Jurnalul Oficial C 159/26 m

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/2

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 1 aprilie 2014 [cerere de decizie preliminară formulată de First-tier Tribunal (Tax Chamber) – Regatul Unit] – Felixstowe Dock and Railway Company Ltd și alții/The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs

(Cauza C-80/12) (1)

((Trimitere preliminară - Libertatea de stabilire - Impozite pe profit - Degrevare fiscală - Grupuri de societăți și consorții - Legislație națională care permite transferul pierderilor între o societate care face parte dintr-un consorțiu și o societate care face parte dintr-un grup, legate printr-o „societate de legătură” care este în același timp membră a grupului și a consorțiului - Condiție de rezidență a „societății de legătură” - Discriminare pe motiv de situare a sediului social al unei societăți - Societate-mamă care controlează în ultimă instanță grupul stabilită într-un stat terț și care deține, prin intermediul unor societăți stabilite în state terțe, societățile care încearcă să schimbe între ele pierderile))

2014/C 159/02

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

First-tier Tribunal (Tax Chamber)

Părțile din procedura principală

Reclamante: Felixstowe Dock and Railway Company Ltd, Savers Health and Beauty Ltd, Walton Container Terminal Ltd, WPCS (UK) Finance Ltd, AS Watson card Services (UK) Ltd, Hutchison Whampoa (Europe) Ltd, Kruidvat UK Ltd și Superdrug Stores plc

Pârâți: The Commissioners for Her Majesty’s Revenue & Customs

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare – First-tier Tribunal (Tax Chamber) – Interpretarea articolelor 49 TFUE și 54 TFUE – Libertatea de stabilire – Legislație fiscală – Impozit pe profit – Degrevare fiscală – Legislație națională care autorizează transferul pierderilor înregistrate de o societate stabilită în Regatul Unit și deținută de un consorțiu către o societate stabilită în același stat și care face parte dintr-un grup de societăți, cu condiția existenței unei legături între aceste două societăți prin intermediul unei societăți de legătură care face parte în același timp din grup și din consorțiu – Societate de legătură care trebuie să fie stabilită în Regatul Unit sau care trebuie să exercite o activitate comercială în Regatul Unit prin intermediul unui sediu permanent

Dispozitivul

Articolele 49 TFUE și 54 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații a unui stat membru în temeiul căreia este posibil ca o societate rezidentă care face parte dintr-un grup să obțină transferul pierderilor înregistrate de o altă societate rezidentă care face parte dintr-un consorțiu atunci când o „societate de legătură”, care face parte atât din acest grup, cât și din acest consorțiu, are rezidența de asemenea în statul membru respectiv, și aceasta independent de rezidența societăților care dețin, ele însele sau prin intermediul unor societăți intermediare, capitalul societății de legătură sau al altor societăți vizate de transferul pierderilor, atunci când acea legislație exclude o astfel de posibilitate în situația în care societatea de legătură este stabilită în alt stat membru.

(1) JO C 184, 23.6.2012.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/3

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 3 aprilie 2014 – Comisia Europeană/Regatul Țărilor de Jos, ING Groep NV, Nederlandsche Bank NV

(Cauza C-224/12) (1)

((Recurs - Sectorul financiar - Perturbare gravă a economiei unui stat membru - Ajutor de stat în favoarea unui grup bancar - Formă - Aportul în capital în cadrul unui plan de restructurare - Decizie - Compatibilitatea ajutorului cu piața comună - Condiții - Modificarea condițiilor de rambursare a ajutorului - Criteriul investitorului privat))

2014/C 159/03

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn, S. Noë și H. van Vliet, agenți)

Celelalte părți din procedură: Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: M. de Ree, C. Wissels și J. Langer, agenți, asistați de Me P. Glazener, avocat), ING Groep NV (reprezentanți: O. W. Brouwer și J. Blockx, avocați, precum și M. O’Regan, solicitor), De Nederlandsche Bank NV (reprezentanți: S. Verschuur și H. Gornall, avocați, precum și M. Petite, avocat)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 2 martie 2012, Țările de Jos și ING Groep/Comisia (cauzele conexate T-29/10 și T-33/10), prin care Tribunalul a admis cererile de anulare în parte a Deciziei 2010/608/CE a Comisiei din 18 noiembrie 2009 privind ajutorul de stat C 10/09 (ex N 138/09) pus în aplicare de Țările de Jos cu privire la linia de credit de rezervă pentru active nelichide și planul de restructurare al ING (JO 2010, L 274, p. 139)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

3)	De Nederlandsche Bank NV suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 258, 25.8.2012.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/3

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 3 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Cascina Tre Pini s.s./Ministero dell'Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare, Regione Lombardia, Presidenza del Consiglio dei Ministri, Consorzio Parco Lombardo della Valle del Ticino, Comune di Somma Lombardo

(Cauza C-301/12) (1)

((Trimitere preliminară - Mediu - Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică - Directiva 92/43/CEE - Situri de importanță comunitară - Revizuirea statutului unui astfel de sit în cazul survenirii unor fenomene de poluare sau de degradare a mediului - Legislație națională care nu prevede posibilitatea persoanelor vizate de a solicita o asemenea revizuire - Atribuirea unei puteri discreționare de a angaja din oficiu o procedură de revizuire a respectivului statut autorităților naționale competente))

2014/C 159/04

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Cascina Tre Pini s.s.

Pârâte: Ministero dell’Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare, Regione Lombardia, Presidenza del Consiglio dei Ministri, Consorzio Parco Lombardo della Valle del Ticino, Comune di Somma Lombardo

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare – Consiglio di Stato – Interpretarea articolelor 9 și 10 din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale, precum și a faunei și a florei sălbatice (JO L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109) – Situri de importanță comunitară (SIC) – Revizuirea statutului SIC în cazul survenirii unor fenomene de poluare sau de degradare a mediului – Legislație națională care nu prevede posibilitatea persoanelor vizate de a solicita o asemenea revizuire – Atribuirea unei puteri discreționare autorităților competente în ceea ce privește inițierea din oficiu a procedurii de revizuire a statutului SIC – Lipsa evaluării periodice a condițiilor de revizuire a statutului SIC – Lipsa unei obligații de a informa persoanele vizate cu privire la o asemenea procedură

Dispozitivul

Articolul 4 alineatul (1) și articolele 9 și 11 din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, astfel cum a fost modificată prin Actul privind condițiile de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, trebuie interpretate în sensul că autoritățile competente din statele membre au obligația să propună Comisiei Europene declasarea unui sit înscris pe lista siturilor de importanță comunitară în cazul în care aceste autorități au fost sesizate cu o cerere din partea proprietarului unui teren inclus în acest sit care invocă degradarea acestuia din urmă din punctul de vedere al mediului, în măsura în care această cerere se întemeiază pe împrejurarea că, în pofida respectării dispozițiilor articolului 6 alineatele (2)-(4) din această directivă, cu modificările ulterioare, situl respectiv nu mai poate în mod definitiv contribui la conservarea habitatelor naturale, precum și a faunei și a florei sălbatice sau la constituirea rețelei Natura 2000.

Articolul 4 alineatul (1) și articolele 9 și 11 din Directiva 92/43, astfel cum a fost modificată prin Actul privind condițiile de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care atribuie competența de a propune adaptarea listei siturilor de importanță comunitară doar colectivităților teritoriale, iar nu și statului, cel puțin cu titlu subsidiar în cazul abținerii de a acționa a acestor autorități, în măsura în care această atribuire a competențelor garantează aplicarea corectă a prevederilor directivei menționate.

(1) JO C 258, 25.8.2012.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/4

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 3 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – Hi Hotel HCF SARL/Uwe Spoering

(Cauza C-387/12) (1)

((Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Competența internațională în materie delictuală și cvasidelictuală - Act comis într-un stat membru, care constă în participarea la un act ilicit săvârșit pe teritoriul altui stat membru - Determinarea locului unde s-a produs fapta prejudiciabilă))

2014/C 159/05

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Hi Hotel HCF SARL

Pârât: Uwe Spoering

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Bundesgerichtshof – Interpretarea articolului 5 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediţie specială, 19/vol. 3, p. 74) – Competenţă internaţională în materie delictuală sau cvasidelictuală – Act săvârşit într-un prim stat membru constând în participarea la un act ilicit săvârşit pe teritoriul unui al doilea stat membru – Stabilirea locului unde s-a produs fapta prejudiciabilă

Dispozitivul

Articolul 5 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că, în caz de pluralitate de autori prezumați ai unui pretins prejudiciu adus drepturilor patrimoniale de autor protejate în statul membru de care aparține instanța sesizată, această dispoziție nu permite să se stabilească, din perspectiva locului unde s-a produs evenimentul cauzator al acestui prejudiciu, competența instanței în raza căreia acela dintre autorii prezumați care a fost chemat în judecată nu a acționat, însă ea permite stabilirea competenței acestei instanțe din perspectiva locului materializării pretinsului prejudiciu cu condiția să existe riscul ca el să se materializeze în raza instanței sesizate. În această ultimă ipoteză, instanța menționată nu este competentă să se pronunțe decât cu privire la prejudiciul cauzat pe teritoriul statului membru de care aparține.

(1) JO C 343, 10.11.2012.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/5

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 3 aprilie 2014 – Comisia Europeană/Regatul Spaniei

(Cauza C-428/12) (1)

((Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Articolele 34 TFUE și 36 TFUE - Măsuri cu efect echivalent restricțiilor cantitative la import - Transport privat complementar de mărfuri - Primul vehicul din flota unei întreprinderi - Norme privind obținerea autorizației de transport rutier - Siguranța rutieră și protecția mediului))

2014/C 159/06

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: I. Galindo Martin și G. Wilms, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei (reprezentanți: J. García-Valdecasas Dorrego și Centeno Huerta, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Încălcarea articolelor 34 TFUE și 36 TFUE –Legislație națională care impune pentru obținerea unei „autorizații de transport privat complementar” ca prima înmatriculare a primului vehicul greu din flota unei întreprinderi să nu fie mai veche de cinci luni

Dispozitivul

Prin impunerea, la articolul 31 din Decretul FOM/734/2007 din 20 martie 2007 de punere în aplicare a Legii de reglementare a transporturilor terestre în materia autorizațiilor de transport rutier de mărfuri, pentru vehiculele a căror masă maximă autorizată depășește 3,5 tone, a condiției potrivit căreia, în vederea obținerii unei autorizații de transport privat complementar de mărfuri, primul vehicul al flotei unei întreprinderi să nu fi fost înmatriculat prima dată cu mai mult de cinci luni în urmă, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 34 TFUE.

2)	Obligă Regatul Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 379, 8.12.2012.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/6

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 3 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht München – Germania) – Irmengard Weber/Mechthilde Weber

(Cauza C-438/12) (1)

([Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Articolul 22 punctul 1 - Competență exclusivă - Litigii în materie de drepturi reale imobiliare - Natura dreptului de preempțiune - Articolul 27 alineatul (1) - Litispendență - Noțiunea de cereri formulate între aceleași părți și având același obiect - Raportul dintre articolul 22 punctul 1 și articolul 27 alineatul (1) - Articolul 28 alineatul (1) - Conexitate - Criterii de apreciere a suspendării acțiunii])

2014/C 159/07

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht München

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Irmengard Weber

Pârâtă: Mechthilde Weber

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Oberlandesgericht München – Interpretarea articolului 22 punctul 1, a articolelor 27 și 28, precum și a articolului 35 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74) – Litispendență – Cereri având același obiect și aceeași cauză formulate între aceleași părți în fața unor instanțe din state membre diferite – Interpretarea noțiunilor „același obiect și aceeași cauză” și „aceleași părți” – Situație în care prima cerere a fost introdusă de către un terț împotriva celor două părți, iar a doua a fost formulată de către una dintre părți împotriva celeilalte

Dispozitivul

Articolul 22 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că intră în categoria litigiilor „în materie de drepturi reale imobiliare” menționată la această dispoziție, o acțiune, precum cea din speță intentată în fața instanței dintr-un alt stat membru, prin care se urmărește să se constate nevaliditatea exercitării unui drept de preempțiune care grevează acest imobil și care produce efecte erga omnes.

Articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că, înainte de a suspenda acțiunea în temeiul acestei dispoziții, instanța sesizată ulterior este obligată să examineze dacă, din cauza încălcării competenței exclusive prevăzute la articolul 22 punctul 1 din regulamentul menționat, o eventuală hotărâre pe fond a primei instanțe sesizate nu va fi recunoscută în celelalte state membre, conform articolului 35 alineatul (1) din acest regulament.

(1) JO C 379, 8.12.2012.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/7

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 3 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas – Lituania) – „4finance” UAB/Valstybinė vartotojų teisių apsaugos tarnyba, Valstybinę mokesčių inspekciją prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos

(Cauza C-515/12) (1)

((Directiva 2005/29/CE - Practici comerciale neloiale - Sistem de promovare piramidală - Pertinența cotizației eventuale a consumatorilor, plătită în scopul de a primi o contraprestație - Interpretarea noțiunii „cotizație”))

2014/C 159/08

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas

Părțile din procedura principală

Reclamantă: –„4finance” UAB

Pârâți: Valstybinė vartotojų teisių apsaugos tarnyba, Valstybinę mokesčių inspekciją prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas – Interpretarea punctului 14 din anexa I la Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260) – Sistem de împrumut piramidal care permite unui consumator, după plata unei cotizații simbolice, să primească o parte provenind în special din intrarea altor consumatori și nu din vânzarea sau consumul produselor – Impactul cuantumului cotizației pentru calificarea sistemului drept sistem de împrumut piramidal – Importanța proporției finanțării părților prin cotizațiile noilor consumatori – Cerința ca această parte să fie în întregime sau în cea mai mare parte finanțată din contribuțiile noilor membri

Dispozitivul

Punctul 14 din anexa I la Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) trebuie interpretat în sensul că un sistem de promovare piramidală nu constituie o practică comercială neloială în orice împrejurări decât atunci când un astfel de sistem impune consumatorului o cotizație financiară, indiferent de cuantumul său, în schimbul posibilității acestuia din urmă de a primi o parte din sumele provenite în special din cotizațiile pe care le vor plăti noii membri, iar nu din vânzarea sau consumul produselor.

