Jurnalul Oficial C 171/26 m

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/2

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 26 martie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Högsta domstolen – Suedia) – C More Entertainment AB/Linus Sandberg

(Cauza C-279/13) (1)

([Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Drept de autor și drepturi conexe - Directiva 2001/29/CE - Societatea informațională - Armonizarea anumitor aspecte privind dreptul de autor și drepturile conexe - Articolul 3 alineatul (2) - Transmisie în direct a unei întâlniri sportive pe un site internet])

(2015/C 171/02)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Högsta domstolen

Părțile din procedura principală

Reclamantă: C More Entertainment AB

Pârât: Linus Sandberg

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care extinde dreptul exclusiv al organismelor de radiodifuziune menționate la acest articol 3 alineatul (2) litera (d) în privința actelor de comunicare publică pe care le-ar putea constitui transmisiile unor întâlniri sportive realizate în direct pe internet precum cele în discuție în litigiul principal, cu condiția ca o astfel de extindere să nu afecteze protecția dreptului de autor.

(1) JO C 207, 20.7.2013.

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/3

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 26 martie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour de cassation – Franța) – Gérard Fenoll/Centre d'aide par le travail „La Jouvene”, Association de parents et d'amis de personnes handicapées mentales (APEI) d’Avignon

(Cauza C-316/13) (1)

([Trimitere preliminară - Politica socială - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 31 alineatul (2) - Directiva 2003/88/CE - Articolul 7 - Noțiunea „lucrător” - Persoană cu handicap - Dreptul la concediul anual plătit - Reglementare națională contrară dreptului Uniunii - Rolul instanței naționale])

(2015/C 171/03)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation

Părțile din procedura principală

Reclamant: Gérard Fenoll

Pârâți: Centre d'aide par le travail „La Jouvene”, Association de parents et d'amis de personnes handicapées mentales (APEI) d’Avignon

Dispozitivul

Noțiunea „lucrător” în sensul articolului 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru și al articolului 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretată în sensul că poate include o persoană admisă într-un centru de asistență prin muncă precum cel în discuție în litigiul principal.

(1) JO C 215, 27.7.2013.

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/3

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 26 martie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny – Polonia) – Marian Macikowski/Dyrektor Izby Skarbowej w Gdańsku

(Cauza C-499/13) (1)

((Trimitere preliminară - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată - Principiile proporționalității și neutralității fiscale - Impozitarea livrării unui bun imobil în cadrul unei proceduri de executare silită prin vânzare la licitație - Reglementare națională care obligă executorul judecătoresc ce efectuează o asemenea vânzare să calculeze și să plătească TVA-ul aferent unei asemenea operațiuni - Plata prețului de achiziție instanței competente și necesitatea ca suma reprezentând TVA-ul să fie transferată, de acesta din urmă, executorului judecătoresc - Răspundere pecuniară și penală a executorului judecătoresc în cazul neplății TVA-ului - Diferență între termenul de drept comun pentru plata TVA-ului de către o persoană impozabilă și termenul impus unui asemenea executor judecătoresc - Imposibilitatea de a deduce TVA-ul plătit în amonte))

(2015/C 171/04)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Reclamant: Marian Macikowski

Pârât: Dyrektor Izby Skarbowej w Gdańsku

Dispozitivul

Articolele 9 și 193 și articolul 199 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei dispoziții a dreptului național cum este cea în discuție în litigiul principal, care, în cadrul unei vânzări a unui bun imobil printr-o procedură de executare silită, pune în sarcina unui operator, și anume executorul judecătoresc ce a efectuat respectiva vânzare, obligațiile de calculare, de colectare și de achitare a taxei pe valoarea adăugată datorate pe produsul acestei operațiuni în termenele stabilite.

Principiul proporționalității trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei dispoziții a dreptului național cum este cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia un executor judecătoresc trebuie să răspundă cu întregul său patrimoniu pentru cuantumul taxei pe valoarea adăugată datorate pentru produsul vânzării unui bun imobil realizate printr-o procedură de executare silită în cazul în care nu își execută obligația de colectare și de achitare a acestei taxe, cu condiția ca executorul judecătoresc în cauză să dispună în realitate de un mijloc juridic pentru a-și îndeplini această obligație, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

Articolele 206, 250 și 252 din Directiva 2006/112, precum și principiul neutralității fiscale trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei dispoziții a dreptului național cum este cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia plătitorul desemnat de această dispoziție are obligația să calculeze, să colecteze și să achite taxa pe valoarea adăugată datorată ca urmare a vânzării de bunuri realizate printr-o procedură de executare silită, fără a putea deduce cuantumul taxei pe valoarea adăugată plătite în amonte în perioada cuprinsă între începutul perioadei fiscale și data colectării taxei de la persoana impozabilă.

(1) JO C 367, 14.12.2013.

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/4

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 26 martie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Lietuvos Aukščiausiasis Teismas – Lituania) – „Litaksa” UAB/„BTA Insurance Company” SE

(Cauza C-556/13) (1)

((Trimitere preliminară - Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule - Directiva 90/232/CEE - Articolul 2 - Diferenţiere a cuantumului primei de asigurare în funcţie de teritoriul de circulaţie a vehiculului))

(2015/C 171/05)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos Aukščiausiasis Teismas

Părțile din procedura principală

Reclamantă:„Litaksa” UAB

Pârâtă:„BTA Insurance Company” SE

Dispozitivul

Articolul 2 din A treia directivă 90/232/CEE a Consiliului din 14 mai 1990 privind armonizarea legislaţiei statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005, trebuie interpretat în sensul că nu corespunde noţiunii „primă unică”, în sensul acestui articol, o primă care variază în funcţie de aspectul dacă vehiculul asigurat urmează să circule doar pe teritoriul statului membru pe care respectivul vehicul se află de regulă sau pe ansamblul teritoriului Uniunii Europene.

(1) JO C 24, 25.1.2014.

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/5

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 26 martie 2015 – Comisia Europeană/Moravia Gas Storage a.s., fostă Globula a.s., Republica Cehă

(Cauza C-596/13 P) (1)

((Recurs - Piața internă în sectorul gazelor naturale - Obligație a întreprinderilor din sectorul gazelor naturale - Punerea în aplicare a unui sistem de acces negociat al terților la instalațiile de depozitare a gazului - Decizie a autorităților cehe - Derogare temporară pentru viitoarele instalații de depozitare subterană a gazului de la Dambořice - Decizie a Comisiei - Dispunerea retragerii deciziei de derogare - Directivele 2003/55/CE și 2009/73/CE - Aplicare în timp))

(2015/C 171/06)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Armati și K. Herrmann, agenți)

Celelalte părți din procedură: Moravia Gas Storage a.s., fostă Globula a.s. (reprezentanți: P. Zákoucký și D. Koláček, advokáti), Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek, T. Müller și J. Vláčil, agenți)

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene Globula/Comisia (T-465/11, EU:T:2013:406).

2)	Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Uniunii Europene.

3)	Cererile privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

(1) JO C 61, 1.3.2014.

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/5

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 26 martie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal Administrativo – Portugalia) – Ambisig – Ambiente e Sistemas de Informação Geográfica SA/Nersant – Associação Empresarial da Região de Santarém, Núcleo Inicial – Formação e Consultoria Lda

(Cauza C-601/13) (1)

((Trimitere preliminară - Directiva 2004/18/CE - Contracte de achiziții publice de servicii - Desfășurarea procedurii - Criterii de atribuire a contractelor - Calificări ale personalului desemnat să execute contractele))

(2015/C 171/07)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal Administrativo

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Ambisig – Ambiente e Sistemas de Informação Geográfica SA

Pârâte: Nersant – Associação Empresarial da Região de Santarém, Núcleo Inicial – Formação e Consultoria Lda

Dispozitivul

În situația contractării de servicii cu caracter intelectual, de formare profesională și de consultanță, articolul 53 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii nu se opune stabilirii de către autoritatea contractantă a unui criteriu care permite evaluarea calității echipelor concret propuse de ofertanți pentru executarea acestui contract, criteriu care ține cont de componența echipei, precum și de experiența și de CV-urile membrilor acesteia.

(1) JO C 39, 8.2.2014.

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/6

Cerere de decizie preliminară introdusă de Naczelny Sąd Administracyjny (Polonia) la 5 iunie 2014 – Jednostka Innowacyjno-Wdrożeniowa Petrol S.C. Paczuski Maciej i Puławski Ryszard/Minister Finansów

(Cauza C-275/14)

(2015/C 171/09)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Jednostka Innowacyjno-Wdrożeniowa Petrol S.C. Paczuski Maciej i Puławski Ryszard

Pârât: Minister Finansów

Prin ordonanța din 5 februarie 2015, Curtea declară că articolul 2 alineatul (3) al doilea paragraf din Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (1), trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, prin care se aplică o acciză pe aditivii clasificați la codul 3811 din Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1031/2008 al Comisiei din 19 septembrie 2008, la o altă cotă decât cea aplicată carburantului la care sunt adăugați.

Articolul 2 alineatul (3) al doilea paragraf din Directiva 2003/96 trebuie interpretat în sensul că poate fi invocat de un particular împotriva administrației naționale competente în cadrul unui litigiu în fața instanțelor judecătorești naționale în vederea înlăturării aplicării unei reglementări naționale care ar fi incompatibilă cu această dispoziție.

(1) JO L 283, p. 51, Ediție specială, 09/vol. 2, p. 98.

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/7

Recurs introdus la 12 ianuarie 2015 de Ledra Advertising Ltd împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera întâi) din 10 noiembrie 2014 în cauza T-289/13, Ledra Advertising Ltd/Comisia și Banca Centrală Europeană

(Cauza C-8/15 P)

(2015/C 171/11)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Ledra Advertising Ltd (reprezentanți: C. Paschalides, Solicitor, A. Paschalides, avocat, și A. Riza QC)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Tribunalului:

—	admiterea recursului, respingerea cererilor pârâților, obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, atât a celor efectuate în fața Curții, cât și a celor efectuate în fața Tribunalului, și soluționarea cauzei pe fond.

Motivele și principalele argumente

Tribunalul a încălcat dreptul UE în aprecierea mai multor afirmații, după cum urmează.

Tribunalul s-a întemeiat pe faptul că „atribuțiile încredințate Comisiei […] în cadrul Tratatului MES nu presupun nicio putere decizională proprie și […] că activitățile exercitate de aceste două instituții în cadrul aceluiași tratat nu angajează decât MES” (1), fără a evalua deloc impactul afirmației juridice pe care a acceptat-o arguendo la punctul 48, potrivit căreia Comisia „nu a cedat controlul efectiv al rolului său în procesul decizional în temeiul articolului 136 alineatul (3) [TFUE] conform competențelor care îi sunt recunoscute la articolul 17 [TUE] de a acționa în calitate de instituție UE responsabilă să asigure compatibilitatea cu dreptul Uniunii a actelor încheiate în temeiul Tratatului MES”.

