Jurnalul Oficial L 155/2009

I Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie

18.6.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 155/17

DIRECTIVA 2009/50/CE A CONSILIULUI

din 25 mai 2009

privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților din țările terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 63 primul paragraf punctul 3 litera (a) și punctul 4,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

după consultarea Comitetului Economic și Social European (2),

după consultarea Comitetului Regiunilor (3),

întrucât:

(1)	Pentru stabilirea treptată a unui spațiu de libertate, securitate și justiție, tratatul prevede adoptarea de măsuri în domeniul azilului, imigrației și protecției drepturilor resortisanților din țările terțe.

(2)

În conformitate cu dispozițiile tratatului, Consiliul urmează să adopte măsuri în cadrul politicii privind imigrația, referitoare la condițiile de intrare și de ședere, la normele procedurale de eliberare a vizelor și permiselor pe termen lung de către statele membre, precum și măsurile de stabilire a drepturilor și a condițiilor în baza cărora resortisanții din țări terțe cu ședere legală într-un stat membru pot beneficia de dreptul de ședere în alte state membre.

(3)

Consiliul European de la Lisabona din martie 2000 a stabilit pentru Comunitate obiectivul ca aceasta să devină, până în 2010, economia cea mai competitivă și mai dinamică din lume, bazată pe cunoaștere, capabilă să susțină creșterea economică prin locuri de muncă mai numeroase și mai bune și printr-o coeziune socială sporită. Măsurile destinate atragerii și păstrării lucrătorilor cu înalte calificări din țările terțe, ca parte a unei abordări bazate pe necesitățile statelor membre, ar trebui considerată în contextul mai larg stabilit de Strategia de la Lisabona și de Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2007 privind orientările integrate pentru creștere economică și locuri de muncă.

(4)

Programul de la Haga, adoptat de Consiliul European în 4 și 5 noiembrie 2004, recunoaște că migrația legală va avea un rol important în consolidarea la nivel european a economiei bazată pe cunoaștere, în progresul dezvoltării economice, contribuind astfel la implementarea Strategiei de la Lisabona. Consiliul European a făcut apel la Comisie să prezinte un plan în domeniul politicii privind migrația legală, inclusiv proceduri de admisie, prin care să se poată răspunde cu promptitudine fluctuației de pe piața muncii a cererilor de forță de muncă din imigrație.

(5)

Consiliul European din 14 și 15 decembrie 2006 a convenit cu privire la o serie de măsuri pentru 2007, printre care elaborarea unor politici bine gestionate în domeniul imigrației legale, care să respecte deplin competențele naționale, de natură să sprijine statele membre să răspundă cerințelor actuale și viitoare privind forța de muncă.

(6)

Pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei de la Lisabona este important, de asemenea, să se promoveze mobilitatea în interiorul Uniunii a lucrătorilor cu înaltă calificare care sunt cetățeni ai Uniunii, în special din statele membre care au aderat în 2004 și 2007. În cadrul punerii în aplicare a prezentei directive, statele membre trebuie să respecte principiul preferinței comunitare, astfel cum este exprimat, în special, în dispozițiile în materie din Tratatele de aderare din 2003 și 2005.

(7)

Prezenta directivă urmărește să contribuie la atingerea acestor obiective și la soluționarea deficitului de forță de muncă prin promovarea admisiei și mobilității – în vederea ocupării locurilor de muncă înalt calificate – a resortisanților din țări terțe cu ședere mai mare de trei luni, astfel încât Comunitatea să devină mai atractivă pentru astfel de lucrători din toată lumea și să fie susținute atât competitivitatea, cât și creșterea economică a Comunității. Pentru atingerea acestor obiective este necesar să se faciliteze admisia lucrătorilor cu înaltă calificare și a familiilor acestora prin stabilirea unei proceduri rapide de admisie și prin garantarea că aceștia beneficiază, într-o serie de domenii, de drepturi economice și sociale egale cu cele ale resortisanților din statul membru care i-a primit. Este de asemenea necesar să se țină seama de prioritățile, de cerințele de pe piața forței de muncă și de capacitățile de primire ale statelor membre. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere competenței statelor membre de a menține sau de a introduce noi permise naționale de ședere pentru orice scopuri legate de ocuparea forței de muncă. Resortisanții din țările terțe în cauză ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita o Carte Albastră a UE sau un permis național de ședere. În plus, prezenta directivă nu aduce atingere posibilității unui posesor al Cărții Albastre a UE de a beneficia de drepturi și prestații suplimentare care pot fi prevăzute de dreptul național și care sunt compatibile cu prezenta directivă.

(8)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului statelor membre de a stabili contingentele de admisie a resortisanților din țările terțe care intră pe teritoriul lor în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat. Ar trebui incluși, de asemenea, resortisanții din țări terțe care doresc să rămână pe teritoriul unui stat membru în vederea exercitării unei activități economice salariate, aceștia beneficiind de ședere legală în statul membru respectiv în temeiul altor programe, în această categorie fiind și absolvenții cei mai recenți ai unei forme de învățământ superior sau cercetătorii care au fost admiși în temeiul Directivei 2004/114/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 privind condițiile de admisie a resortisanților din țări terțe pentru studii, schimb de elevi, cursuri gratuite de pregătire profesională sau servicii de voluntariat (4), precum și în temeiul Directivei 2005/71/CE a Consiliului din 12 octombrie 2005 privind procedura specifică de admisie a resortisanților din țări terțe pentru activități de cercetare științifică (5) și care nu beneficiază de acces consolidat la piața muncii din statul membru, în baza dreptului comunitar sau a celui național. În plus, în ceea ce privește contingentele de admisie, statele membre își rezervă posibilitatea de a nu acorda permise de ședere pentru ocuparea unui loc de muncă în general sau în cazul anumitor profesii, anumitor sectoare economice sau regiuni.

(9)	În sensul prezentei directive, în vederea evaluării faptului dacă un resortisant dintr-o țară terță posedă calificări din învățământul superior, se poate face trimitere la ISCED („Clasificarea internațională standard a educației”) 1997, nivelurile 5a și 6.

(10)

Prezenta directivă ar trebui să prevadă un sistem de intrare flexibil, întemeiat pe cerere, dar și pe criterii obiective, cum ar fi nivelul salarial minim comparabil cu nivelurile salariale din statele membre, și pe calificările profesionale. Pentru asigurarea unui nivel minim de armonizare a condițiilor de admisie în Comunitate este necesar să se stabilească un indice minim de referință pentru plafonul salarial. Plafonul salarial definește un nivel minim, în timp ce statele membre pot stabili un plafon salarial mai ridicat. Statele membre ar trebui să își stabilească plafonul salarial în conformitate cu situația și organizarea piețelor forței de muncă naționale și cu politicile lor generale în domeniul imigrației. Ar trebui stabilite derogări de la sistemul principal în ceea ce privește plafonul salarial pentru anumite profesii considerate de statul membru în cauză ca prezentând un deficit deosebit de forță de muncă disponibilă și atunci când aceste profesii fac parte din grupele majore 1 și 2 din clasificarea ISCO („Clasificarea internațională standard a ocupațiilor”).

(11)

Prezenta directivă urmărește doar stabilirea condițiilor de intrare și de ședere a resortisanților din țările terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate, în cadrul sistemului Cărții Albastre a UE, inclusiv criteriile de eligibilitate referitoare la plafonul salarial. Acest plafon salarial are scopul unic de a ajuta la definirea, ținând cont de rezultatele observării statistice publicate de către Comisie (Eurostat) sau de către statele membre în cauză, a domeniului de aplicare a Cărții Albastre a UE stabilit de către fiecare stat membru pe baza unor norme comune. El nu urmărește stabilirea salariilor și, prin urmare, nu poate deroga nici de la normele sau practicile existente la nivelul statelor membre sau de la acordurile colective și nu poate fi utilizat în vederea realizării unei armonizări în acest domeniu. Prezenta directivă respectă pe deplin competențele statelor membre, în special în ceea ce privește ocuparea locurilor de muncă, forța de muncă și chestiunile sociale.

(12)

Atunci când statul membru a decis să admită un resortisant dintr-o țară terță care îndeplinește criteriile relevante, resortisantul din țara terță care a solicitat o Carte Albastră a UE ar trebui să primească permisul de ședere specific prevăzut de prezenta directivă, care ar trebui să permită accesul treptat la piața forței de muncă și la drepturile de mobilitate și de ședere acordate acestuia și familiei sale. Termenul-limită pentru examinarea unei solicitări de Carte Albastră a UE nu ar trebui să includă durata necesară recunoașterii calificărilor profesionale sau durata necesară eliberării unei vize, după caz. Prezenta directivă nu aduce atingere procedurilor naționale privind recunoașterea diplomelor. Desemnarea autorităților competente în temeiul prezentei directive nu aduce atingere rolului și responsabilităților altor autorități naționale și, acolo unde este aplicabil, partenerilor sociali, în ceea ce privește examinarea solicitării și luarea unei decizii cu privire la aceasta.

(13)

Formatul Cărții Albastre a UE ar trebui să fie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului din 13 iunie 2002 de instituire a unui model uniform de permis de ședere pentru resortisanții țărilor terțe (6), care să permită statelor membre să verifice datele, în special în ceea ce privește condițiile pe baza cărora persoana respectivă are permisiunea de a munci.

(14)

Resortisanților din țările terțe care dețin un document de călătorie valabil și o Carte Albastră a UE emisă de un stat membru care aplică în totalitate acquis-ul Schengen ar trebui să li se permită intrarea și circulația fără restricții pe teritoriul altor state membre care aplică în totalitate acquis-ul Schengen, pentru o perioadă maximă de trei luni, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen) (7) și articolul 21 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republica Federală Germania și Republica Franceză privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele lor comune.

(15)

Mobilitatea ocupațională și geografică a lucrătorilor cu înaltă calificare din țările terțe ar trebui recunoscută drept mecanism primordial pentru o piață a forței de muncă mai eficientă, pentru prevenirea deficitului de lucrători cu înaltă calificare și pentru compensarea dezechilibrelor regionale. Pentru respectarea principiului preferinței comunitare și pentru evitarea eventualelor abuzuri ale sistemului, mobilitatea ocupațională a lucrătorului cu înaltă calificare dintr-o țară terță ar trebui limitată în primii doi ani de angajare legală într-un stat membru.

(16)	Prezenta directivă respectă pe deplin egalitatea de tratament între resortisanții statelor membre și posesorii Cărții Albastre a UE în ceea ce privește remunerația, atunci când aceștia se află în situații comparabile.

(17)	Egalitatea de tratament a posesorilor Cărții Albastre a UE nu acoperă măsurile din domeniul formării profesionale care sunt reglementate în cadrul unor sisteme de asistență socială.

(18)

Posesorii unei Cărți Albastre a UE ar trebui să beneficieze de egalitatea de tratament în ceea ce privește securitatea socială. Ramurile securității sociale sunt definite în Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității (8). Regulamentul (CE) nr. 859/2003 al Consiliului din 14 mai 2003 de extindere a dispozițiilor Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 și Regulamentului (CEE) nr. 574/72 la resortisanții unor țări terțe care nu fac obiectul dispozițiilor respective exclusiv pe motive de cetățenie (9) extinde dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 la resortisanții din țări terțe cu ședere legală în Comunitate care circulă peste frontiere. Dispozițiile din această directivă privind egalitatea de tratament din punct de vedere al securității sociale se aplică direct, de asemenea, persoanelor care intră pe teritoriul unui stat membru direct dintr-o țară terță, cu condiția ca persoana în cauză să aibă dreptul de ședere ca posesor al unei Cărți Albastre a UE, inclusiv pe durata unui șomaj temporar, și să îndeplinească condițiile de eligibilitate prevăzute de dreptul național pentru prestațiile de securitate socială în cauză.

Cu toate acestea, prezenta directivă nu ar trebui să acorde posesorilor Cărții Albastre a UE mai multe drepturi decât cele deja prevăzute de dreptul comunitar în domeniul securității sociale pentru resortisanții din țările terțe care care prezintă elemente transfrontaliere între statele membre. De asemenea, prezenta directivă nu ar trebui să acorde drepturi legate de situațiile care nu intră sub incidența dreptului comunitar, cum ar fi, de pildă, situația membrilor familiei cu reședință într-o țară terță.

(19)

Calificările profesionale dobândite de un resortisant al unei țări terțe în alt stat membru ar trebui recunoscute în același mod ca și pentru cetățenii UE. În ceea ce privește calificările dobândite într-o țară terță, ar trebui să se respecte Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (10).

(20)

Mobilitatea geografică în cadrul Comunității ar trebui controlată și bazată pe cerere în prima etapă de ședere legală a lucrătorului cu înaltă calificare din țara terță. Ar trebui prevăzute derogările de la Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților din țări terțe care sunt rezidenți pe termen lung (11), astfel încât să nu fie afectată mobilitatea geografică a lucrătorilor cu înaltă calificare din țările terțe care nu au dobândit încă statutul de rezident pe termen lung în UE, menționat în directiva respectivă, și să se încurajeze migrația geografică și circulară.

(21)

Ar trebui promovată și încurajată mobilitatea între Comunitate și țările de origine ale lucrătorilor cu înaltă calificare din țările terțe. Ar trebui prevăzute derogări de la Directiva 2003/109/CE, astfel încât să se extindă perioada de absență de pe teritoriul Comunității fără a întrerupe calcularea perioadei de ședere legală și continuă, necesară pentru ca aceștia să poată beneficia de statutul de rezident pe termen lung în CE. De asemenea, ar trebui permise perioade de absență mai lungi decât cele prevăzute de Directiva 2003/109/CE după ce lucrătorii cu înaltă calificare din țările terțe au dobândit statutul de rezident pe termen lung în CE, în vederea încurajării migrației circulare a acestora.

(22)

În cadrul punerii în aplicare a prezentei directive, statele membre ar trebui să nu implementeze o politică activă de recrutare din țările în curs de dezvoltare în acele sectoare care se confruntă cu un deficit de personal. Ar trebui dezvoltate în sectoarele-cheie politici și principii etice de recrutare aplicabile angajatorilor din sectorul public și din cel privat, de exemplu în sectorul sănătății, așa cum se subliniază în concluziile din 14 mai 2007 ale Consiliului și ale statelor membre privind Programul european de acțiune, în vederea soluționării deficitului major de lucrători în domeniul sănătății din țările în curs de dezvoltare (2007-2013) și în sectorul educației, după caz. Acestea ar trebui consolidate prin dezvoltarea și aplicarea de mecanisme, orientări și alte instrumente care să faciliteze, după caz, migrația circulară și temporară, precum și prin alte măsuri menite să minimizeze impactul negativ și să maximizeze impactul pozitiv al imigrației cu înaltă calificare asupra țărilor în curs de dezvoltare, pentru a inversa fenomenul de „exod de creiere”.