(1) JO C 26, 26.1.2013.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/7

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 3 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – CTP – Compagnia Trasporti Pubblici SpA/Regione Campania (C-516-C-518/12), Provincia di Napoli (C-516/12 și C-518/12)

(Cauzele conexate C-516/12-C-518/12) (1)

([Trimitere preliminară - Regulamentul (CE) nr. 1191/69 - Servicii publice de transport de călători - Articolul 4 - Cerere de încetare a obligației de serviciu public - Articolul 6 - Dreptul la compensarea costurilor care decurg din executarea unei obligații de serviciu public])

2014/C 159/09

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamantă: CTP – Compagnia Trasporti Pubblici SpA

Pârâte: Regione Campania (C-516-C-518/12), Provincia di Napoli (C-516/12 și C-518/12)

Obiectul

Cereri de decizie preliminară – Consiglio di Stato – Interpretarea articolului 4 din Regulamentul (CEE) nr. 1191/69 al Consiliului din 26 iunie 1969 privind acțiunea statelor membre în ceea ce privește obligațiile inerente noțiunii de serviciu public în domeniul transportului feroviar, rutier și pe căi navigabile interioare (JO L 156, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 1, p. 25) – Dreptul întreprinderilor private la compensarea cheltuielilor care decurg dintr-o obligație de serviciu public – Întreprindere de transport care nu a prezentat autorităților competente o solicitare de încetare a unei obligații de serviciu public care determină dezavantaje economice pentru aceasta – Obligație care nu se regăsește printre misiunile de serviciu public pe care statele membre trebuie să le suprime

Dispozitivul

Articolele 4 și 6 din Regulamentul (CEE) nr. 1191/69 al Consiliului din 26 iunie 1969 privind acțiunea statelor membre în ceea ce privește obligațiile inerente noțiunii de serviciu public în domeniul transportului feroviar, rutier și pe căi navigabile interioare, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 1893/91 al Consiliului din 20 iunie 1991, trebuie interpretate în sensul că, pentru obligațiile de serviciu public născute anterior intrării în vigoare a regulamentului menționat, nașterea unui drept la compensație pentru costurile care decurg din executarea unor astfel de obligații este condiționată de introducerea unei cereri de încetare a acestor obligații de către întreprinderea în cauză, precum și de o decizie a autorităților competente de menținere sau de încetare la un anumit termen a obligațiilor menționate. În schimb, în ceea ce privește obligațiile de serviciu public născute după această dată, nașterea unui astfel de drept la compensație nu este subordonată acelorași condiții.

(1) JO C 26, 26.1.2013.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/8

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 3 aprilie 2014 – Republica Franceză/Comisia Europeană

(Cauza C-559/12) (1)

((Recurs - Ajutor de stat - Ajutor sub forma unei garanții implicite nelimitate în favoarea La Poste care rezultă din statutul acesteia de instituție publică - Existența garanției - Prezența resurselor de stat - Avantaj - Sarcina probei și nivelul probatoriu))

2014/C 159/10

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Republica Franceză (reprezentanți: G. de Bergues, D. Colas, J. Gstalter și J. Bousin, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Stromsky și D. Grespan, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 20 septembrie 2012, Franța/Comisia (T-154/10), prin care Tribunalul a respins acțiunea formulată de Republica Franceză având drept obiect anularea Deciziei 2010/605/UE a Comisiei din 26 ianuarie 2010 privind ajutorul de stat C 56/07 (ex E 15/05) acordat de Franța în favoarea La Poste (JO L 274, p. 1) – Pretins ajutor pus în aplicare de Franța sub forma unei garanții implicite nelimitate în favoarea La Poste care rezultă din statutul acesteia de instituție publică industrială și comercială – Instituție care nu este supusă dreptului comun în materie de redresare și de lichidare a întreprinderilor aflate în dificultate – Existența unui avantaj – Existența unui transfer de resurse de stat – Sarcina probei și nivelul probatoriu – Asimilarea condițiilor de angajare a răspunderii statului unui mecanism de garantare

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Republica Franceză la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 32, 2.2.2013.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/9

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 3 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – Hauptzollamt Köln/Kronos Titan GmbH (C-43/13), Hauptzollamt Krefeld/Rhein-Ruhr Beschichtungs-Service GmbH (C-44/13)

(Cauze conexate C-43/13 şi C-44/13) (1)

((„Directiva 2003/96/CE - Impozitarea produselor energetice - Produse care nu sunt menționate în Directiva 2003/96/CE - Noțiunea «combustibil pentru încălzire sau carburant echivalent»”))

2014/C 159/11

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Reclamante: Hauptzollamt Köln (C-43/13), Hauptzollamt Krefeld (C-44/13)

Pârâte: Kronos Titan GmbH (C-43/13), Rhein-Ruhr Beschichtungs-Service GmbH (C-44/13)

Obiectul

Cereri de decizie preliminară – Bundesfinanzhof – Interpretarea articolului 2 alineatul (3) din Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO L 283, p. 5, Ediție specială, 09/vol. 2, p. 981) – Impozitarea altor produse energetice decât cele pentru care directiva stabilește un nivel de impozitare – Noțiunile de combustibil pentru încălzire sau de carburant echivalent – Posibilitatea de a aplica unui produs utilizat drept combustibil pentru încălzire impozitarea prevăzută pentru produsul care prezintă compoziția chimică cea mai similară, atunci când acesta este supus unei impozitări mai mari decât cea prevăzută pentru combustibilii pentru încălzire din cauza faptului că poate fi utilizat drept carburant

Dispozitivul

Condiția prevăzută la articolul 2 alineatul (3) din Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității, potrivit căreia produsele energetice altele decât cele pentru care este precizat un nivel de impozitare în directiva menționată se impozitează în funcție de utilizarea lor, la rata aplicată combustibilului pentru încălzire sau carburantului echivalent, trebuie interpretată în sensul că trebuie să se determine, într-o primă etapă, dacă produsul în cauză este utilizat drept combustibil pentru încălzit sau drept carburant, înainte de a se identifica, în a doua etapă, căruia dintre carburanții sau dintre combustibilii pentru încălzire, după caz, care sunt menționați în tabelul corespondent din anexa I la această directivă produsul în cauză i se substituie efectiv în utilizarea sa sau, în lipsă, care dintre respectivii carburanți sau dintre respectivii combustibili pentru încălzire îi este, prin proprietățile sale și prin destinația sa, cel mai apropiat.

(1) JO C 123, 27.4.2013.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/10

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 3 aprilie 2014 – Comisia Europeană/Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord

(Cauza C-60/13) (1)

((Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Resurse proprii ale Uniunii - Decizia 2000/597/CE, Euratom - Articolul 8 - Regulamentul [CE, Euratom] nr. 1150/2000 - Articolele 2, 6 și 9-11 - Refuzul de a pune al dispoziția Uniunii resurse proprii - Informații tarifare obligatorii eronate - Importuri de usturoi proaspăt ca usturoi congelat - Imputabilitatea erorii autorităților vamale naționale - Răspunderea financiară a statelor membre))

2014/C 159/12

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Caeiros şi L. Flynn, agenţi)

Pârât: Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (reprezentanți: S. Brighouse şi J. Beeko, agenţi, asistaţi de K. Beal QC)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Încălcarea articolului 4 alineatul (3) TUE, a articolului 8 din Decizia 2000/597/CE, Euratom a Consiliului din 29 septembrie 2000 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene (JO L 253, p. 42, Ediție specială, 01/vol. 2, p. 206) și a articolelor 2, 6, 9, 10 și 11 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 2000/597, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nro2028/2004 al Consiliului din 16 noiembrie 2004

Dispozitivul

Prin refuzul de a pune la dispoziție suma de 20 061 462,11 lire sterline (GBP) corespunzând taxelor datorate pentru importurile de usturoi proaspăt vizate de o informație tarifară obligatorie eronată, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 8 din Decizia 2000/597/CE, Euratom a Consiliului din 29 septembrie 2000 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene și al articolelor 2, 6 și 9-11 din Regulamentul (CE, Euratom)nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 2000/597, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nro2028/2004 al Consiliului din 16 noiembrie 2004.

2)	Obligă Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 141, 18.5.2013.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/10

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 3 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Thüringer Oberlandesgericht – Germania) – Udo Rätzke/S+K Handels GmbH

(Cauza C-319/13) (1)

((Trimitere preliminară - Energie - Etichetarea energetică a aparatelor TV - Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2010 - Responsabilitățile distribuitorilor - Aparat TV furnizat distribuitorului fără această etichetă, înainte de punerea în aplicare a regulamentului - Obligația distribuitorului de a eticheta, începând de la punerea în aplicare a regulamentului, un astfel de aparat TV și de a-și procura o etichetă ulterior))

2014/C 159/13

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Thüringer Oberlandesgericht

Părțile din procedura principală

Reclamant: Udo Rätzke

Pârâtă: S+K Handels GmbH

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Thüringer Oberlandesgericht – Interpretarea articolului 4 litera (a) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2010 al Comisiei din 28 octombrie 2010 de completare a Directivei 2010/30/UE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte etichetarea energetică a aparatelor TV (JO L 314, p. 64) – Domeniu de aplicare ratione temporis – Obligație a distribuitorului de a se asigura că fiecare aparat TV, la punctul de vânzare, poartă eticheta remisă de furnizori care indică clasa de eficiență energetică – Aparate TV furnizate distribuitorului fără etichetă înainte de data de la care începe să se aplice regulamentul

Dispozitivul

Articolul 4 litera (a) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2010 al Comisiei din 28 septembrie 2010 de completare a Directivei 2010/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește etichetarea energetică a aparatelor TV trebuie interpretat în sensul că obligația distribuitorilor de a se asigura că fiecare aparat TV, la punctul de vânzare, are aplicată eticheta pusă la dispoziție de furnizori, conform articolului 3 alineatul (1) din regulamentul menționat, nu se aplică decât în privința aparatelor TV care au fost introduse pe piață, mai exact transmise de producător pentru prima dată în vederea distribuției lor în cadrul lanțului de vânzare, începând cu 30 noiembrie 2011.

(1) JO C 260, 7.9.2013.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/11

Acțiune introdusă la 10 ianuarie 2014 – Comisia Europeană/Republica Malta

(Cauza C-12/14)

2014/C 159/15

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Mifsud-Bonnici, D. Martin, Agenți)

Pârâtă: Republica Malta

Concluziile reclamantei

—

declararea faptului că, prin deducerea, din pensia pentru limită de vârstă prevăzută de legea malteză, a cuantumului pensiei pentru funcționari din Regatul Unit obținute în temeiul, după caz, al Principal Civil Service Pension Scheme, al National Health Service Pension Scheme sau al Armed Forces Pension Scheme 1975 privind Royal Air Force, Republica Malta nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 46b din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 (1) al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității, astfel cum a fost modificat și actualizat prin Regulamentul nr. 118/97 din 2 decembrie 1996 (2), și al articolului 54 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 (3) al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială;

—	obligarea Republicii Malta la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia consideră că, prin deducerea, din pensia pentru limită de vârstă prevăzută de legea malteză, a pensiei pentru funcționari obținute în temeiul legislației altui stat membru, Malta nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Regulamentelor nr. 1408/71 și nr. 883/2004. Comisia apreciază că regimurile de pensii pentru funcționari din Regatul Unit sunt întemeiate pe legislație și, prin urmare, intră în domeniul de aplicare al regulamentelor menționate. Acestea din urmă interzic deducerea, dintr-o pensie pentru limită de vârstă prevăzută de legea malteză, a cuantumului unei pensii pentru funcționari din Regatul Unit. Între Regatul Unit și Malta nu s-a încheiat nicio convenție de securitate socială privind pensiile pentru funcționari din Regatul Unit și nicio anexă la Regulamentele nr. 1408/71 și nr. 883/2004 nu conține vreo rubrică referitoare la Malta, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste regulamente pentru a permite aplicarea în continuare a unor convenții de securitate socială.

Întrucât regimurile de pensii pentru funcționari din Regatul Unit intră în domeniul de aplicare al acestor regulamente, articolul 46b alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 și articolul 54 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004 interzic aplicarea unei norme de drept național pentru prevenirea cumulului de prestații, precum articolul 56 din Maltese Social Security Act (Legea malteză privind securitatea socială).

(1) JO L 149, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26.

(2) JO L 28, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 4, p. 35.

(3) JO L 166, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/12

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 6 martie 2014 – Beteiligungsgesellschaft Larentia + Minerva mbH & Co. KG/Finanzamt Nordenham

(Cauza C-108/14)

2014/C 159/16

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Recurentă: Beteiligungsgesellschaft Larentia + Minerva mbH & Co. KG

Intimat: Finanzamt Nordenham

Întrebările preliminare

Potrivit cărei metode de calcul trebuie să se calculeze deducerea (unei cote-părţi) a TVA-ului plătit în amonte de o societate holding pentru prestări care i-au fost furnizate în amonte, referitoare la acumularea de capital în vederea achiziţionării de părți la filiale, în cazul în care societatea holding prestează ulterior diferite servicii impozabile (astfel cum a intenţionat de la bun început) în beneficiul acestor societăţi?