Se susține că în Hotărârea Pringle (2), pe care s-a întemeiat Tribunalul (3), s-a decis că, deși Comisia și BCE nu angajează decât MES (4), cu toate acestea, Curtea a observat, inter alia (5), la punctul 164 din hotărârea respectivă, că „competențele atribuite Comisiei prin Tratatul MES îi permit, astfel cum prevede articolul 13 alineatele (3) și (4) din acesta, să asigure compatibilitatea cu dreptul Uniunii a protocoalelor de acord încheiate de MES”, iar la punctul 174 că, „în temeiul articolului 13 alineatul (3) din acest tratat, protocolul de acord care este negociat cu statul membru care a solicitat un sprijin pentru stabilitate trebuie să fie pe deplin compatibil cu dreptul Uniunii”.

Afirmația „o cerere de despăgubire formulată împotriva Uniunii și întemeiată pe simpla nelegalitate a unui act sau a unui comportament care nu a fost adoptat de o instituție a Uniunii sau de agenții săi trebuie respinsă ca inadmisibilă” (6) a fost aplicată fără o evaluare a argumentelor din replica recurentei, conform cărora „[…] BCE [ar fi] acționat în calitate de [instituție UE], întrucât MES nu putea să exercite în mod legal un control efectiv al puterii coercitive în temeiul dreptului UE pentru a permite și/sau a face și/sau a acționa în virtutea amenințării. Puterea coercitivă menționată este acordată exclusiv […] în controlul efectiv al BCE, care nu poate fi cedat în temeiul dreptului Uniunii.”

„[C]omportamentul care se pretinde că se află la originea prejudiciului invocat este o abținere de a acționa din partea Comisiei cu ocazia semnării protocolului de acord […]. Cu toate acestea, semnarea protocolului de acord a intervenit după reducerea valorii depozitului reclamantei […]. Astfel, această reducere a avut loc la intrarea în vigoare a [măsurilor din 29 martie 2013]. În consecință, nu se poate considera că reclamanta a reușit să dovedească cu certitudinea necesară că prejudiciul pe care apreciază că l-a suferit a fost efectiv cauzat de inacțiunea reproșată Comisiei” (7). Această afirmație ignoră modul în care recurenta și-a expus cauza, menționat la punctul 41 din ordonanță, și anume: „[c]ondițiile referitoare la [FAF] acordată [Republicii Cipru] la 26 aprilie 2013și modul în care acestea au fost solicitate de Comisie și de BCE sunt cele care au cauzat reclamantei prejudiciul pentru care urmărește să obțină o despăgubire în temeiul articolelor 268 și 340 TFUE”. Modul în care acestea au fost impuse a implicat neasigurarea de către Comisie a conformității condiționalității cu dreptul UE și amenințarea BCE de a înceta furnizarea de euro către Cipru, care au constituit o succesiune de acte/abțineri de a acționa începând de la 15 martie 2013 și terminând cu respectarea condiționării la 29 martie 2013.

Conținutul protocolului de acord a fost contestat pentru motivul că acesta făcea referire la o respectare prealabilă a condiționării prealabile, care, ex hypotesi, a intervenit anterior reducerii valorii depozitelor recurentei, aspect pe care Tribunalul nu l-a apreciat ca parte integrantă a unei conduite.

„[Î]n cazurile în care comportamentul care se pretinde că se află la originea prejudiciului invocat constă într-o abținere de a acționa, este necesar în mod special să existe certitudinea că prejudiciul menționat a fost cauzat efectiv de inacțiunile reproșate și că nu a putut fi provocat de comportamente distincte de cele reproșate instituției pârâte”: Ordonanța Portela/Comisia (8). Cu alte cuvinte, „chiar și în cazul în care” (9) Comisia a acționat conform obligației sale de a asigura faptul că condițiile sunt conforme cu dreptul UE, acest lucru nu ar fi schimbat nimic, întrucât „semnarea protocolului de acord a intervenit după reducerea valorii depozitului reclamantei la BoC” (10). Tribunalul a omis din nou să aprecieze argumentele pe care s-a întemeiat recurenta: a se vedea, inter alia, literele (d) și (e) de mai sus.

În plus și cu titlu subsidiar, Tribunalul a săvârșit o eroare de fapt considerând că protocolul de acord a fost semnat după reducerea valorii depozitelor în toate cazurile. În cazul BoC, reducerea definitivă a valorii nu a intervenit decât după semnarea protocolului de acord la 26 aprilie 2013, și anume la sfârșitul lunii iunie 2013.

2.	În cazul în care CJE recunoaște faptul că pârâții au avut capacitatea juridică de a acționa în calitate de instituții ale UE, rezultă că decizia Tribunalului cu privire la al doilea capăt de cerere [privind anularea], menționat la punctele 55-60 din ordonanță, ar fi a fortiori inoperant.

(1) Punctul 45 din ordonanță.

(2) Hotărârea C-370/12 (EU:C:2012:756).

(3) Punctul 45 din ordonanță.

(4) Punctul 45 din Ordonanța din 10 noiembrie 2014.

(5) A se vedea de asemenea punctele 112 și 163.

(6) Punctul 43 din ordonanță și Ordonanța din 4 iulie 2013, Diadikasia Symvouloi Epicheiriseon/Comisia și alții (C-520/12 P, EU:C:2013:457)

(7) Punctul 54 din ordonanță.

(8) Ordonanța din 17 decembrie 2008, Portela/Comisia (T-137/07, EU:T:2008:589, punctul 80).

(9) Hotărârea din 25 iunie 1997, Perillo/Comisia (T-7/96, Rec, EU:T:1997:94).

(10) Punctul 54 din ordonanță.

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/9

Recurs introdus la 12 ianuarie 2015 de Andreas Eleftheriou, Eleni Eleftheriou și Lilia Papachristofi împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera întâi) din 10 noiembrie 2014 în cauza T-291/13, Andreas Eleftheriou, Eleni Eleftheriou și Lilia Papachristofi/Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană

(Cauza C-9/15 P)

(2015/C 171/12)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurenți: Andreas Eleftheriou, Eleni Eleftheriou și Lilia Papachristofi (reprezentanți: C. Paschalides, Solicitor, A. Paschalides, avocat, și A. Riza QC)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană

Concluziile recurenților

Recurenții solicită Tribunalului:

—	admiterea recursului, respingerea cererilor pârâților, obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, atât a celor efectuate în fața Curții, cât și a celor efectuate în fața Tribunalului, și soluționarea cauzei pe fond.

Motivele și principalele argumente

Tribunalul a încălcat dreptul UE în aprecierea mai multor afirmații, după cum urmează.

Afirmația „o cerere de despăgubire formulată împotriva Uniunii și întemeiată pe simpla nelegalitate a unui act sau a unui comportament care nu a fost adoptat de o instituție a Uniunii sau de agenții săi trebuie respinsă ca inadmisibilă” (6) a fost aplicată fără o evaluare a argumentelor din replica recurenților, conform cărora „[…] BCE [ar fi] acționat în calitate de [instituție UE], întrucât MES nu putea să exercite în mod legal un control efectiv al puterii coercitive în temeiul dreptului UE pentru a permite și/sau a face și/sau a acționa în virtutea amenințării. Puterea coercitivă menționată este acordată exclusiv […] în controlul efectiv al BCE, care nu poate fi cedat în temeiul dreptului Uniunii.”

„[C]omportamentul care se pretinde că se află la originea prejudiciului invocat este o abținere de a acționa din partea Comisiei cu ocazia semnării protocolului de acord […]. Cu toate acestea, semnarea protocolului de acord a intervenit după reducerea valorii depozitului reclamanților […]. Astfel, această reducere a avut loc la intrarea în vigoare a [măsurilor din 29 martie 2013]. În consecință, nu se poate considera că reclamanții au reușit să dovedească cu certitudinea necesară că prejudiciul pe care apreciază că l-a suferit a fost efectiv cauzat de inacțiunea reproșată Comisiei” (7). Această afirmație ignoră modul în care recurenții și-au expus cauza, menționat la punctul 41 din ordonanță, și anume: „[c]ondițiile referitoare la [FAF] acordată [Republicii Cipru] la 26 aprilie 2013și modul în care acestea au fost solicitate de Comisie și de BCE sunt cele care au cauzat reclamanților prejudiciul pentru care urmărește să obțină o despăgubire în temeiul articolelor 268 și 340 TFUE”. Modul în care acestea au fost impuse a implicat neasigurarea de către Comisie a conformității condiționalității cu dreptul UE și amenințarea BCE de a înceta furnizarea de euro către Cipru, care au constituit o succesiune de acte/abțineri de a acționa începând de la 15 martie 2013 și terminând cu respectarea condiționării la 29 martie 2013.

Conținutul protocolului de acord a fost contestat pentru motivul că acesta făcea referire la o respectare prealabilă a condiționării prealabile, care, ex hypotesi, a intervenit anterior reducerii valorii depozitelor recurenților, aspect pe care Tribunalul nu l-a apreciat ca parte integrantă a unei conduite.

„[Î]n cazurile în care comportamentul care se pretinde că se află la originea prejudiciului invocat constă într-o abținere de a acționa, este necesar în mod special să existe certitudinea că prejudiciul menționat a fost cauzat efectiv de inacțiunile reproșate și că nu a putut fi provocat de comportamente distincte de cele reproșate instituției pârâte”: Ordonanța Portela/Comisia (8). Cu alte cuvinte, „chiar și în cazul în care” (9) Comisia a acționat conform obligației sale de a asigura faptul că condițiile sunt conforme cu dreptul UE, acest lucru nu ar fi schimbat nimic, întrucât „semnarea protocolului de acord a intervenit după reducerea valorii depozitului reclamanților la BoC” (10). Tribunalul a omis din nou să aprecieze argumentele pe care s-au întemeiat recurenții: a se vedea, inter alia, literele (d) și (e) de mai sus.

2.	În cazul în care CJE recunoaște faptul că pârâții au avut capacitatea juridică de a acționa în calitate de instituții ale UE, rezultă că decizia Tribunalului cu privire la al doilea capăt de cerere [privind anularea], menționat la punctele 55-60 din ordonanță, ar fi a fortiori inoperant.

(1) Punctul 45 din ordonanță.

(2) Hotărârea C-370/12 (EU:C:2012:756).

(3) Punctul 45 din ordonanță.

(4) Punctul 45 din Ordonanța din 10 noiembrie 2014.

(5) A se vedea de asemenea punctele 112 și 163.

(6) Punctul 43 din ordonanță și Ordonanța din 4 iulie 2013, Diadikasia Symvouloi Epicheiriseon/Comisia și alții (C-520/12 P, EU:C:2013:457)

(7) Punctul 54 din ordonanță.

(8) Ordonanța din 17 decembrie 2008, Portela/Comisia (T-137/07, EU:T:2008:589, punctul 80).

(9) Hotărârea din 25 iunie 1997, Perillo/Comisia (T-7/96, Rec, EU:T:1997:94).

(10) Punctul 54 din ordonanță.

