afirmând că este, practic, imposibil să se treacă de la producerea unui feroaliaj la producerea altuia, fără costuri suplimentare semnificative și fără întârzieri. Cu toate acestea, dovezile colectate în timpul verificării la fața locului la sediul JSC CHEMK arată faptul că cuptoarele JSC CHEMK pot trece de la producerea unui feroaliaj la producerea altuia, fără întârzierile menționate mai sus. Prin urmare, această afirmație este respinsă.

(93)

Producția reală în cursul PAR a fost estimată la aproximativ 633 000 de tone (baza FeSi75), cu o capacitate de producție neutilizată de până la 267 000 de tone. Utilizând o abordare prudentă și luând în considerare capacitatea de producție utilizată pentru fabricarea celorlalte feroaliaje, capacitatea neutilizată pentru FeSi este de cel puțin 120 000 de tone.

(94)

Grupul rus a susținut că estimarea capacității neutilizate a Rusiei a fost incorectă, întrucât Comisia nu a ținut cont de faptul că grupul rus a funcționat la 95-100 % din capacitatea sa de producție. Cu toate acestea, astfel cum se menționează în considerentul de mai sus, a fost urmată o abordare prudentă, fiind luată în considerare capacitatea de producție neutilizată efectivă. Prin urmare, această afirmație este respinsă.

(95)

Pe baza raportului realizat de societatea Metal Expert, capacitatea neutilizată semnificativă este explicată de o scădere pronunțată, de 50 %, a cererii interne în perioada 2002-2009, aceasta rămânând stabilă până în 2012. Capacitatea de producție depășește, prin urmare, cu mult, cererea de pe piața internă. Prin urmare, producătorii ruși depind de exporturi.

(96)

În pofida existenței măsurilor actuale, piața UE este încă atractivă pentru exportatorii ruși. Nivelul importurilor observat în cursul PAR arată că importurile din Rusia au fost afectate, într-o anumită măsură, de taxele antidumping instituite, dar au fost încă puternic prezente pe parcursul PAR.

(97)

Una dintre părți a afirmat că piața pentru FeSi a Uniunii Europene ar fi neatractivă pentru un furnizor global precum grupul rus și că a avut loc o puternică scădere generală a importurilor, care a continuat în 2012. Partea respectivă a susținut că această tendință nu se va schimba în viitor. Cu toate acestea, în urma examinării datelor privind comerțul colectate de la Eurostat și în conformitate cu articolul 14 alineatul (6) din regulamentul de bază, reiese faptul că importurile din Rusia au fost destul de stabile în perioada 2010-2012.

(98)

În plus, atunci când se compară prețurile de export ale produsului în cauză către Uniunea Europeană cu prețurile FeSi practicate pe piețele țărilor terțe, se constată că prețurile practicate de grupul rus față de UE sunt mai ridicate, în funcție de țara de destinație.

(99)

Prin urmare, afirmația conform căreia piața Uniunii nu este atractivă pentru producătorii ruși trebuie să fie respinsă.

(100)

Una dintre părți a afirmat că piața din Rusia devine din ce în ce mai atractivă, având în vedere mai multe proiecte în curs de realizare, cum ar fi Jocurile Olimpice de iarnă din 2014, care ar trebui să stimuleze cererea internă pentru oțel și, în consecință, să contribuie la creșterea consumului intern de FeSi. Cu toate acestea, ar trebui să se menționeze, în primul rând, faptul că partea în cauză nu a furnizat date relevante sau o estimare a impactului acestor proiecte asupra consumului intern de FeSi. În orice caz, în cazul în care această situație s-ar fi materializat, efectul respectiv ar fi trebuit să fie deja vizibil în 2012 și 2013. Cu toate acestea, datele disponibile arată că consumul intern a rămas stabil. În final, efectul acestor proiecte ar fi, în orice caz, limitat și cu caracter temporar. Prin urmare, această afirmație este respinsă. Una dintre părți a afirmat că supracapacitatea Rusiei este absorbită, în mare parte, de exporturile către piețele asiatice și către SUA. Într-adevăr, în cursul PAR, producătorii ruși au exportat în întreaga lume peste 73 % din producția lor. Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat în considerentul 93 de mai sus, există încă o importantă supracapacitate de producție în Rusia, cauzată de scăderea consumului intern, ceea ce sugerează o nevoie puternică de a găsi piețe alternative pentru a compensa diminuarea vânzărilor interne și a absorbi surplusul de capacitate de producție.

(101)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 44 de mai sus, concurența va spori pe piețele asiatice, ca urmare a construirii unor noi instalații în Malaysia, care vor începe să producă aproximativ 420 000 de tone în 2014. Această situație va face mai dificile exporturile ruse către piața asiatică.

(102)

Astfel cum se explică în considerentul 45, estimarea producției Malaysiei a fost revizuită la 370 000 de tone.

(103)

În plus, exportatorii ruși fac deja obiectul unei anchete antidumping în SUA — una dintre principalele lor piețe de export -, ca urmare a unei plângeri în care se afirmă că aceștia practică marje de dumping substanțiale.

(104)

Prin urmare, trebuie concluzionat că producătorii-exportatori ruși depind, în mare măsură, de exporturile către piețele țărilor terțe, care vor face obiectul unei concurențe mai acerbe. Acest lucru va face ca piața Uniunii să fie și mai atractivă pentru ei.

(105)

Ținând cont de constatările descrise mai sus, se poate trage concluzia că dumpingul continuă să afecteze importurile din Rusia și că este foarte probabil ca această practică să continue. Având în vedere capacitatea de producție neutilizată actuală și cea potențial viitoare din Rusia și faptul că piața Uniunii este una dintre cele mai mari piețe din lume, precum și expansiunea preconizată a capacității de producție a pieței din Asia de Sud-Est, se poate trage concluzia că este foarte probabil ca exportatorii ruși să-și sporească, în continuare, exporturile la prețuri de dumping către Uniune, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor antidumping.

(106)

Având în vedere considerațiile anterioare, se concluzionează că există un risc important și real de continuare a dumpingului cu privire la FeSi originar din RPC și din Rusia, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor existente.

(107)

În cursul PAR, produsul similar a fost fabricat de către șapte producători cunoscuți din Uniune. Aceștia constituie industria din Uniune în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază și vor fi denumiți în continuare „industria din Uniune”.

(108)

Astfel cum se menționează în considerentul 16 de mai sus, șase producători din Uniune au furnizat informațiile solicitate. Se estimează că întreprinderile în cauză reprezintă aproximativ 90 % din producția totală a Uniunii, iar situația lor este considerată reprezentativă pentru industria din Uniune.

(109)

Consumul la nivelul Uniunii a fost stabilit pe baza volumului vânzărilor efectuate pe piața Uniunii de industria din Uniune către clienți independenți și către clienți afiliați, a unei estimări privind producătorul care nu a cooperat la anchetă (pe baza datelor din cererea de reexaminare) și a datelor Eurostat privind importurile, la nivelul codului NC.

(110)

În perioada examinată, consumul la nivelul Uniunii a crescut cu 40 %. Cu toate acestea, ar trebui să se țină seama de faptul că primul an al perioadei examinate (2009) a fost un an extrem de dificil din pricina efectelor negative ale crizei economice. În pofida redresării parțiale ulterioare anului 2009, consumul din Uniune nu a atins nivelurile înregistrate în cursul anchetei inițiale când, în fiecare an, consumul a fost mai mare de 850 000 de tone.

Tabelul 1

Consumul

(111)

Volumele și cotele de piață ale importurilor din RPC și din Rusia au fost analizate pe baza datelor Eurostat și a datelor colectate în conformitate cu articolul 14 alineatul (6) din regulamentul de bază. Dat fiind faptul că volumele importurilor din RPC sunt foarte scăzute, importurile din țările în cauză nu au fost evaluate cumulativ.

(112)

S-a constatat că, în perioada examinată, importurile care fac obiectul unui dumping în Uniune au crescut, în ceea ce privește volumul și cota de piață, după cum urmează:

Tabelul 2

Volumul și cota de piață a importurilor vizate

(113)

Volumele importurilor din țările în cauză au scăzut în mod considerabil, cu 48 %, în cursul perioadei examinate. Cota de piață a acestora a scăzut, de asemenea, de la 15,2 % în anul 2009 până la 5,7 % în cursul PAR. Ca urmare a acestei tendințe, exporturile chineze aproape au încetat să existe pe piața Uniunii. Cu toate acestea, producătorii-exportatori ruși își mențin o cotă de piață considerabilă, ceea ce face ca Rusia să fie cel de al patrulea mare exportator în Uniune.

(114)

Tabelul de mai jos indică prețul mediu al importurilor care fac obiectul unui dumping. În cursul perioadei examinate, prețul mediu de import din RPC a scăzut cu 38 %. Prețul mediu al importurilor din Rusia a crescut cu 31 % în această perioadă, dar a rămas sub prețurile de vânzare practicate de industria din Uniune.

Tabelul 3

Prețul mediu al importurilor care fac obiectul unui dumping

(115)

Pentru a determina subcotarea prețului pe parcursul PAR, prețurile de vânzare medii ponderate pe tip de produs practicate de producătorii cooperanți din Uniune față de clienții neafiliați de pe piața Uniunii, ajustate la un nivel franco fabrică, au fost comparate cu prețurile medii ponderate corespondente, pe tip de produs, pentru importurile care fac obiectul unui dumping efectuate de producătorii cooperanți din Rusia către primul client independent de pe piața Uniunii, stabilite pe o bază CIF și ajustate în mod corespunzător pentru a ține seama de taxele vamale.

(116)

Întrucât niciun producător-exportator chinez nu a cooperat la ancheta de reexaminare, subcotarea prețurilor de export chineze a fost determinată prin compararea prețurilor medii ponderate practicate de producătorii din Uniune către clienți independenți de pe piața Uniunii, pe bază franco fabrică, cu prețurile de export medii ale exporturilor chineze, stabilite pe o bază CIF și ajustate în mod corespunzător pentru a ține seama de taxele vamale.

