European flag

Jurnalul Ofícial
al Uniunii Europene

RO

Seria C


C/2023/54

9.10.2023

Acțiune introdusă la 31 iulie 2023 – Crédit agricole și alții/SRB

(Cauza T-456/23)

(C/2023/54)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Crédit agricole (Montrouge, Franța) și celelalte 55 de reclamante (reprezentanți: A. Gosset-Grainville și M. Trabucchi, avocați)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

în temeiul articolului 263 TFUE, anularea deciziei nr. SRB/ES/2023/23 din 2 mai 2023 privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2023 la FUR, în măsura în care le privește pe reclamante;

în temeiul articolului 277 TFUE, declararea ca fiind inaplicabile a următoarelor dispoziții din Regulamentul MUR (1), din regulamentul de punere în aplicare (2) și din regulamentul delegat (3):

articolul 69 alineatele (1) și (2) și articolul 70 alineatul (1) și alineatul (2) literele (a) și (b) din Regulamentul MUR;

articolul 4 alineatul (2), articolele 5, 6, 7 și 20, precum și anexa I la regulamentul delegat;

articolul 4 din regulamentul de punere în aplicare;

obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă opt motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o atingere adusă principiului egalității de tratament în măsura în care modalitățile de calcul al contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) prevăzute de Regulamentul MUR și de regulamentul delegat nu ar reflecta nici mărimea reală, nici riscul real al instituțiilor, ceea ce ar conduce la tratarea acestora în mod identic cu alte instituții cu caracteristici diferite.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o atingere adusă principiului proporționalității, întrucât mecanismul contribuțiilor ex ante la FUR, prevăzut de Regulamentul MUR și de regulamentul delegat, s-ar baza pe o apreciere care ar agrava în mod artificial profilul de risc al instituțiilor franceze mari și ar determina, prin urmare, un cuantum al contribuției care este disproporționat de ridicat în raport cu riscul real generat de aceste instituții.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o atingere adusă principiului securității juridice, din moment ce calculul cuantumului contribuțiilor ex ante stabilit prin Regulamentul MUR, prin regulamentul delegat și prin regulamentul de punere în aplicare nu ar permite instituțiilor bancare să anticipeze și să controleze cu o precizie satisfăcătoare cuantumul contribuției care le va fi impusă.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe o atingere adusă principiului bunei administrări, care include obligația de motivare, în măsura în care prin decizia atacată nu ar fi fost luați în considerare în mod corespunzător toți indicatorii de risc. În plus, această posibilitate acordată SRB de a ține seama sau nu de criteriile menționate, în conformitate cu articolul 20 din regulamentul delegat, ar fi nelegală.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept în ceea ce privește stabilirea coeficientului de ajustare. Reclamantele invocă o eroare de drept din moment ce SRB, care s-a întemeiat pe o interpretare eronată a mai multor dispoziții din Regulamentul MUR, a stabilit nivelul-țintă peste plafonul de 12,5 % din nivelul-țintă final prevăzut de articolul 70 din Regulamentul MUR. Reclamantele apreciază, în orice caz, că aceste dispoziții sunt intrinsec viciate.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe o eroare de drept în ceea ce privește restrângerea utilizării angajamentelor irevocabile de plată (denumite în continuare „AIP”). Reclamantele invocă o eroare de drept din moment ce SRB s-ar întemeia pe o interpretare eronată a dispozițiilor care reglementează recurgerea la AIP-uri, pe de o parte, pentru a restrânge partea AIP-urilor sub plafonul de 30 % al contribuțiilor ex ante fără a avea competență în acest sens și, pe de altă parte, pentru a limita exclusiv la numerar tipul garanției, lipsind astfel de efect util dispozițiile menționate.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere. Reclamantele susțin în această privință că riscurile de prociclicitate și de lichiditate invocate de SRB pentru a limita recurgerea la AIP-uri sunt nefondate, ținând seama în special de caracteristicile proprii AIP-urilor și de contextul utilizării lor.

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe o atingere adusă obligației de motivare. Reclamantele arată că decizia atacată nu indică în mod precis și detaliat cauza pentru care ar fi necesar, pe de o parte, să se stabilească la 22,5 % plafonul de recurgere la AIP-uri și, pe de altă parte, să nu se accepte ca garanție decât numerarul.


(1)  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 255, p. 1).

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 al Consiliului din 19 decembrie 2014 de stabilire a condițiilor uniforme de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 în ceea ce privește contribuțiile ex ante la Fondul unic de rezoluție (JO 2015, L 15, p. 1).

(3)  Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).


ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2023/54/oj

ISSN 1977-1029 (electronic edition)