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/11

Recurs introdus la 12 ianuarie 2015 de Christos Theophilou și Eleni Theophilou împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera întâi) din 10 noiembrie 2014 în cauza T-293/13, Christos Theophilou și Eleni Theophilou/Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană

(Cauza C-10/15 P)

(2015/C 171/13)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurenți: Christos Theophilou și Eleni Theophilou (reprezentanți: C. Paschalides, Solicitor, A. Paschalides, avocat, și A. Riza QC)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană

Concluziile recurenților

Recurenții solicită Tribunalului:

—	admiterea recursului, respingerea cererilor pârâților, obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, atât a celor efectuate în fața Curții, cât și a celor efectuate în fața Tribunalului, și soluționarea cauzei pe fond.

Motivele și principalele argumente

Tribunalul a încălcat dreptul UE în aprecierea mai multor afirmații, după cum urmează.

Se susține că în Hotărârea Pringle (2), pe care s-a întemeiat Tribunalul (3), s-a decis că, deși Comisia și BCE nu angajează decât MES (4), cu toate acestea, Curtea a observat, inter alia (5),la punctul 164 din hotărârea respectivă, că „competențele atribuite Comisiei prin Tratatul MES îi permit, astfel cum prevede articolul 13 alineatele (3) și (4) din acesta, să asigure compatibilitatea cu dreptul Uniunii a protocoalelor de acord încheiate de MES”, iar la punctul 174 că, „în temeiul articolului 13 alineatul (3) din acest tratat, protocolul de acord care este negociat cu statul membru care a solicitat un sprijin pentru stabilitate trebuie să fie pe deplin compatibil cu dreptul Uniunii”.

Afirmația „o cerere de despăgubire formulată împotriva Uniunii și întemeiată pe simpla nelegalitate a unui act sau a unui comportament care nu a fost adoptat de o instituție a Uniunii sau de agenții săi trebuie respinsă ca inadmisibilă” (6) a fost aplicată fără o evaluare a argumentelor din replica recurenților, conform cărora „[…] BCE [ar fi] acționat în calitate de [instituție UE], întrucât MES nu putea să exercite în mod legal un control efectiv al puterii coercitive în temeiul dreptului UE pentru a permite și/sau a face și/sau a acționa în virtutea amenințării. Puterea coercitivă menționată este acordată exclusiv […] în controlul efectiv al BCE, care nu poate fi cedat în temeiul dreptului Uniunii.”

„[C]omportamentul care se pretinde că se află la originea prejudiciului invocat este o abținere de a acționa din partea Comisiei cu ocazia semnării protocolului de acord […]. Cu toate acestea, semnarea protocolului de acord a intervenit după reducerea valorii depozitului reclamanților […]. Astfel, această reducere a avut loc la intrarea în vigoare a [măsurilor din 29 martie 2013]. În consecință, nu se poate considera că reclamanții au reușit să dovedească cu certitudinea necesară că prejudiciul pe care apreciază că l-a suferit a fost efectiv cauzat de inacțiunea reproșată Comisiei.” (7) Această afirmație ignoră modul în care recurenții și-au expus cauza, menționat la punctul 41 din ordonanță, și anume: „[c]ondițiile referitoare la [FAF] acordată [Republicii Cipru] la 26 aprilie 2013și modul în care acestea au fost solicitate de Comisie și de BCE sunt cele care au cauzat reclamanților prejudiciul pentru care urmărește să obțină o despăgubire în temeiul articolelor 268 și 340 TFUE”. Modul în care acestea au fost impuse a implicat neasigurarea de către Comisie a conformității condiționalității cu dreptul UE și amenințarea BCE de a înceta furnizarea de euro către Cipru, care au constituit o succesiune de acte/abțineri de a acționa începând de la 15 martie 2013 și terminând cu respectarea condiționării la 29 martie 2013.

Conținutul protocolului de acord a fost contestat pentru motivul că acesta făcea referire la o respectare prealabilă a condiționării prealabile, care, ex hypotesi, a intervenit anterior reducerii valorii depozitelor recurenților, aspect pe care Tribunalul nu l-a apreciat ca parte integrantă a unei conduite.

„[Î]n cazurile în care comportamentul care se pretinde că se află la originea prejudiciului invocat constă într-o abținere de a acționa, este necesar în mod special să existe certitudinea că prejudiciul menționat a fost cauzat efectiv de inacțiunile reproșate și că nu a putut fi provocat de comportamente distincte de cele reproșate instituției pârâte”: Ordonanța Portela/Comisia (8). Cu alte cuvinte, „chiar și în cazul în care” (9) Comisia a acționat conform obligației sale de a asigura faptul că condițiile sunt conforme cu dreptul UE, acest lucru nu ar fi schimbat nimic, întrucât „semnarea protocolului de acord a intervenit după reducerea valorii depozitului reclamanților la BoC.” (10) Tribunalul a omis din nou să aprecieze argumentele pe care s-au întemeiat recurenții: a se vedea, inter alia, literele (d) și (e) de mai sus.

2.	În cazul în care CJE recunoaște faptul că pârâții au avut capacitatea juridică de a acționa în calitate de instituții ale UE, rezultă că decizia Tribunalului cu privire la al doilea capăt de cerere [privind anularea], menționat la punctele 55-60 din ordonanță, ar fi a fortiori inoperant.

(1) Punctul 45 din ordonanță.

(2) Hotărârea C-370/12 (EU:C:2012:756).

(3) Punctul 45 din ordonanță.

(4) Punctul 45 din Ordonanța din 10 noiembrie 2014.

(5) A se vedea de asemenea punctele 112 și 163.

(6) Punctul 43 din ordonanță și Ordonanța din 4 iulie 2013, Diadikasia Symvouloi Epicheiriseon/Comisia și alții (C-520/12 P, EU:C:2013:457)

(7) Punctul 54 din ordonanță.

(8) Ordonanța din 17 decembrie 2008, Portela/Comisia (T-137/07, EU:T:2008:589, punctul 80).

(9) Hotărârea din 25 iunie 1997, Perillo/Comisia (T-7/96, Rec, EU:T:1997:94).

(10) Punctul 54 din ordonanță.

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/13

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bayerischer Verwaltungsgerichtshof (Germania) la 10 februarie 2015 – Firma Theodor Pfister/Landkreis Main-Spessart

(Cauza C-58/15)

(2015/C 171/14)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bayerischer Verwaltungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Firma Theodor Pfister

Pârât: Landkreis Main-Spessart

Întrebarea preliminară

—

Articolul 27 alineatul (3) a doua teză din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 (1) al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 permite pentru perioada tranzitorie a anului 2007 perceperea de onorarii în materie de igiena cărnii care să acopere costurile, conform reglementării anterioare (Directiva 85/73/CEE în versiunea Directivei 96/43/CE)?

(1) Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (JO L 165, p. 1, Ediţie specială, 03/vol. 58, p. 216).

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/13

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Najwyższy (Polonia) la 17 iulie 2015 – Emmanuel Lebek/Janusz Domino

(Cauza C-70/15)

(2015/C 171/15)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Najwyższy

Părțile din procedura principală

Reclamant: Emmanuel Lebek

Pârât: Janusz Domino

Întrebările preliminare

Articolul 34 punctul 2 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (1) trebuie interpretat în sensul că posibilitatea menționată la acest articol privind exercitarea unei căi de atac include atât situația în care respectiva cale de atac poate fi introdusă în termenul prevăzut de dreptul național, cât și situația în care acest termen fiind deja expirat, este posibilă totuși formularea unei cereri de repunere în termen și ulterior – după admiterea acesteia – introducerea căii de atac corespunzătoare?

Articolul 19 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială („notificarea sau comunicarea actelor”) și abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului (2) trebuie interpretat în sensul că exclude aplicarea dispozițiilor dreptului național privind repunerea în termen pentru exercitarea unei căi de atac sau în sensul că pârâtul are opțiunea fie de a formula cererea menționată la această dispoziție, fie de a face uz de instituția juridică corespunzătoare prevăzută de dreptul național?

(1) JO L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74.

(2) JO L 324, p. 79.

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/14

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Oradea (România) la data de 18 februarie 2015 – Dumitru Tarcău, Ileana Tarcău/Banca Comercială Intesa Sanpaolo România SA – Sucursala Baia Mare și alții

(Cauza C-74/15)

(2015/C 171/16)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Curtea de Apel Oradea

Părţile din acţiunea principală

Reclamanți: Dumitru Tarcău, Ileana Tarcău

Pârâte: Banca Comercială Intesa Sanpaolo România SA – Sucursala Baia Mare, Banca Comercială Intesa Sanpaolo România SA Arad, Cristian Nicolae Tarcău, Corina Tarcău, SC Magenta prin lichidator Pareto Grup IPURL, SC Crisco SRL prin administrator judiciar special CII Renata Moldovan, SC Crisco SRL prin administrator special Cristian Tarcău

Întrebările preliminare

Articolul 2 litera (b) din Directiva 93/13/CEE (1), în privinţa definirii noţiunii de „consumator”, trebuie interpretat în sensul că include sau, dimpotrivă, în sensul că exclude din această definiţie persoanele fizice ce au semnat în calitate de garant-fideiusor acte adiţionale şi contracte accesorii (contracte de fideiusiune, de garanţie imobiliară) contractului de credit încheiat de o societate comercială în vederea desfăşurării activităţii sale, în condiţiile în care aceste persoane fizice nu au nicio legătură cu activitatea societăţii comerciale şi au acţionat în scopuri care se află în afara activităţii lor profesionale[?]

Articolul l alineatul (l) din Directiva 93/13/CEE trebuie interpretat în sensul că intră sub incidenţa acestei directive numai contractele încheiate între comercianţi şi consumatori având ca obiect vânzarea de bunuri sau servicii sau intră sub incidenţa acesteia şi contractele accesorii (contract de garanţie, de fideiusiune) unui contract de credit al cărui beneficiar este o societate comercială, încheiate de persoane fizice ce nu au nicio legătură cu activitatea societăţii comerciale şi care au acţionat în scopuri care se află în afara activităţii lor profesionale[?]

(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Ediţie specială, 15/vol. 2, p. 273).

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/15

Cerere de decizie preliminară introdusă de Grondwettelijk Hof (Belgia) la 19 februarie 2015 – Paul Vervloet şi alţii, Organisme voor de financiering van pensioenen Ogeo Fund, Gemeente Schaarbeek, Frédéric Ensch Famenne/Ministerraad, intervenienți: Arcofin CVBA şi alţii

(Cauza C-76/15)

(2015/C 171/17)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Grondwettelijk Hof

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Paul Vervloet, Marc De Witt, Edgard Timperman, Godelieve Van Braekel, Patrick Beckx, Marc De Schryver, Guy Deneire, Steve Van Hoof, Organisme voor de financiering van pensioenen Ogeo Fund, Gemeente Schaarbeek, Frédéric Ensch Famenne

Pârât: Ministerraad

Interveniente: Arcofin CVBA, Arcopar CVBA, Arcoplus CVBA

Întrebările preliminare

Articolele 2 și 3 din Directiva 94/19/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind sistemele de garantare a depozitelor eventual coroborate cu articolele 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2) și cu principiul general al egalității trebuie interpretate în sensul că:

a)	impun statelor membre obligația de a garanta acțiunile cooperativelor financiare autorizate în același mod ca depozitele?

se opun faptului ca un stat membru să încredințeze entității care are în parte sarcina garantării depozitelor menționate în această directivă misiunea de a garanta de asemenea, până la concurența sumei de 1 00 000 de euro, valoarea acțiunilor deținute de membrii persoane fizice ai unei cooperative financiare autorizate?