(117)

Rezultatul comparației, exprimat ca procentaj din cifra de afaceri a producătorilor cooperanți din Uniune pe parcursul PAR, a arătat o marjă medie ponderată de subcotare pe piața Uniunii cuprinsă între 6 % și 39 % în cazul Rusiei și, respectiv, de 46 % în cazul RPC.

(118)

Volumul importurilor din țările terțe către piața Uniunii a crescut cu 33 % în cursul perioadei examinate, urmând tendința de creștere a consumului. Cota de piață deținută de importurile din țările terțe a rămas relativ stabilă în cursul perioadei examinate, aceasta reprezentând aproximativ 70 % din consumul Uniunii, cu o ușoară scădere în cursul PAR. Cu toate acestea, structura geografică a importurilor a fost mai schimbătoare, cu o creștere vizibilă a volumelor importate și a cotelor de piață ale Braziliei și Norvegiei, care par a fi principalele țări care au beneficiat de pe urma creșterii consumului.

(119)

Prețurile medii ale importurilor din țări terțe au crescut cu 22 % în cursul perioadei examinate și rămân cu mult peste nivelul prețurilor importurilor din RPC și din Rusia.

(120)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a examinat toți factorii și indicii economici care influențează situația industriei din Uniune.

(121)

În scopul analizei prejudiciului, situația economică a industriei din Uniune este evaluată pe baza unor indicatori precum producția, capacitatea de producție, gradul de utilizare a capacității de producție, volumul vânzărilor, cota de piață și creșterea economică, ocuparea forței de muncă, productivitatea, amploarea marjei de dumping efective și redresarea în urma practicilor de dumping anterioare, prețurile unitare medii, costul unitar, rentabilitatea, fluxul de numerar, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capitaluri, stocurile și costul forței de muncă.

(122)

Producția industriei din Uniune a crescut semnificativ în cursul perioadei examinate. Creșterea a fost însemnată în special între 2009 și 2011, când producția a crescut cu 178 %. Aceasta a rămas stabilă, ulterior, în cursul PAR. Se reamintește faptul că primul an din perioada examinată a fost excepțional datorită crizei economice, fiind caracterizat printr-un nivel de producție neobișnuit de redus. Într-adevăr, deși a existat o redresare semnificativă după 2009, ar trebui să se reamintească faptul că producția industriei din Uniune nu a atins încă nivelul înregistrat la începutul anchetei inițiale (anul 2003), când a fost raportată o producție de peste 270 000 de tone.

Tabelul 5

Producția totală a industriei din Uniune

(123)

Capacitatea de producție a rămas relativ stabilă în cursul perioadei examinate, deși s-a înregistrat o ușoară creștere în cursul PAR. Având în vedere că producția a crescut semnificativ în perioada 2009-2011, gradul de utilizare a capacității a crescut, în total, cu 179 %. Această tendință s-a schimbat în PAR, când gradul de utilizare a capacității a scăzut. Această evoluție negativă nu a rezultat, cu toate acestea, din scăderea producției efective, ci din creșterea capacității.

Tabelul 6

Capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității

(124)

Volumul vânzărilor industriei din Uniune pe piața Uniunii către clienți independenți (stabilit pe baza vânzărilor către clienți afiliați și către clienți independenți de pe piața Uniunii) a urmat tendința consumului în perioada 2009-2011. Un alt salt brusc înregistrat în cursul PAR rezultă din redirecționarea vânzărilor industriei din Uniune de la clienți afiliați către clienți independenți din Uniune, care a fost observată în acest an. Aceasta s-a datorat unei schimbări a structurii corporative a unui producător din Uniune.

Tabelul 7

Vânzările realizate de industria din Uniune către clienți independenți

(125)

În timp ce volumul vânzărilor pe piața Uniunii a urmat tendința consumului, cota de piață a industriei din Uniune, după o creștere inițială în 2010, a rămas relativ stabilă în cursul perioadei examinate, cu o tendință ușor ascendentă.

Tabelul 8

Cota de piață a industriei din Uniune

(126)

Astfel cum se menționează în considerentul 111 de mai sus, consumul la nivelul Uniunii a crescut cu 40 % între 2009 și PAR. Industria din Uniune a putut beneficia de această creștere, sporindu-și volumul vânzărilor și cota de piață, în aceeași perioadă.

(127)

Ocuparea forței muncă a industriei din Uniune în legătură cu produsul în cauză a crescut cu aproape 50 % în perioada examinată. Această creștere a numărului de angajați a fost, în același timp, însoțită de o creștere și mai pronunțată a productivității, măsurată ca producție (tone) pe salariat pe an, care a reprezentat 86 % în aceeași perioadă.

Tabelul 9

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(128)

Astfel cum se precizează în considerentele 37 și 87 de mai sus, marjele de dumping ale importurilor din țările în cauză rămân ridicate. Analiza indicatorilor de prejudiciu a dovedit că industria se redresează de pe urma practicilor de dumping anterioare. Cu toate acestea, redresarea este recentă, observându-se un anumit declin al mai multor indicatori de prejudiciu precum rentabilitatea, fluxul de numerar și randamentul investițiilor pe piața Uniunii în cursul PAR. În plus, ar trebui subliniat faptul că această evoluție pozitivă are loc sub protecția actualelor măsuri antidumping. În caz de abrogare a măsurilor, impactul marjelor de dumping efective asupra industriei din Uniune ar fi semnificativ.

(129)

Prețurile de vânzare medii practicate de producătorii cooperanți din Uniune față de clienți neafiliați din Uniune au crescut cu 25 % în perioada 2009-2011 și apoi au scăzut, din nou, în cursul PAR. Aceste fluctuații ale prețurilor reflectă, în general, modificări ale costurilor materiilor prime și energiei în cursul aceleiași perioade. O tendință similară, și anume creșterea în perioada 2009-2011 și scăderea în cursul PAR, poate fi observată în cazul prețurilor de vânzare ale importurilor din țări terțe care acoperă cea mai mare parte din piața Uniunii.

Tabelul 10

Prețurile de vânzare și costurile

(130)

În cursul perioadei luate în considerare, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capital ale producătorilor din Uniune au evoluat după cum urmează:

Tabelul 11

Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor

(131)

Rentabilitatea producătorilor cooperanți din Uniune a fost stabilită prin exprimarea profitului net înainte de impozitare al vânzărilor produsului similar către clienți independenți, ca procent din cifra de afaceri relevantă. În 2009, marja de profit a fost foarte scăzută și chiar negativă pentru unii producători din Uniune; cu toate acestea, marja de profit a început să se redreseze în 2010, în paralel cu o creștere a consumului și a vânzărilor. Ar trebui să se remarce, totuși, faptul că, în cursul PAR, marja de profit este în scădere, în pofida faptului că volumul vânzărilor industriei cooperante din Uniune (ținând seama, de asemenea, de modificările survenite în structura corporativă) a rămas stabil. Acest aspect dă naștere unor preocupări privind evoluția viitoare a marjelor de profit realizate de industria din UE.

(132)

Fluxul de numerar, care reprezintă capacitatea industriei de a-și autofinanța activitățile și care a fost calculat pe baza operațiunilor, a fost pozitiv în întreaga perioadă examinată. Cu toate acestea, indicatorul respectiv s-a îmbunătățit abia în 2010, iar ulterior, în următorii doi ani, s-a deteriorat considerabil. Ancheta a arătat, de asemenea, că deteriorarea fluxului de lichidități a fost mai pronunțată pentru micii producători din Uniune. Acest aspect dă naștere unor preocupări cu privire la capacitatea industriei din UE de a continua autofinanțarea necesară a activităților sale în contextul economic actual.

(133)

Evoluția rentabilității și a fluxului de lichidități pe parcursul perioadei examinate a influențat capacitatea producătorilor cooperanți din Uniune de a investi în propriile activități. Prin urmare, nivelul investițiilor rămâne relativ ridicat și stabil pe parcursul perioadei examinate. Randamentul investițiilor, exprimat ca profit în procente din valoarea contabilă netă a investițiilor, a devenit pozitiv doar după 2009. Cu toate acestea, urmând tendința rentabilității și a fluxului de lichidități, acest indicator a atins, de asemenea, nivelul său maxim în 2010 și a scăzut în mod constant în perioada 2011-2012.

(134)

Având în vedere cele de mai sus, se poate ajunge la concluzia că, deși performanța financiară a producătorilor cooperanți din Uniune a rămas solidă în cea mai mare parte a perioadei examinate, aceasta a început să se deterioreze spre sfârșitul acestei perioade, în special în cursul PAR. După cum se prezintă în tabelul 11, rentabilitatea vânzărilor UE a scăzut în mod considerabil, iar fluxul de lichidități generat de industria din Uniune a fost mai mic decât valoarea investițiilor, ceea ce indică faptul că industria a trebuit să recurgă la finanțare externă în cursul PAR.

(135)

În același timp, au fost comunicate preocupări cu privire la capacitatea de a mobiliza capital. Acest factor ar putea constitui un element critic de fragilizare a industriei din Uniune, în cazul în care se va permite expirarea măsurilor. În situația economică actuală, este probabil că industria din Uniune va avea dificultăți în a găsi mijloacele financiare pentru a face față revenirii importurilor care fac obiectul unui dumping din țările în cauză și că aceasta ar putea suferi, din nou, un prejudiciu grav, într-un interval foarte scurt de timp. Acest lucru este deosebit de îngrijorător pentru IMM-urile care fac parte din industria din Uniune.

(136)

Deși nivelul stocurilor finale ale producătorilor cooperanți din Uniune a crescut cu 32 % între 2009 și PAR, acesta a scăzut proporțional cu nivelurile de producție și nu este considerat de către producători ca fiind anormal de ridicat.

Tabelul 12

Stocuri finale

(137)

În timp ce numărul de persoane angajate de producătorii cooperanți din Uniune a crescut cu aproape 50 % în perioada examinată, salariile medii ale acestora au rămas stabile în această perioadă.

Tabelul 13

Costurile cu forța de muncă

(138)

Ancheta a arătat că importurile de produse la prețuri de dumping din țările în cauză au scăzut pe piața Uniunii după instituirea măsurilor inițiale, în 2008. Acest lucru a permis industriei din Uniune să obțină un nivel ridicat de producție, să-și crească volumul de vânzări, cota de piață și rentabilitatea și să-și îmbunătățească situația financiară generală.