Dispoziţia privind gruparea mai multor persoane într-o persoană impozabilă unică prevăzută la articolul 4 alineatul (4) al doilea paragraf din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri (1) se opune unei reglementări naţionale potrivit căreia (în primul rând) doar o persoană juridică – nu însă şi o societate de persoane – poate fi integrată într-o întreprindere a unei alte persoane impozabile (aşa-numită societate integrantă) şi care (în al doilea rând) prevede că această persoană juridică este, din punct de vedere financiar, economic şi organizatoric (în sensul unui raport de supraordonare și de subordonare), „integrată în întreprinderea societăţii integrante”?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară: o persoană impozabilă poate invoca în mod direct articolul 4 alineatul (4) al doilea paragraf din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri?

(1) JO L 145, p. 1.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/13

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 6 martie 2014 – Finanzamt Hamburg-Mitte/Marenave Schiffahrts AG

(Cauza C-109/14)

2014/C 159/17

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Recurent: Finanzamt Hamburg-Mitte

Intimată: Marenave Schiffahrts AG

Întrebările preliminare

Dispoziţia privind gruparea mai multor persoane într-o persoană impozabilă unică prevăzută la articolul 4 alineatul (4) al doilea paragraf din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri (1) se opune unei reglementări naţionale potrivit căreia (în primul rând) doar o persoană juridică – nu însă şi o societate de persoane – poate fi integrată într-o întreprindere a unei alte persoane impozabile (aşa-numită societate integrantă) şi care (în al doilea rând) prevede că această persoană juridică este, din punct de vedere financiar, economic şi organizatoric (în sensul unui raport de supraordonare şi de subordonare), „integrată în întreprinderea societăţii integrante”?

(1) JO L 145, p. 1.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/13

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgerichts Rüsselsheim (Germania) la 12 martie 2014 – Henricus Cornelis Maria Niessen și alții/Condor Flugdienst GmbH

(Cauza C-119/14)

2014/C 159/18

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Rüsselsheim

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Henricus Cornelis Maria Niessen, Angelique Francisca Niessen Steeghs, Melissa Alexandra Johanna Niessen, Kenneth Gerardus Henricus Niessen

Pârâtă: Condor Flugdienst GmbH

Întrebările preliminare

1)	Trebuie calificate drept împrejurări excepționale, în sensul articolului 5 alineatul (3) din regulament (1), acțiunile terților care acționează pe proprie răspundere și cărora li s-au delegat funcții specifice operațiunilor unui transportator aerian?

2)	În ipoteza în care prima întrebare ar primi un răspuns pozitiv, prezintă relevanță cine (companie aeriană, operator aeroportuar etc.) a încredințat sarcinile terțului?

(1) Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/14

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de Primera Instancia no 5 de Cartagena (Spania) la 14 martie 2014 – Aktiv Kapital Portfolio Invesment/Angel Luis Egea Torregrosa

(Cauza C-122/14)

2014/C 159/19

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de Primera Instancia no 5 de Cartagena

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Aktiv Kapital Portfolio Invesment

Pârât: Angel Luis Egea Torregrosa

Întrebările preliminare

Directiva 93/13/CEE (1) trebuie interpretată în sensul că se opune unei legislații naționale precum cea spaniolă, care nu permite să se examineze din oficiu [in] limine litis, în cadrul procedurii de executare ulterioare a titlului executoriu judiciar – ordonanța emisă de instanță prin care se finalizează procedura somației de plată, ca urmare a neformulării opoziției –, existența unor clauze abuzive în contractul pe care se întemeiază emiterea ordonanței a cărei executare se solicită, pentru motivul că, potrivit dreptului național, există autoritate de lucru judecat, în temeiul articolelor 551 și 552 coroborate cu articolul 816 alineatul 2 din LEC?

(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/14

Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākās tiesa (Letonia) la 8 martie 2014 – Andrejs Surmačs/Finanšu un kapitāla tirgus komisija

(Cauza C-127/14)

2014/C 159/20

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākās tiesa

Părțile din procedura principală

Reclamant: Andrejs Surmačs

Pârâtă: Finanšu un kapitāla tirgus komisija

Întrebările preliminare

Punctul 7 din anexa I la Directiva 94/19/CE (1) a Parlamentului și a Consiliului privind sistemele de garantare a depozitelor trebuie interpretat în sensul că lista persoanelor care trebuie considerate ca aflându-se în legătură cu instituţia de credit în cauză și cărora trebuie să li se refuze dreptul la compensația garantată este exhaustivă?

O persoană care, în conformitate cu fișa postului ocupat, are dreptul de a planifica, de a coordona şi de a supraveghea un domeniu de activitate al instituţiei de credit sau exercitarea unei funcții [a acesteia], dar nu activitatea globală a instituţiei de credit și care nu are capacitatea de a emite ordine sau de a adopta decizii obligatorii pentru alte persoane, poate fi considerată manager al unei instituții de credit sau o altă persoană dintre cele menționate la punctul 7 din anexa I la directivă? Trebuie să se ia în considerare conţinutul respectivului domeniu de activitate al instituției de credit sau al funcției menționate?

Punctul 7 din anexa I la directivă trebuie interpretat în sensul că un stat membru poate refuza dreptul de a acorda compensația garantată unei persoane care, în conformitate cu drepturile și obligațiile funcției ocupate, prevăzute în fișa postului, nu poate fi considerată director, dar care are, de fapt, o influență semnificativă asupra deciziilor directorilor instituției de credit sau ale persoanelor direct responsabile pentru instituția respectivă? În acest context, poate fi relevantă o influență strict informală, derivată din autoritatea, competențele sau cunoștințele persoanei în raport cu activitatea instituției de credit?

(1) JO L 135, p. 5, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 163.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/15

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 18 martie 2014 – Staatssecretaris van Financiën/Het Oudeland Beheer BV

(Cauza C-128/14)

2014/C 159/21

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Recurent: Staatssecretaris van Financiën

Intimată: Het Oudeland Beheer BV

Întrebările preliminare

Articolul 11 secțiunea A alineatul (1) litera (b) din A șasea directivă (1) trebuie interpretat în sensul că prețul de cost al terenului sau al altor substanțe sau materiale pentru care persoana impozabilă a plătit TVA-ul la achiziție, care a avut loc în speță prin constituirea unui drept in rem de folosință asupra unui bun imobil, nu trebuie inclus în baza de impozitare a unei livrări în sensul articolului 5 alineatul (7) litera (a) din A șasea directivă? Situația este diferită în cazul în care persoana impozabilă a dedus acest TVA aferent achiziției, în temeiul prevederilor naționale, indiferent dacă acestea sunt contrare sau nu sunt contrare dispozițiilor din A șasea directivă în această privință?

Într-o situație cum este cea din speță, în care terenul a fost dobândit împreună cu clădirea în construcție prin constituirea unui drept in rem în sensul articolului 5 alineatul (3) litera (b) din A șasea directivă, articolul 11 secțiunea A alineatul (1) litera (b) din această directivă trebuie interpretat în sensul că valoarea redevenței, și anume valoarea sumelor care trebuie achitate anual, pentru perioada sau pentru restul perioadei dreptului in rem, trebuie inclusă în baza de impozitare a unei livrări în sensul articolului 5 alineatul (7) litera (a) din A șasea directivă?

(1) A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1).

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/16

Acțiune introdusă la 20 martie 2014 – Comisia Europeană/Regatul Belgiei

(Cauza C-130/14)

2014/C 159/22

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: W. Mölls, J.-F. Brakeland, agenți)

Pârât: Regatul Belgiei

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că, prin menținerea normelor prin care se refuză persoanelor impozabile nerezidente ale căror venituri sunt obținute exclusiv sau aproape exclusiv în Belgia (Regiunea Valonă) acordarea unei reduceri de impozit aplicabile impozitului pe venit al persoanelor fizice, beneficiu recunoscut persoanelor impozabile rezidente care locuiesc în Regiunea Valonă în temeiul Decretului din 3 aprilie 2009 privind înființarea Caisse d’Investissement de Wallonie și de introducere a unei reduceri a impozitului pe venitul persoanelor fizice în cazul subscrierii de acțiuni sau de obligațiuni la Caisse d’Investissement, Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 45 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și al articolului 28 din Acordul privind Spațiul Economic European;

—	obligarea Regatului Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Printr-un decret al Regiunii Valone din 3 aprilie 2009 se acordă o reducere de impozit pentru subscrierea de acțiuni sau de obligațiuni emise de Caisse d’Investissement de Wallonie numai persoanelor care au reședința în Regiunea Valonă. Comisia consideră că o astfel de dispoziție constituie o discriminare în privința persoanelor impozabile nerezidente ale căror venituri sunt obținute exclusiv sau aproape exclusiv în Belgia. În consecință, dispoziția respectivă este incompatibilă cu articolul 45 TFUE și cu articolul 28 din Acordul privind Spațiul Economic European, astfel cum au fost interpretate de Curte în cauzele Schumacker (1) și Wielockx (2).

(1) Hotărârea Schumacker, C-279/93, EU:C:1995:31.

(2) Hotărârea Wielockx, C-80/94, EU:C:1995:271.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/16

Acțiune introdusă la 21 martie 2014 – Comisia Europeană/Republica Federală Germania

(Cauza C-137/14)

2014/C 159/23

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Hermes, G. Wilms, agenţi)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Curții să constate că Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 11 din Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice si private asupra mediului (1) (denumită în continuare „Directiva 2011/92”) și al articolului 25 din Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (2) (denumită în continuare „Directiva 2010/75”),

—	întrucât a considerat că dispozițiile Directivei 2011/92 nu conferă, în principiu, drepturi subiective, excluzând astfel în mare măsură posibilitatea particularilor de a le valorifica în justiție [articolul 113 alineatul 1 din Legea privind instanțele administrative (Verwaltungsgerichtsordnung)];

—

întrucât a limitat posibilitatea anulării deciziilor ca urmare a unor vicii de procedură la ipoteza omiterii, pur și simplu, a evaluării de mediu sau a examinării prealabile necesare (articolul 4 alineatul 1 din Legea privind căile de atac în materie de mediu – Umwelt-Rechtsbehelfsgesetz, denumită în continuare „UmwRG”) și la situația în care reclamantul dovedește că viciul de procedură a afectat fondul deciziei (articolul 46 din Legea privind procedura administrativă necontencioasă – Verwaltungsverfahrensgesetz, denumită în continuare „VwVfG”) și a adus atingere drepturilor reclamantului însuși;

—

întrucât a limitat calitatea procesuală activă și întinderea controlului jurisdicțional la obiecții care au fost formulate deja în termenul prevăzut în acest scop în cadrul procedurii administrative care a condus la adoptarea deciziei (articolul 2 alineatul 3 din UmwRG și articolul 73 alineatul 6 din VwVfG);

—

întrucât a limitat, în cadrul procedurilor inițiate după 25 iunie 2005 și încheiate înainte de 12 mai 2011, calitatea procesuală activă a asociaților pentru protecția mediului la normele care conferă drepturi particularilor (dispozițiile coroborate ale articolului 2 alineatul 1 și ale articolului 5 alineatul 1 din UmwRG), precum și

—

întrucât a limitat, în cadrul procedurilor inițiate după 25 iunie 2005 și încheiate înainte de 12 mai 2011, întinderea controlului jurisdicțional în căile de atac ale asociaților pentru protecția mediului la normele care conferă drepturi particularilor (dispozițiile coroborate ale versiunii anterioare a articolului 2 alineatul 1 și ale articolului 5 alineatul 1 din UmwRG);

—	întrucât a exclus în mod general procedurile administrative care au fost inițiate înainte de 25 iunie 2005 din domeniul de aplicare al UmwRG (articolul 5 alineatul 1 din UmwRG).

Motivele și principalele argumente

Principalele motive sunt următoarele:

Pârâta și-a încălcat obligația de cooperare loială, atât din punct de vedere temporal cât și material. I-au fost necesare mai mult de 18 luni pentru a încerca să ia măsurile care se impun ca urmare a Hotărârii pronunțate de Curte la 12 mai 2011 în cauza C-115/09 (3). Din punct de vedere material, normele adoptate de pârâtă sunt insuficiente și contrazic atât jurisprudența citată anterior, cât și Hotărârea pronunțată de Curte în cauza Altrip (4).

În ceea ce privește protecția jurisdicțională a particularilor, Germania continuă să limiteze controlul jurisdicțional la controlul respectării dispozițiilor care conferă drepturi subiective în sensul așa-numitei teorii „a normei de protecție”. Alte restricții privesc atât protecția jurisdicțională a particularilor cât și pe aceea a asociaților. Astfel, UmwRG permite anularea deciziilor de autorizare numai în cazul omiterii evaluării de mediu și nu o permite în cazul realizării necorespunzătoare a acesteia.

În plus, Germania prevede, în cazul căilor de atac înaintate de particulari, anularea unei decizii adoptate în temeiul unei evaluări de mediu afectate de nelegalitate numai în situația în care reclamantul dovedește în mod concret că decizia vizată ar fi fost diferită în lipsa acestui viciu de procedură și că viciul de procedură vizat îi afectează situația juridică.

De asemenea, obiecțiile prezentate de asociații în cadrul procedurii jurisdicționale nu sunt admisibile decât în cazul în care au fost invocate în deja în etapa procedurii administrative necontencioase. În sfârșit, noua versiune a UmwRG și jurisprudența germană relevantă nu se ridică la nivelul cerințelor Directivei 2011/92, astfel cum au fost precizate de Curte în Hotărârile Trianel și Altrip.

În plus, UmwRG exclude din domeniul său de aplicare temporal procedurile care au fost inițiate înainte de intrarea în vigoare a directivei.

Aceste restricții considerabile sunt în ansamblu contrare obiectivului Directivei 2011/92 de a garanta accesul larg la justiție, în conformitate cu articolul 9 alineatele (2) și (3) din Convenția de la Aarhus.