Decizia Comisiei Europene din 3 iulie 2014 (3)„privind ajutorul de stat SA.33927 (12/C) (ex 11/NN) pus în aplicare de Belgia – Schemă de garantare care protejează acțiunile membrilor persoane fizice ai cooperativelor financiare” este compatibilă cu articolele 107 și 296 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în condițiile în care califică drept ajutor de stat nou schema de garantare care face obiectul acestei decizii?

În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare, articolul 107 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că un sistem de garantare de stat, acordat unor persoane fizice care au calitatea de membri ai cooperativelor financiare autorizate în sensul articolului 36/24 alineatul 1 primul paragraf punctul 3 din Legea din 22 februarie 1998 privind stabilirea statutului de bază al Băncii Naționale a Belgiei constituie un ajutor de stat nou care trebuie notificat Comisiei Europene?

În cazul unui răspuns pozitiv la a doua întrebare, aceeași decizie a Comisiei Europene este compatibilă cu articolul 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul în care este interpretată în sensul că ajutorul de stat în discuție se presupune că a fost pus în aplicare anterior datei de 3 martie 2011 sau datei de 1 aprilie 2011 ori la una dintre aceste date, sau dimpotrivă, atunci când este interpretată în sensul că se presupune că ajutorul de stat respectiv a fost pus în aplicare la o dată ulterioară?

Articolul 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că interzice unui stat membru să adopte o măsură precum cea prevăzută la articolul 36/24 alineatul 1 punctul 3 din Legea din 22 februarie 1998 privind stabilirea statutului de bază al Băncii Naționale a Belgiei, în cazul în care această măsură pune în aplicare un ajutor de stat sau reprezintă un ajutor de stat care a fost deja pus în aplicare, iar acest ajutor de stat nu a fost încă notificat Comisiei Europene?

Articolul 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că interzice unui stat membru să adopte, fără notificare prealabilă către Comisie, o măsură precum cea prevăzută la articolul 36/24, alineatul 1 punctul 3 din Legea din 22 februarie 1998 privind stabilirea statutului de bază al Băncii Naționale a Belgiei, în cazul în care această măsură reprezintă un ajutor de stat care nu a fost pus încă în aplicare?

(1) JO L 135, p. 5, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 163.

(2) JO 2000, C 364, p. 1.

(3) Decizia Comisiei Europene din 3 iulie 2014 privind ajutorul de stat SA.33927 (12/C) (ex 11/NN) pus în aplicare de Belgia – Schemă de garantare care protejează acțiunile membrilor persoane fizice ai cooperativelor financiare [notificată cu numărul C(2014) 1021].

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/16

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht Düsseldorf (Germania) la 20 februarie 2015 – Colena AG/Deiters GmbH

(Cauza C-78/15)

(2015/C 171/18)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Colena AG

Pârâtă: Deiters GmbH

Întrebările preliminare

În cazul lentilelor de contact colorate cu motive și care nu sunt corectoare de vedere, compuse din copolimeri și din apă (hidrogel), este vorba despre un „produs cosmetic” („substanță” și/sau „amestec”), în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 (1), care, potrivit acestei dispoziții, este destinat punerii în contact cu părțile externe ale corpului uman?

În domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1223/2009 se încadrează astfel și un produs care, deși nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din acesta, potrivit destinației sale principale este perceput de un consumator mediu normal informat, atent și avizat că reprezintă un produs cosmetic, de exemplu atunci când ambalajul cuprinde mențiuni precum „Cosmetic eye accessories are governed by the EU Cosmetics Directive” sau „Colour eye accessories are governed by the EU Cosmetics Directive”?

(1) Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (JO L 342, p. 59).

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 27 februarie 2015 – Sprengen/Pakweg Douane BV/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-97/15)

(2015/C 171/19)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Recurentă: Sprengen/Pakweg Douane BV

Cealaltă parte din procedură: Staatssecretaris van Financiën

Întrebările preliminare

Nota 5 (C) ultimul paragraf la capitolul 84 din NC – dacă este cazul, luând în considerare anexele A și B la Acordul privind comerțul cu produse ale tehnologiei informației – trebuie interpretată în sensul că aparate precum screenplays descrise în prezenta hotărâre trebuie clasificate ca „unități de memorie pe harddisk” la subpoziția 8471 70 50 din NC, deși acestea prezintă caracteristici și proprietăți care le permit să reproducă pe un aparat TV sau pe un monitor TV fișiere multimedia stocate pe discurile dure, după convertirea fișierelor în semnale analogice?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, poziția 8521 din NC trebuie interpretată în acest caz în sensul că aparate precum screenplays trebuie clasificate la această poziție chiar și atunci când funcția de reproducere videofonică nu reprezintă unica lor funcție, ci funcția principală a acestora?

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de lo Social no 33 de Barcelona (Spania) la 27 februarie 2015 – María Begoña Espadas Recio/Servicio Público de Empleo Estatal (SPEE)

(Cauza C-98/15)

(2015/C 171/20)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Social no 33 de Barcelona

Părțile din procedura principală

Reclamantă: María Begoña Espadas Recio

Pârât: Servicio Público de Empleo Estatal (SPEE)

Întrebările preliminare

În conformitate cu jurisprudența care rezultă din Hotărârea Bruno și alții (C-395/08 și C-396/08, EU:C:2010:329), clauza 4 din acordul-cadru privind munca pe fracțiune de normă, anexat la Directiva 97/81/CE privind acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă (1) este aplicabilă în cazul unei prestații de șomaj de tip contributiv, cum este cea reglementată la articolul 210 din Legea generală a securității sociale spaniole, care este finanțată exclusiv din contribuțiile plătite de lucrător și de întreprinderile angajatoare și care este calculată în funcție de perioadele de muncă în care s-a cotizat în cei șase ani anteriori situației legale de șomaj?

În cazul unui răspuns afirmativ, în conformitate cu jurisprudența care rezultă din Hotărârea Bruno și alții (C-395/08 și C-396/08, EU:C:2010:329), clauza 4 din acordul-cadru trebuie interpretată în sensul că se opune unei norme naționale care, precum articolul 3 alineatul 4 din decretul regal nr. 625/1985 din 2 aprilie 1985 (regulamentul privind prestațiile de șomaj), la care face trimitere a patra normă de la alineatul 1 al celei de a șaptea dispoziții adiționale din Legea generală a securității sociale, care – în ceea ce privește munca pe fracțiune de normă de tip „vertical” (de doar 3 zile pe săptămână) – nu ia în considerare, în vederea stabilirii duratei prestației de șomaj, zilele nelucrate, în pofida faptului că s-au plătit contribuțiile aferente acestor zile, ceea ce are drept consecință reducerea duratei prestației recunoscute

Interdicția oricărei discriminări pe criterii de sex, directă sau indirectă, prevăzută la articolul 4 din Directiva 79/7/CEE (2) trebuie interpretată în sensul că ar împiedica aplicarea sau s-ar opune unei norme naționale precum articolul 3 alineatul 4 din decretul regal nr. 625/1985 din 2 aprilie 1985 (regulamentul privind prestațiile de șomaj), care, în ceea ce privește munca pe fracțiune de normă de tip „vertical” (de doar trei zile pe săptămână), nu ia în considerare ca zile de cotizare zilele nelucrate, ceea ce are drept consecință reducerea duratei prestației de șomaj?

(1) JO L 14, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 35.

(2) Directiva Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale (JO L 6, p. 24, Ediție specială, 05 vol. 1, p. 192).

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/18

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Supremo (Sala de lo Civil) (Spania) la 27 februarie 2015 – Christian Liffers/Producciones Mandarina, S.L. și Gestevisión Telecinco, S.A.

(Cauza C-99/15)

(2015/C 171/21)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo (Sala de lo Civil)

Părțile din procedura principală

Reclamant: Christian Liffers

Pârâte: Producciones Mandarina, S.L. și Gestevisión Telecinco, S.A.

Întrebarea preliminară

Articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală poate fi interpretat în sensul că se opune ca persoana căreia i s-a încălcat un drept de proprietate intelectuală, care solicită repararea prejudiciului patrimonial pe baza valorii redevențelor sau a drepturilor care ar fi fost datorate în cazul în care contravenientul ar fi cerut autorizația de a face uz de dreptul de proprietate intelectuală respectiv, să poată solicita în plus despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat?

(1) JO L 157, p. 45, Ediție specială, 17/vol. 2, p. 56.

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Ítélőtábla (Ungaria) la 2 martie 2015 – Gazdasági Versenyhivatal/Siemens Aktiengesellschaft Österreich

(Cauza C-102/15)

(2015/C 171/22)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Ítélőtábla

Părțile din procedura principală

Reclamant: Gazdasági Versenyhivatal

Pârâtă: Siemens Aktiengesellschaft Österreich

Întrebarea preliminară

Se consideră acțiune „în materie cvasidelictuală”, în conformitate cu articolul 5 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 (1) al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, cererea rezultată din rambursarea unei amenzi impuse în cadrul unei proceduri în materie de înțelegeri, plătită de o parte cu sediul social în alt stat membru – căreia i s-a admis rambursarea, declarată ulterior nejustificată – pe care autoritatea de protecție a concurenței o formulează împotriva părții menționate pentru a obține recuperarea dobânzilor prevăzute de reglementare în beneficiul său în caz de rambursare și care au fost plătite de respectiva autoritate?

(1) Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 12, p. 1, Ediţie specială, 19/vol. 3, p. 74).

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour d'appel de Pau (Franța) la 6 martie 2015 – Association des Utilisateurs et Distributeurs de l'AgroChimie Européenne (Audace), Phyteron 2000 SAS, Association des éleveurs solidaires, Cruzalebes EARL, Des deux rivières EARL, Mounacq EARL/GAEC Reconnu La Vinardière, Ministère public

(Cauza C-114/15)

(2015/C 171/23)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Pau

Părțile din procedura principală

Reclamante: Association des Utilisateurs et Distributeurs de l'AgroChimie Européenne (Audace), Phyteron 2000 SAS, Association des éleveurs solidaires, Cruzalebes EARL, Des deux rivières EARL, Mounacq EARL

Pârâți: GAEC Reconnu La Vinardière, Ministère public

Întrebările preliminare

O reglementare națională care permite accesul la importurile paralele de produse medicamentoase veterinare exclusiv distribuitorilor angro titulari ai autorizației prevăzute la articolul 65 din Directiva 2001/82/CE (1) și care îi exclude astfel de la aceste importuri pe titularii drepturilor de distribuire cu amănuntul și pe crescătorii de animale este conformă cu dispozițiile articolelor 34 TFUE–36 TFUE?