(139)

Prin urmare, se trage concluzia că industria din Uniune nu a suferit un prejudiciu important pe parcursul PAR. Cu toate acestea, având în vedere scăderea consumului și deteriorarea anumitor indicatori financiari în cursul PAR, cum ar fi rentabilitatea, fluxul de lichidități și randamentul investițiilor, situația industriei din Uniune rămâne vulnerabilă.

(140)

Pentru a evalua probabilitatea reapariției prejudiciului în cazul în care se permite expirarea măsurilor, a fost analizat impactul potențial al importurilor chineze și ruse asupra pieței și industriei din Uniune, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(141)

Analiza s-a axat pe evoluția consumului pieței din Uniune, capacitățile neutilizate, fluxurile comerciale și atractivitatea pieței Uniunii, precum și pe comportamentul în materie de prețuri al țărilor în cauză.

(142)

Consumul de produs în cauză în Uniune a scăzut cu 10 % în PAR, în comparație cu anul precedent. În același timp, aceasta reprezintă o reducere de peste 25 % în raport cu nivelul înregistrat înainte de criză, în 2007. Scăderea consumului de produs în cauză este determinată de scăderea producției de oțel în Uniune și se poate preconiza o scădere suplimentară în următorii ani. Aceasta va fi o provocare pentru industria din Uniune, care se va confrunta cu un mediu puternic concurențial. Prin urmare, se consideră că prezența importurilor la prețuri de dumping din RPC și din Rusia nu poate fi tolerată. Aceasta va exercita o presiune descrescătoare asupra prețurilor de pe piață și va denatura concurența și, prin urmare, va cauza un prejudiciu material substanțial producătorilor din Uniune.

(143)

Trebuie remarcat faptul că capacitatea totală de producție a produsului în cauză în RPC este estimată la 10-11 milioane de tone, ceea ce depășește consumul mondial de FeSi. În același timp, gradul general de utilizare a capacității de producție este în jur de 50 %.

(144)

Exporturile chineze de FeSi în întreaga lume au fost relativ stabile în cursul perioadei examinate, situându-se la un nivel de 0,8 milioane de tone. Acest nivel al exporturilor este, în principal, o consecință a restricțiilor la export, conform descrierii din considerentul 41. Cu toate acestea, Uniunea nu deține niciun control asupra acestor mecanisme, iar restricțiile la export pot fi îndepărtate de către guvernul chinez în orice moment, provocând o amenințare serioasă de inundare a pieței Uniunii de către exporturile de produs în cauză din China.

(145)

Chiar și în cazul în care restricțiile la export rămân în vigoare, ar trebui subliniat faptul că actualele volume de exporturi chinezești la nivel mondial depășesc consumul total din Uniune.

(146)

Se poate anticipa în mod justificat, având în vedere atractivitatea pieței UE conform descrierii din considerentele 40-49 de mai sus, că, în cazul abrogării măsurilor, cel puțin o parte dintre exporturile chineze actuale ar fi redirecționate către piața Uniunii, mai ales dat fiind faptul că, foarte curând, RPC se va confrunta cu o creștere a concurenței pe piețele sale tradiționale asiatice, ca urmare a unei capacități suplimentare de producție a Malaysiei, astfel cum se explică în considerentul 44 de mai sus.

(147)

Expirarea taxelor antidumping combinată cu concurența mai acerbă din Asia vor face, cu siguranță, ca piața Uniunii să devină o destinație atrăgătoare pentru exportatorii chinezi. În acest context, se reamintește faptul că, înainte de instituirea măsurilor, China a fost un exportator important către piața Uniunii.

(148)

În cele din urmă, nivelul actual al prețurilor de export chineze, amploarea marjei de dumping constatate și existența unei subcotări semnificative a prețurilor confirmă faptul că, în absența măsurilor antidumping, concurența neloială exercitată de exporturile chineze va reapărea, cauzând un prejudiciu material industriei din Uniune.

(149)

Pe parcursul anchetei de reexaminare s-a stabilit faptul că producția produsului în cauză în Rusia în cursul PAR a fost de 633 000 de tone, în timp ce capacitatea de producție este estimată la 900 000 de tone. Aceasta lasă aproximativ 267 000 de tone de capacitate de producție neutilizată, care este suficientă pentru a aproviziona o treime din cererea Uniunii.

(150)

În ceea ce privește exporturile ruse de produs în cauză, ar trebui să se remarce faptul că Rusia exportă, în prezent, 73 % din producția sa. Pe lângă Uniune, celelalte piețe de export tradiționale sunt SUA, Japonia și Coreea de Sud. Având în vedere creșterea concurenței pe piețele asiatice, astfel cum se descrie în considerentul 44 de mai sus, există indicii clare care arată că cele mai multe dintre aceste fluxuri comerciale vor fi redirecționate către Uniune, în cazul abrogării măsurilor antidumping. Acest efect ar putea fi accentuat și mai mult în cazul în care ancheta antidumping aflată în desfășurare în SUA cu privire la importurile din Rusia (ca urmare a anchetei deschise în iulie 2013) ar conduce la instituirea de măsuri.

(151)

În această privință, un producător-exportator din Rusia a susținut că instituirea de taxe în SUA pentru ferosiliciul originar din Rusia este puțin probabilă. Pentru a susține această afirmație, au fost furnizate unele constatări neoficiale din cadrul anchetei aflate în curs de desfășurare. Cu toate acestea, producătorul nu furnizează documente justificative care să îi susțină afirmațiile și, dat fiind că ancheta antidumping realizată în SUA a fost deschisă și este încă în curs de desfășurare, instituirea de măsuri nu poate fi exclusă.

(152)

Expirarea taxelor antidumping combinată cu concurența mai acerbă pe piețele lor principale de export vor face, cu siguranță, ca piața Uniunii să devină o destinație atrăgătoare pentru exportatorii ruși. În acest context, se reamintește faptul că, înainte de instituirea măsurilor, Rusia era un exportator important pe piața Uniunii și este încă prezentă pe aceasta, în pofida a cinci ani de aplicare a măsurilor.

(153)

În cele din urmă, ar trebui subliniat faptul că amenințarea pe care o reprezintă Rusia în ceea ce privește volumul exporturilor este completată de politica sa în materie de prețuri pe piețele de export. Atât ancheta inițială, cât și ancheta actuală în perspectiva expirării măsurilor, au arătat că practica de dumping a Rusiei pare a fi structurală: prețul său de export este, în mod sistematic, mai mic decât prețul practicat pe piața internă din Rusia. În plus, prezenta anchetă confirmă faptul că prețurile importurilor din Rusia încă subcotează prețurile de vânzare practicate de producătorii din Uniune.

(154)

Având în vedere constatările anchetei, și anume capacitatea neutilizată disponibilă în țările în cauză, continuarea dumpingului și capacitatea scăzută a exportatorilor din China și din Rusia de a vinde pe piețe principale ale altor țări terțe, capacitatea limitată a exportatorilor chinezi de a vinde pe alte piețe principale din țări terțe, fapt care crește atractivitatea pieței Uniunii, se consideră că abrogarea măsurilor ar fragiliza poziția industriei din Uniune pe piața de bază și că prejudiciul suferit ar reapărea din cauza probabilității destul de mari ca importurile din China și din Rusia să se realizeze la prețuri de dumping.

(155)

Nu există motive pentru a crede că îmbunătățirea performanței industriei din Uniune datorită măsurilor în vigoare s-ar menține sau s-ar consolida dacă măsurile ar fi abrogate. Dimpotrivă, există condiții favorabile pentru o redirecționare probabilă a importurilor din țările în cauză către piața Uniunii, la prețuri de dumping și în cantități considerabile, iar acest lucru ar putea submina evoluțiile pozitive de pe piața Uniunii care au fost înregistrate în cursul perioadei examinate. Importurile la preț de dumping preconizate ar putea exercita presiuni asupra prețurilor de vânzare ale industriei din Uniune, făcând-o să piardă cote de piață, și ar avea un impact negativ asupra performanței financiare a industriei Uniunii, care este încă vulnerabilă.

(156)

În această privință, am primit un comentariu din partea unui producător-exportator din Rusia, care susține că reapariția prejudiciului nu se poate fundamenta pe simpla posibilitate a reapariției prejudiciului, ci mai degrabă pe probabilitatea acestuia. Cu toate acestea, ancheta a evidențiat o serie de elemente concrete, printre care faptul că practicile de dumping ale producătorilor ruși nu au încetat și existența unei capacități neutilizate în Rusia. În plus, este o realitate faptul că consumul din Uniune este mai scăzut în PAR decât înaintea anchetei inițiale. În cele din urmă, la nivel global, se preconizează o cantitate mai mare de produse, în special pe piața asiatică. Aceste elemente considerate împreună conduc, cu certitudine, la concluzia că, pe baza datelor disponibile, în cazul în care se va permite expirarea măsurilor, industria din Uniune va suferi din nou un prejudiciu generat de importurile care fac obiectul unui dumping.

(157)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, s-a analizat dacă menținerea măsurilor existente ar fi împotriva interesului Uniunii, în ansamblu. Determinarea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea diferitelor interese implicate, și anume cele ale industriei din Uniune, ale importatorilor și ale utilizatorilor. Părțile interesate au avut posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere în temeiul articolului 21 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(158)

Dat fiind că această anchetă este o reexaminare a măsurilor în vigoare, ea a permis evaluarea oricărui impact negativ nejustificat al actualelor măsuri antidumping asupra părților interesate.

(159)

În considerentul 154 de mai sus s-a concluzionat că situația industriei din Uniune ar suferi, probabil, o deteriorare gravă în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor antidumping. În consecință, menținerea măsurilor ar fi avantajoasă pentru industria din Uniune, deoarece producătorii din Uniune ar trebui să fie capabili să își mențină volumul vânzărilor, cota de piață, rentabilitatea și situația lor economică, în general, pozitivă. În caz contrar, suprimarea măsurilor ar amenința în mod serios viabilitatea industriei din Uniune, deoarece există motive să se preconizeze o reorientare a importurilor chineze și ruse către piața Uniunii, la prețuri de dumping și în cantități considerabile, fapt care ar determina o reapariție a prejudiciului.