(1) JO 2012 L 26, p. 1.

(2) JO L 334, p.17.

(3) Hotărârea Bund für Umwelt und Naturschutz Deutschland, Landesverband Nordrhein-Westfalen (C-115/09, EU:C:2011:289).

(4) Hotărârea Gemeinde Altrip și alții (C-72/12, EU:C:2013:712).

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/18

Acțiune introdusă la 24 martie 2014 – Comisia Europeană/Republica Bulgaria

(Cauza C-141/14)

2014/C 159/24

Limba de procedură: bulgara

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. White, P. Mihaylova, C. Hermes, agenţi)

Pârâtă: Republica Bulgaria

Concluziile reclamantei

Comisia Europeană solicită Curţii să constate:

—

Dat fiind că nu a inclus în întregime teritoriile zonelor importante pentru conservarea păsărilor în zona de protecţie specială „Kaliakra”, Republica Bulgaria nu a clasificat în zone de protecţie specială teritoriile cele mai adecvate ca număr şi suprafaţă în vederea protejării speciilor vizate în anexa I la Directiva 2009/147/CE (1) şi a speciilor migratoare neincluse în anexa I care apar în mod regulat în zona geografică maritimă şi terestră de aplicare a Directivei 2009/147/CE. Prin urmare, Republica Bulgaria nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în aplicarea articolului 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2009/147/CE.

—

Prin aprobarea proiectelor AES Geo Enerdzhi OOD, Uindteh OOD, Brestiom OOD, Disib OOD, Eko Enerdzhi OOD şi Longman investmănt OOD pe teritoriul zonei importante pentru conservarea păsărilor „Kaliakra”, care nu a fost clasificată ca zonă de protecţie specială, deşi ar fi trebuit să fie clasificată, Republica Bulgaria nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în aplicarea articolului 4 alineatul (4) din Directiva 2009/147/CE, astfel cum a fost interpretat de Curte în cauzele C-96/98 şi C-374/98.

—

Prin aprobarea proiectelor pe teritoriile zonei de protecţie specială „Kaliakra”, ale sitului de importanţă comunitară „Kompleks Kaliakra” şi ale zonei de protecţie specială „Belite skali” (Kaliakra uind pauăr AD, EVN Enertrag Kavarna OOD, TSID – Atlas EOOD, Vertikal – Petkov i s-ie OOD, terenul de golf şi centrul termal Treyshăn klifs golf end spa rezort OOD), Republica Bulgaria nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în aplicarea articolului 6 alineatul (2) din Directiva 92/43/CEE (2), astfel cum a fost interpretat de Curte în cauzele C-117/03 şi C-244/05, întrucât nu a adoptat măsuri adecvate pentru a evita deteriorarea stării habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor, precum şi perturbările speciilor pentru care s-a efectuat clasificarea zonelor.

—

Întrucât nu a fost evaluat corect efectul cumulat al proiectelor aprobate (AES Geo Enerdzhi OOD, Uindteh OOD, Brestiom OOD, Disib OOD, Eko Enerdzhi OOD şi Longman investmănt OOD) pe teritoriul care nu a fost clasificat ca zonă de protecţie specială al zonei importante pentru conservarea păsărilor „Kaliakra”, Republica Bulgaria nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în aplicarea articolului 2 alineatul (1) coroborat cu articolul 4 alineatele (2) şi (3) şi cu anexa III punctul 1 litera (b) din Directiva 2011/92/CE (3).

—	obligarea Republicii Bulgaria la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Republica Bulgaria nu a clasificat teritoriul zonei de protecţie specială „Kaliakra” până la limitele zonei importante pentru conservarea păsărilor „Kaliakra”, ceea ce reprezintă o încălcare a Directivei păsări.

Aprobând o întreagă serie de proiecte de activităţi economice în zona de protecţie specială „Kaliakra”, în zona de protecţie specială „Belite skali” şi pe teritoriul sitului de importanţă comunitară „Kompleks Kaliakra”, Republica Bulgaria a încălcat Directiva păsări, Directiva habitate şi Directiva privind evaluarea efectelor asupra mediului (EEM), întrucât a permis distrugerea sau deteriorarea considerabilă a stării habitatelor prioritare unice şi a habitatelor unice, precum şi perturbări aduse acestora, fără a lua în considerare efectul cumulat al unui număr mare de proiecte.

(1) Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 20, p. 7).

(2) Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică (JO L 206, p. 7, Ediţie specială, 15/vol. 2, p. 109).

(3) Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembre 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 26, p. 1).

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/19

Acțiune introdusă la 27 martie 2014 – Comisia Europeană/Republica Bulgaria

(Cauza C-145/14)

2014/C 159/25

Limba de procedură: bulgara

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Petrova, E. Sanfrutos Cano, agenţi)

Pârâtă: Republica Bulgaria

Concluziile reclamantei

Comisia Europeană solicită

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea măsurilor necesare pentru a asigura că depozitele de deşeuri de pe teritoriul naţional pot continua să funcţioneze după data de 16 iulie 2009 numai dacă îndeplinesc cerinţele prevăzute de Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri (1), Republica Bulgaria nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul directivei;

—	obligarea Republicii Bulgaria la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În răspunsurile la avizul motivat (ultimele răspunsuri datează din 16 iulie 2013 şi din 10 februarie 2014), autorităţile statale bulgare recunosc faptul că până în prezent continuă să funcţioneze în Bulgaria peste 100 de depozite de deşeuri care nu au fost adaptate cerinţelor de la articolul 14 din Directiva 1999/31/CE.

Astfel, Comisia consideră necesară sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în vederea stabilirii încălcării acestei dispoziţii de către Republica Bulgaria.

(1) JO L 182, p. 1, Ediţie specială, 15/vol. 5, p. 94.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/19

Acțiune introdusă la 31 martie 2014 – Comisia Europeană/Republica Letonia

(Cauza C-151/14)

2014/C 159/26

Limba de procedură: letona

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: I. Rubene şi H. Støvlbæk, agenţi)

Pârâtă: Republica Letonia

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că nu se poate considera că atribuțiile notariale, astfel cum sunt reglementate în prezent în sistemul juridic din Letonia, constituie o exercitare a autorității publice a statului membru, în sensul excepției prevăzute la articolul 51 primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și, în consecință, declararea faptului că, prin impunerea condiţiei privind cetăţenia pentru numirea ca notar, legislația Republicii Letonia instituie o discriminare pe motiv de cetățenie interzisă de articolul 49 din tratat;

—	constatarea faptului că, întrucât a supus numirea ca notar condiţiei privind cetăţenia, Republica Letonia nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 49 din tratat;

—	obligarea Republicii Letonia la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia susține că condiția privind cetățenia pentru accesul la profesia de notar este discriminatorie și instituie o restricție disproporționată în ceea ce privește libertatea de stabilire. Prin urmare, Republica Letonia nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 49 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Comisia susține că, prin natura lor, funcțiile atribuite notarului în legislația Republicii Letonia nu sunt legate de exercitarea autorității publice și că, prin urmare, condiția privind cetățenia pentru accesul la profesia de notar un poate fi justificată prin excepția prevăzută la articolul 51 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/20

Recurs introdus la 2 aprilie 2014 de SKW Stahl-Metallurgie Holding AG și SKW Stahl-Metallurgie GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 23 ianuarie 2014 în cauza T-384/09, SKW Stahl-Metallurgie Holding AG și SKW Stahl-Metallurgie GmbH/Comisia Europeană

(Cauza C-154/14 P)

2014/C 159/27

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurente: SKW Stahl-Metallurgie Holding AG, SKW Stahl-Metallurgie GmbH (reprezentanți: A. Birnstiel și S. Janka, avocați)

Cealalte părți din procedură: Gigaset AG, Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

—	anularea hotărârii atacate în întregime în măsura în care a respins cererile recurentelor și admiterea în totalitate a cererilor formulate în primă instanță;

—	cu titlu subsidiar, anularea în parte a hotărârii atacate;

—	cu titlu mai subsidiar, reducerea ex aequo et bono a amenzilor aplicate recurentelor potrivit articolului 2 literele (f) și (g) din Decizia Comisiei Europene din 22 iulie 2009;

—	cu titlu încă mai subsidiar, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurentele invocă în esență patru motive:

Hotărârea Tribunalului ar fi afectată de o eroare de drept și ar trebui anulată întrucât nu ar lua în considerare faptul că, în cadrul procedurii de aplicare a amenzii, pârâta ar fi încălcat drepturi procedurale esențiale ale recurentelor, precum dreptul de a fi ascultat. Menținând aprecierea pârâtei, Tribunalul, la rândul său, ar fi încălcat principiul proporționalității și interdicția de apreciere anticipată a probelor.

În plus, Tribunalul nu ar fi luat în considerare faptul că, prin decizia și prin amenzile stabilite față de mai multe grupuri de responsabili, pârâta ar fi aplicat în mod eronat articolul 101 TFUE și și-ar fi încălcat obligația de motivare vizată la articolul 296 TFUE, astfel încât Tribunalul, la rândul său, ar fi pronunțat o decizie eronată în drept cu privire la aplicarea noțiunii de unitate economică și cu privire la domeniul de aplicare al obligației legale de motivare.

3.	Prin hotărârea pronunțată, Tribunalul ar fi încălcat în plus principiul clarității sancțiunilor și cel al individualizării pedepselor și a sancțiunilor în măsura în care a menținut decizia pârâtei.

4.	În cele din urmă, recurentele arată că Tribunalul ar fi considerat, în mod eronat în drept, că argumentația complementară a reclamantelor ar fi nouă și deci inadmisibilă, deși acestea ar fi invocat astfel de motive în cererea introductivă.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/21

Recurs introdus la 4 aprilie 2014 de Pesquerias Riveirenses, S.L. și alții împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a cincea) din 7 februarie 2014 în cauza T-180/13, Pesquerías Riveirenses și alții/Consiliul

(Cauza C-164/14 P)

2014/C 159/28

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurente: Pesquerias Riveirenses, S.L., Pesquera Campo de Marte, S.L., Pesquera Anpajo, S.L., Arrastreros del Barbanza, S.A., Martinez Pardavila e Hijos, S.L., Lijo Pesca, S.L., Frigorificos Hermanos Vidal, S.A., Pesquera Boteira, S.L., Francisco Mariño Mos y Otros, C.B., Juan Antonio Pérez Vidal y Hermano, C.B., Marina Nalda, S.L., Portillo y Otros, S.L., Vidiña Pesca, S.L., Pesca Hermo, S.L., Pescados Oubiña Perez, S.L., Manuel Pena Graña, Campo Eder, S.L., Pesquera Laga, S.L., Pesquera Jalisco, S.L., Pesquera Jopitos, S.L., Pesca-Julimar, S.L. (reprezentant: J. Tojeiro Sierto, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentelor

Anularea ordonanței Tribunalului prin care s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în anulare formulată de recurente împotriva Regulamentului (UE) nr. 40/2013 al Consiliului din 21 ianuarie 2013 (1) și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se constate admisibilitatea acțiunii menționate

Motivele și principalele argumente

Existența afectării directe – încălcarea articolului 263 TFUE

Articolul 263 TFUE al patrulea paragraf prevede că „orice persoană fizică sau juridică poate formula […] o acțiune împotriva […] actelor normative care o privesc direct și care nu presupun măsuri de executare”. În acest scop, afectarea directă și lipsa măsurilor de executare sunt două cerințe diferite, iar problema marjei de apreciere a statului, esențială în vederea stabilirii afectării directe prin actul atacat, este în schimb irelevantă pentru stabilirea aspectului dacă actul național reprezintă o „măsură de executare” în sensul articolului 263 TFUE al patrulea paragraf.

Recurentele consideră că, în calitate de armatori de nave de pescuit care pescuiesc putasu, sunt afectate direct, în mod clar, de regulamentul care stabilește și limitează capturile pentru specia menționată. Gestionarea stocului de putasu se realizează anual de UE prin intermediul TAC-urilor (capturi totale admisibile), iar în opinia recurentelor stabilirea TAC-urilor menționate este incorectă întrucât nu respectă recomandările științifice existente și, prin urmare, a gestiona putasu ca un stoc unic, iar nu ca stocuri diferite are drept consecință faptul că totalul admisibil al capturilor este mai mic decât cel care ar trebui să revină recurentelor în cazul în care stocul ar fi fost gestionat în mod separat în Nord și în Sud. Stabilirea TAC-urilor nu permite nicio intervenție în ceea ce privește o alocare ulterioară a posibilităților de pescuit din partea statelor și nici în ceea ce privește modalitatea de gestionare utilizată pentru distribuția acestora întrucât distribuția respectivă se efectuează întotdeauna pe baza TAC-urilor inițial stabilite de UE și, în consecință, unica opțiune sau alternativă pe care o au recurentele pentru a-și exprima dezacordul față de TAC-urile menționate și față de modul de stabilire a acestora sau de gestionare a pescuitului este recurgerea la instanțele europene.

(1) Regulamentul (UE) nr. 40/2013 al Consiliului din 21 ianuarie 2013 de stabilire, pentru 2013, a posibilităților de pescuit disponibile în apele UE și, pentru navele din UE, în anumite ape din afara UE pentru anumite stocuri de pește și grupe de stocuri de pește care fac obiectul unor negocieri sau acorduri internaționale (JO L 23, p. 54).