Dispozițiile articolului 65 din Directiva 2001/82/CE și ale articolului 16 din Directiva „servicii” 2006/123/CE (2) implică faptul că unui stat membru îi este permis să nu recunoască autorizațiile de distribuire angro a produselor medicamentoase veterinare eliberate de către autoritățile competente ale celorlalte state membre propriilor resortisanți și să solicite ca aceștia să fie și titulari ai autorizației de distribuire angro eliberate de către propriile autorități competente naționale pentru a avea dreptul să solicite și să folosească autorizații de importuri paralele de produse medicamentoase veterinare în acest stat membru?

O reglementare națională care îi asimilează pe importatorii paraleli de produse medicamentoase veterinare titularilor unei autorizații de exploatare, a cărei obligativitate nu este prevăzută de Directiva 2001/82/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare, cu modificările ulterioare, și care, în consecință, îi supune obligațiilor de a avea un sediu pe teritoriul statului membru în cauză și de a efectua ansamblul operațiunilor de farmacovigilență prevăzute la articolele 72–79 din directiva menționată este conformă cu articolele 34 TFUE, 36 TFUE și 56 TFUE și cu articolul 16 din Directiva „servicii” 2006/123/CE?

(1) Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare (JO L 311, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 31, p. 200).

(2) Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO L 376, p. 36, Ediție specială, 13/vol. 58, p. 50).

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/20

Cerere de decizie preliminară introdusă de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) (Regatul Unit) la 6 martie 2015 – Secretary of State for the Home Department/NA

(Cauza C-115/15)

(2015/C 171/24)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division)

Părțile din procedura principală

Recurent: Secretary of State for the Home Department

Intimată: NA

Întrebările preliminare

Cetățeanul unei țări terțe care este fost soț al unui cetățean al Uniunii trebuie să poată dovedi că fostul său soț exercita drepturi conferite prin tratat în statul membru gazdă la momentul divorțului lor pentru a-și păstra dreptul de ședere în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE (1)?

Un cetățean al Uniunii Europene are potrivit dreptului Uniunii dreptul de ședere într-un stat membru gazdă în temeiul articolelor 20 și 21 TFUE în situația în care singurul stat din cadrul Uniunii în care cetățeanul are dreptul să aibă reședinţa este cel a cărui cetățenie o deține, dar există o constatare de fapt a unei instanțe competente potrivit căreia expulzarea cetățeanului din statul membru gazdă în statul membru a cărui cetățenie o deține ar încălca drepturile sale conferite de articolul 8 din CEDO sau de articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii?

Atunci când cetățeanul Uniunii la care se referă a doua întrebare (de mai sus) este un copil, părintele în a cărui îngrijire exclusivă se află copilul respectiv are un drept derivat de ședere în statul membru gazdă în cazul în care copilul ar trebui să își însoțească părintele la expulzarea acestuia din urmă din statul membru gazdă?

Un copil are drept de ședere în statul membru gazdă potrivit articolului 12 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68/CEE (2) [în prezent articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 (3)] dacă părintele copilului care este cetățean al Uniunii și care a fost angajat în statul membru gazdă a încetat să aibă reședința în acest stat înainte de începerea studiilor de către copil în statul respectiv?

(1) Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO 2004, L 158, p. 77, Ediţie specială, 05/vol. 7, p. 56).

(2) Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității (JO 1968, L 257, p. 2, Ediţie specială, 05/vol. 1, p. 11).

(3) Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii (JO L 141, p. 1).

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/21

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Superior de Justicia de la Comunidad Autónoma del País Vasco (Spania) la 9 martie 2015 – Confederación Sindical ELA și Juan Manuel Martínez Sánchez/Aquarbe S.A.U. și Consorcio de Aguas de Busturialdea

(Cauza C-118/15)

(2015/C 171/25)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de la Comunidad Autónoma del País Vasco

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Confederación Sindical ELA și Juan Manuel Martínez Sánchez

Pârâte: Aquarbe S.A.U. și Consorcio de Aguas de Busturialdea

Întrebarea preliminară

Articolul l litera (b) din Directiva 2001/23/CE (1) a Consiliului din 12 martie 2001 coroborat cu articolul 4 alineatul (1) din aceasta se opune unei interpretări a legislației spaniole de transpunere în sensul că o întreprindere din sectorul public – titulară a unui serviciu inerent propriei sale activități și care necesită mijloace materiale specifice, pe care l-a realizat prin contract de gestionare a unui serviciu public, impunând întreprinderii contractante utilizarea acestor mijloace aflate în proprietatea sa – nu este supusă obligației de subrogare în cazul în care decide să nu prelungească contractul și să își asume direct executarea acestuia, utilizând personal propriu și excluzându-l pe cel utilizat de întreprinderea contractantă, astfel încât serviciul se îndeplinește fără altă modificare decât înlocuirea lucrătorilor care desfășoară activitatea și supunerea lor unei întreprinderi diferite?

(1) Privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (JO L 82, p. 16, Ediţie specială, 05/vol. 6, p. 20).

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/22

Cerere de decizie preliminară introdusă de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 10 martie 2015 – C

(Cauza C-122/15)

(2015/C 171/26)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein hallinto-oikeus

Părțile din procedura principală

Reclamant: C

Cealaltă parte: Veronsaajien oikeudenvalvontayksikkö

Întrebările preliminare

Articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78/CE (1) trebuie interpretat în sensul că o reglementare națională precum articolul 124 alineatele 1 și 4 din Legea privind impozitul pe venit (Tuloverolaki), care se referă la un impozit complementar pe veniturile din pensii, intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii și prin urmare se aplică în acest caz interdicția discriminării pe motive de vârstă în sensul articolului 21 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene?

A doua și a treia întrebare se adresează numai în cazul în care, la prima întrebare, Curtea răspunde că această situație intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii.

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: articolul 2 alineatele (1) și (2) litera (a) sau litera (b) din Directiva 2000/78 și articolul 21 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum articolul 124 alineatele 1 și 4 din Legea privind impozitul pe venit, referitoare la impozitul complementar pe veniturile din pensii, care prevede că veniturilor din pensii obținute de o persoană fizică – a căror percepere depinde, cel puțin indirect, de vârstă – li se aplică în anumite situații o cotă de impozitare mai mare decât veniturilor corespunzătoare dintr-o activitate profesională?

În situația în care dispozițiile menționate anterior ale Directivei 2000/78/CE și ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se opun unei reglementări naționale precum cea privind impozitul complementar pe veniturile din pensii, în speță, trebuie să se verifice dacă articolul 6 alineatul (1) din directiva menționată trebuie interpretat în sensul că o reglementare națională precum cea privind impozitul complementar pe veniturile din pensii poate fi considerată obiectivă și adecvată în sensul acestei dispoziții, precum și justificată de un obiectiv legitim, în special de politică a ocupării forței de muncă, a pieței muncii și a formării profesionale întrucât, astfel cum rezultă din lucrările pregătitoare ale Legii privind impozitul pe venit, scopul impozitului complementar pe veniturile din pensii este obținerea de venituri bugetare de la pensionarii cu capacitate contributivă ridicată, reducerea diferenței dintre sarcina fiscală asupra veniturilor din pensii și cea asupra veniturilor din activități profesionale și ameliorarea stimulării persoanelor mai în vârstă să rămână active pe piața muncii?

(1) Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, p. 16, Ediţie specială, 05/vol. 6, p. 7).

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/22

Cerere de decizie preliminară introdusă de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria) la 16 martie 2015 – X. M./Agentsia za darzhavna finansova inspektsia (ADFI)

(Cauza C-129/15)

(2015/C 171/27)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Sofia-grad

Părțile din procedura principală

Recurent: X. M.

Intimată: Agentsia za darzhavna finansova inspektsia (ADFI)

Întrebările preliminare

Articolul 1 alineatul (9) din Directiva 2004/18/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii trebuie interpretat în sensul că un organism/o societate comercială este un „organism de drept public” pentru simplul fapt că peste 30 % din veniturile sale provenite din activitatea din anul precedent au rezultat din activitățile medicale finanțate de Natsionalna zdravnoosiguritelna kasa (Casa Națională de Asigurări de Sănătate), în condiții de concurență efectivă cu alte organisme din domeniul sănătății?

2)	Articolul 1 alineatul (9) din Directiva 2004/18 trebuie interpretat în sensul că prestarea de servicii medicale în condiții de concurență efectivă de către societăți comerciale private constituite cu scop lucrativ poate fi considerată „îndeplinire a unor cerințe de interes general”?

Articolul 1 alineatul (9) din Directiva 2004/18 trebuie interpretat în sensul că se opune articolului 1 punctul 21 din Dopalnitelni razporedbi (Dispozițiile suplimentare) la Zakon za obshtestvenite porachki (Legea privind contractele de achiziții publice), potrivit cărora, pentru ca un organism să fie calificat drept organism de drept public este suficient să fie îndeplinită una dintre cerințele care corespund cerințelor cumulative prevăzute de directivă?

(1) Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediţie specială, 06/vol. 8, p. 116).

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/24

Hotărârea Tribunalului din 9 martie 2015 – Deutsche Börse/Comisia

(Cauza T-175/12) (1)

((„Concurență - Concentrări - Sectorul instrumentelor financiare - Piețe europene care au legătură cu produse derivate - Decizie prin care concentrarea este declarată incompatibilă cu piața internă - Aprecierea efectelor operațiunii asupra concurenței - Câștiguri de eficacitate - Angajamente”))

(2015/C 171/28)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Deutsche Börse AG (Frankfurt am Main, Germania) (reprezentanți: C. Zschocke, J. Beninca și T. Schwarze, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Christoforou, V. Bottka, N. Khan și B. Mongin, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Icap Securities Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: C. T. Riis-Madsen, avocat, și S. Stephanou, solicitor)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C (2012) 440 a Comisiei din 1 februarie 2012 prin care o concentrare este declarată incompatibilă cu piața comună și cu Acordul privind SEE (cazul COMP/M.6166 – Deutsche Börse/NYSE Euronext).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea

2)	Deutsche Börse AG suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană și de Icap Securities Ltd.

(1) JO C 174, 16.6.2012.