(160)

În cadrul reexaminării actuale, 10 utilizatori din Uniune (turnătorii și producători de oțel) au cooperat cu Comisia. Patru dintre răspunsuri au constat în observații generale, în timp ce doar șase dintre acestea au cuprins răspunsuri complete la chestionar. Pe baza acestor date, s-a stabilit că impactul avut de costul produsului în cauză este, în medie, de aproximativ 1 % din costul total de producție al utilizatorilor și că acesta nu atinge procentul de 2 % pentru niciunul dintre utilizatorii care au cooperat. Astfel, deși unii dintre utilizatori au suferit pierderi în 2011 și în cursul PAR, acest fapt nu poate fi pus pe seama existenței taxelor antidumping la importurile de FeSi.

(161)

Ar trebui să se țină cont de faptul că, în cursul anchetei inițiale, cota de piață a Chinei și a Rusiei a fost de aproximativ 40 % din piața Uniunii, iar taxele vamale pentru aceste două țări variază între 15,6 % și 31,2 %. Prin urmare, impactul potențial al expirării taxelor ar putea fi estimat ca fiind o economie medie de cel mult 0,1 % (calculată pe baza unei cote de piață de 40 % pentru țările care fac obiectul măsurilor și a unei taxe ad valorem medii de 20 %). Din acest motiv, este puțin probabil ca expirarea taxei să aibă un efect în sensul redresării rentabilității utilizatorilor care au suferit pierderi în cursul ultimilor doi ani ai perioadei examinate. În plus, date fiind natura produsului și numărul mare de surse de aprovizionare disponibile pe piață, utilizatorii pot să schimbe furnizorii cu ușurință.

(162)

Toți importatorii cunoscuți au fost informați cu privire la deschiderea reexaminării. Niciun importator al produsului în cauză nu a răspuns la chestionarul de eșantionare anexat la avizul de deschidere. Ancheta a arătat că importatorii pot cumpăra cu ușurință de la surse diferite care sunt disponibile în prezent pe piață, în special de la industria din Uniune și de la exportatorii din principalele țări terțe care vând la prețuri care nu fac obiectul unui dumping. De asemenea, în lipsa interesului din partea importatorilor, s-a concluzionat că menținerea măsurilor nu ar contraveni interesului acestora.

(163)

Având în vedere cele menționate mai sus, se consideră, în concluzie, că nu există motive imperioase legate de interesul Uniunii împotriva menținerii actualelor măsuri antidumping.

(164)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și la considerentele esențiale pe baza cărora se intenționează să se recomande menținerea măsurilor în vigoare. De asemenea, s-a acordat părților un termen pentru a-și prezenta observațiile în urma respectivei notificări. Declarațiile și observațiile au fost luate în considerare în mod corespunzător, atunci când acestea erau întemeiate.

(165)

Având în vedere cele de mai sus, se consideră că, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, măsurile antidumping aplicabile importurilor de ferosiliciu originar din RPC și din Rusia, instituite prin Regulamentul (CE) nr. 172/2008 al Consiliului, ar trebui menținute.

(166)

Pentru a reduce la minimum riscul de eludare datorat diferenței mari existente în privința nivelurilor taxei, se consideră că este nevoie de măsuri speciale în acest caz pentru a asigura aplicarea adecvată a taxelor antidumping. Aceste măsuri speciale, care se aplică numai societăților pentru care se introduce un nivel individual al taxei, includ prezentarea către autoritățile vamale ale statului membru a unei facturi comerciale valabile, care să fie conformă cu cerințele prevăzute în anexa la prezentul regulament. Importurile care nu sunt însoțite de o astfel de factură fac obiectul taxei antidumping reziduale care se aplică tuturor producătorilor,

(167)

Comitetul instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul de bază nu a emis niciun aviz,

10.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 107/39

(1)

Articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 prevede că serviciile regulate și anumite servicii regulate speciale sunt supuse autorizării.

(2)

Articolul 12 alineatul (1) din regulamentul respectiv prevede că serviciile ocazionale definite la articolul 2 punctul 4 se efectuează pe baza unui document de control.

(3)

Articolul 5 alineatul (5) din regulamentul menționat prevede că operațiunile de transport în cont propriu definite la articolul 2 punctul 5 fac obiectul unui sistem de certificare.

(4)

Este necesar să se prevadă norme care să reglementeze utilizarea documentelor de control menționate la articolul 12 din regulamentul respectiv și mijloacele pentru a comunica statelor membre în cauză numele operatorilor de transport care efectuează serviciile ocazionale, precum și punctele de legătură de pe traseu.

(5)

Din rațiuni de simplificare, este necesar să se standardizeze foaia de parcurs pentru serviciile ocazionale internaționale și pentru operațiunile de cabotaj sub formă de servicii ocazionale.

(6)

Foaia de parcurs folosită ca document de control în cadrul operațiunilor de cabotaj sub formă de servicii regulate speciale ar trebui să fie completată sub forma unei declarații lunare.

(7)

Este necesar să se standardizeze formularele prin care statele membre transmit Comisiei informațiile statistice referitoare la numărul de autorizații pentru servicii regulate și operațiuni de cabotaj.

(8)

Din rațiuni de transparență și simplificare, toate modelele de documente adoptate prin Regulamentul (CE) nr. 2121/98 al Comisiei din 2 octombrie 1998 privind stabilirea regulilor detaliate pentru aplicarea Regulamentelor (CEE) nr. 684/92 și (CE) nr. 12/98 ale Consiliului privind documentele pentru transportul călătorilor cu autocarul și autobuzul (2) ar trebui să fie adaptate la Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 aplicabil serviciilor de transport internațional cu autocarul și autobuzul.

(9)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 2121/98 ar trebui abrogat.

(10)

Statele membre au nevoie de timp pentru a tipări și distribui noile documente. Prin urmare, între timp, operatorii de transport ar trebui să poată utiliza în continuare documentele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 2121/98, care ar trebui să specifice că țin seama de dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1073/2009.

(11)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru transportul rutier,

(a)

graficul de circulație;

(b)

tarifele practicate;

(c)

o copie conformă a licenței comunitare pentru transportul internațional de persoane cu autocarul și autobuzul contra cost, prevăzută la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1073/2009;

(d)

informații referitoare la tipul și volumul serviciului pe care solicitantul plănuiește să îl furnizeze, în cazul unei cereri de a crea un serviciu, sau care a fost furnizat, în cazul unei cereri pentru reînnoirea unei autorizații;

(e)

o hartă la o scară potrivită pe care să fie marcate traseul și punctele de oprire unde sunt îmbarcați sau debarcați pasagerii;

(f)

graficul de conducere, pentru a permite verificarea respectării prevederilor legislației Uniunii cu privire la perioadele de conducere și de odihnă.

10.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 107/56

(1)

În versiunea în limba spaniolă a Regulamentului (CE) nr. 1881/2006 al Comisiei (3) și a modificării acestuia prin Regulamentul (UE) nr. 1258/2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1881/2006 în ceea ce privește nivelurile maxime pentru nitrații din produsele alimentare a survenit o eroare. Prin urmare, este necesară o rectificare a textului din tabelul din anexa la versiunea în limba spaniolă a Regulamentului (CE) nr. 1881/2006. Celelalte versiuni lingvistice nu sunt afectate.

(2)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 ar trebui rectificat în consecință.

(3)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și nu au întâmpinat nicio opoziție din partea Parlamentului European sau a Consiliului,

10.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 107/57

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

10.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 107/59

(1)

Regulamentul (UE) nr. 472/2013 se aplică statelor membre care, la momentul intrării sale în vigoare, beneficiază deja de asistență financiară, inclusiv prin Mecanismul european de stabilizare financiară (MESF) și/sau Fondul european de stabilitate financiară (FESF).

(2)

Regulamentul (UE) nr. 472/2013 prevede norme pentru aprobarea programelor de ajustare macroeconomică ale statelor membre care beneficiază de o astfel de asistență financiară, a căror aplicare trebuie să fie coroborată cu Regulamentul (UE) nr. 407/2010 al Consiliului (2) de instituire a MESF atunci când statul membru în cauză beneficiază de asistență din partea MESF și din alte surse.

(3)

Portugalia beneficiază de asistență financiară atât din partea MESF, prin Decizia de punere în aplicare 2011/344/UE (3), cât și din partea FESF.

(4)

Din motive de coerență, actualizarea programului de ajustare macroeconomică al Portugaliei în temeiul Regulamentului (UE) nr. 472/2013 ar trebui să se aprobe cu trimitere la dispozițiile pertinente din Decizia de punere în aplicare 2011/344/UE.

(5)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (10) din Decizia de punere în aplicare 2011/344/UE, Comisia a efectuat, împreună cu Fondul Monetar Internațional și în colaborare cu Banca Centrală Europeană, cea de a zecea evaluare a progreselor înregistrate de autoritățile portugheze la punerea în aplicare a măsurilor convenite în cadrul programului de ajustare macroeconomică, precum și a eficacității și a impactului social și economic al acestor măsuri. Ca urmare a acestei evaluări, trebuie aduse unele modificări programului de ajustare macroeconomică existent.

(6)

Modificările respective sunt prevăzute în dispozițiile pertinente din Decizia de punere în aplicare 2011/344/UE, astfel cum a fost modificată prin Decizia de punere în aplicare 2014/197/UE a Consiliului din 18 februarie 2014 de modificare a Deciziei de punere în aplicare 2011/344/UE privind acordarea de asistență financiară din partea Uniunii pentru Portugalia (4),

10.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 107/61

(1)

La data de 17 mai 2011, Consiliul a acordat Portugaliei, la solicitarea acesteia, asistență financiară prin Decizia de punere în aplicare 2011/344/UE ( (2)). Respectiva asistență financiară a fost acordată pentru susținerea unui program solid de reforme economice și financiare (denumit în continuare „programul”) care urmărește să restabilească încrederea, să faciliteze revenirea economiei la o creștere sustenabilă și să asigure stabilitatea financiară a Portugaliei, a zonei euro și a Uniunii.