(23)

Condițiile favorabile de reîntregire a familiei și de acces la un loc de muncă pentru partenerii conjugali ar trebui să fie un element fundamental al prezentei directive destinat atragerii lucrătorilor cu înaltă calificare din țări terțe. Pentru atingerea acestui obiectiv ar trebui prevăzute derogări specifice de la dispozițiile Directivei 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei (12). Derogarea cuprinsă în articolul 15 alineatul (3) din prezenta directivă nu împiedică statele membre să mențină sau să introducă condiții și măsuri de integrare, inclusiv învățarea limbii, pentru membrii de familie ai unui posesor al Cărții Albastre a UE.

(24)

Ar trebui prevăzute dispoziții specifice în materie de raportare, astfel încât să se monitorizeze punerea în aplicare a prezentei directive, pentru identificarea și posibila combatere a eventualului impact – în ceea ce privește „exodul de creiere” – asupra țărilor în curs de dezvoltare, pentru a evita „irosirea creierelor”. Datele relevante ar trebui transmise anual Comisiei de către statele membre, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale (13).

(25)

Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume introducerea unei proceduri de admisie speciale și adoptarea unor condiții de intrare și ședere mai mare de trei luni aplicabile resortisanților țărilor terțe în statele membre pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate și membrilor lor de familie, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, în special în ceea ce privește mobilitatea acestora între statele membre, și prin urmare pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(26)	Prezenta decizie-cadru respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și reflectate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(27)

În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind o mai bună legiferare (14), statele membre sunt încurajate să stabilească, pentru ele însele și în interesul Comunității, propriile lor tabele, care să ilustreze, în măsura în care este posibil, concordanța dintre directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice.

(28)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din respectivul protocol, aceste state membre nu participă la adoptarea prezentei directive și nu sunt obligate în temeiul acesteia și nici nu fac obiectul aplicării sale.

(29)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive și nu are nicio obligație în temeiul acesteia și nici nu face obiectul aplicării sale,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Obiectivul prezentei directive este stabilirea:

(a)	condițiilor de intrare și de ședere pe o perioadă mai mare de trei luni pe teritoriul statelor membre ale resortisanților din țările terțe, în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat, în calitate de posesori ai unei Cărți Albastre a UE, precum și ale membrilor de familie ai acestora;

(b)	condițiilor de intrare și de ședere a resortisanților din țările terțe și a membrilor de familie ai acestora, menționați la litera (a), în alte state membre decât primul stat membru.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive:

(a)	„resortisant al unei țări terțe” înseamnă orice persoană care nu este cetățean al Uniunii în sensul articolului 17 alineatul (1) din tratat;

(b)

„loc de muncă înalt calificat” înseamnă locul de muncă al unei persoane care:

—

în statul membru în cauză, este protejată ca lucrător în cadrul legislației naționale privind ocuparea forței de muncă și/sau în conformitate cu practicile naționale, indiferent de raportul juridic, în scopul exercitării unei activități salariate, reale și efective, în beneficiul sau sub coordonarea altei persoane;

—	este plătită; și

—	are competențele adecvate și specifice necesare, demonstrate prin calificări profesionale superioare;

(c)	„Cartea Albastră a UE” înseamnă autorizația care poartă denumirea „Cartea Albastră a UE” și care conferă posesorului acesteia dreptul de ședere și de muncă pe teritoriul unui stat membru în conformitate cu prezenta directivă;

(d)	„primul stat membru” înseamnă statul membru care acordă primul „Cartea Albastră a UE” unui resortisant dintr-o țară terță;

(e)	„al doilea stat membru” înseamnă orice stat membru, altul decât primul stat membru;

(f)	„membri de familie” înseamnă resortisanții dintr-o țară terță, conform definiției prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2003/86/CE;

(g)

„calificări profesionale superioare” înseamnă calificările atestate prin prezentarea calificărilor din învățământul superior sau, prin derogare, în cazul în care astfel se prevede în dreptul național, atestate printr-o experiență profesională de cel puțin 5 ani cu un nivel de cunoștințe comparabil cu calificările din învățământul superior și care este relevant în profesia sau sectorul specificat în contractul de muncă sau în oferta fermă de angajare;

(h)

„calificare din învățământul superior” înseamnă orice diplomă, certificat sau alt titlu oficial de calificare emis de către o autoritate competentă prin care se atestă absolvirea unui program de învățământ superior postliceal, cu alte cuvinte a unei serii de cursuri furnizate de o instituție de învățământ recunoscută drept instituție de învățământ superior de către statul în care se află. În sensul prezentei directive, o calificare din învățământul superior este luată în considerare numai dacă studiile necesare pentru dobândirea acesteia au avut o durată minimă de trei ani;

(i)	„experiență profesională” înseamnă practicarea efectivă și legală a profesiei respective;

(j)	„profesie reglementată” înseamnă o profesie reglementată, conform definiției prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2005/36/CE.

Articolul 3

Domeniu de aplicare

(1) Prezenta directivă se aplică resortisanților dintr-o țară terță care solicită să fie admiși pe teritoriul unui stat membru în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat în conformitate cu prezenta directivă.

(2) Prezenta directivă nu se aplică resortisanților dintr-o țară terță care:

(a)	au autorizație de ședere într-un stat membru în temeiul unei protecții temporare sau au solicitat autorizația de ședere pentru același motiv și sunt în așteptarea unei decizii privind statutul lor;

(b)

sunt beneficiari ai protecției internaționale în conformitate cu Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate (15) sau care au solicitat protecție internațională în conformitate cu directiva respectivă și a căror cerere nu a făcut încă obiectul unei decizii definitive;

(c)

sunt beneficiari ai protecției în conformitate cu dreptul național, cu obligațiile internaționale sau cu practica din statul membru sau care au solicitat protecție internațională în conformitate cu dreptul național, cu obligațiile internaționale sau cu practica statului membru și a căror cerere nu a făcut încă obiectul unei decizii definitive;

(d)	solicită să aibă drept de ședere într-un stat membru ca cercetători, în sensul Directivei 2005/71/CE, în vederea derulării unui proiect de cercetare;

(e)

sunt membri de familie ai unor cetățeni din UE care și-au exercitat ori își exercită dreptul de liberă circulație în interiorul Comunității, în conformitate cu Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora (16);

(f)	beneficiază de statutul CE de rezident pe termen lung într-un stat membru, în conformitate cu Directiva 2003/109/CE și își exercită dreptul de ședere în alt stat membru în vederea desfășurării unei activități economice în calitate de angajat sau de lucrător independent;

(g)	intră pe teritoriul unui stat membru în baza angajamentelor prevăzute de un acord internațional de facilitare a intrării și șederii temporare a anumitor categorii de persoane fizice care desfășoară o activitate în domeniul comercial sau al investițiilor;

(h)	au fost admiși pe teritoriul unui stat membru ca lucrători sezonieri;

(i)	a căror expulzare a fost suspendată pentru motive de fapt sau de drept;

(j)	care intră sub incidența Directivei 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (17) atât timp cât aceștia sunt detașați pe teritoriul statelor membre în cauză.

În plus, directiva nu se aplică resortisanților țărilor terțe și membrilor familiilor acestora, indiferent de cetățenie, care, în temeiul acordurilor încheiate între Comunitate și statele membre și respectivele țări terțe, beneficiază de drepturi în materie de liberă circulație echivalente cu cele ale cetățenilor Uniunii.

(3) Prezenta directivă nu aduce atingere niciunui acord între Comunitate și/sau statele sale membre și una sau mai multe țări terțe, în care se menționează profesiunile care nu ar trebui să intre sub incidența prezentei directive, în vederea asigurării unui proces de recrutare etic în sectoarele care se confruntă cu un deficit de personal, prin protejarea resurselor umane din țările în curs de dezvoltare, care sunt semnatare ale acestor acorduri.

(4) Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a emite permise de ședere altele decât Cartea Albastră a UE pentru orice scopuri legate de ocuparea forței de muncă. Permisele de ședere respective nu acordă dreptul de ședere în celelalte state membre, în conformitate cu prevederile prezentei directive.

Articolul 4

Dispoziții mai favorabile

(1) Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor mai favorabile ale:

(a)	dreptului comunitar, inclusiv ale acordurilor bilaterale sau multilaterale încheiate între Comunitate sau între Comunitate și statele sale membre și una sau mai multe țări terțe;

(b)	acordurilor bilaterale sau multilaterale încheiate între unul sau mai multe state membre și una sau mai multe țări terțe.

(2) Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a adopta sau a menține dispoziții mai favorabile pentru persoanele cărora ea li se aplică, în ceea ce privește următoarele dispoziții ale prezentei directive:

(a)	articolul 5 alineatul (3) în aplicarea articolului 18;

(b)	articolul 11, articolul 12 alineatul (1) a doua teză, articolul 12 alineatul (2), articolele 13, 14 și 15 și articolul 16 alineatul (4).

CAPITOLUL II

CONDIȚII DE ADMISIE

Articolul 5

Criterii de admisie

(1) Fără a aduce atingere articolului 10 alineatul (1), un resortisant al unei țări terțe care solicită Cartea Albastră a UE în conformitate cu prezenta directivă trebuie:

(a)	să prezinte un contract de muncă valabil sau, astfel cum este prevăzut de dreptul național, o ofertă fermă de angajare pe un loc de muncă înalt calificat de cel puțin un an în statul membru respectiv;

(b)	să prezinte un document care să ateste îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de dreptul național pentru exercitarea de către cetățenii Uniunii a profesiei reglementate, menționate în contractul de muncă sau în oferta fermă de angajare, astfel cum sunt prevăzute de dreptul național;

(c)

în cazul profesiunilor nereglementate, să prezinte documentele care să ateste calificările profesionale relevante obținute în învățământul superior pentru activitatea sau sectorul de activitate menționate în contractul de muncă sau în oferta fermă de angajare, astfel cum sunt prevăzute de dreptul național;

(d)

să prezinte un document de călătorie valabil, în conformitate cu dreptul național, o cerere pentru viză sau o viză, dacă aceasta este necesară, și dovada unui permis de ședere valabil sau a unei vize naționale de lungă ședere, după caz. Statele membre pot solicita ca perioada de valabilitate a documentului de călătorie să acopere cel puțin durata inițială a permisului de ședere;

(e)

să prezinte dovada că deține sau, dacă este prevăzut de dreptul național, că a solicitat o asigurare în caz de boală pentru toate situațiile de risc pentru care sunt asigurați în mod obișnuit resortisanții statului membru respectiv, pentru perioadele în care această asigurare și drepturile aferente corespunzătoare nu sunt prevăzute în contractul de muncă sau nu derivă din acesta;

(f)	să nu fie considerat o amenințare pentru ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică.

(2) Statele membre pot cere solicitantului să furnizeze adresa sa pe teritoriul statului membru în cauză.

(3) Pe lângă condițiile menționate la alineatul (1), salariul anual brut care rezultă din salariul lunar sau anual indicat în contractul de muncă sau în oferta fermă de angajare nu trebuie să fie inferior pragului salarial relevant stabilit și publicat în acest scop de către statele membre, prag care se stabilește la o cifră de cel puțin 1,5 ori mai mare decât salariul mediu anual brut în statul membru în cauză.

(4) La punerea în aplicare a alineatului (3), statele membre pot solicita să fie întrunite toate condițiile din legile, acordurile colective sau practicile din ramurile ocupaționale relevante aplicabile pentru ocuparea unui loc de muncă înalt calificat.

(5) Prin derogare de la alineatul (3) și în vederea ocupării unui loc de muncă în profesii în care este în mod deosebit nevoie de lucrători naționali din țările terțe și care intră în categoria grupurilor 1 și 2 din ISCO, pragul salarial poate să fie de cel puțin 1,2 ori mai mare decât salariul mediu anual brut în statul membru în cauză. În acest caz, statele membre în cauză comunică în fiecare an Comisiei lista profesiilor pentru care a fost hotărâtă o derogare.

(6) Prezentul articol nu aduce atingere acordurilor sau practicilor colective aplicabile în ramurile profesionale relevante pentru ocuparea unui loc de muncă înalt calificat.

Articolul 6

Contingentele de admisie

Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului unui stat membru de a stabili contingentul de admisie pe teritoriul său de resortisanți provenind din țări terțe, în căutarea unui loc de muncă înalt calificat.

CAPITOLUL III

CARTEA ALBASTRĂ A UE, PROCEDURĂ ȘI TRANSPARENȚĂ

Articolul 7

Cartea Albastră a UE

(1) Resortisantului țării terțe care a solicitat și îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 5 și în favoarea căruia autoritățile competente au luat o decizie pozitivă în conformitate cu articolul 8 i se va elibera o Carte Albastră a UE.

Statul membru în cauză acordă resortisantului unei țări terțe toate facilitățile pentru obținerea vizelor necesare.

(2) Statele membre stabilesc o perioadă standard de valabilitate a Cărții Albastre a UE, care va fi între 1 și 4 ani. În cazul în care contractul de muncă prevede o perioadă mai mică decât această perioadă, Cartea Albastră a UE se eliberează sau se reînnoiește pentru durata contractului de muncă, plus trei luni.

(3) Cartea Albastră a UE este emisă de către autoritățile competente ale statului membru respectiv în conformitate cu modelul uniform stabilit de Regulamentul (CE) nr. 1030/2002. În conformitate cu anexa A litera (a) punctul 7.5-9 din regulamentul respectiv, statele membre indică pe Cartea Albastră a UE condițiile de acces la piața forței de muncă, astfel cum sunt prevăzute la articolul 12 alineatul (1) din prezenta directivă. La rubrica „tip de permis” din permisul de ședere, statele membre menționează „Carte Albastră a UE”.

(4) În perioada de valabilitate, Cartea Albastră a UE conferă posesorului acesteia:

(a)	dreptul de intrare, de reintrare și de ședere pe teritoriul statului membru care a emis Cartea Albastră a UE;

(b)	drepturile recunoscute în prezenta directivă.

Articolul 8

Motive de refuz

(1) Statele membre refuză o solicitare de Carte Albastră a UE în cazul în care solicitantul nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 5 sau atunci când documentele prezentate au fost obținute prin fraudă, au fost falsificate sau modificate.