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/22

Hotărârea Tribunalului din 8 aprilie 2014 – ABN Amro Group/Comisia

(Cauza T-319/11) (1)

((„Ajutoare de stat - Sectorul financiar - Ajutor destinat să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru - Articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE - Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața internă - Condiții de autorizare a ajutorului - Interdicția de a efectua achiziții - Conformitate cu comunicările Comisiei privind ajutoarele pentru sectorul financiar în contextul crizei financiare - Proporționalitate - Egalitate de tratament - Principiul bunei administrări - Obligația de motivare - Drept de proprietate”))

2014/C 159/29

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: ABN Amro Group NV (Amsterdam, Țările de Jos) (reprezentanți: W. Knibbeler și P. van den Berg, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn și S. Noë, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Deciziei 2011/823/UE a Comisiei din 5 aprilie 2011 privind măsurile C 11/09 (ex NN 53b/08, NN 2/10 și N 19/10) puse în aplicare de statul olandez în favoarea grupului ABN Amro NV (creat în urma fuziunii între Fortis Bank Nederland și ABN Amro N) (JO L 333, p. 1)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă ABN Amro Group NV la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 252, 27.8.2011.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/22

Hotărârea Tribunalului din 3 aprilie 2014 – Debonair Trading Internacional/OAPI – Ibercosmetica (SÔ:UNIC)

(Cauza T-356/12) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale SÔ:UNIC - Mărci comunitare și naționale verbale anterioare SO…?, SO…? ONE, SO…? CHIC și mărci verbale neînregistrate - Motive relative de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Risc de confuzie - Familie de mărci - Articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 - Norma 15 alineatul (2) litera (b) punctul (iii) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 - Admisibilitatea opoziției”])

2014/C 159/30

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Debonair Trading Internacional Lda (Funchal, Madeira) (reprezentant: T. Alkin, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: L. Rampini, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Ibercosmetica, SA de CV (Mexico, Mexic)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 4 iunie 2012 (cauza R 1033/2011-4) privind o procedură de opoziție între Debonair Trading Internacional Lda și Ibercosmetica, SA de CV.

Dispozitivul

Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (OAPI) din 4 iunie 2012 (cauza R 1033/2011-4) în măsura în care camera de recurs a respins ca inadmisibilă opoziția întemeiată pe articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară, cu privire la semnele invocate de Debonair Trading Internacional Lda în ceea ce privește Regatul Unit și Irlanda.

2)	Respinge acțiunea în rest.

3)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 311, 13.10.2012.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/23

Hotărârea Tribunalului din 4 aprilie 2014 – Golam/OAPI – Derby Cycle Werke (FOCUS extreme)

(Cauza T-568/12) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare figurative FOCUS extreme - Marca națională verbală anterioară FOCUS - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

2014/C 159/31

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Sofia Golam (Atena, Grecia) (reprezentant: N. Trovas, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă) la Tribunal: Derby Cycle Werke GmbH (Cloppenburg, Germania) (reprezentant: U. Gedert, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 16 octombrie 2012 (cauza R 2327/2011 4) privind o procedură de opoziție între Derby Cycle Werke GmbH și doamna Sofia Golam

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	O obligă pe doamna Sofia Golam la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 63, 2.3.2013.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/24

Ordonanța Tribunalului din 21 martie 2014 – Frucona Košice/Comisia

(Cauza T-11/07 RENV) (1)

((„Ajutoare de stat - Băuturi alcoolice și spirtoase - Anulare a unei datorii fiscale în cadrul unei proceduri colective de insolvență - Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața internă și se dispune recuperarea lui - Dispariția interesului de a exercita acțiunea - Decizie care abrogă și înlocuiește decizia atacată - Nepronunțare asupra fondului”))

2014/C 159/32

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Frucona Košice a.s. (Košice, Slovacia) (reprezentanți: K. Lasok, QC, J. Holmes și B. Hartnett, barristers, și O. Geiss, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Armati și K. Walkerová, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: St. Nicolaus – trade a.s. (Bratislava, Slovacia) (reprezentant: N. Smaho, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2007/254/CE a Comisiei din 7 iunie 2006 privind ajutorul de stat C 25/2005 (ex NN 21/2005) pus în aplicare de Republica Slovacă în favoarea Frucona Košice a.s. (JO 2007, L 112, p. 14)

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Obligă Comisia Europeană la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Frucona Košice a.s.

3)	St. Nicolaus – trade a.s. suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 56, 10.3.2007.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/24

Ordonanța Tribunalului din 27 martie 2014 – Ecologistas en Acción/Comisia

(Cauza T-603/11) (1)

([„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Documente privind realizarea unui proiect industrial într-o zonă protejată în temeiul Directivei 92/43/CEE - Documente care emană de la un stat membru - Opoziție manifestată de statul membru - Respingerea cererii de acces - Excepție privind protecția obiectivelor activităţilor de inspecţie, de anchetă şi de audit - Excepție privind protecția procedurilor jurisdicţionale - Informații privind mediul - Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 - Acțiune vădit nefondată”])

2014/C 159/33

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Ecologistas en Acción-CODA (Madrid, Spania) (reprezentant: J. Doreste Hernández, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Costa de Oliveira şi I. Martínez del Peral, agenţi)

Intervenient în susținerea pârâtei: Regatul Spaniei (reprezentanţi: iniţial S. Centeno Huerta, ulterior M. J. García-Valdecasas Dorrego, abogados del Estado)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei Comisiei din 23 septembrie 2011 de respingere a cererii reclamantei de acordare a accesului la anumite documente referitoare la aprobarea proiectului privind construirea unui port la Granadilla (Tenerife, Spania), transmise de autoritățile spaniole Comisiei în cadrul aplicării Directivei 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109)

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Ecologistas en Acción-CODA suportă propriile cheltuieli de judecată, precum şi pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)	Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 25, 28.1.2012.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/25

Ordonanța Tribunalului din 12 martie 2014 – PAN Europe/Comisia

(Cauza T-192/12) (1)

([„Acțiune în anulare - Mediu - Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1143/2011 de aprobare a substanței active procloraz - Cerere de reexaminare internă - Respingere - Condiții care trebuie îndeplinite de o organizație pentru a putea formula o cerere de reexaminare internă - Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată”])

2014/C 159/34

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Pesticide Action Network Europe (PAN Europe) (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: J. Rutteman, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: iniţial P. Oliver şi P. Ondrůšek, ulterior P. Ondrůšek, J. Tomkin şi L. Pignataro-Nolin, agenţi)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei Comisiei din 9 martie 2012 prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea reclamantei de reexaminare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1143/2011 al Comisiei din 10 noiembrie 2011 de aprobare a substanței active procloraz, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei și a Deciziei 2008/934/CE a Comisiei (JO L 293, p. 26)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Pesticide Action Network Europe (PAN Europe) suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

(1) JO C 194, 30.6.2012.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/26

Ordonanța Tribunalului din 20 martie 2014 – Donnici/Parlamentul European

(Cauza T-43/13) (1)

((Acțiune în despăgubire - Membri ai Parlamentului European - Verificarea prerogativelor - Decizie a Parlamentului European prin care se declară lipsit de validitate un mandat de deputat european - Anularea deciziei Parlamentului European printr-o hotărâre a Curții - Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată))

2014/C 159/35

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Beniamino Donnici (Castrolibero, Italia) (reprezentanţi: V. Vallefuoco şi J. M. Van Gyseghem, avocaţi)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: N. Lorenz şi S. Seyr, agenţi)

Obiectul

Acțiune în despăgubire prin care se solicită repararea prejudiciului pretins suferit ca urmare a adoptării deciziei Parlamentului European din 24 mai 2007 privind verificarea prerogativelor sale, care a fost anulată prin Hotărârea Curții din 30 aprilie 2009, Italia și Donnici/Parlamentul European (C-393/07 și C-9/08, Rep., p. I 3679)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Beniamino Donnici la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură.

(1) JO C 79, 16.3.2013.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/26

Ordonanța Tribunalului din 19 martie 2014 – Club Hotel Loutraki şi alţii/Comisia

(Cauza T-57/13) (1)

((„Acțiune în anulare - Ajutoare de stat - Exploatarea unor aparate de videoloterie - Acordare de către Republica Elenă a unei licențe exclusive - Decizie prin care se constată inexistența unui ajutor de stat - Scrisoare adresată autorilor plângerilor - Act care nu este supus căilor de atac - Inadmisibilitate”))

2014/C 159/36

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Club Hotel Loutraki AE (Loutraki, Grecia), Vivere Entertainment AE (Atena, Grecia), Theros International Gaming, Inc. (Patras, Grecia), Elliniko Casino Kerkyras (Atena), Casino Rodos (Rodos, Grecia) şi Porto Carras AE (Alimos, Grecia) (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Afonso şi P.-J. Loewenthal, agenţi)

Interveniente în susținerea pârâtei: Republica Elenă (reprezentant: E. M. Mamouna, agent) şi Organismos Prognostikon Agonon Podosfairou AE (OPAP) (Atena) (reprezentanţi: iniţial K. Fountoukakos-Kyriakakos, solicitor, L. Van den Hende şi M. Sánchez Rydelski, avocaţi, ulterior M. Petite şi A. Tomtsis, avocaţi)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei care ar fi cuprinsă în scrisoarea Comisiei din 29 noiembrie 2012 referitoare la o plângere formulată de reclamante privind existența unui ajutor de stat pretins acordat de autoritățile elene în favoarea OPAP

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

Obligă Club Hotel Loutraki AE, Vivere Entertainment AE, Theros International Gaming, Inc., Elliniko Casino Kerkyras, Casino Rodos și Porto Carras AE să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană și de Organismos Prognostikon Agonon Podosfairou AE (OPAP).

3)	Republica Elenă suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 114, 20.4.2013.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/27

Ordonanța Tribunalului din 26 martie 2014 – Adorisio şi alţii/Comisia

(Cauza T-321/13) (1)

((„Acțiune în anulare - Ajutoare de stat - Ajutoare acordate băncilor în timpul crizei - Recapitalizarea SNS Reaal și SNS Bank - Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața internă - Exproprierea deținătorilor de obligațiuni subordonate - Lipsa interesului de a exercita acţiunea - Lipsa calității procesuale active - Inadmisibilitate vădită”))

2014/C 159/37

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanţi: Stefania Adorisio (Roma, Italia) și ceilalți 363 de reclamanți ale căror nume figurează în anexa la ordonanță (reprezentanţi: F. Sciaudone, L. Dezzani, R. Sciaudone, S. Frazzani şi D. Contini, avocaţi)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn şi P.-J. Loewenthal, agenţi)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C (2013) 1053 final a Comisiei din 22 februarie 2013 privind ajutorul de stat SA.35382 (2013/N) – Regatul Țărilor de Jos – (Rescue SNS REAAL 2013).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2)	Obligă pe doamna Stefania Adorisio și pe ceilalți 363 de reclamanți care figurează în anexă la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 233, 10.8.2013.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/27

Recurs introdus la 21 februarie 2014 de Carlos Andres și 150 alți recurenți împotriva Hotărârii Ordonanței din 11 decembrie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-15/10, Andreas și alții/BCE

(Cauza T-129/14 P)

2014/C 159/38

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Carlos Andres (Frankfurt pe Main, Germania) și 150 alți recurenți (reprezentant: L. Levi, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Banca Centrală Europeană (BCE)

Concluziile

Recurenții solicită Tribunalului:

—	anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene din 11 decembrie 2013, pronunțată în cauza F-15/10;

—

în consecință, admiterea concluziilor recurenților formulate în prima instanță și, prin urmare,

—

anularea fişelor de salariu pentru luna iunie 2009, în măsura în care aceste fișe reprezintă prima aplicare, în privinţa recurenților, a reformei sistemului de pensii, aprobată de Consiliul guvernatorilor la 4 mai 2009, precum şi anularea, în aceeaşi măsură, a tuturor fişelor de salariu ulterioare, precum şi a viitoarelor buletine de pensii;

—	în măsura în care va fi necesar, anularea deciziilor de respingere a cererilor de reexaminare („administrative review”) şi a reclamaţiilor interne („grievance procedure”), decizii din data de 28 august 2009 şi, respectiv, din 17 decembrie 2009;

—

în consecinţă,

—

obligarea pârâtei la plata diferenţei de remuneraţie şi de pensie care rezultă din decizia citată anterior a Consiliul guvernatorilor adoptată la 4 mai 2009 în raport cu aplicarea sistemului de pensii anterior; această diferenţă de remuneraţie şi de pensie trebuie majorată cu dobânzile de întârziere calculate de la data de 15 iunie 2009, şi, ulterior, în ziua de 15 a fiecărei luni, până la plata integrală, aceste dobânzi urmând a fi stabilite la nivelul dobânzii aplicate de BCE majorate cu 3 puncte;

—	obligarea pârâtei la plata de daune-interese pentru prejudiciul suferit ca urmare a pierderii puterii de cumpărare, acest prejudiciu fiind evaluat ex aequo et bono şi în mod provizoriu la un procent de 1% din remuneraţia lunară a fiecărui recurent;

—	obligarea BCE la plata cheltuielilor de judecată.

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în fața celor două instanțe.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenții invocă opt motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 6.8 din anexa III la condițiile de angajare, pe încălcarea principiilor legalității și securității juridice și pe încălcarea articolului 35 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea competențelor comitetului de supraveghere, pe încălcarea anexei III la condițiile de angajare și a mandatului comitetului de supraveghere, precum și pe încălcarea principiului bunei-credințe.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea dreptului de consultare a comitetului pentru personal și a comitetului de supraveghere, pe încălcarea principiului bunei-credințe, pe încălcarea articolelor 45 și 46 din condițiile de angajare, pe încălcarea protocolului de acord privind raporturile între comitetul executiv și comitetul pentru personal din cadrul BCE, pe încălcarea anexei III la condițiile de angajare și a mandatului comitetului de supraveghere, precum și pe denaturarea elementelor din dosar.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 6.3 din planul de pensii, pe nerespectarea examinării motivării deciziei din 4 mai 2009, pe denaturarea elementelor din dosar și pe încălcarea principiului bunei gestiuni financiare.