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/24

Ordonanța Tribunalului din 17 martie 2015 – Mammoet Salvage/Comisia Europeană

(Cauza T-234/14) (1)

((„Acțiune în constatarea abținerii de a acționa și în despăgubire - Răspundere contractuală - Răspundere extracontractuală - Excepție de inadmisibilitate - Al optulea Fond european de dezvoltare - Lucrări de îndepărtare a 74 de epave din golful Nouadhibou - Contract încheiat între reclamantă și Mauritania și andosat de Comisie pentru finanțare de către Uniune - Executarea contractului - Prelungire a termenului limită al obligațiilor de plată ale Uniunii în temeiul contractului - Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată”))

(2015/C 171/29)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Reclamantă: Mammoet Salvage BV (Rotterdam, Ţările de Jos) (reprezentanţi: P. Kuypers şi A. Schadd, avocaţi)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Van Nuffel şi S. Bartelt, agenţi)

Obiectul

Cu titlu principal, o cerere întemeiată pe articolul 265 TFUE prin care se urmărește constatarea faptului că Comisia s-ar fi abținut în mod nelegal de la soluționarea cererii reclamantei de a prelungi durata obligațiilor de plată ale Uniunii în temeiul contractului privind lucrările de îndepărtare a 74 de epave din golful Nouadhibou (Mauritania), încheiat între reclamantă și Republica Islamică Mauritania și andosat de Comisie pentru finanțare în cadrul celui de al optulea Fond european de dezvoltare, precum și, cu titlu subsidiar, o cerere prin care se urmărește obligarea Comisiei, în temeiul răspunderii contractuale a Uniunii, la plata către reclamantă a facturilor emise pe baza contractului sus-menționat și, cu titlu încă mai subsidiar, o cerere prin care se urmărește recunoașterea răspunderii extracontractuale a Uniunii.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Mammoet Salvage BV la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 184, 16.6.2014.

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/25

Acțiune introdusă la 17 februarie 2015 – European Dynamics Luxembourg și Evropaïki Dynamiki/Comisia

(Cauza T-74/15)

(2015/C 171/30)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: European Dynamics Luxembourg SA (Luxemburg, Luxemburg), Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE (Atena, Grecia) (reprezentanți: I. Ampazis și M. Sfyri, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comisiei [ESTAT/G0/MHF/Gl/MH/nf D (2014) 8 decembrie 2014], notificată reclamantelor ca anexă la Customer Additional Information Form DESIS III-000455-6000494078-REQ-01-CINF-03 din 9 decembrie 2014, prin care a fost respinsă oferta acestora cu privire la cererea de servicii nr. DESIS III-000455-6000494078-REQ-01 în cadrul contractului-cadru ESP DESIS III lotul nr. 4;

—

anularea deciziei Comisiei, notificată reclamantelor ca anexă la Customer Additional Information Form DESIS III-000485-6000494078-REQ-01-CINF-02 din 12 decembrie 2014, prin care a fost respinsă oferta acestora cu privire la cererea de servicii nr. DESIS III-000485-6000494078-REQ-0l, în cadrul contractului-cadru ESP-DESIS III lotul nr. 4;

—	obligarea Comisiei la plata prejudiciilor suferite de reclamante ca urmare a pierderii unei șanse în cazul DESIS III-000485-6000494078-REQ-01-CINF-02, în valoare de 12 000 de euro, plus dobânzi;

—	obligarea Comisiei să plătească cheltuielile de judecată efectuate de reclamante, precum și alte costuri și cheltuieli suportate în legătură cu această cerere, chiar dacă prezenta cerere este respinsă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă două motive.

În primul rând, reclamantele susțin că Comisia a încălcat obligația de motivare în cadrul evaluării ofertei acestora în cadrul DESIS III-000455-6000494078-REQ-01 și DESIS III-000485-6000494078-REQ-01.

În al doilea rând, reclamantele susțin că Comisia a săvârșit mai multe erori vădite de apreciere în cadrul evaluării ofertei acestora în cadrul DESIS III-000485-6000494078-REQ-01.

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/26

Acțiune introdusă la 25 februarie 2015 – Uganda Commercial Impex/Consiliul

(Cauza T-107/15)

(2015/C 171/31)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Uganda Commercial Impex Ltd (Kampala, Uganda) (reprezentanți: S. Zaiwalla, P. Reddy, K. Mittal și Z. Burbeza, Solicitors, și R. Blakeley, Barrister)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei de punere în aplicare 2014/862/PESC a Consiliului (1) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1275/2014 (2) în măsura în care aceste acte se aplică reclamantei [inclusiv menționarea acesteia la litera (b) punctul 9 din anexa la Decizia 2014/862/PESC];

—	în măsura în care este necesar, declararea inaplicabilității articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 din 18 iulie 2005 (astfel cum a fost modificat) în privința reclamantei și

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Consiliul nu a efectuat nicio examinare independentă cu privire la desemnarea reclamantei sau nu a efectuat nicio examinare independentă adecvată în acest sens, astfel cum era obligat să o facă, și a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a urmat decizia Comitetului de Sancțiuni al Națiunilor Unite fără să întreprindă o examinare la nivelul Uniunii.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Consiliul a comis o eroare vădită de apreciere și/sau că desemnarea reclamantei este nelegală întrucât criteriile de desemnare nu sunt întrunite în cazul acesteia. În special, nu există niciun temei pentru a se susține că reclamanta a încălcat embargoul cu privire la arme, iar Consiliul nu poate sau nu a reușit să demonstreze situația de fapt relevantă cuprinsă în motivarea deciziei.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Consiliu a drepturilor procedurale ale reclamantei, în special a dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă, prin, inter alia, faptul că nu a furnizat reclamantei elementele de probă pe baza cărora a fost menținută desemnarea sa înainte de adoptarea Deciziei de punere în aplicare 2014/862/PESC și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1275/2014, și prin faptul că nu a indicat o motivare corespunzătoare.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că desemnarea reclamantei încalcă în orice caz drepturile fundamentale ale acesteia și principiul proporționalității.

(1) Decizia de punere în aplicare 2014/862/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2014 de punere în aplicare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (JO L 346, p.36)

(2) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1275/2014 al Consiliului din 1 decembrie 2014 privind punerea în aplicare a articolului 9 alineatele (1) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 de instituire a anumitor măsuri speciale împotriva persoanelor ale căror acțiuni încalcă embargoul asupra armelor impus Republicii Democratice Congo (JO L 346, p.3)

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/27

Acțiune introdusă la 2 martie 2015 – Republica Elenă/Comisia

(Cauza T-112/15)

(2015/C 171/32)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Republica Elenă (reprezentanți: Ι.-Κ. Chalkias, G. Kanellopoulos, Ε. Leftheriotou și Α.-Ε. Vasilopoulou)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Anularea Deciziei de punere în aplicare a Comisiei de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) [notificată cu numărul C (2014) 10135] (JO L 369, p. 71), în măsura în care sunt excluse de la finanțarea de către Uniunea Europeană cheltuieli efectuate în sectorul ajutoarelor pe suprafață în anul de cerere 2008 și care reprezintă: a) 10 % din suma totală a cheltuielilor efectuate pentru ajutorul pentru pășuni; b) 5 % din suma totală a cheltuielilor efectuate pentru ajutoarele suplimentare cuplate și c) 5 % din suma totală a cheltuielilor efectuate în sectorul dezvoltării rurale.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

În ceea ce privește rectificarea de 10 % impusă pentru zonele de pășuni:

—	prin primul motiv de anulare se invocă faptul că articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 796/2004 (1) al Comisiei din 21 aprilie 2004 a fost interpretat și aplicat în mod eronat în legătură cu definiția pășunilor, precum și motivarea insuficientă și încălcarea principiului proporționalității.

În ceea ce privește rectificările de 5 % impuse pentru ajutoarele suplimentare cuplate pe suprafață și pentru măsurile de dezvoltare rurală:

—	prin al doilea motiv de anulare se susține că rectificarea financiară de 5 % pentru ajutoarele suplimentare cuplate pe suprafață a fost impusă ca urmare a unei erori de fapt, cu o motivare insuficientă și cu încălcarea principiului proporționalității;

—

prin al treilea motiv de anulare reclamanta arată că rectificarea financiară de 5 % prevăzută pentru ajutoarele din al doilea pilon a fost impusă nejustificat și că, în orice caz, aprecierea efectuată de Comisie în această privință este afectată de o eroare de fapt și este vădit disproporționată în raport cu riscul estimat în concluziile sale pe fond legate de al doilea pilon. Mai concret, în ceea ce privește măsura 214 din Programul de Dezvoltare Rurală, se susține că rectificarea impusă este în parte cea de a doua consecutivă pentru același obiect, motiv pentru care este nelegitimă și trebuie declarată nulă.

(1) Regulamentul (CE) nr. 796/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a eco-condiționării, a modulării și a sistemului integrat de gestionare și control, prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori (JO L 141, p. 18, Ediție specială, 03/vol. 56, p. 210).

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/28

Acțiune introdusă la 4 martie 2015 – Estonia/Comisia

(Cauza T-117/15)

(2015/C 171/33)

Limba de procedură: estona

Părțile

Reclamantă: Republica Estonia (reprezentant: Kristi Kraavi-Käerdi, agent)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei cuprinse în scrisoarea Comisiei Europene din 22 decembrie 2014 (Ares(2014)4324235) prin care s-a refuzat modificarea Deciziei 2006/776/CE privind sumele de achitat pentru cantităţile excedentare de zahăr neeliminate (1);

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

Primul motiv, prin care se susține că decizia atacată este contrară dispozițiilor coroborate ale anexei IV punctul 4 alineatul (2) și ale articolului 58 din Actul de aderare (2)

—

Potrivit reclamantei, rezultă cu claritate din Hotărârea Curții din 12 iulie 2012, Pimix (C-146/11, Rep., EU:C:2012:450) că decizia 2006/776 a Comisiei este, de la adoptare, contrară dispozițiilor citate în Actul de aderare și că Comisia ar fi trebuit să o modifice. Dat fiind că, prin decizia atacată, Comisia a refuzat să modifice Decizia 2006/776, decizia atacată este de asemenea contrară dispozițiilor citate ale Actului de aderare.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări

—

Potrivit reclamantei, în temeiul principiului bunei administrări, Comisia este ținută să aplice actele juridice în conformitate cu interpretarea dată de Curte. Întrucât Comisia nu a armonizat Decizia 2006/776 cu dreptul Uniunii, astfel cum rezultă din Hotărârile Tribunalului Republica Cehă/Comisia (T-248/07, Rep., EU:T:2012:170) și Lituania/Comisia (T-262/07, Rep., EU:T:2012:171) și din Hotărârea Curții Pimix (C-146/11, EU:C:2012:450), aceasta a încălcat principiul bunei administrări.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității

—

Potrivit reclamantei, decizia atacată și Decizia 2006/776 sunt contrare principiului proporționalității, dat fiind că Estonia nu se poate întemeia, în privința împotriva persoanelor, pe Regulamentul (CE) nr. 60/2004 (3), iar obligațiile care incumbă Estoniei în temeiul acestor decizii se limitează la plăți către bugetul Uniunii și nu permit atingerea obiectivelor sistemului de eliminare a stocurilor excedentare de zahăr.

Al patrulea motiv, prin care se susține că Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală din cadrul Comisiei nu avea competența de a adopta decizia atacată

—	Reclamanta susține că decizia privind modificarea sau nemodificarea Deciziei 2006/776 a Comisiei ar fi trebuit să fie adoptată de colegiul comisarilor. Este vorba despre o decizie de principiu a cărei adoptare nu poate fi delegată.

(1) Decizia 2006/776/CE a Comisiei din 13 noiembrie 2006 privind sumele de achitat pentru cantităţile excedentare de zahăr neeliminate (JO L 314, p. 35).