(2) Înainte de adoptarea unei decizii referitoare la o solicitare de Carte Albastră a UE și atunci când examinează reînnoirile sau autorizațiile în temeiul articolului 12 alineatele (1) și (2) în timpul primilor doi ani de ocupare legală a unui loc de muncă ca posesor al unei Cărți Albastre a UE, statele membre pot analiza situația de pe propriile piețe ale forței de muncă și pot aplica procedurile naționale privind condițiile de ocupare a unui post vacant.

Statele membre pot verifica dacă postul vacant în cauză nu a putut fi ocupat de forța de muncă națională sau comunitară, de către resortisanții țărilor terțe care beneficiază de drept de ședere legală în respectivul stat membru și care fac deja parte din piața forței de muncă în temeiul dreptului comunitar sau național sau de rezidenții pe termen lung ai CE care doresc să se mute în acel stat membru în scopul ocupării unor locuri de muncă înalt calificate, în conformitate cu capitolul III din Directiva 2003/109/CE.

(3) O solicitare de Carte Albastră a UE poate fi, de asemenea, considerată ca neadmisibilă în baza articolului 6.

(4) Statele membre pot respinge o cerere de Carte Albastră a UE pentru a asigura recrutarea pe baze etice în sectoare afectate de lipsa unor lucrători calificați în țările de origine.

(5) Statele membre pot respinge o cerere de Carte Albastră a UE dacă angajatorul a fost sancționat în conformitate cu dreptul național pentru muncă nedeclarată și/sau angajare ilegală.

Articolul 9

Retragerea sau refuzul de reînnoire a Cărții Albastre a UE

(1) Statele membre retrag sau refuză să reînnoiască o Carte Albastră a UE emisă pe baza prezentei directive, în următoarele situații:

(a)	atunci când Cartea Albastră a UE a fost dobândită prin fraudă, a fost falsificată ori a fost modificată;

(b)	ori de câte ori se constată că posesorul acesteia nu a îndeplinit sau nu mai îndeplinește condițiile de intrare și de ședere stabilite în prezenta directivă ori șederea este în alte scopuri decât în cele pentru care a primit autorizația de ședere;

(c)	atunci când posesorul Cărții Albastre a UE nu s-a conformat restricțiilor prevăzute de articolul 12 alineatele (1) și (2) și de articolul 13.

(2) Lipsa unei comunicări în temeiul articolului 12 alineatul (2) al doilea paragraf și al articolului 13 alineatul (4) nu este considerată un motiv suficient pentru retragerea sau pentru refuzul reînnoirii Cărții Albastre a UE dacă posesorul poate dovedi că respectiva comunicare nu a fost primită de autoritățile competente dintr-un motiv independent de voința posesorului.

(3) Statele membre pot retrage sau refuza să reînnoiască o Carte Albastră a UE emisă pe baza prezentei directive, în următoarele situații:

(a)	din motive care țin de ordinea publică, de siguranța publică sau de sănătatea publică;

(b)

ori de câte ori posesorul unei Cărți Albastre a UE nu are resurse suficiente pentru a satisface nevoile proprii și, dacă este cazul, pe cele ale membrilor de familie ai acestuia fără a recurge la sistemul de ajutor social al statului membru în cauză. Statele membre evaluează aceste resurse în raport cu natura și caracterul lor constant și pot ține seama de nivelul salariilor și al pensiilor minime naționale, precum și de numărul membrilor familiei persoanei în cauză. Aceste evaluări nu au loc în timpul perioadei de șomaj menționate la articolul 13;

(c)	dacă persoana în cauză nu și-a comunicat adresa;

(d)	dacă posesorul unei Cărți Albastre a UE solicită asistență socială, cu condiția ca statul membru în cauză să îl fi informat în prealabil în scris cu privire la acest aspect.

Articolul 10

Solicitări de admisie

(1) Statele membre stabilesc dacă solicitările de Carte Albastră a UE urmează a fi efectuate de către resortisantul dintr-o țară terță și/sau de către angajatorul acestuia.

(2) Solicitarea este luată în considerare și analizată fie atunci când reședința resortisantului respectiv este în afara teritoriului statului membru în care dorește să fie admis, fie atunci când resortisantul respectiv este deja rezident pe teritoriul statului membru în cauză, deținând un permis de ședere valabil sau o viză națională de lungă ședere.

(3) Prin derogare de la alineatul (2) și în conformitate cu dreptul său național, un stat membru poate accepta cererea prezentată atunci când resortisantul unei țări terțe nu deține un permis de ședere valabil, însă prezența pe teritoriul statelor membre în cauză este legală.

(4) Prin derogare de la alineatul (2), un stat membru poate prevedea, fie pentru toți resortisanții din țările terțe, fie pentru categorii specifice de resortisanți din țările terțe, ca solicitarea să poată fi prezentată doar din afara teritoriului său, cu condiția ca astfel de restricții să fie deja stipulate în dreptul național în vigoare la momentul adoptării prezentei directive.

Articolul 11

Măsuri procedurale de salvgardare

(1) Autoritățile competente ale statelor membre adoptă o decizie cu privire la dosarul complet de solicitare a unei Cărți Albastre a UE și notifică în scris solicitantul, în temeiul procedurilor de notificare prevăzute de dreptul național al statului membru în cauză, cât mai curând posibil și în cel mult 90 de zile de la data la care a fost depusă solicitarea.

Dreptul național al statului membru în cauză reglementează consecințele absenței unei decizii la expirarea termenului prevăzut la primul paragraf.

(2) În cazul în care informațiile sau documentele furnizate, pe care se întemeiază solicitarea, sunt necorespunzătoare, autoritățile competente îi comunică solicitantului informațiile suplimentare cerute și stabilesc un termen rezonabil pentru trimiterea acestora. Termenul specificat la alineatul (1) se suspendă până la primirea de către autorități a informațiilor sau a documentelor suplimentare necesare. Dacă nu au fost furnizate informații sau documente suplimentare până la termenul prevăzut, solicitarea poate fi respinsă.

(3) Decizia prin care se respinge o solicitare de eliberare a Cărții Albastre a UE, precum și decizia privind refuzul de reînnoire sau decizia de retragere a unei Cărți Albastre a UE se notifică în scris resortisantului respectiv din țara terță și, dacă este cazul, angajatorului acestuia, în conformitate cu procedurile de notificare din dreptul național în materie, și poate face obiectul unui recurs jurisdicțional în statul membru în cauză, în conformitate cu dreptul național. În notificare se menționează motivele deciziei, posibilele căi de atac și termenul de introducere a acțiunii.

CAPITOLUL IV

DREPTURI

Articolul 12

Accesul pe piața forței de muncă

(1) În primii doi ani de ocupare legală a unui loc de muncă în statul membru respectiv ca posesor de Carte Albastră a UE, accesul pe piața forței de muncă al persoanei în cauză este limitat la exercitarea unor activități salariate care sunt conforme cu condițiile de admisie prevăzute la articolul 5. După acești primi doi ani, statele membre pot acorda persoanelor în cauză egalitatea de tratament în raport cu resortisanții în ceea ce privește accesul la locuri de muncă înalt calificate.

(2) În primii doi ani de angajare legală în statele membre în cauză ca posesor al Cărții Albastre a UE, modificările survenite la nivelul angajatorului fac obiectul autorizării prealabile, în scris, de către autoritățile competente ale statului membru de rezidență, în conformitate cu procedurile naționale și în termenele prevăzute de articolul 11 alineatul (1). Modificările care afectează condițiile de admisie sunt supuse comunicării prealabile sau autorizării prealabile, dacă este prevăzută de dreptul național.

După acești primi doi ani, în cazul în care statul membru nu utilizează posibilitatea prevăzută la alineatul (1) privind egalitatea de tratament, persoana în cauză comunică autorităților competente ale statului membru de rezidență, în conformitate cu procedurile naționale, modificările care afectează condițiile articolului 5.

(3) Statele membre pot menține restricțiile privind accesul la ocuparea locurilor de muncă, cu condiția ca aceste activități să presupună implicarea ocazională în exercitarea autorității publice și a responsabilității de salvgardare a interesului general al statului, și în cazurile în care, în conformitate cu dreptul național sau comunitar în vigoare, activitățile respective sunt rezervate resortisanților statelor membre.

(4) Statele membre pot menține restricțiile privind accesul la ocuparea locurilor de muncă în cazurile în care, în conformitate cu dreptul național sau comunitar în vigoare, aceste activități sunt rezervate resortisanților statelor membre, cetățenilor Uniunii sau cetățenilor SEE.

(5) Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere principiului preferinței comunitare, astfel cum a fost definit în dispozițiile relevante din actele de aderare din 2003 și 2005, în special în ceea ce privește drepturile de acces pe piața municii ale resortisanților statelor membre în cauză.

Articolul 13

Șomajul temporar

(1) Șomajul în sine nu constituie un motiv de retragere a unei Cărți Albastre a UE, în afara cazului în care perioada de șomaj depășește trei luni consecutive sau a cazului în care șomajul survine de mai multe ori în perioada de valabilitate a Cărții Albastre a UE.

(2) În timpul perioadei menționate la alineatul (1), posesorului de Carte Albastră a UE i se permite să caute și să ocupe un loc de muncă în condițiile prevăzute la articolul 12.

(3) Statele membre permit posesorului Cărții Albastre a UE să rămână pe teritoriul lor până la acordarea sau refuzarea autorizației necesare, în temeiul articolului 12 alineatul (2). Comunicarea prevăzută la articolul 12 alineatul (2) pune capăt în mod automat perioadei de șomaj.

(4) Posesorul Cărții Albastre a UE comunică autorităților competente ale statului membru de rezidență începutul perioadei de șomaj, în conformitate cu procedurile naționale relevante.

Articolul 14

Egalitatea de tratament

(1) Posesorii Cărții Albastre a UE beneficiază de un tratament egal cu cel al resortisanților statului membru emitent al Cărții Albastre în ceea ce privește:

(a)	condițiile de muncă, inclusiv de remunerare și de concediere, precum și măsurile referitoare la sănătatea și siguranța la locul de muncă;

(b)	libertatea de asociere, afiliere și participare la o organizație de lucrători sau angajatori sau la orice organizație profesională, inclusiv avantajele oferite de astfel de organizații, fără a aduce atingere dispozițiilor de drept intern privind ordinea publică și securitatea publică;

(c)	pregătirea și formarea profesională;

(d)	recunoașterea diplomelor, certificatelor și a altor calificări profesionale, în conformitate cu procedurile naționale aplicabile;

(e)	dispozițiile din dreptul național referitoare la ramurile securității sociale, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CEE) nr. 1408/71. Dispozițiile speciale din anexa la Regulamentul (CE) nr. 859/2003 se aplică în mod corespunzător;

(f)	fără a aduce atingere acordurilor bilaterale existente, plata drepturilor de pensie legală acumulate în legătură cu vârsta înaintată, la nivelul aplicabil prin lege în statul membru sau statele membre debitoare, atunci când se mută într-o țară terță;

(g)	accesul la bunuri și servicii, precum și furnizarea bunurilor și serviciilor pentru populație, inclusiv a procedurilor de obținere a unei locuințe, precum și a serviciilor de informare și consiliere acordate de oficiile forțelor de muncă;

(h)	accesul neîngrădit la întreg teritoriul statului membru în cauză, în limitele prevăzute de dreptul național.

(2) În ceea ce privește alineatul (1) literele (c) și (g), statul membru în cauză poate restricționa egalitatea de tratament în ceea ce privește bursele și împrumuturile pentru studii și întreținere sau alte burse și împrumuturi care privesc educația și formarea profesională la nivel secundar și superior, precum și procedurile de obținere a unei locuințe.

În ceea ce privește alineatul (1) litera (c):

(a)	accesul la învățământul universitar și postuniversitar poate fi supus unor condiții prealabile specifice în conformitate cu dreptul național;

(b)	statul membru în cauză poate limita egalitatea de tratament la cazurile în care locul de reședință înregistrat sau obișnuit al posesorului Cărții Albastre a UE sau acela al membrului de familie pentru care se solicită indemnizații se găsește pe teritoriul său.

Alineatul (1) litera (g) nu aduce atingere libertății contractuale în conformitate cu dreptul comunitar și național.

(3) Dreptul la egalitate de tratament astfel cum este prevăzut la alineatul (1) nu aduce atingere dreptului statului membru de a retrage sau de a refuza reînnoirea Cărții Albastre a UE în conformitate cu articolul 9.

(4) În cazul în care posesorul unei Cărți Albastre a UE se mută într-un al doilea stat membru în conformitate cu articolul 18 și nu s-a luat încă o decizie pozitivă privind eliberarea unei Cărți Albastre a UE, statele membre pot limita egalitatea de tratament la domeniile enumerate la alineatul (1), cu excepția literelor (b) și (d). Dacă, în timpul acestei perioade, statele membre permit solicitantului să lucreze, se va acorda egalitatea de tratament în raport cu resortisanții celui de al doilea stat membru în toate domeniile prevăzute la alineatul (1).

Articolul 15

Membrii de familie

(1) Se aplică Directiva 2003/86/CE, cu derogările stabilite de prezentul articol.

(2) Prin derogare de la articolul 3 alineatul (1) și articolul 8 din Directiva 2003/86/CE, reîntregirea familiei nu este condiționată de cerința ca posesorul Cărții Albastre a UE să aibă perspective întemeiate de a obține dreptul de ședere permanentă și de a fi avut o perioadă minimă de ședere.

(3) Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) ultimul paragraf și articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2003/86/CE, condițiile și măsurile privind integrarea menționate la articolele respective pot fi aplicate numai după ce persoanelor respective li s-a acordat dreptul de reîntregire a familiei.

(4) Prin derogare de la articolul 5 alineatul (4) primul paragraf din Directiva 2003/86/CE, permisele de ședere pentru membrii de familie se acordă în cel mult 6 luni de la data la care a fost depusă solicitarea, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru reîntregirea familiei.

(5) Prin derogare de la articolul 13 alineatele (2) și (3) din Directiva 2003/86/CE, durata perioadei de valabilitate a permiselor de ședere ale membrilor de familie este aceeași cu a permiselor de ședere eliberate posesorului de Carte Albastră a UE, în măsura în care acest lucru este posibil în baza perioadei de valabilitate a documentelor de călătorie ale acestora.

(6) Prin derogare de la articolul 14 alineatul (2) a doua teză din Directiva 2003/86/CE, statele membre nu aplică nicio limită de timp în ceea ce privește accesul pe piața forței de muncă.

Prezentul alineat se aplică de la 19 decembrie 2011.

(7) Prin derogare de la articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2003/86/CE, în vederea calculării perioadei de cinci ani de ședere, necesari pentru dobândirea permisului de ședere autonomă, se poate cumula șederea în diferite state membre.