5.	Al cincilea motiv întemeiat pe nerespectarea examinării erorii vădite de apreciere și pe denaturarea elementelor din dosar.

6.	Al șaselea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității, pe încălcarea obligației de motivare, pe denaturarea elementelor din dosar și a elementelor de probă.

7.	Al șaptelea motiv întemeiat pe nerespectarea naturii distincte a raportului de muncă contractual în comparație cu raportul de muncă statutar, pe încălcarea condițiilor esențiale ale raportului de muncă și pe încălcarea Directivei 91/533 (1).

8.	Al optulea motiv întemeiat pe încălcarea drepturilor dobândite.

(1) Directiva Consiliului privind obligația angajatorului de a informa lucrătorii asupra condițiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă (JO L 288, p. 32, Ediție specială, 05/vol. 2, p. 174).

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/29

Recurs introdus la 21 februarie 2014 de Catherine Teughels împotriva Hotărârii din 11 decembrie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-117/11, Teughels/Comisia

(Cauza T-131/14 P)

2014/C 159/39

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Catherine Teughels (Eppegem, Belgia) (reprezentant: L. Vogel, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

Recurenta solicită Tribunalului:

—	anularea hotărârii atacate, date la 11 decembrie 2013 de Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene în ședință plenară, notificată prin fax la 11 decembrie 2013, prin care s-a respins acțiunea introdusă de recurentă la 8 noiembrie 2011;

—	evocând fondul acțiunii formulate de recurentă în fața Tribunalului Funcției Publice, constatarea temeiniciei acesteia și, în consecință, anularea deciziilor care fac obiectul său;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, respectiv a cheltuielilor indispensabile efectuate în legătură cu procedura, în special a cheltuielilor de domiciliere, de deplasare și de ședere, precum și a onorariilor avocaților, în temeiul articolului 91 litera (b) din Regulamentul de procedură.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene și a articolului 26 alineatele (1) și (4) din anexa XIII la statutul menționat, pe neluarea în considerare a drepturilor câștigate și pe încălcarea principiilor securității juridice și neretroactivității, precum și pe nemotivare. Recurenta susține că:

—

Tribunalul Funcției Publice (denumit în continuare „TFP”) a acordat efect retroactiv dispozițiilor generale de punere în aplicare referitoare la articolele 11 și 12 din anexa VIII la Statut privind transferul drepturilor de pensie, adoptate în 2011, decizând că, pentru stabilirea numărului de ani de plată care corespund, potrivit regimului comunitar de pensii, echivalentului actuarial al drepturilor de pensie ale recurentei în regimul belgian de pensii, AIPN putea să aplice în mod valabil dispozițiile generale de punere în aplicare din 2011 întrucât, la momentul intrării în vigoare a acestor dispoziții, recurenta nu s-ar fi aflat într-o situație „pe deplin constituită” sub imperiul dispozițiilor generale de punere în aplicare din 2004, deoarece nu acceptase propunerea care i se făcuse anterior, iar aceasta chiar în condițiile în care cererea de transfer al drepturilor de pensie fusese introdusă în noiembrie 2009, astfel încât drepturile recurentei s-ar fi cristalizat în mod definitiv la această dată și trebuiau, prin urmare, să fie definite în temeiul dispozițiilor generale de punere în aplicare din 2004;

—	TFP nu și-a motivat din punct de vedere juridic analiza și nu a explicat pentru ce motiv dispozițiile statutare invocate de recurentă în cererea introductivă din primă instanță și principiile pe care aceste dispoziții le consacră nu trebuiau aplicate în speță.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor securității juridice și „patere legem quam ipse fecisti”, pe neluarea în considerare a drepturilor câștigate, pe nemotivare, precum și pe încălcarea autorității și a forței obligatorii decurgând din orice act administrativ individual, mai precis, din decizia luată în privința recurentei la 29 iunie 2010. Recurenta susține că:

—

TFP a considerat în mod eronat că situația recurentei nu era pe deplin constituită sub imperiul dispozițiilor generale de punere în aplicare din 2004 la momentul intrării în vigoare a dispozițiilor generale de punere în aplicare din 2011, întrucât recurenta „nici nu acceptase, nici nu refuzase în mod oficial” propunerea de calcul care îi fusese prezentată la 29 iunie 2010, deși această propunere de calcul constituia o veritabilă decizie administrativă, care afectează în mod definitiv drepturile recurentei;

—	administrația nu mai putea restrânge în mod unilateral drepturile care rezultau din propunerea de calcul, care era obligatorie din punct de vedere juridic pentru ea;

—	TFP a încălcat principiul potrivit căruia caracterul definitiv și obligatoriu al unei decizii unilaterale a Comisiei nu depinde de acordul destinatarului acesteia.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/30

Acțiune introdusă la 27 februarie 2014 – Chart/SEAE

(Cauza T-138/14)

2014/C 159/40

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Randa Chart (Woluwé-Saint-Lambert, Belgia) (reprezentanți: T. Bontinck și A. Guillerme, avocați)

Pârât: Serviciul European de Acţiune Externă (SEAE)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	recunoașterea răspunderii SEAE pentru prejudiciul suferit de reclamantă din octombrie 2001 până în prezent ca urmare a comportamentului nelegal al Delegației Uniunii la Cairo și al SEAE;

—

pe cale de consecință:

—	cu titlu principal, plata către doamna Chart a sumei de 509 283,88 euro (cinci sute nouă mii două sute optzeci și trei de euro și 88 de cenți) cu titlu de daune-interese pentru prejudiciile suferite, sub rezerva majorării în cursul procedurii;

—	cu titlu subsidiar, plata către Doamna Chart a sumei de 380 063,81 euro (trei sute optzeci de mii șaizeci și trei de euro și optzeci și unu de cenți) cu titlu de daune-interese pentru prejudiciile suferite începând de la 30 octombrie 2008, sub rezerva majorării în cursul procedurii.

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta, fost agent local pe lângă Delegația Uniunii Europene în Egipt, solicită repararea unui prejudiciu pe care l-ar fi suferit în urma comportamentului nelegal al administrației europene constând în faptul că aceasta nu ar fi remis serviciilor de securitate socială egiptene un certificat de terminare a serviciului referitor la reclamantă după demisia acesteia. Acest fapt ar împiedica-o pe reclamantă să se întoarcă să lucreze în Egipt.

În privința comportamentului nelegal reproșat pârâtei, reclamanta invocă patru motive, întemeiate pe încălcarea principiului bunei administrări, pe încălcarea principiului termenului rezonabil, pe încălcarea legislației egiptene aplicabile și pe încălcarea dreptului la viață privată.

Reclamanta invocă faptul că inacțiunea pârâtei îi cauzează un prejudiciu important și solicită repararea atât a prejudiciului material, cât și a prejudiciului moral.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/31

Acțiune introdusă la 5 martie 2014 – Anastasiou/Comisia și BCE

(Cauza T-149/14)

2014/C 159/41

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Harry Anastasiou (Aradippou, Cipru) (reprezentanți: C. Paschalides, Solicitor, și A. Paschalides, avocat)

Pârâte: Banca Centrală Europeană și Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	Obligarea pârâtelor la plata către reclamant a unei despăgubiri în temeiul articolului 268 TFUE.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul susține că pârâtele l-au lipsit de banii din contul său pentru motivul că au impus prematur utilizarea depunerilor la banca sa în scopul recapitalizării interne (bail-in) drept condiție pentru asistența financiară oferită Ciprului la 26 aprilie 2013 în temeiul articolului 13 din Tratatul de instituire a unui mecanism european de stabilizare din 2012, astfel: a) pârâtele au încălcat în mod vădit și grav limitele competențelor lor ca instituții ale UE în temeiul articolului 136 alineatul (3) din TFUE, b) au cedat în mod nelegal controlul efect al funcțiilor lor ca instituții ale UE; c) au provocat aplicarea prematură a unui instrument de recapitalizare internă (bail-in) asupra depunerilor la Banca Ciprului și la Banca Populară a Ciprului care nu fusese adoptat în dreptul UE; d) au introdus restricții privind circulația banilor, împiedicând titularii depozitelor să își retragă și/sau să își transfere fondurile către instituții mai sigure, și e) au procedat astfel cu încălcarea principiilor securității juridice și egalității și a drepturilor omului

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/31

Acțiune introdusă la 5 martie 2014 – Pavlides/Comisia și BCE

(Cauza T-150/14)

2014/C 159/42

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Constantinos Pavlides (Nicosia, Cipru) (reprezentanți: C. Paschalides, Solicitor, și A. Paschalides, avocat)

Pârâte: Banca Centrală Europeană și Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	Obligarea pârâtelor la plata către reclamant a unei despăgubiri în temeiul articolului 268 TFUE.

Motivele și principalele argumente

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/32

Acțiune introdusă la 5 martie 2014 – Vassiliou/Comisia și BCE

(Cauza T-151/14)

2014/C 159/43

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Costas Vassiliou (Kinshasa, Congo) (reprezentanți: C. Paschalides, Solicitor și A. Paschalides, avocat)

Pârâte: Banca Centrală Europeană și Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	Obligarea pârâtelor la plata către reclamant a unei despăgubiri în temeiul articolului 268 TFUE.

Motivele și principalele argumente

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/32

Acțiune introdusă la 5 martie 2014 – Medilab/Comisia și BCE

(Cauza T-152/14)

2014/C 159/44

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Medilab Ltd (Nicosia, Cipru) (reprezentanți: C. Paschalides, Solicitor, și A. Paschalides, avocat)

Pârâte: Banca Centrală Europeană și Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul (reclamanta) solicită Tribunalului:

—	Obligarea pârâtelor la plata către reclamant a unei despăgubiri în temeiul articolului 268 TFUE.

Motivele și principalele argumente

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/33

Acțiune introdusă la 28 februarie 2014 – JingAo Solar și alții/Consiliul

(Cauza T-157/14)

2014/C 159/45

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: JingAo Solar Co. Ltd (Ningjin, China), Shanghai JA Solar Technology Co. Ltd (Shanghai, China), Yangzhou JA Solar Technology Co. Ltd (Yangzhou, China), Hefei JA Solar Technology Co. Ltd (Hefei, China), Shanghai JA Solar PV Technology Co. Ltd (Shanghai) și JA Solar GmbH (München, Germania) (reprezentanți: A. Willems, S. De Knop și J. Charles, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii drept admisibilă;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1238/2013 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse pentru importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză (JO L 325, p. 1), în măsura în care se aplică reclamantelor;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă șase motive.

Primul motiv întemeiat pe faptul că, prin instituirea măsurilor antidumping pentru importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie expediate din Republica Populară Chineză, deși avizul de inițiere menționa numai modulele fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie originare din Republica Populară Chineză, instituțiile europene au încălcat articolul 5 alineatele (10) și (11) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului (1).

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că, prin instituirea măsurilor antidumping pentru importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie care nu au făcut obiectul unei anchete antidumping, instituțiile europene au încălcat articolele 1 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului.

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că, prin aplicarea unei metodologii corespunzătoare unei economii care nu este o economie de piață pentru a calcula marja de dumping a produselor care provin dintr-o țară cu economie de piață, instituțiile europene au încălcat articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că, prin desfășurarea unei singure anchete pentru două produse distincte (și anume modulele fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și celulele), instituțiile europene au încălcat articolul 1 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului.

5.	Al cincilea motiv întemeiat pe faptul că, întrucât nu au examinat cererile de acordare a tratamentului de economie de piață prezentată de reclamante, instituțiile europene au încălcat articolul 2 alineatul 7 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului.

Al șaselea motiv întemeiat pe faptul că, întrucât a omis să cuantifice separat prejudiciul cauzat industriei Uniunii de importurile care fac obiectul unui dumping și cel cauzat de alți factori cunoscuți și, în consecință, prin instituirea unei taxe antidumping definitive excesive în raport cu cea care era necesară pentru a repara prejudiciul cauzat industriei Uniunii de importurile care fac obiectul unui dumping, instituțiile europene au încălcat articolul 3 și articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 343, p. 51).

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/34

Acțiune introdusă la 28 februarie 2014 – JingAo Solar și alții/Consiliul

(Cauza T-158/14)

2014/C 159/46

Limba de procedură: engleza

Părțile

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii drept admisibilă;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 al Consiliului de instituire a unei taxe compensatorii definitive la importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză (JO L 325, p. 66), în măsura în care se aplică reclamantelor;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă trei motive.

Primul motiv întemeiat pe faptul că, prin instituirea unor măsuri compensatorii pentru modulele fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie expediate din Republica Populară Chineză, deși avizul de inițiere menționa numai modulele fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie originare din Republica Populară Chineză, instituțiile europene au încălcat articolul 10 alineatele (12) și (13) din Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului (1).

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că, prin instituirea unor măsuri compensatorii pentru modulele fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie care nu au făcut obiectul unei anchete antidumping, instituțiile europene au încălcat articolele 1 și 27 din Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe faptul că, prin desfășurarea unei singure anchete pentru două produse distincte (și anume modulele fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și celulele), instituțiile europene au încălcat articolul 2 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului.

(1) Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului din 11 iunie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 188, p. 93).