(2)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (10) din Decizia de punere în aplicare 2011/344/UE, Comisia, împreună cu Fondul Monetar Internațional (FMI) și în colaborare cu Banca Centrală Europeană (BCE), a efectuat, în perioada 4-16 decembrie 2013, cea de a zecea evaluare a progreselor înregistrate de autoritățile portugheze în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor convenite în cadrul programului.

(3)

Creșterea trimestrială a produsul intern brut real (PIB) a continuat, înregistrându-se valori pozitive în al treilea trimestru al anului 2013, în timp ce indicatorii pe termen scurt arată că redresarea economică prognozată a devenit realitate. Pe o bază anuală, previziunile continuă să indice o scădere a PIB-ului real cu 1,6 % în 2013, dar cu trecere la valori pozitive în 2014 și 2015, cu o creștere de 0,8 %, respectiv, 1,5 %. Perspectivele de pe piața forței de muncă s-au îmbunătățit de asemenea, însă rata șomajului rămâne ridicată și se preconizează că va atinge un nivel maxim de 16,8 % în 2014, urmând ca apoi să scadă treptat. Continuă să existe riscuri de evoluții negative în ceea ce privește perspectivele macroeconomice, deoarece redresarea preconizată depinde de existența unor evoluții pozitive pe piața financiară și comercială, care depind, la rândul lor, de un cadru mai amplu la nivel european.

(4)

Până în luna noiembrie 2013, deficitul de trezorerie al statului înregistrase o îmbunătățire de 0,25 % din PIB comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior (neluând în calcul evenimentele extraordinare), ca urmare a faptului că ritmul de creștere a veniturilor a depășit ritmul de creștere a cheltuielilor. Accelerarea creșterii veniturilor fiscale reflectă redresarea activității economice din ultimele luni, precum și creșterea eficienței administrației fiscale, în special în lupta împotriva fraudei. În ceea ce privește cheltuielile, execuția bugetară este, în linii mari, conformă cu obiectivele celui de al doilea buget suplimentar.

(5)

Ținta privind deficitul public din 2013, de 5,5 % din PIB (fără a lua în calcul recapitalizarea băncilor), va fi probabil respectată, iar deficitul s-ar putea chiar situa sub nivelul preconizat. Această situație se datorează faptului că riscurile pozitive s-au materializat în ultimele luni ale anului, în timp ce majoritatea riscurilor negative s-au disipat. Concret, potrivit estimărilor, colectarea impozitelor va depăși țintele implicite din cel de al doilea buget suplimentar. În plus, randamentul sistemului one-off de recuperare a datoriilor provenite din neplata impozitelor și a contribuțiilor la asigurările sociale lansat la sfârșitul anului 2013 a fost cu aproximativ 0,3 % din PIB mai ridicat decât se prevăzuse. Totodată, se așteaptă ca absorbția fondurilor Uniunii să fie mai bună decât se estimase. De asemenea, au fost diminuate riscurile negative asociate renegocierii parteneriatelor public-privat. Cu toate acestea, persistă anumite riscuri negative; este vorba, în special, de veniturile sub așteptări provenite din impozitele pe proprietate, fără a putea exclude depășirile la nivelul anumitor cheltuieli specifice legate mai ales de personal, de consumul intermediar și de pensii.

(6)

Bugetul de stat pentru anul 2014 și alte acte legislative conexe sunt coerente cu o țintă a deficitului de 4 % din PIB în 2014. Pentru a atinge ținta propusă, sunt în curs de implementare măsuri de consolidare în valoare de aproximativ 2,3 % din PIB, care răspund totodată presiunilor bugetare și nevoii de a reconstrui alocarea bugetară provizorie pentru 2014. Măsurile au cu precădere un caracter permanent și se bazează predominant pe reducerea cheltuielilor.

(7)

În 2014, consolidarea ar trebui să se bazeze, în mare parte — aproximativ 1,8 % din PIB –, pe revizuirea cheltuielilor publice care a fost efectuată anul trecut cu scopul de a crește echitatea și eficiența transferurilor sociale și a serviciilor publice. Principalele măsuri de revizuire a cheltuielilor publice vor fi puse în aplicare în jurul a trei axe principale: 1. limitarea cheltuielilor cu salariile din sectorul public prin reducerea personalului și modificarea componenței acestuia și orientarea către un personal cu înalte calificări, în special prin intermediul unui program de recalificare și al unui program de disponibilizare voluntară; o mai mare convergență a legislației muncii din sectorul public și privat, revizuirea grilei salariale și raționalizarea suplimentelor salariale; creșterea contribuțiilor beneficiarilor la sistemele publice speciale de asigurări de sănătate, cu scopul de a asigura autofinanțarea acestor sisteme; 2. limitarea cheltuielilor publice cu pensiile, având în vedere necesitatea de a reevalua sustenabilitatea sistemului în contextul evoluțiilor demografice și, în același timp, protejarea pensiilor foarte mici prin creșterea vârstei legale de pensionare cu ajutorul modificărilor aduse factorului de sustenabilitate; recalibrarea „contribuției extraordinare de solidaritate”, prin reducerea pragului minim pentru aplicarea ratei progresive, precum și a pragurilor pentru aplicarea unor rate mai mari; raționalizarea pensiilor de urmaș, atât în cadrul Caixa Geral de Aposentações (CGA — sistemul de pensii al funcționarilor publici), cât și al sistemului general de pensii; reducerea pensiilor pe viață de care beneficiază politicienii; 3. economii în ceea ce privește consumul intermediar și programele de cheltuieli ale diferitelor ministere de resort.

(8)

Pentru a atinge ținta de deficit de 4 % din PIB, autoritățile ar trebui să adopte alte măsuri permanente cu randament mai scăzut, în valoare de 0,4 % din PIB, destinate să amelioreze eficiența și echitatea structurii actuale a impozitării și a prestațiilor sociale și să completeze pachetul de măsuri privind revizuirea cheltuielilor publice. De asemenea, ar trebui să fie puse în aplicare mai multe măsuri one-off în valoare totală de 0,2 % din PIB, fapt ce va compensa fără probleme costurile rezultate din plățile în avans one-off, ocazionate de introducerea în sectorul public a unui program de disponibilizări voluntare.

(9)

Cea mai mare parte a măsurilor menționate mai sus au fost adoptate prin legea bugetului pe 2014 sau prin modificări ale legislației specifice. Unele dintre măsurile de consolidare preconizate nu au fost până în prezent complet legiferate. Printre acestea se numără: înăsprirea condițiilor de eligibilitate pentru pensiile de urmaș (pe lângă modificarea ratelor de înlocuire în cazul cumulului de alte pensii), vânzarea de licențe pentru pariuri online, transferul fondului asigurărilor de sănătate din sectorul serviciilor poștale (CTT) către sectorul administrației publice și vânzarea concesiunilor portuare.

(10)

O reformă amplă a impozitului pe profit care vizează promovarea simplificării și stimularea internaționalizării și competitivității societăților portugheze a fost aprobată de Parlament în decembrie 2013 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014. Un aspect esențial al reformei este reducerea ratei standard a impozitului pe profit de la 25 % la 23 %, cu o reducere 17 % aplicabilă primilor 15 000 EUR din veniturile impozabile ale întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri). Pe lângă actualele suprataxe, se va aplica un al treilea impozit de stat de 7 % asupra profiturilor impozabile care depășesc 35 de milioane EUR. Alte aspecte esențiale ale reformei includ: restructurarea stimulentelor fiscale, modificări ale dividendelor și impozitarea câștigurilor de capital, impozitarea la nivel de grup și regimul activelor necorporale, introducerea unui regim de scutire pentru participații, o prelungire a perioadei de reportare a pierderilor și o nouă limitare a deductibilității dobânzilor.

(11)

Se estimează că ponderea datoriei în PIB va atinge un nivel maxim situat sub 129,5 % în 2013, după care va urma o scădere. În comparație cu a opta și a noua revizuire, combinate, revizuirea în sens crescător a profilului datoriei, în ciuda unui execuției bugetare peste așteptări, se explică în mare parte printr-o creștere substanțială a soldului de numerar al trezoreriei, precum și prin amânarea pentru 2014 a anumitor operațiuni de reducere a datoriei pe termen scurt efectuate de Fondul de securitate socială și stabilizare financiară. În consecință, se prevede că datoria netă — fără a include depozitele în numerar ale Instituto de Gestão do Crédito Público (IGCP) — va atinge un nivel maxim de aproximativ 120 % din PIB, ușor sub nivelul așteptat la ultima revizuire. Diminuarea preconizată a ponderii datoriei publice în PIB începând cu 2014 va fi susținută de viitoarea redresare economică prognozată, precum și de o scădere a depozitelor în numerar și de realizarea operațiunilor fondului de asigurări sociale în vederea reducerii datoriei pe termen scurt.

(12)

Procesul de ajustare bugetară este însoțit de o serie de măsuri structurale fiscale menite a îmbunătăți controlul asupra cheltuielilor publice și colectarea veniturilor. Reformarea substanțială a legii-cadru a bugetului progresează în mai multe domenii importante. Cu toate acestea, având în vedere sfera de aplicare a reformei și necesitatea organizării unei ample consultări cu toate părțile interesate implicate, procesul urmează să aibă loc în două etape. Noul sistem de control al angajamentelor dă rezultate, prin limitarea acumulării de noi arierate, dar punerea sa în aplicare trebuie monitorizată îndeaproape pentru a se garanta că angajamentele sunt acoperite de fondurile disponibile. Va fi creat un grup operativ care va evalua și va ameliora acest proces. Reforma administrației publice este în curs de aplicare, scopul său fiind modernizarea și raționalizarea ocupării forței de muncă și a entităților din sectorul public. Continuă reformele destinate creării unui model modern de gestionare a riscurilor de nerespectare a legislației în cadrul administrației fiscale. De curând a fost înființată o nouă unitate pentru evaluarea riscurilor, care va deveni operațională în curând și a cărei misiune este să asigure în primul rând o mai bună respectare a legislației de către anumite grupuri de contribuabili, cum ar fi liber profesioniștii și persoanele cu venituri foarte mari. Câteva alte reforme, cum ar fi reducerea numărului de birouri fiscale locale, au fost amânate. Cu toate că s-au înregistrat progrese în renegocierea parteneriatelor public-privat, procesul nu a putut fi încheiat înainte de sfârșitul anului 2013. Totuși, se preconizează realizarea unor economii semnificative pentru 2014 și pentru anii următori. În medie, întreprinderile de stat au ajuns la echilibrul operațional până la sfârșitul anului 2012, fiind prevăzute reforme suplimentare pentru a se evita o eventuală nouă deteriorare a rezultatelor acestora. Privatizarea a înregistrat progrese satisfăcătoare, iar încasările depășesc obiectivul stabilit în cadrul programului. Reformele din sectorul serviciilor medicale produc economii semnificative, iar punerea lor în aplicare continuă, respectându-se, în linii mari, obiectivele.