(8) În cazul în care statele membre recurg la opțiunea prevăzută la alineatul (6), se aplică, mutatis mutandis, dispozițiile articolului 16 din prezenta directivă privind acumularea perioadelor de ședere în diferite state membre de către posesorul Cărții Albastre a UE.

Articolul 16

Statutul de rezident pe termen lung în CE al posesorilor de Carte Albastră a UE

(1) Se aplică Directiva 2003/109/CE, cu derogările stabilite de prezentul articol.

(2) Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2003/109/CE, posesorul unei Cărți Albastre a UE care a recurs la posibilitatea prevăzută de articolul 18 din prezenta directivă poate cumula perioade de ședere în diferite state membre în vederea îndeplinirii cerinței privind durata de ședere, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)	cinci ani de ședere legală și continuă pe teritoriul Comunității, în calitate de posesor al Cărții Albastre a UE; și

(b)	șederea legală și continuă în ultimii doi ani dinaintea datei de depunere a cererii în cauză, ca posesor al Cărții Albastre a UE, pe teritoriul statului membru unde a fost prezentată solicitarea de obținere a permisului de ședere pe termen lung în UE.

(3) Pentru calcularea perioadei de ședere legală și continuă în Comunitate și prin derogare de la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din Directiva 2003/109/CE, perioadele de absență de pe teritoriul Comunității nu întrerup perioada menționată la alineatul (2) litera (a) din prezentul articol dacă sunt mai mici de douăsprezece luni consecutive și dacă în total nu depășesc optsprezece luni, în intervalul prevăzut la alineatul (2) litera (a) din prezentul articol. Prezentul alineat se aplică, de asemenea, în cazurile în care posesorul de Carte Albastră a UE nu a recurs la posibilitatea prevăzută la articolul 18.

(4) Prin derogare de la articolul 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2003/109/CE, statele membre prelungesc la 24 de luni consecutive perioada de absență de pe teritoriul Comunității permisă unui rezident pe termen lung în CE, posesor al unui permis de ședere pe termen lung care conține observația menționată la articolul 17 alineatul (2), precum și membrilor săi de familie cărora le-a fost acordat statutul de rezident pe termen lung în CE.

(5) Derogările de la Directiva 2003/109/CE prevăzute la alineatele (3) și (4) din prezentul articol pot fi limitate la cazurile în care resortisantul respectiv din țara terță poate face dovada că a lipsit de pe teritoriul Comunității pentru a exercita o activitate economică în calitate de angajat remunerat sau de lucrător independent, pentru a exercita o activitate pe bază de voluntariat sau pentru a studia în țara de origine.

(6) Articolul 14 alineatul (1) litera (f) și articolul 15 continuă să se aplice posesorului unui permis de ședere pe termen lung care conține observația menționată la articolul 17 alineatul (2), după caz, după ce posesorul Cărții Albastre a UE a devenit rezident pe termen lung în CE.

Articolul 17

Permisul de ședere pe termen lung

(1) Posesorilor de Carte Albastră a UE care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 16 din prezenta directivă pentru dobândirea statutului de rezident pe termen lung în UE li se eliberează un permis de ședere în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1030/2002.

(2) În permisele de ședere menționate la alineatul (1) din prezentul articol, la rubrica rezervată „observațiilor”, statele membre menționează „Fost posesor de Carte Albastră a UE”.

CAPITOLUL V

ȘEDEREA ÎN ALTE STATE MEMBRE

Articolul 18

Condiții

(1) După 18 luni de ședere legală în primul stat membru ca posesor de Carte Albastră a UE, persoana în cauză și membrii de familie ai acesteia se pot muta în alt stat membru decât primul stat membru, în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat, în condițiile prevăzute de prezentul articol.

(2) În cel mai scurt termen posibil și în cel mult o lună de la intrarea pe teritoriul celui de al doilea stat membru, posesorul Cărții Albastre a UE și/sau angajatorul acestuia înaintează autorității competente din statul membru respectiv o solicitare de Carte Albastră a UE și prezintă toate documentele din care să rezulte că îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 5 cu privire la al doilea stat membru. Al doilea stat membru poate decide, în conformitate cu dreptul național, să nu permită solicitantului să lucreze până la luarea unei decizii pozitive cu privire la solicitare de către autoritatea sa competentă.

(3) Solicitarea poate fi de asemenea prezentată autorităților competente ale celui de al doilea stat membru, în timp ce posesorul Cărții Albastre a UE își are încă reședința pe teritoriul primului stat membru.

(4) În conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 11, al doilea stat membru analizează solicitarea și informează în scris solicitantul și primul stat membru cu privire la decizia sa:

(a)	fie de a elibera o Carte Albastră a UE și de a permite solicitantului să aibă reședința pe teritoriul statului membru în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat, dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute la prezentul articol, în temeiul condițiilor prevăzute la articolele 7-14; fie

(b)

de a refuza eliberarea unei Cărți Albastre a UE și de a obliga pe solicitant și pe membrii de familie ai acestuia, în conformitate cu procedurile stabilite de dreptul național, inclusiv prin procedurile de îndepărtare, să părăsească teritoriul statului respectiv în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la acest articol. Primul stat membru readmite imediat, fără formalități, atât pe posesorul Cărții Albastre a UE, cât și pe membrii de familie ai acestuia. Aceste dispoziții se aplică, de asemenea, în cazul în care o Carte Albastră a UE eliberată de primul stat membru a expirat sau a fost retrasă în perioada analizării solicitării. După readmisie se aplică dispozițiile articolului 13.

(5) În cazul în care Cartea Albastră a UE eliberată de primul stat membru expiră în cursul procedurii, statele membre pot elibera, dacă astfel prevede dreptul național, permise naționale de ședere temporară sau autorizații echivalente, care să îi permită solicitantului să își continue șederea legală pe teritoriul statului membru respectiv până când autoritățile competente vor lua o decizie în privința solicitării.

(6) Costurile privind returnarea și readmisia posesorului de Cartea Albastră a UE și a membrilor de familie ai acestuia pot reveni solicitantului și/sau angajatorului acestuia, inclusiv cheltuielile din fonduri publice, dacă este cazul, în temeiul alineatului (4) litera (b).

(7) În aplicarea prezentului articol, statele membre pot aplica în continuare contingentele de admisie, astfel cum se prevede la articolul 6.

(8) Începând cu a doua dată la care un posesor al unei Cărți Albastre a UE și, după caz, membrii de familie ai acestuia utilizează posibilitatea de a se muta într-un alt stat membru în condițiile prevăzute de prezentul capitol, „primul stat membru” trebuie să fie înțeles ca statul membru din care persoana în cauză se mută, iar „al doilea stat membru” ca statul membru în care aceasta solicită să aibă reședința.

Articolul 19

Dreptul de ședere a membrilor de familie în al doilea stat membru

(1) Atunci când posesorul Cărții Albastre a UE se mută în al doilea stat membru în conformitate cu articolul 18 și atunci când, în primul stat membru, familia a fost deja întregită, membrii de familie ai posesorului de Carte Albastră a UE sunt autorizați să îl însoțească ori să i se alăture.

(2) În cel mult o lună de la intrarea pe teritoriul celui de al doilea stat membru, membrii de familie în cauză sau posesorul de Carte Albastră a UE înaintează autorităților competente din statul membru respectiv, în conformitate cu dreptul național, o solicitare de permis de ședere ca membru de familie.

În cazul în care permisul de ședere al membrilor de familie eliberat de primul stat membru expiră în cursul procedurii sau nu îi mai dă posesorului dreptul de ședere legală pe teritoriul celui de al doilea stat membru, statele membre permit șederea persoanei respective pe teritoriul lor, dacă este necesar prin eliberarea unor permise naționale de ședere temporară sau autorizații echivalente, care să îi permită solicitantului să își continue șederea legală pe teritoriul statului membru respectiv până când autoritățile competente din al doilea stat membru vor lua o decizie în privința solicitării.

(3) Cel de al doilea stat membru poate cere membrilor de familie în cauză să anexeze la solicitarea pentru permis de ședere:

(a)	permisul de ședere în primul stat membru și un document de călătorie valabil sau copii legalizate ale acestora, precum și o viză, dacă este necesară;

(b)	dovada că au avut reședința ca membri de familie ai posesorului de Carte Albastră a UE în primul stat membru;

(c)	dovada că dețin o asigurare de sănătate care acoperă toate riscurile în cel de al doilea stat membru sau că posesorul de Carte Albastră a UE i-a asigurat.

(4) Al doilea stat membru poate solicita posesorului Cărții Albastre a UE să prezinte dovezi cu privire la faptul că posesorul:

(a)	are o locuință considerată normală pentru o familie de dimensiuni comparabile în aceeași regiune și care corespunde standardelor generale de sănătate și de siguranță în statul membru în cauză;

(b)

are resurse stabile, constante și suficiente pentru a se întreține pe sine și pe ceilalți membri ai familiei fără a recurge la asistența socială a statului membru în cauză. Statele membre evaluează aceste resurse în raport cu natura și caracterul lor constant și pot ține seama de nivelul salariilor și al pensiilor minime naționale, precum și de numărul membrilor familiei.

(5) Derogările prevăzute la articolul 15 continuă să se aplice mutatis mutandis.

(6) În cazul în care familia nu a fost deja reîntregită în primul stat membru, se aplică articolul 15.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 20

Măsuri de punere în aplicare

(1) Statele membre comunică Comisiei și celorlalte state membre dacă se aplică măsuri legislative sau de reglementare, în conformitate cu articolul 6, articolul 8 alineatul (2) și articolul 18 alineatul (6).

Acele state membre care utilizează dispozițiile articolului 8 alineatul (4) comunică Comisiei și celorlalte state membre o decizie întemeiată corespunzător care să specifice țările și sectoarele vizate.

(2) Anual și prima dată până la data de 19 iunie 2013, statele membre comunică Comisiei, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 862/2007, datele statistice privind contingentele de resortisanți din țările terțe cărora le-a fost acordată Cartea Albastră a UE și, în măsura posibilului, contingentele de resortisanți din țările terțe cărora le-a fost reînnoită sau retrasă Cartea Albastră a UE în anul calendaristic anterior, în care se menționează naționalitatea și ocupația acestora. În același mod se comunică datele statistice privind membrii de familie admiși, cu excepția informațiilor referitoare la ocupația acestora. În cazul posesorilor Cărții Albastre a UE și a membrilor de familie ai acestora, admiși în conformitate cu articolele 18, 19 și 20, informațiile furnizate menționează, în măsura posibilului, statul membru în care au avut reședința anterioară.

(3) În scopul punerii în aplicare a articolului 5 alineatul (3) și, după caz, a articolului 5 alineatul (5), se va face trimitere la datele Comisiei (Eurostat) și, după caz, la datele naționale.

Articolul 21

Rapoarte

Din trei în trei ani și pentru prima dată până la 19 iunie 2014, Comisia trimite Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive în statele membre, în special evaluarea impactului articolului 3 alineatul (4) și al articolelor 5 și 18, și propune orice modificări pe care le consideră necesare.

Comisia evaluează relevanța pragului salarial definit la articolul 5 și a derogărilor prevăzute la articolul respectiv, ținând seama, între altele, de diversitatea situațiilor economice, sectoriale și geografice din cadrul statelor membre.

Articolul 22

Puncte de contact

(1) Statele membre numesc puncte de contact a căror responsabilitate este de a primi și de a transmite informațiile prevăzute la articolele 16, 18 și 20.

(2) Statele membre cooperează în vederea schimbului de informații și de documente prevăzute la alineatul (1).

Articolul 23

Transpunerea

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 19 iunie 2011. Statele membre informează de îndată Comisia în această privință.

Atunci când statele membre adoptă dispozițiile menționate, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Statele membre comunică Comisiei textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 24

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 25

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Adoptată la Bruxelles, 25 mai 2009.

Pentru Consiliu

Președintele

J. ŠEBESTA

(1) Avizul din 20 noiembrie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) Avizul din 9 iulie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3) Avizul din 18 iunie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(4) JO L 375, 23.12.2004, p. 12.

(5) JO L 289, 3.11.2005, p. 15.

(6) JO L 157, 15.6.2002, p. 1.

(7) JO L 105, 13.4.2006, p. 1.

(8) JO L 149, 5.7.1971, p. 2.

(9) JO L 124, 20.5.2003, p. 1.

(10) JO L 255, 30.9.2005, p. 22.

(11) JO L 16, 23.1.2004, p. 44.

(12) JO L 251, 3.10.2003, p. 12.

(13) JO L 199, 31.7.2007, p. 23.

(14) JO C 321, 31.12.2003, p. 1.

(15) JO L 304, 30.9.2004, p. 12.

(16) JO L 158, 30.4.2004, p. 77.

(17) JO L 18, 21.1.1997, p. 1.

II Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare nu este obligatorie

18.6.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 155/30

DECIZIA CONSILIULUI

din 25 mai 2009

privind anumite cheltuieli în domeniul veterinar

(versiune codificată)

(2009/470/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)	Decizia 90/424/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind anumite cheltuieli în domeniul veterinar (2) a fost modificată în mod substanțial și în repetate rânduri (3). Pentru motive de claritate și de raționalizare, respectiva decizie ar trebui să fie codificată.

(2)	Anexa I la tratat enumeră animalele vii și produsele de origine animală. Creșterea animalelor și introducerea pe piață a produselor de origine animală constituie o sursă de venit pentru o mare parte a populației agricole.

(3)	Dezvoltarea rațională a acestui sector și îmbunătățirea productivității acestuia pot fi realizate prin inițierea unor măsuri veterinare care vizează protecția și creșterea nivelului sănătății publice și al sănătății animale în Comunitate.

(4)	Urmărirea acestui obiectiv necesită acordarea unui ajutor comunitar pentru acțiunile întreprinse sau care urmează să fie întreprinse.

(5)	Comunitatea ar trebui să contribuie financiar în vederea eradicării, cât mai curând posibil, a oricărui focar al unei maladii infecțioase grave.

(6)	Se impune, de asemenea, prevenirea și reducerea, prin măsuri de control corespunzătoare, a apariției zoonozelor care reprezintă o amenințare pentru sănătatea umană.

(7)

Ținând seama de adoptarea Directivei 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind cerințele de sănătate animală pentru animale și produse de acvacultură și privind prevenirea și controlul anumitor boli la animalele de acvacultură (4), contribuția financiară a Comunității ar trebui să se acorde și pentru măsurile de eradicare aplicate de statele membre în vederea combaterii altor boli ale animalelor de acvacultură, sub rezerva unor dispoziții comunitare de control.