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/34

Acțiune introdusă la 19 martie 2014 – Marzocchi Pompe/OAPI – Settima Flow Mechanisms (ELIKA)

(Cauza T-182/14)

2014/C 159/47

Limba în care a fost formulată acțiunea: italiana

Părțile

Reclamantă: Marzocchi Pompe SpA (Casalecchio di Reno, Italia) (reprezentanţi: M. Bovesi, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Settima Flow Mechanisms (Grossolengo, Italia)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 20 decembrie 2013 (cauza R 428/2013-2) și declararea validității mărcii ELIKA privind toate produsele pentru care a fost înregistrată;

—	adoptarea oricăror alte măsuri pe care Tribunalul le consideră necesare;

—

obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri și procedurii din fața camerei de recurs, inclusiv a celor suportate de Marzocchi Pompe SpA, în temeiul articolului 87 alineatul (2) coroborat cu articolul 91 litera (b) și cu articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: înregistrarea internațională desemnând Uniunea Europeană a mărcii figurative care cuprinde elementul verbal „ELIKA” pentru produse din clasa 7 – marca comunitară nr. 1 051 270

Titularul mărcii comunitare: Marzocchi Pompe SpA

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: Settima Flow Mechanism

Motivarea cererii de declarare a nulității: Articolul 52 alineatul (1) litera (a) și articolul 7 alineatul (1) literele (b), (c) și (g) din Regulamentul nr. 207/2009

Decizia diviziei de anulare: declararea nulității mărcii

Decizia camerei de recurs: respingerea căii de atac

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/35

Acțiune introdusă la 24 martie 2014 – 100% Capri Italia/OAPI – Cantoni ITC (100% Capri)

(Cauza T-198/14)

2014/C 159/48

Limba în care a fost formulată acțiunea: italiana

Părțile

Reclamantă: 100% Capri Italia Srl (Capri, Italia) (reprezentanţi: A. Perani, G. Ghisletti şi F. Braga, avocaţi)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Cantoni ITC SpA (Milano, Italia)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Constatarea încălcării articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 și, în consecință;

—	anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne din 10 ianuarie 2014 în cauza R 2122/2012-2;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca figurativă care cuprinde elementele verbale „100% Capri” pentru produse din clasele 3, 18 și 25.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Cantoni ITC SpA.

Marca sau semnul invocat: marca figurativă care cuprinde elementul verbal „CAPRI” și marca națională verbală „CAPRI” pentru produse din clasele 3, 18 și 25.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge în parte calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/36

Acțiune introdusă la 28 martie 2014 – Vanbreda Risk & Benefits/Comisia

(Cauza T-199/14)

2014/C 159/49

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Vanbreda Risk & Benefits (Anvers, Belgia) (reprezentanți: P. Teerlinck și P. de Bandt, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comisiei Europene din 30 ianuarie 2014 [Ares(2014)221245] prin care Comisia a decis să nu rețină oferta depusă de VANBREDA RISK & BENEFITS SA pentru lotul 1 al contractului 2013/S 155 269617 (cererea de ofertă nr. OIB.DR.2/PO/2013/062/591) și să atribuie contractul societății Marsh SA;

—	obligarea la depunerea documentelor menționate în capitolul III (măsuri de organizare a procedurii) din prezenta cerere introductivă;

—	constatarea răspunderii extracontractuale a Comisiei și obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 1 000 000 de euro cu titlu de despăgubiri pentru pierderea șansei de a câștiga contractul, pentru pierderea de referințe și pentru prejudiciul moral suferit;

—	în orice caz, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe nelegalitatea atribuirii de către Comisie a contractului unei societăți care nu ar fi atașat la oferta sa, contrar caietului de sarcini, un Acord/Procură de angajare a răspunderii pentru executarea în solidar a contractului de către toți asigurătorii care fac parte din consorțiu.

Motivul este împărțit pe trei aspecte, referitoare la faptul că Comisia:

—

ar fi încălcat principiul egalității ofertanților, articolul 111 alineatul (5) și articolul 113 alineatul (1) din Regulamentul financiar (1), precum și articolul 146 alineatele (1) și (2), articolul 149 alineatul (1) și articolul 158 alineatele (1) și (3) din Regulamentul de aplicare (2) și dispozițiile caietului de sarcini, prin declararea ofertei depuse de Marsh ca fiind conformă, deși aceasta nu conținea Acordul/Procura semnată în mod legal de toți asiguratorii care fac parte din consorțiu, potrivit dispozițiilor caietului de sarcini;

—	ar fi încălcat principiul egalității de tratament a ofertanților, precum și articolul 112 alineatul (1) din Regulamentul financiar și articolul 160 din Regulamentul de aplicare, prin faptul că a permis ca Marsh să își modifice oferta după data-limită de depunere a ofertelor;

—

ar fi încălcat principiul transparenței, coroborat cu articolul 102 alineatul (1) din Regulamentul financiar prin faptul că a refuzat să ofere un răspuns precis la întrebarea adresată de reclamantă pentru a afla dacă Acordul/Procura fusese semnată de toți asigurătorii care participă la consorțiul reprezentat de Marsh și dacă acest document fusese anexat la oferta depusă de Marsh.

(1) Regulamentul (UE, Euratom) nr.o966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, p. 1).

(2) Regulamentul delegat (UE) nr.o1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 362, p. 1).

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/38

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 10 aprilie 2014 – Nieminen/Consiliul

(Cauza F-81/12) (1)

((Funcție publică - Promovare - Exercițiul de promovare 2010 - Exercițiul de promovare 2011 - Decizie de nepromovare a reclamantului - Obligația de motivare - Examinare comparativă a meritelor - Administratori repartizați pe posturi lingvistice și administratori repartizați pe alte posturi decât lingvistice - Cote de promovare - Constanță în durata meritelor))

2014/C 159/51

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Risto Nieminen (Kraainem, Belgia) (reprezentanți: C. Abreu Caldas, S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și É. Marchal, avocați, ulterior C. Abreu Caldas, S. Orlandi și J.-N. Louis, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J. Herrmann și M. Bauer, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziilor de a nu-l promova pe reclamant în gradul AD 12 în cadrul exercițiilor de promovare 2010 și 2011

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Domnul Nieminen suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

(1) JO C 295, 29.9.2012, p. 34.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/38

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 10 aprilie 2014 – Camacho-Fernandes/Comisia

(Cauza F-16/13) (1)

((Funcție publică - Funcționari - Asigurări sociale - Articolul 73 din statut - Boală profesională - Expunere la azbest și la alte substanțe - Comisie medicală - Refuz de a recunoaște originea profesională a bolii care a cauzat decesul funcționarului - Legalitatea avizului comisiei medicale - Principiul colegialității - Mandat - Motivare - Principiul egalității de tratament))

2014/C 159/52

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Ivo Camacho-Fernandes (Funchal, Portugalia) (reprezentant: N. Lhoëst, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și V. Joris, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei Sistemului Comun de Asigurări de Sănătate în măsura în care confirmă conținutul proiectului de decizie de respingere a cererii de recunoaștere a originii profesionale a bolii care a cauzat decesul soției reclamantului, fostă funcționară

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Domnul Camacho-Fernandes suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

(1) JO C 108, 13.4.2013, p. 40.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/39

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 9 aprilie 2014 – Rouffaud/SEAE

(Cauza F-59/13) (1)

((Funcție publică - Agent contractual auxiliar - Recalificarea contractului - Procedură precontencioasă - Regula concordanței - Modificarea cauzei capetelor de cerere ale contestației))

2014/C 159/53

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Thierry Rouffaud (Ixelles, Belgia) (reprezentanți: inițial A. Coolen, É. Marchal, S. Orlandi și D. Abreu Caldas, avocați, ulterior S. Orlandi și D. Abreu Caldas, avocați)

Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă (reprezentanți: S. Marquardt și M. Silva, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei de respingere a cererii reclamantului prin care se urmărește recalificarea contractelor sale de angajare pe durată determinată succesive în contract pe durată nedeterminată și recunoașterea perioadei efectuate ca agent contractual auxiliar ca perioadă de serviciu efectuată ca agent contractual

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Domnul Rouffaud suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile efectuate de Serviciul European de Acțiune Externă.

(1) JO C 233, 10.8.2013, p. 14.

26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/39

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 9 aprilie 2014 – Colart și alții/Parlamentul European

(Cauza F-87/13) (1)

((Funcție publică - Reprezentarea personalului - Acord-cadru între Parlamentul European și organizațiile sindicale sau profesionale ale instituției - Comitetul executiv al unui sindicat - Contestație internă la nivelul sindicatului cu privire la legitimitatea și la identitatea persoanelor care compun comitetul executiv - Drepturi de acces la poșta electronică pusă la dispoziția sindicatului de către instituție - Refuzul instituției de a restabili unele drepturi și/sau de a suprima orice drept de acces la poșta electronică - Calitate procesuală - Inadmisibilitate vădită))

2014/C 159/54

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Philippe Colart și alții (Bastogne, Belgia) (reprezentanți: A. Salerno și B. Cortese, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: O. Caisou-Rousseau și M. Ecker, agenți)

Obiectul

Cererea de anulare a deciziei Parlamentului European privind noua repartizare a drepturilor de acces la căsuța de poștă electronică a sindicatului SAFE

Dispozitivul ordonanței

1)	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2)	Domnii Colart, Bras, Corthout, Decoutere, Dony, Garzone, doamna Kemmerling-Linssen, precum și domnii Manzella și Vienne suportă propriile cheltuieli de judecată și sunt obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Parlamentul European.

(1) JO C 344, 23.11.2013, p. 69.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 159

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 57 26 mai 2014

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2014/C 159/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1

	V Anunţuri
	PROCEDURI JURISDICŢIONALE
	Curtea de Justiție
2014/C 159/02	Cauza C-80/12: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 1 aprilie 2014 [cerere de decizie preliminară formulată de First-tier Tribunal (Tax Chamber) – Regatul Unit] – Felixstowe Dock and Railway Company Ltd și alții/The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs (Trimitere preliminară — Libertatea de stabilire — Impozite pe profit — Degrevare fiscală — Grupuri de societăți și consorții — Legislație națională care permite transferul pierderilor între o societate care face parte dintr-un consorțiu și o societate care face parte dintr-un grup, legate printr-o societate de legătură care este în același timp membră a grupului și a consorțiului — Condiție de rezidență a societății de legătură — Discriminare pe motiv de situare a sediului social al unei societăți — Societate-mamă care controlează în ultimă instanță grupul stabilită într-un stat terț și care deține, prin intermediul unor societăți stabilite în state terțe, societățile care încearcă să schimbe între ele pierderile)	2

2014/C 159/03	Cauza C-224/12: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 3 aprilie 2014 – Comisia Europeană/Regatul Țărilor de Jos, ING Groep NV, Nederlandsche Bank NV (Recurs — Sectorul financiar — Perturbare gravă a economiei unui stat membru — Ajutor de stat în favoarea unui grup bancar — Formă — Aportul în capital în cadrul unui plan de restructurare — Decizie — Compatibilitatea ajutorului cu piața comună — Condiții — Modificarea condițiilor de rambursare a ajutorului — Criteriul investitorului privat)	3

2014/C 159/04	Cauza C-301/12: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 3 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Cascina Tre Pini s.s./Ministero dell'Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare, Regione Lombardia, Presidenza del Consiglio dei Ministri, Consorzio Parco Lombardo della Valle del Ticino, Comune di Somma Lombardo (Trimitere preliminară — Mediu — Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică — Directiva 92/43/CEE — Situri de importanță comunitară — Revizuirea statutului unui astfel de sit în cazul survenirii unor fenomene de poluare sau de degradare a mediului — Legislație națională care nu prevede posibilitatea persoanelor vizate de a solicita o asemenea revizuire — Atribuirea unei puteri discreționare de a angaja din oficiu o procedură de revizuire a respectivului statut autorităților naționale competente)	3

2014/C 159/05	Cauza C-387/12: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 3 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – Hi Hotel HCF SARL/Uwe Spoering (Cooperare judiciară în materie civilă — Regulamentul (CE) nr. 44/2001 — Competența internațională în materie delictuală și cvasidelictuală — Act comis într-un stat membru, care constă în participarea la un act ilicit săvârșit pe teritoriul altui stat membru — Determinarea locului unde s-a produs fapta prejudiciabilă)	4

2014/C 159/06	Cauza C-428/12: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 3 aprilie 2014 – Comisia Europeană/Regatul Spaniei (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Articolele 34 TFUE și 36 TFUE — Măsuri cu efect echivalent restricțiilor cantitative la import — Transport privat complementar de mărfuri — Primul vehicul din flota unei întreprinderi — Norme privind obținerea autorizației de transport rutier — Siguranța rutieră și protecția mediului)	5

2014/C 159/07	Cauza C-438/12: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 3 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht München – Germania) – Irmengard Weber/Mechthilde Weber [Cooperare judiciară în materie civilă — Regulamentul (CE) nr. 44/2001 — Articolul 22 punctul 1 — Competență exclusivă — Litigii în materie de drepturi reale imobiliare — Natura dreptului de preempțiune — Articolul 27 alineatul (1) — Litispendență — Noțiunea de cereri formulate între aceleași părți și având același obiect — Raportul dintre articolul 22 punctul 1 și articolul 27 alineatul (1) — Articolul 28 alineatul (1) — Conexitate — Criterii de apreciere a suspendării acțiunii]	6

2014/C 159/08	Cauza C-515/12: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 3 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas – Lituania) – 4finance UAB/Valstybinė vartotojų teisių apsaugos tarnyba, Valstybinę mokesčių inspekciją prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos (Directiva 2005/29/CE — Practici comerciale neloiale — Sistem de promovare piramidală — Pertinența cotizației eventuale a consumatorilor, plătită în scopul de a primi o contraprestație — Interpretarea noțiunii cotizație)	7