(2) Actul privind condițiile de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO 2003, L 236, p. 33).

(3) Regulamentul (CE) nr. 60/2004 al Comisiei din 14 ianuarie 2004 de instituire a unor măsuri tranzitorii în sectorul zahărului în vederea aderării Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei la Uniunea Europeană (JO 2004 L 9, p. 8, Ediție specială, 3/vol. 52, p. 202).

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/29

Acțiune introdusă la 16 martie 2015 – Unicorn/OAPI – Mercilink Equipment Leasing (UNICORN-čerpací stanice)

(Cauza T-123/15)

(2015/C 171/34)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Unicorn a.s. (Praga, Republica Cehă) (reprezentant: L. Lorenc, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Mercilink Equipment Leasing Ltd (Limassol, Cipru)

Datele privind procedura în fața OAPI

Solicitantul: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca comunitară verbală „UNICORN-čerpací stanice” – marca comunitară nr. 1 1 0 14 685

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a OAPI din 13 ianuarie 2015 în cauza R 153/2014-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	OAPI nu a luat în considerare în mod corespunzător elementele de probă prezentate de reclamantă;

—	OAPI a examinat în mod eronat buna notorietate a mărcilor anterioare.

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/30

Acțiune introdusă la 18 martie 2015 – Unicorn/OAPI – Mercilink Equipment Leasing (UNICORN)

(Cauza T-124/15)

(2015/C 171/35)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Unicorn a.s. (Praga, Republica Cehă) (reprezentant: L. Lorenc, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Mercilink Equipment Leasing Ltd (Limassol, Cipru)

Datele privind procedura în fața OAPI

Solicitant: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca în litigiu: marca comunitară figurativă (Reprezentarea unui unicorn) – marca comunitară nr. 11 014 743.

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de opoziție.

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a OAPI din 13 ianuarie 2015 în cauza R-149/2014-5.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	OAPI nu a luat în considerare în mod adecvat probele prezentate de reclamantă;

—	OAPI a apreciat în mod greșit bună reputație a mărcilor anterioare.

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/31

Acţiune introdusă la 18 martie 2015 – Unicorn/OAPI – Mercilink Equipment Leasing (UNICORN)

(Cauza T-125/15)

(2015/C 171/36)

Limba în care a fost formulată acţiunea: engleza

Părţile

Reclamantă: Unicorn a.s. (Praga, Republica Cehă) (reprezentant: L. Lorenc, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Mercilink Equipment Leasing Ltd (Limassol, Cipru)

Datele privind procedura în faţa OAPI

Solicitantul: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca comunitară figurativă care cuprinde elementele verbale „UNICORN” – marca comunitară nr. 1 1 0 14 701

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de opoziţie

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a OAPI din 13 ianuarie 2015 în cauza R 150/2014-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	OAPI nu a luat în considerare în mod corespunzător probele prezentate de reclamantă;

—	OAPI a apreciat în mod eronat buna reputaţie a mărcilor anterioare.

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/31

Acțiune introdusă la 20 martie 2015 – Rotkäppchen – Mumm Sektkellereien/OAPI – Ruiz Moncayo (RED RIDING HOOD)

(Cauza T-128/15)

(2015/C 171/37)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Rotkäppchen – Mumm Sektkellereien GmbH (Freyburg, Germania) (reprezentant: W. Berlit, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Alberto Ruiz Moncayo (Entrena, Spania)

Datele privind procedura în fața OAPI

Solicitantul: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca în litigiu: marca comunitară verbală „RED RIDING HOOD” – cererea de înregistrare a unei mărci nr. 1 1 2 99 831.

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de opoziție.

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a OAPI din 28 ianuarie 2015 în cauza R 1012/2014-4.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	anularea deciziei diviziei de opoziţie din 27 martie 2014 pronunţate în procedura de opoziţie nr. B 2 1 77 817;

—	respingerea cererii de înregistrare a unei mărci nr. 1 1 2 99 831,

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/32

Acțiune introdusă la 23 martie 2015 – salesforce.com/OAPI (SOCIAL.COM)

(Cauza T-134/15)

(2015/C 171/38)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: salesforce.com, Inc. (San Francisco, Statele Unite) (reprezentanți: A. Nordemann, M. Maier, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Datele privind procedura în fața OAPI

Marca în litigiu: marca comunitară verbală „SOCIAL.COM” – cererea de înregistrare nr. 1 2 2 45 411

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a OAPI din 20 ianuarie 2015 în cauza R 1752/2014-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) coroborat cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) coroborat cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009.

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/33

Acțiune introdusă la 30 martie 2015 – DHL Express (France)/OAPI – Chronopost (WEBSHIPPING)

(Cauza T-142/15)

(2015/C 171/39)

Limba în care a fost formulată acțiunea: franceza

Părțile

Reclamantă: DHL Express (France) (Le Bourget, Franța) (reprezentanți: A. Casalonga, F. Codevelle, C. Bercial Arias, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Chronopost (Paris, Franța)

Datele privind procedura în fața OAPI

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca comunitară nr. 1 909 183

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a OAPI din 28 ianuarie 2015 în cauza R 2425/2013-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	declararea faptului că titularul înregistrării comunitare nr. 1 909 183 WEBSHIPPING trebuie decăzut din drepturile sale și că marca nu a avut efecte începând de la data cererii de decădere, și anume 6 iulie 2012;

—	obligarea OAPI și a intervenientului (dacă este cazul) la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/34

Acțiune introdusă la 25 martie 2015 – L'Oréal/OAPI – Theralab (VICHY LABORATOIRES V IDÉALIA)

(Cauza T-144/15)

(2015/C 171/40)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: L'Oréal (Paris, Franța) (reprezentant: J. Sena Mioludo, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Theralab – Produtos Farmacêuticos e Nutracêuticos, Lda (Viseu, Portugalia)

Datele privind procedura în fața OAPI

Solicitantul: reclamanta

Marca în litigiu: marca comunitară figurativă care cuprinde elementele verbale „VICHY LABORATOIRES V IDÉALIA” – cererea de înregistrare nr. 1 1 0 74 391

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a OAPI din 22 ianuarie 2015 în cauza R 1097/2014-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	anularea Deciziei diviziei de opoziție din 26 februarie 2014 în opoziția B 002139916;

—	respingerea opoziției B 002139916;

—	admiterea în întregime a cererii de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 011074391 „VICHY LABORATOIRES V IDÉALIA (+fig.)”;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/34

Acțiune introdusă la 23 martie 2015 – hyphen/OAPI – Skylotec

(Cauza T-146/15)

(2015/C 171/41)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: hyphen GmbH (München, Germania) (reprezentant: M. Gail, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Skylotec GmbH (Neuwied, Germania)

Datele privind procedura în fața OAPI

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca comunitară figurativă (reprezentarea unui dreptunghi) – marca comunitară nr. 2 255 537

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a OAPI din 9 martie 2015 în cauza R 1506/2014-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 15 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009.

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/35

Acțiune introdusă la 1 aprilie 2015 – Puma/OAPI – Gemma Group (Reprezentarea unui animal care sare)

(Cauza T-159/15)

(2015/C 171/42)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Puma SE (Herzogenaurach, Germania) (reprezentant: P. González-Bueno Catalán de Ocón, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Gemma Group Srl (Cerasolo Ausa, Italia)

Datele privind procedura în fața OAPI

Solicitantul: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca comunitară figurativă (Reprezentarea unui animal care sare) – cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 1 1 5 73 474

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a OAPI din 19 decembrie 2014 în cauza R 1207/2014-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI și a celeilalte părți din procedură la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (5) și a articolelor 75 și 76 din Regulamentul nr. 207/2009.

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/36

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 26 martie 2015 – DO/AEVMP

(Cauza F-32/14) (1)

((Funcție publică - Personalul AEVMP - Agent temporar - Neprelungirea contractului - Raport de notare - Întocmire tardivă a raportului de notare - Incoerență a aprecierilor generale și specifice))

(2015/C 171/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: DO (reprezentant: S. A. Pappas, avocat)

Pârâtă: Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (reprezentanți: R. Vasileva, agent, și D. Waelbroeck și A. Duron, avocați)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei de a nu prelungi contractul de agent temporar al reclamantei ca urmare a unui raport de notare defavorabil, de anulare a acestui raport de notare și de reparare a prejudiciului suferit

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	DO suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe.

(1) JO C 184, 16.6.2014, p. 45.

26.5.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/36

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 25 martie 2015 – Necci/Comisia

(Cauza F-5/15) (1)

((Funcție publică - Funcționari - Pensii - Transferul drepturilor de pensie dobândite într-un sistem de pensie național - Propunere de bonificație de ani de plată a contribuţiilor la sistemul de pensii - Reclamație tardivă - Nerespectarea procedurii precontencioase - Inadmisibilitate vădită))

(2015/C 171/44)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Claudio Necci (Auderghem, Belgia) (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și G. Gattinara, agenți)

Obiectul

Cerere de declarare a nelegalității articolului 9 din Dispozițiile generale de aplicare (DGA) a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut și de anulare a deciziei privind transferul drepturilor de pensie ale reclamantului în sistemul de pensii al Uniunii, decizie care aplică noile DGA privind articolele 11 și 12 din anexa VIII la Statutul funcționarilor

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2)	Domnul Necci suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 96, 23.3.2015, p. 26.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 171

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 58 26 mai 2015

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2015/C 171/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1