(8)

Contribuțiile financiare ale Comunității destinate combaterii bolilor animalelor de acvacultură ar trebui să facă obiectul unei examinări în ceea ce privește conformitatea cu măsurile de control stabilite de Directiva 2006/88/CE, în conformitate cu aceleași proceduri ca cele care se aplică în domeniul examinării și controlului anumitor boli ale animalelor terestre.

(9)

Funcționarea pieței interne necesită o strategie de control care prevede un sistem armonizat de control al produselor care provin din țări terțe. Este oportună facilitarea aplicării acestei strategii prin furnizarea unei contribuții financiare din partea Comunității, în vederea inițierii și dezvoltării acestei strategii.

(10)

Armonizarea cerințelor esențiale privind protecția sănătății publice, protecția sănătății animale și protecția animalelor presupune desemnarea unor laboratoare comunitare de legătură și referință și realizarea de acțiuni tehnice și științifice. Este oportun să se prevadă o contribuție financiară comunitară. În special în domeniul protecției animalelor, este utilă crearea unei baze de date pentru a strânge, stoca și disemina toate informațiile necesare.

(11)

Se impun acțiuni de colectare a informațiilor în vederea dezvoltării și punerii în aplicare, în cele mai bune condiții, a legislației privind domeniile sănătății animale și siguranței alimentare. Se prezintă, de asemenea, necesitatea urgentă de a difuza pe scară cât mai largă în Comunitate informațiile privind legislația referitoare la sănătatea animală și siguranța alimentelor. În consecință, este de dorit să se includă sănătatea animală și siguranța alimentară privind produsele de origine animală în finanțarea politicii de informare din domeniul protecției animalelor.

(12)

Măsurile comunitare pentru eradicarea anumitor boli ale animalelor sunt eligibile deja pentru ajutor financiar din partea Comunității. Dispozițiile respective includ dispozițiile adoptate prin Directiva 77/391/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 de instituire a unei acțiuni a Comunității în vederea eradicării brucelozei, tuberculozei și leucozei la bovine (5), Directiva 82/400/CEE a Consiliului din 14 iunie 1982 de modificare a Directivei 77/391/CEE și de instituire a unei acțiuni suplimentare a Comunității în vederea eradicării brucelozei, tuberculozei și leucozei la bovine (6), Decizia 80/1096/CEE a Consiliului din 11 noiembrie 1980 de introducere a măsurilor financiare comunitare de eradicare a pestei porcine clasice (7) și Decizia 89/455/CEE a Consiliului din 24 iulie 1989 de introducere a măsurilor comunitare pentru crearea de proiecte-pilot cu privire la controlul rabiei în vederea eradicării sau prevenirii acesteia (8). Se recomandă ca aceste contribuții financiare comunitare destinate eradicării maladiilor prevăzute anterior să continue să fie reglementate de decizia cu privire la acestea.

(13)

Ar trebui să se adopte dispoziții privind o măsură financiară comunitară de eradicare, control și monitorizare a anumitor boli ale animalelor. Toate măsurile financiare comunitare de eradicare, control și monitorizare a bolilor animalelor și zoonozelor care implică cheltuieli bugetare comunitare obligatorii ar trebui să fie incluse într-un singur capitol.

(14)	Este oportună gestionarea direct de către Comisie a cheltuielilor din fondurile acordate în temeiul prezentei decizii, având în vedere natura respectivelor cheltuieli.

(15)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii ar trebui să se adopte în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (9),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

CAPITOLUL I

DOMENIUL DE APLICARE

Articolul 1

Prezenta decizie stabilește procedurile de reglementare a contribuțiilor financiare comunitare cu privire la:

—	măsuri veterinare specifice;

—	măsuri de inspecție în sectorul veterinar;

—	programe de control, de eradicare și de monitorizare privind bolile animalelor și zoonozele.

Prezenta decizie nu afectează posibilitatea ca anumite state să fie eligibile pentru o contribuție financiară comunitară mai mare de 50 %, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune (10).

CAPITOLUL II

MĂSURI VETERINARE SPECIFICE

SECȚIUNEA 1

Dispoziții generale

Articolul 2

Măsurile veterinare specifice includ:

—	măsuri de urgență;

—	campania împotriva febrei aftoase;

—	o politică de informare în domeniul sănătății și bunăstării animalelor și al siguranței alimentare;

—	măsuri tehnice și științifice;

—	contribuția la programele naționale de eradicare a anumitor maladii.

SECȚIUNEA 2

Măsuri de urgență

Articolul 3

(1) Prezentul articol se aplică în cazul apariției pe teritoriul unui stat membru a uneia dintre următoarele boli:

—	pesta bovină;

—	pesta rumegătoarelor mici;

—	boala veziculoasă a porcului;

—	febra catarală ovină;

—	encefalomielita cu enterovirus a porcului;

—	variola ovină și caprină;

—	febra văii marelui rift;

—	dermatoza nodulară contagioasă;

—	pesta cabalină africană;

—	stomatita veziculoasă;

—	encefalomielita ecvină virală venezueleană;

—	boala hemoragică a căprioarei;

—	pesta porcină clasică;

—	pesta porcină africană;

—	pleuropneumonia contagioasă bovină;

—	necroza hematopoietică epizootică (NHE) la pești;

—	sindromul ulcerativ epizootic (SUE) la pești;

—	infecția cu Bonamia exitiosa;

—	infecția cu Perkinsus marinus;

—	infecția cu Microcytos mackini;

—	sindromul Taura la crustacee;

—	boala cap galben la crustacee.

(2) Statele membre în cauză obțin o contribuție financiară comunitară pentru eradicarea maladiei, cu condiția ca măsurile aplicate imediat să cuprindă cel puțin izolarea exploatației din momentul suspectării și, după confirmarea oficială a maladiei:

—	sacrificarea animalelor din speciile sensibile, atinse sau contaminate sau suspectate de a fi atinse sau contaminate, și distrugerea acestora;

—	distrugerea furajelor contaminate și a echipamentului contaminat, atunci când acesta din urmă nu poate fi dezinfectat în conformitate cu a treia liniuță;

—	curățarea, dezinsecția și dezinfectarea exploatației și a echipamentelor din exploatație;

—	stabilirea zonelor de protecție;

—	impunerea de măsuri adecvate pentru a preveni riscul răspândirii infecției;

—	stabilirea unei perioade de așteptare care trebuie respectată după sacrificare, înainte de repopularea exploatației;

—	compensarea rapidă și adecvată a crescătorilor de animale.

(3) Statul membru în cauză este, de asemenea, eligibil pentru o contribuție financiară a Comunității în cazul în care, la apariția uneia dintre bolile menționate la alineatul (1), două sau mai multe state membre colaborează pentru a controla epidemia, în special la efectuarea studiului epidemiologic și a măsurilor de supraveghere a bolii. Fără a aduce atingere măsurilor prevăzute în baza organizării comune a piețelor în cauză, contribuția financiară specifică a Comunității se stabilește în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2).

(4) Statele membre respective informează fără întârziere Comisia și celelalte state membre cu privire la măsurile aplicate, în conformitate cu legislația comunitară privind notificarea și eradicarea, precum și cu privire la rezultatele acestora. Situația este examinată cât mai curând posibil, în cadrul Comitetului menționat la articolul 40 alineatul (1), denumit în continuare „comitetul”. Contribuția financiară comunitară specifică se stabilește în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2), fără a aduce atingere măsurilor prevăzute în contextul organizării comune a piețelor respective.

(5) În cazul în care, în urma evoluției situației din Comunitate, devine oportună continuarea măsurilor prevăzute la alineatul (2) și la articolul 4, poate fi adoptată, în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2), o nouă decizie referitoare la contribuția financiară a Comunității, care va putea fi mai mare de nivelul de 50 % prevăzut la alineatul (6) prima liniuță. Cu ocazia adoptării acestei decizii, pot fi stabilite toate măsurile care trebuie puse în aplicare de statul membru în cauză pentru a asigura reușita acțiunii și, în special, alte măsuri decât cele prevăzute la alineatul (2).

(6) Fără a aduce atingere măsurilor de susținere a pieței care se adoptă ca parte a organizării comune a piețelor, contribuția financiară comunitară, împărțită, dacă este necesar, în mai multe tranșe, trebuie să fie egală cu:

—

50 % din costurile angajate de statul membru în vederea compensării proprietarilor pentru sacrificarea și distrugerea animalelor și, după caz, a produselor acestora, pentru curățarea, dezinsecția și dezinfectarea exploatațiilor și a echipamentelor și pentru distrugerea furajelor contaminate și a echipamentelor contaminate prevăzute la alineatul (2) a doua liniuță;

—	atunci când s-a decis vaccinarea, în conformitate cu alineatul (5), 100 % din costul vaccinului furnizat și 50 % din costurile suportate cu efectuarea vaccinării.

Articolul 4

(1) Prezentul articol și articolul 3 alineatele (4) și (5) se aplică în cazul apariției gripei aviare pe teritoriul unui stat membru.

(2) Statul membru în cauză beneficiază de contribuția financiară a Comunității în vederea eradicării gripei aviare în cazul în care măsurile minime de control stabilite de Directiva 2005/94/CE a Consiliului din 20 decembrie 2005 privind măsurile de combatere a gripei aviare (11) au fost puse în aplicare integral și în mod eficient în conformitate cu legislația comunitară relevantă și în cazul în care, în urma sacrificării animalelor din speciile sensibile, atinse sau contaminate sau suspectate de a fi atinse sau contaminate, crescătorii au beneficiat de o indemnizație rapidă și corespunzătoare.

(3) Contribuția financiară a Comunității, fracționată, în cazul în care este necesar, în mai multe tranșe, reprezintă:

—	50 % din cheltuielile efectuate de statul membru în vederea despăgubirii crescătorilor pentru sacrificarea păsărilor de curte sau a altor păsări în captivitate și valoarea ouălor distruse;

—

50 % din cheltuielile efectuate de statul membru pentru distrugerea animalelor, distrugerea produselor animale, curățarea și dezinfectarea exploatațiilor și a echipamentelor, distrugerea alimentelor contaminate, precum și distrugerea echipamentelor contaminate, în cazul în care acestea nu pot fi dezinfectate;

—	în cazul în care s-a decis vaccinarea de urgență în conformitate cu articolul 54 din Directiva 2005/94/CE, 100 % din costul vaccinului furnizat și 50 % din cheltuielile efectuate pentru realizarea vaccinării.

Articolul 5

Statele membre pot aloca fonduri în cadrul programelor operaționale instituite în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului din 27 iulie 2006 privind Fondul european pentru pescuit (12) pentru eradicarea bolilor exotice ale animalelor de acvacultură enumerate la articolul 3 alineatul (1) din prezenta decizie, în conformitate cu procedurile stabilite la articolul 3 alineatele (4), (5) și (6) din prezenta decizie, cu condiția respectării măsurilor minime de control și eradicare enumerate în capitolul V secțiunea 3 din Directiva 2006/88/CE.

Articolul 6

(1) Articolul 3 se aplică, de asemenea, în cazul în care este vorba despre controlul unor riscuri grave de sănătate pentru Comunitate, cauzate de bolile enumerate la articolul 3 alineatul (1), chiar dacă teritoriul pe care se dezvoltă boala face obiectul unui program de eradicare în conformitate cu articolul 27.

(2) Articolul 3 se aplică în cazul apariției bolii Newcastle pe teritoriul unui stat membru.

Cu toate acestea, cu excepția cazului în care Comisia decide în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2) să autorizeze vaccinarea, în anumite condiții și pentru o perioadă limitată și într-o zonă limitată, nu se acordă nici o contribuție financiară comunitară pentru furnizarea vaccinului sau efectuarea vaccinării.

(3) În cazul apariției unei zoonoze menționate în Directiva 2003/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind monitorizarea zoonozelor și a agenților zoonotici (13), se aplică dispozițiile articolului 3, cu excepția celor de la alineatul (2) liniuța a patra și a celor de la alineatul (6) liniuța a doua, cu condiția ca apariția zoonozei să constituie un risc imediat pentru sănătatea umană. Îndeplinirea acestei condiții se constată la adoptarea deciziei prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din prezenta decizie.

Articolul 7

(1) În conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2), la solicitarea unui stat membru, Comisia adaugă pe lista de la articolul 3 alineatul (1) o maladie exotică pentru care declararea este obligatorie și care poate reprezenta un pericol pentru Comunitate.

(2) În conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2), lista de la articolul 3 alineatul (1) poate fi completată, în funcție de evoluția situației, pentru a include boli care trebuie notificate în conformitate cu Directiva 82/894/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1982 privind notificarea maladiilor la animale în cadrul Comunității (14) și boli transmisibile la animalele de acvacultură. Lista poate fi, de asemenea, modificată sau scurtată pentru a lua în considerare progresul înregistrat în ceea ce privește măsurile adoptate la nivel comunitar pentru combaterea anumitor boli.

(3) Articolul 3 alineatul (2) poate fi completat sau modificat în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2), în special pentru a lua în considerare includerea unor maladii noi în lista de la articolul 3 alineatul (1), experiența acumulată sau adoptarea unor dispoziții comunitare privind controlul maladiilor.

Articolul 8

(1) În cazul în care un stat membru este amenințat în mod direct de apariția sau dezvoltarea, pe teritoriul unei țări terțe sau al unui stat membru, a uneia dintre bolile prevăzute la articolul 3 alineatul (1), articolul 4 alineatul (1), articolul 6 alineatele (1) și (2) sau la articolul 14 alineatul (1) ori în anexa I, acesta informează Comisia și celelalte state membre cu privire la măsurile pe care intenționează să le adopte pentru a se proteja.

(2) Situația se examinează imediat în cadrul comitetului. În conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2), se poate decide adoptarea oricăror măsuri potrivite situației, incluzând, în special, instituirea unei zone-tampon de vaccinare și acordarea unei contribuții financiare comunitare pentru acele măsuri considerate în mod special necesare pentru succesul acțiunii întreprinse.

(3) Decizia prevăzută la alineatul (2) stabilește costurile eligibile și nivelul contribuției financiare comunitare.

Articolul 9

(1) Comunitatea poate decide, la solicitarea unui stat membru, obligația pentru statele membre de a constitui stocuri de produse biologice destinate controlului maladiilor prevăzute la articolul 3 alineatul (1), articolul 4 alineatul (1), articolul 6 alineatul (1) (vaccinuri, serotipuri virotice standardizate, seruri pentru diagnostic) și, fără a aduce atingere deciziei prevăzute la articolul 69 alineatul (1) din Directiva 2003/85/CE a Consiliului din 29 septembrie 2003 privind măsurile comunitare de combatere a febrei aftoase (15), la articolul 14 alineatul (1) din prezenta decizie.