2014/C 159/09	Cauzele conexate C-516/12-C-518/12: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 3 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – CTP – Compagnia Trasporti Pubblici SpA/Regione Campania (C-516-C-518/12), Provincia di Napoli (C-516/12 și C-518/12) [Trimitere preliminară — Regulamentul (CE) nr. 1191/69 — Servicii publice de transport de călători — Articolul 4 — Cerere de încetare a obligației de serviciu public — Articolul 6 — Dreptul la compensarea costurilor care decurg din executarea unei obligații de serviciu public]	7

2014/C 159/10	Cauza C-559/12: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 3 aprilie 2014 – Republica Franceză/Comisia Europeană (Recurs — Ajutor de stat — Ajutor sub forma unei garanții implicite nelimitate în favoarea La Poste care rezultă din statutul acesteia de instituție publică — Existența garanției — Prezența resurselor de stat — Avantaj — Sarcina probei și nivelul probatoriu)	8

2014/C 159/11	Cauze conexate C-43/13 şi C-44/13: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 3 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – Hauptzollamt Köln/Kronos Titan GmbH (C-43/13), Hauptzollamt Krefeld/Rhein-Ruhr Beschichtungs-Service GmbH (C-44/13) (Directiva 2003/96/CE — Impozitarea produselor energetice — Produse care nu sunt menționate în Directiva 2003/96/CE — Noțiunea combustibil pentru încălzire sau carburant echivalent)	9

2014/C 159/12	Cauza C-60/13: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 3 aprilie 2014 – Comisia Europeană/Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Resurse proprii ale Uniunii — Decizia 2000/597/CE, Euratom — Articolul 8 — Regulamentul [CE, Euratom] nr. 1150/2000 — Articolele 2, 6 și 9-11 — Refuzul de a pune al dispoziția Uniunii resurse proprii — Informații tarifare obligatorii eronate — Importuri de usturoi proaspăt ca usturoi congelat — Imputabilitatea erorii autorităților vamale naționale — Răspunderea financiară a statelor membre)	10

2014/C 159/13	Cauza C-319/13: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 3 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Thüringer Oberlandesgericht – Germania) – Udo Rätzke/S+K Handels GmbH (Trimitere preliminară — Energie — Etichetarea energetică a aparatelor TV — Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2010 — Responsabilitățile distribuitorilor — Aparat TV furnizat distribuitorului fără această etichetă, înainte de punerea în aplicare a regulamentului — Obligația distribuitorului de a eticheta, începând de la punerea în aplicare a regulamentului, un astfel de aparat TV și de a-și procura o etichetă ulterior)	10

2014/C 159/14	Cauza C-550/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour d'appel de Poitiers (Franţa) la 25 octombrie 2013 – procedură penală împotriva Jean-Paul Grimal	11

2014/C 159/15	Cauza C-12/14: Acțiune introdusă la 10 ianuarie 2014 – Comisia Europeană/Republica Malta	11

2014/C 159/16	Cauza C-108/14: Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 6 martie 2014 – Beteiligungsgesellschaft Larentia + Minerva mbH & Co. KG/Finanzamt Nordenham	12

2014/C 159/17	Cauza C-109/14: Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 6 martie 2014 – Finanzamt Hamburg-Mitte/Marenave Schiffahrts AG	13

2014/C 159/18	Cauza C-119/14: Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgerichts Rüsselsheim (Germania) la 12 martie 2014 – Henricus Cornelis Maria Niessen și alții/Condor Flugdienst GmbH	13

2014/C 159/19	Cauza C-122/14: Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de Primera Instancia no 5 de Cartagena (Spania) la 14 martie 2014 – Aktiv Kapital Portfolio Invesment/Angel Luis Egea Torregrosa	14

2014/C 159/20	Cauza C-127/14: Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākās tiesa (Letonia) la 8 martie 2014 – Andrejs Surmačs/Finanšu un kapitāla tirgus komisija	14

2014/C 159/21	Cauza C-128/14: Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 18 martie 2014 – Staatssecretaris van Financiën/Het Oudeland Beheer BV	15

2014/C 159/22	Cauza C-130/14: Acțiune introdusă la 20 martie 2014 – Comisia Europeană/Regatul Belgiei	16

2014/C 159/23	Cauza C-137/14: Acțiune introdusă la 21 martie 2014 – Comisia Europeană/Republica Federală Germania	16

2014/C 159/24	Cauza C-141/14: Acțiune introdusă la 24 martie 2014 – Comisia Europeană/Republica Bulgaria	18

2014/C 159/25	Cauza C-145/14: Acțiune introdusă la 27 martie 2014 – Comisia Europeană/Republica Bulgaria	19

2014/C 159/26	Cauza C-151/14: Acțiune introdusă la 31 martie 2014 – Comisia Europeană/Republica Letonia	19

2014/C 159/27	Cauza C-154/14 P: Recurs introdus la 2 aprilie 2014 de SKW Stahl-Metallurgie Holding AG și SKW Stahl-Metallurgie GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 23 ianuarie 2014 în cauza T-384/09, SKW Stahl-Metallurgie Holding AG și SKW Stahl-Metallurgie GmbH/Comisia Europeană	20

2014/C 159/28	Cauza C-164/14 P: Recurs introdus la 4 aprilie 2014 de Pesquerias Riveirenses, S.L. și alții împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a cincea) din 7 februarie 2014 în cauza T-180/13, Pesquerías Riveirenses și alții/Consiliul	21

	Tribunalul
2014/C 159/29	Cauza T-319/11: Hotărârea Tribunalului din 8 aprilie 2014 – ABN Amro Group/Comisia (Ajutoare de stat — Sectorul financiar — Ajutor destinat să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru — Articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE — Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața internă — Condiții de autorizare a ajutorului — Interdicția de a efectua achiziții — Conformitate cu comunicările Comisiei privind ajutoarele pentru sectorul financiar în contextul crizei financiare — Proporționalitate — Egalitate de tratament — Principiul bunei administrări — Obligația de motivare — Drept de proprietate)	22

2014/C 159/30	Cauza T-356/12: Hotărârea Tribunalului din 3 aprilie 2014 – Debonair Trading Internacional/OAPI – Ibercosmetica (SÔ:UNIC) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale SÔ:UNIC — Mărci comunitare și naționale verbale anterioare SO…?, SO…? ONE, SO…? CHIC și mărci verbale neînregistrate — Motive relative de refuz — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Risc de confuzie — Familie de mărci — Articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 — Norma 15 alineatul (2) litera (b) punctul (iii) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 — Admisibilitatea opoziției]	22

2014/C 159/31	Cauza T-568/12: Hotărârea Tribunalului din 4 aprilie 2014 – Golam/OAPI – Derby Cycle Werke (FOCUS extreme) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare figurative FOCUS extreme — Marca națională verbală anterioară FOCUS — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	23

2014/C 159/32	Cauza T-11/07 RENV: Ordonanța Tribunalului din 21 martie 2014 – Frucona Košice/Comisia (Ajutoare de stat — Băuturi alcoolice și spirtoase — Anulare a unei datorii fiscale în cadrul unei proceduri colective de insolvență — Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața internă și se dispune recuperarea lui — Dispariția interesului de a exercita acțiunea — Decizie care abrogă și înlocuiește decizia atacată — Nepronunțare asupra fondului)	24

2014/C 159/33	Cauza T-603/11: Ordonanța Tribunalului din 27 martie 2014 – Ecologistas en Acción/Comisia [Acces la documente — Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 — Documente privind realizarea unui proiect industrial într-o zonă protejată în temeiul Directivei 92/43/CEE — Documente care emană de la un stat membru — Opoziție manifestată de statul membru — Respingerea cererii de acces — Excepție privind protecția obiectivelor activităţilor de inspecţie, de anchetă şi de audit — Excepție privind protecția procedurilor jurisdicţionale — Informații privind mediul — Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 — Acțiune vădit nefondată]	24

2014/C 159/34	Cauza T-192/12: Ordonanța Tribunalului din 12 martie 2014 – PAN Europe/Comisia [Acțiune în anulare — Mediu — Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1143/2011 de aprobare a substanței active procloraz — Cerere de reexaminare internă — Respingere — Condiții care trebuie îndeplinite de o organizație pentru a putea formula o cerere de reexaminare internă — Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată]	25

2014/C 159/35	Cauza T-43/13: Ordonanța Tribunalului din 20 martie 2014 – Donnici/Parlamentul European (Acțiune în despăgubire — Membri ai Parlamentului European — Verificarea prerogativelor — Decizie a Parlamentului European prin care se declară lipsit de validitate un mandat de deputat european — Anularea deciziei Parlamentului European printr-o hotărâre a Curții — Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată)	26

2014/C 159/36	Cauza T-57/13: Ordonanța Tribunalului din 19 martie 2014 – Club Hotel Loutraki şi alţii/Comisia (Acțiune în anulare — Ajutoare de stat — Exploatarea unor aparate de videoloterie — Acordare de către Republica Elenă a unei licențe exclusive — Decizie prin care se constată inexistența unui ajutor de stat — Scrisoare adresată autorilor plângerilor — Act care nu este supus căilor de atac — Inadmisibilitate)	26

2014/C 159/37	Cauza T-321/13: Ordonanța Tribunalului din 26 martie 2014 – Adorisio şi alţii/Comisia (Acțiune în anulare — Ajutoare de stat — Ajutoare acordate băncilor în timpul crizei — Recapitalizarea SNS Reaal și SNS Bank — Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața internă — Exproprierea deținătorilor de obligațiuni subordonate — Lipsa interesului de a exercita acţiunea — Lipsa calității procesuale active — Inadmisibilitate vădită)	27

2014/C 159/38	Cauza T-129/14 P: Recurs introdus la 21 februarie 2014 de Carlos Andres și 150 alți recurenți împotriva Hotărârii Ordonanței din 11 decembrie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-15/10, Andreas și alții/BCE	27

2014/C 159/39	Cauza T-131/14 P: Recurs introdus la 21 februarie 2014 de Catherine Teughels împotriva Hotărârii din 11 decembrie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-117/11, Teughels/Comisia	29

2014/C 159/40	Cauza T-138/14: Acțiune introdusă la 27 februarie 2014 – Chart/SEAE	30

2014/C 159/41	Cauza T-149/14: Acțiune introdusă la 5 martie 2014 – Anastasiou/Comisia și BCE	31

2014/C 159/42	Cauza T-150/14: Acțiune introdusă la 5 martie 2014 – Pavlides/Comisia și BCE	31

2014/C 159/43	Cauza T-151/14: Acțiune introdusă la 5 martie 2014 – Vassiliou/Comisia și BCE	32

2014/C 159/44	Cauza T-152/14: Acțiune introdusă la 5 martie 2014 – Medilab/Comisia și BCE	32

2014/C 159/45	Cauza T-157/14: Acțiune introdusă la 28 februarie 2014 – JingAo Solar și alții/Consiliul	33

2014/C 159/46	Cauza T-158/14: Acțiune introdusă la 28 februarie 2014 – JingAo Solar și alții/Consiliul	34

2014/C 159/47	Cauza T-182/14: Acțiune introdusă la 19 martie 2014 – Marzocchi Pompe/OAPI – Settima Flow Mechanisms (ELIKA)	34

2014/C 159/48	Cauza T-198/14: Acțiune introdusă la 24 martie 2014 – 100% Capri Italia/OAPI – Cantoni ITC (100% Capri)	35

2014/C 159/49	Cauza T-199/14: Acțiune introdusă la 28 martie 2014 – Vanbreda Risk & Benefits/Comisia	36

2014/C 159/50	Cauza T-161/11: Ordonanța Tribunalului din 24 martie 2014 – High Tech/OAPI – Vitra Collections (Forma unui scaun)	37

	Tribunalul Funcției Publice
2014/C 159/51	Cauza F-81/12: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 10 aprilie 2014 – Nieminen/Consiliul (Funcție publică — Promovare — Exercițiul de promovare 2010 — Exercițiul de promovare 2011 — Decizie de nepromovare a reclamantului — Obligația de motivare — Examinare comparativă a meritelor — Administratori repartizați pe posturi lingvistice și administratori repartizați pe alte posturi decât lingvistice — Cote de promovare — Constanță în durata meritelor)	38

2014/C 159/52	Cauza F-16/13: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 10 aprilie 2014 – Camacho-Fernandes/Comisia (Funcție publică — Funcționari — Asigurări sociale — Articolul 73 din statut — Boală profesională — Expunere la azbest și la alte substanțe — Comisie medicală — Refuz de a recunoaște originea profesională a bolii care a cauzat decesul funcționarului — Legalitatea avizului comisiei medicale — Principiul colegialității — Mandat — Motivare — Principiul egalității de tratament)	38

2014/C 159/53	Cauza F-59/13: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 9 aprilie 2014 – Rouffaud/SEAE (Funcție publică — Agent contractual auxiliar — Recalificarea contractului — Procedură precontencioasă — Regula concordanței — Modificarea cauzei capetelor de cerere ale contestației)	39

2014/C 159/54	Cauza F-87/13: Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 9 aprilie 2014 – Colart și alții/Parlamentul European (Funcție publică — Reprezentarea personalului — Acord-cadru între Parlamentul European și organizațiile sindicale sau profesionale ale instituției — Comitetul executiv al unui sindicat — Contestație internă la nivelul sindicatului cu privire la legitimitatea și la identitatea persoanelor care compun comitetul executiv — Drepturi de acces la poșta electronică pusă la dispoziția sindicatului de către instituție — Refuzul instituției de a restabili unele drepturi și/sau de a suprima orice drept de acces la poșta electronică — Calitate procesuală — Inadmisibilitate vădită)	39

2014/C 159/55	Cauza F-118/07: Ordonanța Tribunalului Funcției Publice din 10 aprilie 2014 – Strack/Comisia	40

2014/C 159/56	Cauza F-61/09: Ordonanța Tribunalului Funcției Publice din 10 aprilie 2014 – Strack/Comisia	40