(13)

În sectorul sănătății, punerea în aplicare a politicilor și a reformelor înregistrează în continuare progrese și generează economii prin creșteri ale eficienței. Deficitul consolidat pentru acest sector a fost redus în mod semnificativ începând din 2010. Cu toate acestea, restul stocului de arierate, linia bugetară austeră și creșterea costurilor cu forța de muncă în urma reintroducerii celui de al 13-lea și al 14-lea bonus au determinat autoritățile să accelereze reformele existente. Existența unui stoc important de arierate este puternic (deși nu exclusiv) legată de subfinanțarea persistentă a spitalelor de stat în raport cu serviciile furnizate de acestea. Autoritățile își mențin angajamentul față de punerea în aplicare a actualei reforme a spitalelor și față de perfecționarea măsurilor legate de produsele farmaceutice, achizițiile publice centralizate și îngrijirea medicală primară.

(14)

Rata capitalului băncilor a continuat să se situeze confortabil în limita rezervelor de capital impuse de Autoritatea Bancară Europeană (ABE) și să îndeplinească ținta programată de 10 % fonduri proprii de nivel 1. Această rezervă de capital rămâne suficientă la toate nivelurile, atunci când se evaluează capitalul băncilor în baza normelor noii directive privind cerințele de capital (CRD IV). Aceste noi norme în materie de capital se aplică începând cu ianuarie 2014 cu un prag stabilit la 7 % din rata fondurilor proprii de nivel 1. Raportul credite/depozite la nivelul sistemului în ansamblu este de 120,7 % și va continua probabil să scadă până la sfârșitul anului 2014, unele bănci situându-se deja sub acest prag. De asemenea, se intensifică în mod continuu eforturile de diversificare a surselor de finanțare ale sectorului întreprinderilor. Pornind de la recomandările formulate în cadrul auditului extern pe 2013 al liniilor de credit existente finanțate de guvern, autoritățile implementează măsurile menite să îmbunătățească performanța și guvernanța acestor instrumente, inclusiv capacitățile și practicile în materie de gestionare a riscurilor. Cadrul juridic pentru noile instrumente de restructurare a datoriei orientate către gospodării și care vizează plata pe cale amiabilă a datoriilor este în vigoare și complet operațional. În mod similar, impactul modificărilor din legislația privind insolvența întreprinderilor și recuperarea fiscală este în curs de evaluare, iar noile mecanisme de restructurare și de recuperare a datoriei sunt în prezent operaționale. Setul de instrumente de gestionare a crizei a fost finalizat. Fondul de rezoluție bancară funcționează, au fost introduse competențe de intervenție timpurie, iar legea recapitalizării a fost modificată astfel încât să reflecte Comunicarea Comisiei privind aplicarea, de la 1 august 2013, a normelor privind ajutoarele de stat pentru măsurile de sprijin în favoarea băncilor în contextul crizei financiare (3). Foaia de parcurs pentru ameliorarea eficacității și guvernanței Sistemului național de garantare este în curs de aplicare, pentru a veni mai bine în întâmpinarea nevoilor IMM-urilor.

(15)

Au fost realizate progrese suplimentare în ceea ce privește punerea în aplicare a unor reforme structurale de stimulare a creșterii economice și a competitivității. Autoritățile au adoptat măsuri suplimentare pentru a reduce șomajul și pentru a stimula eficacitatea pieței muncii; printre acestea se numără politici de activare îmbunătățite și un plan de implementare a garanției pentru tineret. Sunt în curs de elaborare revizuiri ale definiției conceptului de concediere justificată din Codul muncii, întrucât reglementările anterioare au fost declarate neconstituționale. Au fost adoptate măsuri suplimentare în domeniul educației, unde s-au înregistrat progrese în general satisfăcătoare.

(16)

Guvernul a aprobat o nouă taxă aplicabilă în 2014 operatorilor din domeniul energiei, care va necesita o monitorizare atentă pentru a se evita distorsiunile în sistem. În ceea ce privește eliminarea datoriei aferente tarifelor la energie și asigurarea sustenabilității sistemului, sunt necesare reforme suplimentare.

(17)

În sectorul telecomunicațiilor și al serviciilor poștale au fost puse în aplicare acțiuni menite să asigure respectarea normelor Uniunii și să sprijine îndeplinirea obiectivelor programului. Selecția furnizorilor de serviciu universal și revizuirea contractului existent cu operatorul istoric reprezintă evoluții pozitive în direcția implementării integrale a Directivei 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4). Publicarea legislației care prevede cadrul contractului de concesiune cu furnizorul național de servicii poștale va reduce actuala perioadă de concesiune, stimulând astfel concurența. Autoritățile își mențin angajamentul de a spori sustenabilitatea și eficiența sectorului transporturilor.

(18)

Se înregistrează progrese în ceea ce privește legislația sectorială în vederea alinierii sale la Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5), cu unele întârzieri în adoptarea cadrului de reglementare pentru sectorul construcțiilor, a regulilor statutare ale organizațiilor profesionale și a normelor interne pentru adoptarea legii-cadru orizontale privind asociațiile profesionale publice. Autoritățile și-au luat angajamentul de a îmbunătăți în continuare funcționarea punctului de contact unic.

(19)

Evaluarea reformei privind contractele de închiriere în mediul urban se află în curs de desfășurare, după implementarea integrală a noului cadru legislativ. Autoritățile își propun să intensifice eforturile de combatere a evaziunii fiscale pe piața chiriilor.

(20)

Noul cadru pentru autoritățile naționale de reglementare (ANR) avansează, iar normele interne relevante sunt în curs de modificare și urmează să fie adoptate în curând. Publicarea unui nou ordin executiv de stabilire a contribuțiilor autorităților de reglementare pentru 2014 a fost amânată.

(21)

Reforma sistemului judiciar își continuă progresele conform planului. S-au înregistrat progrese în implementarea legii privind organizarea judiciară care are ca scop raționalizarea sistemului. A fost publicată o lege de consolidare a organismului forțelor de ordine și al administratorilor judiciari și este în curs de finalizare o nouă procedură extrajudiciară pentru realizarea unei selecții preliminare în vederea identificării și soluționării cauzelor din instanță. S-au realizat progrese în privința măsurilor de îmbunătățire a cadrului de acordare a licențelor odată cu adoptarea dispozițiilor legale de simplificare a procedurilor de acordare a licențelor în domeniul turismului, industriei și amenajării teritoriului. Legislația privind licențele comerciale este în curs de adoptare, iar regimul juridic pentru urbanism și construcții face obiectul unui proces de revizuire.

(22)

Având în vedere evoluțiile menționate, este necesar ca Decizia de punere în aplicare 2011/344/UE să fie modificată,

10.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 107/69

(1)

Printr-o scrisoare din 2 mai 2012 și în urma discuțiilor cu autoritatea în cursul fazei de prenotificare, autoritățile norvegiene au notificat o schemă privind un fond pentru zboruri charter pentru nordul Norvegiei, în temeiul articolului 1 alineatul (3) din partea I a Protocolului 3 (1).

(2)

Prin scrisoarea din 27 iunie 2012 (2), autoritatea a informat autoritățile norvegiene că a decis să inițieze procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 1 alineatul (2) din partea I și articolul 6 alineatul (1) din partea a II-a a Protocolului 3, cu privire la planul de acordare de ajutor în temeiul schemei de fond pentru zboruri charter pentru nordul Norvegiei.

(3)

Decizia nr. 246/12/COL a autorității de inițiere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în suplimentul SEE (3).

(4)

Autoritățile norvegiene și-au prezentat observațiile cu privire la Decizia nr. 246/12/COL în scrisoarea din 27 august 2012 (4).

(5)

Autoritatea a primit observații privind Decizia nr. 246/12/COL din partea a opt părți terțe interesate (5).

(6)

Autoritățile norvegiene și-au prezentat comentariile cu privire la observațiile părților terțe în scrisorile din 15 noiembrie 2012 (6) și 23 aprilie 2013 (7).

(7)

Măsura constă în instituirea unei scheme de fond pentru zboruri charter („fondul pentru zboruri charter” sau „schema”) care va acorda ajutor agențiilor de turism care gestionează zboruri charter (8) către trei districte din nordul Norvegiei: Nordland, Troms și Finnmark („districtele”). Fondul pentru zboruri charter va fi o întreprindere fără scop lucrativ, reprezentând un vehicul pentru acordarea de ajutor. Capitalizarea fondului pentru zboruri charter va fi realizată cu fonduri acordate de cele trei districte.

(8)

Schema va acoperi zborurile charter către toate aeroporturile din nordul Norvegiei. Autoritățile norvegiene au indicat faptul că se așteaptă ca numai avioanele de mari dimensiuni (9) să fie considerate relevante, având în vedere că, în general, numai avioanele de acest tip sunt adecvate pentru zborurile charter (10). Toate aeroporturile din nordul Norvegiei au capacitate excedentară.

(9)

Ajutorul se va acorda sub forma unei plăți de până la 25 % din totalul costurilor aferente unui zbor charter suportate de agenția de turism pentru zborurile eligibile și se va limita doar la acoperirea unor astfel de costuri (11).