(2) Acțiunea menționată la alineatul (1) și modalitățile de aplicare a acesteia, în special în ceea ce privește alegerea, producerea, depozitarea, transportul și utilizarea acestor stocuri, precum și nivelul contribuției financiare comunitare, se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2).

Articolul 10

(1) În cazul în care apariția sau dezvoltarea într-o țară terță a uneia dintre maladiile menționate la articolul 3 alineatul (1), articolul 4 alineatul (1), articolul 6 alineatul (1), articolul 7 alineatul (1) sau la articolul 14 alineatul (1) poate constitui un pericol pentru Comunitate, Comunitatea poate acorda sprijinul său la măsurile de control împotriva acelei maladii prin furnizarea unui vaccin sau prin finanțarea achiziționării vaccinului.

(2) Acțiunea menționată la alineatul (1), modalitățile de aplicare a acesteia, condițiile cărora se poate subordona și nivelul contribuției financiare comunitare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2).

Articolul 11

(1) În cooperare cu autoritățile competente naționale, Comisia efectuează controale la fața locului, pentru a se asigura, din punct de vedere veterinar, cu privire la aplicarea măsurilor adoptate.

(2) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a facilita controalele menționate la alineatul (1) și se asigură, în special, că experții au acces la toate informațiile și documentele necesare pentru a hotărî dacă măsurile au fost duse la îndeplinire.

(3) Dispozițiile generale cu privire la aplicarea prezentului articol, în special cele privind frecvența și metodele de efectuare a controalelor prevăzute în alineatul (1), desemnarea experților veterinari și procedura pe care aceștia trebuie să o respecte la întocmirea raportului, se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2).

Articolul 12

Creditele necesare pentru măsurile prevăzute în prezenta secțiune se adoptă anual, în cadrul procedurii bugetare.

Articolul 13

Contribuția financiară a Comunității nu se acordă atunci când valoarea totală a acțiunii este mai mică de 10 000 EUR.

SECȚIUNEA 3

Combaterea febrei aftoase

Articolul 14

(1) Prezentul articol se aplică în cazul apariției febrei aftoase pe teritoriul unui stat membru.

(2) Statul membru respectiv beneficiază de o contribuție financiară comunitară pentru eradicarea febrei aftoase, cu condiția aplicării imediate a măsurilor prevăzute la articolul 3 alineatul (2) și a dispozițiilor corespunzătoare din Directiva 2003/85/CE.

(3) Se aplică articolul 3 alineatul (4).

(4) Fără a aduce atingere măsurilor care urmează să fie adoptate în contextul organizării comune a piețelor în vederea sprijinirii pieței, contribuția financiară specifică prevăzută în prezenta decizie este egală cu 60 % din costurile efectuate de statul membru pentru:

(a)

compensarea proprietarilor pentru:

(i)	sacrificarea și distrugerea animalelor;

(ii)	distrugerea laptelui;

(iii)

curățarea și dezinfectarea exploatațiilor;

(iv)	distrugerea furajelor contaminate și, când nu poate fi dezinfectat, a echipamentului contaminat;

(v)	pierderile suportate de fermieri ca urmare a restricțiilor impuse asupra comercializării efectivelor de animale și a animalelor îngrășate pe pășune, în urma reintroducerii vaccinării de urgență, în conformitate cu articolul 50 alineatul (3) din Directiva 2003/85/CE;

(b)	dacă este cazul, transportul carcaselor la instalațiile de prelucrare;

(c)	orice alte măsuri esențiale pentru eradicarea focarului maladiei.

În conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2), Comisia definește natura celorlalte măsuri prevăzute la litera (c) din prezentul alineat care pot fi eligibile pentru aceeași contribuție financiară comunitară și cazurile în care se aplică dispozițiile de la litera (a) punctul (v) din prezentul alineat.

(5) Pentru prima dată și în cel mult 45 de zile de la confirmarea oficială a primului focar de febră aftoasă și, ulterior, când și unde este necesar în funcție de evoluția evenimentelor, situația este reexaminată în cadrul Comitetului. Această examinare cuprinde atât situația veterinară, cât și cheltuielile estimate deja efectuate sau angajate. După această examinare, se poate adopta o nouă decizie privind contribuția financiară comunitară, care poate depăși cifra de 60 % prevăzută în alineatul (4), în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (3). Această decizie stabilește costurile eligibile și nivelul contribuției financiare comunitare. În plus, la adoptarea acestei decizii, se pot adopta orice măsuri pe care statul membru interesat trebuie să le ia pentru a asigura succesul acțiunii, în special alte măsuri decât cele prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol.

Articolul 15

Orice măsură pe care Comunitatea o adoptă pentru a asista campania împotriva febrei aftoase în afara Comunității, în special măsurile luate în conformitate cu articolele 8 și 10, poate beneficia de o contribuție financiară comunitară.

Articolul 16

Măsurile și modalitățile de aplicare a măsurilor prevăzute la articolul 15, condițiile cărora acestea se pot subordona și nivelul contribuției financiare comunitare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (3).

Articolul 17

Ajutorul comunitar poate fi acordat rezervelor comunitare de vaccinuri împotriva febrei aftoase constituite prin Decizia 91/666/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1991 privind constituirea rezervelor comunitare de vaccinuri împotriva febrei aftoase (16).

Nivelul și condițiile acordării contribuției comunitare se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (3).

Articolul 18

Creditele necesare pentru măsurile menționate la articolele 15, 16 și 17 se adoptă anual, în cadrul procedurii bugetare.

În cazul în care un focar grav de febră aftoasă necesită cheltuieli în conformitate cu dispozițiile prezentei secțiuni, suplimentare creditelor stabilite în conformitate cu primul paragraf, Comisia adoptă măsurile necesare în cadrul competențelor sale existente sau transmite autorității bugetare propunerile necesare pentru a se asigura cu privire la respectarea angajamentelor financiare prevăzute la articolul 14.

SECȚIUNEA 4

Politică de informare în domeniul sănătății și bunăstării animalelor și al siguranței alimentare

Articolul 19

Comunitatea contribuie financiar la realizarea unei politici de informare în domeniul sănătății și bunăstării animalelor și al siguranței alimentelor pentru produsele de origine animală, inclusiv în ceea ce privește:

(a)

instalarea și dezvoltarea unor instrumente informatice care cuprind o bază de date adecvată destinată:

(i)	colectării și stocării tuturor informațiilor cu privire la legislația comunitară privind sănătatea și bunăstarea animală și siguranța alimentelor pentru produsele de origine animală;

(ii)	difuzării informațiilor prevăzute la punctul (i) către autoritățile competente, producători și consumatori, luându-se în considerare, după caz, interfețele cu bazele de date naționale;

(b)	realizarea de studii necesare pentru pregătirea și dezvoltarea legislației în domeniul bunăstării animalelor.

Articolul 20

Măsurile menționate la articolul 19, normele de aplicare a acestora și nivelul contribuției financiare comunitare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2).

Articolul 21

Creditele necesare pentru măsurile specificate în prezenta secțiune se adoptă anual, în cadrul procedurii bugetare.

SECȚIUNEA 5

Măsuri tehnice și științifice

Articolul 22

Comunitatea poate desfășura sau poate asista statele membre sau organizațiile internaționale în desfășurarea unor activități tehnice și științifice necesare dezvoltării atât a legislației comunitare în domeniul veterinar, cât și a învățământului sau a formării în acest domeniu.

Articolul 23

Măsurile menționate la articolul 22, normele de aplicare a acestora și nivelul contribuției financiare comunitare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2).

Articolul 24

Creditele necesare pentru măsurile prevăzute în prezenta secțiune se adoptă anual, în cadrul procedurii bugetare.

CAPITOLUL III

PROGRAME DE CONTROL, DE ERADICARE ȘI DE MONITORIZARE ÎN DOMENIUL BOLILOR ANIMALELOR ȘI ZOONOZELOR

Articolul 25

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 28 alineatul (1), contribuția financiară comunitară pentru eradicarea brucelozei, tuberculozei și leucozei bovine se stabilește prin Directiva 77/391/CEE și prin Directiva 82/400/CEE.

Articolul 26

(1) Contribuția financiară comunitară pentru eradicarea pestei porcine clasice se stabilește prin Decizia 80/1096/CEE.

(2) Contribuția financiară comunitară pentru eradicarea brucelozei ovine se stabilește prin Decizia 90/242/CEE a Consiliului din 21 mai 1990 privind introducerea unei măsuri financiare comunitare în vederea eradicării brucelozei la ovine și caprine (17).

Articolul 27

(1) Se introduce o măsură financiară comunitară destinată rambursării cheltuielilor efectuate de statele membre în vederea finanțării programelor naționale de control, de eradicare și de monitorizare privind bolile animalelor și zoonozele care figurează în lista din anexa I (denumite în continuare „programe”).

Lista din anexa I poate fi modificată în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2), în special în cazul bolilor emergente ale animalelor care reprezintă un risc pentru sănătatea animalelor și, în mod indirect, pentru sănătatea publică, sau în funcție de noile date epidemiologice sau științifice.

(2) Anual, până la 30 aprilie, statele membre prezintă Comisiei programele anuale sau multianuale a căror lansare este prevăzută pentru anul următor și pentru care doresc să beneficieze de o contribuție financiară din partea Comunității.

Programele prezentate după data de 30 aprilie nu sunt eligibile pentru a beneficia de o finanțare în anul următor.

Programele prezentate de statele membre trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente:

(a)	o descriere a situației epidemiologice a bolii înainte de data la care începe programul;

(b)	descrierea și delimitarea zonelor geografice și administrative în care trebuie să se aplice programul;

(c)	durata preconizată a programului, măsurile care trebuie aplicate, precum și obiectivul care trebuie atins la finalul programului;

(d)	analiza costurilor estimative, precum și o estimare a beneficiilor preconizate ale programului.

Criteriile detaliate, inclusiv cele în care sunt vizate mai multe state membre, se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2).

În cadrul fiecărui program multianual prezentat de statul membru, se furnizează informațiile cerute în conformitate cu criteriile prevăzute la prezentul alineat pentru fiecare an cuprins în program.

(3) Comisia poate invita un stat membru să prezinte un program multianual sau, după caz, să prelungească durata unui program anual prezentat, atunci când aceasta consideră că este necesară o programare multianuală pentru a asigura în mod mai eficace și mai eficient controlul unei boli date, eradicarea și monitorizarea acesteia, în special atunci când există riscuri pentru sănătatea animală și, în mod indirect, pentru sănătatea publică.

Comisia poate coordona programele regionale la care participă mai multe state membre în cooperare cu statele membre în cauză.

(4) Comisia evaluează programele prezentate de statele membre, din punct de vedere veterinar și din punct de vedere financiar.

Statele membre transmit Comisiei informațiile suplimentare necesare pe care aceasta le solicită în vederea evaluării corespunzătoare a programului.

Etapa de colectare a tuturor informațiilor privind programele se încheie la data de 15 septembrie a fiecărui an.

(5) Până la data de 30 noiembrie a fiecărui an, se aprobă, în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (3):

(a)	programele, cu modificările eventuale, pentru a lua în considerare rezultatele evaluării prevăzute la alineatul (4) din prezentul articol;

(b)	nivelul contribuției financiare a Comunității;

(c)	plafonul contribuției financiare a Comunității;

(d)	eventualele condiții care ar trebui îndeplinite pentru a obține contribuția financiară a Comunității.

Nici un program nu se aprobă pentru o perioadă mai lungă de șase ani.

(6) Modificările aduse programelor se aprobă în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (3).

(7) Pentru fiecare program aprobat, statul membru transmite Comisiei următoarele rapoarte:

(a)	rapoarte intermediare tehnice și financiare;

(b)	până la data de 30 aprilie a fiecărui an, un raport tehnic detaliat care să prezinte o evaluare a rezultatelor obținute, precum și o evidență detaliată a cheltuielilor efectuate pentru exercițiul financiar precedent.

(8) Cererile de plată referitoare la cheltuielile efectuate de un stat membru pentru un program dat în anul precedent se prezintă Comisiei până la data de 30 aprilie.

În cazul prezentării cu întârziere a cererii de plată, contribuția financiară a Comunității se reduce cu 25 % la 1 iunie, cu 50 % la 1 august, cu 75 % la 1 septembrie și cu 100 % la 1 octombrie în același an.

Comisia adoptă decizia privind plata comunitară până la data de 30 octombrie a fiecărui an, luând în considerare rapoartele tehnice și financiare prezentate de statul membru în conformitate cu alineatul (7).

(9) Experții Comisiei pot efectua controale la fața locului, în colaborare cu autoritatea competentă, în măsura în care este necesar să se asigure punerea în aplicare uniformă a prezentei decizii, în conformitate cu articolul 45 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (18).

Experții Comisiei pot fi asistați la efectuarea controalelor respective de un grup de experți constituit în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2).

(10) Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2).

(11) Statele membre pot aloca fonduri destinate eradicării bolilor, în cazul animalelor de acvacultură menționate în anexa I la prezenta decizie, în cadrul programelor operaționale stabilite în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006.

Aceste fonduri se alocă în conformitate cu procedurile prevăzute la prezentul articol, cu următoarele adaptări:

(a)	nivelul ajutorului este conform nivelului prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1198/2006;

(b)	alineatul (8) din prezentul articol nu se aplică.

Eradicarea se efectuează în conformitate cu articolul 38 alineatul (1) din Directiva 2006/88/CE sau în cadrul unui program de eradicare.

Articolul 28

(1) Fără a aduce atingere articolelor 25, 26 și 27, nivelul contribuției financiare comunitare la programele privind maladiile prevăzute în articolele menționate anterior se stabilește de către Comisie, în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2), la nivelul a 50 % din costurile suportate de statele membre, prin compensarea proprietarilor pentru sacrificarea bovinelor datorită maladiei respective.

(2) La cererea unui stat membru, Comisia reexaminează, în cadrul Comitetului, situația cu privire la maladiile prevăzute la articolele 25, 26 și 27. Această reexaminare include atât situația veterinară, cât și estimarea cheltuielilor deja efectuate sau în curs de efectuare. După această reexaminare, orice nouă decizie privind contribuția financiară comunitară care poate depăși 50 % din costurile efectuate de statele membre, pentru a compensa proprietarii pentru sacrificarea animalelor datorită maladiei respective, se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (3).

Când se adoptă acea decizie, pot fi adoptate orice măsuri pe care statul membru respectiv trebuie să le ia pentru a asigura succesul acțiunii.