	V Anunţuri
	PROCEDURI JURISDICŢIONALE
	Curtea de Justiție
2015/C 171/02	Cauza C-279/13: Hotărârea Curții (Camera a noua) din 26 martie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Högsta domstolen – Suedia) – C More Entertainment AB/Linus Sandberg [Trimitere preliminară — Apropierea legislațiilor — Drept de autor și drepturi conexe — Directiva 2001/29/CE — Societatea informațională — Armonizarea anumitor aspecte privind dreptul de autor și drepturile conexe — Articolul 3 alineatul (2) — Transmisie în direct a unei întâlniri sportive pe un site internet]	2
2015/C 171/03	Cauza C-316/13: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 26 martie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour de cassation – Franța) – Gérard Fenoll/Centre d'aide par le travail La Jouvene, Association de parents et d'amis de personnes handicapées mentales (APEI) d’Avignon [Trimitere preliminară — Politica socială — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolul 31 alineatul (2) — Directiva 2003/88/CE — Articolul 7 — Noțiunea lucrător — Persoană cu handicap — Dreptul la concediul anual plătit — Reglementare națională contrară dreptului Uniunii — Rolul instanței naționale]	3
2015/C 171/04	Cauza C-499/13: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 26 martie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny – Polonia) – Marian Macikowski/Dyrektor Izby Skarbowej w Gdańsku (Trimitere preliminară — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Principiile proporționalității și neutralității fiscale — Impozitarea livrării unui bun imobil în cadrul unei proceduri de executare silită prin vânzare la licitație — Reglementare națională care obligă executorul judecătoresc ce efectuează o asemenea vânzare să calculeze și să plătească TVA-ul aferent unei asemenea operațiuni — Plata prețului de achiziție instanței competente și necesitatea ca suma reprezentând TVA-ul să fie transferată, de acesta din urmă, executorului judecătoresc — Răspundere pecuniară și penală a executorului judecătoresc în cazul neplății TVA-ului — Diferență între termenul de drept comun pentru plata TVA-ului de către o persoană impozabilă și termenul impus unui asemenea executor judecătoresc — Imposibilitatea de a deduce TVA-ul plătit în amonte)	3
2015/C 171/05	Cauza C-556/13: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 26 martie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Lietuvos Aukščiausiasis Teismas – Lituania) – Litaksa UAB/BTA Insurance Company SE (Trimitere preliminară — Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule — Directiva 90/232/CEE — Articolul 2 — Diferenţiere a cuantumului primei de asigurare în funcţie de teritoriul de circulaţie a vehiculului)	4
2015/C 171/06	Cauza C-596/13 P: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 26 martie 2015 – Comisia Europeană/Moravia Gas Storage a.s., fostă Globula a.s., Republica Cehă (Recurs — Piața internă în sectorul gazelor naturale — Obligație a întreprinderilor din sectorul gazelor naturale — Punerea în aplicare a unui sistem de acces negociat al terților la instalațiile de depozitare a gazului — Decizie a autorităților cehe — Derogare temporară pentru viitoarele instalații de depozitare subterană a gazului de la Dambořice — Decizie a Comisiei — Dispunerea retragerii deciziei de derogare — Directivele 2003/55/CE și 2009/73/CE — Aplicare în timp)	5
2015/C 171/07	Cauza C-601/13: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 26 martie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal Administrativo – Portugalia) – Ambisig – Ambiente e Sistemas de Informação Geográfica SA/Nersant – Associação Empresarial da Região de Santarém, Núcleo Inicial – Formação e Consultoria Lda (Trimitere preliminară — Directiva 2004/18/CE — Contracte de achiziții publice de servicii — Desfășurarea procedurii — Criterii de atribuire a contractelor — Calificări ale personalului desemnat să execute contractele)	5
2015/C 171/08	Cauza C-7/14 P: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 26 martie 2015 – Wünsche Handelsgesellschaft International mbH & Co KG/Comisia Europeană [Recurs — Codul vamal comunitar — Articolul 220 alineatul (2) și articolul 239 — Remiterea taxelor la import — Import de conserve de ciuperci originare din China — Decizie prin care este declarată nejustificată remiterea taxelor la import]	6
2015/C 171/09	Cauza C-275/14: Cerere de decizie preliminară introdusă de Naczelny Sąd Administracyjny (Polonia) la 5 iunie 2014 – Jednostka Innowacyjno-Wdrożeniowa Petrol S.C. Paczuski Maciej i Puławski Ryszard/Minister Finansów	6
2015/C 171/10	Cauza C-282/14: Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Rejonowy w Rzeszowie (Polonia) la 10 iunie 2014 – Przedsiębiorstwo Produkcyjno-Handlowo-Usługowe Stylinart sp. z o.o./Skarb Państwa – Wojewoda Podkarpacki, Skarb Państwa – Prezydent Miasta Przemyśla	7
2015/C 171/11	Cauza C-8/15 P: Recurs introdus la 12 ianuarie 2015 de Ledra Advertising Ltd împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera întâi) din 10 noiembrie 2014 în cauza T-289/13, Ledra Advertising Ltd/Comisia și Banca Centrală Europeană	7
2015/C 171/12	Cauza C-9/15 P: Recurs introdus la 12 ianuarie 2015 de Andreas Eleftheriou, Eleni Eleftheriou și Lilia Papachristofi împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera întâi) din 10 noiembrie 2014 în cauza T-291/13, Andreas Eleftheriou, Eleni Eleftheriou și Lilia Papachristofi/Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană	9
2015/C 171/13	Cauza C-10/15 P: Recurs introdus la 12 ianuarie 2015 de Christos Theophilou și Eleni Theophilou împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera întâi) din 10 noiembrie 2014 în cauza T-293/13, Christos Theophilou și Eleni Theophilou/Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană	11
2015/C 171/14	Cauza C-58/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Bayerischer Verwaltungsgerichtshof (Germania) la 10 februarie 2015 – Firma Theodor Pfister/Landkreis Main-Spessart	13
2015/C 171/15	Cauza C-70/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Najwyższy (Polonia) la 17 iulie 2015 – Emmanuel Lebek/Janusz Domino	13
2015/C 171/16	Cauza C-74/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Oradea (România) la data de 18 februarie 2015 – Dumitru Tarcău, Ileana Tarcău/Banca Comercială Intesa Sanpaolo România SA – Sucursala Baia Mare și alții	14
2015/C 171/17	Cauza C-76/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Grondwettelijk Hof (Belgia) la 19 februarie 2015 – Paul Vervloet şi alţii, Organisme voor de financiering van pensioenen Ogeo Fund, Gemeente Schaarbeek, Frédéric Ensch Famenne/Ministerraad, intervenienți: Arcofin CVBA şi alţii	15
2015/C 171/18	Cauza C-78/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht Düsseldorf (Germania) la 20 februarie 2015 – Colena AG/Deiters GmbH	16
2015/C 171/19	Cauza C-97/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 27 februarie 2015 – Sprengen/Pakweg Douane BV/Staatssecretaris van Financiën	17
2015/C 171/20	Cauza C-98/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de lo Social no 33 de Barcelona (Spania) la 27 februarie 2015 – María Begoña Espadas Recio/Servicio Público de Empleo Estatal (SPEE)	17
2015/C 171/21	Cauza C-99/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Supremo (Sala de lo Civil) (Spania) la 27 februarie 2015 – Christian Liffers/Producciones Mandarina, S.L. și Gestevisión Telecinco, S.A.	18
2015/C 171/22	Cauza C-102/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Ítélőtábla (Ungaria) la 2 martie 2015 – Gazdasági Versenyhivatal/Siemens Aktiengesellschaft Österreich	19
2015/C 171/23	Cauza C-114/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour d'appel de Pau (Franța) la 6 martie 2015 – Association des Utilisateurs et Distributeurs de l'AgroChimie Européenne (Audace), Phyteron 2000 SAS, Association des éleveurs solidaires, Cruzalebes EARL, Des deux rivières EARL, Mounacq EARL/GAEC Reconnu La Vinardière, Ministère public	19
2015/C 171/24	Cauza C-115/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) (Regatul Unit) la 6 martie 2015 – Secretary of State for the Home Department/NA	20
2015/C 171/25	Cauza C-118/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Superior de Justicia de la Comunidad Autónoma del País Vasco (Spania) la 9 martie 2015 – Confederación Sindical ELA și Juan Manuel Martínez Sánchez/Aquarbe S.A.U. și Consorcio de Aguas de Busturialdea	21
2015/C 171/26	Cauza C-122/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 10 martie 2015 – C	22
2015/C 171/27	Cauza C-129/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria) la 16 martie 2015 – X. M./Agentsia za darzhavna finansova inspektsia (ADFI)	22
	Tribunalul
2015/C 171/28	Cauza T-175/12: Hotărârea Tribunalului din 9 martie 2015 – Deutsche Börse/Comisia (Concurență — Concentrări — Sectorul instrumentelor financiare — Piețe europene care au legătură cu produse derivate — Decizie prin care concentrarea este declarată incompatibilă cu piața internă — Aprecierea efectelor operațiunii asupra concurenței — Câștiguri de eficacitate — Angajamente)	24
2015/C 171/29	Cauza T-234/14: Ordonanța Tribunalului din 17 martie 2015 – Mammoet Salvage/Comisia Europeană (Acțiune în constatarea abținerii de a acționa și în despăgubire — Răspundere contractuală — Răspundere extracontractuală — Excepție de inadmisibilitate — Al optulea Fond european de dezvoltare — Lucrări de îndepărtare a 74 de epave din golful Nouadhibou — Contract încheiat între reclamantă și Mauritania și andosat de Comisie pentru finanțare de către Uniune — Executarea contractului — Prelungire a termenului limită al obligațiilor de plată ale Uniunii în temeiul contractului — Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată)	24
2015/C 171/30	Cauza T-74/15: Acțiune introdusă la 17 februarie 2015 – European Dynamics Luxembourg și Evropaïki Dynamiki/Comisia	25
2015/C 171/31	Cauza T-107/15: Acțiune introdusă la 25 februarie 2015 – Uganda Commercial Impex/Consiliul	26
2015/C 171/32	Cauza T-112/15: Acțiune introdusă la 2 martie 2015 – Republica Elenă/Comisia	27
2015/C 171/33	Cauza T-117/15: Acțiune introdusă la 4 martie 2015 – Estonia/Comisia	28
2015/C 171/34	Cauza T-123/15: Acțiune introdusă la 16 martie 2015 – Unicorn/OAPI – Mercilink Equipment Leasing (UNICORN-čerpací stanice)	29
2015/C 171/35	Cauza T-124/15: Acțiune introdusă la 18 martie 2015 – Unicorn/OAPI – Mercilink Equipment Leasing (UNICORN)	30
2015/C 171/36	Cauza T-125/15: Acţiune introdusă la 18 martie 2015 – Unicorn/OAPI – Mercilink Equipment Leasing (UNICORN)	31
2015/C 171/37	Cauza T-128/15: Acțiune introdusă la 20 martie 2015 – Rotkäppchen – Mumm Sektkellereien/OAPI – Ruiz Moncayo (RED RIDING HOOD)	31
2015/C 171/38	Cauza T-134/15: Acțiune introdusă la 23 martie 2015 – salesforce.com/OAPI (SOCIAL.COM)	32
2015/C 171/39	Cauza T-142/15: Acțiune introdusă la 30 martie 2015 – DHL Express (France)/OAPI – Chronopost (WEBSHIPPING)	33
2015/C 171/40	Cauza T-144/15: Acțiune introdusă la 25 martie 2015 – L'Oréal/OAPI – Theralab (VICHY LABORATOIRES V IDÉALIA)	34
2015/C 171/41	Cauza T-146/15: Acțiune introdusă la 23 martie 2015 – hyphen/OAPI – Skylotec	34
2015/C 171/42	Cauza T-159/15: Acțiune introdusă la 1 aprilie 2015 – Puma/OAPI – Gemma Group (Reprezentarea unui animal care sare)	35
	Tribunalul Funcției Publice
2015/C 171/43	Cauza F-32/14: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 26 martie 2015 – DO/AEVMP (Funcție publică — Personalul AEVMP — Agent temporar — Neprelungirea contractului — Raport de notare — Întocmire tardivă a raportului de notare — Incoerență a aprecierilor generale și specifice)	36
2015/C 171/44	Cauza F-5/15: Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 25 martie 2015 – Necci/Comisia (Funcție publică — Funcționari — Pensii — Transferul drepturilor de pensie dobândite într-un sistem de pensie național — Propunere de bonificație de ani de plată a contribuţiilor la sistemul de pensii — Reclamație tardivă — Nerespectarea procedurii precontencioase — Inadmisibilitate vădită)	36