(10)

Autoritățile norvegiene anticipează că fondul pentru zboruri charter va determina introducerea a 16 serii de zboruri charter (12) cu șapte rotații de zbor per serie de zboruri în primul an, însemnând un total de 112 rotații de zbor. Un grad de ocupare de 60 % (13) corespunde „celui mai pesimist scenariu”, care va conduce la cea mai mare intensitate a ajutorului (14). Presupunând o medie a gradului de ocupare de 60 %, suma totală anuală a ajutorului din fondul pentru zboruri charter este estimată la aproximativ 8 400 000 NOK (15).

(11)

Schema face parte dintr-o strategie de dezvoltare regională coerentă a autorităților norvegiene. Unul dintre obiectivele-cheie ale „politicii pentru nordul îndepărtat” este de a „consolida baza pentru ocuparea forței de muncă, crearea de valoare și bunăstare în întreaga țară, prin intermediul unui efort regional și național, în cooperare cu parteneri din alte țări și cu populațiile indigene relevante” (16). Politica pentru nordul Norvegiei se concentrează, în special, asupra turismului, cu scopul de a preveni depopularea prin crearea de locuri de muncă în industria turismului. De asemenea, strategia pentru turism a guvernului norvegian face trimitere la fondul pentru zboruri charter (17). Concentrarea asupra turismului în scopul de a preveni depopularea este o politică importantă a autorităților regionale din districtele Nordland, Troms și Finnmark (18).

(12)

Cel mai probabil, fondul pentru zboruri charter va fi organizat sub forma unei întreprinderi deținute de cele trei districte. Consiliul de administrație al fondului pentru zboruri charter va desemna un grup care să aprobe cererile de ajutor în temeiul schemei, sub rezerva îndeplinirii anumitor criterii.

(13)

Obiectivul fondului pentru zboruri charter este de a spori gradul de utilizare a aeroporturilor din nordul Norvegiei și de a contribui astfel la dezvoltarea economică a regiunii. Măsura de ajutor este menită să reducă riscul economic pe care îl implică exploatarea zborurilor charter (zboruri neregulate) către nordul Norvegiei.

(14)

Districtele în cauză sunt zone cu o densitate scăzută a populației, având o densitate medie a populației de 4,2 locuitori pe kilometrul pătrat și încadrându-se, prin urmare, în definiția regiunilor „cel mai puțin populate”, astfel cum este prevăzută în Orientările Autorității privind ajutoarele de stat regionale (19). În plus, districtele se confruntă cu depopularea.

(15)

În trecut, către nordul Norvegiei a fost operat un număr limitat de rute charter, însă fără succes (20). Un motiv pentru această situație ar putea fi normele de anulare care se aplică zborurilor charter. Anularea într-o fază ulterioară este foarte costisitoare. Termenul-limită pentru a decide sau nu anularea unui zbor charter este cu mai multe luni înainte de operarea seriei de zboruri charter. În cazul în care numărul de bilete vândute până la data respectivă este limitat, zborul charter este adesea anulat. În caz contrar, agenția de turism riscă să plătească o taxă de anulare sau să suporte pierderile corespunzătoare locurilor neocupate. Industria turismului consideră că reducerea acestui risc ar determina continuarea multor zboruri. Astfel de zboruri ar putea fi chiar profitabile. Cu toate acestea, agențiile de turism preferă mai degrabă să anuleze zborurile din cauza riscului de a avea locuri goale decât să aștepte și să spere că vânzările din ultima clipă vor face zborul profitabil.

(16)

În 2010, impactul economic estimat al turismului în cele trei districte a fost de aproximativ 14 miliarde NOK. Acesta include atât efectele directe, cât și efectele indirecte ale turismului (21). Tabelul următor prezintă o serie de exemple de cheltuieli turistice defalcate pe diferite sectoare economice din cele trei districte (22).

(17)

Industria hotelieră din nordul Norvegiei este afectată de supracapacitate și marje de exploatare scăzute. În plus, utilizarea capacității variază considerabil în decursul anului. Multitudinea de locuri de muncă sezoniere reprezintă o provocare pentru industria turismului. Autoritățile norvegiene consideră că schema va conduce la creșterea turismului în extrasezon, cu un impact deosebit de pozitiv asupra ocupării forței de muncă în industria turismului. În 2012, s-a estimat că persoanele care călătoresc în nordul Norvegiei ar cheltui 9 000 NOK (per persoană) în regiune (23). Autoritățile norvegiene consideră că un nivel scăzut de ajutor din partea fondului pentru zboruri charter va declanșa un cuantum ridicat al cheltuielilor turiștilor în zona vizată de schemă. Acest aspect este ilustrat de tabelul următor (24).

(18)

Injecțiile de capital din partea districtelor către fondul pentru zboruri charter se vor realiza din bugetele acestora. Temeiul juridic al ajutorului acordat va fi reprezentat de deciziile bugetare adoptate de districte (25).

(19)

Fondul pentru zboruri charter va avea dreptul să acorde ajutor în baza statutului său (regulamentele sale interne); vor fi încheiate acordurile standard între fondul pentru zboruri charter și beneficiarii ajutorului.

(20)

Solicitanții de ajutor din partea fondului pentru zboruri charter vor fi agențiile de turism, și anume, operatorii de zboruri charter. Toate solicitările către fondul pentru zboruri charter trebuie să fie sprijinite de trei părți:

(21)

Grupul de aprobare al fondului pentru zboruri charter poate respinge o solicitare în cazul în care:

(22)

Fondul pentru zboruri charter va acorda ajutor agențiilor de turism care gestionează zboruri charter către nordul Norvegiei. Agențiile respective pot fi situate în nordul Norvegiei sau în afara acestei regiuni, precum și în interiorul sau în afara SEE.

(23)

Ajutorul se va acorda sub forma unei plăți cu o valoare maximă de până la 25 % din totalul costurilor aferente unui zbor charter și se va limita doar la acoperirea unor astfel de costuri (și anume, obligațiile financiare în temeiul contractului încheiat între agenția de turism și compania aeriană). Alte costuri suportate de agențiile de turism nu sunt costuri eligibile în temeiul schemei.

(24)

Ajutorul va fi calculat în funcție de „media gradului de ocupare” corespunzătoare zborurilor operate în cadrul seriilor de zboruri charter, cu excepția zborurilor fără pasageri (26). Gradul de ocupare se va determina în funcție de numărul efectiv de pasageri care pleacă, împărțit la capacitatea maximă de locuri a avionului. Datele privind pasagerii se vor baza pe cifrele oficiale înregistrate de autoritățile aeroportuare norvegiene. Zborurile fără pasageri nu vor fi luate în considerare la calcularea mediei gradului de ocupare, însă vor fi incluse în calculul costurilor eligibile totale pentru seriile de zboruri charter.

(25)

Agențiilor de turism li se va solicita să stabilească un prag de rentabilitate de 80 % din gradul de ocupare (27). În cazul în care vânzările ating numai un grad de ocupare de cel mult 60 %, fondul pentru zboruri charter va rambursa agenției de turism 25 % din valoarea costurilor aferente zborului charter, aceasta fiind intensitatea maximă a ajutorului. Astfel, se va acorda sprijin maxim (25 %) pentru un grad de ocupare de cel mult 60 %. Intensitatea ajutorului va scădea la zero atunci când gradul de ocupare ajunge la 80 %. Acest aspect este ilustrat în tabelul următor (28).

(26)

În cazul în care avionul operat în cadrul unei serii de zboruri charter atinge un grad de ocupare situat în intervalul 60 %-80 %, contribuția plătită de fondul pentru zboruri charter va acoperi pierderile suportate de agenția de turism în legătură cu seria respectivă de zboruri charter. Figura următoare ilustrează modul de funcționare a fondului pentru zboruri charter (29).

(27)

Astfel cum se arată în figura de mai sus, în cazul în care zborurile sunt operate cu un grad de ocupare mai mic de 60 %, agenția de turism va înregistra pierderi financiare, întrucât combinația dintre veniturile din vânzări și o intensitate a ajutorului de 25 % nu va fi suficientă pentru a atinge pragul de rentabilitate. Ajutorul financiar acordat de fondul pentru zboruri charter va acoperi pierderile înregistrate de agenția de turism doar în cazul în care gradul de ocupare se situează între 60 % și 80 %.

(28)

Ajutorul va fi plătit agențiilor de turism din fondul pentru zboruri charter după ce au fost finalizate seriile de zboruri charter către nordul Norvegiei și după ce grupul de aprobare al fondului pentru zboruri charter a evaluat și a confirmat îndeplinirea tuturor criteriilor de acordare a ajutorului.

(29)

Ajutorul acordat în temeiul fondului pentru zboruri charter poate fi cumulat cu alte forme de ajutor. Finanțarea acelorași costuri eligibile în temeiul altor scheme va fi coordonată de fondul pentru zboruri charter și nu se vor depăși plafoanele de ajutor prevăzute în orientările aplicabile. Ajutorul pentru funcționare acordat în temeiul fondului pentru zboruri charter nu poate fi cumulat cu sprijinul de minimis legat de aceleași cheltuieli eligibile în vederea eludării intensităților maxime ale ajutoarelor prevăzute în Orientările privind ajutoarele de stat regionale.

(30)

Fondul pentru zboruri charter va fi publicat pe o nouă subpagină în cadrul paginii web a întreprinderii Avinor AS (30) și la adresa www.visitnorthnorway.com.

(31)

Fondul pentru zboruri charter va asigura publicarea unei liste anuale cu agențiile de turism care primesc ajutor, indicând, pentru fiecare în parte, sursa finanțării publice, întreprinderea beneficiară, valoarea ajutorului plătit și numărul de pasageri în cauză.

(32)

În cazul în care o agenție de turism nu respectă criteriile stabilite de fondul pentru zboruri charter la acordarea ajutorului, se vor aplica mecanisme de sancționare.

(33)

Pentru primii trei ani de funcționare, fondul pentru zboruri charter va avea un buget în valoare de 30 de milioane NOK. Ulterior, se va injecta capital suplimentar numai în cazul în care este necesar. Baza maximă de capital nu va depăși 30 de milioane NOK. Valoarea maximă posibilă a ajutorului acordat din fondul pentru zboruri charter va fi de 15 milioane NOK pe an (plafonul absolut de ajutor). Cu toate acestea, se estimează că valoarea ajutorului acordat de fondul pentru zboruri charter va fi considerabil mai mică, de 10 milioane NOK pe an.