Articolul 29

Angajamentele bugetare comunitare destinate cofinanțării programelor se efectuează anual. Angajamentele privind cheltuielile destinate programelor multianuale se adoptă în conformitate cu articolul 76 alineatul (3) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (19). În cazul programelor multianuale, primul angajament bugetar se efectuează după aprobarea acestora. Fiecare dintre următoarele angajamente se efectuează de către Comisie pe baza unei decizii de acordare a unei contribuții, menționată la articolul 27 alineatul (5) din prezenta decizie.

CAPITOLUL IV

INSPECȚIA VETERINARĂ

SECȚIUNEA 1

Dispoziții introductive

Articolul 30

Comunitatea contribuie la îmbunătățirea eficacității inspecțiilor veterinare prin:

—	acordarea ajutorului financiar pentru laboratoarele de legătură și de referință;

—	acordarea unei contribuții financiare pentru efectuarea inspecțiilor care au ca scop prevenirea zoonozelor;

—	acordarea unei contribuții financiare pentru a pune în aplicare strategia de inspecție necesară funcționării pieței interne.

SECȚIUNEA 2

Laboratoarele de legătură și de referință

Articolul 31

(1) Orice laborator de legătură sau de referință desemnat ca atare în conformitate cu legislația veterinară comunitară și care îndeplinește obligațiile și cerințele stabilite în aceasta poate primi ajutor comunitar.

(2) Modalitățile de acordare a ajutorului prevăzut la alineatul (1), condițiile de reglementare și cuantumul acestuia se determină în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2).

(3) Creditele necesare pentru măsurile prevăzute în prezenta secțiune se adoptă anual, în cadrul procedurii bugetare.

SECȚIUNEA 3

Strategia de control

Articolul 32

(1) Fiecare stat membru întocmește un program de schimb de funcționari care își desfășoară activitatea în sectorul veterinar.

(2) În cadrul comitetului, Comisia, împreună cu statele membre, coordonează programele de schimb.

(3) Statul membru respectiv adoptă toate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a programelor de schimb coordonate.

(4) Punerea în aplicare a programelor de schimb este examinată, anual, în cadrul comitetului, pe baza rapoartelor statelor membre.

(5) Statele membre iau în considerare experiența acumulată pentru a îmbunătăți și extinde programele de schimb.

(6) Ajutorul financiar comunitar poate fi acordat în vederea bunei desfășurări a programelor de schimb, în special prin intermediul cursurilor de instruire menționate la articolul 34 alineatul (1). Nivelul și condițiile de acordare a contribuției financiare comunitare se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2).

(7) În sensul prezentului articol, se aplică articolele 23 și 24.

Articolul 33

Articolul 32 alineatele (6) și (7) se aplică cu privire la programele stabilite în conformitate cu Directiva 91/496/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a principiilor privind organizarea controalelor sanitar-veterinare ale animalelor provenite din țări terțe introduse în Comunitate (20) și cu Directiva 97/78/CE a Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a principiilor de bază ale organizării controalelor veterinare pentru produsele care provin din țări terțe și sunt introduse în Comunitate (21), în vederea organizării de controale veterinare la frontierele externe asupra produselor introduse în Comunitate din țări terțe.

Articolul 34

(1) Comisia poate organiza, în mod direct sau prin intermediul autorităților naționale competente, cursuri de perfecționare sau întâlniri pentru personalul statelor membre, în special pentru personalul responsabil cu controalele veterinare menționate la articolul 33.

În funcție de disponibilități, astfel de stagii sau ședințe de perfecționare pot să fie deschise, la cererea autorităților competente și după acordul Comisiei, personalului din țările terțe care au încheiat cu Comunitatea acorduri de cooperare în domeniul controlului veterinar, precum și absolvenților de științe veterinare dornici să-și completeze formarea în domeniul reglementării comunitare.

(2) Modalitățile de organizare a măsurilor prevăzute la alineatul (1) și nivelul contribuției financiare comunitare se stabilesc de către Comisie, în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2).

Articolul 35

(1) Introducerea unui sistem de identificare a animalelor și de notificare a maladiilor în cadrul legislației privind controalele veterinare în schimburile intracomunitare cu animale vii, în vederea realizării pieței interne, poate beneficia de asistență financiară comunitară.

(2) Modalitățile de organizare a măsurilor prevăzute la alineatul (1) și nivelul contribuției financiare comunitare se stabilesc de către Comisie, după consultarea Comitetului.

Articolul 36

(1) Se poate acorda o contribuție financiară comunitară pentru informatizarea procedurilor veterinare privind:

(a)	comerțul intracomunitar și importurile de animale vii și de produse de origine animală;

(b)	găzduirea, administrarea și întreținerea sistemelor informatice veterinare integrate, inclusiv, după caz, a interfețelor cu bazele de date naționale.

(2) Măsurile privind organizarea finanțării în conformitate cu alineatul (1) și nivelul contribuției comunitare se determină în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2).

Articolul 37

(1) Dacă un stat membru se confruntă, din punct de vedere structural sau geografic, cu probleme privind personalul sau infrastructura atunci când pune în aplicare noua strategie de control, datorate realizării pieței interne de animale vii și produse de origine animală, acesta poate obține, pentru o perioadă de tranziție, asistență comunitară financiară care se reduce progresiv.

(2) Statul membru respectiv transmite Comisiei un program național, însoțit de toate informațiile financiare adecvate, menit să îmbunătățească sistemul său de control.

(3) În sensul prezentului articol, se aplică dispozițiile articolului 27 alineatele (3)-(11).

Articolul 38

Creditele necesare pentru măsurile prevăzute în prezenta secțiune se adoptă anual, în cadrul procedurii bugetare.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 39

Cheltuielile supuse finanțării în condițiile prezentei decizii sunt gestionate direct de Comisie, în conformitate cu articolul 148 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002.

Articolul 40

(1) Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, instituit în temeiul articolului 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (22).

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la 15 zile.

Articolul 41

Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, la fiecare patru ani, un raport cu privire la situația sanitar-veterinară și la raportul cost/eficiență al punerii în aplicare a programelor în diverse state membre, cu explicarea, în special, a criteriilor adoptate.

Articolul 42

Decizia 90/424/CEE se abrogă.

Trimiterile la decizia abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta decizie și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență prevăzut în anexa III.

Articolul 43

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 25 mai 2009.

Pentru Consiliu

Președintele

J. ŠEBESTA

(1) Avizul din 16 decembrie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) JO L 224, 18.8.1990, p. 19.

(3) A se vedea anexa II.

(4) JO L 328, 24.11.2006, p. 14.

(5) JO L 145, 13.6.1977, p. 44.

(6) JO L 173, 19.6.1982, p. 18.

(7) JO L 325, 1.12.1980, p. 5.

(8) JO L 223, 2.8.1989, p. 19.

(9) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(10) JO L 210, 31.7.2006, p. 25.

(11) JO L 10, 14.1.2006, p. 16.

(12) JO L 223, 15.8.2006, p. 1.

(13) JO L 325, 12.12.2003, p. 31.

(14) JO L 378, 31.12.1982, p. 58.

(15) JO L 306, 22.11.2003, p. 1.

(16) JO L 368, 31.12.1991, p. 21.

(17) JO L 140, 1.6.1990, p. 123.

(18) JO L 165, 30.4.2004, p. 1.

(19) JO L 248, 16.9.2002, p. 1.

(20) JO L 268, 24.9.1991, p. 56.

(21) JO L 24, 30.1.1998, p. 9.

(22) JO L 31, 1.2.2002, p. 1.

ANEXA I

BOLILE ANIMALELOR șI ZOONOZELE

—	tuberculoza bovină

—	bruceloza bovină

—	bruceloza ovină și caprină (B. melitensis)

—	boala limbii albastre în zone endemice sau cu risc crescut

—	pesta porcină africană

—	boala veziculoasă a porcului

—	pesta porcină clasică

—

antraxul

—	pleuropneumonia contagioasă bovină

—	gripa aviară

—

rabia

—	echinococoza

—	encefalopatiile spongiforme transmisibile (EST)

—	campilobacterioza

—	listerioza

—	salmoneloza (salmonela zoonotică)

—	trichineloza

—	Escherichia coli verotoxigenă (E. coli)

—	septicemia hemoragică virală (SHV)

—	necroza hematopoietică infecțioasă (NHI)

—	herpesul crapului koi (KHV)

—	anemia infecțioasă a somonului (AIS)

—	infecția cu Marteilia refringens

—	infecția cu Bonamia ostreae

—	boala petelor albe la crustacee

ANEXA II

DECIZIA ABROGATĂ ȘI LISTA MODIFICĂRILOR ULTERIOARE

Decizia 90/424/CEE a Consiliului (JO L 224, 18.8.1990, p. 19)
Decizia 91/133/CEE a Consiliului (JO L 66, 13.3.1991, p. 18)
Regulamentul (CEE) nr. 3763/91 al Consiliului (JO L 356, 24.12.1991, p. 1)	Numai articolul 10 alineatul (1)
Decizia 92/337/CEE a Consiliului (JO L 187, 7.7.1992, p. 45)
Decizia 92/438/CEE a Consiliului (JO L 243, 25.8.1992, p. 27)	Numai articolul 11
Directiva 92/117/CEE a Consiliului (JO L 62, 15.3.1993, p. 38)	Numai articolul 9 alineatul (2)
Directiva 92/119/CEE a Consiliului (JO L 62, 15.3.1993, p. 69)	Numai articolul 23 alineatul (2)
Decizia 93/439/CEE a Comisiei (JO L 203, 13.8.1993, p. 34)
Decizia 94/77/CE a Comisiei (JO L 36, 8.2.1994, p. 15)
Decizia 94/370/CE a Consiliului (JO L 168, 2.7.1994, p. 31)
Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 al Consiliului (JO L 160, 26.6.1999, p. 103)	Numai articolul 17
Decizia 2001/12/CE a Consiliului (JO L 3, 6.1.2001, p. 27)
Decizia 2001/572/CE a Consiliului (JO L 203, 28.7.2001, p. 16)
Regulamentul (CE) nr. 806/2003 al Consiliului (JO L 122, 16.5.2003, p. 1)	Numai punctul 9 din anexa III
Directiva 2003/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 325, 12.12.2003, p. 31)	Numai articolul 16
Decizia 2006/53/CE a Consiliului (JO L 29, 2.2.2006, p. 37)
Decizia 2006/782/CE a Consiliului (JO L 328, 24.11.2006, p. 57)
Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului (JO L 363, 20.12.2006, p. 1)	Numai în ceea ce privește trimiterea la Decizia 90/424/CEE de la articolul 1 alineatul (2) a doua liniuță și punctul 3 din partea 5B(I) din anexă
Decizia 2006/965/CE a Consiliului (JO L 397, 30.12.2006, p. 22)	Numai articolul 1
Decizia 2008/685/CE a Comisiei (JO L 224, 22.8.2008, p. 11)

ANEXA III

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Decizia 90/424/CEE	Prezenta decizie
Articolele 1 și 2	Articolele 1 și 2
Articolul 3 alineatele (1) și (2)	Articolul 3 alineatele (1) și (2)
Articolul 3 alineatul (2a)	Articolul 3 alineatul (3)
Articolul 3 alineatul (3)	Articolul 3 alineatul (4)
Articolul 3 alineatul (4)	Articolul 3 alineatul (5)
Articolul 3 alineatul (5)	Articolul 3 alineatul (6)
Articolul 3a	Articolul 4
Articolul 3b	Articolul 5
Articolul 4	Articolul 6
Articolul 5	Articolul 7
Articolul 6	Articolul 8
Articolul 7	Articolul 9
Articolul 8	Articolul 10
Articolul 9	Articolul 11
Articolul 10	Articolul 12
Articolul 10a	Articolul 13
Articolul 11 alineatele (1)-(5)	Articolul 14 alineatele (1)-(5)
Articolul 11 alineatul (6)	—
Articolul 12	Articolul 15
Articolul 13	Articolul 16
Articolul 14	Articolul 17
Articolul 15	Articolul 18
Articolul 16	Articolul 19
Articolul 17	Articolul 20
Articolul 18	Articolul 21
Articolul 19	Articolul 22
Articolul 20	Articolul 23
Articolul 21	Articolul 24
Articolul 22 alineatul (1)	Articolul 25
Articolul 22 alineatul (2)	—
Articolul 23 alineatul (1)	Articolul 26 alineatul (1)
Articolul 23 alineatul (2)	—
Articolul 23 alineatul (3)	Articolul 26 alineatul (2)
Articolul 23 alineatul (4)	—
Articolul 24	Articolul 27
Articolul 25 alineatele (1) și (2)	Articolul 28 alineatele (1) și (2)
Articolul 25 alineatul (3)	—
Articolul 25 alineatul (4)	—
Articolul 26	Articolul 29
Articolul 27	Articolul 30
Articolul 28	Articolul 31
Articolul 34	Articolul 32
Articolul 35	Articolul 33
Articolul 36	Articolul 34
Articolul 37	Articolul 35
Articolul 37a	Articolul 36
Articolul 38	Articolul 37
Articolul 39	Articolul 38
Articolul 40a	Articolul 39
Articolul 41 alineatul (1)	Articolul 40 alineatul (1)
Articolul 41 alineatul (2)	Articolul 40 alineatul (2)
Articolul 42 alineatul (1)	—
Articolul 42 alineatul (2)	Articolul 40 alineatul (3)
Articolul 41 alineatul (3)	Articolul 40 alineatul (4)
Articolul 43 alineatul (1)	—
Articolul 43 alineatul (2)	—
Articolul 43a	Articolul 41
—	Articolul 42
Articolul 44	Articolul 43
Anexa	Anexa I
—	Anexa II
—	Anexa III

18.6.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 155/46

DECIZIA COMISIEI

din 15 iunie 2009

de modificare a Deciziilor 2008/603/CE, 2008/691/CE și 2008/751/CE cu privire la prelungirea derogărilor temporare de la regulile de origine prevăzute în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1528/2007 al Consiliului pentru a ține seama de situația specială din Mauritius, Seychelles și Madagascar în ceea ce privește tonul și fileul de ton

[notificată cu numărul C(2009) 4543]

(2009/471/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1528/2007 al Consiliului din 20 decembrie 2007 privind aplicarea regimurilor aplicabile produselor originare din anumite state care fac parte din grupul statelor din Africa, zona Caraibelor și Pacific (ACP) prevăzute în acordurile de stabilire sau care duc la stabilirea acordurilor de parteneriat economic (1), în special articolul 36 alineatul (4) din anexa II,

întrucât:

(1)

Decizia 2008/603/CE a Comisiei (2) din 17 iulie 2008 a fost adoptată în vederea acordării unei derogări temporare de la regulile de origine prevăzute în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1528/2007, pentru a ține seama de situația specială din Mauritius în ceea ce privește conservele de ton și fileul de ton. La 29 octombrie 2008, în conformitate cu articolul 36 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1528/2007, Mauritius a solicitat o nouă derogare de la regulile de origine prevăzute în anexa respectivă. În conformitate cu informațiile prezentate de Mauritius, capturile de ton crud rămân neobișnuit de reduse, chiar și în comparație cu variațiile sezoniere normale. Având în vedere că situația anormală din 2008 rămâne neschimbată în 2009, se impune acordarea unei noi derogări începând cu 1 ianuarie 2009.

(2)

Decizia 2008/691/CE a Comisiei (3) din 14 august 2008 a fost adoptată în vederea acordării unei derogări temporare de la regulile de origine prevăzute în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1528/2007, pentru a ține seama de situația specială din Seychelles în ceea ce privește conservele de ton. La 18 decembrie 2008, în conformitate cu articolul 36 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1528/2007, Seychelles a solicitat o nouă derogare de la regulile de origine prevăzute în anexa respectivă. În conformitate cu informațiile prezentate de Seychelles, capturile de ton crud rămân foarte reduse, chiar și în comparație cu variațiile sezoniere normale. Având în vedere că situația anormală din 2008 rămâne neschimbată în 2009, se impune acordarea unei noi derogări începând cu 1 ianuarie 2009.

(3)

Decizia 2008/751/CE a Comisiei (4) din 18 septembrie 2008 a fost adoptată în vederea acordării unei derogări temporare de la regulile de origine prevăzute în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1528/2007, pentru a ține seama de situația specială din Madagascar în ceea ce privește conservele de ton și fileul de ton. La 10 decembrie 2008, în conformitate cu articolul 36 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1528/2007, Madagascar a solicitat o nouă derogare de la regulile de origine prevăzute în anexa respectivă. În conformitate cu informațiile prezentate de Madagascar, aprovizionarea cu ton crud originar este, în continuare, dificilă, din cauza indisponibilității acestei resurse. Având în vedere că situația anormală din 2008 rămâne neschimbată în 2009, se impune acordarea unei noi derogări începând cu 1 ianuarie 2009.

(4)

Deciziile 2008/603/CE, 2008/691/CE și 2008/751/CE s-au aplicat până la 31 decembrie 2008 deoarece Acordul interimar de parteneriat economic între statele din Africa de Est și de Sud, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de altă parte (Acordul interimar de parteneriat AES-UE), nu a intrat în vigoare sau nu a fost aplicat provizoriu înainte de data respectivă.

(5)

În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1528/2007, regulile de origine prevăzute în anexa II la respectivul regulament și derogările de la aceste reguli urmează să fie înlocuite cu regulile prevăzute în Acordul interimar de parteneriat AES-UE a cărui intrare în vigoare sau aplicare provizorie este prevăzută pentru 2009.

(6)	Este necesară asigurarea continuității importurilor din țările ACP în Comunitate și a unei tranziții ușoare spre Acordul interimar de parteneriat economic. Prin urmare, este necesar ca aplicarea Deciziilor 2008/603/CE, 2008/691/CE și 2008/751/CE să se prelungească începând cu 1 ianuarie 2009.

(7)

Mauritius, Seychelles și Madagascar vor beneficia de o derogare automată de la regulile de origine pentru tonul înscris la poziția 1604 din SA, în conformitate cu dispozițiile relevante ale Protocolului privind originea anexat la Acordul interimar de parteneriat AES-UE semnat de aceste state, atunci când va intra în vigoare sau se va aplica provizoriu acest acord. Ar fi inoportun ca prin prezenta decizie să se acorde derogări în conformitate cu articolul 36 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1528/2007 care să depășească cota anuală acordată regiunii AES în temeiul Acordului interimar de parteneriat AES-UE. Prin urmare, s-a decis ca, la momentul semnării Acordului interimar de parteneriat AES-UE, să fie inclusă în acest acord o Declarație comună de interpretare care să reflecte înțelegerea comună conform căreia cotele anuale prevăzute de Acordul interimar de parteneriat AES-UE trebuie modificate corespunzător pentru anul 2009. În consecință, cotele pentru 2009 trebuie stabilite la nivelul celor din 2008.

(8)	Prin urmare, Deciziile 2008/603/CE, 2008/691/CE și 2008/751/CE trebuie modificate în consecință.

(9)	Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului Codului vamal,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Decizia 2008/603/CE se modifică după cum urmează:

Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 2

Derogarea prevăzută la articolul 1 se aplică produselor și cantităților stabilite în anexă care provin din Mauritius și care sunt declarate pentru a fi puse în liberă circulație pe teritoriul Comunității în perioadele 1 ianuarie 2008-31 decembrie 2008 și 1 ianuarie 2009-31 decembrie 2009.”

La articolul 6, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Prezenta decizie se aplică până când regulile de origine prevăzute în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1528/2007 se vor înlocui cu cele anexate la orice acord cu Mauritius, atunci când acel acord fie este aplicat provizoriu, fie intră în vigoare, luându-se în considerare data cea mai apropiată, dar în nici un caz mai târziu de 31 decembrie 2009.”

3.	Anexa se înlocuiește cu textul prevăzut în anexa I la prezenta decizie.

Articolul 2

Decizia 2008/691/CE se modifică după cum urmează:

Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 2

Derogarea prevăzută la articolul 1 se aplică produselor și cantităților stabilite în anexă care provin din Seychelles și care sunt declarate pentru a fi puse în liberă circulație pe teritoriul Comunității în perioadele 1 ianuarie 2008-31 decembrie 2008 și 1 ianuarie 2009-31 decembrie 2009.”

La articolul 6, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Prezenta decizie se aplică până când regulile de origine prevăzute în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1528/2007 se vor înlocui cu cele anexate la orice acord cu Seychelles, atunci când acel acord fie este aplicat provizoriu, fie intră în vigoare, luându-se în considerare data cea mai apropiată, dar în nici un caz mai târziu de 31 decembrie 2009.”

3.	Anexa se înlocuiește cu textul prevăzut în anexa II la prezenta decizie.

Articolul 3

Decizia 2008/751/CE se modifică după cum urmează:

Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 2

Derogarea prevăzută la articolul 1 se aplică produselor și cantităților stabilite în anexă care provin din Madagascar și care sunt declarate pentru a fi puse în liberă circulație pe teritoriul Comunității în perioadele 1 ianuarie 2008-31 decembrie 2008 și 1 ianuarie 2009-31 decembrie 2009.”

La articolul 6, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Prezenta decizie se aplică până când regulile de origine prevăzute în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1528/2007 se vor înlocui cu cele anexate la orice acord cu Madagascar, atunci când acel acord fie este aplicat provizoriu, fie intră în vigoare, luându-se în considerare data cea mai apropiată, dar în nici un caz mai târziu de 31 decembrie 2009.”

3.	Anexa se înlocuiește cu textul prevăzut în anexa III la prezenta decizie.

Articolul 4

Prezenta decizie se aplică de la 1 ianuarie 2009.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 15 iunie 2009.

Pentru Comisie

László KOVÁCS

Membru al Comisiei

(1) JO L 348, 31.12.2007, p. 1.

(2) JO L 194, 23.7.2008, p. 9.

(3) JO L 225, 23.8.2008, p. 17.

(4) JO L 255, 23.9.2008, p. 31.

ANEXA I

„ANEXĂ

Nr. de ordine	Codul NC	Descrierea mărfurilor	Perioade	Cantități
09.1668	ex 1604 14 11, ex 1604 14 18, ex 1604 20 70	Conserve de ton (1)	1.1.2008-31.12.2008	3 000 tone
			1.1.2009-31.12.2009	3 000 tone
09.1669	1604 14 16	File de ton	1.1.2008-31.12.2008	600 tone
			1.1.2009-31.12.2009	600 tone

(1) Sub orice formă de ambalare, dacă produsul se consideră ca fiind conservat în sensul poziției ex ex 1604 din SA.”

ANEXA II

„ANEXĂ

Nr. de ordine	Codul NC	Descrierea mărfurilor	Perioade	Cantitate
09.1666	ex 1604 14 11, ex 1604 14 18, ex 1604 20 70	Conserve de ton (1)	1.1.2008-31.12.2008	3 000 tone
09.1666	ex 1604 14 11, ex 1604 14 18, ex 1604 20 70	Conserve de ton (1)	1.1.2009-31.12.2009	3 000 tone

(1) Sub orice formă de ambalare, dacă produsul se consideră ca fiind conservat în sensul poziției ex ex 1604 din SA.”

ANEXA III

„ANEXĂ

Nr. de ordine	Codul NC	Descrierea mărfurilor	Perioade	Cantități
09.1645	ex 1604 14 11, ex 1604 14 18, ex 1604 20 70	Conserve de ton (1)	1.1.2008-31.12.2008	2 000 tone
			1.1.2009-31.12.2009	2 000 tone
09.1646	1604 14 16	File de ton	1.1.2008-31.12.2008	500 tone
			1.1.2009-31.12.2009	500 tone

(1) Sub orice formă de ambalare, dacă produsul se consideră ca fiind conservat în sensul poziției ex ex 1604 din SA.”

		ISSN 1830-3625 doi:10.3000/18303625.L_2009.155.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 155

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 52 18 iunie 2009

Cuprins		I Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie	Pagina
		REGULAMENTE
		Regulamentul (CE) nr. 513/2009 al Comisiei din 17 iunie 2009 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume	1
		Regulamentul (CE) nr. 514/2009 al Comisiei din 17 iunie 2009 de modificare a prețurilor reprezentative și a valorilor taxelor suplimentare de import pentru anumite produse din sectorul zahărului, stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 945/2008 pentru anul de comercializare 2008/2009	3
	*	Regulamentul (CE) nr. 515/2009 al Comisiei din 17 iunie 2009 de aprobare a unor modificări care nu sunt minore din caietul de sarcini al unei denumiri înregistrate în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Pera dell’Emilia Romagna (IGP)]	5
	*	Regulamentul (CE) nr. 516/2009 al Comisiei din 17 iunie 2009 de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Pagnotta del Dittaino (DOP)]	7
	*	Regulamentul (CE) nr. 517/2009 al Comisiei din 17 iunie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 43/2009 al Consiliului în ceea ce privește limitele de captură pentru pescuitul de uvă în apele comunitare din zona ICES IIIa și în apele comunitare din zonele ICES IIa și IV	9
		Regulamentul (CE) nr. 518/2009 al Comisiei din 17 iunie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 503/2009 de stabilire a taxelor de import în sectorul cerealelor începând cu 16 iunie 2009	11
		Regulamentul (CE) nr. 519/2009 al Comisiei din 17 iunie 2009 de stabilire a faptului că anumite limite privind eliberarea de licențe de import pentru produse din sectorul zahărului în cadrul contingentelor tarifare și al acordurilor preferențiale nu mai sunt atinse	14
		Regulamentul (CE) nr. 520/2009 al Comisiei din 17 iunie 2009 privind eliberarea de licențe de import pentru cererile depuse în primele șapte zile ale lunii iunie 2009 în cadrul contingentului tarifar deschis prin Regulamentul (CE) nr. 1399/2007 pentru importul de cârnați și anumite produse din carne originare din Elveția	15
		Regulamentul (CE) nr. 521/2009 al Comisiei din 17 iunie 2009 privind eliberarea de licențe de import pentru cererile depuse în primele șapte zile ale lunii iunie 2009 în cadrul contingentului tarifar deschis de Regulamentul (CE) nr. 1382/2007 pentru carnea de porc	16
		DIRECTIVE
	*	Directiva 2009/50/CE a Consiliului din 25 mai 2009 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților din țările terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate	17

(EUR/100 kg)
Cod NC	Codul țărilor terțe (1)	Valoare forfetară de import
0702 00 00	CL	55,0
	MA	32,7
	MK	45,7
	TR	57,3
	ZA	28,0
	ZZ	43,7
0707 00 05	TR	137,8
0707 00 05	ZZ	137,8
0709 90 70	TR	110,4
0709 90 70	ZZ	110,4
0805 50 10	AR	62,6
	BR	104,3
	TR	64,0
	ZA	62,9
	ZZ	73,5
0808 10 80	AR	77,7
	BR	79,4
	CL	77,7
	CN	71,2
	NZ	105,9
	US	114,1
	UY	49,5
	ZA	83,5
	ZZ	82,4
0809 10 00	TN	146,2
	TR	201,1
	US	174,4
	ZZ	173,9
0809 20 95	TR	435,5
0809 20 95	ZZ	435,5
0809 30	MA	405,8
	TR	175,4
	US	203,1
	ZZ	261,4
0809 40 05	AU	288,5
	CL	109,9
	ZZ	199,2

(EUR)
Codul NC	Valoarea prețului reprezentativ la 100 kg net din produsul în cauză	Valoarea taxei suplimentare la 100 kg net din produsul în cauză
1701 11 10 (1)	28,35	2,78
1701 11 90 (1)	28,35	7,36
1701 12 10 (1)	28,35	2,65
1701 12 90 (1)	28,35	6,93
1701 91 00 (2)	30,72	9,87
1701 99 10 (2)	30,72	5,35
1701 99 90 (2)	30,72	5,35
1702 90 95 (3)	0,31	0,34

Cod NC	Descrierea mărfurilor	Taxa la import (1) (în EUR/t)
1001 10 00	GRÂU dur de calitate superioară	0,00
	de calitate medie	0,00
	de calitate inferioară	0,00
1001 90 91	GRÂU comun, pentru sămânță	0,00
ex 1001 90 99	GRÂU comun de calitate superioară, altul decât pentru sămânță	0,00
1002 00 00	SECARĂ	45,92
1005 10 90	PORUMB pentru sămânță, altul decât hibrid	12,22
1005 90 00	PORUMB, altul decât pentru sămânță (2)	12,22
1007 00 90	SORG cu boabe, altul decât hibrid, destinat însămânțării	45,92

	II Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare nu este obligatorie
	DECIZII
	Consiliu
	2009/470/CE
*	Decizia Consiliului din 25 mai 2009 privind anumite cheltuieli în domeniul veterinar (versiune codificată)	30
	Comisie
	2009/471/CE
*	Decizia Comisiei din 15 iunie 2009 de modificare a Deciziilor 2008/603/CE, 2008/691/CE și 2008/751/CE cu privire la prelungirea derogărilor temporare de la regulile de origine prevăzute în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1528/2007 al Consiliului pentru a ține seama de situația specială din Mauritius, Seychelles și Madagascar în ceea ce privește tonul și fileul de ton [notificată cu numărul C(2009) 4543]	46