(34)

Autoritățile norvegiene au indicat faptul că fondul pentru zboruri charter va fi instituit pe o perioadă de 10 ani.

(35)

Pe baza informațiilor prezentate de către autoritățile norvegiene, autoritatea consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE și că schema notificată implică ajutor de stat. În decizia nr. 246/12/COL, autoritatea și-a exprimat îndoielile că schema este în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) din Acordul privind SEE, coroborat cu cerințele prevăzute în Orientările Autorității privind ajutoarele de stat regionale. Îndoielile erau legate, în special, de posibilitatea de a acorda ajutor pentru funcționare unor beneficiari direcți situați în afara regiunii de nord a Norvegiei.

(36)

Autoritatea a primit observații din partea a opt părți terțe interesate, șapte dintre acestea fiind în favoarea fondului pentru zboruri charter: Innovative Experiences (31), NHO Reiseliv (32), Avinor, VinterTroms AS (33), Northern Norway Tourist Board Ltd., lanțurile hoteliere Rica Hotels și Thon Hotels, precum și Voigt Travel b.v.; și una împotrivă: NHO Luftfart (34).

(37)

Toate părțile terțe în favoarea fondului pentru zboruri charter susțin cu tărie fondul și afirmă că acesta are o importanță deosebită pentru dezvoltarea regională în nordul Norvegiei și pentru nordul Norvegiei ca destinație turistică. O parte din observațiile prezentate autorității sunt redate în continuare:

(38)

În continuare este prezentat un rezumat al principalelor observații ale părții terțe în defavoarea fondului pentru zboruri charter (35):

(39)

Autoritățile norvegiene și-au prezentat observațiile privind Decizia nr. 246/12/COL în scrisoarea din 27 august 2012 (37) și punctul de vedere privind observațiile părților terțe în scrisorile din 15 noiembrie 2012 și 23 aprilie 2013 (38).

(40)

Majoritatea regiunilor arctice, inclusiv nordul Norvegiei, se confruntă cu probleme legate de un grad redus de diversificare a industriei locale, precum și cu probleme care decurg din localizarea geografică îndepărtată, distanțele interne și externe mari și condițiile climatice dure. Fondul pentru zboruri charter este menit să contribuie la diversificarea industriei din zonă și la crearea de locuri de muncă în sectorul turismului și în sectoarele conexe. Districtele sunt de părere că fondul pentru zboruri charter va fi un instrument important pentru încetinirea depopulării zonei.

(41)

Acordarea de ajutor unei întreprinderi situate în afara zonei relevante este în deplină conformitate cu Orientările privind ajutoarele de stat regionale, atât timp cât efectul scontat al ajutorului are loc în regiunea eligibilă pentru ajutor regional. Fondul pentru zboruri charter este menit să aibă efect în cele trei districte din nordul Norvegiei.

(42)

Orientările privind ajutoarele de stat regionale și Orientările privind finanțarea aeroporturilor și ajutorul la înființare pentru companiile aeriene cu plecare de pe aeroporturile regionale nu conțin nicio limitare privind acordarea de ajutoare pentru funcționare pe baza localizării geografice a beneficiarului, cu condiția ca efectul scontat să aibă loc în regiunea în cauză. Mai mult, practicile Comisiei Europene și ale autorității în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE și, respectiv, al articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE, ambele cu privire la ajutorul pentru funcționare și ajutorul la înființare pentru aeroporturile regionale, au permis acordarea ajutorului pentru funcționare fără limitări privind localizarea geografică a beneficiarului.

(43)

Legătura dintre ajutor și zona vizată este clară. Figura următoare ilustrează modalitatea prin care fondul pentru zboruri charter este menit să aibă efecte pozitive asupra nordului Norvegiei (39).

(44)

Activitatea economică generată va avea mai multe efecte. Compania aeriană va primi venituri din partea operatorului de zboruri charter în urma închirierii avionului. Agenția de turism va obține venituri provenite din zborurile charter. Principalul impact este efectul asupra economiei din nordul Norvegiei, astfel cum indică săgețile din colțul dreapta jos al figurii de mai sus. Fondul pentru zboruri charter nu prevede limitări privind localizarea geografică a agenției de turism care închiriază avionul, însă agenția de turism va primi ajutor numai în cazul în care acesta operează o serie de zboruri charter către un aeroport regional din nordul Norvegiei.

(45)

Schema este necesară și, în același timp, adecvată (40).

(46)

Districtele sunt de părere că fondul pentru zboruri charter este compatibil cu Orientările privind ajutoarele de stat regionale. În cazul în care autoritatea ar respinge această compatibilitate, districtele demonstrează că schema este totuși compatibilă cu Acordul privind SEE, fie pe baza Orientărilor privind finanțarea aeroporturilor și ajutorul la înființare pentru companiile aeriene cu plecare de pe aeroporturile regionale, fie în mod direct în temeiul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE.

(47)

În ceea ce privește observațiile părților terțe, autoritățile norvegiene au transmis comentarii în special cu privire la observațiile formulate de NHO Luftfart (41). Autoritățile norvegiene consideră că unele dintre observațiile acesteia par să se bazeze pe o serie de opinii divergente privind faptele.

(48)

Articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE prevede următoarele:

„Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, orice ajutor acordat de statele membre ale CE, de statele AELS sau prin intermediul resurselor de stat, indiferent de formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producției de anumite bunuri, în măsura în care afectează schimburile dintre părțile contractante, este incompatibil cu aplicarea prezentului acord.”

(49)

Măsura de ajutor trebuie să fie acordată de către stat sau prin intermediul resurselor de stat.

(50)

Autoritățile norvegiene au informat că este probabil ca fondul pentru zboruri charter să fie finanțat direct din bugetele celor trei districte (nu este exclus ca acesta să primească finanțare, de asemenea, direct din partea statului norvegian).

(51)

În acest context, autoritatea consideră că această condiție este îndeplinită, întrucât schema va fi finanțată fie din bugetele districtelor, fie de către stat (42).

(52)

În primul rând, măsura de ajutor trebuie să ofere beneficiarilor un avantaj care să îi scutească de taxele pe care aceștia le suportă, în mod normal, din bugetele proprii.

(53)

Agențiile de turism care beneficiază de schemă vor primi o subvenție directă care va reduce costurile aferente unui zbor charter din cadrul unei anumite serii de zboruri charter. Prestatorii de servicii situați în cele trei districte care sunt avantajate de creșterea numărului de turiști în regiune vor beneficia în mod indirect de pe urma schemei.

(54)

În al doilea rând, măsura de ajutor trebuie să fie selectivă, în sensul că favorizează anumite întreprinderi sau producția de anumite bunuri.

(55)

Numai agențiile de turism care operează zboruri charter către nordul Norvegiei vor beneficia în mod direct de pe urma schemei. În mod similar, numai operatorii (prestatorii de servicii) situați în cele trei districte vor beneficia în mod indirect de pe urma schemei.

(56)

Prin urmare, autoritatea consideră că măsura este selectivă.

(57)

Ajutorul de stat intră sub incidența articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE dacă denaturează sau amenință să denatureze concurența și afectează schimburile comerciale între părțile contractante la Acordul privind SEE. Pentru aplicarea articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, este suficient ca ajutorul să amenințe să denatureze concurența prin conferirea unui avantaj selectiv. Se consideră că ajutorul denaturează concurența în cazul în care acesta este acordat unei întreprinderi care desfășoară activități în concurență cu alte întreprinderi.

(58)

Beneficiarii direcți ai schemei sunt agențiile de turism care operează zboruri charter către nordul Norvegiei (zboruri neregulate). Agențiile de turism sunt active în mai multe țări și într-un sector caracterizat de o concurență puternică. Beneficiarii indirecți ai schemei sunt prestatorii de servicii din industria turismului din nordul Norvegiei, care vor beneficia de ajutor sub forma unei creșteri a cererii din partea turiștilor străini. Ajutorul poate încuraja turiștii să aleagă călătoriile spre nordul Norvegiei în locul călătoriilor spre destinații de vacanță din alte țări. Denaturarea concurenței nu are loc doar la nivelul agențiilor de turism, ci și, eventual, la nivelul prestatorilor de servicii turistice. În plus, aeroporturile concurează la nivel internațional pentru a atrage noi zboruri și noi rute. Prin urmare, ajutorul ar putea conduce, de asemenea, la o denaturare a concurenței între aeroporturi.

(59)

Autoritatea este de părere că schema ar putea consolida poziția operatorilor care beneficiază în mod direct sau indirect de pe urma acesteia în comparație cu concurenții care nu primesc un beneficiu similar. Prin urmare, orice ajutor acordat în temeiul schemei poate fi considerat un ajutor care denaturează sau amenință să denatureze concurența.

(60)

Se consideră că ajutorul de stat acordat anumitor întreprinderi afectează schimburile comerciale între părțile contractante la Acordul privind SEE în cazul în care beneficiarul desfășoară o activitate economică ce implică schimburi comerciale între părțile contractante. Ajutorul va fi acordat agențiilor de turism care oferă pachete de vacanță care aduc turiști străini în Norvegia. Aceasta este, prin definiție, o activitate transfrontalieră. În plus, industria turismului din nordul Norvegiei, care va beneficia în mod indirect de pe urma schemei, concurează cu industriile turismului din alte țări SEE.

(61)

Prin urmare, finanțarea de stat în temeiul măsurii notificate va afecta schimburile comerciale între părțile contractante la Acordul privind SEE.

(62)

Autoritatea consideră că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute la articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE și că, prin urmare, schema notificată implică ajutor de stat. Ajutorul de stat este compatibil cu aplicarea Acordului privind SEE numai dacă se încadrează într-una dintre derogările menționate la articolul 61 alineatul (3) din Acordul privind SEE.

(63)

Măsura de ajutor avută în vedere de schemă este considerată ajutor pentru funcționare. Orientările privind ajutoarele de stat regionale prevăd că „schemele de ajutoare pentru funcționare nu fac obiectul hărților ajutoarelor regionale, fiind evaluate de la caz la caz, pe baza unei notificări din partea statului AELS în cauză în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din Partea I a Protocolului 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție” (43).